ORADEA-MARE (N. VARAD) 16 iulie st v

28 iulie st. n.

Ese in fiecare duminecă ||

Redacţiunea: NT. 2Ç, Strada principală 37s «. !

A N U L XXXI. 1895.

Preţul pe un an 10 fl. Pe Vi de an 5 fl.

Pe »/. de an 2 fl. 70 cr. Pentru România pe an 25 lei

D. C. Ol lanescu.

jatira din numerul trecut al foii nóstre a deşteptat fin o mare parte de cetitori noi ai noştri dorinţa

Îd'a cunoşce măcar prin portret pe autorul ei, care a spus o mulţ ime de adevăruri prin nişte versuri de totă frumuseţea,

împl in im cu totă plăcerea acesta cerere, prin presintarea portretului bine reuşit de pe pagina acesta, care infăţoşeză pe tinerul academician şi diplomat in vigórea bărbăţ iei sale.

Prin acesta indicaţiune duplă , a m voit să sem­nalăm din capul locului, că densul lucreză de odată pe doue t e r e n u r i : pe cel literar şi pe cel politic.

S'a născut la 1849 in Focşani. A făcut studiile liceale la Bucureşci in liceul Sf. Sava, a luat bacalau­reatul la Iaşi in 1868; apoi a m e r s in Germania, F r a n ­cia şi Belgia unde a studiat dreptu l obţi­nând diploma de doc­tor utr iusque jur is ; apoi literele, p recum şi şci-inţele politice şi ad­ministrative.

întors in ţerălal873, servi câtva t imp ca procuror de tribunal, apoi la 1876 intra in serviciul diplomatic ca şef al divisiei politice in ministeriul de es-terne, fiind ministru dl Nicolae Ionescu, cole­gul seu de adi in Aca­demie.

In 1880 fu trimis prim secretar la lega-ţiunea din Constanti-nopole, u n d e remase ca însărcinat de afa­ceri, postul de ministru fiind vacant, până la 1883, când fu rechie-mat la ministeriu in Bucureşci, pen t ru a o-cupá postul de direc­tor al serviciului con­

sular, ale.

contencios şi al convenţiunilor comerci-

D. C. OLLANESCU.

La 1884, dându-şi dimisiunea, fu ales deputa t al colegiului ţerănesc din districtul Pu tna . La 1885 maiu fu numi t inse secretar general al ministeriului afacerilor străine, in care calitate fu trimis a gerá le-gaţiunea română din Viena, după încetarea din vieţă a ministrului Mavrogheni, post ce ocupa după căderea guvernului liberal.

La 1890 fu numit trimis estraordinar şi ministru plenipotenţiar la Athena, post ce ocupă până adi, de şi relaţiunile diplomatice dintre România şi Grecia sunt încă suspendate .

El este decorat cu medal ia Bene-Merenti de au r încă delà 1879, pent ru scrierile sale d r a m a t i c e ; cu

„palmele" de oficer a l instrucţiunii publice din Francia ; e comandor cu placă al ordinului Francise Iosif şi Sf. Stanislas din Rusia ; mare oficer al ordinului Corona României ; co­mandor al Stelei R o ­mâniei, al ordinului Leopold (Belgia), Os-manie (Turcia), oficer al ordinului Sf. Anna (Rusia) ; posedă crucea de fer a Trecerii Du­nării (in ultimul res-boiu ru so-româno-turc.) A fost de mai multe ori încoronat pent ru t raduceri in l imba ro­mână a poesiilor p ro­vençale, de associaţiu-nea Felibrilor din su­dul Franciéi .

E m e m b r u al Aca­demiei poliglote italiane şi al societăţii literare internaţ ionale din P a ­r i s ; membru al socie-

29

338 F A M I L I A Anul XXXI.

taţii Geografice Române şi al Siloghului Literar din Athena.

Scrierile sale literare sunt : „Ruy Blas" dramă de Victor Hugo, t radusă in

versuri române şi de mul te ori represintată cu mare succes in teatrele din R o m â n i a ; „Oştenii noştri" come­die in 4 ac te ; „Visul Dochiei" apolog int r 'un act in versuri împreună cu Th. Şerbănescu ; „Doctorul Satului" comedie in 2 ac t e ; „Pe malul gârlei", „Fanny" , „Pri-bégul" comedii intr 'un act in versur i ; „După resboiu", „Primul bal" care s'a publicat in foia nostră, comedii in t r ' un act in p r o s ă ; „La mormêntu l poetului" apologie in versuri, asemenea publicată in foia nostră. Tote a-ceste jucate cu mul t succes pe scena Teatrului Naţional din Bucureşci. Acuma lucreză la o piesă mai mare , tot pen t ru Teatrul Naţional.

A făcut traduceri in versuri r imate române a Odelor, Epodelor, Carmen Saeculare şi Arta Poetica ale lui Horaţiu, operă încoronată cu premiul Năsturel-Herescu de Academia R o m â n ă in 1892, când a fost ales şi membru corespondent al secţiunii literare, iar anul următor membru ordinar, ţ inendu-şi discursul de recepţiune in 1894 despre Alecsandri, care s'a publicat in t r 'un volum.

A scris monografii istorice asupra Turcilor, asu­pra Năravurilor orientale, Teat ru lu i oriental şi Religiu-nilor din Asia.

A scris mai mult de 300 de bucăţi de poesii lirice, descriptive ; satire, ode, eroice, publicate in cele mai respândite reviste literare din România , unele apăru te chiar in „Famil ia" . Cele mai multe inse s'au publicat sub pseudonimul „Ascanio".

Romanu l seu „Gheorghiţâ Bucoveanu" (neterminat încă) şi nuvelele sale „Dile de plóie" şi „Fata spên-dura tu lu i" sunt mul t gustate atât ca stil cât şi ca ori­ginalitate a subiectului .

Ca scrieri politice are : O dare de séma asupra Congresului şi t ractatului din Berlin ; O monografie isto-rico-polîtico-economică asupra Dobregei şi a Basarabiei.

Rapórtele sale publicate in Cartea Verde asupra incidentului Zappa sunt forte apreţiate.

In vigórea bărbăţiei sale, cu o activitate a tâ t de rodnică, pu tem să ne aş tep tăm încă la multe şi pre-ţiose producte l i terare.

însura t cu u n a din frumuseţile Românie i , duce o fericită vieţă familiară, care i inspiră un aer plin de mul ţumi re ce se reversa peste intrega sa activitate lite­ra ră şi in deosebi asupra manierei sale afabile şi gentile.

O O. O O O O O O É O Ö.Q Q O.O..O.O.O.O.O

C u g e t ă r i . Bărbatul iubeşce mai cu séma femeia; femeia iu-

beşce mai cu séma copiii. *

Nici daruri le firei, nici isbândile, nici prieteniile, nici căsătoria, nici avuţia, nimic nu iertă lumea ; abiá mór tea ne-o iertă- şi une-ori nici aceea.

* Sunt femei falnic de curate ca lebßda. Nu le zdreli,

căci vei vedé penele lor zbîrl indu-se o clipă ; apoi îţi vor intórce spatele pe tăcute ca să caute scăpare in mijlocul valurilor.

* Dragostea este ca veveriţa, indrăsne |ă dar şi sfiiciosă.

CARMEN SYLVA.

Moţul din Vidra. î*-o seră mult plăcută . . . se 'nna l ţă luna pl ină . . . Iuon Golea şi nevésta, de lucru osteniţi, Gătiră-o mămăl igă . . . se puseră la cină, Şi lacomi o mâncară cu şapte prunci iubiţi .

Femeia tristă-i d i c e : „Nu este in galetă Făină nici de-o m â n ă şi prunci i n u - i s ă t u i ! " Bărbatul greu ofteză, la inimă-1 săgeta, Că pent r 'o mămăl igă adi n ' a r e bani destui !

Şi pa r ' că cu ruşine priveşce la muiere . . . Că-o şcie m a m ă bună , cu darur i sufleteşci! Şi caută la fetiţe, feciori, cu-aşa plăcere, In sufletu-i, luceferi şi dine din poveşti !

Da 'n peptu- i e cu t remur de o durere mare , Că góla sărăcie in t ră in casa sa, Şi capu 'n cărunte ţe îl scarpină 'n must rare , Când şcie dator ia pe-ai sei de-a-i s ă t u r a !

„Muiere ! şeii că Moţii-s in ţeră prefrumosă, Cu colnici şi cu déluri, cu m u n ţ i innalţi şi stânci, Cu codru şi pădure , d u m b r a v ă recorosă, Cât vedi cu ochii, arbori pe culmi şi 'n văi adânci !

Dar ' grănişti au sărace, grăunţele -s sbêrcite . . . Şi moşii n u - m i lăsară o pa lmă de pămen t ! Stejerii-s până 'n ceruri , dar lemneie-s opri te , Cu taxe mari să cumper i sicriul de m o r m ê n t ! "

Femeia suspinase ! - Nu, n u — el ii r e spunde . . . Să n 'a i tu supërare pân ' eu mai pot ciopli ! Şi calul îmi trăeşce ! . aduc eu ori de unde Făină in galetă, de h r a n ă la copi i !

Să trecă m a n ' Sam-Pe t ru , pornesc jos la câmpie P e unde- i grâu, secară, p o r u m b bombos. — destul! Să vend, să schimb cu vase, . . . şi-aduc o bogă ţ ie . . . Să fie câtu-i ierna, tot ins ' a tunci , să tul !"

P e calul seu cel sprinten, a treia di îş legă Perlăie şi ciubere, şuştare, doniţi mari , Şi in desagi reş ină ce tresnetu-1 alergă, Şi cu fînior o s trai ţă să vîndă pe criţari.

Şi saci, vr 'o trei vr 'o pa t ru , — să-i umple cu buca te Şi nişte funi şi scule şi cercuri de legat, — I-ajută şi nevésta . . . cu gene 'nlăcrimate — Că dór' . . . adi se despar te pe veci al ei bă rba t !

Şi un p runcu ţ i n t r e b ă : „Dar' ta ta -acu porneşce? — P o r n e s c ! să cunipër dragă măla iu , să ai când cer i !" Rădică pălăria şi pa r ' că se gândeşce . . . Dar ' dice-o rugăciune . . . cu ochii cătră cer !

P e toţi ai sei să ru tă . . . cei mărişori suspină . . . Iar cei mărun ţ i sălteză că-aduce-acuş mălai . Şi ta ta-ş face cruce, să fie 'n d r u m . . . l umină Şi pază . . . p ' u r m ă d i c e : „Hai murgu l meu, hai h a i ! "

Căluţul cu povara păşeşce innainte . . Iuon Golea tot pedest ru . . . incet . . . pe u r m a lui !

Anul XXXI. F A M I L I A 339

Ai sei din d r u m se uită „Ve las, le strigă-odată .

. şi lui-i mai vin aminte in grigea Domnului !"

Şi trec vr 'o cinci minute şi ei se îndepărtă, Da 'n sufletele mândre ca 'n visuri se mai vëd ! Scobóre tot la vale . . . şi Vidra neuitată Remâne . . . şi din ochii-i şi casele se perd !

Şi spre apus apucă, spre muntele Găina . . Cu gândul la Siria . . . mai 'n jos, şi curmeziş . . Cunoşce totă calea, căci ţera nu-i străină, Şi şcie sate-oraşe pe unde-i seceriş.

Şi del' Almaj, aprópe la Crişul alb soseşce Pe-când şi luna de-aur din munţ i s'a rădicat, — La ţe rmure 'n sălcie căluţu 'npăivăneşce, Şi descărcând negoţul l 'odihnă s'aşedat!

D'acuş se scolă ca-apă s 'aducă 'n căldăruţă, Şi uscături culege să-şi fac' un pic de foc . . . Cu-o lecă de făină şi o mămăliguţă, Se pune şi cineză flămând ca-un sărăntoc !

Şi pe pămen t şi 'n aier e linişte, tăcere . . Numai din rîu s'aude un murmur şoptitor ! Numai pe cer s 'arată in flăcări mândre stele, Şi luna 'n luptă trece prin nuori albi, grăbitori!

Ascultă şi pr iveşce . . . dar inima-i acasă La dulcea lui soţie la şapte prunci iubiţi ! Simţeşce-o fericire ! Şi-şi dice, că nu- i lasă Ca 'n c ruda sărăcie să fie ispitiţ i!

încet se stinge focul . . . şi capul şi-1 aplecă De ostenelă . . . adórme . . şi 'ncepe a visă : Părea, că vede-aieve cum pat ru vulturi plecă La gonă după jivini . . . din munţ i le pefugá!

Şi peste Criş trecură şi stând in faţă-i, vede Că vulturii a u chipuri ca patru fii ai sei ! Ah ! Domne ! 'n vis se rogă — fă tu, pe toţi de-i perde P e cari la judecată îi afli, că sunt rei !"

Dar ' plóia îl deşteptă . . se spelă, calu-adapă, Rencarcă ale sale şi plecă iar pe jos . . . Căluţul, cu potcóva prin glod tot cale-i sapă, Dar ' lui-i, să nu se strice negoţul preţios.

In târgul din Siria el strigă 'n gura m a r e : „Reşină d'afumare ! finior mirositor ! Perlăie şi c iubere! şi doniţi şi şuştare! Tot vase bin ' lucrate ! haidaţi cumpărători !"

Atuncea o femeie dintr 'o ferestă-1 chiamă : „Mei Moţule ! ian spune-mi , cu cât vindi un ciubăr? — Cu un florint, leliţă ! . . . e lesne-a bună séma ! „Că ceri u n preţ prea mare . . e scump intr 'adevăr!"

— Nu-i s cump leliţă dragă! pe lemn, tarifa-i mare, Şi dór ' . . adi mâne . . domnii îl vend şi pe căntar ! Dar şeii c e ? cât încape in schimb să-mi dai secară, Aveţi ăst an , des tu lă : alege-ţi ş-un şuştar!*

Femeia se gândeşec . . . „De vrei, pe jumăta te Le umplu cu secară ! — Haid dară să schimbăm, — Aşa cum vrei, să fie, că-am lipsă de b u c a t e . . Că şapte prunci le-aşteptă . . haid dar ' să măsurăm !"

Şi-şi portă el negoţul prin sat, din casă 'n casă . . Prin sate şi oraşe, la Radna şi Arad . . . Tot vinde şi tot schimbă . . . norocul seu nu-1 lasă, Ş 'umplându-şi sacii, punga . . acasă a plecat.

Că a trecut o lună cutrierând prin ţeră . ., Din tôle, ce văduse nu póte-a mai uitá Bucatele-adunate prin şopru, pod, cămară, Să saturi lumea 'ntregă şi nu le poţi găta !

Mult laudă el Siria şi 'n giur câmpia Iotă, Că grâul şi secara aduseră mult rod ; Dar' şi pe tata-1 laudă a sa iubită glotă, Căci are ea pe iernă, bucate . . puse 'n pod !

(Timisóra, august 1876.) At. MARIENESCU.

Mama lui c e a f rumosă . Novelă originală.

(Urmare.)

I~ | ' |u lda şi d a m a sosită, baronesa Trignoff, in curênd ^>|?'X;so impretiniră. Temperamentu l vial, spiritul schin-â\v; teitor, dar mai ales a rmonia uimitóre in gusturi ,

f s ^ j l e apropia inimele indată la prima intêlnire \t Baronesa era maestră in arta d'à se acomoda

pe neobservate i litru tote gustului şi părerilor altora.

Lui Egmonrl, afară de nişte frase ceremoniale, abiá-i grăia ceva.

Cu atât mai vorbăreţ se ară ta baronul , un secsa-genar iovial.

Privirile contelui arătau limpede farmecul de care era cuprins. Aiului lui cuprindea cu sete glasul m u ­sical al baronesei.

Nainte de a pleca, baronesa şi Hulda îşi promi-seră reciproc a se cerceta şi a petrece cât mai mult împreună.

Când ospeţii se depărtară , el simţi un gol in in­ternul seu şi odaia i se păru că şi-a perdut lumina vioiă de mai nainte .

De aci incepênd Egmond iarăş deveni nepăsător faţă de cei din giuru-i ; Gerta rentase iarăş singură şi uitată.

El îşi petrecea partea cea mai mare a timpului cu venalul , ori inso|ia pe Hulda in preumblările sale călare, la cari adese-ori luá par te şi baronesa.

— Ce ţi-i Nadinco ? — Eu te-am şciut bogat unchiule, de aceea am

venit, după mórtea soţului meu, la tine. De şcieam contrarul, nu-ţi primiam invitaţ iunea să-ţi fac poveri noue prin susţinerea mea.

— Bogat ! Pent ru un flăcău tomnatic singur, ca mine, erá destul ; dar pentru continuarea unei vieţi cu lues, cum ai inceput a duce, nu ajunge.

Apoi remase stând naintea chaiselonge-ului, in care zăcea de jumëta te culcată fiinţa voluptuosă a ba ronesu

340 F A M I L I A Anul XXXI.

Trignoff. Trăsături le ei neregulate "erau dominate de nişte ochi întunecaţi . Mai de mult aceşti ochi aveau o privire înflăcărată, ce impresiona ; acum inse farme­cul acela a dispărut şi un foc neodihnit mai ardea in ei.

— La ce a tâ ta incungiur? Decă voieşci să te scapi de mine, vorbeşce lămurit .

Baronul o întrerupse iute : — Te rog, nu uitá, că iritaţia strică frumuseţei.

Aid', fii cu minte Nad inco! Şi se aşeda la piciórele ei, apoi fără nici o legătură, fără nici o trecere in idei, continua :

— Elegant om acest conte şi frumos, un adevë-rat Adonis.

Cu coda ochiului observa impresiunea vorbe­lor sale.

— Par ' că n ' a re ochi decât numai pent ru tine şi aud numai pentru vocea ta.

Pe buzele baronesei trecù un suris triumfător. Baronul deveni mai indrăsneţ. — Pentru ce acésta recela şi desconsiderare totală ce

o păstrezi fată de e l ? Sórele de iernă, fie cât de fru­mos, nici odată nu atrage, ci instrăineză şi departeză delà sine inima înfocată.

— Sórele de iernă e mai plăcut , mai iubit decât cel de veră, — 11 întrerupse Nadinca. E drept , că pr i ­mele dile de veră le salutăm to tdauna cu bucurie, dar in curênd fugim de căldura lor, la umbră , la recóre. Iérna, n u vedi ce simţ plăcut produce in toţi numai o singură atingere a radelor pal ide!?

Baronul erá p'ací să-şi sărute ensuş manile de încântat ce erá.

— Şciut-am eu, ce tesaur de înţelepciune şi de isteţime are incântătorea mea nepó ta !

Flamura negră posomorită fâlfăia in vent de 6 sëptëmâni din turnul castelului Wildisch.

O vieţă gingaşă s'a rupt in flore şi copaciul stri­vit la meduă sta s'o urmărescă.

A trecut 40 de <Jile de când favorita de odinioră a fost aşedată lângă inima mortă a mamei sale.

O recela, produsă prin uşorinţă la plimbările de iernă, a curmat vieţa scurtă a contesei Hulda.

Contele Erich, ruină vie, cu acest pahar a m a r primi şi cea din u r m ă lovitură.

Tăr ia sufletescă a lui Egmond părea a-1 fi pă ră ­sit. In castel panica şi disordinea erau la culme. Lovi­turile mul te şi repezi striviră energia şi judecata clară a tu turora .

Dintre toţi Gerta erá mai nefericită. O cuprinse frica, se ghemui intr 'un. colţ al odăii sale, amorţită şi mu tă de impresiunea singurătăţii ce o incungiurá.

Pr imind vestea tristă, baronul şi nepóta sa, nu ­mai decât viniră. Cu vorbele cele mai căldurose îşi es-pr imară condolinta şi ochii pururea rëci ai baronesei deastadată priviau cu duioşie asupra contelui. Cu vocea mişcată, smerită ca o copilă, îi oferi mână de ajutor in aceste d ' ' e grele.

Ochii vicleni ai bëtrânului rafinat sclipiau cu foc ascuns şi numai decât se asocia şi el nepot ei sale.

In loc de respuns, contele se pleca asupra manei micuţe. Sărutarea depusă pe ea erá lungă şi ferbinte, têlcuind fidel mulţumită ce simţiea.

Baronul şi nepóta sa se instalară încă in acea seră in chiliile din par tea dreptă a edificiului.

Mâna dibace a baronesei se recunoscu numai de­cât. Tactul fin cu care procedea in totă privinţa şi faţă

de toţi, consolau mult inima vulnerată a contelui ; iar păşirea ei hotărîtă, fără genă, in casa streină, involun­tar provocau din par tea lui nu numa i recunoşcinţă, dar făcură asupra-i o impresiune vie, a cărei u r m ă i se imprima adânc in inimă.

Absenţa stăpânei de casă nimerui dintre ospeţi nu i-a bătut la ochi.

Marta, servitórea- credinciosă, s'a ingrigit pe sub mână, ca toţi ospeţii să afle starea bolnavă a stăpânei sale, descriindu-o cu nişte culori, incât toţi erau siguri că in curênd au să se aştepte la o nouă asemenea ca­tastrofă familiară.

A trecut actul trist. Din castel s'a depărtat şi cel din u rmă óspe, dar baronesa erá încă tot acolo.

Contele adi o rugá una, mâne alta şi ea to tdauna îi impliniá cu plăcere tóte. Dimpreună cu baronul , ea ingrigiá in tot chipul şi modul de comfortul şi distra­gerea contelui, spre fericirea cea mai mare a aceluia şi spre nëcasul nespus al Martei, care nu putea suferi pur tarea ofensătore, arogantă şi comandătore ce o păs­tra contesa faţă de densa şi faţă de ceialalţi servitori credincioşi.

Contele cuprins de farmecul baronesei, uitase cu totul de soţia sa, iar aceea vëdênd ignorarea fără mar­gini şi atât de dejositóre, se retrase şi mai tare in sin­gurătatea sa, cu lacrămile şi durerea, dilnicii tovarăşi ai sei.

Pr imăvera a sosit şi ospeţii au devenit locuitori permanenţi .

Contele şi baronul ocupau aripa d e a stânga din parter, baronésa cea de-a drépta.

In etagiu, de-asupra locuia singură contesa pără­sită, căreia numai credincioşii Marta şi Bernard îi uşo-rau incâtva orele desperării .

Sërmana Gerta ! P rea bine observase s t rămutarea prin care a trecut soţul ei, de când cu venirea baro­nesei. Acesta schimbare amară inse mai multă durere îi făcea » mamei* decât „soţiei".

Şi totuş, tocmai simţul de m a m ă erá care o mai ţinea intre păreţii unde a suferit a tâ ta dispreţ, alâtea umiliri, póté cele mai mari şi amare din câte a avut parte in vieţă.

— Nu te depărta ! — îi $icea bëtrâna Marta — las* că vëdêndu-si odată copilaşul in braţe, se va re 'n-tórce el şi iarăş vor fi tóte bine . . . póté încă mai bine decât mai inainte.

Buna Martă nici ea nu spera cele spuse, dar i se rupea inima vëdênd cum piere şi se ofileşce naintea ei vieţa tineră.

Veni t impul inse, când şi izvorul cuvintelor ei mângăitore trebui să sece.

Intr 'o d' căldurosă de primăvera Marta invita con­tesa tineră ia o pl imbare prin cărările năsipose ale parcului, luminate de radele calde ale sórelui.

— Aşa sunteţi de palidă ; mişcarea la aerul liber va pr inde bine.

Gerta inse numai după multe stăruinţe pr imi să iesă.

Umblarea a obosit-o şi la sfatul Martei se opri sub un pom, unde mai tare cădeau radele sórelui. Obosită se rădima de trunchiul pomului , adâncindu-se in gânduri .

La spatele ei, in depărtare respectuosă, cu privi­rea ingrigiată, stătea Marta.

(Va urmá.)

AURELIA PĂCAŢAN-RUBENESCU,

»

Salinele de la Slânic in România (judeţul Prahova). 1 Vechi cxploatatiuni. — 2. Penitenciarul local — 8. Vagonele drumului de fer — i. Magazia şirei. — 5. Vagonetele minei. — fi. Plan inclinât automotor.

342 F A M I L I A Anul XXXI.

O, nu . . .

nu, nu me iubi pe mine. ^ Eu sûnt un biet nenorocit, * Nu merit ca să fiu iubit ' De tine.

lntorce-ţi ochii 'n altă parte, Pe alţii rada să-şi răsfrângă, Cătând la mine-ar trebui

Să plângă.

Tu eşti o ramură plăpândă De liliac abia in fiore, Eu glas de codru veştedit

Ce more.

Zadarnic ochii tei me cată . . . Zadarnic ochii tei me chiatnă, Nu póté sufletu-mi decât

Să gemă

0 nu, nu me iubi pe mine. Eu sûnt un biet nenorocit, Nu merit ca să fiu iubit

De tine.

G l N C I N A T P A V E L E S C U ,

R e s p u n s la cele ce spun duşmanii femeilor.

IX

IHndată inse după acestea vine reacţiunea, acea ce a |P / su fe r i t intêia oră atâta, nu va mai avé curagiul a ^g-^doua oră când va avé ocasie să iubescă, ca să ^ p r e s p i n g ă fericirea ce ea şcie că e vieţa sa. Reţ ine­

ţi rea cea mare erupe, cu totă sinceritatea inimei, * iubirea e cu a tâ ta mai furiosă şi mai nebuuă , pros­

tii peste prostii se fac, compromiteri fără de a avé m ă ­car destulă vină.

Iubirea femeei, puternică, fără frêu, îi face pe b ă r ­baţi p rea fericiţi, astfel că aşa de încărcaţi, nici nu mai sûnt in stare a-şi suporta sarcina, paraliseză tot s imţul , aducêndu - i la apatie, ele sûnt nemulţămite , vine scandalul , gelosia, reul, şi catastrofa e gata — totul s'a sferşit — vieţă perdută , amor pierdut : or să te otrâ-veşci or să te arunci mai depar te in precipicui . . .

Numai ce audi că cutare s'a otrăvit cu chibrituri , cu tare se despărţeşce, o mul ţ ime de istorii, lumea e scandalizată şi străinii s t r igă: româncele-s rele, r omân­cele se despărţesc de bărbaţi , iată ce amorur i portă — iată cum se compromit ! Ei nu şciu cât de adâncă stă causa, şi cât de puţ in vinovată e o asemenea fiinţă, dusă cu totă puterea ca flórea in spre sőre, după iu­birea ce n'a fericit-o şi n'a gustat-o inima sa. Iubirea cea mai sfântă şi mai curată, care n 'are in sufletul lor nimic de sensual.

Vom vedé ce resultate vor aduce curentele cele mai sânătose, căsătoria care se baseză pe adevărata iu­bire — de sigur va fi o causa mare pentru a produce moralitatea in ţeră şi vor stârpi tote acele motive de a fi nemulţamiri in căsnicie, a nu se puté înţelege şi

iubi. Decă ar pu té inse cineva să le spue tote câte le făceau bărbaţi i , tot mai mul te ar pu t é spune de bă r ­baţi . De sigur că decă a r fi avut o creşcere normală , decă a r fi avut ca principii in sine factorii potriviţ i curentului t impului , da r cine e vinovat decă avem a tâ ­tea motive a ne plânge, după cum se plângea de a tâ ­tea perversităţi şi D. Milea in romanu l seu — decă n 'ar fi venit acele ciocniri din amestecul curentelor, să se fi trăit o vieţă conformă na tura lă , să se fi căpă­tat creşcerea sânătosă, n u s'ar fi infiltrat in inimi s im­ţiri bolnave ; vieţa t ră i tă in mediu temperat , n a t u r a neoprită, n ' a r fi infierbîntat imaginaţiunile, n 'a r fi erupt a b n o r m ; citeşci din ţeră a tâtea producţ iuni li terare, in töte aceleaşi femei sublime, sent imentale , acei ângeri de femei, şi cu tote acestea atâtea d r ame de familie, a tâ ­tea nenorociri in amor, iar mai afund aceleaşi c a u s e : durerea inimei ; aceea, d u p ă ce a rdea sufletul, n e p u -tênd fi gustat ca să-i fericescă', să-i sature, iubirea care la noi n 'a fost trăită, căci in vieţa veche nu s'a iubit ; şi căreia nu- i şciu mesura , nu şciu adevărat a iubi, nu o şciu mânui şi în t rebuinţa atât bărbaţ i cât şi femei, iubirea ce şi ea îşi are legile ei, pen t ru ca să fie feri­cită ; acei omeni ca in poporul nostru , prea aprinşi ; i neesperienţi , t recêndu-le , neţ inend cont de ele, n u se pot ferici. Alte popóre mai puţin t inere, mai tempera te , pot să mergă din na tu ra lor, din instinct forte bine, noi inse t rebue elocatul cel tare ce în tunecă mintea, pr in lămurirea adevărului să-1 slăbim, pen t ru ca să iubescă puternic numa i inima, atunci când t rebue, când eşti iubită şi meri tă bărba tu l acela să fie iub i t ; şi astfel conducêndu-ne după cerinţele inimei şi a vieţei, să că­pătăm sean ţa acea m a r e : virtutea in a iub i ; care se póté întrevede in cântece bine, că a esistat pe ici pe colo in trecut şi in pă tu ra ce o facem noi.

De bine de reu, ţera ş-a dat banii de învă ţă tură in nenorocirile in têmplate , e t inereţa şi neesperienţa sa. Esistă inse deosebire in o ţeră nemora lă unde póté in afară nimic nu se aude , şi numai in faptă e demora -lisaţia cea mai mare prin depr inderea şi înjosirea lor logică şi fisiologică a femeei, şi intre ţera nostră care are renumele cel mai reu , in privirea moralităţii la fe-mee, d in causa unor sgomote de amor isvorîle din sen­t iment pe care unii omeni comuni nici nu ie inţeleg, aceste femei n r p u r t â n d in sine nimic şuflete.şce şi cor­poral din inima şi sufletul femeei, care face pe femeia rea. — O creşcere mai normală la femei şi fete, mai sigure de vieţă, mai esperiate, — care să şcie calea n a ­túréi şi unde fiecare aplicare duce, şi reul va incetá — iar mai presus de tote, simţirea desvoltată a inimei : virtutea in a iubi.

Faţă de acestea putem să ne apropiem cu P e -derzani : nu că femeile-s perfecţiuni şi sfinte! şi ele sünt ómeni ca tot ce are suflet, carne şi simţiri — dar le putem compara cu alte fiinţe ce sûnt apropo tot aşa ca sfinţi i : ca ângerii care sûnt făcuţi din copi i ; n u pentru că aceştia n ' a r avé simţiri şi nu fac nici u n reu, dar pentru că sûnt nevinovaţi de ceea ce fac. Şi nu sünt óre bărbaţi i mai vinovaţ i? bărbaţi i şi părinţ i i ce ţin femeile şi fetele cu urechile as tupate , dór n ' a r audi nimic de ale lumei, ca să aibă femei nev inova te ; iar tocmai prin neesperienţa acesta apoi se pierd — pe când a r trebui singuri să le înarmeze, să le dee cărţi să cilescă adevărul , să vedă reul, să şcie şi să vedă clar u n d e conduce inima, iubirea, care e aşa de a m ă ­gitor învelită incât nici nu ţ -ar trece prin minte ; n u ­mai când te trezeşci — ve<ji, dar e prea t â n j i u ! Să vedă ele bine, să citescă, să cunoscă totă calea, totă

Anul XXXI. F A M I L I A 343

na tura şi a tunci se vor şei aperá ; ceea ce in creşcerea de adi , de salon şi superficială, nu póté intrá. Până când nu va fi acésta, de géba le vor acusa ; iar când atuncea una va face-o din conşeiinta intregă, vei şei séu că a avut vr 'un motiv puternic ca să facă, séu că in adevër e o rea.

O imaginaţ iune aprinsă şi reu formată contribue a aprinde iubiri ce n ' a r avé cause ca să fie şi pentru persbne ce nu merită de loc, atribuindu-i cuiva cali­tăţi supranatura le şi făcend din el idealul ce nu esistă decât in capul teu ; iar din necunoşcinţa de tine, din nerădicarea destul de sus a persónei tale, îl intăreşci singură cu a tâ ta mai multă putere asupra ta, o astfel de iubire nefăcend iubirea adeverată şi neavendu-şi rădecinele in fundul inimei, va trece fără a lăsa urme, dar va fi causa la mii de efecte rele pen t ru vieţa in­tregă şi la nefericiri. Astfel se póté iubi din t rebuinţa de a iubi pe cineva ce nu l a i putut suferi la inceput — e dar ceva fals, in contra simţirei şi gustului teu. De aceea e reu de a ţine pe fete retrase, a n u vedé lumea şi cunoşce după realitatea lor, lucrurile şi ome­nii, fiind espuse la cele mai mari nebunii.

Tot astfel esistă de la na tu ră fiinţe reci, nepăsă­tore, pe când altele din con t ra : espansive, simţitore, iubitóre, mai cu séma la român — acesta e natúréiul seu. (Va fi puterea şi t inereţa poporului ! ?) Sun t omeni cari trec de o sută de ori pe lângă un lucru, fără ca să-1 vedă ; pe când altul numai l'a zărit şi i-a prins interesul — de multe ori o nimica intregă, şi cu tóte acestea incepe a-i da din vieţă, a-i da din sine, fie acesta un lucru, fie un pom, fie o carte, fie un cm, séu vi 'o afacere óre-care ; afundându-se cu câtva mai mult in înţelesul acelui lucru, căpetând din ce in ce mai mare iubire, şi pr indênd pasiune a-1 cultiva — e-sistă aşa dise : disposiţiuni in na tura cuiva de a se ataşa astfel ; fiinţe iubitóre (vor fi acei „omeni iubiţi" cum le d i c e poporul) cari prin aceeaş lege vor fi in pericol când vor veni in atingere cu simpatia lor, când iubi­rea lor va deveni amor.

Iubim de regulă şi ne interesăm de acea ce face mai mult par te din noi, de care suntem legaţi prin ceva natural şi secret : naţ iunea nostră, poporul , u n o m ce ni se asémëna şi cu care ne asemenăm in idei, in simţiri, ce ne convine aşa, nu şeii cum, fără să vrei, fără să şeii ; — in popor astfel de omeni se simpati-seză dice că „se potrivesc la sânge" un asemenea lu­cru Ia el e sfânt, e iresistibil. Astfel fără a fi vorbit o vorbă, ai vëdut pe cineva şi-ţi pare că-i cunoşci tóte gânduri le şi de la pr ima vedere li se pare că se cu­nosc amêndoi de ani. Este sentimentul acesta de a iubi, o crimă ? ll poţi învinovăţi pe cineva că a iubit, când iubirea e un mister al inimei atât de adânc şi t răsura de uni re ce pune in omeni Dumnedeu ? Iubeşci din causa acésta cu totă gingăşia pe o femee de sec-sul teu, pe un copil, pe un bărbat — şi decă iubeşci astfel pe acea femee, decă iubeşci astfel, pe copil îl să­ruţi de o sută de ori pe ochi, pe guriţă, pe obrăjei; pe bărbatul ce îl iubeşci, nici a tâta nu poţi ! eşti deci mai vinovat când ai sărutat astfel pe femeia de secsul teu, séu pe copil, decât pent ru şi mai marea iubire ce o porţi din acésta suferinţă bărbatului ce mai mult te iubeşce şi îl iubeşci. Idealistul, in asemenea cas, póté fi dus ca intr 'un vis, in o înşelare, numai de ideal, de frumos, de poésie până ce simţimentul dulce şi curat îl duce la abis, despre care nici n 'a cugetat ; realistul din contră, va vedé lucrurile de la primul moment in totă goliciunea lor, fără de a avé şcire şi de a fi smo-

mit de măreţia ce celalalt a simţit, cea ce îl póté de ­termina la t imp, cu conşeiinta deplină, să opresă tóte la o frumosă amiciţie şi mai depar te nu. Afară de acésta iubire, care-i cea mai inşelătoie, câte altfel de iubiri nu mai sunt, după trebuinţa sufletescă séu ma­terială a omului ce-i atrag simţirea, şi ca intr 'o beţie îl duc intr 'un cântec spre înjosire şi păment decă nu a fost sancţionată de legile sociale care numai sub nim­bul acesta recunoşce iubirea şi o póté tolera ; iar când căsătoria e sancţionată şi iubirea nu esistă séu nu-i aşa cum trebue să fie, iubirea care e factorul cel mai puternic din vieţă, ce nu cunoşce legile nóstre sociale, şi ca atare tot va fi ; nenorocirea se va intêmpla. Nu póté să fie mai mare nefericire decât aceea de a-ţi luá cineva cea ce iubeşci, căci îţi opreşce vieţa in loc, pro-curându-ţ i cea mai mare durere ce póté să esiste, şi prin urmare e in contra omului un pëcat! Sun t multe cântece la noi care ara tă cu totă sfăşiarea durerea a-césta — dar tot astfel pëcat e şi când furi iubirea ce i se cuvine cuiva şi care-i face totă fericirea şi o dai altuia ; din astfel de caşuri s têrnindu-se desperarea până la a produce mórtea sa !

ELENA VORONCA.

S p a h i u l . De Sixte Delorme.

| | i t e , îmi dise căpitanul Donnavayere, colea, intre Imarabuţii aceia cu célma albă, s'a petrecut lucrul.

T V'am vorbit de mai mul te ori de Patr ic iu Gal-ladious. Un cavaler mândru , in ţ inutul nostru Camargue, póté că nu erá altul ca el care să in-haţe cóma unui cal sëlbatec şi să-1 domesticeseă ! Amêndoi eram din comuna Saintes-Maries-dela-

Mer ; casele nóstre erau vecine şi până la versta de doue-deci de ani ne-am iubit frăţeşce ; apoi, se angaja intr 'un regiment de Africa şi, câţiva ani, n ' am mai avut veste de densul decât din scrisorile tatei.

îl găsii in Algeria, la Tizi-Ouzou, in pr imăvera anului 1871, după resboiul cu Germania. Erá sergent in spahii. Eu eram sub-locotenent de venători .

— Uite ! Donnavayre ! striga el in t indêndu-mi braţele.

Atâta pu tù dice de-ocamdată . Ce bucur i e ! Se ducea in recunoşcere in spre Dra el-Misan.

Kabilii începeau să se mişce ; in tóte satele de munte se predica resboiul sfânt. Totuş Patr iciu se intórse cu spahii sei fără să tragă focuri. Berberii de sus fabricau ierbă, tu rnau glonte, ştergeau tunur i le .

Până la începutul lui aprilie trebui să stăm in observaţie.

Ne împrietenisem cu fiul colonelului Sandroz şi ne duceam adesea să-1 vedem la moşia lor Peti t-Poligny. Erau Jurasieni, stabiliţi in vale de la 1860, omeni m u n ­citori şi industrioşi. Averea lor prospera Patriciu se interesa de recoltele lor bogate. Pa t ima pământu lu i îi apucase de-odată . Nu mai visa decât să se coloniseze şi el, şi cu plăcere vorbiá de visul acesta drei Lauren-ţia Sandroz.

Laurenţ ia erá de doue-deci şi doi de ani . După mórtea mamei ei, vëdù de casă. Tatăl şi fraţii ei d '-c e a u : „Ea e guvernanta nos t ră!" Activă şi energică, dirigiá şi administra. Erá frumosă. Ridea forte rar, da r confidenţele lui Patr iciu o făcea să zîmbescă.

344 F A M I L I A Anul XXXI.

Provensalul acesta plin de entusiacm îi plăcuse numa i decât şi cinstea lui de soldat îi inspirase o sim­patie.

II

Intr 'o seră pe când sórele apunea, tinëra fată şi sergentul stau pe zidul din grădină.

— Negreşit că da, rjicea Patriciu, aş vré să me stabilesc in vecinătatea lui Peti t-Poligny. Dar o să-mi t rebue spaţiuri vaste in câmpie, colo, o să isbutesc póté să-mi fac livedi frumóse ; o să am t u r m e de oi ca in Camargue. Dar, adaogă el cu nerăbdare, ce dracu vré individul ăla care ne priveşce cu atâta incăpăţînare.

— A h ! respunse Laurenţ ia , e omul verde. — Omul verde. — Se dice aşa din causa pielitei lui verdue, a-

própe bronzată. Nu-i cunosc adevëratul nume . A venit de doue ori la ta ta pentru nişte grâu, şi de atunci trece mereu p 'aci .

— Ca să se uite la zidurile gradinei? — Da, die Patriciu. — Are un cal superb, célma de mătase, a r m e de-

lues, t rebue să fie un şeic. — Fraţii mei cred că e o rudă a lui El-Mokrani. După ce trecu apa, Arabul ajunsese pe şosea ;

apoi, oprindu-şi calul la vre-o sută de metri, incepù să se uite la Laurenţ ia şi la sergent.

— Dşoră, d 'se Patriciu, selbaticul acesta me plic-tiseşce, e obraznic.

— Dar, respunse liniştit tinëra fată, nu d'ce ni­mic, die Patriciu.

— Tocmai pentru că n u dice nimic e obraznic; a m să-i vorbesc eu.

— Ei, vedi-ţi de d rum, Sidi-Maboul. Arabul m u r m u r a ceva, apoi se depăr ta incet.

III

Peste cinci séu şese (Jile, Kabilia eră resculată. Sâmbătă la 5 aprilie, colonele de rebeli coman­

date de El-Nokrani se coborîră in văile Sebaului , dis­t rugând morile, jefuind şi a rdênd casele.

Noi t rebui răm t ă stăm locului, ca să protejăm pe colonii cari se refugiau. Totă nóptea vedurăm pe Ka-bili trecênd ca nişte fantome in lumina incendiilor.

Satul european ardea ; a doua d'> ' a resăritul sórelui, nu mai remăsese decât dărîmături .

Sandroz cu fiii lui se uitau, de pe dempar te furioşi :

— Ah ! tâlharii , diceau, tâlharii ! Plecată pe parapet , Laurenţ ia avea ochii plini de

lacrămi. Totuş, nu totă casa lor arsese, se vedeau încă

acoperişurile verdi. Dar, intre opt şi noue ciasuri, vre o doue séu trei sute de Kabili t recură apa .şi se repediră spre casă, dând foc. Şeful lor inalt, slab, călare pe un cal negru, se oprise in faţa porţii şi se uită in spre noi cu sfidare.

Eram la pândă , cu vre-o doue-rjeci de venători, la spatele unui g a r d ; omenii mei erau desnădăjduiţi :

— Locotenente, diceau ei, dar îi lăsăm să prade tot? Dar n 'aveam nici un ordin. Şi apoi a m fi fost

măcelăriţ i de géba. Petit-Poligny ardea. Se isprăvise cu densa. Deodată vedurăm pe Kabili a runcându-se in vii

şi urcând spre d r u m u l Fortului : împuşcăturile începură. Pa t ru spahii coborau ; caii erau albi de spume ;

săbiile lor s trăluciau.

împuşcătur i le deveniră mai dese ; Kabilii ochiau de la doue-deci séu trei-deci de paşi. Doi spahii că-dură . Un altul se intórse şi dispăru după u n buchet de arbori . Cel d'al patrulea t recu sub o gr indină de glonte şi, in t r 'un galop nebunesc, cobori spre m o i ă ; in câteva sărituri s t răbătu apa şi-1 vedurăm urcând in lungul gradinei caselor.

îl recunoscuserăm. Era Patriciu care ne aducea depeşele de la Fort . Era scăpat, arabii nu-1 mai pu teau ajunge.

Dar de-odată îşi opri calul, vëduse pe şeful Ka-bililor, — omul verde, — care se repezi spre el s t r igând:

— Ah ! câne, fiu de câne ! ad i n 'a i să mai latri . Patr iciu cu sabia in m â n ă se repedi la duşman .

Era nebun, nebun de mânie. — înainte, cu ba ioneta! strigai venătorilor. Şi pe când cabilii ieşiau din curte ca să incun-

giure pe spahii, coborîrăm d rumul in marş . O de tunare resună : calul lui Patriciu se rostogoli. îl s t r igai : „Patr iciu! Pa t r i c iu !" Spahiul n u res ­

punse. Omul verde se ridicase in scări şi scotea ţ ipetul

de biruinţă : — Allah akebier !. . Ddeu e cel mai mare . — F o c ! comandai , foc! Omul verde cădu, Kabilii se retraseră. P e când venătorii scotociau viile, eu ridicai pe

nenorocitul meu prieten. — Ah ! frate, m u r m u r a el, a m sferşi t . . . Dar a s ­

cultă . . . Vei spune . . . Nu pu tu isprăvi, îl t ranspor ta răm pe parapet . Laurenţ ia şi fraţii ei veni ră intru in t impinarea

nostră . — Sta ţ i ! dise mur indu l , sufër prea mul t . Fu lăsat jos, şi t inëra fata ingenunchià lângă el. — D o m n e ! D o m n e ! dise ea, plângênd, Patr iciu

zîmbi, şi pe când me plecam să -L sărut, îl audii în­gânând :

— Ce vis frumos !

Cugetări . Virtutea n ' a r merge aşa de departe, decă van i ta ­

tea n ' a r insoţi-o. La Rochefoucauld. *

Interesul care orbeşce pe unii , lumineză pe alţii . Acelas.

* Graţia e pen t ru corp, cea ce bunul simţ e p e n ­

tru spirit. Acelaş. *

Amorul e un punct luminos care domneşce peste tot pămentul . Benjamin Constant.

* llusia face fericirea ; reali tatea de mul te ori inşelă.

Chastel UAxun. *

Gura e interpretul inimei. Racine. *

Geniul ca şi vir tutea n u se inveţă. *

Ddeu i-a dărui t femeii vir tuţ i strălucite şi mar i , cari întunecă cu totul alte lipsuri şi neperfecţiuni n e ­însemnate . Luther.

Anul XXXI. F A M I L I A 345

S A L O N .

Inimă de f emee . Maiestosă a intrat in sala de dans rotindu-şi pri­

virea arogantă in giur. Ochii tuturora se aţintiră asupra ei ; bărbaţii o priviau eu admirare, femeile jaluse.'

Erá una din acele frumuseţi orientale cu nasul puţin încovoiat, cu faţa plină severă şi totuş atrăgetore, cu ochii negri din cari lucia cu atâta putere focul in-crederei in sine şi a mândriei despreţuitore.

Jocul se incepe. Toţi grăbesc cătră densa şi ea jocă cu toţi de-a rêndul avênd pentru fiecare o vorbă dulce, păstrându-şi cu tote acestea recela şi mândria .

In un colţ al salei stătea un tinër palid. Perul lui erá dat in disordine pe frunte, din ochii lui lucia o melancolie adâncă — erá un artist . . . un biet poet ! . .

El se uitá cu nesaţ la ea, o vedea cum îşi pe­trece cu toţi şi inima lui bătea cu tărie. O cunoşce de mult, a şi publicat o poésie care i-a dedicat-o ei şi i-a trimis-o şi in manuscris . . .

Vèrtejui balului îl ameţeşce . . . farmecul ei îl atrage, doriá şi el să jóce cu densa, căci dór el avea mai mult drept ca ceialalţi . . . inima lui erá numai a ei.

Cu paşi nesiguri şi stingaci s'a apropiat de ea cerèndu-i un vals. Ea i-a aruncat o privire despreţui­tore — ori numai lui i s'a părut aşa — dar i-a rădi­cat şi punêndu- i mâna pe umër s'a perdut in vêrtejul părechilor dansătore. — El erá bét de fericire, t remura str ingèndu-o la pept . . . i se părea că totul e vis . . .

De-odată inse îl redeştepta vocea ei t remurândă de mânie, când i şopti la u reche : „Cine ţi-a dat drep­tul să-mi faci declaraţ iune de amor cu poesia acea ? Astfel de obrăznicie nu sufër . . . Şi acum condu-me la loc".

Cu ochii privind in gol, nevëdênd şi neaudind nimic, ca nebun o conduse bietul poet la loc, eşind după acea repede, buimăcit, cu capul gol, afară din sala de dans.

Ea, ca şi când nu s'ar fi întâmplat nimic, dansa veselă mai departe . . . din când in când inse îşi arunca ochii spre un tiner innalt şi brun, spre acela care-i tulbura somnul şi nici nu voiá să şcie de ea, şi oftá . . . oftá in ascuns.

*** Diarele aduc şcirea tristă, că poetul X a murit ,

se crede că un amor nefericit l'a impins la sinucidere. Ea a cetit vestea acesta, a tresărit puţ in, dar in mo­mentul celalalt recâştigându-şi liniştea, a şoptit indife­rent : , A fost un nebun" .

Conductul funebru trece pe sub ferésta ei, e a tâ t de trist, nici o cunună nu-e pe sicriu, nime nu-1 u r -mézâ ! . . . Cu tote aceste ea-şi intórce privirea de la acest conduct r îdênd, voind par că să (Jică : „Acesta a cutezat să me iubescă!"

Rîdênd trece pe partea opusă a stradei o păreche tineră şi fericită ; e el, eare-i tulbură somnul ; cu tinera lui soţie. Ea care numai mai innainte a rîs peste ose­mintele unui adorator al ei — vëdêndu-si acum visul amorului seu sburat pent ru vecie, cădii in un leşin uşor

Oh ! inimele femeieşci sunt aşa de sentimentale când iubesc, şi atât de reci, când sunt iubite !

EMILIU SABO.

Sal inele de la Slănic. In nr. acesta iarăş publicăm o ilustraţiune, care

infăţoşeză esploatarea sării in minele de la Slănic in România.

Acesta ne pune in vedere vechile esploataţiuni, penitenciarul local, vagónele drumului de fer, magasia sării, vagónele minei şi un plan inclinât automotor .

LITERATURĂ şi ARTE. Şciri literare şi ştiinţifice. Dnii Gr. Toeilescu

şi O. Lahovari represintă România la congresul de geo­grafie ce se ţine acuma la Londra . — Dl George Ben-gescu, ministru plenipotenţiar al României la Brusela şi membru corespondent al Academiei Române , a p u b ­licat in Brusela un volum intitulat „Bibliographie franco-roumaine du XIX siècle". — Dl St. Hepites, directorul institutului meteorologic de la Bucureşci-Filaret va re­présenta România la conferinţa internaţională de më-suri şi greutăţi ce se va întruni la Par is la sfârşitul lui august. — Dl Xicolae larga a publicat la Bucureşci conferenţa sa „Basta şi Mihaiu Vitézül" ţ inută ierna trecută in Ateneul român din Bucureşci. — Novelele dlui Caragiale au apăru t la P raga in t raducere bohemă.

Scrierile lui Traian Doda. „Dreptatea" pr i -meşce informaţiunea din Caransebeş, că familia regre­tatului general Tra ian Doda, consultând câteva persóne competente, a decis să predea unui comitet tote hâr ­tiile aceluia, să le esamineze şi să publice cele de pub ­licat. Comitetul acesta, sub presidiul dlui general de divisie Teodor cav. de Seracin, se compune din dnii Stefan Velovan, Adrian Diaconovici şi dr. Constantin Popasu.

Premiile Academiei Române. In sesiunea gene­rală din 1899 Academia Română va decerne u rmăto-rele premii : Premiul Associaţiunii Craiovene pentru desvoltarea inveţămentnlui public, in suma de lei 1500, celei mai bune cărţi didactice in limba română, dintre cele tipărite de la 1 ianuarie 1895 până la 31 octotn-bre 1898. Terminul depunerii esemplarelor e 31 oc-tombre 1898. — Premiul Alexandru Bodescu. de 1500 lei, celei mai bune lucrări scrisă in limba română asupra următorului subiect : „Cercetări istorice asupra oraşelor Chilia şi Cetatea-albă. Terminul presintării manuscr ip­telor 1 septembre 1898. — Premiul Neuschotx, de 2000 lei, d impreună cu procentele acestui fond până la acor­darea premiului , celei mai bune lucrări scrisă in limba română asupra următorului subiect : „Compendiu isto­ric asupra desvoltării industriale la români până 'n 1875". Terminul presintării manuscriptelor , 1 septembre 1898. — Premiul Statului Lazăr, de 5000 lei, celei mai bune lucrări scrisă in limba română asupra u rmă to ru ­lui subiect: „Studiul hidrografic complet al unuia din următorele rîuri : Jiul, Oltul, Argeşul, Ialomniţa, Şiretul". Studiul va cupr inde : cursul rîului ; studiul mătcei lui ; afluenţii lui ; lungimea cursului, na tura terenurilor pe cari cu rge ; permeabili tatea l o r ; deb i t u l lui şi al princi­palilor lui afluenţi in stare normală şi in stările escep-ţionale de creşcere şi de scădere ; d iagrame cât mai complete, represintând regimul rîului şi al principalilor sei afluenţi intr 'o periodă de t imp cât mai lungă posi­bil ; întinderea terenurilor supuse inundaţ iuni lor rîului şi afluenţilor sei ; un proiect pen t ru îmbunătă ţ i rea re­gimului, eventual pent ru canalisarea lui şi facerea na-

2a

346 F A M I L I A Anul XXXI.

vigabilă a lui ; un proiect pen t ru irigarea terenurilor cultivabile cuprinse in basenul rîului considerat, pentru îmbunătăţ i rea şi pent ru utilisarea lui. Terminul presen-tării manuscriptelor la concurs va fi până la 1 septem­bre 1898.

O lucrare despre catastru. Dl T. V. Păcăţian din Caransebeş, precum aflăm din „Dreptatea", a pre-sintat ministrului de justiţie al României o lucrare in­ti tulată „Catastrul şi modurile introducerii sale in Ro­mân ia" . Lucraree totă se cupr inde in 16 capitole.

O carte maghiară tradusă in româneşce. In t impul actual al şovinismului turbat , este cu neput inţă să citeşci o lucrare politică maghiară , fără ca să nu dai in ea de cele mai murdare insulte la adresa a tot ce este românesc. Atât mai mare ne-a fost dar mirarea astă-pr imăveră, când am citit cartea dlui Ludovic La­kos, „Visszaemlékezések a török-román-orosz háborúból" in care scrie obiectiv adevërul despre a rmata română, care la Plevna ş-a făcut cu atâta b ravură botezul de sânge. Cartea dlui Lakos bine primită in cercurile ro-mâneşci, va apa re acuma şi in traducere românescă, făcută de dl Aureliu Trifu, colaborator la „Dreptatea", care şi deschide abonament cu 1 fl. 50 cr.

Diaristic. Mesagerul Naţional, u n nou diar poli­tic român , va eşi la Bucureşci in 1 septembre, sub conducerea dlui Rober to Fava . cunoscutul italian filo-român . — Lumina ce a apăru t in Giula, sub redacţia dlui D. Voniga, a incetat — deocamdată .

TEATRU şi MUSICĂ. Teatrul din Iaşi se clădeşce sub conducerea

archi tectului vienez Hellner. Lucrări le au înaintat atât de mul t , incât in tomna anului viitor teatrul se va puté deschide. Acum se face plafondul şi decoraţiunile in ghips a logelor. Esecutarea este din cele mai ar­tistice.

Concert şi teatru in Oraviţa-română. Corul vocal român gr. cat. din Oravi ţa - română va da la 1 august n. concert şi represintaţ iune teatrală in teatrul de veră din grădina otelului »Corona Românie i " , sub conducerea inveţătorului Ioan Bogdan. In concert se vor cânta cinci cvartete ; apoi se va représenta comedia-ope-retă „Bărbaţii fermecaţi" in 3 acte de M. Pascaly, in care vor jucá dşorele Maria Graşovean, Elena Vodă, Rosalia Măgurean şi dnii Costă Vodă, Ioan Vodă, Ioan Dan, George Măgurean şi Alecsa Toc.

Concert in Alba-Iulia. Corul mixt al ţeranilor din Orăştie va da la Alba-Iulia in 4 august , sub con­ducerea inveţătorului Ioan Branga, un concert, după care va u r m á dans .

Compania teatrală Vlădicescu, una din cele mai b u n e ce sunt in ţeră, a inceput să dea in Bucu­reşci in grădina Dacia un şir de representaţi i .

BISERICĂ şi ŞCOLĂ. Şciri bisericeşci şi şcolare. Dl Titu cav. de On­

dul, paroc şi asistent protopresb. din Câmpulung , ca­rele a incetat din vieţă la 13 iulie n., a înfiinţat o fun-da ţ iune de 1000 fi. in folosul Societăţii demnelor r o ­m â n e din Bucovina. — Dşora Maria Cioban din Abrud a făcut la Budapes ta esamenul de stat p e n t r u inveţă-tóre şi a fost cvalificată pen t ru şcolele civile.

Reuniunea invefătorilor romani gr. c. din Bi-haria. In mai mul te rênduri s'a constatat in d 'are , că numai inveţătorii români gr. c. din Biharia n u au o reuniune. Nu de mult dl Petru Fierte inveţător in Beinş a adresat un apel cătră colegii sei, invitându-i să se adune la 3—5 iulie in Oradea-mare , spre a se con­stitui. Acum dint r 'un apel al dlui Alesandru Mureşan, cantor-docent in Poceiu, publicat in „Gazeta Trans ." aflăm că la terminul ficsat s'au aduna t mai mulţ i preoţi şi inveţători la Oradea-mare, inse zelosul convocator n u s'a presintat şi astfel nu s'a făcut nimica ; dsa dară convocă de nou pe inveţători la 2 septembre in Ora­dea-mare . Domne a ju tă!

Archidiecesa Sibiiului. Consistoriul archidiecesan publică concurs pentru un stipendiu de 500 fl. din aju­torul de stat al archidiecesei şi destinat pen t ru cvali-ficarea mai innaltă a clericilor absolvenţi din archidie­cesa la o facultate teologică ori filosofică. Terminul e 15;27 august.

Internatul Vancean de fetiţe diu Blaş. Te r ­minul concursului este până la 15 august . Pla ta pe an e 120 fl., in doue séu cel mult in pat ru rate ant ic ipa­tive. Elevele primesc locuinţă, vipt, spëlat, luminat şi incăldit, instrucţiune in fert, spëlat, călcat cu ferul, copt, tors, ţesut, curăţit , grădinărit , croit, cusut , duce­rea socotelelor economiei de casă, cumpëra tu l articlilor ţinetori de economia casei, conservatul şi aşedatul le­gumelor şi victualelor peste iernă, îngrăşatul animalelor, prăsirea şi ţinerea galiţelor şi altele.

Lista premiaţilor din şcolile medii de la Bra­şov. I. gimnasiu : Căldarea Ión, Cristodorescu Ión, Garoiu Ión, Grecean Ión, Pralea Ión, Rafiroiu Ión, Sulică Con­stantin, Tohănean Ión. II. gimnasiu : Glâjar Vasilie, Gre­cean Vasilie, Motoşcă Vasilie, Popescu Eugeniu, Popiş -teriu George, Nicola Mateiu, Drăguş George, Danielopol Nicolae, Mirean Stefan. III. g imnas iu : Minea Ión, P ă -sărariu Nicol., Popa George sen., Găvruş Ión, Moga Constantin, Taflan George, Suciu Tra ian IV. gimnasiu : Banciu Vladimir, Garoiu Ión, Beleuţă Ilie, Boeriu T r a ­ian, Tulbure George, Tocit George, Stoica Dionisie, Potcovă Ciprian, Căldarea Nicolae. V. gimnasiu ; Bog­dan Alesandru, Comaniciu Ión, Mercheşan Iosif, Enescu Moise, Gonţa Ilarie. VI. gimnasiu : Minea Ión, Macaveiu Ión, Stoica Emilian, Şerban Danul , Tămaş Nicolae. -VII. g imnas iu : Frateş Romul, Meşter Vasilie, Nóghea George, Ciuleiu Ión. I. reală : Tu lbure Ión, Nistor P o m -piliu, Muntean George, Nema Nicolae, Scorobeţ T r a n ­dafir. II. r ea l ă : Fetuleţ Andrei, Monea Pavel, Motoc Maxim, Negru Sofron, Proca Ión, Ţîrea George. III. r e ­a l ă : Pufu Virgil, Podar iu Ión, Coleş Ión, Tişca Emil, Ovesca Ión. IV. rea lă : R a d u Tra ian , Làpëdat Ión, Do-gariu Romul . I. comercială: Negrea Acsente, Minişan Pe t ru , Rîmbeţ Nicolae, Jucu Coriolan, Sterian Valeriu, Vraciu Laza. II. comercială: Óncea Ión, Stoica George, Bereu Nicolae, Tocanie Romul .

O nouă biserică română in Braşov. Dumineca trecuta, la 21 iulie, s'a pus petra fundamentală la noua biserică română in Braşov-cetate. Cu asta ocasiune pă­rintele Baiulescu a ţ inut o cuvêntare. Românii din Bra­şov nu mai aveau biserică in centrul oraşului, căci cea vechia li s'a luat pr in sentinţă judecătorescă pe séma grecilor.

Despărţemântul Oraviţa al reuniunii învăţă to­rilor români gr. or. din diecesa Caransebeşului s'a con­vocat* in adunare generală, de cătră vicepreşedintele George Ţiunea din Varadia, pe 2 august n . in şcola m o n t a n ă din Oravi ţa-montană. Cu lucrări s 'au inscris i rveţători i Nicolae Baioş şi Iancu Duda .

Anul XXXI. F A M I L I A 347

C E E N O U ? Şciri personale. Dl Vasile Dumbravă, vicenotar

in comitatul Coşocna, a fost numit inspector matricular pent ru cercul Nyíregyháza, (comitatele Zemplin, Sabolci şi Haidu şi oraşul Dobriţin.) — Dl dr. Isidor Pop ş-a deschis cancelarie advocaţială in Sighetul-Marmaţiei.

Asociaţiunea transilvană. Despărţlmentul Blaş a ţ inut an imarea sa generală in comuna Cergăul-mic la 14 iulie sub presidiul dlui Ioan German, care in discursul seu de deschidere a accentuat studiul litera-turei româneş t i . In t re cei de faţă a fost şi preşedintele Asociaţiunii, canonicul I. M. Moldovan, proprietar in acea comună. Din raporturi s'a constatat, că despăr-tëmêntul progreseză. Adunarea s'a încheiat prin un banchet , după care a u rmat dans. La acesta au luat par te următorele domne Ana Moldovan, Amália I. Moldovan, Amália Papiu, Eugenia Popa, Puian, Valeria Uilăcan, Livia Domşa, Rosa Furca şi dşorele surorile Moldovan din Blaş şi din Cergăul-mic, Uilăcan, suro­rile Bran, Pu ian , Domşa, Bărbat şi altele. — Despăr-ţhnhitul Dicio-Săn-Martin s'a convocat in adunare ge­nerală in opidul Dicio-Sân-Mărtin la 11 august, de că-tră directorul Vasile Zehan, secretar Simeon Căluţ. — Despărţvmenttd Abrud se va întruni in adunare gene­rală in Sohodol-sat , la 11 august, sub presidiul dlui dr. Simeon Caian, secretar dl Ión Maior.

înmormântarea generalului Traian Doda s'a făcut la Caransebeş vineri la 7|19 iulie cu solenitate pătrundătore . La actul funebral a celebrat ensuş Pr. SSa episcopul Nicolae Popea, cu asistinţâ strălucită. Caracterul marcan t al inmormentăr i i a fost milităresc. Au luat par te multe delegaţiuni şi popor imens. Nu­mera l coronelor a fost forte mare, intre ele s'a obser­vat a episcopului Popea, a dlor Al. Mocsonyi, Vincenţiu Babeş şi familia şi altele. In biserică a ţ inut cuvântare archimandri tul Musta, iar la mormênt asesorul consis­torial Ioan Ionaş.

Congresul naţionalităţilor in Budapesta. De mai mulţi ani se discută in diarele politice întrunirea unui congres al naţionalităţi lor din Ungaria. Acum, co­mitetul provisoriu al delegaţilor partidelor naţionale ro­mâne, serbe şi slovace, convocă congresul acestor po-póre la Budapes ta p e 10 august. Convocatorul e sem­nat de dnii Vasile Mangra, dr. Stefan Petrovici, din partea românilor ; Paul Mudron, dr. Samo Daxner, din partea slovacilor ; dr. Emil Gavrila şi N. Joksimovici din partea şerbilor.

Petrecere de veră in Topliţa-rotnână. Inteli-ginţa română din Topl i ţa -Română va arangiá acolo la 1 august n. o petrecere de veră in sala .Otelului Ia Sóre" . Venitul curat e destinat in folosul şcoleni ro­mâne gr. or. din Topl i ţa-română. In fruntea comitetu­lui stau dnii George Maier président, Octavian Popescu cassar, Grigore Popescu controlor.

Stăna-de-vale, locul de cură climatică in munţii Beinşului, in dominiul episcopesc gr. c. român de Ora-dea-mare . face progrese forte frumóse. De curênd se va instala o linie telefonică ce va legá incântătorea vale cu reşedinţa episcopescă din Beinş. Nu peste mult se vor construi doue imposante fântâni săritore, apoi se va introduce lumina electrică, ospeţi i au inceput a se aduna din mul te părţ i şi se spereză că sesonul are să reuşescă forte bine . Timpul e prea frumos.

Portul Constanţa. Am scris n u de mult că gu­vernul României a luat mësuri pent ru transformarea portului Constanţa , conform trebuinţelor înmulţi te prin

deschiderea marelui pod de peste Dunăre de la Cerna­vodă. Pent ru darea in întreprindere a lucrărilor s'a ţ i ­nut licitaţie la ministeriul lucrărilor publice din Bucu-reşci şi tote lucrările de lărgire, adâncire şi construire a portului s'a dat casei Hallier et Comp. din Paris, cu care s'a şi semnat contractul. Casa Hallier ş-a câştigat o bogată esperienţă pe terenul acesta, căci tot ea a esecutat lucrările de aşa şi in porturile Havre (Franţa) şi Meuse (Belgia.) Ea va angaja şi doi ingineri români . In anul acesta se va aduna numai materialul t rebuin­cios şi numai la primăvera viitóre se vor incepe lucră­rile propriu dise.

Petrecere de veră in M. Ludoş. Inteliginţa ro ­mână din M. Ludoş şi impregiurime va arangiá la 4 august n. petrecere de veră in pavilonul din grădina Császár. Venitul curat e destinat pentru infrumseţarea bisericei gr. c. noue de acolo. In fruntea arangiamen-tului stau dnii : Nicolae Solomon président, George Simu secretar, Ioan Boeriu cassar, Dimitrie Ianchi con­trolor.

Petrecere de veră in Budiul-de-Câmpie. Inte­liginţa română din Budiul-de-Càmpie va da duminecă la 28 iulie o petrecere de veră, in folosul bisericei de acolo. Comitetul arangiator se compune din 21 enşi, in cap cu dnii Basilin Cicudi Vlassa preşedinte, P a m -filie Podobă cassar, Corneliu Catona secretar, Filon Rece controlor.

Bal la băile de la Stoiceni. Inteliginţa română din Lăpuşul-ungnresc va va, cu concursul mai multor tineri academici, bal filantropic la băile de Ia Stoiceni, in 1 august, in folosul şcolei gr. c. române. Comitetul arangiator s'a compus astfel: preşedinte v.-protopopul Vasile Muşte, vicepreşedinte pretorul emerit Vasile Muşte, cassar Ioan Oltean, controlor Dim. Dragoş, se­cretar I Vas. Filip, secretar II Cr. Popescu şi alţi 27 membri in comitet.

Petrecere de veră in Maierele Timişorii. Re­uniunea română de cântări din Maierele Timişorii va arangiá la 4 august n . petrecere de veră in grădina şi salónele restaurantului Novotny, împreunată cu concert de musicâ militară şi civilă, cu diferite petreceri popo­rale şi cu joc. Venitul curat este menit fondului stégu-lui reuniunii . Petrecerea se va incepe la 4 ore după miedădi, jocul la 8 séra.

Pentru stégül negru. Din Făgăraş se scrie „Ga­zetei Trans . " , că inveţătorii Berescu (gr. or.) şi Stroia (gr. c.) de acolo au fost pedepsiţi de solgăbireul, pentru că au condus pe şcolari la maial cu stégül negru, amêndoi la câte 8 dile de inchisóre şi la amendă de asemenea de câte 50 fl. Amêndoi au apelat.

Petrecere de veră. Maeştrii cogiocari din Lugoş vor da la 1 august n., in diua de Sf. Ilie, petrecere cu joc in grădina otelului „Concordia". In cas nefavorabil petrecerea se va ţine duminecă la 4 august n. Venitul curat e destinat pen t ru darurile ce se vor cumperá bi­sericei gr. or. române de acolo.

Necrológe. Vëd. Maria Covacin. Almaşi, fosta soţie a reposatului protopop gr. c. din Şilindru in Biharia, Ge­orge Covaci, a incetat din vieţăin Oradea-mare , unde a trăit anii vëduviei sale, la 22 iulie, in etate de 8 5 ani, jelită de nepöta sa dna Veturia R o m a n măr i ta tă dr. Ioan Neagoe medic in Bucureşci, de ginere-seu dl Iosif R o ­m a n advocat in Oradea-mare şi de alţi consângeni. Inmormêntarea s'a făcut mercuri la 24 1. c , pontificând prepositul Teodor Kőváry şi asistând canonicul Augustin Laurán , protopopul Pe t ru Minut şi alţi preoţi . Intre membrii familiei jelitóre a fost şi dl Alesandru R o m a n ,

348 F A M I L I A Anul XXXI.

venit anume din Budapesta — George Vessa, un inte­ligent medic român, cu sediul in Socodor, comitatul Aradului , a incetat din vieţă in sëptëmâna trecută. Mórtea-i i-a prevenit din muşcătura unei muşci, care i a otrăvit sângele şi mântuirea a fost impossibilă. — Profesorul Rudolf Oneist, renumitul jurisconsult şi om politic german, a muri t la Berlin, in etate de 79 ani .

OGLINDA LUMEI-. Înmoi mintarea lui Stambulow s'a făcut in

presinţa unei mulţimi mari de partisani. Adversarii n ' au luat par te şi au afişat pe păreţi apeluri prin cari mur -dăriau memoria lui Stambulow. Sora mortului, vëduva generalului Murkuroff, a refusât cununa trimisă de pr in­ţul Ferdinand. Aceste petrece la Karlsbad şi nu cuteză să se 'ntorcă acasă După şcirile mai noue, ministeriul ş-ar fi dat dimisiunea.

Carte de rugăciuni pentru medii spiritişti. Contesa Adelina Vay-Wurmbiând a editat dilele acestea o carte in limba germană. Contesa este catolică, d a r i n acelaş t imp este şi aderentă a spiritismului. Influenţa acestor doue direcţii spirituale au făcut-o să scrie car­tea, care cuprinde rugăciuni pent ru medii spiritişti. De ce na tură sunt rugăciunile acestea, pote servi ca esem-plu următorul m o d e l : „Oh, Domne, iţi mul ţumesc că m'ai făcut să cunosc marea şi inalta lume a spiritelor. A-tot-puternice părinte, tu ai dărîmat dinaintea mea acele piedici, cari despart lumea spiritelor de lumea ómenilor. Puterea ta a rupt de pe ochii mei vëlul, şi acum vëd cu ochii sufieteşci in lumea tainelor. Ai pus o nouă vieţă in inima mea. Ai scos din ea germenul morţii, căci pentru mine nu mai este morte, ci vieţă vecînică ine aşteptă in tine. Dumnedeul meu T u ai uşurat durerile ce le-am simţit la mórtea iubiţilor mei, căci pentru mine nu mai este despărţ t re de ei. Morţii mei trăesc şi vin la mine de me mângâie. Oh, păr inte , tu mi-ai dat mai mul t decât preţuesc tote comorile de pe păment ! Iţi mulţumesc A-tot-puternice ! Voi servi ţie, voi u rma cu supunere poruncile şi legile tale. Da­rurile de care m'ai învrednicit, r emân proprietăţile tale, ţie să-ţi servescă ele. Deschide-mi ochii, urechile şi inima, ca să vëd, să aud şi să vorbesc, cum voieşci T u şi nu lăsa ca o putere blăstematâ să me depărteze de t ine" .

Poeţi de ocasie. In Paris se află mulţi poeţi de ocasie, cari se hrănesc numai din aceea că la anumite ocasiuni fabrică versuri de laudă la adresa unor serbă-toriţi, de la cari primesc in schimb óre-care daruri in bani. Aceşti poeţi cutreeră biurourile primăriei, îşi în­semnă numele tinerilor inscrişi pentru cununie, aleg dintre aceştia pe cei mai distinşi, şi la adresa lor fabrică apoi poesii. Onorariul pent ru astfel de poesii se in t e ­lege că este diferit, de obicei inse varieză intre 1—20 franci. Concurenţa şi pe terenul acesta este forte m a r e , din care causă onorariul se înţelege că sufere; o m i -resă singură primeşce câte 15—20 de poesii. .

Rasă bună. O fóie spaniolă spune cu mul tă m â n-drie că in America locueşce o păreche căsători tă, cu n u m e i e Beniter, care in t imp de 40 ani delà cunun ie a s p o r i t poporaţ iunea Spaniei cu 32 copii. Dintre aceş­tia 26 sunt in vieţă, anume 20 bărbaţi şi 6 femei.

Aceştia căsătorindu-se, unul dintre ei are 11 copii, a l ­tul 8, al treilea 7, etc. Decă familia Beniter a r voi să se intrunescă la un prând cinstit, ar t rebui să taie cel puţ in 4 viţei.

Tramwai peste Niagara. Americanii cari n u cu­nosc obstacole, sunt pe cale acum de a stabili u n t r am­vai funicular d 'asupra cataractei Niagara. Autorisaţiile necesare pentru acesta lucrare deja acordate de guver­nu l din Canada, sunt cerute in momentu l de faţă la New-York şi aprópe şi obţinute. Se vor construi pe fie­care ţerm turnur i de oţel de aprópe 6 metri innăl ţ ime ; fiecare din aceste turnur i vor servi ca punctur i de ali­pire la nişle cable de cari vor fi suspendate t r a m w a " iuri capabile de a conţine vre-o 20 de persóne şi des­t inate de a trece p e . d ' a s u p r a cataractei . Se crede că instalaţia va fi terminată in curênd şi că ea va avé un mare succes.

Rîsul in sticlă. In t r 'una din trecutele şedinţe ale Academiei de şciinţe din Paris s'a citit o comunicare forte interesantă din par tea unui doctor belgian. A-cesta a descoperit formula unei bëutur i ale cărei p ro ­prietăţi sunt forte estraeordinare. Acest lichid, compus dint r 'un amestec de fosfat de sodă şi de secară face ca cei ce-1 beau să fie cuprinşi de o veselie forte mare , care se manifesteză printr 'o i laritate iresirtibilă, u r ­mată apoi de o bună stare generală a corpului. Graţie acestei bëuturi , nu mai sunt omeni reu dispuşi , n u mai sunt femei nervöse, nu mai sun t — ceea ce e mai interesant — sócre gâlcevitore, n u mai esistă ipo­hondrie , etc. etc. De adi innainte n u va mai fi decât veselie.

P o ş t a redacţ iune i . Mostar. Nu credem să se potri-

vescă pentru fóia nostră. Scrie-ne vr'o corespondenţă pen ru sa­lon despre vieţa de acolo.

Vulcana. Aşteptăm corespon­denţa promisă. Dar biografia ? Portretai e gata de mult şi nu­mai din lipsa biografiei nu s'a putut publica pân' acuma.

Cordeu. Cu cea mai mare plăcere. Numai s'o păstraţi bine. Bueureţci. Dlui D. T. A trecut şi sferşitul lui iunie şi

n'am primit nimie. Să mai aşteptăm ? Kolomea. A sosit. Dar iimd că trebue s'o supunem unei

esaminări migălose, de ocamdată suntem siliţi a o pune la do­sar, acuma fiind ocupaţi peste mesura cu o astfel de lucrare.

Nepublicabile: Ai dispărut, Ce face ea, Fata la Tu mi-ai spus, Mergând pe drum, Izvorul.

Inelul graţiei. Ceea ce pretindem din capul locului, este o limbă bună. Lucrarea dtale e forte reu scrisă româneşce. « \ S \ i \ » 9 ^ S \ » 5 \ » i S> 5 \ » î \ » i\S> 5 \ » 5\» î \ » î \ » î \ » 5 \ » ă \ S s \ » S\S Ş\S> 5 \ »

Călindarul s ë p t ë m â n e i . Dumineca a 8-a după RnsaliiJBv. delà Mateiu,~c, 14, gl77,"ă' inv. 8 .

fântână,

Diua sept. Călindarul vechiu Călind, nou \: Serele. Duminecă 16 Mart Antinogen Luni 17 t Mart. Marina Marţi 18 lachint si Emilian Mercuri 19 Cuv. Macrina Joi 20 t St. Prof llie Vineri 21 Păr. Simeon si loan Sâmbătă 22 f Muc. Maria Magdal.

28 29 30 31

1 2 3

Inocentiu Marta Beatrice Ignatie Loj. August Pet. Porti uncula

I August

7 42 7 40 7 39 7 37 7 3 j

7 7 3 , 4 9!7 3 2

Proprietar , redactor respundător şi edi tor : 1 0 S I F VULCAN. Cu TIPARUL LUI IOSIF LÁNG IN ORADEA M.ARE