Anul XIII, nr. 1 (49) / ianuarie - martie 2017 Proiecte pentru † … · 2017. 3. 22. · Demn de...

– pe pagina a 2-a –

«Sarea pãmântului» poate fiaccesatã ºi pe Internet, laadresele www.tirguocna.ro, ºiwww.potirulviisoarei.ro

Redacþia mulþumeºte PrimãrieiTârgu-Ocna, pentru contribuþiafinanciarã oferitã la apariþiatipãritã a acestui numãr.

Apare cu binecuvântarea IPS Dr. Ioachim,Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului

Anul XIII, nr. 1 (49) / ianuarie - martie 2017

Buletin de informare misionar-pastoralã ºi culturalãa staþiunii Târgu-Ocna, judeþul Bacãu

(continuare în p. 3)

Jurist Maria STAN(continuare în p. 20)

Preot Petru RONCEA

† IoachimArhiepiscopul Romanului ºi Bacãului

Protoiereu Ioan BÂRGÃOANU

(continuare în p. 8)

Cu puterea, cu lucrarea ºi cu harul Milostivului Dumnezeu, Celîn Treime închinat, având binecuvântarea Înaltpreasfinþitului PãrinteIoachim, Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului, astãzi, 12 ianuarie, s-aîntrunit pentru a 17-a oarã sinaxa preoþilor Protoieriei Oneºti, lucraremisionar-pastoralã iniþiatã ºi coordonatã de Arhipãstorul nostru.Demn de amintit este cuvântul Sfântului Ignatie Teoforul care neînvaþã: „Urmaþi pe episcop precum Iisus Hristos a urmat Tatãlui Sãu

RENAªTERE PRINCOMUNIUNE EUHARISTICÃÎN BISERICA LUI HRISTOS*

* Hrisov întocmit pentru Sinaxa preoþilor din Protoieria Oneºti,12 ianuarie 2017 - Catedrala „Precista“, Târgu-Ocna

Duminica sãptãmânii a treia pregãtitoare pentru PostulMare se numeºte Duminica Înfricoºãtoarei Judecãþi sau alãsatului sec de carne. Din punct de vedere cronologic, eacoincide cu vechea sãrbãtoare pãgânã a carnavalului caremarca încetarea perioadei hibernale ºi începutul primãveriitimpurii. Soarele începe sã fie prezent mai mult pe boltacereascã, semn al apropierii Sãrbãtorii luminilor de la Paºti.În Occident ºi în tradiþia ruseascã, în aceastã zi de duminicãºi în toatã perioada sãptãmânii urmãtoare, hrana principalãeste „blini“, un fel de clãtite, care simbolizeazã soarele cestrãluceºte. Toate aceste cutume vizeazã adorarea luiDumnezeu, Care ne-a dat viaþa ºi creaþia, în care sã nedesfãtãm spre scopul cel bun.

Restaurareaprin comuniune

Despre vestitul Imn Acatist al Maicii Domnului, rãmascelebru pentru ajutorul dat de Dumnezeu poporuluibizantin ce era în mare primejdie sã fie cucerit de vrãjmaºiice se apropiau de cetatea sfântã a Constantinopolului,atât pe pãmânt cât ºi pe mare, ºtim multe lucruri.De atâtea ori l-am cântat, cã înconjuraþi de

Mireasa nemiresitã

Iarna nici nu a venit bine, cã, iatã, încet, încet au apãrutghiocei, soarele poposeºte mai mult pe cer, iar natura setrezeºte din nou la viaþã! Am avut parte de o iarnã blândã ºirelativ sãracã în ninsori. Cele câteva ninsori au fost denaturã sã aducã frumuseþea iernilor de altã datã! Pentrudezãpezire, acolo ºi atunci cand a fost nevoie, s-a acþionat

Proiecte pentruanul2017

Nr. 1 / ian-mart 2017 2 SAREA PÃMÂNTULUI

† Ioachim / Renaºterea prin comuniune ......................... 1Jurist Maria Stan / Proiecte pentru anul 2017! ................... 1Protoiereu Ioan Bârgãoanu / Renaºtere princomiuniune euharisticã în Biserica lui Hristos ............ 1Preot Petru Roncea / Mireasa nemiresitã .......................... 1Preot Dr. Dumitru I. Bodale / Cred nestrãmutatîn Învierea lui Hristos .......................................................... 4Maria Ilie / Norul .................................................................... 4Preot Dr. Daniel Nichita / Sf. Mitropolit Antim Ivireanul,o luminã a Bisericii de astãzi ............................................ 5Elena Ilie / Talentul ............................................................... 7Preot Ionel Lãcãtuºu-Iscu / Sfânta Proscomidie,ofrandã ºi jertfã în cadrul Sfintei Liturghii ..................... 9General (r) Conf. Univ. Dr. Vasile Jenicã Apostol / Omagiu membrilor „Misiunii Militare“ franceze în România .. 10Maria Ilie / Eroii de pe Dealul Coºna ................................ 13Dimitria Ilie / Lui Eminescu... .............................................. 13Redacþia / Diplomã de Excelenþãpentru Pãrintele protosinghel Claudiu ........................... 14Comandor (ret.) dr. Ilie Manole / Cireºoaia trece veacul ... 15Ionica Brandabur / Curgi, râule, curgi... / Sã-þi povestescce am visat ........................................................................ 17Preot Daniel Nichita / Gânduri pentru Ucraina ............ 18Preot Sorin Postelnicu / Cuceriþi de Odessa ................ 19Interviu de Ion Fercu / Profesorul, poetul Dan Sandu:,,Noi trãim alte mizerii, alte Gherle ºi Canale,mult mai sofisticate!…” .................................................. 22Preot Cãtãlin Ilie / O nouã carte: „Picãturi dulci-amãrui“,scrisã de ªtefan Epure... ................................................ 24Ion Dãnilã / Libertatea ca dar ......................................... 25Valeriu Filimon / Ursita ...................................................... 26Prof. Viorica Panþâru-Rotaru / Scrisori de la cititori ... 27Ana Savin / 9 martie - ziua închinatã comemorãriifoºtilor deþinuþi politici .................................................... 28

duºmani ne ºtim de când ne-am nãscut. VestitulCondac „Apãrãtoarei Doamne“ aproape cã ni se

împleteºte în cununa rugãciunilor noastre atât deobiºnuit ca ºi „Tatãl nostru“. Dintr-o traducere literalã ceduce direct la izvorul Condacului – cam cum ar fi rãsunatîntâia oarã – am ales titlul de mai sus care are o atât demare încãrcãturã teologicã: „Generalissimei apãrãtoare,ca una ce am fost izbãvitã din lucruri cumplite, cele debiruinþã îþi aduc þie, Nãscãtoare de Dumnezeu, ca niºtemulþumiri, eu, cetatea ta. Ci ca una ce ai stãpânirenebiruitã [invincibilã], din tot felul de primejdii slobozeºte-mã,ca sã strig þie: Bucurã-te, Mireasã nemiresitã!“ (IeromonahMakarios Simonopetritul, Triodul explicat, Ed. Deisis,Sibiu, 2008, p. 363)

Despre Mireasa nemiresitã se cuvine sã vorbim cevaacum când toatã lumea este învãluitã de dor dupã soareleînvierii. Sã o aducem în ajutor neputinþelor noastre, sprea ne rãsturna îndoielile ºi a ne lumina aºteptãrile peculmea de raze a Penticostarului.

Pentru creºtinul de azi credinþa în Înviere este, trebuiesã fie, temelia vieþii sale duhovniceºti. Te mirã însãcontradicþia dintre realitatea vieþii moral-religioase caresuferã serioase derapaje ºi ceea ce trebuie sã fie ea învirtutea credinþei în Înviere. Sã punem la mijloc slãbiciuneafirii omeneºti datorate pãcatului, care, pe mãsura înmulþiriifãrãdelegilor, îºi face ºi ea tot mai simþitã activitatea în aajuta ca aceastã contradicþie sã prindã contur?

Pânã ºi cei unsprezece ucenici ai Domnului ºi-auîmpietrit oarecum inima când a fost sã creadã cã Învãþãtorullor a înviat. Nu mai erau ei oameni ai pãcatului, seobiºnuiserã deja cu o altfel de viaþã în preajmaMântuitorului. Ci poate graba de a-L urma, fãrã acealuminare a Duhului, Cãruia nu-I era încã vremea, sã-i fiîngenuncheat la auzul învierii. Poate de aceea pe cei preaaprigi Dumnezeu îi loveºte în vitejia lor cu ceva pesteputerea lor de înþelegere, ca, smerindu-i, sã-i ajute apoisã se ridice din genunchi la înþelegerea lucrurilor maipresus de pricepere fireascã.

Avem însã pe cineva cu suflet-fecioarã în care nuîncãpea îndoiala Învierii. Pentru aceasta s-a cinstit maimult decât cele mai înalte feþe îngereºti, cãci, în timp ceacelea întrebau uimite cine-i Cel ce îndrãzneºte sã batãla porþile închise de Dumnezeu, ea însãºi, MaicaDomnului, îºi deschisese cu bucurie inima ºi pântecelesã le umple deodatã întreaga slavã a Întrupãrii Domnului.De aceea ºi la Învierea Fiului ei ea a fost singura ce acrezut mai înainte din chiar spusele Lui cã va birui moarteaºi va lãsa mormântul gol.

Poate cã bucuria Învierii n-o putem trãi la intensitateaei realã niciodatã în veacul acesta ºi nici în cel viitor. Deaceea, cu fiecare an, creºtinii slãvesc Învierea cu tot maimultã evlavie, cãci fiecare an aduce o nouã razã spreluminarea mai profundã a înþelegerii tainei. Dar chiar fiecareduminicã ce recapituleazã ziua Învierii în imne liturgicespecifice se face treaptã pe scara acestei înþelegeri. ªiînsãºi ziua a opta, cea a veºniciei, va fi o nesfârºitã treaptã,o laudã veºnicã a Învierii, o încununare a repetatelorexerciþii spirituale de pãtrundere a teologiei ieºirii dinmormânt.

Totuºi, cum putem oare sã ne bucurãm de Înviere maicu adevãrat? Aplicând în viaþa noastrã duhovniceascã ceeace s-a petrecut trupeºte în pântecele Mariei. Toatãplinãtatea Dumnezeirii, precum locuieºte în Hristos (cf.Col 2, 9) aºa s-a odihnit în ea. Ei bine, într-un sufletfeciorelnic Domnul Se face prezent sãlãºluindu-Seduhovniceºte în acela. O, de L-am cunoaºte astfel peHristos, nu dupã trup – cã El o datã S-a întrupat înpântecele Sfintei Fecioare Maria –, ci prin credinþã! (cf. IICor 5, 16) ªi dacã-L avem în noi sãlãºluind cu bucurie –iar asta o putem afla dacã, prin cãinþã, luptã ºi nevoinþe,regãsim acea stare feciorelnicã primitã la Botezul nostruºi pe care am întinat-o prin pãcat –, suntem cu adevãratMireasa lui Hristos, icoanã vie a Miresei nemiresite,bucurie adevãratã a Învierii.

Nr. 1 / ian-mart 20173SAREA PÃMÂNTULUI

(urmare din p. 1)În aceastã duminicã, la Sfânta

Liturghie, se citeºte din ApocalipsaMicã a Sfântului Evanghelist Matei, încare se vorbeºte despre criteriileJudecãþii de Apoi, ca împliniri aleporuncii iubirii faþã de celãlalt: „Cãciflãmând am fost ºi Mi-aþi dat sãmãnânc; însetat am fost ºi Mi-aþi datsã beau; strãin am fost ºi M-aþi primit;gol am fost ºi M-aþi îmbrãcat; bolnavam fost ºi M-aþi cercetat; în temniþã amfost ºi aþi venit la Mine“. (Matei 25, 35-36). Din aceste tulburãtoare cuvinte aleSupremului Judecãtor, înþelegem cãdrumul spre Dumnezeu nu este prin noiînºine, ci prin celãlalt ºi cu celãlalt.Este taina naturii umane create dupãchipul lui Dumnezeu ºi care presupunecomuniune interpersonalã. Fireaumanã, separatã în individualitãþi, esterezultatul pãcatului ºi de aceea,restaurarea ei se realizeazã prinnegarea iubirii egoiste ºi asumareaiubirii filantropice. Aceasta din urmã arevaloare soteriologicã doar ca rezultat alîmplinirii poruncilor divine. Noi trebuiesã slujim lui Dumnezeu prin aproapele.Atâta vreme cât nu avem aceastãconºtiinþã a existenþei aproapelui ºitrãim într-o lume individualistã, egoistã,meschinã ºi violentã, nu vom avea ºansasã auzim blândul glas: „Întrucât aþi fãcutunuia dintr-aceºti fraþi ai Mei prea mici,Mie Mi-aþi fãcut“ (Matei 25, 40); „Intraþiîn bucuria Domnului vostru“ (Matei, 25,23). Chiar dacã tendinþa actualã a lumiinoastre este de a urma exemplulmarilor puteri politice ºi implicit al culturiilor, cu toate implicaþiile ei, într-o goanãglobalizantã ºi secularizantã, rezultatulnemaifiind omul religios, ci omulcivilizat, cuvintele Scripturii sunt ºi vorrãmâne la fel de veridice. De aceea,pentru omul modern, care se defineºtemai mult ca produs al civilizaþiei ºitehnicii ºi mai puþin ca om al cultului ºiculturii, cuvintele Judecãþii din Urmã vorpãrea cu atât mai contrariante.

Aºadar, la Judecatã, DomnulHristos nu ne va întreba ce fel de casãam avut, sau câþi metri pãtraþi a avutcasa în care am locuit, dar ne va întrebacâte persoane am primit cu dragosteîn casa noastrã ºi le-am ospãtat; nu neva întreba ce maºinã am condus, sauce marcã a avut maºina noastrã, ne vaîntreba, în schimb, pe câþi dintre cei ce

nu aveau un mijloc de transport i-amluat în maºina noastrã ºi i-am dus sã-ºirezolve treburile lor, rupând din timpulnostru; Hristos nu ne va întreba cehaine am îmbrãcat, sau de la carecreator de modã ni le-am cumpãrat, darne va întreba pe câþi din cei goi i-amîmbrãcat din hainele procurate de noi;Domnul nu ne va întreba cât de mare afost cuantumul salariului nostru, ci dacãne-am înjosit pentru a-l obþine ºi pe câþisãraci i-am ajutat cu banii pe care i-amcâºtigat cinstit; Iisus nu ne va întrebace profesie am avut în aceastã lume,dar ne va întreba dacã am pus în slujbaprofesiei noastre tot ce am avut maibun; Dreptul Judecãtor nu ne va întrebacâþi prieteni am avut în viaþapãmânteascã, ci pentru câþi oameni amfost noi prieten; Mântuitorul nu ne vaîntreba pe cine am avut vecin în satulsau în imobilul în care am locuit, darne va întreba, totuºi, ce fel de vecin amfost noi celorlalþi; Dumnezeu nu ne vaîntreba de câte ori am fost la bisericã,sau de câte ori ne-am împãrtãºit cuSfintele Taine, ci ne va întreba cât deconºtienþi am fost de calitatea noastrãde pietre vii ale Trupului Sãu tainic ºide prezenþa Lui realã ºi substanþialã înSfânta Euharistie; Domnul Iisus nu neva întreba din ce popor facem parte saucare este culoarea pielii noastre, darne va întreba dacã am descoperit înorice om chipul lui Dumnezeu, înperspectiva asemãnãrii cu El.

Hristos cheamã oamenii mai întâila reconciliere, adicã la iubire reciprocã,pentru cã El, ca Dumnezeu, îi iubeºtepe toþi deopotrivã ºi pe fiecare dupã felulsãu. Deci chemarea la reconciliere esteprimordialã în starea de purificare: „Deveþi ierta oamenilor greºelile lor, ierta-vã-va ºi vouã Tatãl vostru cel ceresc,iar de nu veþi ierta oamenilor greºelilelor, nici Tatãl vostru nu vã va iertagreºelile voastre“ (v. 14-15). De vremece ai recunoscut în celãlalt chipul luiDumnezeu-Iubire, ai recunoscut icoanahristicã în cel ce pânã atunci þi-a fostpotrivnic, chiar duºman, sau chiar„nimic“. Potrivit învãþãturii lui Hristos, lajudecatã, principiul de evaluare apersoanei umane va fi tocmai acesta:cum ai recunoscut în celãlalt, indiferentde starea lui moralã, socialã,intelectualã, chipul lui Dumnezeu,prezenþa Sa: „Flãmând am fost ºi Mi-aþi

dat sã mãnânc; însetat am fost ºi Mi-aþidat sã beau; în temniþã am fost ºi M-aþicercetat, bolnav am fost ºi aþi venit laMine“. La aceste întrebãri, cei ce auvãzut în celãlalt o persoanã decomuniune se vor mira zicând: „Când,Doamne, te-am vãzut flãmând ºi Þi-amdat sã mãnânci; însetat ºi Þi-am dat sãbei, în temniþã ºi am venit la Tine; golºi Te-am îmbrãcat“. Iar dreptul Judecãtorva rãspunde: „întrucât aþi fãcut unuiadintre aceºti fraþi ai Mei, Mie mi-aþi fãcut“(Matei 25, 35-40). Deci drumul spreHristos este prin celãlalt.

Recunoaºterea iubitoare aprezenþei aproapelui este de faptînþelegerea realitãþii existenþei firiiumane în integralitatea ei ºi a subiecþilorcare o posedã ºi care se deschid unulspre celãlalt într-o comuniune ce nurãmâne la stadiul de socializare, ci prinHristos, centrul ei, devine implicitjertfelnicã, dupã chipul Celui rãstignit:„Mai mare dragoste decât aceastanimeni nu are, ca sufletul lui sã ºi-l punãpentru prietenii sãi“ (Ioan 15, 13). Prinaceasta distingem marea iubire a luiDumnezeu pentru om, care posedãacea „suflare de viaþã“ prin care esteveºnic.

Dupã reconciliere, omul începe sã-ºiîndrepte viaþa, trecând mai întâi prinbaia „noului botez“, care este pocãinþaîn sens de tainã, sacrament. Dupãspãlarea pãcatelor începe starea depocãinþã permanentã, în sensul cãtrebuie sã þ i i treazã conºti inþaprezenþei lui Dumnezeu în viaþa ta, apoitoate celelalte în permanentã trezvieca sã nu mai cazi în întunericulpãcatului. Însã nu-i suficient doar sãte speli de pãcate ºi sã-þi menþiiechilibrul fiinþial, ci trebuie sã începitreptele urcuºului spre asemãnare. Ori,orice urcuº presupune ostenealã, efort,ascezã, greutãþi, privaþiuni. Hristos ne-aînvãþat cã cel ce voieºte sã meargãdupã El trebuie sã se lepede de sine,apoi sã-ºi ia crucea ºi sã-I urmeze(Matei 16, 24). Drumul cãtreDumnezeu nu este comod; este cel alcrucii, dar este în acelaºi timp ºi celal iluminãrii.

Sã dea Dumnezeu sã putemrãspunde la Înfricoºãtoarea Judecatãastfel încât Hristos sã Se recunoascãîn noi ºi în faptele pe care le-am fãcutspre slava Sa!

Restaurarea prin comuniune

SAREA PÃMÂNTULUI4Nr. 1 / ian-mart 2017

Era un doctor vestit prin pricepereaºi îndemânarea lui la tot felul de operaþiichirurgicale. Toþi cei ce-l cunoºteaupersonal sau auziserã de faima lui îlstimau ºi-l apreciau. Avea, însã, cevacare lãsa o adâncã mâhnire în inimilemultor admiratori ai lui. Era cu totul greºitîn pãrerile sale despre Dumnezeu. Cevamai mult, se socotea deplin documentatîn felul sãu de gândire ºi cãuta prilejurisã stea de vorbã cu laici ºi preoþi, ca sãle clatine credinþa.

Într-o zi a fost adus la spitalul sãuunul dintre preoþii de frunte ai þãrii, omfoarte învãþat ºi cu o frumoasã viaþãcreºtineascã. Cazul era foarte grav, atrebuit o intervenþie chirurgicalã deurgenþã. Doctorul ºi-a dat toatã silinþa, afolosit toatã priceperea ºi iscusinþa sa ºioperaþia a reuºit. Dupã un timp, cândpreotul se simþea destul de bine, el adeschis vorba:

– Pãrinte, te cunosc de multãvreme, ºtiu cã ai fãcut studii temeiniceºi în alte materii, pe lângã cele teologice.Cum poþi crede cã Hristos esteDumnezeu, cã El ar fi înviat din morþi ºieste permanent prezent în viaþaomeneascã?

În felul acesta a urmat o serie lungãde întrebãri pe care preotul le-a ascultatcu multã rãbdare. Când doctorul aterminat ºi aºtepta rãspunsurile, preotula stat puþin pe gânduri, a privit adânc înochii lui ºi a zis:

– Domnule Doctor, eu aº putea sãrãspund foarte uºor, pe rând, la toateîntrebãrile. Mã îndoiesc dacã va fi totaºa de uºor ºi pentru d-ta ca sã primeºtica adevãrate rãspunsurile mele. Ampãtruns adânc în miezul fiecãrei întrebãri,am înþeles destul de bine ce urmãreºticu aceste întrebãri, de aceea socotesccã oricât de meºteºugite ºi de temeinicear fi rãspunsurile mele, nu le vei primi;renunþ la o astfel de apãrare a dumnezeiriiDomnului Hristos ºi a întregii temelii aCreºtinismului. În loc de rãspuns, eu îþipun o întrebare: Ce-ai spune despre unbolnav pe care l-ai operat ºi este subpermanenta îngrijire a dumitale, dacãacesta, într-o zi, ar arunca toate

Cred nestrãmutat în Învierea lui Hristosmedicamentele ºi n-ar mai asculta desfaturile dumitale?

– Este un nebun! A rãspunsdoctorul, sãrind nervos de pe scaun. Unastfel de om este în mare primejdie, îºiva pierde viaþa.

– Bine ai rãspuns, DomnuleDoctor, a zis preotul cu un zâmbet pebuze. ªi eu aº fi un nebun dacã aºarunca, dacã aº cãlca în picioare reþetaSfintei Evanghelii, dacã aº nesocotisfaturile ºi învãþãtura Domnului Hristos,Marele Doctor al sufletelor ºi altrupurilor. D-ta m-ai tãiat, m-ai îngrijit,dar Domnul Hristos m-a vindecat. Mulþibolnavi care au socotit cã n-au nevoiede harul tãmãduitor al lui Dumnezeu, n-ausupravieþuit operaþiilor chirurgicale. Da,aº fi un nebun ca dupã treizeci de ani deslujire lui Hristos, Dumnezeul nostru,acum sã rãspund cã El nu-i Dumnezeu.De 30 de ani revarsã puterea Sa divinãasupra mea, de 30 de ani El lucreazã latãmãduirea sufletului meu rãnit de atâteapãcate ºi fãrãdelegi ºi acum sã-I

nesocotesc doctoria? De 30 de ani stausub lumina strãlucitoare a Sfintei SaleÎnvieri din morþi, cu ajutorul cãreia amînþeles adevãrata menire a omului pepãmânt, am reuºit sã mã desfac de oriceegoism ºi m-am dãruit total, cu cele maigrele jertfe, slujirii lui Dumnezeu ºioamenilor. De 30 de ani mã strãduiescspre înnoirea vieþii, spre trãirea în duhcreºtinesc; mã silesc spre înaltele culmiale desãvârºirii. ªi aceasta nu s-apetrecut ºi nu se poate petrece numaicu mine. Milioane ºi milioane de oameni,stând neclintiþi pe stânca credinþei,pãºesc curajoºi pe drumul înnoirii vieþii,pe drumul trãirii în Hristos. Dupã atâtavãditã lucrare a Domnului Iisus careeste cea mai puternicã dovadã a ÎnvieriiSale ºi a prezenþei Sale active în lume,sã spun la fel ca D-ta cã Hristos esteun mit, o înºelare? Nu! Niciodatã!Aceasta nu o voi face nici eu ºi nici uncredincios adevãrat în Domnul ºiDumnezeul nostru Iisus Hristos. Aº ficu adevãrat nebun dacã aº sãvârºi oastfel de nelegiuire. Cred nestrãmutatîn Învierea lui Hristos ºi în dumnezeireaSa.

– Pãrinte, m-a miºcat foarte multce ai vorbit. Cele ce am auzit sunt demare valoare, au multã putere pentrudovedirea dumnezeirii ºi Învierii luiHristos. Credinþa ta ce-þi stãpâneºtesufletul, tot ce s-a petrecut ºi se petrececu viaþa dumitale, sinceritatea ºidevotamentul cu care slujeºti luiDumnezeu m-au impresionat adânc.Simt ceva deosebit în inima mea; credcã este cel mai însemnat moment dinviaþa mea. Vom mai sta de vorbã,pãrinte.

Acestea zicând, a strâns mânapreotului cu cãldurã, în timp ce pe obrajiilui se prelingeau douã boabe de lacrimi.Erau mãrturia începutului transformãriisale lãuntrice; razele strãlucitoareiÎnvieri a Domnului au pãtruns în sufletullui ºi ºi-au început lucrarea.

Preot Dr. Dumitru I. BODALE,Trãiri în Hristos, Colecþia Teologicã„Cuvântul Vieþii”, 1985, Detroit, Michigan.

NorulÎn vãzduh, un nor rãzleþBântuie pe lângã Soare,

Aiurit ºi iubãreþ,Cãutând iubita-n zare.

Cerul tot l-a cãutat,Dar iubita lui pufoasã

Nicãieri nu a aflat,Cãci fugit-a de acasã.

Pe o mãgurã zãrind-oSe înfurie pe datã.

O luã cu el, grãbind-oÎnspre bolta cea înaltã.

N-o certã faþã de Soare,Dar i-a interzis pe veci

Peste dealuri sã coboare,Când nu lasã la plecareCurcubeu peste poteci.

(2013)Maria ILIE, Frânturi de cer,

Editura Enesis,Baia Mare, 2016, p. 50


Ar fi de ajuns sã ne numãrãm doarprintre ascultãtorii ºi telespectatorii fideliai postului Trinitas sau cititorii ZiaruluiLumina ale Patriarhiei Române, pentrua constata cã anul ce tocmai a trecut,2016, a fost unul bogat în manifestãricultural-religioase ºi filantropice. Un locprivilegiat între acestea l-a ocupat însãevocarea, în imagini ºi cuvinte, a Sf.Mitropolit Antim Ivireanul (+1716), dela a cãrei mutare în veºnicie amcomemorat 300 de ani. Cât de actualãmai este astãzi viaþa ºi activitatea mareluicãrturar ºi patriot sosit la noi de pemeleaguri georgiene?

Mai întâi, Istoria Bisericii noastrea fost dintotdeauna un permanent izvorde modele, spaþiul românesc lãsându-nenenumãrate mãrturii referitoare laactivitatea, înþelepciunea, echilibrul ºijertfa slujitorilor, preoþi ºi ierarhi careau pãstorit cu însufleþire pe credincioºiilor. Aici gãsim situatã personalitateauriaºã a Sf. Antim Ivireanul. Nu existãnici o îndoialã cu privire la origineageorgianã a viitorului ierarh. Cea maicredibilã informaþie în acest sens ne-alãsat-o Anton Maria del Chiaro,secretarul cancelariei domneºti a luiBrâncoveanu, în lucrarea sa Revo-luþiile Valahiei, tipãritã la Veneþia în1717. El vorbeºte despre „Antim,Mitropolitul Valahiei, de naþionalitategeorgianã care, sclav în tinereþe,ajunse, graþie talentului ce i-l dãruiseDumnezeu, pânã la cea mai înaltãtreaptã eclesiasticã”.1 Cea dintâimãrturie despre prezenþa lui Antim laBucureºti o avem din toamna anului1691, când numele sãu apare pe ocarte tipãritã în limba greacã, anumeCele 66 de capitole îndemnãtoareale lui Vasile Macedoneanul,împãratul grecilor,cãtre fiul sãuLeon, foaia de titlu pomenind pe,,Antim ieromonahul.” S-a acreditatideea cã domnitorul ConstantinBrâncoveanu l-a chemat în þarã, însã

SF. MITROPOLIT ANTIM IVIREANUL,O LUMINÃ A BISERICII DE ASTÃZI

Preot Dr. Daniel NICHITA

aceastã informaþie este contrazisã deultimele cercetãri ale istoricilor. Astfel,pãrintele Arhim. Mihail Stanciu de laMãnãstirea Antim a descoperit înarhivele metocului Sf. Mormânt, de laConstantinopol, o serie de documentepreþioase dintre care douã Scrisoriaduc informaþii noi în biografia Sf.Mitropolit. Cea de-a doua, datatãdecembrie 1709, este o Scrisoare aPatriarhului Hrisant Nottara alIerusalimului cãtre IanacheVãcãrescu , din care descoperimdrumul lui Antim de la robirea lui decãtre turci, pânã la ungerea camitropolit al Þãrii Româneºti. Astfel,el a fost rãscumpãrat de la turci decãtre Patriarhul Dositei Notara alIerusalimului ºi a fost tuns monah laSf. Mormânt la Ierusalim. De aici, afost trimis la mãnãstirea Cetãþuia, undea devenit stareþ ºi apoi a ajuns în ÞaraRomâneascã, desãvârºindu-ºi meºte-ºugul tiparului la episcopul Mitrofan,fost al Huºilor (1682-1686) ºi maitârziu episcop de Buzãu (1691-1702).2

Toate aceste detalii biografice sunt însãînsumate fericit de cãtre francezulEmile Picot, ce remarcã un amãnuntfoarte important: „Deºi georgian deneam, el s-a legat cu tot sufletul de adoua sa patrie, cu care s-a identificatcomplet.”3

Dovada supremã a acesteiintegrãri depline a Sf. Antim nu numaiîn prezentul, dar ºi în trecutul istoric alÞãrii Româneºti este apãrarea BisericiiOrtodoxe în faþa asaltului proze-litismului catolic ºi protestantmanifestat în vremea sa în toate celetrei provincii româneºti. AcademicianulGabriel ªtrempel aprecia cã ,,prinenergia sa ºi prin cultura teologicã,Antim era singurul în mãsurã la aceavreme sã apere Biserica româneascãde Catolicismul care, biruitor cu armeleasupra turcilor, prin sabia habsburgicã,se dorea învingãtor asupra Bisericii

Ortodoxe.”4 Încã de la prima carte,Tomul bucuriei (lb. greacã), scoasã laRâmnic în 1705, eruditul episcopcombãtea ,,Primatul papal ºi pe latiniicare invadaserã Ardealul ºi ameninþaucu revãrsarea lor ºi peste munþi”, iarlucrarea Învãþãtura besericeascã,tipãritã la Bãlgrad de ucenicul sãuMihail Iºtvanovici în 1710, prevedeareglementãri pentru preoþii dinUngrovlahia, referitoare la modalitãþilede acordare a asistenþei emigranþilortransilvãneni fugiþi din cauza Uniaþiei.Istoricii pãstreazã de asemenea, oScrisoare, datatã 1713, adresatã de Sf.Antim ºcheienilor în care citim: ,,pentruniºte cãrþulii ce ne poftiþi sã trimitempentru supãrarea ce aveþi de lapapistaºi, n-am putut sã le isprãvim, civa mai fi îngãduialã pânã ce va trecePraznicul Sf. Constantin (hramulCatedralei mitropolitane) ºi dupã aceeavom sta cu tot denadinsul de vomisprãvi ºi vã vom trimite.“5 AceeaºiEpistolã îl aminteºte pe MitropolitulAntim, care de data aceasta hirotoneºtedoi grãmãtici, trimiºi din Braºov ,,cãrorale dã blagoslovenie de duhovnic”, ºicare primesc pentru bisericatransilvãneanã Sf. Mir din mânaierarhului muntean.

De asemenea, Sf. Antim sprijinã,prin carte ºi tipar, nu numai meleagurileadoptive, dar ºi întreaga lume ortodoxã.La cererea ºi cu purtarea de grijã afostului patriarh al Antiohiei, Atanasie,prezent în Bucureºti, Antim tipãreºte unLiturghier ºi mai apoi un Ceaslov,ambele bilingve (greacã ºi arabã) pentrubisericile surori din Siria. Iatã ce precizaîn acest sens, despre munca sa,mitropolitul: ,,Venerabili fraþi, care veþiciti aceastã carte binecuvântatã, vã rogºi vã conjur, eu care am tipãrit acestea,sã-mi iertaþi toate greºalele ºinepotrivelile pe care le voi fifãcut, fiindcã limba arãbeascãmi-e strãinã ºi fiindcã sunt, ca

Nr. 1 / ian-mart 2017 SAREA PÃMÂNTULUI6

om, pãcãtos ºi supus greºelii,cãci perfect e numai Dumne-zeu. Primiþi, dar, bunãvoinþa

mea ºi scuzele mele, cum a primitDomnul nostru banii vãduvei, iar dacãDumnezeu ne va îngãdui sã tipãrim altãcarte, ne vom sili a pune mai multã grijãºi veghere.”6 Neobositul tipografsãpase literele arabe prin calcografie7

dupã manuscrise arabe, iar utilajulfãurit de el însuºi a fost dãruit cu totularabilor, constituind prima tipografie acreºtinilor ortodocºi din Antiohia, încãfuncþionalã în secolul trecut. Vesteadãrniciei Sf. Antim ajunge ºi la urechilecompatriotului sãu, regele Vahtang alGeorgiei (1716-1724), care solicitã larându-i ajutor din Þara Româneascã.Misiunea dificilã de a merge în capitalaIviriei, Tiflis (Tbilisi) i-a revenit luiMihail ªtefanovici, harnicul ucenic almitropolitului, care începe sã scoatã desub tipar, în principal, cãrþi de slujbã.Dintre acestea, se pãstreazã pânã astãziîn Bucureºti douã exemplare dinEvanghelia apãrutã la Tbilisi, în 1708,dãruite de Antim Ivireanul prietenuluisãu bun, domnitorul ConstantinBrâncoveanu. Interesant este unfragment din dedicaþia cãtre domnitor,semnatã Antim Ivireanul, din carespicuim: ,,aceastã carte este roadacea noao care pãmântul iverilor,adãpându-sã din râul împãrãteºtilortale daruri, întru acest an, auodrãslit, luând ºi acest pãmântnorocire sã se îmbogãþeascã cutiparele limbii sale – precum cutiparele arãpeºti s-au îmbogãþitAraviia, cu cele elineºti, Elada ºi cucele româneºti Ungrovlahia –mulþemita o aduce la Mãriia Ta caºi celelalte trei eparhii” autoruladãugând apoi cã ,,cele patrutipografii, cea româneascã, ceaelinã, cea arabã ºi cea ivireanã, seaseamãnã cu cele patru râuri careau curs din Eden, iar adãpãriletiparelor, carele cunosc începãturadin vitejeasca-þi voinþã, daupretutindenea stãtãtoare ºi vecinicãrodire.”8 Astfel observãm concepþiareligioasã a celor doi, Sf. Antim, ºi Sf.Constantin Brâncoveanu. Nu priveauOrtodoxia ca pe o confesiune; nu

asistãm aºadar la o etapã confesionalãîn viaþa acestora, ci dimpotrivã, unauniversalã. Ei apãrã adevãrul despreHristos ºi despre ce descoperãCreatorul acestei lumi, iar cheia acestuiadevãr este Ortodoxia sau dreaptacredinþã.

Sf. Antim Ivireanul se defineºte afi nu doar model de slujire neîntreruptãpentru Þarã ºi Bisericã ci ºi om altimpului sãu, chemat sã facã auzit glasulBisericii, ca rãspuns la multele problemeale vremii. Ierarhul rãmâne astfel înmemoria Bisericii ºi culturii româneºtimai ales prin opera predicatorialã,reprezentatã în special de Didahii. Pelângã forma literarã impecabilã, fondulcuvântãrilor urmãreºte creionarea uneiimagini reale a epocii, cu bunele ºi releleei, raportatã la toate pãturile sociale, iarautorul vede în cuvântul preotuluiprincipala cale de a învãþa, a sfãtui, amustra, a îndrepta ºi întãri pe cititori,pentru a parafraza un cunoscut textpaulinic. Pãstorul, în concepþia sa, ,,careva vrea sã pãstoreascã pre lege ºi predreptate, trebuie pururea sã þie toiagulîn mânã, adecã dojana ºi înfruntarea ºidupã vremi sã pedepseascã pre oi ºi sãalunge hiarãle, cãci acesta iaste sfârºitulcel bun al pãstoriei sale, ca sã þie oile ºisã le pãzeascã cu sãnãtatea cea duhov-niceascã, adecã cu învãþãtura. Aceastãsãnãtate iaste pururea datoriu pãstoriulsã o dea oilor lui; iar de va fi vreuna dinoi beteagã trebue, ºi fãr’ de voia ei, sã olege ºi sã o puie jos, sã-i taie carneacea putredã, sã o lepede ºi sã-i puiedoftorie, neuitându-se nimic la zvârliturilepicioarelor ei cu carele poatã sãimijloceascã ºi vãtãmare [pãstorului], aula obraz, au la mânã, au la picior.”9

Tâlcuirea textului, formulatã tot de cãtremitropolit, poate fi consideratã foarteactualã pentru vremurile noastre:,,nimeni sã nu socoteascã, din voi, ºi sãzicã în inima lui: darã ce treabã arevlãdica cu noi, nu-º cautã vlãdiciia lui, cisã amestecã întru ale noastre? De n-aþºtiut pânã acum ºi de n-au fost nimenisã vã înveþe, iatã cã acum veþ ºti cã amtreabã cu toþ oamenii câþ sunt în ÞaraRumâneascã, de la mic pânã la mare ºipânã la un copil de la sânul mamei sale,afarã de pãgâni ºi din ceia ce nu sunt

de o lege cu noi; cãci în seama mea v-audat Stãpânul Hristos sã vã pascsufleteºte, ca pre niºte oi cuvântãtoareºi de gâtul mieu spânzurã sufletelevoastre ºi de la mine va sã vã cearã pretoþ, iar nu de la alþii, pânã când vã voiu fipãstoriu. Ci vã cautã în scurte cuvinte,sã mã ascultaþ de veþ fi creºtini ºi de vãþineþ ai lui Hristos, cã precum nu pot fioile fãr’ de pãstoriu, aºa nici norodul fãr’de arhiereu ºi de-i va pãsa cuiva de celesufleteºti, alerge la mine ca la un pãrinte,cã-l voiu vindeca, cu ajutoriul luiHristos.10 Vocea mitropolitului munteanse constituie deseori ºi în instrument dedemascare a abaterilor morale, vizândchiar nivelurile de sus ale societãþiiromâneºti. Cuvânt de învãþãturã laDumineca Floriilor, Antim semnaleazã:„Iar ce fel de ispovedanie facem, ºtieDumnezeu, cã mi-e ruºine a o spune.Unii se ispoveduiesc de frica vreunorîntâmplãri, alþii pentru un obiciaiu, alþiide ruºinea omeneascã, alþii de fricastãpânilor; alþii iar au câte doi duhovnici,unul la þarã ºi altul la oraº; la cel de laþarã, ca la un om prost, spune pãcatelecele ce socoteºte el cã sunt mai mari,iar la cel de la oraº spune pãcatele celece socoteºte el cã sunt mai mici,neguþãtorind ºi meºterºugind tainaispovedaniei. (…) ªi la acea mincinoasãispovedanie, ce facem? Cercãm sãaflãm duhovnic om simplu, pentru ca sãse teamã de noi ºi sã-i fie ruºine de feþelenoastre ºi ce vom zice noi aºa sã fie,socotind în gândurile noastre cã, precumînºãlãm pre dânsul, vom înºãla ºi preDumnezeu. Darã Dumnezeu nu sãînºalã, ci ne înºãlãm noi înºine, sprepieirea noastrã cea sufleteascã. ªi cândmergem sã ne spoveduim nu spunemduhovnicului cã mâncãm carnea ºimunca fratelui nostru, creºtinului, ºi-ibem sângele ºi sudoarea feþei lui culãcomiile ºi cu nesaþiul ce avem, cispunem cum c-am mâncat la masadomneascã, miercurea ºi vinerea, peºteºi în post raci ºi untdelemn, ºi am bãutvin. Nu spunem cã þinem bãlaurul celcu 7 capete, zavistia, încuibat în inimilenoastre, de ne roade totdeauna ficaþii,ca rugina pre fier ºi cariul prelemn.”11 Putem vorbi astfelmai întâi despre o conºtiinþã


pastoralã evidentã, exercitatã înopera Sf. Antim în ciuda risculuienorm asumat de acesta, în

relaþia cu puterea secularã a timpuluisãu. În condiþiile de atunci, chiar ºialuziile extrem de clare exprimã pedeplin ura mitropolitului împotrivaconceptului de asuprire politicã ºireligioasã. În acest sens, el vorbeºtedespre faptul cã ,,dorea sã fie mângâiarescârbelor robiei cei vaviloneºti a lumiiaceºtiia, ca Ieremiia norodului luiDumnezeu ºi ca Iosif, al unsprãzecileafecior al patriarhului Iacov, egip-tenilor.”12, iar în altã predicã, într-orugãciune pentru domnitorul ConstantinBrâncoveanu, mitropolitul cere ca ,,întrucreºtineasca întemeiere a înãlþimei salesã fim ºi noi, cu toþii, cu liniºtesufleteascã ºi trupeascã, mai presus detoatã ispita celora ce stau împotrivacreºtinãtãþii.”13 Încât regretatul profesorTeodor M. Popescu se întreabã într-unuldintre studiile sale, închinatemitropolitului ungrovlah: ,,De ce erasensibil ºi la interese politice sufletuldelicat al acestui prea smerit ierarh? ªitot el rãspunde: ,,Pentru cã acesteinterese, ale neamului românesc ºi alecreºtinãtãþii în general, erau ºireligioase.14 Astfel, Sf. Antim Ivireanulcriticã pe faþã ipocrizia ºi fãþãrniciaepocii, nu se ascunde în spateleodãjdiilor, ºi în acelaºi timp înfiereazãorganismul politic românesc incon-secvent propriilor valori declarative, faptce a dus la o situaþie explozivã în epocã.Acest fapt i-a adus un sfârºit trist Sf.Antim Ivireanul care, caterisit,schingiuit, trimis pe drumul amar alexilului, este în cele din urmã ucis, caun alt Ioan Gurã de Aur, dincolo demeleagurile pe care le îndrãgise atâtde mult. Condamnarea dictatã dedomnitorul Nicolae Mavrocordat(1716-1719) îi va fi ridicatã de abia întimpurile noastre. A venit ca strãin înþara noastrã ºi numele lui a fost, camirean, Andrei, iar ca monah, Antim,care înseamnã „cel înflorit, înfloritor”(gr. Anthos - floare) ºi cu adevãrat aînflorit în pãmântul românesc, cu darurinenumãrate. Putem înþelege, prinnumele de „Antim Ivireanul, „cel carea înflorit în Ivir”, dar a rodit la noi, cãci

înzestrãrile sale au fost atât de mari,încât au darul sã ne uluiascã princomplexitatea lor. În octombrie 1967,Sanctitatea sa Patriarhul Atenagora Ial Constantinopolului a ridicat aceastãosândã nedreaptã din 1716 ºi, aflându-sela mãnãstirea Antim, a þinut sã spunã,,Este firesc ºi omenesc sã fie greºeli,dar este dumnezeiesc sã se reparegreºelile. Noi, cei dintâi ne bucurãm derepararea greºelii ce s-a fãcut […] cudouã sute cinci zeci de ani în urmã.”15

ºi ca semn al deplinei cinstiri, acelaºipatriarh intrând în muzeul mãnãstirii s-aapropiat cu evlavie de portretul Sf.

Antim, reprodus dupã o picturã de laGovora, ºi i-a sãrutat mâna. ªi dacãni se pare cã acest priveghi vine preatârziu, credem cã ar trebui sã avemconºtiinþa eternitãþii valoriloradevãrate, cu atât mai mult cu câtvorbim, în acest caz, de un ierarh carea scris pentru a deschide tuturoraccesul la veºnicie ºi care ne priveºtede pe tãria Bisericii, unde a fostconfirmat prin canonizare.

TalentulA face cu uºurinþã ceea ce

este greu altuia este talent.Talentul este darul lui

Dumnezeu pentru noi. Ceea cefacem noi cu el este darulnostru pentru Dumnezeu.Talentul poate fi comparat cuun mic izvor de munte. Trebuiesã-i sapi calea în piatrã ºi sã-lcaptezi cu multã ostenealã.

Încã de la naºtereDumnezeu ne dã fiecãruia câteun dar deosebit. Unii pot mergecu uºurinþã pe bicicletã, alþii potaºterne versuri frumoase pehârtie, unii pot coborî din înaltulcerului culorile curcubeului ºi lepot da viaþã pe o foaie albã, alþiiau puterea de a alina suferinþeleoamenilor, unii pot zbura cugândul dincolo de nori ºi potvisa la „nesfârºit”, alþii potrealiza lucruri durabile pepãmânt. Însã fiecare dintre noitrebuie sã ºtie cã darul dat deDumnezeu nu trebuie ascuns,nu trebuie îngropat, ci trebuieînmulþit ºi pus în slujba celorlalþioameni. Pentru cã numai aºa,ajutându-i pe ceilalþi, putem sãne ajutãm pe noi înºine ºi putemspune cã suntem fericiþi. Iarfericirea e o stare dumnezeiascãpe care fiecare dintre noidoreºte sã o aibã.

Elena ILIE, 14 ani

1 Anton-Maria DEL CHIARO, RevoluþiileValahiei, traducere de Cris Cristian S.,Editura Tehnopress, 2008, p. 47.2 Sf. Antim IVIREANUL, Scrisori, ediþieîngrijitã de Pr. Mihail Stanciu ºi Acad.Gabriel ªtrempel, Editura Basilica,Bucureºti, 2014, p. 8.3Emile PICOT, Notice biographique surl’imprimeur Anthime d’Ivir, métropolitainde Valachie, în Nouveaux MélangesOrientaux. Mémoires, textes et traductionspubliés par les professeurs de l’Ecolespecial des langues orientales vivantes, àl’occasion du VIIe Congrès internationaldes orientalistes réunis à Vienne (septembre1886), Paris, 1886, p. 513-560, apud. FannyDjindjihaºvili, Antim Ivireanul, cãrturarumanist, Editura Junimea, Iaºi, 1982. p. 20.4 Sf. Antim IVIREANUL, Predici, introducerede prof. Gabriel Strempel, EdituraAcademiei Române, Bucureºti, 1962, p. 14.5 Aurelian SACERDOÞEANU, Un autograf allui Antim Ivireanul, în ,,Biserica OrtodoxãRomânã”, LXXXIV (1966), nr. 9-10, p. 986.6 Pr. Niculae ªERBÃNESCU, Antim Ivireanultipograf, în ,,Biserica Ortodoxã Românã”,LXXIV (1956), nr. 8-9, p. 729.7 Sistem de reproducere graficã aoriginalelor liniare cu ajutorul unor cliºeede metal gravate, la care suprafaþa care seimprimã se gãseºte sub suprafaþa plãcii saua cilindrului metalic.8 Sf. Antim IVIREANUL, Opere, ediþie criticãºi studiu introductiv de Gabriel ªtrempel,Editura Minerva, Bucureºti, 1972, p. 411.9 IBIDEM, p. 205.10 IBIDEM, p. 28.11 IBIDEM, pp. 94-96.12 IBIDEM, p. 7.13 IBIDEM, p. 64.14 Teodor M. POPESCU, Antim Ivireanul,apostol ºi mucenic al dreptei credinþe, în,,Biserica Ortodoxã Românã”, LXXIV(1956),nr. 8-9, p. 59.15 În Revista ,,Biserica Ortodoxã Românã”.,LXXXXV (1967), nr. 9-10, p. 882.

Nr. 1 / ian-mart 2017 8 SAREA PÃMÂNTULUI

ºi pe preoþi ca pe apostoli; cât priveºte pediaconi, cinstiþi-i ca pe Legea lui Dumnezeu.Nimeni sã nu facã ceva în afarã de episcopdin cele ce se referã la Bisericã, numaiEuharistia ce se face sub conducereaepiscopului sau a aceluia pe care îl vaînsãrcina episcopul sã fie socotitã caadevãratã. Acolo unde apare episcopul acolosã fie comunitatea Bisericii, dupã cum acolounde este Hristosul Iisus, acolo este Bisericasoborniceascã. Nu este îngãduit ca în afarãde Episcop sã se boteze sau sã se facã agape,însã tot ceea ce aprobã episcopul este plãcutlui Dumnezeu.” (Epistola cãtre Smirneni)

Am amintit acest text din Sfinþii Pãrinþipentru a sublinia bucuria pe care preoþii oîmpãrtãºesc eclesial ºi euharistic în juruliubitului lor Pãstor. Arhiepiscopia Romanuluiºi Bacãului a cunoscut în ultimul timp odinamizare a tuturor sectoarelor care-ºidesfãºoarã misiunea în cadrul CentruluiEparhial ºi în toate parohiile din cuprinsulEparhiei sub directa îndrumare aÎnaltpreasfinþitului Pãrinte Ioachim „ierarhulharnic, înþelept ºi neobosit”. Nu putem sã nuamintim desele îndemnuri pe careÎnaltpreasfinþia Sa ni le face spre a înmulþirugãciunea, Liturghia, meditaþia la Cuvântul luiDumnezeu ºi grija pentru cele sfinte ºi mai alespentru credincioºii încredinþaþi spre pãstorire.

Ne aflãm astãzi în Biserica „Precista”cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, Tg.Ocna, ce a fost ziditã acum 355 de ani, în anul1662, de cãtre boierul Gheorghe Ursache,edificiu care prin testament a fost închinatSfintei Mãnãstiri Ivirul din Muntele Athos,refãcut în anul 1860, dupã cum reiese dinPisania de la intrarea in bisericã. 202 ani acestsfânt locaº a fost mãnãstire, iar din anul 1885devine bisericã de mir ce a deservitcredincioºii din Tg. Ocna.

Pentru care motiv se desfãºoarã Sinaxaîn aceastã Bisericã ºi în acest oraº?

1. În primul rând, în aceastã bisericã, pedata de 25 iunie 1947, într-o noapte secetoasãde varã aridã, au poposit Sfintele Moaºte aleCuvioasei Parascheva Mult Folositoarea dela Iaºi, Ocrotitoarea de veacuri aArhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului.Sfintele Moaºte au fost însoþite de vredniculde pomenire P.F. Teoctist Arãpaºu dupã cumînsuºi mãrturiseºte într-un cuvânt deînvãþãturã, fiind pe atunci Mare Eclesiarh alCatedralei Mitropolitane de la Iaºi. Se

împlinesc anul acesta 70 de ani de la aceamemorabilã procesiune a Sfintelor Moaºteale Cuvioasei Parascheva, procesiune ce sedoreºte a fi refãcutã la iniþiativa IPS Ioachim.

2. Al doilea motiv pentru care s-a alesBiserica din oraºul-staþiuneTg. Ocna estegrija pãrinteascã pe care IPS Ioachim o arefaþã de bunurile Bisericii, iar în acest sens, cuajutorul Primãriei Tg. Ocna, respectiv adomnului Primar Ec. ªtefan ªilochi ºi acolaboratorilor sãi, a Prefecturii Jud. Bacãu,dar ºi a Pãrintelui Vicar Pimen Costea ºi a d-lui consilier Aurelian Alexa ºi multa ostenealãa preoþilor parohi din oraºul Tg. Ocna, astãzise vor înmâna Titlurile de Proprietate pentru7 biserici: „Precista” (în care ne aflãm), „Sf.Voievozi”, „Sf. Împãraþi”, „Sf. Gheorghe”, „Sf.Parascheva”, „Rãducanu” ºi „Gura Slãnic”

3. Al treilea motiv este faptul cã pe datade 11 decembrie 2016 a avut loc un Concertcaritabil susþinut de Corala „Armonia” dinArhiepiscopia Tomisului, organizat împreunãcu Primãria Mun. Oneºti, respectiv adomnului Primar Nicolae Gnatiuc. În urmacolectei cu sprijinul preoþilor ProtoierieiOneºti, a profesorilor de Religie ºi aprietenilor lor, s-a cumpãrat un dispozitivmedical de vizualizare a venelor LTVFO2 VEINFINDER, aparat cu ajutorul cãruia se potvedea venele superficiale prin metodatransiluminãrii. Dispozitivul este darulArhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului pentruSpitalul Municipal Oneºti „Sf. Luca alCrimeii”, ce se va oferi astãzi ManagerilorSpitalului.

4. Un alt motiv este faptul cã anul acesta,2017, este Anul Omagial al Iconarilor ºiPictorilor bisericeºti ºi Anul comemorativ„Justinian Patriarhul” ºi al apãrãtorilorOrtodoxiei în timpul comunismului în PatriarhiaRomânã, iar oraºul Tg. Ocna este emblematicîn acest sens „Aceastã iniþiativã de aducereîn memorie a faptelor, mãrturiilor din temniþelecomuniste - precizeazã IPS Ioachim - aratãdorinþa unui neam de a spune cã nu ºi-a uitatînaintaºii ºi cã le preþuieºte sacrificiul, cãaceºtia nu au suferit în van pe trupurile lorschilodite ridicându-se Catedrala LibertãþiiGeneraþiei de astãzi. Toate mãrturiilesupravieþuitorilor ororilor aratã cã suferinþeleau cãpãtat sens pentru cei ce L-au primit ºi peHristos în celulã cu ei. Pentru aceºtia temniþaa fost o ºcoalã, spaþiu de meditaþie, chilie, locde confruntare cu rãul însuºi ºi, mai presus detoate, spaþiu al regãsirii libertãþii în Hristos.

Astfel, temniþa a devenit icoana Ortodoxiei însuferinþã, a Ortodoxiei rãstignite, dar ºiamvonul mãrturisirii credinþei în Hristos princurajul miilor de deþinuþi.” (FIECARE ZI -PRILEJ DE ÎNTÂLNIRE CU PRIETENII LUIDUMNEZEU -, Cuvânt înainte la CalendarulOrtodox 2017). Arãtãm astfel prin aceastãcomuniune euharisticã cã Tg. Ocna este ocomunitate care nu uitã înaintaºii ºi preþuieºtesacrificiul lor. În acest sens, PãrinteleConstantin Voicescu vorbeºte de „ FenomenulTg. Ocna apãrut în paralel cu cel de la Piteºti,ca lucrare divinã de restaurare ºi zidiresufleteascã a omului în plin iad comunist...Socotim ca Tg. Ocna are un mesaj pentru viaþaobºtii noastre româneºti. E mesajul creºtin alrenaºterii noastre.”

Iatã câteva motive pentru careÎnaltpreasfinþitul Pãrintele nostru Ioachim abinecuvântat oficierea Sinaxei în Biserica„Precista” ºi în oraºul-staþiune Tg. Ocna,binecuvântat cu creºtini harnici ºi iubitori aiBisericii Ortodoxe. În acest context, au fostoferite distincþii de vrednicie tuturor celor careau sprijinit aceastã manifestare ca semn aliubirii pãrinteºti a Ierarhului nostru. Astfel,într-o atmosferã liturgicã de comuniunesfântã, Dumnezeiasca Liturghie Arhiereascãoficiatã de Arhipãstorul nostru ne-a umplutinimile de bucurie ºi binecuvântare; la începutde nou an, astãzi 12 Gerar (ianuarie),indictionul 2017, dupã Duminica dupãBotezul Domnului, de ziua Sfintei MuceniþeTatiana ºi Eutasia împreunã slujitori fiindaproximativ 100 de preoþi ai Protoieriei Oneºtiºi mulþime de credincioºi, efortul tuturorvãzându-se încununat prin rugãciune demulþumire lui Dumnezeu ºi Maicii Domnului,Cuvioasei Maicii noastre Parascheva ºituturor Sfinþilor. La acest moment desãrbãtoare au fost prezenþi PreacuvioºiPãrinþi, Pãrinþi Consilieri, Pãrinþi Inspectori,Preoþi, autoritãþi locale ºi mulþime decredincioºi.

Binecuvânteazã, Doamne pe toþiiubitorii Bisericii Tale, lumineazã-i ca sãînveþe cele bineplãcute Þie ºi întãreºte-iîntru dreapta credinþã, ca sã Temãrturiseascã printr-o vieþuire curatã!

Întâi pomeneºte, Doamne, peÎnaltpreasfinþitul Pãrintele nostru Ioachim,Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului, pecare-l dãruieºte Bisericii Tale întreg, cinstit,sãnãtos, îndelungat în zile, drept învãþândCuvântul Adevãrului Tãu! Amin.

RENAªTERE PRIN COMUNIUNEEUHARISTICÃ ÎN BISERICA LUI HRISTOS

(urmare din p. 1)


Omul, creat dupã chipul luiDumnezeu, este persoanã, adicãdeschidere spre comuniune cuDumnezeu ºi semenii în iubire ºilibertate. Cãderea în pãcat a însemnatîndepãrtarea de Dumnezeu, darnostalgia comuniunii cu El, „nostalgiaparadisului” a rãmas manifestându-se cao sete profundã dupã Dumnezeul Cel viu(Ps. 41, 2). De aceea, omul a cãutatsã-L regãseascã pe Dumnezeu prinaducerea de jertfe: produse alepãmântului, jertfe animale sau chiarumane. „Nu existã religie în care ideeaºi actul de jertfã sã nu reprezintesâmburele întregii ei vieþi... Jertfa sedescoperã a fi actul originar dedeschidere ºi comunicare, de împlinireprin dãruire” 1. Dar, dupã cum arãtaSfântul Chiril al Alexandriei, la Tatãl nuputem intra decât în stare de jertfãcuratã2 pe care omul cãzut în pãcat nuo putea aduce. De aceea a fost nevoiede jertfa curatã, unicã, atotcuprinzãtoareºi nerepetabilã adusã de Hristos luiDumnezeu pentru restabilirea comuniuniiîntre Dumnezeu ºi oameni. Hristos aacceptat starea de jertfã curatã pentruca, intrând la Tatãl Lui în aceastã stare,sã ne introducã ºi pe noi adunaþi în Sine,sau sãlãºluindu-Se El însuºi în noi3.

Împlinind prin Sine totul, fiind Viaþaînsãºi, Hristos a adus totul luiDumnezeu ºi Tatãlui ºi, de aceea, în jertfaLui este plinãtatea mântuirii ºi a sfinþirii.De alte jertfe nu mai este nevoie ºi numai sunt cu putinþã.

Hristos dãruieºte Bisericii,comunitãþii credincioºilor renãscuþi în Elºi uniþi cu El, jertfa Sa. Sfânta Liturghieeste slujba în care ne aducem pe noiînºine jertfã ºi jertfa noastrã devine jertfalui Hristos, „Biserica împlinindu-se pesine ca fiind viaþa lui Hristos în noi ºi anoastrã în El”4.

Sfânta Liturghie este deci jertfãadevãratã, nesângeroasã. Actulpremergãtor al acestei jertfe esteaducerea darurilor de pâine ºi vin de cãtrecredincioºi ºi alegerea, pregãtirea ºiafierosirea lor de cãtre preot. Astfel sunt

SFÂNTA PROSCOMIDIE, OFRANDÃ ªI JERTFÃÎN CADRUL SFINTEI LITURGHII

(scurtã introducere)ridicate la calitatea de Cinstite Daruri,gata pentru a fi sfinþite ºi prefãcute înTrupul ºi Sângele Domnului în cadrulSfintei Liturghii. Acest ritual poartãnumele de Proscomidie. Denumirea deProscomidie vine de la cuvântulgrecesc ðñïóêïìßäç care înseamnã aaduce, a pune înainte, a oferi, a facedar. În acelaºi sens, se foloseºte ºicuvântul (prothesis), adicã punereînainte.

Deºi desfãºuratã la adãpost deprivirile credincioºilor, Proscomidia areo importanþã deosebitã, cunoaºterea eifiind esenþialã pentru fiecare credinciosîn vederea unei participãri depline laSfânta Liturghie. Aceasta face necesarãprezentarea ei cateheticã sub aspectulritualului, a istoricului ºi semnificaþiei ei.Proscomidia, care se sãvârºeºte înaltar, reprezintã pe Mântuitorul înaintede ieºirea Lui în lume, dar „Îl re-prezintãpe Hristos Care Îºi retrãieºte naºtereaºi viaþa Sa retrasã în vederea rãstigniriiSale”.5 Proscomidia este astfel oproaducere sau o „pro-prezenþã” a luiHristos Cel jertfit. Ea începe cu naºterealui Hristos, eveniment care poartã însine, virtual, crucea ºi învierea. HristosÎºi manifestã prezenþa la proscomidieprintr-o lucrare specialã, fãrã ca aceastasã producã prefacerea darurilor. Dupãprefacerea pâinii ºi a vinului în Trupul ºiSângele Mântuitorului, începe oprezenþã a Sa, ca a Celui care se uneºtecu noi prin împãrtãºire, dupã ce ªi-aîncheiat lucrarea mântuitoare.6 Liturghiaeste în acelaºi timp slujba în care seaduce jertfa cultului Legii celei Noi, lacare credincioºii participã în mod real,prin darurile aduse ca ofrandã. Purtareadarurilor de jertfã, de cãtre credincioºispre proscomidiar, simbolizeazã intrareanoastrã în jertfa lui Hristos, înãlþareanoastrã spre Cina Domnului, laÎmpãrãþia Cerurilor. Transportareadarurilor pregãtite pentru Sfânta Jertfãde la proscomidiar spre masa altarului(spre jertfelnic) prin faþa credincioºilor,semnificã faptul cã ofranda fiecãruia,reprezentatã pe Sfântul Disc, este

inclusã în cea a tuturora ºi actualizatãca ofrandã Bisericii care este adusã deÎnsuºi Hristos, Capul Bisericii.Depunerea darurilor pe Sfânta Masãînsemneazã cã darurile noastre deveniteofranda Bisericii ºi ofranda lui Hristossunt oferite de Hristos ºi duse de El însanctuarul cel ceresc, acolo unde areloc Sfânta Jertfã. La proscomidie începedialogul între noi ºi Dumnezeu ca un suiºde daruri. Urcând pe scara schimbuluide daruri spre Împãrãþia lui Dumnezeu,spre viaþa veºnicã, ne transcendem totmai mult.

Sfânta Liturghie este, în acelaºitimp, ºi o formã de anticipare a ParusieiDomnului, de preînchipuire ºi depregustare a bunãtãþilor de la masacereascã, gãtitã celor ce-L iubesc (cf.Mc. XIV, 25, Apoc. XIX, 9). Prinîmpãrtãºirea cu Trupul ºi SângeleMântuitorului, credincioºii primesc peIzvorul harului, unindu-se cu El, nusimbolic, ci real, devenind purtãtori deHristos. Viaþa umanã îºi gãseºteîmplinirea numai în mãsura în care eaeste o ofrandã a iubirii faþã de Dumnezeuºi faþã de semeni.

Adevãrata viaþã creºtinã esteeuharisticã.

(va urma)

1 Pãrintele Galeriu, Jertfã ºi rãscumpãrare,Editura Harisma, Bucureºti, 1973, p. 9. 2 Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duhºi Adevãr, P.G., LXVII, col. 672, Traducere dePr. Prof. Dr. Dumitru Stãniloae, Ed.Institutului Biblic ºi de Misiune al BisericiiOrtodoxe Române, Bucureºti, 1991, p.63. 3 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stãniloae, TeologiaDogmaticã Ortodoxã, vol. II, ediþia II,Bucureºti,1997, p. 91. 4 Alexandre Schmemann, Euharistia. TainaÎmpãrãþiei, Ed. Anastasia, Bucureºti, 1984,p. 109.5 Pr. Prof. dr. Laurenþiu Streza Originea ºi sensuldivin al cultului ortodox, în rev. „MitropoliaOlteniei”, XLI, (1989), nr. 3-5, p. 49.6 Ibidem, p. 49.

Preot Ionel LÃCÃTUªU-ISCU,Parohia Moreni, com. Berzunþi

10Nr. 1 / ian-mart 2017 SAREA PÃMÂNTULUI

General (r) Conf. Univ. Dr. Vasile Jenicã APOSTOL

Acum, în preajma centenaruluimarilor bãtãlii de la Mãrãºti, Mãrãºeºti ºiOituz, care au consemnat pentru veºnicielegendarul eroism românesc, ne alãturãmºi noi celor care, cu un înalt spirit patriotic,aduc din nou în atenþia generaþiilorprezente înãlþãtorul spirit de sacrificiu alînaintaºilor pentru libertatea ºi unitateapoporului român în spaþiul sacru pe careni l-au lãsat strãmoºii noºtri geto-daci.

În îndelungata sa istorie, poporulromân a avut parte, împotriva voinþei sale,de sângeroase confruntãri impuse deinterese ostile ale unor cotropitoriînverºunaþi în faþa cãrora a trebuit sã seapere doar cu forþele proprii, iar uneori,împreunã cu unii aliaþi ale cãror interesestrategice erau în concordanþã cu ale sale.

În timpul primei mari conflagraþiimondiale, dupã catastrofalele înfrângerisuferite de Armata Românã în toamnaanului 1916, când o mare parte dinteritoriul naþional, inclusiv capitala þãrii,erau ocupate de armatele PuterilorCentrale, cel mai însemnat sprijin primitde þara noastrã din partea aliaþilor sãi afost oferit de statul francez prin trimitereaunei „Misiuni Militare“ care sã contribuiela reorganizarea, înzestrarea ºi instruireaefectivelor în concordanþã cu noile cerinþeale câmpului de luptã, astfel încâtRomânia sã poatã continua rãzboiul dereîntregire.

Misiunea Militarã Francezã eraformatã din 277 ofiþeri de front, 37 piloþiºi observatori aerieni, 88 medici ºifarmaciºti, 8 ofiþeri de intendenþã ºi 1.150subofiþeri, gradaþi ºi soldaþi specialiºti îndiferite domenii (armament, geniu,transmisiuni, gaze de luptã etc.) Înfruntea Misiunii Militare era neobositulgeneral Henry Mathias Berthelot ºicâþiva distinºi colaboratori pe caremilitarii Armatei Române nu i-au uitat:colonelul Petin, care îndeplinea funcþiade ºef de stat major al Misiunii, generalulVouilenin, inspector al Artileriei, precum

Omagiu membrilor „Misiunii Militare“franceze în România

ºi medicul civil Clunet care s-a oferitvoluntar.

Despre rolul ºi contribuþia celor peste1.500 militari ºi specialiºti francezi înorganizarea ºi pregãtirea ArmateiRomâne în vederea marilor bãtãlii dinvara anului 1917 de la porþile Moldoveis-au scris pagini memorabile intrate întezaurul bogat al istoriografiei române.Amintim câteva aprecieri ale istoriculuiromân C. Kiriþescu, fãcute la adresaºefului Misiunii Militare Franceze:„Generalul H. Berthelot, ºeful misiunii,întrunea în persoana sa toate calitãþilespiritului francez. Înflãcãrat în sentimente,metodic în acþiune, a fost nepreþuit prietenatât la bine cât ºi la rãu. Participarea luila refacerea armatei române, sfatul sãuînþelept, competent ºi dezinteresat, l-auaºezat în galeria iluºtrilor binefãcãtori aineamului. Armata ºi naþiunea l-au rãsplãtitprintr-o popularitate pe mãsurã dintre celemai duioase. În cele mai îndepãrtatecolþuri ale Moldovei, în cele mai ascunsecute ale frontului era un freamãt debucurie, când pe drumurile desfundatede ploi se oprea automobilul din carecobora bunul general, cu înfãþiºarea sade uriaº, cu privirea blândã. Þara l-aproclamat cetãþean de onoare al ei.Armata i-a dãruit o sabie omagialã.Camera Deputaþilor a votat: un lot deteren pentru împroprietãrire ºi o casã pepãmântul þãrii dezrobite. Dar lângã acestesemne de recunoºtinþã a unui popor –sublinia istoricul amintit – va rãmânesuvenirul ce nu se va ºterge niciodatãdin inima noastrã ºi care vede în persoanageneralului H. Berthelot ºi a membrilormisiunii franceze, contribuþia pe careFranþa generoasã a adus-o la renaºtereaArmatei Române ºi încrederii noastre învictorie.“1

Unul dintre colaboratorii apropiaþi,camarad ºi prieten al generalului H.Berthelot, a fost generalul EremiaGrigorescu, fostul comandant al „Divizieide Fier“ la Oituz ºi al Armatei I Românede la Mãrãºeºti. Rãsfoind cu grijã fileleunui dosar îngãlbenit de vreme, pãstratîn Arhivele Ministerului ApãrãriiNaþionale, am gãsit o telegramã pe caregeneralul Eremia Grigorescu a expediat-odupã bãtãlia de la Mãrãºeºti, generaluluiH. Berthelot aflat la Iaºi, la MareleCartier General. Elogiind eroismuldovedit de membrii Misiunii Franceze petimpul acestei bãtãlii, generalul EremiaGrigorescu sublinia în termenicamaradeºti: „În timpul acestor aprigelupte, care au impus duºmanului unsângeros eºec, ofiþerii francezi din ArmataI Românã au luptat cot la cot cucamarazii lor români, de la toateeºaloanele, atât în statul meu major, câtîn statele majore subordinate, cât ºi lacorpurile de trupã. Am gãsit la dânºii unneþãrmurit ataºament, o grijã unicã sãasigure succesul ºi dispreþul de primejdie.Mulþi dintre ei au fost rãniþi, un cãpitan afost dat dispãrut, aruncându-se cu ºefulsãu, un colonel, în Siret, numai ca sã nucadã în mâinile duºmanului. Þin sã vãexprim toatã recunoºtinþa mea pentruserviciile aduse României deaceºti viteji ofiþeri ai Misiunii

1 C. Chiriþescu, Istoria rãzboiuluipentru întregirea României, vol. II, pag.21.

General H. Berthelot

4 Nr. 1 / ian-mart 201711SAREA PÃMÂNTULUI

Militare Franceze demn deaceia care acum câºtigã o nouã

victorie la Verdun.“Ca unul dintre fii meleagurilor

bãcãuane, îmi fac o datorie de onoare sãevoc succint numele ºi activitateamedicului erou Clunet, din cadrul MisiuniiMilitare Franceze care, în primãvara ºiîn vara anului 1917, a alinat suferinþelerãniþilor ºi bolnavilor internaþi la spitaleleorganizate în împrejurimile Bacãului. Fiual unuia dintre marii avocaþi ai Franþei,doctorul Clunet, licenþiat în Drept ºi Litere,a urmat apoi Facultatea de Medicinã,devenind membru al cunoscutului institut„Pasteur“ ºi profesor de anatomie laFacultatea de Medicinã din Nancy. Întimpul primilor doi ani de rãzboi adesfãºurat o rodnicã activitate pefronturile Champagne, Dardanele ºiKorfu, iar din toamna anului 1916, pe celde la Oituz, în România. Când epidemiade tifos exantematic a început sã facãravagii în nordul Moldovei, doctorulClunet a fost trimis la Iaºi pentru aintreprinde mãsuri profilactice urgente.Instalat la vila „Greierul“ din apropiereaIaºiului, a condus cu competenþã ºidevotament întreaga activitate a spitalului,improvizat în încãperile spaþioase aleamintitei vile. Zile ºi nopþi în ºir s-a aflatla paturile bolnavilor, îngrijindu-i ca unpãrinte. Boala pe care o înfruntase cubãrbãþie ºi stoicism luni de-a rândul l-arãpus ºi pe el. Într-o zi mohorâtã a anului1917, medicii români ºi surorile de caritateale spitalului de la vila „Greierul“ s-audespãrþit cu greu de bunul lor camarad,doctorul Clunet, ducându-i la locul de veciºi pe colonelul francez Dubois, o sorã decaritate din Valea Loirei, o infirmierã dinParis, un soldat francez din Marsilia. În

semn de omagiu ºi recunoºtinþã pentruactivitatea depusã fãrã a-ºi precupeþiviaþa, edilii capitalei României au dat uneistrãzi din cartierul Cotroceni numeledoctorului Clunet.

Pe meleagurile noastre, aici, pe cursulinferior al râului Trotuº, la Spitalul Militarnr. 3 „Regina Maria“ de la Coþofãneºti,au acþionat cu devotament ºi alþi medicifrancezi care au salvat multe vieþi alerãniþilor din triunghiul de foc Mãrãºti-Mãrãºeºti-Oituz, precum ºi de pecâmpurile de luptã de la Coºna, Mãgura,Cireºoaia ºi Agãº. Despre activitateaunuia dintre aceºti devotaþi salvatori de vieþiomeneºti aflãm mai multe amãnunte dela fostul nostru camarad de arme trecut lacele veºnice, Vasile Oglan, fiu al comuneiCoþofãneºti, un istoric pasionat care areuºit, în anul 1967, sã realizeze un interviual cãrui conþinut îl redãm integral:

1916-1918AMINTIRI DIN ZONA

FRONTULUI MÃRÃªEªTI-MÃRÃªTI-OITUZ

Întâlnire cu doctorul Louis Bonnet,medic militar în misiuneageneralului H. Berthelot

În septembrie 1916, în urma uneiînþelegeri între România ºi Franþa,generalul Berthelot ºi un grup de ofiþerisuperiori francezi, cãrora li s-au alãturatulterior numeroase alte cadre militare ºimedicale, au sosit în þara noastrã. Încalitate de ofiþer de legãturã pe lângãcomandamentele marilor unitãþiromâneºti ºi în calitate de medici, membriimisiunii Berthelot au luat parte lanumeroase acþiuni ale Armatei Române,inclusiv la bãtãliile de la Mãrãºeºti,Mãrãºti ºi Oituz.

Grupul ofiþerilor francezi care auluptat în þara noastrã acum 50 de ani s-aconstituit într-o asociaþie de veteranimenitã sã evoce colaborarea româno-francezã din acel rãzboi.

În luna august 1967, la Bucureºti, amavut prilejul sã-l întâlnesc pe doctorul LuisBonnet, medic militar în misiuneageneralului Berthelot, pe care l-am rugatsã facã o sumarã rememorare aevenimentelor aºa cum s-au succedat înacele momente.

– Domnule doctor Louis Bonnet,cãpitanul Vasile Oglan, ofiþer al ArmateiRomâne, s-a nãscut la 6 octombrie 1934pe Valea Trotuºului, la Coþofãneºti, judeþulBacãu, acolo unde, în 1916, se gãsea celmai mare spital de campanie din zonafrontului, de fapt în acel triunghi al morþii:Mãrãºeºti, Mãrãºti, Oituz.

La acest spital, cu 50 de ani în urmã,v-aþi exercitat profesiunea de medic militar,aveaþi gradul de colonel ºi fãceaþi partedin misiunea generalului Berthelot. ÎnCoþofãneºtiul amintirilor dumneavoastrã,în Coþofãneºtiul copilãriei mele, generaþiilede azi, dar mai ales cele de ieri pãstreazãîn amintirea lor doar existenþa unui fostpalat regal care a dispãrut în condiþiunimisterioase, dar nu ºi a celui mai marespital de campanie unde primeau asistenþãmedicalã de specialitate eroii neamuluiromânesc.

Pentru ostaºii grav rãniþi ºi fãrãsperanþe se construise tot în pripã ºi uncimitir militar. Mulþi dintre ei foarte tineriau rãmas acolo pentru veºnicie,odihnindu-se nestingheriþi în acelîncântãtor decor al naturii. Coþofãneºtiulle-a fost leagãn al suferinþelor, dar ºi crezal izbânzilor. La câþiva ani de laîncheierea rãzboiului, osemintele celorcãzuþi ºi înmormântaþi la Boiºtea-Coþofãneºti au fost duse la MausoleulMãrãºeºti.

La ambele construcþii a participatefectiv ºi Dumitru Gheorghe-ªtefan dinCoþofãneºti – bunicul meu, maistrutâmplar în Batalionul 8 Lucari Boiºtea-Coþofãneºti. Din povestirile de atunciale bunicului meu n-am reþinut preamulte amãnunte cu semnificaþiemilitarã, amãnunte pe care încerc sãle descifrez acum din istorie ºi cumartorii istoriei.

Aºadar, vã ascult, domnule doctorLuis Bonnet.

Doctor Louis Bonnet: Accept cuplãcere solicitarea dumneavoastrã,domnule cãpitan, de a evoca câtevaamintiri personale despre misiuneamilitarã a Generalului Henry MathiasBerthelot în România, cu atât mai multcu cât am astfel un prilej sãprivesc în urmã cu 50 de anipentru a gãsi amintiri din


tinereþe, ascunse adânc înmemorie, despre aceastãadmirabilã paginã a colaborãrii

franco-române la care am pututparticipa.

Aceste amintiri sunt atât denumeroase, atât de bogate, atât de variate,încât aº fi gãsit în ele suficiente elementepentru elaborarea unui volum cu amintiridin viaþa de ostaº, dar nu mi-a fost cuputinþã, mi-a lipsit timpul.

Una din secvenþele cãrþii gânditã demine v-ar interesa cel mai mult, deoareceevocã o ºedere de 18 luni în România pecare voi încerca s-o reconstitui ajungândîn cele din urmã ºi la activitatea de laSpitalul nr. 3 „Regina Maria“ dinCoþofãneºti.

Dupã o scurtã ºedere la Iaºi, ampetrecut iarna 1916-1917 la Botoºani. Afost o iarnã grea, cu temperaturi maiscãzute de 25 ºi 30 de grade sub zero,dar am putut constata cã soba, alimentatãcu câteva lemne, reuºea sã dea o cãldurãacceptabilã. Afarã, deºi eram bineîmbrãcat ºi înlocuisem chipiul cu o„cãciulã“, frigul era insuportabil. Am fostrepartizat la spitalul ce fusese amenajatîn clãdirea Liceului Laurian, împreunã cudoi colegi: De Nabias ºi omonimul meuPaul Bonnet.

Am cunoscut atunci multã lume,cetãþeni români localnici, refugiaþi dinMuntenia, dar ºi pacienþii din spital cucare veneam în contact ºi faþã de careaveam o obligaþie moralã. Deºi ºtiamdeja acest lucru, era cu deosebire plãcutsã constatãm cât de strâns era legatãRomânia de Franþa, sã vedem afiºându-sereale sentimente de prietenie.

Între alte persoane cunoscute laBotoºani, mi-amintesc de un tânãrlocotenent Gheorghe Tãtãrãscu, devenitulterior ambasador al þãrii sale la Paris ºiapoi ministru de externe.

Am pãstrat de asemenea amintirearecepþiei datã de Anul Nou la Botoºani,când am jucat o „horã“ moldoveneascã.În primãvara anului 1917 am fost trimisla Bacãu. Am fost repartizat tot la spitalulamenajat în clãdirea unui mare liceu.

Bacãul era relativ aproape de front.Aici se gãsea comandantul Armatei a II-a.Într-o casã frumoasã din oraº, pe stradaprincipalã, locuia generalul Averescu,

comandantul Armatei aII-a. În cursul iernii, toatearmatele româneºtifuseserã reorganizate –acþiune la care contribu-ise ºi generalul Berthelot– ºi se pregãteau pentrumarea ofensivã de pefront, care trecea pe lanord de oraºul Focºani.

Oricum, calmul eradoar aparent ºi ºtiamfoarte bine cã se apropieo ciocnire violentã. Pentru noi, medicii,se organizaserã, în vederea luptelorapropiate, o serie de spitale pe liniaTrotuºului, afluent al Siretului, la Adjud,la Sascut, la Cãiuþi ºi la COÞO-FÃNEªTI, cel mai mare dintre ele. Înacest spital m-am aflat în cursulofensivei din iulie-august de pe Siret, alcãrei punct culminant a fost bãtãlia dela Mãrãºeºti.

Cãpitan Vasile Oglan: Spitalul decampanie nr. 3 „Regina Maria“ dinCoþofãneºti – Bacãu se gãsea la poaleleînãlþimii Pietricica, pe malul stâng alTrotuºului. Cum ajungeau rãniþii la acestspital?

Doctor Louis Bonnet: În staþia CFRBâlca aflatã la estul satului Coþofãneºtise gãseau cinci linii de garaj ºi nelipsitultren regal. Dar ºi toate trenurile sanitaredin diverse zone ale frontului poposeautot aici, în staþia Bâlca. Din spatele vechiigãri Bâlca ºi pânã la „BRAZI“, pe malulstâng al Trotuºului, acolo unde se gãseaspitalul „Regina Maria“, se înfãþiºa un podaerian din lemn de peste 800-1200 metrilungime.

Peste acest pod treceau brancardeleºi brancardierii care transportau rãniþii dintrenurile sanitare la spital. Dupã rãzboi,încã mult timp s-a mai putut observaurmele pilonilor îngropaþi în pãmânt, deºipodul a dispãrut de parcã nici n-ar fi fost.

Spitalul din Coþofãneºti era construitdin lemn, de la ghereta din faþã, cele douãpavilioane pentru medici cu acoperiºulînclinat, (în primul locuia, printre alþii,profesorul Le Lorier, medicul ºef, iar eulocuiam în al doilea), pânã la numeroaselepavilioane de spitalizare cu o capacitate

de o mie de paturi. Blocul operator seafla situat de cealaltã parte a marii aleicentrale.

Ne-am instalat la Coþofãneºti laînceputul verii, în iunie. La începutulºederii noastre, spitalul era liniºtit, ca unspital de garnizoanã (câþiva rãniþi, câtevaoperaþii curente) ºi aveam timp sã neîmpodobim camerele. La jumãtatea luniiiulie, canonada s-a întins pe tot frontul ºimarea ofensivã a fost dezlãnþuitã. Întâis-a produs ofensiva românã care a fostopritã curând. În acel moment, trupelegermane, sub conducerea lui Mackensenau încercat sã strãpungã frontul ruso-român; nu numai cã nu au reuºit, dar aufost respinse mult dincolo de linia lor deplecare la atac.

Frontul s-a stabilizat repede în jurullocalitãþii Mãrãºeºti care reprezenta unpunct strategic capital ºi al cãrui rol poatefi comparat cu acela jucat în Franþa deVerdun. Faptele de eroism din aceastãbãtãlie au rãmas legendare.

Îmi amintesc un mare tablouînfãþiºând unul din episoadele acesteiilustre dovezi a eroismului românesc ºinu mai puþin a prieteniei franco-române. În cursul acestei bãtãlii,într-un batalion în care toþi ofiþeriifuseserã scoºi din luptã, ofiþerii franceziau preluat conducerea trupelor; acestlucru a fost spus cu ocazia festivitãþilordin 1957, ºi pe drept cuvânt, fie ºi numaipentru a-l aminti generaþiilor tinerepentru care acest rãzboi pare foarteîndepãrtat.

Bãtãlia de la Mãrãºeºti a fost destulde grea. Eu nu am bine definite diferitelefaze ºi aspecte militare, deaceea mã voi referi doar lamodesta mea participare.

CãpitanVasileOglan

Nr. 1 / ian-mart 2017 13SAREA PÃMÂNTULUI

Într-adevãr, deºi mãaflam la vreo 20-35 kilometri

de Mãrãºeºti, nu auzeam decâtzgomotul canonadei ºi eram totalocupat cu sosirea rãniþilor la spitaluldin Coþofãneºti. Rãniþii veneau fãrãîntrerupere în micile ambulanþemontate pe ºasiurile primului tip deautomobil „FORD“ care ne-au adusatâtea servicii.

Timp de mai multe sãptãmâni amlucrat intens; echipele se schimbaupentru „triere“, salã de operaþie ºiasistenþã medicalã în pavilioane, ceeace nu ne lãsa decât foarte puþin timppentru odihnã.

Mai târziu, când frontul s-astabilizat întrucâtva, rãniþii au începutsã vinã mai rar, ceea ce a uºuratactivitatea noastrã.

Astfel am putut asista lacãsãtoria unui camarad cu oromâncã. Este vorba despreînvãþãtorul sublocotenent TeodorUrsu din R. 15 Rãzboieni, dinoraºul Piatra Neamþ, de pe ValeaBistriþei. Nunta a avut loc în zonafrontului, în timp ce regimentulrespectiv se gãsea în refacere. Laînapoierea mea în Coþofãneºti, amconstatat cu surprindere cã „celula“mea precum ºi partea învecinatã apavilionului fusese distrusã de unincendiu.

Cãpitan Vasile Oglan: Atunci saumai târziu aþi aflat, domnule doctorBonnet, care au fost cauzele produceriiincendiului?

Doctor Louis Bonnet: Da. Cauzaam cunoscut-o. Incendiul s-a produsmai întâi la palatul regal, care de fapt afost mistuit de flãcãri ºi care a rãmasdoar ca o simplã amintire pentrulocuitorii satului Coþofãneºti,„INCENDIUL DE LA PALATULREGINEI“. Cu el e o altã poveste pecare cu siguranþã o veþi cunoaºte.

Cãpitan Vasile Oglan: În scurtultimp petrecut pe plaiurile modoveneºti,de fapt pe teritoriul judeþelor: Iaºi,Botoºani, Bacãu, Vrancea, ce prietenieaþi închegat cu medicii români?

Doctor Louis Bonnet: Cu mulþi, cufoarte mulþi. Dar cel mai apropiat ºi maistatornic mi s-a pãrut colonelul medicoculist Dragomir Badiu, un bãrbat de

obârºie vrânceanã, dar care s-a stabilitºi a rãmas pânã la moarte un fiu devotatal Bacãului. Era un medic foartepriceput, sufletist, educat în spiritul faþãde valoarea-om. Ne-am împrietenitrepede, ne-am cunoscut bine. El îºi aveareºedinþa ºi cabinetul personal în Bacãupe o stradã frumoasã, nu departe de casaîn care s-a nãscut ºi a zãbovit puþin timpVasile Alecsandri, poetul naþional alromânilor.

În douã rânduri am fost invitatulcolonelului medic Badiu când i-am

cunoscut familia ºi cabinetul medical lacare þineam foarte mult. Avea ºi omoºioarã undeva într-o comunã de laperiferia Bacãului, de care se îngrijea cu

spiritul unui bun ºi harnic gospodar.Dupã reîntoarcerea mea în

Franþa, mult timp am purtatcorespondenþã, i-am procurataparaturã medicalã ºi chiarmedicamente pe care i le-am trimisla Bacãu. La trecerea în rezervã afost avansat la gradul de general, dartoate aceste bucurii n-au putut punecapãt unei decepþii care-i mãcinaviaþa ºi firea lui de român adevãrat.

Era din nou medic oculist civilºi trãia deopotrivã bucuria celorcare îi solicitau serviciile,apreciindu-l ca pe unul dintre ceimai buni medici de dupã PrimulRãzboi Mondial.

Iatã doar câteva din amintirilemele.

Ce a mai rãmas oare din clãdiriledin lemn ale spitalului nostru dinCoþofãneºti? Probabil nimic! Ne-arfi plãcut sã vãd locul, pentru a

conversa cu umbre; umbrele atâtor rãniþicare au murit acolo, umbrele atâtor eroicare ºi-au apãrat Patria, umbrele ce audispãrut în aceste cinci decenii.

Am pãstrat cu toþii aceste amintiridespre ºederea noastrã de 18 luni înRomânia, care a devenit astfel pentru noiaproape a doua patrie, încât dupã Rãzboi,ne-am unit într-o asociaþie care existã ºiacum. Desigur, cu timpul, se ivesc golurimari în rândurile ei. Din cei 20 de membriai delegaþiei invitate în România în 1957,nu a mai rãmas prezent în viaþã decâtjumãtate. Dar pentru a nu dispãrea,pentru a eterniza amintirea acesteicolaborãri ºi pentru a menþine ºi peaceastã cale legãturile dintre cele douãþãri ale noastre, asociaþia este întineritãprin adoptarea copiilor ºi prieteniloracelora care mai sunt, „BÃTRÂNIIDIN MISIUNEA LUI BERTHELOT,MISIUNEA MEDICO-MILITARÃ DELA SPITALUL NUMÃRUL 3 „REGI-NA MARIA“ DIN SATUL COÞO-FÃNEªTI, JUDEÞUL BACÃU.

Cãpitan Vasile Oglan. Consemnat laBucureºti, 8 august 1967

Eroii de pe Dealul Coºna

Pãdurea rece tãinuiaPaºi grei ca ºi tãria!

Ce inimi brave ºi ce greaLe fost-a bãtãlia!

Stau drepþi înalþii fagi, în rând,Cãci mândri pot a spuneCã au vãzut eroi luptând,Cãzând pe frunze brune.

Cu gândul la acei eroiCe-au înþeles pãdurea,

Pãºeam încet, ca ei ºi noi,Þinând în mâini securea.

(2012 – Coºna)

Maria ILIE, Frânturi de cer,Ed. Enesis, Baia Mare, 2016, p. 27

Eminescu, tu povesteCare-ai fost ºi vei rãmâne,

Cartea ta încã grãieºteNeuitatul tãu renume.

Poeziile-þi frumoaseStrãlucesc ca stele „sara”

Slovele tale sfioaseSunt vestite-n toatã þara!

Dimitria ILIE

Lui Eminescu…


Anul 2017 este emblematic pentruTârgu-Ocna deoarece se împlinesc 100 deani de la luptele repurtate de ArmataRomânã pe aceste meleaguri, în vara defoc a anului 1917. Încã din anul 2000, peculmea Cireºoaiei, parte importantã ateatrului Primului Rãzboi Mondial, s-aridicat o mânãstire închinatã SfântuluiCuvios Eftimie cel Mare dar ºi memorieimiilor de ostaºi români cãzuþi pe acestelocuri.

Sufletul acestei oaze de aducere-aminte ºi de veºnicã pomenire esteneobositul pãrinte protosinghel ClaudiuConstantin Panþiru, stareþul acestuiaºezãmânt. Pentru importanta abnegaþie cucare aduce în prezent faptele de vitejie aleeroilor noºtri, Brigada de Vânãtori demunte „General Virgil Bãdulescu“, dinMiercurea Ciuc, i-a înmânat pe 19 ianuarie2017, prin Domnul maior Lucian Licheînsoþit de trei ofiþeri, o Diplomã de Excelenþã«pentru contribuþia adusã la cinstireamemoriei vânãtorilor de munte cãzuþi ladatorie în luptele de la Coºna-Cireºoaia întimpul Primului Rãzboi Mondial», semnatã

Diplomã de Excelenþã pentru Pãrintele protosinghelClaudiu

de general de brigadã Marius Giurcã,Comandantul Brigãzii amintite.

Felicitãm, din partea Redacþiei, pepãrintele Claudiu, inima manifestãrilor dinacest an jubiliar la împlinirea a 100 de anide la luptele duse pe masivul Cireºoaia debravii ostaºi români.

Îl felicitãm, de asemenea, ºi pentruorganizarea hramului din data de 20ianuarie 2017 când, sub protia pãrinteluiprotopop Ioan Bârgãoanu, cerul a coborâtpe pãmânt ºi mânãstirea s-a arãtat încã odatã a fi un colþ de rai.

Redacþia

Preoþi ºi credincioºi la hramul Mânãstirii „Sf. Cuvios Eftimie cel Mare“, Cireºoaia, 20 ianuarie 2017


În loc de argument extinsDatele iniþiale (seci, pentru unii,

dar atât de pline de miez pentru cineºtie sã nu uite Istoria!) sunturmãtoarele: prin zbaterea stareþuluiClaudiu Constantin Panþîru ºi aenoriaºilor ajutaþi de doi înalþi clerici,au prins viaþã, din anul 2000 încoace,mânãstirea Cireºoaia (pe terenul, azi,al ei), dar ºi clãdirile care o înconjoarã,monumentul de lângã mânãstire ºi, maisus, în vârful cotei 767, crucile de pemormintele comune ale celor 2.500 deeroi. De câþiva ani, pãrintele stareþ sezbate sã aducã ºi sã aºeze douã piesede artilerie la monument, însã nuizbuteºte singur. Ce ziceþi: pentru aajuta Cireºoaia sã treacã veacul aºacum meritã, nu cumva putem fi de folosprin acþiunea de presã Cireºoaia1917-2017? Precizez cã în cele ceurmeazã repet intenþionat o sintagmã-îndemn: „Sã nu capitulãm!”

Începem, amintindu-ne...ªtim: existã în istorie momente mai

tari ca tirania timpului ºi locuri care nupot fi surpate sub uitare. Mai ºtim cãistoria nu uitã nici oamenii caresacrificã, pentru binele ºi rostul obºtii,cea mai de preþ avuþie a lor: însãºi viaþa,irepetabila viaþã. Vremurile deodinioarã, deci, ne învaþã lecþiiledãinuirii.

Dar ºi în zilele noastre sunt oamenidin stirpea neînvinºilor: ei se zbat, uneoriºi rãzbat, sã pãstreze pe faþapãmântului momentele mai tari catimpul, locurile mai trainice ca uitareaºi eroii binelui ºi ai rostului obºtesc.

Un astfel de moment - aºezat deistorie într-un anumit loc, unde s-aujertfit eroi în prima conflagraþiemondialã - rãmâne Cireºoaia zilelor ºinopþilor din 27 august/9 septembrie-1/14 septembrie 1917. Fierul armelor,focul exploziilor, încrâncenarea luptelor,

* Pentru „Observatorul Militar”, Domnului col dr. Florin ªperlea

Comandor (ret.) dr. Ilie Manole

CIREªOAIA TRECE VEACUL!*vaietele rãniþilor, viaþa ºi moartealaolaltã în aceeaºi tranºee cu eroii (cca2.500 militari, potrivit arhivelor),alcãtuiesc miezul unei epopei careîmplineºte veacul, în aceastã varã-toamnã.

Dar Cireºoaia din zilele noastre?S-au rânduit, acolo, strãdanii cu folos;adicã, de câþiva ani, cinevareîmprospãteazã memoria cumomentul, locul, eroii din miezulepopeii. Cineva trãieºte acolo bucuriamultor rãzbateri de toatã lauda ºi,concomitent, amãrãciunea vlãguitoarea unei griji, strânsã în lupta sa pentru aaduce douã piese de artilerie, camãrturii pentru binele ºi rostul epopeiide odinioarã. Pânã acum, a fãcut ceeace a putut – incredibil de mult –,amintind cã zicala omul potrivit lalocul potrivit este încã plinã de senspilduitor.

Iatã-i numele (cãci vrednicia nueste anonimã!): protosinghelul ClaudiuConstantin Panþîru, luptãtor în sutanã,om cu stãruinþã de voievod, iscusinþãde caligraf ºi har de preot. ªi iatã, pescurt, unele secvenþe de stãruinþã,caligrafiate în Hrisovul însoþitor alctitoriei Sfânta Mânãstire a„Cireºoaiei”, la care pãrintele cu hars-a încumetat ºi învrednicit. A primit,pentru ctitorie, binecuvântare ºi ajutorde la Înaltpreasfinþitul Eftimie ºi de laPreasfinþitul Ioachim Bãcãuanul.

Aflãm din Hrisov o primã izbândã:fiindcã orice acaret începe cudobândirea dreptului asupra pãmântuluipe care se construieºte, smeritulieromonah Claudiu a cumpãrat, aici,terenul trebuincios, apoi, pe locul numit„Balta Ilioaiei”, a început, în 2000, lamijlocul anului, cele cuvenite, carepreced înãlþãtoarea ºi strunita forfotãa zidirii: a ales hramul acestui sãlaº -„Cuviosul Eftimie cel Mare” - ºi, cumeste obiceiul, a închinat mânãstirea

cuiva. Cui? Hrisovul aratã desluºit cãSfânta Mânãstire a „Cireºoaiei” esteloc de închinãciune pentru eroii cãzuþipe aceste locuri în primii ani, 1916 –1917, din Marele Rãzboi.

Dupã un veac, potrivit datineicreºtine, mulþi credincioºi de pe ValeaTrotuºului, solemni, s-au îndemnat întreei sã ajute ºi – cum adevereºtecorpusul Hrisovului – sã fie de faþãcând locul este sfinþit (era ziua de 18iunie a anului 2000) de un sobor depreoþi, numeros. Iar în acelaºi an auascultat aici prima Sfântã Liturghie, deziua „Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul deMir”. Anul urmãtor, la 20 ianuarie,Hrisovul aduce mãrturie cum cãVlãdica Ioachim Bãcãoanul era înfruntea soborului de preoþi lasãrbãtoarea celui dintâi hram al SfinteiMânãstiri, cã a hirotonit aici un diacon,apoi un preot, ºi a hirotesit un duhovnicpentru Eparhia Romanului.

Hrisovul invocã, în încheiere:„Pãzeºte, Doamne, aºezãmântulacesta ºi îi dã lui înflorire ºi slujitoridevotaþi în veacul veacului”.

Sã recapitulãm ... ºi sã nucapitulãm!

Împreunã, sã recapitulãm: acumun veac, Armata românã ºi întregulneam au arãtat bravurã ºi au pus latemelia României Mari cel mai trainic„material”: jertfele atestate de istorie.Pentru pomenirea lor, oameni de azi,cu dragoste de România – cuprinzândîn ea ºi Biserica, ºi Armata - au izbutit,împreunã cu pãrintele Claudiu, sãrãzbatã prin atâtea frãmântãri ºi griji,pentru a da viaþã proiectului frumos carostul Armatei cãreia îi este dedicat.Aºa, din osârdia lor neodihnitã, s-au ivitelementele complexului de reme-morare ctitorit aici: terenul a fostachiziþionat contra cost, au fost înãlþateBiserica Sfintei Mânãstiri„Cireºoaia”, trei clãdiri pentrupatrimoniul acesteia ºi

Nr. 1 / ian-mart 2017 SAREA PÃMÂNTULUI 16

Înaltpreasfinþite,bine aþi venit,în Mina Salina,la sarea pãmântului,

Catren la întâmpinarea IPS Ioachim

monumentul vânãtorilor demunte (care aduce aminte ºi

de Târgu-Ocna, ºi de Coºna, ºi deVrânceanu, ºi de Oituz etc.).Monumentul este privegheat, acum, detrei cruci creºtine, mari.

Pentru august 2017, când seîmplinesc 100 de ani de la bãtãliilecrâncene ºi sângeroase care au opritaici tãvãlugul inamic, monumentulCireºoaia aºteaptã de mai mulþi ani douãpiese de artilerie, care sã fie amplasateºi sfinþite la ceremonia planificatã.Pânã acum, adresele prin care pãrintelea solicitat acest sprijin au rãmas fãrãconcretizare.

Pentru a îndrepta aceastã stare,propun o colaborare multiplã, onorantãpentru toþi: de la „Observatorul Militar”ºi Muzeul militar Naþional ar putea fitrimis cãtre cei în drept un Memoriutemeinic argumentat, în prealabil pus deacord cu acele structuri din M.Ap.N.care disponibilizeazã ºi valorificãmaterialul artileristic prin transfer fãrãplatã. Stãreþia Mânãstirii Cireºoaia ºi-aadus partea ei de contribuþie (care vafi detaliatã în Memoriu), parteneriatulurmând a face remarcabilã ºi contribuþiaArmatei. Fireºte, ºi alte pãrþi pot ficontactate ºi implicate în acest demersutil. Urmãrind cu tenacitate militarãparteneriatul explicat în Memoriu,piesele de artilerie vor putea sã ajungãla Cireºoaia în timp oportun, iar pesoclul monumentului va fi pusã placatrebuincioasã, care sã nominalizezecolaborarea Bisericã-Armatã, semna-lând contribuþii ºi îmboldind spreneuitare. Deci, împreunã, sã nucapitulãm ...

Sã nu capitulãm, cândCireºoaia trece veacul!

Antecedente privind o astfel deprocedurã a colaborãrii existã. Mi-aducaminte cã „Revista de istorie Militarã”/RIM, pe care o conduceam, a avutonoarea sã iniþieze o colaborareasemãnãtoare, pentru a omagia peepiscopul general de brigadã dr.Partenie Ciopron. Ilustrul ierarhcondusese, cu neegalatã vrednicie,Episcopia Armatei Române, în anii1937-1948. Iar anul 1996 –, când

trecuserã vreo ºapte ani de la revoluþiadin 1989 ºi ne-am luminat amintindu-necã Vlãdica Partenie se nãscuse cu unsecol înainte –, deºi treburilepostrevoluþionare nu erau aºezate încã,totuºi, noi, cei de la RIM, am onoratastfel Centenarul naºterii sale. Amorganizat, timp de trei zile, reuniuni ºimasa de pomenire la Roman, împreunãcu Cercul Militar, apoi la MãnãstireaVãratec. Autocarul de la Bucureºti atransportat aici istorici militari ºi civili,rude ale generalului-episcop aduse dintoatã þara, preoþi militari din Secþia deAsistenþã Religioasã a Armatei,muzeografi, jurnaliºti – cca 50 depersoane –, care au trãit intensrememorarea. În Biserica Mare amânãstirii Vãratec ºi la mormântulierarhului militar au fost oficiate slujbede cãtre IPS Mitropolit BartolomeuAnania ºi de un mare sobor de preoþi.Tot atunci a fost fixatã ºi sfinþitã o placãmemorialã, reamintind cã vlãdicaPartenie, general, a trãit aici ultimii sãiani. Revista de Istorie Militarã, stãruind,a dat ierarhului ºi locului încã o dovadãpro memoria prin rostul acelei plãci demarmurã mãrturisitoare...

Dacã, în 1996, s-a putut, atunci, azi,cine sã împiedice o colaborare pentruproiectul onorant în care, dupã un secol,epopeea Cireºoaia va fi omagiatã aºacum se cuvine?! Sã nu capitulãm,oprindu-ne din cauza unei chichiþeadministrative, care dureazã de maimulþi ani, invocându-se faptul cãtransferul fãrã platã al materialelordisponibilizate este suspendat (însã nu

interzis ori anulat!). Oare vom puteadepãºi suspendarea, care opreºte laCireºoaia reîntâlnirea dintre simbolurileArmatei (douã piese de artilerie) cusimbolurile Bisericii închinate eroilorArmatei (crucile de la monument(?).Aceastã reîntâlnire nu poate fi opritã,dupã cum, în august-septembrie 1917,absolut nimic nu a putut opri asaltuleroilor asupra vârfului Cireºoaia. Repet:în 2017, sã nu capitulãm în nu ºtiu cetranºee administrative! Necapitulând,vom resimþi temeiul înãlþãtor al istorieiºi vom retrãi din plin imboldul inscripþieide pe monumentele care evocã, la noi,prima conflagraþie mondialã: „Spuneþigeneraþiilor viitoare cã noi am fãcutsuprema jertfã pe câmpurile de bãtaiepentru întregirea neamului”?! Dar noi,cei din 2017?! Deocamdatã, sã gãsimo cale pentru a spune generaþiilor deazi: „Cireºoaia 1917-2017 trece veacul,privegheatã de cruci ºi strãjuitã ºi dedouã piese de artilerie!”

Pentru eventuale casete, caresã completeze acest întâi demers:

Regele Ferdinand, 12/25 august1917: „Cu piepturile voastre aþi ridicatun zid mai tare decât granitul”.

Regina Maria, în 1917 ºi 1918:La Cireºoaia [...] ,,A fost o plãcere sãvãd uimirea încântatã a soldaþilor cândmã zãrirã [...]. Aceastã vizitã fãcutãsoldaþilor mei a fost o mareînvãþãturã pentru mine, iarpentru ei o bucurie aproape

”Smerenia noastră, Claudiu Ieromonahul [...] început‐am zidirea Sfintei Mânăstiri a «Cireşoaiei», cu hramul «Cuviosul Eftimie cel Mare» [...]. Smerenia noastră o închină eroilor căzuți pe aceste locuri în Marele Război d î t i P t i i di 1916 1917”

Nr. 1 / ian-mart 2017 17SAREA PÃMÂNTULUIcucernicã”; „Sus, pe Cireºoa-ia, mormintele pãrãsite ale

soldaþilor cãzuþi în luptã au fost pliviteºi însemnate cu cruci albe demesteacãn.”; (la 6 ºi 9 august 1918)„Am mers la Cireºoaia, chiar în vârfulmuntelui, unde fusesem toamna trecutãîn tranºee [...]. Peste tot locul, micimorminte pãrãsite, fãrã nume, risipiteici ºi colo, pe câmpul de bãtãlie, privind,în veºnica singurãtate, splendidul peisajde pe vârful muntelui. Acolo undecursese sângele ºiroaie, creºteau acummicºunele [...]. Singura mea mulþumirea fost sã rostesc câteva rugãciuni lângãmormintele pãrãsite ale soldaþilor”(„Povestea vieþii mele“ – de fapt, acolopalpitã ºi povestea bravilor în vremeaaceea de eroism, în care ei au þâºnitdin tranºee în Istorie)/

Sublocotenentul învãþãtor V.Gr. Vasilache: „Lupt de douã luni ºimai bine încontinuu pe linia de bãtaie,îndur multe necazuri ºi am multeneajunsuri, dar toate acestea, îmi sunttrecãtoare, când mã gândesc cã mai

presus de toate în timpul de faþã estePatria. Astãzi pentru dânsa trãim ºi peorice român trebuie sã-l preocupenumai apãrarea þãrii care a vrut sã ne-ocalce teutonii nepoftiþi. Ne ciocnim înfiecare zi cu dânºii ºi-mi fac o plãceresã-i vãd fugind în urma unui atac alnostru, iar la luptã cu baionetele nici nuse încumetã sã stea… Nu mã îndoiescºi nici nu-mi trece prin gând vreodatãcã victoria nu poate fi a noastrã.Românii ºtiu sã lupte, ºtiu sã moarãpentru draga lor þarã ºi ºtiu sã plãteascãcu vârf ºi îndesat neamþului” (Scrisoarede pe front, în Gh. Clapa, Bârlãdeniiîn rãzboiul pentru întregireaneamului, B.O.A., I, p. 136-137).

HRISOVSmerenia noastrã, Claudiu

Ieromonahul, cumpãrat-am acestpãmânt, pe locul numit „Balta Ilioaiei”,cu suma de 5.000.000 lei, de la numitulDiaconu Nicolae din HãghiaculDoftenei ºi început-am zidirea SfinteiMânãstiri a „Cireºoaiei”, cu hramul„Cuviosul Eftimie cel Mare”, la

jumãtatea anului 2000 ºi, de la FacereaLumii, 7508.

Smerenia noastrã o închinã eroilorcãzuþi pe aceste locuri în Marele Rãzboide întregire a Patriei, din 1916 – 1917.

Sfinþitu-s-a locul în ziua de 18 iuniea anului 2000, participând un numerossobor de preoþi ºi mulþi credincioºi depe Valea Trotuºului.

Sãvârºitu-s-a prima SfântãLiturghie la sfârºitul lunii octombrie, înziua „Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul deMir” a aceluiaºi an.

Primul hram s-a sãrbãtorit pe 20ianuarie 2001, având un însemnat soborde preoþi, iar în frunte pe VlãdicaIoachim Bãcãoanul. La momentulpotrivit, hirotonitu-s-au un diacon, apoiun preot, ºi s-a hirotesit un duhovnicpentru nevoile Eparhiei Romanului.

Pãzeºte, Doamne, aºezãmântulacesta ºi îi dã lui înflorire ºi slujitoridevotaþi în veacul veacului.

Stareþ,Protosinghel Claudiu - Constantin

Panþîru25 octombrie 2002

Curgi, râule, curgi...Pe sub zãpezi netopite tu curgiPrivind cum zilele repede-mi zboarã,În freamãt rece cu lacrimi mã plângiCu maluri mi te iei la ocarã.

Þi-e teamã cã într-o zi voi muri,Când clopot va bate aripi de pãsãriVa geme vântul prin crengi ºi vei ºtiRãtãcit-am prea mult, pierdut-am cãrãri.

Curgi, râule, cãci albia-þi seacã!Te rog hrãneºte-mi iubitul ºi mareaFã-mi un ospãþ pe-o masã de piatrãCând muguri vor da primãvara.

Când raze ar vrea sã pãtrundãÎn scorburi reci cãutând puii de cuci,Când sãlcii plete vor sã îºi tundãAminte de mine ºi vorbã s-aduci.

Curgi, râule drag, te du sã tot curgi!În freamãtul vag rosteºte-mi cuvinte,ªi-n dorul de mine dac-ai sã plângiEu susur þi-oi fi º-aduceri aminte.

Sã-þi povestescce am visatVisasem cã eram prin al meu satla casa pãrinteascã un pic veche,cu streaºina în bord de lemn brodatcu flori ºi frunze, toate în buchete.

Parcã simþeam de dincolo de gardcum vine din odaia-mi de fecioarã,miros de iasomie ºi de bradcu dor nebun de-atunci, de-odinioarã.

Simþeam parfumul florilor de mãr,parcã în curte era sãrbãtoare,miros de pâine venea din cuptor,deasupra zburau pãsãri cãlãtoare.

Parcã la poartã încercam sã batpe tata-l tot strigam sã îmi deschidã,paºi grei simþeam cum curtea o strãbat,voiam în braþe ca sã mã cuprindã.

Mã ridicam pe vârfuri sã-l privescpeste un gard de scânduri putrezite,

n-aveam rãbdare, voiam sã-i zâmbesc,sã-i sãrut mâinile îmbãtrânite.

Când sã-l ating, am tresãrit uºorsimþind pe-obraz sãrut de buze calde,cu visu-a dispãrut lãsându-mi dorîn reveria zilei sã se scalde.

„Poezia mea mã þine permanentîntr-o stare de comuniune cu tot ceeste în jurul meu: oameni, locuri,amintiri, trãiri, speranþe, trecut,viitor, bucurii sau tristeþi... Poeziaeste o cale. Iar pentru a înþelegemai bine ce înseamnã, am sã vãspun cã nu îmi imaginez o lume fãrãpoezie, aºa cum nu îmi imaginez olume fãrã aer, fãrã apã, fãrã oameni.Poezia reprezintã ºi cel mai mareleac al sufletului meu... Mã vindecãde cel mai mare dor al vieþii mele.Acela de pãrinþii mei.“

(poet Emil Almãºan - www.tribuna.ro)

Ionica BANDRABUR24.01.2017– Slãnic Moldova


ªedinþa Consiliului Local Slãnic Moldova în cadrul cãreias-a acordat titlul de Cetãþean de onoare lui Valeriu Filimon

La iniþiativa Primãriei din Târgu-Ocna ºi cu binecuvântarea IPS Ioachim,Arhiepiscop al Romanului ºi Bacãului,în perioada 2-7 februarie 2017 delegaþiaformatã din d-l ec. ªtefan ªilochi, edil aloraºului trotuºean, ing. Gheorghe Baciu,primar al staþiunii Slãnic-Moldova, preoþiiIoan Bârgãoanu ºi Daniel Iordan,protopopul, respect secretarul ProtoierieiOneºti, însoþiþi de preacucernici preoþidin cele douã oraºe, a vizitat o serie delocalitãþi din Ucraina. Ne referim înprincipal la oraºele Cetatea Albã,Avangard ºi Odessa. Adevãrat pelerinajde suflet, în care, împreunã cuÎnaltpreasfinþitul Agatanghel, MitropolitulOdessei, sub jurisdicþia cãruia se aflã ºicele trei localitãþi, ne-am rugat pentrupacea celor douã þãri, Ucraina ºi Rusia,aflate din nefericire într-un conflict militarprelungit, vizita a urmãrit ºi crearea unuiparteneriat trainic în domeniul turismuluiîn general ºi al celui religios în moddeosebit. De altfel, prin strãdaniapersonalã a d-lui primar, ec. ªtefanªilochi, s-a reuºit înfrãþirea cu douã dintreoraºe, Avangard ºi Cetatea Albã, aºezãricu un deosebit potenþial cultural-religiosºi turistic.

Gânduri pentru Ucraina

Primul popas l-am fãcut în oraºulBilgorod-Dnistrovskîi, loc cu o rezonanþãdeosebitã pentru români. Drept mãrturiea trecerii timpului gãsim aici CetateaAlbã, ctitorie a Sf. Voievod ªtefan,oglinditã în apa Nistrului ce întâlneºteMarea Neagrã. Legendele spun cã dupãce fosta aºezare româneascã a cãzut înmâna turcilor, s-ar fi încercat trecereala mahomedanism a întregii populaþii,însã fãrã succes, episod istoric amintitastãzi doar de ruina unui minaret, ce asupravieþuit veacurilor. Însã cel cãtrecare se îndreaptã rugãciunile tuturorlocuitorilor Cetãþii Albe este Sf. Ioan celNou de la Suceava, negustor dinTrapezuntul veacului al XIV-lea, care aprimit cununa cea nevestejitã amuceniciei, lângã Marea Neagrã, înCetatea Albã. Dupã cum ne-a relatatprotopopul Cetãþii Albe, pãrintele Rustic,pe locul care se crede a fi altarul sãu dejertfã se ridicã astãzi o frumoasã bisericãa cãrei atracþie principalã îl constituie unizvor socotit vindecãtor de boli ºi în carezilnic se îmbãiazã zeci de credincioºi.Plecãm din acest loc binecuvântatînsoþiþi de refrenul imnului acatist ,,Sf.Ioane cel Nou mare mucenice al lui

Hristos, roagã-te lui Dumnezeu pentrunoi!” Adãpaþi de apa cea vie a credinþei,ne continuãm periplul nostru.

În urmãtoarele douã zile (4 ºi 5februarie) am fãcut cunoºtinþã cu unuldintre cele mai încântãtoare locuri dinsudul Ucrainei, marele oraº-port laMarea Neagrã, Odessa. Ospitalitatea decare ne-am bucurat din partea IPSAgatanghel, în calitate de gazdã, a fostîntregitã de bucuria întâlnirii cu d-l EmilRapcea, Consulul General al Românieila Odessa, care cunoaºte foarte binezona Vãii Trotuºului ºi a Slãnicului, înnenumãrate rânduri fiind oaspete al ei.Întregitã astfel cu încã un membru,delegaþia româneascã din EparhiaRomanului ºi Bacãului a þinut sãtransmitã, din partea IPS Ioachim, celemai calde urãri Întâistãtãtorului Odessei,care tocmai îºi serba onomastica.Mitropolitului Agatanghel i-a fostînmânatã o icoanã cu reprezentarea Sf.Cuvioase Maici Parascheva în Catedralaarhiepiscopalã de la Roman, în semn depreþuire ºi frãþietate, arãtate de cãtre IPSIoachim, pentru Biserica sorã a Ucrainei.Preoþii români au avut cinsteade a liturghisi alãturi de un sobor

Primirea delegaþiei române în oraºul Avangard


Slujba arhiereascã la mormântulpãrintelui Arsenie Boca

numeros, la cârma cãruia s-aaflat IPS Agatanghel,dimpreunã cu ºapte arhierei

ucrainieni. Printre altele, în cuvântul sãude învãþãturã mitropolitul a þinut sãprecizeze semnificaþia profundã a aceleizile de 5 februarie, cãci acum au fostaduse de la Muntele Athos la Odessa ºipuse spre închinare moaºtele Sf. MareluiMucenic ºi tãmãduitor Pantelimon, faþãde care credincioºii de pretutindenimanifestã o evlavie deosebitã. Nu aulipsit nici referirile la relaþiile de frãþietatedintre Arhiepiscopia Kievului ºiPatriarhia Românã, dovada acesteia fiindºi prezenþa noastrã la aceste evenimentememorabile pentru marea metropolã.Seara s-a încheiat cu o vizitã la Operadin Odessa, una dintre cele mai mari dinEuropa ºi cu o recepþie datã desãrbãtoritul de onoare al zilei, IPSAgatanghel.

Dupã aceste zile foarte dense, încare am reuºit sã legãm atâtea prieteniicu gazdele noastre, ne-am îndreptat lafinal spre oraºul Avangard, în trecut ofostã suburbie a Odessei. Priveliºtea noiiaºezãri este dominatã de impresionantabisericã cu hramul Sf. Victor, sãrbãtoritalãturi de Sf. Mina ºi Vichentie, pe 11noiembrie. Prãznuirea nu este delocîntâmplãtoare, cãci principalul ctitor allãcaºului de închinare ºi al întregului oraºa purtat numele mucenicului din trupulcãruia a curs sânge ºi lapte. Pentru viitor,locuitorii vor înãlþarea unui monument,prin care sã-ºi exprime dragostea faþãde binefãcãtorul lor, o inimã uriaºã dincentrul cãreia þâºnesc lumini ale dragos-tei, tot acest ansamblu dorindu-se a fivizibil din spaþiu. Însoþiþi de d-l primarSerghei Hrustovsky ºi având-o dreptghid pe d-na directoare, am vizitatmoderna ºcoalã a oraºului, în care peste250 de elevi dezleagã tainele vieþii ºi alecredinþei. Sãlile pline de vocile copiilorne aduc aminte de îndemnul Mân-tuitorului de a-i lãsa sã vinã la Hristos -Lumina cea adevãratã, ca modelepentru înaintarea noastrã pe caleamântuirii. În aceastã atmosferã nedespãrþim cu greu de prietenii noºtri, nuînainte de a-i invita sã cunoascã, larându-le, frumuseþile naturale ºispirituale ale þãrii noastre.

Aºa începem sã relatãm tuturorimpresia lãsatã de pelerinajul fãcut înUcraina, în dorinþa de a închega relaþiispirituale între cele douã þãri. Zilelepetrecute în compania prietenilor dinoraºele Cetatea Albã, Avangard ºiOdessa aveau sã fie înãlþãtoare ºi deun real folos, culminând cu slujireapreoþilor din delegaþia noastrã, în fruntecu pãrintele protopop Ioan Bârgãoanu,în catedrala Schimbarea la Faþã, dincapitala regiunii Odessa. O remarcã, pelângã acurateþea slujbei ºi a execuþiilorminuþioase din acest sfânt locaº,exemplarã era starea de priveghere acredincioºilor veniþi în numãr foartemare, aproximativ 30.000, sã se închinela moaºtele Sfântului Pantelimon, adusedin Grecia. Aceºtia îndurau frigul ºi

Cuceriþi de Odessaploaia, dar erau rãsplãtiþi de cãlduraDuhului emanatã parcã în toatã aceastãsuperbã construcþie ºi în curtea undeLiturghia continua cu filantropia Bisericii.

Rãsplãtirea pãrintelui mitropolitAgatanghel al Odessei a fost princuvintele de mulþumire faþã deimplicarea Consulului general alRomâniei, dl. dr. Emil Rapcea, precumºi pentru prezenþa delegaþiei noastre laSfânta Liturghie. Mulþumim, pe aceastãcale, Întâistãtãtorului nostru, IPSIoachim, cât ºi Domnului Primar ªtefanªilochi pentru buna desfãºurare, darmai ales pentru privilegiul de a sluji luiDumnezeu, arãtând cã Ortodoxia nu aregraniþe.

Preot Sorin POSTELNICU

A consemnat, Pr. Daniel Nichita

Fãcând bilanþul celor patru zilepetrecute în frumoasele þinuturi dinsudul Ucrainei, putem afirma cã amreuºit sã punem început bun în pãstrareaºi întãrirea relaþiilor de frãþietate dejaexistente între cele douã Arhiepiscopii,pe teritoriul cãrora se aflã localitãþilemai sus menþionate. De asemenea,promovarea turismului religiosconstituie pentru aceste aºezãri oºansã, în condiþiile în care foarte mulþioameni sunt dornici de a-L gãsi peAcelaºi Hristos pretutindeni, în toatebisericile. Chiar dacã acum Ucrainatraverseazã momente triste aleexistenþei sale istorice, impresioneazã

prin credinþa ºi dragostea locuitorilorsãi, materializate în prezenþa nenu-mãratelor biserici ce adãpostesc demulte ori moaºte de sfinþi, odoare denepreþuit pentru toþi pelerinii ce dorescsã-ºi îmbunãtãþeascã viaþa duhov-niceascã. Imaginea rândului de per-soane, închinându-se moaºtelor Sf.Pantelimon, rând format pe câþivakilometri, rãmâne emblematicã pentruexperienþa de neuitat pe care amîncercat sã o relatãm prin intermediulacestor gânduri.

La Sf. Liturghie în catedrala din Odessa


repede cu ajutorul societãþilor cãrorale-am încredinþat aceste servicii,neînregistrând probleme deosebite.

Anul 2017 este pentru oraºulnostru un an în care ne propunem sãcontinuãm ce avem început, dar sãrealizãm ºi lucruri noi ºi importante,menite sã aducã un plus de confort ºibunãstare locuitorilor! Iatã care ar fi oparte dintre obiectivele ºi activitãþile cevor sta în atenþia noastrã în perioadaurmãtoare.

Vor continua lucrãrile la investiþia„Extinderea ºi reabilitarea infra-structurii de apã ºi apã uzatã înjudeþul Bacãu, aglomerarea Tg.Ocna“ cu realizarea reþelelor decanalizare pe str. Costache Negri ºiRepublicii, montarea staþiilor depompare a apelor uzate ºi realizarealegãturilor cu noua staþie de epurare,aflatã în stadiu final de execuþie.Termenul de finalizare pentru întreagainvestiþie este prevãzut pentru lunaseptembrie 2017, când apele uzateprovenite de la locuinþele situate pestrãzile incluse în proiect vor fideversate în noua reþea în lungime depeste 24 km. Disconfortul creat pedurata de execuþie a lucrãrilor va fiînlocuit cu o stare de confort, asa cumeste normal într-un oraº-staþiune ca Tg.Ocna!

Am început în vara anului trecutlucrãrile la proiectul „Modernizare 4strãzi în oraºul Tg. Ocna, judeþulBacãu: Str. Viiºoara, str. CãpitanBuºilã, str. Daniela Caurea ºi str.Tãbãcari“. Pe strada Viiºoara s-arealizat infrastructura prevãzutã în

proiect ºi s-a asfaltat, iar în prezent selucreazã la amenajarea trotuarelor. Selucreazã la infrastructura pe str.Daniela Caurea, apoi se vor efectua

reparaþii pe tronsonulstrãzii Cãpitan Buºilãcuprins între CasaBorisov ºi zona HaltaSalina. Dupã asfalta-rea acestor zone, con-structorul va realizalucrãri de înlocuire areþelei de alimentare cuapã pe str. Tãbãcari, cufonduri de la bugetul

local, iar apoi ºi pe aceastã stradã sevor efectua lucrãri la infrastructurã ºiapoi se va asfalta. Sumele necesareacoperirii cheltuielilor pentru lucrãrilede asfaltare provin de la bugetul de statprin Programul naþional de dezvoltarelocalã.

Prin acelaºi program de finanþare,dupã semnarea contractului de lucrãri,se vor asfalta alte 8 strãzi prevãzute înproiectul: „Reabilitare strãzi: str.Salinei, str. Pârâul Vâlcica, str. PoetIon Grãmadã, str. Avram Iancu, str.ªtefan Constantinescu, str. VasileAlescandri, str. Gura Slãnic(parþial), str. CoastaMãgurii“ în lungimetotalã de 3.050 ml.Aceste lucrãri au prevã-zutã o duratã de realizarede 18 luni de la primireaordinului de începere alucrãrilor.

Am definitivat lu-crãrile la investiþia princare, cu fonduri proprii,s-a amenajat spaþiulpietonal de pe stradaVictoriei, aceastã zonãdevenind un spaþiudeschis numai pietonilor,dotat cu mobilier urban,cu spaþii verzi, cuvegetaþie specificã etc. În cursulacestui an, vom avea grijã ca zona sãfie întreþinutã corespunzãtor, pentru abucura ochii celor care aleg sã îºi

petreacã o parte din timpul liber înoraºul nostru.

La sfârºitul anului 2016, pentruaccesarea unor fonduri europenenerambursabile prin ProgramulOperaþional Regional 2014-2020, a fostdepus la Agenþia de dezvoltareregionalã nord-est de la P. Neamþproiectul: „Valorificare turisticã ºimodernizare infrastructurã speci-ficã în staþiunea balneoclimaticãTârgu-Ocna” prin care ne propunemmai multe obiective cum ar fi:modernizarea de strãzi în lungime de8.500 ml, modernizarea iluminatuluipublic stradal prin montarea de lãmpicu tehnologie LED, continuareaamenajãrii pietonalului pe str. Victoriei,amenajarea piaþetei Costache Negri dinfaþa palatului administrativ, comple-tarea unei zone din Parcul Mãgura cumobilier urban, arbori ºi arbuºtiornamentali, foiºoare, bãnci etc., zonãcare sã ofere spaþii cât mai mari pentrupetrecerea timpului liber. În cursul luniimartie se va termina evaluarea acestuiproiect care sperãm sã fie aprobatpentru finanþare, pentru cã obiectiveleprecizate mai sus sunt unele necesareoraºului nostru. Durata de execuþie a

lucrãrilor prevãzute în acest proiecteste de 24 de luni de la semnareacontractului de lucrãri ºiprimirea ordinului de începere

Proiecte pentru anul 2017(urmare din p. 1)

spaþiul pietonal de pe strada Victoriei

Nr. 1 / ian-mart 2017SAREA PÃMÂNTULUI 21

a acestora. Pe celelalte strãzidin oraº vom efectua reparaþii

ºi plombãri în scopul îmbunãtãþiriicalitãþii ºi al asigurãrii unei circulaþiirutiere corespunzãtoare.

Am depus la Agenþia Naþionalãpentru Locuinþe toate documentelesolicitate aferente investiþiei prin care,pe strada 1 Mai, urmeazã a se construiun bloc de locuinþe destinat tinerilor(Blocul C8) Toate procedurile delicitaþie pentru dsesemnarea construc-torului vor fi derulate de cãtre ANL ºisperãm ca în semestrul II al acestui ansã vã putem spune cã ºi aici lucrãrileau început. Acest bloc va avea 48 deunitãþi de locuit, parcare proprie, loc dejoacã pentru copii ºi spaþiu pentrudepozitare deºeuri.

Ne face bucurie sã vã informãmcã în ºedinþa Consiliului local din lunafebruarie 2017 au fost aprobaþiindicatorii tehnico-economici pentrualte doua proiecte pentru care solicitãmfinanþare prin Programul naþional dedezvoltare localã, etapa 2. Aceste douãproiecte cuprind realizarea asfaltãrii peaprozimativ 22.000 ml de strãzi, atâtdin zona centralã a oraºului cât ºi dincartiere.

În ºedinþa extraordinarã aConsiliului local de la începutul luniimartie 2017, au fost aprobaþiindicatorii tehnico-economici pentrualte 8 proiecte de investiþii pentru caresolicitãm finanþare nerambursabilãprin programul susmenþionat. ªasedintre acestea privesc realizarea unorlucrãri de reabilitare, modernizare ºidotare a unitãþilor ºcolare ºi agrãdiniþelor, unul se referã lareabilitarea iluminatului public stradal,iar un altul priveºte construirea unuicentru multifuncþional tip creºã.Cererile de finanþare pentru acesteobiective au fost depuse la Ministeruldezvoltãrii regionale, administraþieipublice ºi fondurilor europene, învederea analizãrii ºi includerii în listaobiectivelor ce urmeazã a primifinanþare în anul 2017. Dupãaprobarea finanþãrii, se va trece larealizarea proiectului tehnic ºiurmarea procedurilor de achiziþiepublicã pentru realizarea lucrãrilor.

Având în vedere importanþaacestor proiecte, consilierii locali le-auaprobat cu majoritate de voturi,acordând încredere autoriþãtii executivepentru promovarea lor.

În baza Licenþei de explorare aapelor minerale terapeutice aleizvoarelor din Parcul Mãgura, amefectuat toate analizele ºi am întocmittoate documentele prevãzute înprogramul pentru anul al treilea deexplorare. Aceste documente au fostdepuse în termen la Agenþia Naþionalãpentru Resurse Minerale care, în urmaanalizãrii, au constatat cã suntîndeplinite condiþiile prevãzute deLegea nr. 85/2003 a minelor, pentruasemenea activitãþi raportul final fiindaprobat ºi ne solicitã sã întocmimdocumente pentru obþinerea licenþei deexploatare a izvoarelor. Societateacare a monitorizat activitãþile înperioada de valabilitate a licenþei deexplorare a întocmit documenteleprevãzute de lege pentru obþinerealicenþei de exploatare, documente pecare le-am depus la Agenþia Naþionalãpentru Resurse Minerale. Licenþa deexploatare este o necesitate înparcursul nostru de a obþineacreditarea ºi autorizarea activitãþilorce se vor desfãºura în Centrul balneardin Parcul Mãgura. În cel mult trei luni,vom putea primi, dupã negociere,licenþa de exploatare pentru apamineralã terapeuticã a izvoarelor dinParcul Mãgura ºi astfel vom fiautorizaþi sã le folosim în diversetratamente, aºa cum sunt prescrise deInstitutul Naþional de BalneologieBucureºti.

Casa de Culturã va intra, în cursulacestui an, într-un amplu proces dereabilitare, modernizare, extindere ºidotare ºi va oferi cetãþenilorposibilitatea vizionãrii unor spectacoleîntr-un spaþiu elegant, modern, sigur,dotat cu echipamente performante,finanþat cu fonduri nerambursabileprintr-un program guvernamental.

Sunt în lucru cu documentaþiileprevãzute de lege pentru includerea înLista monumentelor istorice, pe lângãcele unsprezece deja incluse, a încã patruobiective: Monumentul eroilor de pe

Muntele Mãgura, Monumentul eroilorsovietici, Monumentul ºi osuarul de laPoieni ºi Monumentul din faþa MãnãstiriiRãducanu (Monumentul Vultur). Toateaceste monumente precum ºi toatecelelalte obiective istorice, turistice,ecumenice ºi de agrement fac din oraºulnostru o destinaþie completã ºi perfectãpentru o vacanþã!

Vom acorda o mare atenþieactivitãþilor cultural-educative, maiales cã în acest an vor avea loc înoraºul nostru ample manifestãriocazionate de împlinirea a 100 de anide la Primul Rãzboi Mondial. Vor fide asemenea organizate manifestãrileprevãzute în calendarul anual,manifestãri care au intrat deja înconºtiinþa cetãþenilor oraºuluidevenind tradiþionale: Zilele oraºului,Ziua vânãtorilor de munte, Plãcintelebunicii, Festivalul de datini ºi obiceiuride iarnã etc.

În aceastã perioadã însã, neîndreptãm atenþia ºi ne concentrãmacþiunile pe efectuarea curãþeniei deprimãvarã, plantarea de arbori,arbuºti , flori, gazon, curãþireaºanþurilor ºi rigolelor, efectuareareparaþiilor uzuale la strãzile afectateîn aceastã iarnã.

Acestea sunt doar o parte dinceea ce ne-am propus sã realizãm înacest an. Dar, aºa dupã cum ºtiþi, vomavea permanent grijã sã rezolvãm întimp cât mai scurt orice propunere ºiorice problemã venitã din parteacetãþenilor, a cititorilor acestei reviste,a oricãrui alt trecãtor prin oraºul nostru,propuneri care sã ducã la o stare debine ºi mult confort. Ne bazãm, încontinuare, pe consilierii locali, fãrã decare proiectele noastre nu ar puteaprinde viaþã, Consiliul local fiind acelacare trebuie sã aprobe ceea ce dorimsã înfãptuim. Le mulþumim pentru cãau înþeles care le este menirea ºi cãsunt alãturi de autoritatea executivã aoraºului.

ªi pentru cã acest numãr alrevistei va apare în preajma SfintelorPaºti, urãm tuturor cetãþenilor sãrbãtoriîmbelºugate, cu liniºte, cu sãnãtate, sãaveþi alãturi pe toþi cei dragi ºi sã vãbucuraþi împreunã!


Profesorul, poetul Dan Sandu: ,,Noi trãim altemizerii, alte Gherle ºi Canale, mult mai sofisticate!…”

Interviu

de Ion Fercu– Dragule, Soarele rãsare pentrutoþi muritorii din acelaºi loc, îilumineazã deopotrivã pe toþi, aºa cuma sugerat Dante?

– Vezi tu, îþi percep ispititoareleinterogaþii ca pe niºte ,,cântece deprieten” în cea mai bunã tradiþie a spirituluiþâºnit dinspre Camoes, de unde ºisprinteneala mea nefireascã în a-þirãspunde conºtiincios, de la înãlþimea uneivârste biologice ajunse la apogeu, dedateunei uºoare stãri de lenevire intelectualã,de jeomanfiºism molatico-mioritic, deºi,ai spune tu, vârsta nu se mãsoarãniciodatã în pãr albit ºi dinþi cãzuþi, ci, maidegrabã, cu gri-ul fotografiilor miºcate detrecerea unui timp dizolvat în apele totmai înceþoºate ale visului (care suntem!),pe deplin circumscris oniricului resimþitca proiecþie mistico-transcedentalã… Cesã zic?!?… Îngustimea cuvintelor doare!Cine vede Soarele, trebuie sã vadã ºiÎntunericul! Chestia cu Soarele nu-i decâto… pãþanie a fiecãrui individ, în parte.(OARE?!?). Dacã te-nvecinezi prea multcu ideea de Soare, te arzi, dacã tedepãrtezi nechibzuit, riºti sã îngheþi…

– La Berzunþi, unde faci legeasuperbã a metaforei, pentru naþie,Soarele are hachiþele lui?

– ,,Vatrã veche de români, Berzunþipoartã în nume o rezonanþã ciudatã, cevaca un hârºâit de lamã damaschinã pe untalger croit din aurul agatârºilor… ”, aºagândeam eu mai hãt, când mi-am asumatautoexilul cel de toate zilele, dupã operegrinare iniþiaticã de vreo nouã ani prin,,turcitul Bucureºti”. Mulþi m-au privit cape-un ciudat! Habitatul cu irizãri istoriceincredibile riscã uneori, într-o democraþiebolnavã, sã devinã republicã separatistã,locul în care, uneori, fauna se ia la trântãcu geografia… În detrimentul celei dinurmã… Mai recent, s-au tãiat pãdurilemultiseculare, cã nu mai gãseºti nicicrengi sã faci o coadã de topor. Noroccu cele vechi, noduroase, viguroase ºi denãdejde. Care s-au mai ºi puit… Nu sunt

nãscut aici, aºa cum apare, eronat, înunele referinþe. Aici am deschis ochiispre Soarele mai-nainte pomenit ºispre Lumina Lumii. Ziceam cândva:,,Ca nicãieri în altã parte a Moldoveide Jos, þãranii berzunþeni reuºesc sãmodeleze din elementele culturiipopulare locale herbul lorinconfundabil pe are îl poartã cumândrie ºi indiferenþã la curgereaconvulsivã a timpului”. Asta, ca sãvedem pe unde pãºim! Tatãl meu(odihneascã-l Dumnezeu!) a fãcutapostolat în acest sat însemnat ºi cu buneºi cu rele, mulþi ani, eu deprinzând bucheacãrþii, din casã. ªtiam ºi citeam literelepe la patru-cinci ani, ba chiar le ºi scriam– (nu m-a-nvãþat nimeni!). La ºase aniciteam Robinson Crusoe, reþineam pasajeîntregi pe de rost, trãiam cu freneziescenele ,,tari”, mã credeam pãrtaº laacþiune, aventurier sadea, ce mai… Maredecepþie mai târziu, când am aflat depronunþarea ciudatã în englezã a numeloratât de dragi mie! Nu-þi mai spun debogata literaturã sovieticã aflatã dinbelºug pe masa, pe patul ºi, mai ales, pesub patul tovarãºului învãþãtor, nemembrude partid ºi, colac peste pupãzã, cu pãrinþiineînscriºi la întovãrãºire, într-un sat cuorigini transilvãnene… Sã vezi mai peurmã prigoanã! Cu metafora în vârf decondei te naºti. ªi nu-i vina ta, ca scriitor,cã porþi în ursitã meºteºugul scripturii.Uneori, un blestem, o corvoadã! Unulsingur este Creatorul ºi eu nu fac decâtsã-i execut porunca. Dupã mine, nuexistã scriitori mari ºi mici. Toþi selegitimeazã, mai ales, prin ceea ce nuscriu. Absolut toþi sunt plãmãdiþi dinaceleaºi ape heraclitice ale Himerei,potrivit intenþiei Marelui Arhitect.Societatea este aceea care, potrivitcanoanelor, ,,pompeazã” (non)valoare în,,desaga” ipochimenului. În mânuþanoastrã tremurândã de emoþie curgenecondiþionat metafora, ca expresie astãrii de graþie. Asta este Poezia: starea

de graþie! Chiar de nu mã-ntrebi, îþi spuncã mai mult rup, decât scriu. Prefer sãscriu puþin, dar inspirat. Cele mai multeînsãilãri minunate le port cu mine, le-nvãl-mãºesc în minte ºi-n suflet, le pierd, nuregret, vin altele… Mã-nspãimântãgrafomania! În toate trebuie sã fie omãsurã!… A propos de unii confraþi…

– Care este cel mai ticãlosduºman al fiinþãrii tale: Timpul,Omul, Tu?…

– Scitul filosof Anacharsis spuneacam aºa: ,,Cine sunt duºmanii oamenilor?Ei înºiºi!” Aferim zic ºi eu ºi, totuºi, mãteleportez, spre nuanþare, pe celemeleaguri mioritice ºi-mi spun of-ul cuobidã valaho-carpatinã: ,,Vino, mândrã,ºi-mi ghiceºte/ De ce codru-ngãl-beneºte…” Un ºcoler cuminte, sudios ºicu note bune la purtare (nu ca mine, înjuneþe!) ar spune, pe nerãsuflate, sprebucuria profului, cã „iatã, lungoarea ºitristeþea codrului sunt surprinse în spiralaciclicã a metamorfozelor fãrã leac,circumscrise precis în miºcarea cumintea Trecerii fãrã de început ºi sfârºit…”… Pe când eu, omul, (scris cuminuscule!), unicul, inconfundabilul,irepetabilul, încerc, în zadar, sã dialoghezcu Timpul, sã-l înduplec, sã-mi mai ia dinspaime. Nu fac decât sã intru în panicãºi mai mult, uitându-mã cu groazã sprehãurile thanatos-ului! Codrul ºiOmul… fraþi vitregi întrueternitate. Natura, potrivit

Nr. 1 / ian-mart 2017SAREA PÃMÂNTULUI 23

frescã în Sfânta Sofia - Istanbul

legilor nescrise, strãbate (ca ºiprin compunerile elevilor!)melancoliile toamnei, rigorile

iernii, bucuria germinþiei primãvara ºivara, adicã se lasã pradã infinitãþii atentprogramate în computerul tragismului ºial renaºterii cosmice, pe când eu, clipade zâmbet amar în Potirul Domnului, înnonsinonimie cu infinitatea, cunosc doarsteriotipia minunatã a unui singur cicluplenar: – al naºterii, al fiinþãrii ºi al morþii.La ce bun cã asist de peste o jumãtatede veac la mãreaþa jeluire stelarã anaturii, dacã, zilnic, constat neputinciosjalnica-mi desfrunzire înscrisã încã de lavenirea pe lume în sfânta trinitate aornicelor cu care Destinul ne mãsoarãdestrãmarea – ale Cosmosului, Vieþuiriiºi Sinelui…

– Leibniz zicea cã trãim în ceamai bunã dintre toate lumile posibile.Parcã te vãd un pic aruncat cughearele la beregata lui…

– Spirit enciclopedic, Leibnizpenduleazã între ºtiinþele exacte ºifilosofie cu dezinvoltura magicianului atinsde aripa geniului, transfigurând substanþa,,monadei” pânã la mãrinimia revelãriidogmatice. De aici ºi ideea continuitãþiiºi evoluþiei naturii sub semnul coerenþeiuniversale atent supravegheate deDivinitate. Nihil sine Deo, am zice ºi noi,repetându-i spusele, adicã semnãturalapidarã ºi profund înþelenitã în spaþiulgândirii filosofice germane, inscripþie sinequa non, descoperitã în copilãria mea pânãºi pe centironul soldatului bavarez trimissã moarã la Oituz, departe de þarã, în celedouã mari carnagii mondiale. Sincer, nu-iþintesc beregata! Din câteva motive. Nuprea suntem contemporani, el putea sãbea, la vremea aceea, apã nefiltratã dinDunãrea albastrã, eu, astãzi, nu, deºidisponibilitãþile imaginarului pot creapremisele necesare schematizãrii uneiproiecþii atemporale abisale, care sãpresupunã ºi sã impunã o istorieunificatoare în structura unei epoci cuaparenþã de prezent istoric perpetuu. Noitrãim alte mizerii, alte Gherle ºi Canale,mult mai sofisticate!… Încã nu mi-amvãzut Dosarul… cu multe file… Sunt încãîn putere ºi n-aº vrea sã-i frâng spinareavreunui prieten… Cu scuipatuldispreþului, vezi bine! ªi eu cred în

Arhitectul Universului, fãcãtorul Ceruluiºi al Pãmântului! Porunca a ºasea mãopreºte sã jinduiesc la beregatã de om-filosof, mai cu osebire. Dacã îmi impunun scurt ,,zbor deasupra unui cuib decuci” dedat metempsihozei, vãd c-amdus-o ºi mai rãu… Ce ne-am face dacãn-am muri? Am venit cu mâinile goale ºivom pleca având mâinile goale… Înrest… A quoi bon?

– Cioran zice cã lumea astatrebuia zãmislitã oricum, numai aºacum este ea nu…

– Nu ºtiu dacã i-a convenit, vreodatã,ceva! În sensul comun, ºters, al existenþeiumane, se-nþelege! Auzi, colea: ,,Încopilãrie, eram un ateist vehement, ºi astae încã puþin spus. Când, la masã, sespunea vreo rugãciune, mã ridicam ºiieºeam imediat…” Atenþie! Spune,,ateist”, nu „ateu”! Dupã cum se vede,ºi lui Cioran i-a dat Dumnezeu cuvântul,ca sã-ºi ascundã gândul. Chiar dacã nuse prea omora el cu cele bisericeºti.Ascultã-l cum voroveºte, vãdit hotãrâtsã ne abureascã: ,,Urãsc scrisul ºi amscris foarte puþin. De cele mai multe ori,nu fac nimic. Sunt cel mai inactiv om dinîntregul Paris. Numai o curvã fãrã clienþieste mai trândavã decât mine”. Cicã sã-lcrezi pe cuvânt! Doar Dumnezeu ºtie ceera în sufletul sãu! Mai ales cã francezii,cu trecerea anilor, i-au binecuvântathãlãduirile prin spaþiile materiale ºispirituale ale Galiei celtice ºi… l-auadoptat sub numele de …,,Sioran”!Pronunþat în hiat! Numai lui i se puteaîntâmpla asta! ,,Dezertorului” din limbaromânã… Mã simt rãzbunat!

– Dac-ar fi ceva de cârpit laamãrâta noastrã existenþã, unde-aipune câteva petice?

– Întrebarea vine târziu. Te faci cãuiþi cã am venit pe lume în secolul trecut.Atunci chiar cã mai merita sã scoþiagenda ºi sã notezi: Absurdul, Adevãrul,Amarul, Arta, Bãtrâneþea, Bucuria,Bunãtatea, Caracterul, Cunoaºterea,Demnitatea, Educaþia, Fericirea,Iertarea, Iubirea, Inima, Înþelepciunea,Libertatea, Moartea, Nefericirea,Mlaºtina, Nobleþea, Patria, Pãrinþii,Prietenia, Revelaþia, Singurãtatea,Sufletul,Temerea, Visul. Pe-atunci nuputeau intercepta ei, cât gândeai ºi

sufereai tu… Acum te urãsc pentru cãnu eºti ca ei ºi cu ei… ªi totuºi, îþi rãspund,dar mai pe de lãturi: ,,Mi-ai spus aproapeºoptit/ – proletcultismul este/ cea maiieftinã dintre religii/ (ca ºi dragostea dealtfel)/ în numele gloatei poþi înjunghia/firul de iarbã cãutându-l/ pe Marx printrebutoaie cu rom / – numai el îþi va trece/hauhaul prin rãni – numai el/ îþi va alinatristeþea/ rânjind cu traista în bãþ/ slinulsublim al unui surtuc/ peticit – desigurasigurarea la ADAS/ precum þi-a fosthãrãzit./ Parcã ziceai ceva de-ohazna?”…

– Spune-mi douã vorbe desprehimera care þi-a hãrþuit cel mai multspiritul…

– Imposibil sã dau un rãspunspertinent la rugãmintea venitã de pe buzaunei fântâni, de sete arsã, fãrã sã apelez,din nou, la bunul meu sfãtuitor indian:,,Ce crezi cã este al tãu astãzi, a fost alaltcuiva ieri ºi va aparþine altcuivamâine”. Cred c-am fost un copil nedoritcând am pãºit lutul ãstei întâmplãrivremelnice. De când mã ºtiu, ,,închis încarnea mea preferatã”, m-am aplecatasupra întrebãrilor lumii, încât mã ºi mircât mai suport ,,strângerea unsuroasãde mânã/ a lui Iuda…” Un incurabil DonQuijote, alias Irimia cel cu oiºtea-n gard(variantã româneascã!). Sã fiu sigur cãnu ratez nicio nefericire, mi-amconfecþionat singur o bucatã de gãrduþpe care o port mereu spânzuratã deoiºtea iluzorie a carului dãruit mie dehoþomancele ursitoare. ªi fac, astfel, cuvoia Domniei Tale, trimitere la ,,Omulcu umbra zdrobitã”: ,,Noaptea a spart osticlã de parfum – aproape/ luna poetuluiîºi aruncã/ umbra prin lume – … se faceuitare/ înger negru de absenþã…vã rog/sã nu mai credeþi aceste versuri/ suntpurã minciunã… a lor e minciuna…/veþispune/ ai mei sunt sãracii plângând…/… gâturi de lebãdã se bãlãcesc/ încernealã cu emoþie/ atunci poemele melesunt semne de/ întrebare…” ªi, dacãtot invoc neajunsul de a mã fi nãscut(poet?!?), mãrturisesc o sfântãprãbuºire de statui înscrisã pe richter-ulcelui mai crâncen cutremur sufletesczãmislit vreodatã de simþirearomâneascã: „MÃ SEACÃ LAINIMÃ”!


La vârsta înþelepciunii, în anulîmplinirii a ºapte decenii, DomnulProfesor ªtefan Epure a dãruit lumii onouã carte, de aceastã datã cuepigrame ºi catrene: „Picãturi dulci-amãrui”. Un profesor cu„neastâmpãr”, publicã pentru primadatã în „Curierul de Oneºti” pentrucã avea ceva de spus în cetate, iar înanul 2000 debuteazã editorial cuvolumul de poezii „Sãrutul pe dindouã”ºi scrie la mai multe reviste: „Limbaromânã” (Chiºinãu), „Convorbiriliterare”, „Meºterul Manole”,„Antim” etc. Trece uºor de la poeziela istorie ºi toponimie, se întoarce lapoezie ºi acum la catrene ºi epigrame.Dacã în poezie, aºa cum spuneregretatul scriitor Eugen Budãu, „axatepe o unicã temã – a iubirii –, poeziileprofesorului ªtefan Epure indicã,invariabil, tensiunea unui sentimentcãruia poetul încearcã sã-i ridice unmonument orfic”, în domeniul istorieiprofesorul luptã pentru salvarea poduluiconstruit de ªtefan cel Mare, iar înultima carte publicatã profesorulsalveazã normalul ºi ia atitudine vis avis de toate nedreptãþile „întâmplate”în special de la revoluþie încoace, fãrãa ezita sã se „batã”, publicisticbineînþeles, dar fãrã ca cei „loviþi” sãpoatã riposta vreodatã din motive lesnede înþeles, cu primari „tot unul ºi unul”:„Venit la noi cu bicicleta… […]devenit, cum ºtim, un baci sadea!” sau:„Hei, domnule primar ºi cei cu bani,/Ce vã scãldaþi în apã caldã pe-ndelete,/Uitaþi cã apa rece-i scumpã ºi ceacaldã nu o daþi,/ Sau strãzile Venus,Jupiter, Saturn sunt doar planete?!”

Epigrama, dupã afirmaþia criticuluiGeorge Cãlinescu: „buturuga micã aliteraturii” sau cea a lui NichitaStãnescu, în binecunoscutul sãu stil:„un strãnut literar”, vine tocmai dinantichitate. Pãrintele ei este considerata fi Marþial (Marcus Valerius Martialis– 40-104 d. Hr.), s-a rãspândit în toatãlumea ºi a fost scrisã de scriitori ca

O nouã carte: „Picãturi dulci-amãrui”, scrisãde ªtefan Epure, Editura Sfera, Bârlad, 2016

Voltaire, care debuteazã lavârsta de zece ani ca epi-gramist, Eminescu, Goethe,Heine, Schiller, Puºchin,Caragiale, Macedonschi sauAlexandru Baºturescu. Pri-mul epigramist român a fostNicolaus Olahus (1493-1568),care a scris epigrame în limbalatinã, fiind nepotul lui Iancude Hunedoara ºi vãr curegele Matei Corvin. Un aldoilea român care a scrisepigrame în altã limbã esteAntioh Cantemir (1709-1744),unul din iniþiatorii Clasicismuluiîn literatura rusã ºi ai poezieimoderne, fiul iscusitului Domnal Moldovei, Dimitrie Can-temir. Prima carte de epi-grame în limba românã aapãrut în anul 1861, întitulatã„Satire ºi epigrame politice”, scrisã deN. T. Orãºanu, iar în anul 1869 s-atipãrit primul volum de epigramã cultã„lelile, grame ºi epigrame politice”,semnat cu pseudonimul: „O companiede glumeþi”, constatându-se apoi cã defapt autorul era, nimeni altul decâtscriitorul Dimitrie Bolintineanu, dupãcum scrie Vasile Larco.

Primele þinte ale epigramiºtilor aufost deci politicienii, aºa cum vomvedea ºi în cartea Domnului ProfesorEpure, care satirizeazã în primul rândelementele negative ale caracteruluiunor primari, preºedinþi, consilieri locali,dar ºi ale unor împrejurãri, situaþii saufapte: aspecte politice, sociale,conjugale, efecte nefaste ale crizeiactuale, aducându-le în acest mod osancþiune moralã.

Autorul face în primul rând oradiografie moral-spiritualã a societãþiiºi a timpului de azi: „Mai întâi se moaieglasul,/ În contract se înþeleg:/ Ea, în patsã-i dea avansul…/ El, pe ºtat, de la…buget!” sau: „Dacã-n epoca de aur/Kent-ul se chema ciubuc,/ Astãzi, miilede euro,/ Devin ºpagã la-nceput…”.

Vestimentaþia fetelor este ºi ea un motivde satirã: „Eva, deºi singurã în Rai,/Punea frunze necesare…/ Pe Pãmânt,fetele noastre, vai,/ Nu-ºi mai pun,umblã cu… neruºinare!”. Dar nicibãrbaþii nu sunt… mai numeroºi decâtfemeile: „Recensãmintele aratã cãacum, în þarã,/ Sunt mai puþini bãrbaþidecât femei/ Rezultatele par a aveatemei: Unora le-a crescut chica destulde mare/ ªi par… dupã îmbrãcãminte,a fi mai mult femei!”

Ca fost profesor de limba românã,nu poate rãmâne indiferent la retorica„duhului” din televizor: „Te vreau lângãmine/ E o emisiune la televizor,/ Celece vin la paravan nu suferã dindragoste,/ Ci… de vocabularul lor!”Uneori îºi recunoaºte neputinþa caeducator: „Din rãsputeri m-am strãduit,/Sã-nvãþ elevii sã vorbeascã ºi sã scrie/Cu unii nu am reuºit…/ Însã primari,jandarmi, inspectori… pot sã fie!”

Iubirea exageratã faþã de animaleeste ºi ea cer(ce)tatã în epigramaintitulatã „Aparent folclo-ricã”: „Stãpâne, stãpâne…/Þii în casã un câine?!/ Când

Nr. 1 / ian-mart 2017 25SAREA PÃMÂNTULUIpe la gunoi/ Sunt flãmânzi ºigoi!...” Democraþia originalã

din România este perfect imortalizatãîn carte: „Avem partide democrate,/Cum n-au mai fost în România/ ªi-avem acum de toate,/ Mai prost stãmcu… democraþia!”, ºi este devoalatãca o democraþie de… cumetrie: „Mãvãd mereu hai-hui/ ªi nu sunt lângãºef…/ El îi are pe ai lui/ ªi-n consiliu ºila chef!” ºi „Consiliul Local e o adunarede-o singurã culoare,/ De indivizi cepun o indemnizaþie la teºcherea/ Nu maiconteazã comuna, þara…/ Voteazã-nunanimitate cum primarul-patronvrea!” Ca oneºtean, îl doare imaginealocalitãþii din mileniul III: „Oneºteniiaveau la Sindicat/ O Casã de culturã –vie!/ Acum, te uiþi prin jur ºi peplatou…/ Vezi o clãdire ne-ngrijitã…ºi-i pustie!” sau: „Mergând pe trotuar,cândva, mã bucuram/ Cã puteam intraîn câte-o librãrie…/ Merg ºi-acum, darmã-ntristez,/ Cã dau numai de birturiºi de berãrie…”

O mare parte din carte esterezervatã mediului în care a activat,multe epigrame fiind dedicateprofesorilor, colegi de catedrã, ºi unorelevi care s-au remarcat cu bune saucu rele. Nu pot sã nu observ uneleconotaþii teologice din câteva epigrame:„Cred cã timpul s-a oprit!/ ªi se parecã-i blestem…/ Cã ºi din fructul oprit/Toatã lumea face gem!” sau „Religiae între credinþã ºi tãgadã/ De crezi…devii un om fericit!/ Dar de tãgãduieºtieste dovada,/ Cã singur te-ai…descoperit!”

Cartea este un manifest al unui„partid” invizibil, format din oameniicu bun simþ, „partid” care însã nuparticipã niciodatã la alegeri localesau parlamentare ºi ca urmare nu arenici candidaþi propuºi. Autorul însuºiafirmã cã adepþi mulþi nu are: „Cândai în spate ºaptezeci de ani/ Ai maipuþini prieteni…/ Dar, ai, probabil,mulþi duºmani!”, iar la sfârºit ne lasãºi un frumos epitaf: „Când voi muripuþin, / Sã fie sãrbãtoare! / ªi sã vãbucuraþi din plin/ Cã viaþa-mi veºnicãnu moare!”

Autorii de literaturã memorialisticãnu sunt niºte egoiºti. Unii dintre ei insistãca toþi sã lãsãm în scris urmaºilor mãcaro dare de seamã asupra vieþii traversate,dacã nu o prozã autobiograficã. Cevasimilar se întâmplã cu cei ce sepregãtesc sã întâmpine viaþa la vârste degraniþã. Maria Ilie, în anul marcãriimajoratului, se simte obligatã sã restituieprivilegiul de a gândi, în vers: „Libertatea-idarul dat” (Lucrarea Providenþei).

Numele nu este necunoscut, mãcarpentru cititorii paginii „Dintre sute decatarge...” a revistei bãcãuane „Plumb”,unde adolescenta a publicat unele dintrepoemele adunate acum într-un volum. L-aintitulat „Frânturi de cer”, fãrã ca vreopoezie sã se numeascã aºa (cel multprimul text, De-aº fi o pasãre albastrã,ar sugera înãlþimile celeste), ceea ceaduce cu o panglicã roºie înnodatãdeasupra unui cadou fãcut de ea sieºi.

Aºadar, la vârsta visurilor nepri-hãnite (Eminescu ºi-o aminteºte precis:„Eram de ºaptesprezece ani...”),devenitã punct terminus în cuantificareaunui efort („lucra cât ºaptesprezece” –Ion Creangã; de ce românii nu au alesºaisprezece sau optsprezece pentru a-ºiconstrui locuþiunea adverbialã?), tânãraîncearcã rãspunsuri la miile de întrebãriadunate de la cei din jur ºi filtrate de oconºtiinþã lucidã. (Adverbul „cumplit” cucare eticheteazã preotul Mircea Ilie,bunicul poetei, trecerea timpului arepartea lui de neliniºte, dar în limbajulfamiliar – aici, familial – înseamnã ºi„foarte bun”.) Maria strânge la piept „Unpui de veºnicie”, sub ceremonialulrenunþãrilor („Mã agãþ cu disperare/Deveºmântul bucuriei/ªi sãrut curesemnare/Mâinile copilãriei”) ºi alimplorãrilor („Opreºte-mi timpu-njucãrii!/Te rog, bãtrânule Moº-Timp!”).

„Frânturi de cer” adunã vârste liricevariate: din 2010 (datarea primelor treitexte) pânã în 2016, poeta pare a fiparcurs probele unei nirvane refuzândresemnarea. Rezultatul este opolicromie, „cum e ºi viaþa”: „cu bune ºicu rele”. Adolescenta îºi construieºte uncod moral întemeiat pe valorile tradiþionale(„Aº vrea cu suflet nobil/Tot timpul sãtrãiesc”) ºi pe credinþa strãbunã (precumIov: „O, Doamne, noi Te vom slãvi în veci/Chiar de-om ajunge oase reci”; deCrãciun, când copiii slãvesc „în colinde/Naºterea, cu bucurii” sau de Paºti, „În

Libertatea ca darIon DÃNILÃ

cântec de paseri ºi alb de mieluþi”).Lumina, omniprezentã, este aburcosmogonic, cu „O umbrã de soare pepleoapele lunii/ªi colþuri de stele dinnestinsul jar”.

Tema predilectã a Mariei Ilie estenatura, surprinsã în momentele deexprimare plenarã a frumuseþii ºi bogãþiei.Cu ochi de pictor (nu întâmplãtorautoarea este ºi o înzestratã artistã aimaginilor grafice; o parte dintre ilustraþiilevolumului îi aparþin), ea dinamizeazãrealitatea („Petalele se deschideau,/Culorile pe fluturi cântã!”) ºi îi recunoaºtesupremaþia: „Ceahlãu! Priveºte-ne desus!” În faþa perfecþiunii, poetul-pictor nupoate crea decât „naturã... moartã!”(Tabloul).

Vegetal ºi cosmic se regãsesc într-osintezã aureolatã de eternul motiv alpoeþilor – luna, care „Se lasã-a fi þesutã/În versuri ºi în strofe”. „Când palidã sestinge Regina astrelor”, e timpul sã reînvielegendele. Luna ºi soarele, în credinþapopularã, „sunt ochii lui Dumnezeu, carelumineazã pãmântul”, iar în unele basmecei doi sunt fraþi, deci le este interzisãcãsãtoria. La multe naraþiuni populare arputea fi adãugatã „Legenda rãsãritului”,propusã de Maria Ilie: în somn, luna estestrãpunsã de sãgeata unui rãufãcãtor. Cuultimele puteri, cere ajutorul stelelor, dare prea târziu: în locul ei „Rãsare cald unrege roº/În cântec vesel de cocoº”. Sã ficitit Maria Ilie „Mica enciclopedie apoveºtilor româneºti”, de Ov. Bîrlea sauantologia „Basmul cu soarele ºi luna”, din1988? Oricum, legenda ei are calitãþivizibile: atmosferã, suspans, metaforã ºimeditaþie pe tema moralitãþii sacrificiului.De altfel o pasioneazã narativizãrile:pentru copii, a versificat „Nunta florilor”încã din 2010, pentru cei de seama ei,un suav love-story („Norul”), iar pentrutoate vârstele, o repovestire a schiþei„Privighetoarea”, de I. Al. Brãtescu-Voineºti („Codrul”) ºi o posibilã aluzie laprefinalul comediei lirice „Take, Ianke ºiCadîr”, de V. I. Popa („Într-o garã”). În„Gândul” am vãzut o altã imagine a celor„Trei feþe”, de L. Blaga: a copilului, atânãrului ºi a bãtrânului, care cocheteazãcu jocul, iubirea ºi, respectiv,înþelepciunea. Reproducem doar primastrofã, pentru luminozitatea ei: „Un gândatârnã/De mintea mea ceacurioasã,/ªi faþa-i cârnã,/ªivremea e copilãroasã”. AlteoriPreot Cãtãlin ILIE


Târgu-Ocna - vedere panoramicã

descrie imaginile sale ori aleprincipalului ilustrator alvolumului, Lucian Sãcrieru-

Dragomir, în „Tabloul” ºi „Mãrþiºor”. Puþinesunt accentele dramatice: uneori „Sepierde apa vie/Din vremuri dinapoi”, aºaîncât „Încet, încet ne pierdem/Întrepãmânt ºi ploi!” Ne rãmân „satul ce creºtela poale de munþi”, þara unde „Piatrã-npiatrã contopeºte” ºi „Eroii de pe dealulCoºna”.

Aflatã la vârsta acumulãrilorintelectuale, sunt evidente ecourile dinlecturi: Vasile Alecsandri („gingaºaLãcrimioarã/Era scumpa lor comoarã”),George Coºbuc (tehnica versului izolat),George Topîrceanu („Anotimpuri” sauexplorarea universului mãrunt, în „Libelula”ºi „Buburuza”), Octavian Goga („Pre noi,þãrani desculþi, Pãrinte,/Nu are cine sã ne-alinte!” – Rugãciune), Ion Barbu („RigaCrypto...”, în „Iubirea”). „Un gând” ºi„Hoinarul” sunt pasteluri meditative, iar luiEminescu îi înalþã un meritat imn,ascunzându-se dupã vorbele însoþitoare dedar ale lunii: „Din boltã v-am trimis în jos/Pe Eminescu între voi”. În aceste condiþii,retorica smereniei întâmpinã simplaaspiraþie la statutul de creator: „De mã laºitu, Poezie,/Sã pãºesc prin poarta ta/Deluminã, ani o mie/Eu pe buze te-oi purta”.

Exerciþiile de compoziþie asociazãcomparaþii („Nemiºcat ca ºi tãcerea”;„Paºi grei ca ºi tãria”, „tãinuitã/Cadragostea-n statui”), personificãri („PorþiTrupul lui Iisus mereu/Ca Maica luiDumnezeu” – Sfântul Potir), metafore(„Aripi avem, dar sunt legate-n lanþuri”;bunicii „Ne-aºteaptã-n prag/ Cu stropide timp pe mâini”) sau epitetemetaforice („pãdurea de aur”, „obraji demere”, „ochi de zmei”, „vers de cer”).Definiþiile („o noapte fãrã stele/E-o

bunicã fãrã-andrele”) ºi experienþele demetempsihozã („Am fugit din timp înpripã/ªi am strãbãtut îndat’/Tot trecutulcel uitat”) fac casã bunã cu sinesteziile(„ªi toatã armonia e cântec colorat”).

Eleva Colegiului Naþional „DimitrieCantemir” din Oneºti este prietenãdevotatã a limbii române, aplicândcreator lecþia lui Nichita Stãnescu: „Îmiînvãþam cuvintele sã iubeascã”. Avemde toate în „Frânturi de cer”: de laaliteraþii („Zorii zilei zumzãiau” ºi „Joacã,jocuri, jucãuºi” la dereflexivizãri („Toþimãceºii tânguie”) ºi de la virgulastilisticã (adversativã în „Îmi uit grijavieþii, ºi cum sã nu uiþi?”) la subtilitãþigramaticale („De vei privi vãzduhul/ªiochii-i ridica”, cu un auxiliar ascuns binede tot în al treilea i). Ca un veritabilcreator, are dreptul la licenþe poetice denaturã foneticã („sfãrâmaþi”) saumorfologice (roº-roºã; vineþi ºi vioi,pentru feminin plural; povere).

Înnobilatã de numeroase lecturide calitate, înzestratã cu sensibilitateimaginativã ºi forþã de a conducediscursuri lirice, dar ºi epice, MariaI l ie este o certã promisiune ageneraþiei sale de poeþi, dacã nucumva s-a instalat în seria condeierilorde talent.

Cu gene apãsate de ostenealãalunec în vis nelegãnatprin perdele de ceaþã vibrate-n lumini de meduze.Lin mã desprind din cel ce doarmecu o carne de trup pentru zbor uºurat.Plutesc fãrã aripi, nepãmântesc,mai frumos decât îngeri cu pene-nodate de omoplaþi,încondeiaþi în sineala boltitã-abisericii scunde din sat.Trupul meu în visare e numai gând– de aceea nu-mi trebuie aripi.N-am braþe cu-artereºi muºchi de om cãlcãtor de þãrânã.Braþele mele vâslesc unduindgând rãsfirat.Alunec printre secunde– sâmbur de strugur încetinitîntr-un vãzduh îngroºatcu soare de miere de tei.Armãsarul albastrunecheazã-nodat de luceafãrul serii.Bate copita gata de drum…Umbrele-ncep sã se scurgã din lucruri…Din coamã ºi din oblâncuriscuturã ciucuri cu pulberi de astre.Încalec.Am straie-argintiiºi Împãratul îmi dãruie paloºpentru mere de aur, furate.Galopul de stele-mproºcate închipuie zodii

ºi-n golul ce-mi creºte cu noaptea în spatem-ajung ochi arzãtoriºi rostiri ºopotite pentru ursiriîn vatra din sat fermecate:

…„Sã-þi fie Balanþa destin– pe-un talger sã-ngânicãdere de frunze din om,cu jumãtate de frunte rotitã de soareºi jumãtate uitatã-n miresme de cântec lunarsã þii în balanþã teama de moarte…”

Vãrsãtorul de apã îmi fuge-nainte,umple gãleþi semãnate pe drumºi-mi dã bineþe.La-ntâia rãscruce, Timpul mã vede,se-aºeazã bãtrân pe o piatrãºi numãrã-n degete veºtede –tremur de clipe.Din goanã-o potcoavã zvârlitãcu þipãt de-oþel þiuind limpezit în auzpeste umãrul stâng se preschimbã în lunã.Pãpuºa din geam a vãzutºi-a cãzut

în golîntr-un braþ rãsucitca o cheie de sol.Fug desculþ…Mã loveºte o umbrã ºi cad.Câinii negri, câinii negri,miºunã prin cercuri albe.Bolovani îmi cresc în palmeºi mã trag de-a dura-n hãu.Fug prin aer vâscos, fug prin sudori,

þip într-o fugã muºcatã de colþi.Mi-e þipãtul ud.Aº vrea sã mã sui în copaci.Aº vrea sã m-agãþ de zãbrele de gard.Am în gurã sudoare, mi-e þipãtul udºi þipãtul nu mi-l aud.Cad ºi trag mârâit sângeratîncleºtat în pulpele mele.Ameþit mã rãsucesc. Desfermecatmã prãval cu alaiuri de stele…Soarele-mi arde în cuta frunþii,umbrele-ºi trag fãpturile-n lucruri.Mã pierd printre oamenica un desen într-un alt zodiac.

Valeriu Filimon, Tãrâmuri imaginare–Poezii, Edit. Paco, Bucureºti, 2001,

pag. 17-19

Ursita

Scrisoare de dragosteDragul meu,

Astãzi dimineaþã, când te-ai trezit din somn, eramlângã patul tãu, în lumina minunatului rãsãrit de soarecare a inundat odaia ta. Am sperat în acel moment cãÎmi vei spune „Bunã dimineaþa“, dar n-ai fãcut-o.

M-am gândit cã poate era prea devreme ºi nuM-ai observat. Am încercat sã-þi atrag atenþia cândgrãbit ai deschis uºa ºi ai plecat.

Þi-am sãrutat faþa cu boarea dimineþii ºi am revãrsatasupra ta mireasma dulce ºi parfumatã a florilor, þi-ammurmurat o melodie de dragoste prin gingaºul ciripital pãsãrelelor, dar ai trecut pe lângã Mine grãbind pasul,fãrã sã Mã bagi în seamã. Mai târziu te-am privitmergând ºi discutând aprins cu vecinii ºi prietenii tãi…Cât aº fi dorit sã schimbi câteva cuvinte ºi cu Mine, darai trecut fãrã sã-mi dai nici o atenþie! Dupã amiazã,fiindcã era foarte cald, þi-am trimis o ploaie înviorãtoareºi þi-am strãlucit prin fiecare picãturã dragostea Mea.Am strigat din ceruri cu glas de tunet, doar doar Mã veiauzi. Zadarnic. Apoi þi-am pictat un curcubeu fermecãtorîn mijlocul norilor Mei aurii ºi Mi-am zis: „Cu siguranþãMã va vedea“, dar, ca un fãcut, nu M-ai vãzut. Seara,la sfârºitul zilei, þi-am trimis un minunat apus de soare,gândind cã Mã vei privi. Te-am cãutat atât de mult cu


Dupã ce am avut deosebitaocazie sã primesc în dar de la un fostcoleg de liceu ºi consãtean mai multeexemplare cu acest Buletin deinformare misionar-pastoralã ºiculturalã a staþiunii Tg.- Ocna, cumare emoþie m-am hotãrât sã vã trimitºi eu ceva. Dacã veþi considera cãmeritã sã fie citit de cei ce cu interesvã urmãresc, voi fi tare bucuroasã.

Dar sã mã prezint: Mã numescViorica Panþâru, cãsãtoritã Rotaru, suntdin satul Brãteºti, com. Bârsãneºti, amstudiat la Liceul din Tg. Ocna (absol. în1966), am continuat la Universitatea Al.I. Cuza – Iaºi (filologie, românã-francezã,absol. în 1972). Dupã terminarea studiilor,am profesat 10 ani la mine în sat, laBrãteºti, ºi în continuare 28 de ani laCentru-Asãu. Sunt pensionarã!

Bunicul meu, dupã tatã, a fostmonah la Mãgura Ocnei pânã când a fostdesfiinþatã mânãstirea. Tatãl meu, trecutla cele veºnice, a fost veteran de rãzboi.S-a întors de pe frontul din Est(Regimentul 12 Infanterie cu care a ajunspânã la Cotul Donului, decoraþie VirtuteaMilitarã , cls. a III-a). A fost luat prizonierºi a ajuns într-un lagãr dincolo de Munþii

privirea miilor de stele strãlucitoare, nãdãjduind cã Mãvei vedea ºi cã îþi vei întoarce privirea, dar am rãmasîntristat de nepãsarea ta ºi de aceastã datã. În sfârºit,noaptea, la culcare, am revãrsat lumina lunii peste faþata ca sã-þi amintesc cã Eu nu te pot uita. Am sperat cãmãcar acum ai sã-Mi vorbeºti, înainte de culcare. NuMi-ai spus nici un cuvânt. M-a durut purtarea ta ºi totuºiam continuat sã stau trist de veghe la cãpãtâiul tãu,sperând cã mãcar a doua zi sã-mi observi prezenþaMea ºi sã-Mi dai atenþie. Tot astfel, în fiecare zi amcontinuat sã Mã descopãr prin tot felul de cãi ºi metode,nãdãjduind cã vei dori sã fiu Pãstorul tãu. Eu pot sã-þiport de grijã ca nimeni altul, sã te pãzesc, sã te cãlãuzescîn siguranþã. Dragostea Mea pentru tine este mai adâncãdecât marea ºi mai înaltã decât cerul; te iubesc cu oiubire veºnicã, de aceea îþi pãstrez ºi îþi dãruiescîntotdeauna bunãtatea Mea. Vreau sã Mi te dãruieºti ºiam atâtea sã-þi împãrtãºesc. Te rog, nu Mã poþi respinge.Vino-þi în fire ºi întoarce-te la Mine ca sã te binecuvântezºi sã ai o viaþã nouã, trãitã în pace ºi liniºte deplinã.Pentru binele tãu, te rog sã-Mi rãspunzi cât mai curând,cu dragoste din toatã inima ta…

Al tãu prieten care te iubeºteDomnul ºi Mântuitorul Iisus Hristos

Urali într-o minã de fier la Sverdlosk. Deacolo, din lagãr, la bunicii mei a ajuns ocarte poºtalã pe care v-o trimit în copiepentru curiozitatea celor ce iubesc istoriaºi documentele vechi. Scrisoarea estestropitã cu lacrimile bunicii mele care, caºi alte mame care aveau feciori pe front,mergeau la bisericã cu ele în sân ºi culacrimi fierbinþi se rugau sã le vinã fecioriiacasã. Priviþi-o cu atenþie!

Vã trimit ºi alt tip de scrisoare atâtde veridicã ºi de prezentã în viaþa noastrãzbuciumatã. Nu întotdeauna privim cuatenþie în jurul nostru. Suntem grãbiþi, atâtde grãbiþi! Nu-L vedem, nu-L auzim ºi nu-Lsimþim pe Dumnezeu chiar dacã cumvane uitãm la cerul senin, privim munþii, darnu cu atenþie; oare ne bucurãm derãcoarea dimineþii, de puritatea zãpezii ºi

câte altele? Fiecare putem rãspunde cusinceritate la aceste întrebãri citind, fãrãgrabã, aceastã scrisoare.

Dacã consideraþi cã aceste gânduriînsoþite de cele douã scrisori atât dediferite pot apãrea în revista dvs. cu unnume atât de inspirat ales, suntbucuroasã. Dacã nu, mã bucur pentrucã aþi avut bunãvoinþa ºi rãbdarea sã-micitiþi aceste rânduri scrise cu mare emoþieca pe vremea când eram elevã saustudentã!

Cu aleasã stimã pentru întreagaredacþie!

Prof. Viorica Panþâru-RotaruSfârºit de ianuarie 2017Comãneºti

NR. 14 / ian- feb, 2001 28Nr. 1 / ian-mart 2017

Colegiul de Redacþie

SAREA PÃMÂNTULUI

Preºedinte: IPS Dr. Ioachim, Arhiepiscopul Romanului ºi BacãuluiConsultant: Preot Ioan Bârgãoanu, Protoiereu de Oneºti

Revista «Sarea pãmântului» se aflãsub ascultarea duhovniceascã

a Arhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului.Articolele spre publicare se primescprin membrii Colegiului de Redacþie

ºi nu se returneazã.

Colaboratori: preoþii, profesorii ºi oamenii de sufletºi de culturã ai staþiunii Târgu-Ocna ºi de pretutindeni

Redactori: Preot Dr. Daniel Nichita, Preot Vasile Panþiru,Preot Cristian Mazilu, Preot Constantin Genes

Adresa Redacþiei: Preot Petru Roncea,B-dul Republicii, Bl. F3, Sc. A, Ap. 7,

Târgu-Ocna, Jud. Bacãu;tel. 0234/340481; 0741/089798

e-mail: [email protected]

Redactor-ºef fondator: Preot Petru Roncea

Tipãrit la S.C. MAGIC PRINT S.R.L. OneºtiTel/Fax 0234-319.810

ISSN 1841-7760

Corector: Prof. Ionatan Stanciu

Monumentul Eroilorde la Poieni

Ziua de 9 Martie cinsteºte Sfinþii 40de mucenici din Sevastia ºi DeþinuþiiPolitici Anticomuniºti din perioada 1944– 1989. În aceastã zi, elevii ªcoliiNaþionale de Pregãtire a Agenþilor dePenitenciare, profesori, salariaþi, colegidin Centrul Educativ Târgu-Ocna ºimembri ai conducerii celor douã unitãþiau participat la slujba AcatistuluiSfinþilor Mucenici ºi la pomenireatuturor mãrturisitorilor dinînchisorile ºi lagãrele comuniste.Slujba a fost oficiatã de preotulcoordonator al preoþilor capelanide penitenciare din cadrulAdministraþiei Naþionale aPenitenciarelor din România,preot capelan de penitenciare,Florin SMARANDI.

Biserica Ortodoxã neaminteºte de supliciul celor 40de mucenici din Sevastia, pentrucã, în esenþã, aceasta a fost ºidrama deþinuþilor anticomuniºtidin perioada 1944 – 1989: unmartiraj îndurat pentru cã au

9 Martie - ziua închinatã comemorãriifoºtilor deþinuþi politici

„Toþi aceºtia care au pãtimit în închisoriau fost mielul de jertfã pentru iertareapãcatelor poporului român. Ei au fost

aruncaþi in gura celor fãrã de Dumnezeu,ca sã ispãºeascã pãcatele noastre, ale

tuturor. Ei s-au jertfit pentru noi.”(IPS Iustinian CHIRA)

„Adevãrat, adevãrat zic vouã, cã dacãgrãuntele de grâu, când cade în pãmânt,

nu va muri, rãmâne singur; iar dacã vamuri, aduce multã roadã.” (Ioan 12, 24)

mãrturisit ºi nu s-au lepãdat de credinþalor de a vedea o Românie liberã.

Anul 2017 a fost declarat decãtre Patriarhia Bisericii OrtodoxeRomâne ca Anul comemorativ Justi-nian Patriarhul ºi al apãrãtorilorOrtodoxiei în timpul comunismului. Acest an este unul simbolic ºi pentruªcoala Naþionalã de Pregãtire a Agenþilorde Penitenciare, cãci întruchipeazãnaºterea unei realitãþi dintr-un vis maivechi: proiectul privind construirea uneibiserici de lemn, reprezentativã pentrusistemul penitenciar românesc, închinatãSfinþilor martiri ºi mãrturisitori români dintoate timpurile ºi mãrturisitorilor dinînchisorile comuniste din toate locurile.Aceastã bisericã va constitui recu-noaºterea valorii educative ºi de simbola unitãþilor penitenciare din Târgu-Ocnaºi a acestor locuri de martiraj.

Prin acest demers, se doreºterecuperarea memoriei naþionale, ca datoriemoralã faþã de martirii neamului românesccare nu au supravieþuit iadului închisorilorcomuniste, având totodatã convingerea cãdezvãluirea adevãrului istoric ascuns demai bine de jumãtate de secol este ceacare ne poate ajuta sã construim un viitorbazat pe respect ºi credinþã.

Limba nu va avea niciodatã cuvintecu o semnificaþie suficient de adâncãastfel încât sã exprime tumultulgroaznicelor zile ce s-au scurs înclepsidra universului construit întreziduri înalte ºi gratii, pe o bucãþicã deaxã temporalã la care ne vom raportaîntotdeauna cu strângere de inimã ºirecunoºtinþã. Jertfa lor nu va fi uitatãnicicând!

Ana SAVIN

Anul XIII, nr. 1 (49) / ianuarie - martie 2017 Proiecte pentru † … · 2017. 3. 22. · Demn de...

Documents

Transcript of Anul XIII, nr. 1 (49) / ianuarie - martie 2017 Proiecte pentru † … · 2017. 3. 22. · Demn de...