Anul XLIV B l a j , 17 Martie 1934 Numărul 11

D I R E C T O R :

Dr. AUGUSTIN POPA

HEDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA BLAJ — 1UD. TÂRNAVA MICA

I N S E R A T E : Un şir garmond: 6 Lei. La pobiicări repetate dupa

învoială

REDACTOR: Prof. DUMITRU N B D A

ABONAMENTUL Pe un an . . . 200 Lei Pe 6 luni . . 100 Lei Pentru străinătate 400 Lei

Foai© iBis©ii€eas€ă-p©!itieă — Apare în flecare Sâmbătă

Mulieres. îorfes (-]-) Albul Sfinţilor încrestează, cu 4 şi 11

Martie c, două nume noui; şi încă DR,' femei. Se învederează de nou adevărul: Că ceh (dela sine) nevolnice le-a ales Dumnezeu ca să înfrunte celea (după socoteală proprie) tari ale lumii. — 0 scurtă privire asupra vieţii celor trecute în catastihul sfinţilor, în scria canonizării lor:

1. Sf. M. Michaela Spaniola s'a născut la Madrid, în 1 Ianuarie 1809, din familie nobilă. Numele întreg: Măria Addolorata Michaela Des-maisieres Lopez de •Dicastillo, vicontesă de Jor-balăn. Ocupaţii din frageda-i tinereţe: ceteşte (dar nu romane căci, odată ce află dela mamă-sa că acelea-8 numai ficţiuni, nu Ic mai învredni­ceşte de atenţie), scrie, pictează, găteşte bucate, brodează, calcă rufele şi se roagă mult şi bine. Încă de tinerică stăruie să se deschidă o şcoală în palatul părintesc pentru copilele sărace. Cerce­tează zilnic pe holericii din Guadalajara. Crează un comitet pentru ajutorarea, la ei acasă, a celor nevoiaşi si altul pentru ajutorarea călugăriţelor. Mizeria multiformă întâmpinată în spitalele sf. Ion Omul lui Dumnezeu îi descoperă laturi noui ale vieţii şi ale apostoliei. Povestea tristă a unei fete de bancher îi sugerează ideea înfiinţării unei jase de refugiu pentru asemenea nenorocite; idee :e iea formă concretă în „colegiul" dela Madridul inului 1845. Deaci trece la Paris cu fratele său Diego, ambasador pe lângă Curtea franceză. Noua Umosferă de rafinată aristocraţie cu teatre, baluri, ierburi de gală şi viţii destule, n'o alterează de fel. Dânsa se perfecţionează între timp în pictură, imba engleză, lucrări de casă, grădinărit şi studiul religiei, Sub hainele de gală poartă ciliciu; când merge la teatru are de grijă să-şi afume binoclul :a să privească fără să vadă; îşi vinde calul de ',ălărit ca să trimită ajutor colegiului său din Madrid, ajuns în greu impas; îngrijeşte cu pro­priile ei mâini, prin spitale, boalele cele mai gre­ţoase; ascultă liturghii multe şi se cuminecă des. Viforul din paiş'opt o află în capitală. Car-linălul Affre e ucis în stradă, palatul luilleries fumegă; regaliştii fug; urlete, şi ropot de arme ieste tot; — Cetatea - Lumină preschimbată în ad. Şi în acest iad o arătare femenină, trecând ieste baricade, ajutată din când în când de aspre nâini de răsculaţi, în svon mulcomit: Lăsaţi cetă-eana să treacă! — Era vkontcsa de Jorbalăn, ••e se grăbia la masa Domnului... Ia Aprilie al iceluiaş an e în Bruxelles, tot cu frate-său, iar în Soemvrie la Madridul naşterii sale lângă, mai ipoi în fruntea colegiului înfiinţat de ea. La în-epulul lui 1859 depune voturile călugăreşti în adrele congregaţiei „Servitoarele Preasf. Sacra-tent şi ale Carităţii" căreia dela început ii usese, din rânduiala Celui de sus, urzitoare, razim i suflet. Moare în 28 August 1860, puţin înainte 'e miezul nopţii, cu gândul la Preacurata şi la ile şapte mănăstiri ale sale: „Maica mea, sunt ipte cu totul; şepte ca durerile laie".

2. Sf. Luisa de Marillac se naşte la Paris, t 12 August 1591, tot din familie nobilă. Curând e tot rămâne orfană de mamă. La 13 ani pierde ''••pe tatăl său. Marinimoasă încă mică, băgând e scamă că inslilutoarea sa o duce cu greu, turuie şi la alte tovarăşe de şcoală să facă lu­nuri manuale, ca din venitul curat să-şi ajute ăestra. Se căsătoreşte cu Antoniu Le Gras, se-•etarul particular al Măriei dc Medici. Rămâne \să văduvă cu un orfan. Greul vieţii n'o înfrînqe. e mărturiseşte şi împărtăşeşte des. Are de du-ivnici, pe sf. tranclsc de Sales, cp. Camus şi sf. 'incenţiu de Paul. Acesta o introduce în lumea i preocupări a Surorilor de caritate conduse de insul. Cultă, — poseda bine latina şi era acasă

Lăsaţi pruncii la Hristos! Reflexii în legătură cu actuala aniversară euharistică

de P. STRĂJERII

Păstori şi oi ţe cuvântătoare de sub ascul­tarea urmaşului vârhovtiicului Petru, dela o margine a lumii şl până ia alta, petrec, acum de încheiere de An Sfânt, ceasuri de recule­gere şi închinare în fafa sfintelor altare. Gândul tuturora se uneşte cu al capului creştinătăţii, întru a prăznui împlinirea alor nouăsprezece veacuri de când Cuvântul întrupat a rânduit, în foişorul Cinei ceiei de taină, cele doua mari izvoare ale harurilor: Euharistia şi Preo­ţia, înalţii noştri Chiriarhi s'au îngrijit să nu lipsim nici noi din mulţimile fârâ număr ale închinătorilor. Dispoziţiile luate sunt cunoscute deja, şi nu va fi suflet de bine care să nu le urmeze cu cucernică bucurie, la timpurile fi­xate, şi altădată. Prea suut mari şi sfinte ade­vărurile a căror adâncire s i-se îmbie din acest prilej special cu căldură deosebit?, ca să ne facem vinovaţi de uşurinţa sau nepăsare.

Copiii nu vor lipsi nici ei. Nu-i iertat să lipsească. Vicarul lui Hristos doreşte dea-dreptul ca cetele lor mai vârtos să fie în ne­mijlocita apropiere a euharisticului Isus. In acest sens a vorbit Mons. A. Bartolomasi la radio, deunăzi, din Vatican, — din chiar casa Sf. Părinte, cnm a accentuat, cu tâlc, vorbitorul — anume pentru lumea celor mici. Ştim doar cât de dragi l-au fost Mântuitorului pruncii în viaţa sa pământeascăl Ii lua în braţe, îi desmierda, îi binecuvânta. Mai mult: a pretins să fie lăsaţi să meargă la El. Să se fi schimbat acum? Nici vorbăl Sub sfintele specii bate aceeaş Inimă, care odinioară îl iubia cu predilecţie. Deaceea trebuie bine grijit ca dacă în foişorul din Ierusalim au lip­sit de lângă Răscumpărătorul prietenii Iui cei mărunţei, din cenacolele noastre, — din bise­rici, — să nu mai lipsiască.

Acesta-i cuvântul Romei, purtat pe unde eterice, în lungul şi largul lumii. E adresat micuţilor, dar sună şi celor în vârstă: părin­ţilor trupeşti şi sufleteşti. Punctul de vedere al cârmuirii supreme bisericeşti din Cetatea Veşnică, în ce priveşte împărtăşirea pruncilor, e precizat, de altfel, în decretul Quam singu-

şi in filosofie — şi simţitoare faţă de frumseţile inimii curate şi a spiritului de jertfă înţelege că aci, între aceste fete dela ţară simple dar bune, o vrea Domnul. Şi aci şi rămâne, dela 1629 până la 1660, când Stăpânul cheamă la sine această neobosită „voiajoră a carităţii", veşnic pe dru­muri dela o casă de Surori la alta, şi veşnic îm­bărbătând şi mângâind. Notele caracteristice ale acestei sfinte după cum le reliefează sf. Vinccnţiu: smerenie, iubire, răbdare, străduinţă spre mai bine, până la realizarea idealului paulin: perfectă identificare cu Hristos în gândire, simţire şi lu­crare. -—'Lăudat să fie Domnul pentru toatei

lari din August 1910: ajunge vârsta discreţiunii (cam pela şepte ani, sire supra, sire etiam Infra), recerându-se, în ce priveşte cunoştinţele în chestii de credinţă, aliqua cognitio, iar sub respectul uzului raţiunii fiind deajuns aiíqualís usus rationis. Prin urmare trândăvia întru a da celor mici elementele catehetice. îndesţuli-toare nimenea să nu şi-o îmbrace în măntăluţă cu floricele furate dela jansenişti, de circum­stanţă. Căci, după acest decret, nu mai poate conta la trecere.

Adevărul e că şi cei mici pot prinde lă­muriri şi sugestii ca acestea (—pleacă tot din Vatican, — ) : Jertfa liturgică e reînoirea jertfei de pe Golgotha; prin sf. cuminecătură Mân­tuitorul se uneşte cu noi, făcându-ne una cu El, chezăşuindu-ne Raiul şi împărtăşind, în ­deosebi pe cei mici de bucurii ca acelea de cari au svut parte pruncii din Palestina. D a -torinţele cari se impun fericiţilor de azi, sunt : mulţumită fierbinte, repararea vătămărilor ce i-se aduc lui Isus Eucharisticul, holăr 'rea de a fi tot mai buni, apostolia între semeni şi chiar şi între cunoscuţi mai în vârstă, pentru a se apropia de masa pâinii celei cereşti; par t ic i­parea la sfintele slujbe, rugăciunea pentru copiii de păgâni, încă nebotezaţi, şi altele ca acestea.— încerce cei îadoelnici, şi vor vedea că temerile lor au fost fără temeiu.

Pentru asta însă e necesar ca mai înfâlu să aibă maeştrii înşişi mult foc în suflet. Qui non ardet non Incendii. Pentru a face pe c i ­neva să iubească o idee, un plan, o acţiune, un lucru, o persoană, trebuie să-mi fie mie dragă înainte de toatei , E deajuns să fi s t ră­bătut de gustul lucrurilor frumoase, — ob ­servă celebrul estetician H. Brémond, — pea-truca să imprimi acelaş gust şi eopiilor tăi prlntr'o contaminare dulce şl Ireslstibilă". Pleiada copiilor-eroi într'ale vieţuirii creştine e o dovadă strălucită de ce-s în stare şi cei mici când aud şi văd lucruri mari, dela pil­duitori mari, cu vorba şi cu fapta. Las la o parte sfinţii prunci-mucenici Ciril şl Tarsiclu dela începuturile creştinismului; asemenea, a-lăturea cu atâtea altele, şl pe angelica Imelda, copilita din evul mediu, care-şi dă sufletul într'un elan de dragoste faţă de cu dor doritul Isus din Sfânta Taină; pomenesc în t reacăt numai pe ingeraşll în t rup: Guy de Fontgal-land şl Ana Gulgne, adormiţi în faima sfinţe­niei acum de curând, ca să mă opresc puţin­tel unde nici n'aţi crede, şi la cine nici n'aţi gândi: în Ruanda Afrlcel, la un băieţel creştin oacheş-balaoacheş din faţa locului. Faptul e relatat în „Osservatore Romano" din 2 Martje c , şi e următorul: In noaptea Crăciunului trecut s'aud bătăi înteţite în poarta aşezării misionare din Kabgayl. Nu bănuia nime ce

Pag. 2 Ü N I R E A

poate să fie. „Cine-i, şi ce vrea la ora acea­s t a ? " întreabă misionarul din lăuntru. Apoi, fără sâ mai aştepte după răspuns, deschide poarta. Când colo: tabloul! „Poftim vânat, Pă ­rinte, — îl întâmpină cu ochi sclipitori şi cu un surâs larg, un plciu de doisprezece ani: — sunt nouii catehumeni, pe cari ţi-i aduc, pe cum vezi". M'sionarul ridică lampa, şi la lu­mina ei vede prin noapte un grup de ometei, răzimaţi de lănci . Cu totul erau douăzeci şi patru de capete, câştigaţi pentru învăţătura creştină de negruţul apostol fără de arginţi...

Lăsaţi pruncii la Hristos! Mai precis, pen­tru ziiele noastre de creştinătate: Duceţi copiii la Hristos! Nimenea nu-i iubeşte ca El, nime­nea nu-i poate încărca de atâtea daruri ca El, nici o altă cale nu este ca prietenia Lui, pen-truca ei să fie fericiţi, părinţii şi cei mai de-aproape ai lor mângâiaţi şi toţi şi toate, — Biserică, neam şi patrie, — îndrituiţi să se aştepte delà ei numai la bine.

S i n g u r a m â n t u i r e . In haotica frămân­tare socială de astăzi, o singură stâncă neclă­tită ne-a mai rămas : morala creştină. Numai pe ea se poate clădi un viitor mai ban. Nu numai oamenii bisericii înţeleg acest adevăr. Cei mai luminaţi bărbaţi de stat, în toată lu­mea, mărturisesc la fel. La noi cel dintâi şi mai- categoric afirmă acest adevăr d. Iuliu Maniu. Id marea vorbire ţinută la Radio, în care făcuse o magistrală sinteză a rosturilor noastre naţionale, a arătat morala evanghelică drept un comandament al istoriei noastre şi un imperativ categoric al însăşi fiinţei noastre româneşti. Acum de curând, în marea cuvân­tare ţinută din prilejul fuziunel partidului d. Dr. Lupa ca cel Naţional-ţărănesc, o proclama din nou, ca singura mântuire pentru neamul nost ru . Reţinem, cu multă bucurie, aceste la­minate cuvinte:

„Când te salut în mijlocul nostru, d-ledr. Lupa , îmi reamintesc că din partea mamei mele şapte strămoşi ai mei dearândal au fost preoţi şi nu uit că tatăl d-tale, pe care de curând l-ai pierdut, asemenea a fost preot. Ei toţi s'au închinat înaintea altarului Domnului, înălţând rugăminţi fierbinţi pentru mărirea neamului românesc. Ei toţi au fost închinaţi şi ne-nu lăsat ca tradiţ ie, d-tale şi nouă tu­

turor, morala creştină care a întemeiat civili­zaţia omenească de azi şi care singură ne vă putea mântui. Şi, nu mă îndoesc, că înfrăţirea mâinii d-tale cu a noastră va însemna întro­narea acestei morale creştine în toate mani­festaţiile vieţii seciale şi de s ta t" .—Aşa să fie!

B u c u r i i p a s t o r a l e . Cu turma cuvântă­toare, în regulă generală, cam aşa- i : Qja l i s , rex, taiis grex. Te interesezi de ea, — se in­teresează de tine şi de ce spui tu; umbli după ea, — umb'ă după tine; ascultă şi-ţi urmează poveţele; preocupările tale devin preocupările ei, vederile tale vederile ei.

O dovadă din multe: Clopotiva din Ţara Haţegului. De parohia aceasta nu s'au spus prea multe lucruri bune. Ş: acum iaca e vre­mea să se spună şi asta. De trei ani de când e aci păr. Iulian Gherghel, s'au săvârait muite lucruri bune şi bine roditoare. Clădind pe at­mosfera prielnică creată de eforturile înainta­şilor Sfinţia Sa, abia venit în parohie, înjghe­bează o Reuniune Mariană, ale cărei 53 membre le pregăteşte în vederea primirii în reuniune, vreme de şase luni de zile. Rezultatul acestor strădanii şi a apostoliei desvoltate îatr 'aceea în sat de bunele creştine este că, odată cu intrarea lor sărbătorească în reuniune, întră în sânul bisericei noas t re şi o familie de pocăi t 5 : tatăl, mama (cari se îm­părtăşesc, dupâce au fost spovediţi in prealabil) şi trei copii ai lor, botezaţi cu acel prilej.

Asta în 13 Sept. 1931. Deatunci numărul membrelor Reuniunii mariane s'a înmulţit, şi zelul lor aş işderea. In fiecare Duminecă şi sărbătoare, dânsele şi altă lume, multP, cât umplu biserica, oricât e de spaţioasă, sunt nelipsite dela liturghie, dela Binecuvântarea euharistică, dela Paraclise şi dela alte slujbe bisericeşti, înălţând pietatea obştească prin răspunsurile corale şi cântările mariane cân­tate cu simţ, la vremea şi la locul lor.

Propaganda sectară, de când cu mişcarea religioasă a Reuniunii mariane, nu mai prinde. La tămbălăul aranjat de aceştia pe teritoriul comunei în Iulie anu! trecut, când cu botezul unui biet rătăcit de aiurea (între altele adu­seseră şi o fanfară de 18 persoane), credin­cioşii din Clopotiva nu s'au prezintat. Aceştia

I au alergat cu mic cu mare la producţia tea-

n i ' i i i i t i i i i i i H i i i i i t i !

d n Foiţa „Unirii l l l l l H l l l I I I I M I I I I I l I H l l I l l l I l t f l I I M l I I I I I I i l I I I I t l l I l l l l l l l l l l I t l I I f l l I l U I

Frământări în jurul alegerii şi numirii de episcop din 1764

(3). de prof. T r a í a n P o p a

Refazul categoric al lui Atanasie Rednic de a renunţa în scris la scaunul episcopiei, turbură pe călugării din Blaj, cari se împart în două tabere înverşunate : călugării din se­minarul lui Aron, in frunte cu istoricul Samoil Clain, lucrează pentru Atanasie Rednic, cei mănăstirea Sf. Treimi, împotriva lui. Con­flictul dintre călugări devine mai pronunţat la începutul anului 1765, când călugării din din mănăstirea Sf. Treimi nu mai voesc sâ celebreze liturgle în biserica din curtea epi-scopească, ci celebrează, la Anul nou, liturgie în biserica cea mare, „mănăstire", care încă nu era terminată.

La 9 Ianuarie 1765, se convoacă consi-storul de teologul Ştefan More şi aici, în con-slBtor, Be deslănţue furtuna de patimi cari clocotiau în sufletele căpeteniilor celor două tabere. Teologul raportează, la 10 Ianuarie 1765, episcopului din Viena despre frământă­rile ce neliniştesc pe călugării din Blaj: Este cunoscută l up t a înverşunată ce o duc partl-

trală aranjată tot pe atunci de AgrB §| ţ niune, iar pocăiţii au rămas, câţi s'au ai din alte părţi, să participe ei de ei la coj ' înscenării cu botezul lor. ("

In schimb, în 18 Februarie c., bis

noastră a avut o nouă bucurie: a tun/ botezat pruncul de 6V2 ani, Iosif ŢjP) ' de tată, deşi „fraţii" au fâcut tot ce Ie'a

în putinţă spre a împiedeca acest p a s . 1

ruinţe pe lâgă mamă, haine noui curnpi, pruncului, ameninţări, şi tot ce-au ştfutşiif mai ştiut Totul a fost însă în zadar. Cam)' e credinţa tuturor că se vor sfârşi şi sfo, rile desperate de a reţinea în pocăitismoi familie cu trei copii, gata să revină la ej adevăratei mântuiri.

Ortodoxie şi Românism R e l i g i e ş i n a ţ i o n a l i s m : d o u ă n o ţ i u n i , earii

ar t r e b u i să so c o n f u n d e .

de G a v r i i Todici

Curioasă fiinţă mai e şi bietul om. Di definiţia unui naturalist e : „Slmia sine cai pedib js posticis atnbulans, gregarlus, ou vorus, icqaie tus , mendax, forax, pugnax, tiara variarum capax, animalium reliquor hostls, sui ipsius inimicus teterrimus".

Cu adevărat: lai însuşi duşmanulceh neîmpăcat.

Dacă privim lumea sub aspectul ispii vieţii păcătoase şi pământul ca un Purgatoriul atunci înţelegem de ce nu poate exista ¡1 oameni un acord pacific şi armonic nici chestiile ceie mai vitale, între cari nutiW şi chestia religioasă.

Eu m'am întrebat adeseori : Dacă Bi cu revelaţia ei divină, a putut şi poatt naştere la atâtea interpretări şi disensiuni, atâtea secte şi lapte între creştini: ce si mirăm de alte doctrine mai puţin divine, tanice chiar?

M'am întrebat adeseori: „Oare Hristoi a ştiut ce zice, când a spus cuvintele cat! rice: „Tu eşti Pe t r a . . . . ? "

Şi dacă le-a ştiut importanţa, atonei ne sfătoşim noi oamenii şl le dăm alte f interpretări?

l) ci „Unirea", No. 43—1933, foileton.

zanil Iui Clain, cari au pregătit un memoria, prin care te roagă să demisionezi. Acest me­moriu mi s'a trimis şi mie, dar am refuzat să-1 iscălesc. S'a cetit şi în consistor, la care au fost convocaţi şi au participat toţi fruntaşii partidei Iui Clain: protopopii din Dala, Blaj, Tiir şi Sad, apoi călugării din mănăst irea Sf. Treimii Maior a declarat că nu poate fi numit legitim decât unul din cei trei aleşi de cler. Nime nu le-a putut rezista.

La Sf. Vasile, s'a celebrat în mănăstire, Iiturgia, de protopopii din partida lui Clain şi de Grigorie Maior; în ziua de 8 Ianuarie, s'au adunat în locul cbişnuit al reşedinţei episco-peşti, apoi 3 ziie necontenit au ţinut adunări în mănăst i re 1 ) .

Conflictul dintre călugări îşi ajunge c u l ­mea la începutul postului de Paşt i ; „In Pa-resemi, pentru slujbele împărăteşti, s'au întâm­plat împărăcheri între călugări, că Gerontie Silvestra şi Grigorie, unele slujbe, dimpreună cu Sacadate, au voit să se ţină în biserica mă­năstirii, iar Filoteiu cu călugăraşii, ucenicii Iui Atanasie, cari şedeau în curtea episcopească, au voit să slujească în biserica cea din curtea episcopului. De aici începură a se tăia în vorbe Grigoriu şi Filoteiu".*).

Samuil Clain îacunoştinţeazâ la Viena, pe

pg. 116 A r h ' V ă B p e s t a N r - 8 2 ~ 1 7 6 5 . •) Cipariu o. c.

episcopul Atanasie Rednic, prin scrisoarta din 9 Martie 1765, despre frământările rt| tabile cari hărţuiau, în absenţa sa, pe căiuf din Blaj: In cea dintâi săptămână a post în ziua de Marţi călugării au ţinut capiii' mănăstire, apoi prepozitul m'a chemat ls şi mi-a zis: Capitlul vă porunceşte să ni lebraţi liturghia în biserica noastră, ci d nlţi la liturghia deia mănăstire. Eu i-am puns : Voi întreba şi pe ceilalţi fraţi • Prepozitul a replicat: Nu puteţi lucra I capul vostru, ci trebue să văsupuneţ i . Aminti de teologul More că oare capitlul ne poate să celebram liturghia în biserica noast'1

dânsul ne-a răspuns că nu poate şi n B

bue să ne poruncească. In urma acestui noi am câştigat preot să ne facă Iiturgia» când a voit să se îmbrace în odăjdii, a părintele Nicoiae, trimis de Gerontie, Ş1

prit să celebreze liturghia zicând că P1* care va celebra aici liturghia, va fi în c D . mânând în această zi fârâ liturghie ca Ş' am fi fost excomunicaţi din biserică. A", opriţi să mai stăm de vorbă cu călugăr loteiu.») ,

Această scrisoare turbară suflet»1

copului Atanasie, care, în năcazul său. vine pe lângă împărăteasa Măria Tere* dânsa să la cele mai drastice măsuri r

' ) Arh. conc. ard. Apes ta No. 264—1765.

N Nr. 11 U N I R E A Pag- 3

Ia filosofía Expierii am ajans la concíll­ala, că deşi cuvântnl lui Dumnezeu este unul în sine, adevăr invariabil, mintea omului fiind mărginită, întunecată, pătată de păcate, nu poate cuprinde adevărul în puritatea Iui di­vină, precum o oglindă metalica petetă de ru­gină nu poate reflecta raza solară în puritatea ei. Revelaţia divină, şi in consecinţă doctrina creştină, e înţeleasă şi acceptată de oameni numai îu măsura purităţii lor individuale. Nu putem pretinde deci ca toţi oamenii şl toate popoarele să o fi asimilat în acelaş tempo. Nfci învăţăceii lui Hristos, că erau cu Hristos şi-i vedeau faptele, nu-i înţelegeau în aceeaşi măsură învăţătura, ba unul l a şi trădat.

Religia fiiud o c h e 6 t ! e a sufletului şi a-vând misiunea să ne înveţe a evita păcatele şi prin aceasta a ne pregăti pentru viaţa vii­toare, urmează logic că ea este mai presus de contingenţele naţionale. Nu este anii-naţională, ci supra-naţională.

L i noi, şi pretutindeni, întîmplnâm insă intervertir! şi mistificaţi! păcătoase, când şi din religie se face chtstie naţională. Iitervertlri de acestea întâmpinăm mai aies ia popoarele pro­testante şi ortodoxe. La G:rmani se manifestă chiar în tendinţa de reconvertiré la pigânism. Trebue să recunoaştem că e o logică satanică, dar logică. Dacă te închini naţionalismului, msi presus decât sufletului, pe care ţi-l identifici cu viaţa efemeră naţională, atunci e logic ca Germauii să se întoarcă la adevărata lor iege strămoşească. La aceeaşi concluzie vor trebui să ajungă, mai curând sau mai târz'u, şl popoa­rele, cari ţin morţiş ia ortodoxiile „naţionale".

Căci una din două: Ori ortodoxie creştină care nu este de ­

cât una; ori „lege strămoşeasca, naţională", care variază dela popor la popor şi în ultima ana­liză e păgânismu! strămoşesc.

Cu alte cuvinte: Ori creştinism genuin, care avâod în ve ­

dere viaţa sufletească, mai presos de contin­genţele naţionale, eo ipso e universa!, vaiabii pentru toţi oamenii şi toate popoarele.

Ori „legea strămoşească", ortodoxie na­ţională, care variind dela popor la popor, ne duce 'in mod logic la zeii naţionali, păgâni.

Problema e clară. Ori-ori. Savanţii noştri, cari în timpul din urmă

identifică din ruptul capului ortodoxia cu ro­mânismul, îmi fac impresia că nu pot — sau nu vreau, ceeace ar fi mai grav — să facă distincţie intre general (universal, catolic) şl parţial (particular).

Prin confuzia aceasta — Intenţionată sau neintenţionată — Inventează motive de disar-monie în viaţa noastră, sau desfigurează unele momente din trecut pentru a le prezenta disonant, dlsarmonie.

— Cum dlsarmonie ? — Dintre toate crezurile creştine cele

mai apropiate sunt crezul catolic şi crezul ortodox. Un fapt pe care mulţi îl Ignorează, Intenţionat, în Ioc să tragă din el anumite concluzii armonizante.

— Spre care să mă orientez? — Ca un cugetător mă volu ataşa la bi­

serica, în care voia constata cea mai multă ordine, disciplină şi semne evidente de sfin­ţenie.

— Care biserică ne prezintă criteriile a-cestea ?

— Răspunsul ni-1 dă seria neîntreruptă de sfinţi, începând dela Benedict 2) până la Vin-cent de Paul.Jean Vianney, Don Bosco, Gemma Galgani, Bernadeta Soubirous şl Tereza de Lfsieux: sfinţi nu numai prin contemplaţie pa­sivă, ci şi prin iniţiative- active, opere mari caritativo, binecuvântate de Dumnezeu.

Ce rost pot avea dar reproşurile răsună­toare, că mâ orientez după degetul lui Dum­nezeu iar nu după degetul oamenilor?

Cu cât ar fi mai fericit neamul românesc, dacă ascultând odinioară de popa Sofronie dela Cioara sau de călugărul Visarion, ar fi şters „unaţia", încă pe Ia 1760?

Ne dăm noi seama de prăpăstiile ce le vorbim?

Nu se cuvine oare 6ă mulţumim lui Dum­nezeu că toate s'au întâmplat aşa, cum s'au întâmplat?

— C ă . . . ne-am îndreptat spre Viena? Dar spre Roma nu ne-am îndreptat? Şi

atitudinea aceasta a Blajului nu a avut nici o influenţă asupra Iaşilor şi Bucureştilor or­todocşi?

Oare Şaguna nu prin Vfena şl-a desrobit metropolia ?

Iată întrebări mult mai serioase — at in-gătoare de destinele noastre — decât ca ci­neva să fie Intreptăţlt a le metamorfoza In diso­nanţe şi reproşuri disarmonice, turbulente.

învăţaţii noştri ar trebui să ne spună clar la toate ocasiile: Feriţi-vă de păcate, nisuiţi spre fapte bune, în armonie înălţătoare. Permlt-tlte divis caetera.

In Ioc să primim îndemnuri de acestea, valabile pentru toată lumea, observăm tendinţa insinuantă — probabil cu anumit scop domi­nant — că ortodoxia e identică cu românismul. Aceeaşldentitatejrevendlcându-şi-o Grecii, Ruşii Sârbii, Bulgarii etc. resultă că ea e o ficţiune păcătoasă a răutăţii oamenilor, cari în orbia lor degradează'până şi religia prefăcându-o, din mijloc de mântuire sufletească, în armă de disarmonil şl lupte păcătoase. — ,'Homo sibi iriimlcns tetterimus.

*) Fac abstrac| ie de martirii şi Sfinţii Părinţi din primele 5 secole d. Hr.

P e n t r u f r a ţ i i d i n r i s i p i r e . Curentul de ajutorare a fraţilor de credinţă răsfiraţi prin Vechiul Regat arată mereu, noul şi noui re ­zultate. Singuratici şl colectivităţi parohiale se întrec în a contribui cu obolul lor la acea­stă operă a celei mai curate iubiri creştine. Printre districtele protopopeşti cel al Luduşului ocupă Ioc de cinste deosebită. Parohiile acestui district au colectat în scopul de mai sus : 14 925 Lei, la ceeace dacă vom adauge 8475 Lei dela preoţi, o să avem frumoasa sumă de 23.400 Lei din acest singur district.

Contribuţiile incurse dela singuratici încă se prezintă îmbucurător. Au dăruit câte 1000 Lei: dd. Dr. Oct. Fiorea, medic colonel (Sibiu); şi Dr. Val. Mărcuş, judecător (Satu Mare). — Dela Reuniunea Mariană din Turda au venit 600 Lei. - - Câte 500 Lei au dat dd. Grigore Bozdog, inginer (Turda); Dr. Filimon Bogdan, advocat (Braşov); Dr. loachim Tolciu, advocat (Cluj) şi d. I. Măierean din Năsăud. •— Câte 300 Lei; dd. Dr. Victor Ciurdariu, adv. (Cluj); Dr. Const. Pavel, profesor (Beiuş) şi d. Victor Moldovan, dir. P. T. T. (Ciucul). — Câte 200 Lei: dd. Va8i le Vasilca, pretor în retr. (Sebeş); Dr. Cornel Circa, medic-şef (Tâg.-Mureş); Dr. Romul Radu cons. la Curtea de Apel (Oradea); Dionisie Dancea, înv. pens. (Gurarâului); Va-

potolirea călugărilor revoltaţi, cari necontenit întreţineau ag taţia împotriva episcopului ce co­linda pe toţi bărbaţii cu influenţă din Vienai cari îi puteau sta într'ajutor. împărăteasa or­donă generalului Hadik din Sibiu să deţină pe căpeteniile celor revoltaţi: „Spre poruncile a-acestea întru acelaş an, în păresemi, generariul dela Sibiu au chemat pe Grlgorie Maior la Sibiu şi l-au pus în arest la Iezuiţi, oprind pe tot afară de Iesulţi, de a se întâlni cu el. După aceea pe6te puţine zile au chemat la Sibiu şi pe Gerontie, Silvestru Callani, notariul Avram, Sacadate, protopopul Dumitru dela Chesteni, protopopul Maniu dela Tfir, Samuil dela Sebeş, şi cari cum au venit la Sibiu, pre toţi supt pază i-au pus în osebite locuri" 1). Afară de aceştia, au mai fost citaţi ia Sibiu şi protopopii: Vasile dela Băgau, Teodor Me-hesi dela Cluj-Mânăştur şl Mateiu, inspectorul dela Bratei.

Gencrslul făcând anchetă a găsit mai vi­novaţi pe călugărul Grlgorie Maior şi proto­popii Avram Pop şi Sacadate, pe cari i-a menţinut în arestul dela Sibiu, iar pe ceialalţl înfruntându-l i-a trimis acasă. 2).

La 25 Aprilie 1765, generalul face un ra­port amănunţit împărătesei din Viena: Grigorie

') Cipariu: Acte şi frag. pg. 117. *) Cipariu o. c. pg. 118.

Maior, care s'a revoltat cel dintâiu şi a în­demnat şi pe alţii ia nesupunere faţă de e-piscop, este autorul memoriilor. Acesta a a-ţâfat şi împotriva lui Aron în anii 1756 şi 1757, ba a părăsit chiar şi mănăstirea nemanifestând supunere, reveninţă şl disciplină faţă de episcop, ale cărui ordine l c a călcat.

Cotorea şi Silvestru s'au unit cu Maior şi cu protopopii, şi, retrăgându-se în mănăstire, au ţinut conventicule în 30 şi 31 Decemvrie. — Se mai spune că Maior ar fi declarat că n'are lipsă de ajutorul Precestei.

Având în vedere că prin animozitatea ace­stor călugări nu se poate menţinea pacea şi ar­monia în biserică, ci se împiedecă buna ei ad­ministrare, generalul Hadik propune: Maior să fie trimis, 6 u b pază militară, în Muncaclu şi predat episcopului de acolo, care urmează sâ-1 ţină internat în mănăstire, fiind împiedecat de a comunica cu publicul de afară; Gerontie şi Caliani să fie despărţit de el şi toată viaţa să trăiască sub supravegherea superiorilor lor; protopopii să fie ţinuţi în Sibiu până la so­sirea Iul Atanasie din Viena, căruia să-i fie predaţi, interesele bisericii unite — zice ge­neralul— pretind ca episcopul să se întoarcă cât mai iute in fruntea credincioşilor săi tur­buraţi.

împărăteasa aprobă măsurile luate de generalul Hadik cu observaţia că este prea

grea pedeapsa dată călugărului Maior şi că o asemenea pedeapsă ar merita o vină mal mare 1 ) .

După trei luni de internare Ia Iesuiţii din Sibiu, Grigorie Maior este transportat la Mun­caciu „în hinteu (trăsură) cu hotnojiu cătănesc şi cu pază că tănească . . . în mănăstire, unde în toată viaţa să fie în pocăinţă, şi în toa tă ţara Ardealului s'au vestit că nimeni nici o corespondenţă, sub grea pedeapsă, să nu cu­teze a purta cu el" 2). Sf. Scaun dela Roma aprobă numirea Iul Atanasie la 10 Mal 1765 şi astfel dânsul învestit cu toate dreptur i le ' legale se reîntoarce la Blaj, unde aderenţii săi îl primesc cu mare alai. „Intrând în Blaj în 27 August, eşiră înaintea lui cu litie"3).

Acum începe să pedepslască pe duşmanii săi, trimiţând pe Gerontie la mănăstirea Strâmba, iar pe Silvestru Callani la Mâjina.

Prin internarea în mănăstire a celor din­tâi dascăli al şcolilor din Blaj: Grlgorie Maior, Caliani şl Cotorea, s'au potolit pe câtva timp neînţelegerile dintre călugării din mănăt irea Sf. Treimi şi episcop, dar au fost lipsite ş c o ­lile din Blaj de cei mal luminaţi şl înflăcăraţi dascăli, cari au t ras cele dintâi brazde în ogorul înţelenit al şcolii secundare româneşti.

' ) Arh. Bpe,sta 214—1765. ') Cipariu o. c. pg. 118. *) Ibidem pg. 119.

Pag. 4 Ü N I R E A ÜI , I l

sile Rusu, inginer silvic (Dej); Grigore Sârbu, dir. şcol. agron. (Turda); Tiberiu Marca, per­ceptor (Beclean); Vasîle Nicoarâ, înv. pens . (Henig) şi Dr. Ioan Roman, medic în Dej.

Fie ca pilda acestor mariaimoşi donatori să fie îndemn pentru cât mai mulţi să facă aşişderea! Căci lipsurile sunt multe, mari şi arzătoare. î

C o n f e r i n ţ ă . Duminecă, 11 Martie a. c , în cadru! „Astrului" Cluj, Di Prof. univ. Alex. Borza a vorbit despre „Problema evoluţiei şi religia".

Conferenţiarul, plecând dela contrastul care se crede că există între ştiinţă şi religie pe această problemă, arată că religia integrează descoperirile ştiinţei ca fragmente din marele adevăr revelat. Religia nu s'a pronunţat Insă asupra amănuntului, căci sunt experienţe care doar caută să prindă fărâma de adevăr şi care se corectează cu trecerea timpului prin noui ipoteze şi experienţe.

Dl Prof. Borza analizează teoria transfor-mismului. In cursul evoluţiei e greu de a g ls i formele intermediare, totuşi elemente de legă­tură se găsesc pe zi ce trece. Filiaţiunea nu se poate tăgădui, dar evoluţia de mai lungă sau mai scurtă durată a uşurat diferenţiereie dintre speci i . . . Cu bogate date ştiinţifice in­dică vechimea problemei evoluţioniste şi ju­stifică susţinerea ei de Laman k. Stărue asupra darwinismulai, neolamarckismului şi asupra teoriei mutaţiunilor şi indică noua contribuţie a teoriei hibridizării la lămurirea problemei evoluţioniste. Experienţele de cadru mare din America (Institutul Morgan) şi Rusia verifică tot mai mult adevărul acestei teori i . . . Religia, nedefinindu-şi un punct dogmatic în această privinţă, nu pune stânjeniră crezului nostru. Dumnezeu a putut pune în natură germenul evoluţiei, care s'a multiplicat în construcţia pluriformă de acum. întâmpinat cu deosebit de călduroase cuvinte de d. Gh. I. Biriş, pre­şedintele Astrului, d. Prof. Borza a lămurit o problemă care crează multe desbateri necom­petente, îmbinând argumentaţ ia ştiinţifică, semn al unor laborioase studii , cu adevărul evanghelic, această conferinţă a rămas încân­tare şi îndreptar . . . (Radu Brateş).

Ştiri mărunte M i s i u n i p o p o r a l e l a B r e a z a . Mare

bucurie pentru păr. Gavril Pop şi pentru turma s a credincioasă: 'în zilele de 9—12 Martie c. păr. Dr. Septimiu Todoran, prof. de religie în Blaj, a ţinut la ei sfinte misiuni poporale. Şi cu ce sete a ascultat, şi cât de conştienţios a urmat acest popor de trudiţi şi săraci muncitori ai ţa­rinei,' învăţăturile de mântuire primite cu acest ţjrilej binecuvântat! Din toată parohia un singur suflet în stare de a primi Sf. Taine a rămas neîmpărtăşit cu ele: o mamă ţintuită lângă patul de dureri cumplite ale fiului său căzut jertfă unui accident..— Asta arată îndeajuns, între altele, şi seriozitatea cu care au fost pregătiţi credincioşii din Breaza Reghinului în vederea misiunilor. La mărturisiri au ajutat: păr. proto-pop Ariton M. Popa din Reghin; păr. îoan Borza din Vofvodeni şi păr. M. Sârbu din Apa-Hnă, — Totodată s'a sfinţit şi o cruce comemo­rativă de Anul Slant.

P r i n l a b o r a t o r l a D u m n e z e u . Abia sunt câteva luni de când Dr: Herbert £. Cory, prof. univ. din Washington, a primit botezul din mână unui preot catolic, dupăce se convinsese că între ştiinţele naturale v şi religia catolică nu este şi nu poate fi nici o contrazicere, şi bise­rica Romei înregistrează o nouă convertire:

aceea a celebrului specialist într'ale cancerului: Dr. Alfrtd Piney din Londra. Neoconversul e de 38 de ani, conduce secţia patologică a In­stitutului pentru cancer din capitala Angliei, şi a scris o serie de opere extrem de valoroase în specialitatea sa. '

M a n i f e s t c r e ş t i n . L-a formulat camera deputaţilor din republica sudamericsnă Colum­bia. A fost adus la cunoştinţa preşedintelui de stat şi a episcopilor şi a fost trecut şi în p r o ­tocolul de şedinţe. Intre altele se precizează în acest manifest ce, din păcate, nu prea are sea­măn, că Mântuitorul este «iniţiatorul păcii î n t r e oameni şi restauratorul adevăratei libertăţi*, iar în încheiere se insistă asupra adevărului că moartea Răscumpărătorului, e una dintre »cele mai măreţe întâmplări ale istoriei omeneşti* şi că însuşi Mântuitorul Hristos este centrul a c e ­stei istorii.

L o c a l e . Dumineca viitoare, de praznicul Buneivestiri, va predica în catedrală păr. Ioan Moldovan, prof. de religie.

— Şcoala primară de stat a aranjat D u m i ­neca trecută, în sala de gimnastică a l iceului d e băeţi, o reuşită producţiune teatrală, sub conducerea dş. Livia Balla. In cadru de reci tăr i şi puncte de cor, s'a jucat, cu multă d răgă lă ­şenie, piesa într'un act »Cununa«, de A. Cehov. Venitul a fost de s t i na t ridicării unui m o n u m e n t mucenicilor ideii n a ţ i o n a l e : Horia, Cloşca, şi Crişan, iniţiativă lansată de »Astra« sibiiană.

C a l u m n i ® d e f i n i t i v s p u l b e r a t ă . Acum trei veacuri şi jumătate a fost asasinat în A n -vers (Belgia) Viihelm de Orange, zis Taciturnul. Ucigaşul era tânărul Ioan d e j a u r e g u i , care îna­inte de comiterea crimei s'a mărtur is i t la domi­n icanu l Antoniu Temmerman. Calvinii, s t ăpân i ai cetăţii , au pus numai decât mâna pe că lugă­rul urgisit de ei şi l -au supus la fel şi formă de chinuri ca să destăinuie ceva din măr tu r i s i r e .

| Neputând stoarce dela el n imic , l -au o sând i t la moarte prin şteang şi l-au executat, îngr i j indu-se însă de răspândirea u n e i cărţi cu afirmative destăinuiri ale păr. T e m m e r m a n . De cu rând P . de Meyer a descoperit manuscrisele originale ale procesului din ches t ie şi le-a publ ica t , cu note lămuritoare, la Desclee — De Brouwer , dovedind, fără putinţă d e a fi combătu t , că nu­mitul ieromoaah a murit moarte de mucenic a sigilului sacramental, fără să fi destăinuit un singur cuvânt din celea ce auzise în mărturi­sirea criminalului Jauregui.

î m p o t r i v a c o o d u c a ţ i e l . Una dintre cele dintâiu isprăvi ale revoluţiei spaniole fu­sese introducerea coeducaţiei în toate şcoalele secundare. Roadele s'au vădit în scurtă vreme: sălbătăcire a moravurilor în lumea tineretului. Sesizaţi de această primejdie ce, daţă fiind firea aprinsă a spaniolilor, poate să devină fatală nea­mului întreg, părinţii catolici s'au închegat în-tr'o »Asociaţie a Prietenilor Educaţiei*, pretin­zând sus şi tare revenirea la echitate şi bunul simţ moral creştin. Altfel pun în vedere mini­strului instrucţiunii că vor veni cu cazuri con­crete şi cu numirea de scoale şi persoane cari sunt o ruşine pentru educaţie şi învăţământ.

E x p o z i ţ i e o r i g i n a l ă . Un grup de per­sonalităţi marcante, — catolici, protestanţi şi ortodocşi — de diferite neamuri, s'au întrunit la sfat in Geneva şi au hotărît să deschidă, într'o casă privată, o expoziţie-oglindă a sufle­tului şi acţiunii bolşevice. Hotărîrea a fost tra­dusă în fapt, şi vizitatorii sunt cu miile. Expo­ziţia aceasta, unică în felul său, are patru secţii. Prima e pentru documentarea doctrinei antire-ligioase marxisto-leministă; a doua reliefează ororile bolşevice în Rusia; a treia arată înspăi­mântătoarele consecinţe ale experimentării anti-

I religioase comuniste; a patra pune sub ochii vizitatorilor documente autentice de propagandă

bezbojnicească (ateistă) prin opuscule, f0j 1 lante şi caricaturi,' răspândite în toate ~ globului, p e n t r u a c o m p r o m i t e biserica, doct şi slujitorii ei. -— E vorba ca atari expoziţii"" se de sch idă şi în al te oraşe din Elveţia. Dr

LAI

T i p o g r a f i a S m i n a r u l u i T e o l o g i c g r . - c a t . B l a j

T e l e f o n u l „Onir ic

B. Cluj . Aţi primit invitarea şcoalei de >Av_ram Iancu«? Dacă nu Vi-s'a trimis personal suparăţi. Luaţi ac t d e ea din gazete. La n i c i ' u n 1

insa sa nu lipsiţi. Şcoala (Calea Dorobanţ i lor 42) >J?V 1

jeaza un ceai dansant, Duminecă după ' m a s ă dda !!ob! o — v a h foarte amuzant şi, p e deasupra , »vpi1h' curat e s t e des t ina t pent ru ajutorarea orfanelor de boiu«. — Ar fi b ine să se trimită aceas tă invitare iî nisterului instrucţiunii şi autorităţilor bisericeşti local ba vada ş! ele p e ce căi curate se urmăreş te ţenit »curaţ«, pe care î l vânează o şcoală creştină, ia miiw postului mare . Autor i tă ţ i le şcolare din Cluj dorm? a îşi bat j oc de ministrul instrucţiune), care accentuia;'— mereu nevoia educaţ ie i morale? Halal de educaţie si i,— morală! * 5 0 1

I . S ib in . Nu, n e mestecăm în politica externă. S ne pricepem. Atn avut de curând prilej să verificăm * nou această condamnabi lă ignoranţă a noastră . Si anumt din prilejul >pactului b a l c a n i c . In naivitatea noastti credem, că acest pac t s'a născut din nevoi si intere» comune ale ţărilor semnatare . P â n ă când »telegrahli' r5 din 4 Mart ie ne-a luminat şi ne-a ruşinat . Pactul arc&S anume temeiur i şi tâlcuri mai adânci, mai misterioasa >Baza spi t i tuală care a făcut posibilă încheierea acest i e r i

pact.._. es te o remarcabi lă comunita te de idei, simţiri pe a tradiţii, comuni ta te formată în ce priveşte pe trei dii cele patru popoare în primul rând aceeaşi credinţă, dt acelaş c u l t . . < — N'au bănuit, de sigur, nici Dv! aceiff« sens mistic al lucrurilor: Care es te totuşi aşa de frumos*,,,, Şi ar fi minunat de tot , dacă şi acel, al patrulea neanj >ar consimţi să s e topească in marea uni ta te spiritual? ' pomenită. Ar putea-o face, şi numai de dragul argument tării_>telegraf:'ce«. Ar fi aşa de frumos! P e când aşa toată filosofia şchioapă de un picior. Numai de unuî*"fi< din patru, ce-i d rep t . D a r . . . şchioapă! Dar c e s ă - i k t , a l Turcu-i t u r c şi pace . Nu înţelege frurnseţa misticismulu' politic. — In schimb, credem şi noi , că pactul p o m e # M

poate fi folositor şi strângerii raporturilor dintre ţărilfgjj ortodoxe ale Balcanilor. Ceeace este de dorit . Masurile . propuse de d. Stăni loae în acest scop, sunt bine c r a - n î l

pănite şi au darul de a fi şi validabile. cel D. B u c u r e ş t i . Cele două enigme se desleagă ^>Wlot

Şi cât se poate de competent . în tâ ia : ce mister pluteşte hi jurul păr. a rh imandr i t Scriban? Ne spuue cuvioşia si în porsoană : »Eu m'am pregătit să fiu episcop. Am luat-o^ aşa din t inereţă . M'am îndrumat spre aceasta.. Am putiil^ ajunge? D e u n d e ! Mi-am văzut calea vieţii tăiată şi I , trecuit să iau alt drum!» Duios şi tragic, nu-i aşa! O", tristă şi t icăloasă soar tă! De ce nu-1 laşi să fie episcopal Vezi doar că vrea cu tot sufletul, cu toată inima şi cii , toată puterea sa! Oh, blestemată şi spurcată po l i t i c i ^ Câte junghiuri şi suspinuri vâri tu în coastele gata dt, sacrificiul episcopiei! — A doua: De ce merge atât de", minunat par lamentul ţării? Răspunde tot păr. ScribaaO3

în acelaşi articol al 'viitorului bisericesc (din 1 FebruaiîOi rie): fiindcă l ipseş te din el — fiţi tari cu firea! — d ; c e , Tudor Popescu-Doaainantu. Jalnic şi tâcguios lucru, ci f i j (

adevărat. Catastrofă naţională, pe care o je lueş te in d» ' reroase oftaturi acelaşi păr. Scr iban: > 0 , cât am sl jălesc că un Popescu Tudor, această nedomoli tă şî ne înfricată trâmbiţă pentru drepturile bisericii, n'a fost ajutată să pă t rundă und trebuie. Ce glas ai fi avut taraf (e din gura l u i ! . . . Am greşit atâtea faţă de aces t b ă r b a t ! . . . ^ Să nu mai greşim de acum înainte". Vom ti vinovaţi n» către om, ci către Dumnezeu». — Oh, oh, oh!

A m pr imi t a b o n a m e n t u l p e 1934: S. Arad; Pî' :on Iezuiţi, Bucureş t i ; Ch. Cluj; Dr. M. Făgăraş (până la 28 II 1935); A. Cop. Mănăş tur ; S. Iaş i : Cercul catolic, râdea (</3 an); Dr. V. Oradea. tlf<

A m p r i m i t a b o n a m e n t u l p e 1933: Oficiul parohial,^ Borlesti; Oficiul parohial Berbeşti. Biserica gr.-cat. Gm; -roesti'; Oficiul parohial Ginngi; F . Dej ; Dr. M. Lugoj*"' oficiul parohiai Pe t rova; B . P i teş t i ; Oficiul parohial Rojnoi seni; Oficiul parohial Supurul de jos ; Oficiul parohia^ Tarcea; M. Târgu Mureş ; Oficiul parohial Unnimăt.

S .Ba ia -mare . Am primit 400 Lei abonament pe l?SÎ;on şi 1933. « >

P a r o h i a C h e n i s . Am primit 600 Lei. Achitat P&Kon

la 31 XII 1931. . .„'. . V. B a i a - m a r e . Prin păr. M. am primit 300 Lei mst

contul abonamentului p e a. c. ipe T . G. C l a j . Am primit 300 Lei. Achi ta t pâni >».

31 X11 1932. . ^ L. C e r n ă u ţ i . Am primit 400 Lei, abonament F m ă

1933 şi 1934. Oficinl p a r o h i a l Soconzăl . Am primit abona­

mentul pe 1933.

Tutnror cunoscuţilor şi prietenilor, cari din prilejul trecerii din viaţă a neui­tatului meu soţ Iraian Hădărean, preot gr.-cat. în Cămăraşu, au Inat parte Ia durerea mea prin participarea la înmor­mântare, prin telegrame şi scrisori de condolente, le exprim sincere mulţumite.

Văd. Mar ia Hădărean n. Suciu

tor but a 2 At nat «'¡7' oat

In bal

act

du ne