Anul X. %S^b Arad, Mercuri 4|17 Octomvrie 1906. Nr. 186.

REDACŢIA F e r e n c z - u t c z a n r u l 2 0 . A B O N A M E N T U L

î ' r d m â t a t e a n 2 0 c o r . 10 < ? e 1 l u n a

J M l de D u m i n e c a pe an 4 c o r o a n e .

R o m â n i a ş i A m e r i c a 1 0 coroane.

R o m â n i a ş i s t r ă i n ă t a t e c r i i d e z i p e a n 4 0 f r a n c i . TRIBUNA

ADMINISTRAŢIA D e á k f e r e n c z - u t c z a n r u l 2 0 .

I N S E R Ţ I U N I L E d e u n ş i r g a r m o n d : p r u n a d a t ă 1 4 b a n i ; a d o u a o a r i 12 b a n i ; a t r e i a o a r ă S b a n i

d e f i e c a r e p u b l i c a b ' u n e .

Manuscripte nu e e înapoiază.

T e l e f o n o r a ; s i c o m i t a t 5 0 2 .

Dinasticismul nostru. n.

Cei mai aprigi duşmani ai monarchiei sunt jonarhii ei înşi-şi, dacă, fie chiar şi urmă-Irid scopuri bune, abusează de putere, to-:rează abusuri ori încuragează demoraliza­ră prin ridicarea oamenilor netrebnici ; mo-irchistul convins susţine interesele monar­

hiei şi faţă cu asemenea monarchi, fie fără de voia lor, fie chiar şi în luptă cu dânşii.

Tot astfel au şi Românii din regatul un-(jr să susţină interesele monarchiei chiar şi jacă monarchul el însu-şi n'ar voi-o şi n'ar

Cere-o aceasta, ba şi în luptă cu cei mai deaproape ai lui.

Adevărul e însă, că li se cere să dee tot cèea ce le stă prin putinţă pentru sporirea puterii monarchiei.

Membrii dinastiei şi sfetnicii ei, tot oa­meni fiind, pot să fie preocupaţi, rău in­formaţi, amăgiţi ori rău porniţi: puţin ne trasă de dânşii, dacă suntem convinşi, că e bună calea, în care ne aflăm.

E azi mai presus de toată îndoială, că la 167 monarchul a fost rău consiliat şi că

jalismul a fost un esperiment cu diesevâr-iţire greşit, din care numai esploatatorii po­poarelor au tras foloase.

Puţini o recunoşteau aceasta atunci, dar juin ce în ce mai mulţi o recunosc astă-zi, Când monarchia se află în continuă fră-

rmântare. Efectul, pe care 1-a produs cartea publicată

de dl Aurel Popovici atât în lăuntrul mo­narchiei, cât şi în cercurile politice din ţările apusene, a putut să-i convingă şi pe cd ce stăteau la îndoială, că această pocită formă de organizaţiune nu mai poate dăinui, şi

„ ori se va face trecerea la uniunea personală, I ori se va reînfiinţa monarchia unitară. .—-~

In faţa acestei alternative Românilor nu te rămâne alegere.

E copilărească obiecţiunea, că Maghiarii, văzându-se singuri, vor fi nevoiţi să între

lia învoială cu Românii, căci nu de popo­rul maghiar e vorba, ci de cei ce-1 esploa-'tează şi pe el, iar aceştia vor uniunea per-ională tocmai pentrucă să fie mai în lar­ii lor şi nu întră la învoială decât cu cei

Ш ajută ori îi lasă să esploateze. 'fţunt două-zeci de ani de când cercurile ftj>fărîtoare au recunoscut, că numai prin ^'reformă electorală făcută în senz euro-jîèriësc se poate pune capăt acestei esplo-átari, şi de atunci şi până astăzi guvernele íirigare toate au luat angajamentul de a Ó Face reforma aceasta, au găsit însă fel <fe fel de pretexte pentru amânarea ei. / C u m am putea să credem, că într'un re­

gat ungar neatârnător vor renunţa Ie be­neficiile, de cari se împărtăşesc azi ! ?

Rămăşiţele scăpătate — şi degenerate ale nobilimii ungare, asociaţii ei şi slugile ei numai siliţi se supun, numai de nevoie renunţă, iar sila numai o monarchie puternică ar putea să le-o facă.

Dacă dar nici acum nu vor face reforma cum trebue să fie făcută şi cum o doreşte monarchul, rămâne stabilit în gândul tuturora, că pentru Români numai în o monarchie puternică mai e scăpare.

Se vor împlini în curând douăzeci de ani decând generalul Traian Doda a zis, că nu e şi pentru Români loc în viaţa constitu­ţională a Ungariei. Mulţi au stat atunci şi mai târziu la îndoială, dacă marele nostru luptător avea ori nu dreptate, şi timp în­delungat Românii au fost destinaţi între dânşii fiindcă unii dintre dânşii sperau, că se va face în cele din urmă loc şi pentru Români.

Va mai sta oare cine-va la îndoială, dacă reforma se va amâna şi acum ori dacă ea se va face cu rea credinţă!?

Niciodată în timpul celor din urmă cinci­zeci de ani Românii din ţările coroanei un­gare n'au fost atât de uniţi ca astă-zi, iar ceeace i-a unit e lipsa de bun simţ a frun­taşilor maghiari, care au speriat pe ceice ar fi voit să se apropie de dânşii.

Unirea va fi încă mai strânsă dacă re­forma electorală se va amâna ori se va face cu rea credinţă.

Ori şi cât ar ţinea Românii să susţină statul ungar alăturea cu Maghiarii, li-e peste putinţă lucrul acesta câtă vreme sunt res­pinşi de fruntaşii politici ai poporului ma­ghiar.

E deci foarte greşit felul de a vedea al celor ce zic, că Românii îşi vor da ajutorul celor ce-1 vor fi cerând şi le vor fi dând garanţii suficiente, că nu se va face abus de el.

Câtă vreme Ungaria e stăpânită de rămă­şiţele nobilimii, de asociaţii şi de slugile ei, Românii numai politică dinastică pot sa facă, iar aceasta nu pentrucă ţin la monarch şi la dinastie, ci pentrucă aşa cer interesele lor de conservare naţională.

»Dară, — vor fi zicând unii, — întoar­cerea la monarchia unitară şi puternică, în care li-s'ar pune frâu exploatatorilor, nu mai e cu putinţă.

Lucrul acesta nu e încă dovedit. Se poate, că mâne ori poimâne se va

forma în Ungaria un partid al oamenilor resonabili, care înţeleg, că statul ungar nu se poate salva decât făcându-li-se întrânsul tuturora de-o potrivă dreptate, şi, luând un asemenea partid conducerea afacerilor pu­

blice, întoarcerea la monarchia unitară vá fi peste putinţă, căci nimeni nu va mai avea cuvinte de a o dori. Deocamdată însă afa­cerile publice ale Ungariei sunt conduse de oameni, care propagă dorinţă de întoarcere la monarchia unitară.

Şi chiar dacă s'ar dovedi, că nu mai e cu putinţă realisarea acestei dorinţe, Ro­mânii din ţările coroanei ungare tot nu sus­ţinând statul ungar neatârnat alăturea cii Kossuth şi cu ai săi îşi vor găsi mântuirea.

Cu totul alta e politica, pe care o vor face atunci. i o a n S l a v i c i .

Deschiderea Congresului. — Corespondenţă particulară. —

Deschiderea Congresului naţional biseri­cesc s'a făcut cu deosebită solemnitate de I. P. S. Sa Mitropolitul Meţianu înconjurat de episcopii sufragani N. Popea delà Ca­ransebeş şi I. I. Pap delà Arad. Solemnita* tea s'a deosebit de toate cele de până acum : serviciul divin s'a făcut de astă-dată în noua catedrală iar congresul s'a deschis în sala nouei «-Case Naţionale.» ""Slujba dumnezeiascăásăvârşit-o i.P. S. Sá

mitropolitul /. Meţianu asistat de arhimandriţii dr. Ilarion Puşcăria, Filaret Musta, Augustin Hamsea şi V. Mangra şi de protosincelţi dr. E. Roşea şi dr. T. Bădescu, diaconii E, Cămpianu şi dr. Crăciunescu.

Corul condus de profesorul 7. Popovici a cântat admirabil. Toţi l-au lăudat.

Dupăce I. P. S. Sa Mitropolitul a fost condus la reşedinţă cu pompa obicinuită, deputaţii s'au dus la Casa Naţională, unde s'a ales o delegaţie compusă din protopopii Pletos, Putici şi Pepa, mirenii S. Demian, colonel Marin şi P. Truţa cari s'au dus să poftească pe I. P. S. Sa Mitropolitul şi pe cei doi Episcopi la congres.

Intrarea lor în sală este salutată cu res­pect.

Ocupându-şi fotoliul prezidenţial, şi având la dreapta pe episcopul Caransebeşului iar la stânga pe episcopul Aradului, I. P. S. Sa citeşte următoarea vorbire :

Preasfinţiţilor fraţi Episcopi ! Preaslimaţilor domni deputaţi!

Simţesc mare bucurie sufletească, Prea:

sfinţilor fraţi episcopi şi preastimaţilor domni deputaţi, că provedienţa divină mi-a reser­vat şi astădată la etatea mea înaintată, a a Vă vedea în jurul meu întruniţi în acest congres naţional-bisericesc, în scopul de a conlucra la opul cel mare al binelui şi feri-cirei noastre; deci salutându-vă cordial, rog şi din acest loc pe creatorul şi conducăto-

rfontru C a s t e l e , v i l e , s a n a t o a r e , s p i t a l e , h o t e l e , f a b r i c i , l a b o r a t o a r e , g ă r i , c a s a r m e , b i s e r i c i , lüoale, c o m u n e ş i o r a ş e m i c i , c e a m a i i e f t i n ă nmWnare e c e e a - c e s e p o a t e f a c e c u g a z u l B é n ­

í t ó F l a c ă r a c e c o r ă s p u n d e l a 5 0 l u m i n i c o s t ă *" pe o r ă n u m a i 1 * 6 f î l l e r i .

T e l e f o n 5 6 1 . T e l e f o n 5 6 1 .

Magyar Benoid-jáz Részvénytársaság.

A r a d , P è c s k a i u t Г 3 | 1 4 - .

F ă r ă a c i t e l î n ! O r i c e p r i m e j d i e e s c h i s ă ! C e a m a i s i m p l ă m a n u a r e ! E p i s t o l e d e r e c u n o ş t i n ţ ă d i n p a t r i e ş i s t r ă i n ă t a t e . P a t e n t e d i n p a t r i e ş i s t r ă i ­n ă t a t e . N e n u m ă r a t e p r e m i e r i . C e i i n t e r e s a ţ i p r i ­

m e s c d e s l u ş i r i d e t a i l a t e . P r o s p e c t g r a t u i t , f ă r ă n i c i u n c o n t r a t .

P*R. 2. . T R I B U N A . Ni. 186.

rul universului delà care se îndreptează paşii oamenilor să ne ajute a ne apropia tot mai mult, de scopul ce urmărim.

Bucuria mea se potenţază, dlor, şi prin aceea, că precum binevoiţi a vedea, în răs­timpul de ultima noastră întrunire în con­gres, am ajuns a împlini o mare şi greu simţită cerinţă, precum şi o mare şi ferbinte dorinţă cu care s'au dus în mormânt feri­ciţii nostru înaintaşi. Am ajuns a ridica aici la metropolie un centru cultural, un isvor de bine şi fericire, un scut şi adăpost pu­ternic contra valurilor furtunoase ale timpu­rilor; am ajuns a zidi o biserică catedrală, simbol etern al unităţii noastre de credinţă şi de limbă.

Şi'n adevăr dacă ne bucurăm când pu­tem ridica un templu al ştiinţei, cum nu ne-am bucura când vedem ridicat şi un ase­menea templu al sfintei noastre religiuni, care ţinându-ne în strânsă legătură cu crea­torul nostru Dumnezeu, ne stimulează la desvoltarea puterilor sufleteşti în măsuri tot mai mare şi prin aceasta la ajungerea sco­pului ce urmărim.

Precum la reînvierea maicei noastre me-tropolii, tot asemenea şi la zidirea bisericii noastre catedrale în care astăzi am săvâr­şit primadată invocarea Duchului Sfânt asu­pra lucrărilor noastre, am avut în vedere sublima misiune culturală a bisericei noas­tre naţionale; am avut în vedere pu­terea ei cea magică de conservare precum şi eternul adevăr, că şi noi putem ajunge binele şi fericirea după cari oftăm, numai stând în strânsă legătură cu cea mai mare putere protectoare, cu Dumnezeu şi că acea legătură o putem susţinea numai prin bise­rica străbună, cu sfânta ei credinţă religi­oasă, întemeiată de unul născut fiiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Cristos, o putem susţinea prin aceea sfântă credinţă, despre care cu drept cuvânt zice sft. loan gură de aur: » Speranţa noastră este bise­rica, adăpostul nostru e biserica şi mântu­irea noastră tot numai biserica^.

Precum se ştie Dlor, biserica ne-a fost totdauna acel puternic stimul delà care a emanat nizuinţa desvoltării puterilor noas­tre sufleteşti, şi cultura celor mai mari in­terese ale noastre, cultura intereselor reli­gioase morale-naţionale şi patriotice, cărora avem a mulţumi atât vechia noastră exis­tenţă prea adese ori greu ameninţată, cât şi progresele ce am ajuns în mersul nostru spre înaintare.

Şi precum în trecut aşa şi în viitor, tot numai biserica va fi, domnilor, asemenea factor de lumină şi de cultură religioasă morală, dar numai dacă o vom îmbrăţişa şi noi cu dragostea cu care au îmbrăţişat-o şi fericiţii noştri părinţi, dacă vom ţinea şi noi la ea cu aceeaş tărie şi căldură cu care au ţinut acei fericiţi părinţi ; precum şi dacă su­blima ei misiune culturală o vom mai în­tări şi prin desvoltarea şcoalei confesio­nale conform cerinţelor timpului. Căci pre­cum biserica a întemeiat şcoala, pe care cu mari jertfe o şi susţine, tot asemenea în faţa împrejurărilor schimbate şi şcoala are a sprijini biserica ca pe maica sa.

Pentru a conclura împreună la conser­varea, întărirea şi desvoltarea acestor aşe­zăminte sfinte şi prin ele la ajungerea po­sibilului bine vremelnic şi a fericirei eterne, după cari oftăm, ne-am întrunit şi noi cei de o credinţă şi de o limbă în acest con­gres naţional bis. în care culminează uni­tatea şi solidaritatea noastră.

Chiar şi numai din acestea vom înţelege dlor ce tezaure nepreţuite sunt pentru noi oiserica noastră naţională şi şcoala noastră confesională, concrezute îngrijirei noastre şi tot asemenea vom înţelege dlor, că este nu numai datorinţa dar şi interesul nostru bine înţeles a conzerva şi a desvolta acestea în folosul nostru şi al iubitei noastre patrie precum au făcut aceasta în toate timpurile şi fericiţii noştri înaintaşi.

Pentru a conlucra cu bun succes la con-zervarea şi întărirea acelor preţioase tezaure părinteşti este neapărat de lipsă dlor, ca în toate sfaturile noastre să urmăm înţelepte­lor învăţături a le sftlui Apostol Pavel către Efeseni: »Ca fii luminii să umblăm răs-cumpărând vremea, căci zilele rele sunt". Cu alte cuvinte să avem în vedere greu­tatea timpurilor în cari trăim şi mai ales feluritele curente periculoase contra bisericei şi aşa în toate lucrările noastre să ne in­spirăm de lumina cea adevărată a aceluia carele a zis despre sine »eu sunt lumina lumei«, alegând ceeace e bun şi folositor şi lăpădând ceeace e rău şi păgubitor.

Inspiraţi de acea lumină şi ţinând cu tărie la sfinţenia celor eterne şi nestrămutate ale credinţei, să stăruim dlor mai ales la forma, regula şi ordinea după cari să conlucrăm şi noi Ia conzervarea intactă a celor sfinte. Căci una este sta. credinţă religioasă care este eternă şi nestrămutabilă, ca şi întemeietorul ei, dnul nostru Is. Christos, şi alta este forma, regula şi ordinea după cari şi prin cari avem a conlucra şi noi la întărirea aceleia credinţe religioase din care emanează în­demnul, puterea şi tăria sufletului, în nizuin-ţele şi lucrările noastre spre scopul ce ur­mărim.

Numai lucrând aşa vom puteà dlor în­frunta şi paraliza periculoasele curente ale timpului şi vom ajunge a ne întări tot mai mult în sfta credinţă cu a cărei putere vom învinge obstacolele ce ar sta în calea înaintărei noastre.

Prin asemenea lucrări folositoare sufletul nostru se va inspira tot mai mult de pu­terea cea mare a credinţei care învinge toate, ba după zisa sftei evangelii : » Stră­mută şi munţii*., iar prin credinţă sufletul nostru se va încălzi şi de sacrul foc al dragostei creştineşti din care rezultă toate cele bune şi folositoare. De aceea toate conzultările noastre să emaneze numai din adevărata credinţă şi dragoste creştinească, spre mărirea lui Dumnezeu, spre folosul bisericei noastre celei vie şi al patriei noastre iubite.

In firmă speranţă, că aşa vom şi urmà în toate lucrările noastre pe cari şi bunul Dumnezeu le va binecuvânta, declar se­siunea congresului nostru naţional biseri­cesc ordinar pentru periodul în care ne află, de deschisă.

In mai multe rânduri vorbirea este între­ruptă de aprobări.

/. P. S. Sa Mitropolitul chiamă la biu-roul interimal pe secretarii M. Voileanu, I. Pinciu şi I. Georgea din cler ; dr. G. Proca, dr. Miclea, dr. G. Ciuhandu şi dr. lonescu.

Se dă cetire apelului nominal şi deputaţii îşi prezintă credenţionalele.

Se constată prezenţa a 62 deputaţi. Dintre deputaţii aradani lipsesc dr. N.

Oncu, dr. I. Suciu, V. Tomici, dr. G. Popa şi F. Leuca.

Congresul se declară apoi împărţit în trei secţii, după diecese, având secţia Ara­

dului să verifice pe archidiecesani, Caran-sebeşenii pe aradani iar archidiecesanii pe/ caransebeşeni.

Şedinţa II se hotăreşte pe Luni la 10 ore a. m.

* După ridicarea şedinţei membrii con­

gresului s'au dus în corpore la reşedinţa mitropolitană, unde prin graiul cavalerului semptemvir Puşcăria au adus omagii înal­tului prelat.

/. A 5. Sa a mulţumit foarte emoţio­nat şi a ţinut apoi o duiosă vorbire pri­vitoare Ia greutăţile prin cari trece biserica şi a arătat datorinţele mari, ce ne imcumbă tuturora.

Membrii congresului s'au prezentat d'a-semeni şi Ia episcopul Caransebeşului, unde a vorbit archimandritul Aug. Hamsea iar la episcopul Aradului a vorbit protosincelul Badescu.

Spiritul, ce domneşte, este înălţat şi de pace !

Procese l e „Poporulu i R o m â n " — sistatei Sâmbăta trecută, aveà să se dezbată înaintea Curţii cu juraţi din Budapesta trei procese de presă in­tentate contra redactorului responzabil al »Popo-rului Roman« dl Dimitrie Birăuţ. Ceeace s'afc tâmplat însă în dimineaţa procesului a făcut senzafe generală. S'a prezentat adică prim-procurorul şi fără vre-o motivare «acceptabilă, « şi-a retras oa­zele. La aceasta tribunalul a sistat procedura.

Bunăvoinţa aceasta a dlui Polónyi faţă de un »agitator roman« e comentată în diferite forme »Nepszava« delà 14 1. c. însoţeşte aceasta ştire cu următoarele reflexiuni :

» Peste tot nu înţelegem, mărinimia aceasta a procuraturei faţă de Dimitrie Birăuţ, »agitatoruk Desigur, pentrucă noul » partid ţărănesc româm înfiinţat acum în urmă şi prin dl Birăuţ, şi-a în­ceput activitatea în urma înţelegerii prealabile avută cu guvernul, care are acum nevoe de Dimitrie Birăuţ. Polónyi a dat în urmarea aceasta ordin şi procurorul său îndată a sistat trei procese de agitaţie la ordin mai înalt, precum e gata în ori­care moment să intenteze alte trei, tot Ia acest ordin mai înalt«.

Nu ni-e este scopul să bănuim pe nimenea, ca să nu se creadă însă că stăm în faţă cu vre-o schimbare de sistem a guvernului, ne vedem în­demnaţi a vesti tot în legătură cu aceasta ştire, că pe când dl Polónyi în Budapesta sistează Іи procese împotriva »Pop. Rom.«, procurorii săii Oradea-mare intentează împotriva » Tribunei» tot trei procese, bagseama ca să echivaleze perdeta sa de acolo.

S I T U A Ţ I A . — Delà corespondentul nostru. —

Budapesta, 14 Octombrie

După cele câte-va şedinţe ale cameri a urmat iarăşi o scurtă suspendare a lucrărilor parlamen­tare. Să profităm de această clipă de relativă li­nişte pentru a examina situaţia politică generală,

După grelele crize ale anilor din urmă am in­trat într'o epocă de linişte, de stări politice nor­male. Oare starea aceasta-i dăinuitoare? Nu. Ştim cu toţii, că-i numai o pauză, o suspendare, o o amânare a crizei. Ea este o epocă de »pregätire« cum a zis un membru al guvernului. Ce se pre­găteşte în timpul acesta ? Noul asalt al partidului kossuthist dat instituţiilor comune dintre Austria şi Ungaria.

Prespectivele acestui atac sunt ciudate aproape enigmatice. Majoritatea actuală a parlamentului este kossuthistă. Dar el trăieşte împreună în aceiaş »coalitie« cu aderenţii comunităţii cu Au-

Nr. 186. » T R I B Ü N A « Pag. 3. sfria. Această coalizare a partidelor celor mai eterogene, diametral opusă este cât se poate de nefirească, nelogică şi ciudată. Şi nici o explicare, nici o justificare ori cât de măiastră a capilor guvernului nu ne poate împrăştia bănuiala şi ne­dumerirea noastră nu poate împăca ' pe un om gânditor şi serios. Hotărît, această întovărăşire nefirească rămâne caracteristica principală a gu­vernului şi partidului delà putere. Câtă vreme ei au luptat uniţi în opoziţie, alianţa lor a fost justi­ficată prin comunitatea antipatiilor lor îndreptate incontra partidului liberal şi mai ales a unei per­soane pe care o temeau mai decât o urau: Tisza István. Dar odată scopul ajuns, Tisza răs­turnat, calea partidelor de opoziţie li-se desfăcea in chip natural. Singurul element care-i adună erau antipatiile, nu şi simpatiile lor politice, a programelor lor pozitive.

Uniţi în opoziţie, la guvern diferenţa şi diver­genta partidelor din coaliţie trebue să se ivească tot mai tare. Era fatal, ca cele două partide cu programe atât de opuse, kossuthişti de o parte şi andrassişti cu »populari« (lux a non lucendo) de altă parte, trebueau să se apropie de olaltă astfel, că multe din aceste partide trebue să ce­deze mai mult din punctul său de vedere, apro piindu-se de celalalt. Intr'adevăr, avem priveliştea ciudată că majoritatea, kossuthistii fac politică deakistă. Aceasta a constatat-o şi un fost preşe­dinte al acestui partid, Ludovic Mocsáry.

Expozeul cel mai nou al ministrului-preşedinte Wekerle a exprimat acelaş lucru.

Avem curajul, a zis, de a nădujdui şi astăzi, că vom izbuti să obţinem un compromis favo­rabil cu Austria. Un guvern deci care cuprinde pe Apponyi şi Kossuth nădăjdueşte să înoiască compromisul cu Austria. Cuvintele ministrului preşedinte au fost acoperite de aplauze generale, după cum ne spun raporturile parlamentare;

H Ô Ï n ^ W v ^ ^ гёсіаіпапа^тегііогиі vamal autonom« nu a stâr­nit nici o rm^z^, ^^^^J^^SJ^}LÏ2Ï. suthist mut," iar ml^StnaJ^ cum'ôcoîésti o piatră pe care ţi-o aruncă vre-un netrebnic în cale.

Care să fie sfârşitul acestei nesimţite prefaceri a partidelor ? Mulţi prevăd o dizidentă în sânul partidului kossuthist care va desface partidul înt'o fracţiune mai mare, prietenă compromisului şi într'alta mai mică, cuprinzând elementele mai vi­oaie, mai neastâmpărate şi mai credincioase pro­gramului primitiv al partidului.

Situaţia coaliţ iei croate.

Schimbările politice din Croaţia au multă ase­mănare cu cele din Ungaria. Şi acolo ca la noi au ezistat două tabere mari, una binevoitoare unei comunităţi cu Ungaria, cum a fost partidul liberal la noi şi alta compusă din elementele mai radicale cerând deplina independenţă şi ceva mai mult, reconstituirea Croaţiei celei mari, care se va alcătuit*din provinciile următoare: Croaţia, Slavonia, Dalmaţia,?; Bosnia şi Herţegovina. Sis-Imul de alegeri corupte, şi pe de-asupra o epră şifjmedievală censura a presei a ţinut multă vreme înăbuşită mişcarea aceasta ! Odată cu par­

ii liberaljînsă, a căzut şi partidul zis naţional Croaţia.-Şi acolo răsturnarea s-a făcut printr'o

alianţă, o coaliţie a duor partide, rezoluţioniştii, aderenţi ai comunităţii cu Ungaria şi Starcevi-cianii cari s-ar putea numi kossuthişti croaţi. Dar opuşi la putere, aceştia din urmă au dovedit mai mult scrupul şi mai multă cinste politică decât kossuthistii unguri. Ei refuză de a con­lucra cu rezoluţioniştii, ceia ce-i pune pe aceştia Într'o situaţie penibilă. Neavând majoritatea, ei Ш pot da guvernului sprijinul parlamentar în-

ilitor. Aceasta-i cauza faptului, că guvernul

croat încă nu a convocat dieta. Se svoneşte, că împăratul va oisolva dieta croată şi va num un comisar regesc pentru guvernarea ţării. De si gur, acesta ar fi mijlocul cel mai nepotrivit de a combate un curent politic care în definitiv va trebui să biruiască, căci idealul lui politic cu­prinde tot ce i mai firesc, tot ce-i mai drept şi mai raţional : unirea într'un stat a tuturor ace lora pe care-i strânge aceiaş limbă şi aceiaş cul­tură.

O hotărîre a comitatului Maramurăş

Din comitatul Maramurăşului cel atât de cutro-pit de jidovime, cu două populaţii atât de urni liie economiceşte şi atât de tânjitoare ca sentiment naţional, Rutenii şi Românii, primim o ştire cam barocă. Congregaţia acestui comitat a hotărît două lucruri guvernului : un institut geografic un­guresc şi — măsuri împotriva presei naţionalită ţilor. Foile ungureşti nu ne spune dacă Românii au făcut vre-o împotrivire acestei hotărîri. Acea­sta nu ne-ar mira de altcum, cunoscând starea de înspăimântătoare indolenţă naţională a clasei culte româneşti, grăitoare de limbă ungurească, a Maramurăşului.

Hotărîrea aceasta pare a fi răsărită din mintea unor Pap Simon, Român maghiarizat şi a Iţighilor stăpânitori în comitat.

Din România. Membrii comisiunei a imperiului german, ră­

maşi în România spre a studia starea economică din România au fost primiţi Mercuri în audienţă de M. S. Regele la castelul Peleş fiind reţinuţi şi la dejun.

După aceea membrii comisiunei au vizitat fa-bricele din Azuga, salinele delà Slănic, puţurile de petrol delà Câmpina etc.

Joi au făcut vizite d-lor miniştrii aflători în Ca­pitală, iar eri însoţiţi de domnul Kiderlen Wäch­ter, ministru plenipotenţiar al Oermaniei, au viti-tat expoziţia.

Duminecă a asistat la defilarea trupelor în Ploieşti.

Mâne membrii comisiunei se vor duce Ia Con­stanţa, ca să viziteze portul şi apoi se vor în­toarce în Capitală.

* Inaugurarea statuei Iui Alexandri. La ma­

rea solemnitate a desvăluirei statuei marelui poet al neamului românesc Vasile Alexandri, corul ce­remonial al Mitropoliei, de sub conducerea d-lui D. Dimitriu, va executa mai multe bucăţi între care şi Latina gintă şi Steluţa.

O parte din bucăţile pe care le pregăteşte cog rul Mitropolitan vor fi executate cu acompania­mentul excelentei orchestre a Conservatorului, sub conducerea d-lui Enrico Mezetti, directorul Con­servatorului.

Din sirăinătate. In culisele delà Ildiz-Kiosk.

Boala Sultanului. De câteva septămâni, şti­rea unei grave boli a Sultanului umblă prin toată Europa. Se publică buletinuri cari se contrazic între ele şi în ce priveşte diagnosticurile, uremie, cancer la rinichi etc., ele sunt redutabile dar ne­sigure, într'o zi s'a anunţat că Abdul-Hamid ar fi în agonie, a doua zi că a fost văzut la Se-lamlik...

Va muri ! El mai poate ţine încă cât-va timp : constituţia-i nervoasă e capabilă să reziste din­colo de prevederile normale... Dar este extrem de uzat, minat... Poate, dintr'un minut într'altul, să dispară.

Pe câtă vreme această dramă întunecoasă face mare zgomot prin lume, şi pe câtă vreme con­secinţele unei eventualităţi fatale sunt, pretutin­deni în Europa, obiectul unei nelişti, la Constan­

tinopol nu se ştie nimic. Supuşii credincioşi ai lui Abdul-Hamid nu ştiu că stăpânitorul credin­cioşilor este în primejdie. Ziarele turceşti n'au dreptul să menţioneze boala; medicii germani sunt ţinuţi Ia discreţie, stăpânii palatului prive-ghiază să nu se afle de cât puţine lucrui sau mai bine zis, nimic.

M e h m e d Reşad Effendi. Printre această mulţime care nu are ştiri despre Abdul-Hamid, se află un personagiu a cărui ignoranţă e tra­gică: acesta este Mehmed-Reşad-Effendi.

Cine este el? Moştenitorul presumtiv al tro­nului.

S'a născut la 3 Noemvrie 1844: este în vârstă de 62 de ani, şi îşi aşteaptă rândul la domnie, dar îi aştepta precum un prizonier îşi aşteaptă libertatea. Moartea lui Abdul-Hamid îl va scoate dintr'o închisoare ca să îi dea puterea supremă. De ani de zile, închis în haremul său, n'a văzut nimeni altul decât pe femeile, pe sclavele, pe pă­zitorii săi. Altă conversaţiune, n'a avut N'a citit nimic, cărţile ca şi ori-ce tovărăşie îi erau oprite. Nu-1 cunoaşte nimeni, nu se ştie nimic despre dânsul, precum nici dânsul nu ştie de alţii. Poate că a uitat, tot aşteptând, destinul ce îi era promis. Va fi într'una din zilele acestea, Sultan ; în prezent, este un mort în fundul unei groape.

In celelalte ţări ale Europei moştenitorii pre-sumptivi sunt pregătiţi pentru meşteşugul lor regal... Abdul-Hamid a voit ca toţi moştenitorii săi posibili, fraţi, veri, nepoţi, să fie ţinuţi în de­părtare, sechestraţi în ignoranţă şi în isolare; a crezut că siguranţa sa reclamă această precau-ţiune.

Mehmed-Reşad-Effendi este al treilea fiu al Sultanului Abdul-Medjid. Chiar în zilele domniei unchiului său Abdul-Aziz, pe când fratele său mai mare Murad, pe atunci moştenitor presump-tiv, era aclamat de Orient, şi sărbătorit de curţile europene, Mehmed-Reşad-Effendi |era lăsat Ia o parte, nu primea nici o instrucţie şi vegeta. După căderea lui Murad şi suirea pe tron a lui Abdul-Hamid, totul a fost organizat astfel ca să i-se slăbească inteligenţa-i, să i-se distrugă facultăţile, forţele pe care ar fi putut să le aibă. Acum închis în haremul său, este diabetic, şi poate mai bol-nav decât Sultanul, poate va muri înaintea lui.

Acesta este moştenitorul presumptiv oficial.

Iusuf-Izedin-Effendi. Oare va fi dânsul care va urma pe tron, dacă va trăi ? Nu se poate afirma. Mu se crede, că lucrurile se vor petrece în linişte a moartea lui Abdul-Hamid. Se prevăd turburări,

dificultăţi externe, intrigi de palat; mari pofte aş­teaptă ocaziunea să fie satisfăcuţi. Ţara pare ane­mică.

Cine va fi deci moştenitorul lui Abdul-Hamide. Poate Iusuf-Izedi-Effendi... Acesta este fiul cel

mai mare al lui Abdul-Aziz. Are 49 de ani. E mai puţin ignorant decât Mehmed-Reşad-Effendi. Şansa unei puţine libertăţi de care se bucură fără îndo­ială că o datoreşte faptului, că nu este oficial moştenitorul presumptiv.

Dar' nu e o independenţă propriu zisă !... La moartea tragică a tatălui său, aveà 19 ani,

Abdul Aziz îi dăduse o educaţie îngrijită. In urmă, эгіп fericite împrejurări nu i-a fost rezervată soar-tea lui Murad şi a lui Mehmed-Reşad-Effendi. A fost în curent cu afacerile imperiului şi cunoaşte D o l i t i c a Europei.

O era nouă va incepe pentru Turcia în ziua, când va deveni dânsul Sultan.

Să precisăm. Constituţia, acordată îa început ş i apoi retrasă de Abdul-Hamid, va fi îmbună­tăţită, lărgita şi pusă în vigoare de noul stăpâ-nitor al imperiului. Astfel îşi va inaugura domnia. O va respecta ş i o va face să fie respectată de toţi. Va fi un suveran liberal.

йар. 4. эТ R I B U N A * Nr. Ж

eíe numai de Moldoveni, ceeace a făcut a se crede, că în Bucovina pe timpul încorporării exi­stau numai ţărani români. In terminologia austriaca însă terminul * Moldovean* nu are înţeles etnic ci geografic... Ştiri mai precise asupra raportului între Români şi Ruşi ne dă Aumai geometrul Budinszky, însărcinat de împăratul Iosif II cu descrierea ţării, care la 1783 raportează, că în Bu> covina »se vorbeşte mai mult ruseşte şi că cam numai a patra parte vorbeşte româneşte«. Rela-ţiunea aceasta neîntemeiată pe date statistice şi deci arbitrară, va fi de sigur exagerată...«

Faţă cu laconica utilizare a statisticei şi consi­derând scepticismul cu aer ştiinţific, al autorului, că ori cât s'ar putea porecli de precise datele şi concluziile sale, noi nu ne putem opri de-a le : pune faţă în faţă cu altele ; căci, e vorba, de a se ! stabili, dacă e cu putinţă şi adevărat, că dintr'o • ţară curat românească (Moldova) răpindu-se o ;

provincie, română, »fikidu-i limba oficiala« ro­mână, într'o sută de ani aceea şi-a schimbat faţa, c u . . . toată graţiozitatea şi sprijinind bine­voitor al stăpânirii, pe care, cum vom vedea, îl atribuie dî Onciul » civilizatoarei « Austrii?

Pentru a cunoaşte păcatele trecutului şi pentru a putea aprecia »virtutile« actualilor »conduca-tori politici« ai Românilor din Bucovina, vom ar­gumenta cu datele ce ne stau la îndemână.

In lucrarea citată ') ni-se spun în chestia isto­rică din vorbă următoarele:

«Editorul lui Splényi, Polek, este surprins ; (fält auf) că Splényi nu vorbeşte în raportul ' său asupra ţării şi de Ruteni. Surprinsul isto-riograf, dl Polek, însă un adorator respectuos al ; rutenizrnului modern citează apoi o glosă, pentru | noi necontrolabilă tn original, a unui editor, pusă l la 1776 pe manuscriptul lui Splényi şi care zice, că Ruteni sunt, dar numărul lor este mai mic ; (minder beträchtlich) decât al Moldovenilor 2)... Luând ca ajutor statistica făcută la 1775 de Splényi, asupra locurilor statistice publicată toi de Polek sub titlul »Ortschaft-Verzeichniss der Bukovina, Czernovitz 1893«, am ajunge la re­zultatul, că Rutenii erau abeà la vre-o 2000. Toate familiile bucovinene erau însă, fără ne­gustori, fără Ovrei şi Ţigani, aşadar numai Ro­mânii şi Rutenii, la un loc 16.624... Familiile ţă-răuimei erau 14.992. Unde erau cele mai multe? Erau, fireşte, îr. sate, iar satele erau,, după Sp'ényi, care împărţea ţara în districte : în dis­trictul Sucevei 142, Cernăuţului 119, Câmpu-

1) Rutenisarea Bucovinei p. 12 şi 13. 2 ) Se ştie că astăzi numărul Rutenilor a întrecut pe

cel al Românilor din Bucovina ; iar sporul cel mare pro­vine şi din imigrarea din Galiţia, — în afară de binecu­vântarea favorurilor şi avantagiilor oferite de regimuri acelui neam. (Vezi şi N. Iorga: »Neamul Românesc^. (Bucovina). — Nota noastră.

hsngului moldovenesc 11, Câmpulungului rusesc 3. Conziderând apoi suprafaţa teritoriilor acestora azi, ajungem iar la rezultatul, eă părţile române şi nu altele erau cete bogate atât în sate cât şi în oameni. Ori cât s'ar suci acest soiu de isto­riografi şi potiticiani renumiţi, ajungem totdeuna la concluzia, că Rutenii nu formau pe timpii! adnexării nici măcar a 70-a parte din toată po-poraţiunea Bucovinei. Ei o dispăreau din vedere, precum foarte bine s'a exprimat Constantin Morariu «...

Din cele expuse ori cine poate vedea, că ar­gumentaţia «ştiinţifică» a dlui Onciul nu întrece expunerile şi temeinicia expuselor opului citat alături, ci din contră, par'că dsa umblă sà se justifice de — lipsa de scrupul pentru întovărăşirea cu elementele ruteno-ebree în politică ; Ori, poate având un real sentiment de simpatie pentru Ruteni, nu poate să nu le zimbească, în calitatea sa de... român.

Ori care ar fi, în definitiv, adevărul în chestiu­nile ce am relevat şi dintre cari, pentru cele istorice credem că ar fi fost în măsură a se pregăti, a le studia, expune mai pe larg, mai temeinic şi cu căldura inimii pentru neam dnul Onciul chiar, deocamdată — alea jacta est! şt trecem la fericifoarea — după dl O. — >Eră a absolutismului* austriac.

Dl Onciul zice, cu o naivitate puţin adorabilă, că »cu drag ar fi adus ea (Austria) şi colonişti din Moldova ; dar încercările respective au rămas zadarnice«, şi continuă apoi, că «totuşi continua mereu imigrarea spontană îndeosebi din Oaliţiat.

Aci trebuie să se cutremure ori-ce suflet ro­mânesc, — căci e vorba de Oaliţia !

Vrea cetitorul mai multă clarificare? Credem că nu e de trebuinţă !... Recunoaşte dl O. totuşi, cu tot patriotismul

său austriac, că sporul străinilor e în defavorui Românilor1) şi că »mazilii români aşezaţi între Ruşi uitară pe încetul limba romaneesca«, dar totuşi, zice 2), că rutenizarea Românilor e un ne­adevăr.

Cum se armonizează acestea, noi nu înţelegem. Dar se vede că şi în judecata dlui (X merge după «absolutism*, — fiind vorba de era absolu­tismului austriac în Bucovina.

Dl O. conchide prin a lovi în boerimea ro mânească »slăbănoagă«, dar nu în cea »deutsch erzogen«: din Bucovina, ci: tn cea română peste tot naţionalistă, şi exprimă dorinţa emanci­pării ţăranului român, fără să fi dat semne pân'acum, că dsa, însuşi român, prin întovărăşia ebreo-ruteno-polonă (»democrata« !) din are fcaee parte politiceşte e capabil de a face ceva

') Pagina 82. 2 ) Pagina 84.

Despre şi pentru Вишіпа. Cetesc cu predilecţie Viaţa Românească (Iaşi)

şi niai ales articolele relative la viaţa neamului nostru diri toate ţările, căci aceiaşi este eî pre­tutindeni şi pentru a Iui soarte, inima ne palpita.

Şi am aflat, nu fără surprindere, în numita re­vistă, un articol: «Evoluţia politica în Bucovina«, de dl Aurel cav. de Onciul, despre care nu ştiam că aderează la direcţia acelei preţioase reviste, dupăce despre d-sa s'au spus următoarele*) :

«Şi în agonia de moarte a bietului popor ro­mân bucovinean vedem, cum mulţi din acea aşa numită inteligenţă română, cum mulţi din fii săi {Dr. Aurel cav. de Onciul, Dr. Florea Lupu, Baron Georg Vasilesco, Nicolai Vasil (es) co, Pthuleac {Pinul), Teutu, Cantemir, e tc . . . sunt un leghkm),

Sroductul unei creşteri rele, stricate, corupte, ri-îcă chiar şi pumnalul, sub cuvânt că lucrează

pentru popor — sărmanul popor, cât de mult este el luat în râs şi batjocură — ca să lovească, conduşi de motive egoiste, mârşave, personale, în inima naţiunei lor«. (Pg. 185).

Dar să-1 lăsăm pe dl O. şi lumina în care e pus (fără să mai amintim de metehnele cunoscute din presă, de filosofia politică a * Privitorului* în jurul alegerii sale de deputat, de tristul rol al ziarului »Timpul«, de desavuarea din partea dlui T. Maiorescu, etc. etc.) şi să vedem de studiul său din «Viaţa Românească«.

Acel studiu, de întindere de 7 pag. de revistă cuprinde capitolele: »I Starea la incorporare, II Era absolutismului şi III Era constituţională*, ne dă gata tot trecutul şi prezentul ţărişoarei româ­neşti, «delà încorporare*.

D-sa spune 2 ) : «Caracterul ţărişoarei acesteia era românesc,

limba română fiind3) limba oficială şi cea mai răspândită3) în ţară. Populaţiunea însă nu era curat ( 3 ) română, ci amestecată. Toate ştirile contimporane amintesc între locuitori pe lângă Români şi Armeni, Jidovi, Ţigani şi Ruşi. Numă­rul Armenilor, Jidovilor şi Ţiganilor s'a constatat cu prilegiul recenzemântului făcut de generalul Splényi la anul 1776, aflându-se între 17,601 de familii cu aproape 70,000 de capete, 58 de fam. armeneşti, 526 jidoveşti şi 294 ţigăneşti; rapor­tul între Români şi Ruşi a rămas însă neconsta­tat, numărându-se ţăranii, fără a-i deosebi după limbă. Deosebirea aceasta fu trecută cu vederea în împărtăşirile generalilor Splényi şi Enzenberg,

*) Rutenizarea Bucovinei şi cauzele desnaţionalizării po­porului român de »Un Bucovinean», după date autentice. Bucureşti. Ed. »Minerva«.

2 ) .Viaţa Rom.« I. 7 p. 8 0 - 8 1 . 3 ) Subliniarea noastră.

O F T I C A . Conferenţă ţinută de doctorul Al. Bolintineanu.

(Urmare şi fine).

Până acî, văzurăm cum noi putem sa căpă­tăm boala. Sà arătăm acum, ce se face cu indi­vidul care pe o cale sau alta a luat microbul, care a devenit prin urmare ofticos?

Lăsat neîngrijit, trăind în rele condiţii igienice, spuneam mai sus ; casă umedă, neluminată şi neaerată, trăind în aglomeraţii etc. — boala îl va stăpâni din ce in ce, şi bolnavul moare.

Nu mai putem crede azi, cum se credea mai 'nainte, că oamenii ce au trecut vârstă de 30 ani, nu mai iau boala, şi că nici odată cineva nu moare ofticos după această vârstă.

Azi, sunt numeroase cazuri cunoscute, când bătrâni de 50—60—80 ani, au luat boala, de pildă purtând hainele unuia care a murit de of­tică, sau dormind pe salteaua unuia ce a murit de oftică" sau etc. etc.

într'o statistică publicată în Rusia se vede că dintr'o mie de morţi, au fost de oftică ;

an 23.45 delà 0—1 20.41 » 1—2 18.27 » 15—20 93. » 60—70

La noi e răul obicei, ca după moartea cuiva — familia crezând că face pomană să împartă la unul şi la altul lucrurile lui, pe când în rea­litate, — de cele mai multe ori nu face de cât împrumută boala.

Bine ar fi, dacă noi, în loc să socotim ca un rău desinfectarea obiectelor cu etuva — să ve­dem, să înţelegem adevăratul serviciu ce ni se face, căci prin căldura ei umedă se omoară toţi microbii — aşa cà noi putem purta acele rufe sau haine, fără nici o teamă că ne vom molipsi când ele au fost bine trecute la etuvă.

* Ne mai rămâne acum, să vedem ce putem face ?,

Ce putem opera ?, întru ce priveşte Vindecarea unui individ care a devenit ofticos.

înainte însă de a trece la această parte, stâ­rnesc asupra celor ce am arătat şi mai sus, asupra triumfului nostru în lupta cu baccilul of-ticei, când ne pregătim bine organismul, adecă când îl hrănim bine, trăim în locuinţe sănătoase etc. etc.

Nu trebue să uităm aci, nici pe copilaşii cari sunt născuţi dintr'un tată şi o mamă, care amân­doi sunt ofticoşi.

Sunt aceştia la sigur viitori ofticoşi? Sunt aceştia deci, condamnaţi prin însăşi naş­

terea lor ? Nu, e răspunsul nostru, şi iată argumentarea

adevărată. Un copil ce se naşte din părinţi ofticoşi, e rar,

e foarte rar să se nască cu această boală în el. Se naşte însă, micuţul, cu ce? Cu o slăbiciune, care îl face să ia cu mai

multă înlesnire boala născătorilor Iui. Această slăbiciune a lui — predispoziţie cum

o numesc medicii — unită cu faptul că trăieşte într'un acelaş mediu cu doi ofticoşi — părinţii săi, — care îl vor hrănî cu aceeaşi lingură cu care se servesc ei cari îl culcă pe perna pe care

se culcă ei, care îl sărută în gură (obicei rău, care ar trebui cu totul lăsat) etc. etc., atâtea şi atâtea mijloace de a împrumuta micului lor copil, baccilii ofticei, din ai lor.

Aşa se explică, de găsim tuberculoşi, pe copii' născuţi din părinţii ofticoşi.

Reiese cred lămurit de acî, că dacă îndati după naştere, copilul e scos din casa părinţilor săi, dacă e dat să zicem la o doică care e să­nătoasă, el va eşi pe deplin sănătos.

Se va veghea de sigur mai pe urmă la hrana lui, se va căuta a-1 lăsa să trăiască în aier curat, la ţară de pildă, căci cum zice un învăţat fran­cez :

«Oraşele sunt mâncători de oameni.« Fiind-că fu vorba de predispoziţie, nu mă pot

opri de a vă aminti şi alte cazuri. Vreau sà vorbesc acî, numai de două dintre

toate câte sunt cunoscute : De tusa măgărească, şi de Pojar. La noi Românii, e rău înrădicinată credinţa —

că medicul nu are ce să facă unui copilaş cu tusă măgărească, aşa că boala trebue să-şi J'am veacul ei; că dacă e pojar, e vorba de o boală uşoară pe care o vindecă şi părinţii lui singuri, prin flanele roşii puse pe burta bolnavului, prin faimosul ceai de paparoane etc. etc.

Din nenorocire, sunt uniţi la această părere şi unii mediei, cari de sigur, nu au practica mior asemenea boale, care de sigur nu au urmărit nici odată asemenea bolnavi.

Boala să-şi urmeze cursul. . .!!! Dacă e aşa, acest medic: nu trebue să mai

îngrijească o Pneumonie, fiindcă şi aceasta"e o boală care trebue să-şi facă veacul ei.

Nr. 1 8 5 . «TRIBUN A« Pag. 5.

acea ţărănime română, care în timpul m n'a avut parte decât de doi oameni

tici, dintre cari unul a răposat ca cetăţan al iei, iar pe celălat a fost înlăturat din lupta

tică, prin parvenirea democratului dr. Aurel . de Onclul, ales de ruteno-evreo-germano

oaaţi«, pentru a reprezenta — pe Români parlament şi interesele lor » democrate inter-

jonle«. Ici e locul, fiincă trecurăm în * E r a consti-Umalăt, să amintim o notă caracteristică a iaustriace în Bucovina »dulce« : Baronul Erb, fost secretar la ministerul de

tone din Viena, a decretat : » Wir werden in der щоѵіпа derartige Zustände schaffen, dass fem Teufel gelüsten wird die Hand darnach \ reichen f) ,Ş cu toate astea, există şi oameni învăţaţi pe Românii din Bucovina ca şi dl Onciul, care «stată 2), că »ţărftnimea, talpa ţării, fu negligeată fcplect şi slăbi tot mai mult, iar slăbiciunea I- ţăranul român fiind depozitarul Românis-Uui în Bucovina — era identică cu slăbirea Emeritului român. Situaţia lui deveni cu atât (j precară, cu cât în decursul erei constituţio-le progresaseră şi se întăriseră atât Ruşii cât icelelalte elemente din ţară şi începuseră a fia tot mal greu asupra Românilor•«. Şi cu toate astea, un idealist naţionalist ro-ăn bucovinean 3) iată curn scoate Ia iveală pa­ule vremii noastre, cari apasă tot atât de mult, й nu şi mai mult, în cumpăna vieţii obştei, iri complectează cele spuse despre ţăran de dl 1 şi cari toate-toate ar trebui să preocupe pe levăratul luptător în Bucovina, pentru romá­im: •Cât de departe a ajuns la noi decadenţa na-nală în inteligenţa noastră, ne serveşte ca emplu împrejurarea din anul 1900 — lucru tmai pomenit în istoria popoarelor — ca din (deputaţi români, dietali, ceteşte lectorule şi te inunează, unsprezece deputaţi die tal români Іш lăsat a fi ademeniţi şi total corupţi prin кипеіі şi promisiuni de favoruri şi avantage sonale, din partea presidentului ţării de pe «cir, Burgouignon, vânzând, aceşti bravi ro­ii, întreg poporul român şi toate interesele naţionale... Deci, iată şcolile străine, creş-

rea tendenţioasă, ca exemplu drastic, la ce grad degradare morală şi naţională ne poate aduce :

reşterea străină, ne serveşte Dr. Aurel Onciul Dr. Florea Lupu) ne face imposibilă reînăl-іеа din mocirla existenţei noastre naţionale»...

JVom crea în Bucovina astfel de stări de lucru, ca I dracul să nu mai poftească a întinde mâna după ea. 1 V. R. I. 7.84 i)0p. cit. 163.

Nu numai mântoirea economică a ţăranului, ci şi cea morală naţionala a inteligenţei, şi a-ceasta o cere Bucovina românească !...

Din această serie de obseryaţiuni şi reflexiuni ocazionale şi fără pretenţii, precum şi în urma lor, ni se deşteaptă în aminte o minunată plăz-nuirea aiui Sudermann, — care poate... s'ar po­trivi în cazul nostru.

Magda, ajunsă celebra prin străini, se întoarce acasă (Haimath!); şi îl dă afară din casă pe cel ce a săvârşit păcatul şi vrea să facă pe sfântul virtuosul...

Şi îmi vine a întreba: Acasă, în Bucovina, dl Onciul nu găseşte» Ju­

nimea Literara« ? Acolo să-1 vedem sufulcându-se de-a binele, alături cu Tofan, Nistor, etc. cari sunt români buni şi jertfituri pentru neam !

Nu voi să trag nici o concluzie, dar îmi vin în minte multe proverbe româneşti...

Şi în definitiv »Viata Românească« e a tuturor Românilor de bine ş i . . .

»CeI ce vine în ceasul al 12-lea primit va fi şi acela în casa Domnului ! Sfinx.

Nunta poetului Goga. — Corespondenţă particulară. —

Sibiiu, 14 Oct.

O zi splendidă de toamnă, cel mai dis­tins public românesc, în catedrala nouă, stră­lucită, având de naş pe marele poet al nea­mului românesc, pe Alexandru Vlahuţă cu doamna, iar fericita mireasă o suavă, gin­gaşe Româncă odraslă a unei distinse fami­lie română, — iată ce a încoronat cea mai însemnată zi a vieţii tinărului cântăreţ, al pătimirilor noastre . . .

Pe la 3 şi jum. în jurul catedralei mul­ţime imenză, toţi membrii congresului. Nu­mai acestora însă şi altor câţiva li-s'a îngă­duit intrarea în biserică. Ş'au avut toţi răb­darea să aştepte, şi cei din catedrală şi cei d'afară, până la cinci, când au sosit nuntaşii : mirele cu d-na Vlahuţă, într'o elegantă rochie, mireasa d-şoara Hortensia Cosma la braţ cu marele şi iubitul poet Al. Vlahuţă, d-na Lu­cia Cosma cu dl C. Stere, d-şoara Minerva Cosma cu dl E. Vancu, d-şoara Claudia Goga cu dl dr. Comşa, d-şoara Veturia Pap cu dl Caius Brediceanu, d-şoara Miţi Mun-teanu cu dl Remus Cosma, Geta Pap cu dl

dr. Dan, apoi d-na şi dl TăslăUjanu, d-na şj dl Lupaş, rj-na Goga cu dl dr. Aurel Cosma, şi în fine fericiţii părinţi ai miresei, — iată cununa nuntaşilor.

Cununia a oficiat-o protpsincelul Miron Cri stea, azistat de diaconul Tulbure. La sfâr­şit a rostit o înălţătoare vorbire, scoţând la iveală talentul poetic al mirelui şi arătând câtă speranţă pune întreg neamul întrînsul, dupăcum a exprimat şi bucuria obştească ce o simţim putând să salutăm între noi pe marele poet Al. Vlahuţă.

Toţi au grăbit să felicite pe tinerii căsă­toriţi.

NOUTĂŢI. A R A D , 16 Octomvrie 1906.

— La expoziţie! Cercetarea în masse a expoziţiei de Românii din ţara noastră, ţine încă. In mai multe ţinuturi se organi­zează nuoi grupuri pentru a merge la ex­poziţie. Zi de zi s'anunţă şi la redacţia noa­stră mulţi cari ar dori să participe la o a doua expediţie aradană. Ii rugăm însă pe toţi cei-ce ni-s'au adresat zilele acestea să fie cu răbdare, căci noua grupă va fi orga­nizată de dl Ioan Russu Şirianu, care acum e absent din Arad, la congresul bise­ricesc din Sibiiu. Sosind acasă va răspunde dânsul tuturora.

A doua expediţie, se organizează de Ro­mânii din Bistriţa. Fruntaşii d'acolo fac un apel foarte călduros pentru a îndemna la participare la această excursie.

— Ocaziunea binevenită — scrie »Rev. Bistritei« — ce ni-se oferă acuma, nu o pu­tem aveà » într'un veac de om«. Expoziţia din Bucureşti este de prezent centrul de atracţiune a românimii întregi. Acolo se adună sute şi sute, mii şi mii, grupuri mari şi mici, tot ce neamul nostru are bun, mare şi entuziast.

Acolo fraţilor să mergem şi noi ! Va fi o excursiune plăcută, de studiu unde mergem, nu pentrucă să demonstrăm, ci ca să ne îmbogăţim cunoştinţele, să ne oţălim inimile,

Nu trebue să îngrijească Febra tifoidă, fiindcă aceasta e o boală care trebuie să-şi facă vea-ei;

Nu trebue să îngrijească o Scarlatină, fiindcă aceasta e o boală care trebue să-şi facă vea-iei. Nu trebue să îngrijească, pe un bolnav cu pi-Ы rupt s. ex. fiindcă şi aceasta trebue să-şi á veacul etc. etc. Şi In fine, rezultă după învăţatul nostru medic, ni trebue să mai îngrijim nici un bolnav, ci lăsăm ca boala să-şi urmeze cursul ! !?? ! !

[Dintre multele boale care predispun organis-nostru la oftică, tusa măgărească şi pojarul

it în prima linie. Dar iubit auditor, e sigur în medicină azi, —

medicul care cunoaşte treaba —, că se cu mult mai lesne aceste boale când sunt decât când sunt lăsate la voia întâmplării

[Mgrijite de părinţi etc. ; e sigur, că complicaţiile isepotivî, sunt mult mai rare când sunt îngrijiţi }fbolnavi, decât când nu sunt îngrijiţi; e si­că predispoziţia la tuberculoasă vine mult rare ori; zic în fine, e foarte sigur, că

de foarte numeroasele manifestaţii de I cum s. ex. Scurgerea urechilor, care aduce

vremea surzimea; etc. etc.

Trecând în fine la cea din urmă parte a con­ferinţei mele, la vindecarea ofticei, voi fi foarte scurt, fiindcă de sigur nu am să vă vorbesc aci despre mijloacele de care ne servim în ştiinţă spre a vindeca aceşti bolnavi, — voesc numai să vă a-firm, că medicul poate să vindece pe un ofticos, mai ales când boala e luată delà început — cu condiţia ca bolnavul să se supue mult timp tra­tamentului, şi cu condiţia ca el să asculte şi să facă cu religiositate, toate câte i se vor spune.

Nu vă voi c i t a aci, numeroasele statistice cari dovedesc spusele mele, ci mă voi mulţumi numai cu cea mai curând publicată la noi (Iulie 1906, revista »Spitalul«), din care se vede, că din 67 bolnavi ofticoşi, 25 au întrerupt tratamentul, iar pentru ceil'alţi se dă : 35 vindecaţi, restul fiind încă sub îngrijiri medicale.

Aşa dar, iubit auditor, reazumând în câte-va cu­vinte cele ce am spus până acî, doresc să aveţi convingerea, că infecţia noastră cu oftică, ne-o putem face:

Prin ori ce rană, pe care o lăsăm neîngrijită, nelegată, etc.;

Prin cele ce mâncăm, când nu ferbem bine laptele sau carnea, ce provin delà vite ofticoase.

Prin aerul ce respirăm;

Acestea toate când noi nu ne îngrijim bine organismul,

Când ne perdem nopţile la jocuri de cărţi, sau alte petreceri, în loc să ne odihnim;

Când facem abuz de beuturi alcoolice; Când nu ne hrănim bine; Când nu trăim în locuinţe igenice; Şi în fine nu ne îngrijim bine când suntem bol­

navi etc. Doresc să rămânem cu toţii convinşi din a-

ceastă sfătuire a noastră de azi, că un tuberculos se vindecă totdeauna dacă boàla sa e luată delà început.

* Aci încheiem cu conferinţa noastră de azi, şi

vă reamintesc că societatea »Albina Carpaţilor* care a inaugurat seria conferinţelor populare, nu va întârzia de a face ori ca sacrificiu pentru cei ce se vor înscrî la casa lor de ajutor, nu va întârzia de sigur, ca cu ajutorul nostru al tutu­ror, să vină în sprijinul copilaşilor ce ar suferi, sau ar fi pedepsiţi Ia oftică, fie prin înfiinţarea de colonii şcolare, fie etc.

Termin acî, iubiţii mei zicând : Trăiască societatea »Albina Carpaţilor*. August 15 1906.

Iconostase noi, precum şi renovări după specialitate Schmidt J á n o S ,

se execută cu cea mai mare conştien- B u d a p e s t a .ţiozitate la z i d a r u 1 de b i s e r i c i • ftÄ^-ÄS:

Pag. 6. «TRIBUNA» Nr. 186,

să ne întărim caracterele, iar cunoştinţele câştigate să le depunem pe altarul sacru al neamului nostru şi al patriei comune.

— Lupta pentru salar a culegători­lor din Arad. Duminecă dup'amiaz s'a pus capăt într'o adunare foarte zgomotoasă a culegătorilor tipografi, din Arad unei agi­taţiuni, ce ţine de mai multe zile între cule­gători şi care ameninţa cu o nouă grevă tipografiile şi în special ziarele ce apar în Arad. Culegătorii din Arad şi-au formulat adică drept pretenziune urcarea minimalului delà 24 cor., cât au azi, la 28 cor., săptă­mânal, iar patronii s'au învoit numai la 26 cor., ceeace se şi ratificase de mai nainte prin conducerea centrală a culegătorilor, din Budapesta. O parte a culegătorilor din Arad, n'au vroit însă să respecte înţelegerea făcută deja între patroni şi conducătorii lor şi încă Sâmbătă ameninţau cu greva. In urma mai multor consfătuiri ce au avut loc între pa­troni şi reprezentanţii muncitorilor, culegă­torii au ţinut adunare generală Duminecă, unde după lungi şi agitate capacitări, a trium­fat spiritul mai împăciuitor; propunerea care aveà drept urmare declararea grevei a căzut cu 61 voturi contra 62 adică cu un vot! Astfel s'a pus pace între patroni şi culegă­tori pe doi ani de zile, şi nu pe 3 şi jum. tutti era învoiala din Budapesta.

Chiar şi pacea aceasta însă, care n'a prea mulţumit pe culegători, înseamnă grele sa­crificii pentru patroni şi pentru întreprinderi. Pentru »Tribuna« de ex., pacea însamnă o o nouă sarcină de 1500 cor., dupăceîn cei din urmă ani salariile muncitorilor ni-au în­greunat budgetul într'adevăr până la — in-suportabilitate.

Ar trebui să fie şi aceasta împrejurare un îndemn, pentru o mulţime de oameni cărora le place să citească ziare, dar nu le place să plătească.

— înmormântarea unei mari artiste. Du­minecă a avut loc înmormântarea tragedianei Ade-

Jaida Ristori. Au azistat ministrul Oianturco, sub-secretarul

stat Chinfelli, primarul oraşului, reprezentanţii au-' torităţilor şi un mare număr de notabilităţi literare

şi artistice. Printre numeroasele coroane s'a observat aceea

a reginei-mame şi a municipalităţii. O mare mul­ţime se află pe tot parcursul cortegiului.

— Aviz măiestrilor şi meseriaşilor români din Arad ! Pentru a puteà sta-torî programa activităţii secţiunei meseria­şilor din sinul »Asociatiunei aradane« rog pe toţi meseriaşii români aradani, ca Vineri în 6/19 Octomvre seara la 8 ore să se prezinte în sala mică delà »Casa Natio­nale«. — loan Costa, prezid. secţiunei.

— Aventura unul prinţ rus. Prinţul Alexici a avut o aventură de tot ciudată în săptămâna trecută pe când se aflà în Paris. După dejun plimbându-se pe bulevard şi fumând ţiga­reta obicinuită, deodată se apropie de el un domn elegant îmbrăcat şi-i cere foc.

— Iţi pot servî chibrite — spune prinţul şi scoate din buzunar o cutie cu chibrite, de o extra ordinară frumseţa şi în mod politicos îi aprinde sugarea. Necunoscutul mulţumindu-i îi zice ur­mătoarele :

— Permite-mi — mă rog să privesc mai de

aproape aceasta cutie. E foarte frumoasă şi în adevăr un lucru de artă.

Prinţul i-o dădu, iar străinul începu să o în­vârtească în mână şi încerca să sporească vor­bele.

— Admirabil ! Pentru domnitori ! Deamnă de un prinţ! — şi alte vorbe spunea. Dar cu toate acestea nu voià să-i deà cutia. Când nu mai avu ce să vorbească îi zise:

— Rus? — Nu de tot — fu răspunsul ironic, dar în

acest moment cine-va dădu necunoscutului un ghiont.

— Mizerabil ! Nici nu-ţi ceri scuzele ? — strigă necunoscutul, care converză cu prinţul şi ame­ninţând cu bâta fuge în urma celui ce i-a dat un ghiont. Dar nici prinţul n'a fost leneş, a fugit şi el în urma necunoscutului său, pe care îl a-junse în momentul, când un domn în haine negre îmbrăcat îl prinse.

— Alteţă, e un vechi cunoscut de al nostru — zice închinându-se domnul îmbrăcat în haine ne­gre. Domnul îmbrăcat în haine negre era dedec-tiv rus şi prinţul nici nu crezuse să fie atât de bine păzit.

— Amanţii fugari. Cetitorii noştri îşi amin­tesc de aventura tragi-comică, a cărei eroi sunt generalul rus Outchakoff, soţia acestuia şi aman­tul soţiei generalului, căpitanul Essipoff.

Am arătat cum cei doi amanţi, care se aflau Ia Geneva, aflând că bărbatul înşelat le-a dat de urmă, s'au îmbarcat de grabă şi au plecat la New-York. Acolo, în urma sfaturilor date de comisarul imi-graţiunei, s'au reimbarcat în aceeaşi zi şi s'au reîntors în Europa, în timp ce generalul Outcha­koff îi căută prin New-York hotărît fiind să-i ucidă îndată ce-i va găsi.

O telegramă sosită aseară ne aducea vestea că cei doi fugari îndrăgostiţi au fost zăriţi zilele ace­stea la Londra, într'un otel dintr'o stradă lătural­nică.

Un riporter al ziarului »Daily Mail« a reuşit cu multă greutate să-i intervieveze.

Amanţii au spus riporterului că sunt urmăriţi pas cu pas de agenţii generalului şi că preferă să moară împreună decât să fie despărţiţi.

— Nu poate fi vorba să ne întâlnim cu gene­ralul — a spus căpitanul — pentrucă generalul e decis, nu să se bată în duel cu mine, ci, după cum a declarat, el e decis să mă ucidă ca pe un câne, iar în ce priveşte pe iubita mea, el a jurat că o va închide într'o casă de nebuni.

Soţia generalului a declarat că a lăsat genera­lului averea sa personală, aproape 1.250.000 fr., că i-a înleznit obţinerea divorţului, dar că nu vo­ieşte să-1 mai vadă cu nici un preţ.

Dupăce riporterül se retrase, amanţii se suiră într'un automobil şi plecară nu se ştie unde.

Agenţii generalului Outchakoff, care pândeau în jurul otelului, voiră să-i urmărească, dar le perdit îndată urma aşa că generalul, care va sosi peste două zile la Londra va trebui să înceapă din nou cercetările.

— Moarte. Din S a s c a - r o m â n ă ni-se scrie : că L e u c a alui M â n t o a n e , o gingaşe fiinţă, admirată pentru frumseţa ei, a murit în eta­tea de 16 ani, şi la un an al căsătoriei sale, lă­sând în urmă-i un copil de trei săptămâni. Odih­nească în pace!

— Iubire fraternă tragică. Ziarele din Paris aduc ştirea despre un sacrificiu de soră, foarte mişcător. Dna Bècheux, casiera administraţiei zia­rului «Phare de la Loire», care apare în Nantes, Marţi înainte de prânz s'a depărtat de tot fără veste din biurou. Mercuri administraţia a fost înştiinţată ca d-ra Bècheux s'a aruncat în Loire. S'a dus cu trăsura până la ţerm, a plătit birjarul şi i-a dat drumul. Apoi şi-a aşezat pe ţerm pălăria şi geanta şi s'a aruncat în apă. Trecătorii au observat in­tenţia de sinucidere, şi peste câteva minute au scos-o din apă; dar era deja moartă. Fratele fe­

tei, era perceptor în orăşelul Bonaye, în v täte de Nantes.

Tinărul a plecat imediat la Loir şi se ara în apă. L'au scos şi pe el imediat, dar mort, omorîse apoplexia

Intre cele două sinucideri e o legătură moţ vată. D-ra Bècheux luase mai multe mii de I din casa încrezută ei, pentru-ca să restitue defraudaţi de fratele său. Când a văzut că-iei№ posibil să pună la loc aceşti bani, s'a aninai sermana fată în apă. Fratele ei îi urmă muncit di remuşcări.

— Cea mai plăcută alifie pentru înfrumss tarea feţei damelor, care cu tot dreptul poatt atributul de »neintrccut«, e fără îndoială vestr alifie Crema Cornelia a lui Leszkovácz, careeî frumseţarea feţei damelor de pe întregul roto al pământului. Cel mai sigur mijloc contra truielor de pe obraji şi delăturarea bibircáoj Crema Cornelia se foloseşte nu numai la obn ci ea netezeşte şi albeşte şi pielea grumazului, umerilor şi a mânelor, dându-le o fineţă deosebii

Bursa de mărfuri şi efecte din Budapesti

Cota oficiala pe ziua de 15 Octomvrie.

INCHEEREA LA 12 ORE :

Qrâu pe Oct. Í906 (100-clgr. ) 7 -30- 7.31 Secară pe 1907. 665— 6'66 Orz pe 1907. 7-15 - 7-16 Cucuruz pp. Iulie 6-03— 6*04 Cucuruz pe 1907 5-19— 520 Grâu pe Aprilie 1907 7 5 6 - 7-5?

INCHEEREA LA 5 ORE :

Orâu pe Octomvrie 1906 Grâu pe Aprilie 1907 Secară pe Aprilie 1907. Ovăs pe Octomvrie Cucuruz pe Iulie Cucuruz pe 1007

7 - 2 6 - 7-27 7 - 5 1 - 7-52 6 - 6 1 - 6-62 6-86— 6-87 5 - 0 3 - 504 5 - 1 6 - 5-17

Târgul de porci din Kőbánya.

De prima calitate ungară : Bătrâni, grei părechea în pa ate peste 400 klgr. 112—113 fii.; bătrâni mijlocii, pâre chea în greutate 300—400 klgr. — fii.; tineri grei top» täte peste 320 klgr. 119—120 fii.; caliltate sârbească: m părechea peste 260 klgr. 122—123 fii. ; mijlocii pârttM 250—260 klgr. greutate 1 2 6 - 127 fii. Uşori până la 21 kgr. 116—118 fii. 1

Redactor responsabil : Sever Bocu. Editor proprietar : George Nichin.

Cel mai sigur medicament contra tnsei, räcelei ?i ИДОЕІІ

z a h ă r u l l u i R É T H mm ce se capătă In ori care farmacie, mm

Preţul unul borcan 60 fll. Să se ceară numai zahărul) Réthy. Cinci flacoaue trimite pentru 8 cor. ca porto cat

Pregătitorul RÉTHY BÉLA farmacist, Bétéscsibb

Î N M O R M Â N T Ă R I cu pietate religioasă, pe lângă supraveghiarea noastră personală, în toate preţurile, cu frumoase decorări ••ннмш de dolio, în mod corăspunzător. мн^вш Exhumare şi transport de cadavru în toate părţile necunoscând nici piedici, nici - distanţă. — — ~ -

C S U T A K K A R O L Y és F I A primul institut de înmormântare

A R A D , piafa S Z A B A D S Á G nr. 2 0 , o o o o (palatul contelui Nădasdy). o o o o

Telefon 37, serviciu de noapte (la locuinţă) : 33Q.^HM Cunune pentru posminte şi pantlici pentru cunune pentru ziua morţ i lor şi pentru ori-care altă ocasie, cu inscripţii în ori-cefel de execuţie, recomandăm împodo­birea şi iluminarea criptelor după cheltuiala ce o vreţb

S I C R I E de L E M N şi METAL şi obiecte de aranjament de tot soiul.

împrumutăm decoraţiuni, catafalc, dric funebra in, I ori-ce alte obiecte necesare la o înmormântare.

fr. 186. >TR I B U N A« Pag. 7.

Fabricu de casse de bani şi trésoré a lui (sc£Is>L>£KX ES SCHÜLLER

Budapest, VIL, Dob-u. 63. Se fabrică : casse de bani scutite de foc şi spargeri pixe de bani pentru biserici, dulapuri

^ ^ = = ^ - ^ ^ (serine) pentru bi-blioteci şi păstrarea documentelor, pen­tru matriculanţi,odăi şi serine cu păreţi

îmbrăcaţi în oţel. Mare magazin permanent Catalog gratis şi franco.

i

iu

i CINE E BOLNAV!

La moment alină şi necondiţionat vindecă tueă, respirare grea şi durere SIRUPUL DE MUNTE *• «* PENTRU PIEPT a farmacistului BALLA numit, recomandat de medici şi care face cel mai b u n e f e c t . La moment împiedecă tusă convulsivă, tusu măgărească, durere de

kpt, greaua respiraţie, astma, trocnă, ferbinteală şi reguşală. Sirupul de munte pentru piept a lui BALLA descris mai sus se

kce în circulaţie în doauă forme. Numai pentru cei în etate şi pentru copii de 12 ani în sus. Zilnic

ie 4 linguri. La copii de 12 ani în sus tot aşa Preţul 2 coroane. Numai pentru copii de 12 ani în jos. Zilnic 4—5 linguriţe. Preţul 1 20 cor. îndrumări de trebuinţare alăturăm. —2

Se poate căpăta numai la pregătitorul:

Uiacia BALLA SÁNDOR, H.-M.-Vásárhely, Fő-tér. 1 COMANDE PRIN POŞTE pentru espediţie şi lada se compută 40 fii. Icomanda mai mare de 6 coroane pachetarea gratuita şi pachetul se expedează scut i t de cheltuială în caz de trimitere înainte a sumei.

Fabrica de cuptoare din Meidinger a lui HOCH JENŐ

B u d a p e s t , " V . , B á t h o r y . u t c z a ţ > .

Primeşte aranjamente pentru încălz irea cu aer a c a s t e l e l o r , case lor de familii , b i s e r i c i , = i — ^ = teatre, hoteluri etc = = = = =

Telefon 8—6».

Catalog despre cup­toare M e i d i n g e r la dorinţă trimit gratuit

Telefon 8 - 6 9 .

Planuri pentru aranja­mente de încălzire din centru se fac gratuit.

Inciinoştinţare. Aduc respectuos la cunoştinţa onoratului public, că în Arad,

strada B o c z k ó nr. 5 în 11 Octomvrie am deschis sărbătoreşte

hotelul l a „ V u l t u r u l f i e p " edificat în stil modern cu 21 camere cu gust arangiate, şi vor sta la disposiţia onoratului public.

Spre orientare îm iau voia să comunic, că la mine se va găsi zilnic bere proaspătă de KŐBÁNYA. In toată Vinerea z a m ă de peşte , în toată Sâmbăta gustare proaspătă d e porc, cuină admirabi lă şi beuturi e sce lente . — Camerele sunt ilumi­nate cu elictricitate şi se pot capta cu unpreţ delà Г60 cor. în sus.

Im iau permisia să mai amintesc, că mă voi strădui din toate puterile, ca oaspeţii mei să fie pe deplin mulţumiţi, deci rog să mă şi sprijinească. Cu deosăbită stimă

IGNATIUS PASCA, hotelier şi ospătar.

Tramvaiul circulă până înaintea hote lului meu.

1 1 Щ І І І і І Ш Ш і Ш І І І і І І І І

1

Első szegedi len-áru damast és műszöYőde s e c s IVI i h á I y

SZEGED, Tisza Lajos-körút 33. Recomandă productele sala proprie de in şi damast ,

precum : covoare , ştergare, fugare mil ieu şi toate

ce le trebuinc ioase pentru pat. Tot aşa haine pen-

tru mireasă, precum lucruri de ajur după plac.

Preţuri moderate, servic iu prompt.

— La rogare prin epistolă mă presint personal. —

ШШШШШШШШЁМА

I І

! I ! î i

Pentru păstrarea şi îngrijirea fetei de femee cea mai bună şi in tot locul cea mai plăcută alifie

! Ül rernílí „CORNELIA". Aceasta alifie e cel mai bun medicament contra pistruilor de pe faţă şi

mani contra petelor de piele, cursăturilor etc. e şi nestrieăcioe amalgament curat. tÜSST" P î * r t t l l l • U n Ъ ° г с а п m i c c n Îndrumări cu tot 1 Cor. ""f l^M

X l o ţ i U l * TJn borcan mare eu Îndrumări . . 2 .

Săpunul Cornelia " Se poate căpăta la pregătitorul :

Farmacia la „Coroana" a lui LESZKOVÍCZ MILETA, G-Verbász. Magazin principal în Budapesta: Farmacia (Bácska) Török József, Budapesta, str. Király nr. 12

La trimiterea înainte a preţului pentru comandă de peste şese coroane, eele procurate le expedez fara nici o altă cheltuială ôe postă.

Epistoalele să fie în limba maghiară, germană şi sârbească.

I

I Ц§ PREMIATĂ CU PRIMUL PREMIU LA EXPOSIŢIA MILLENARĂ DIN BUDAPESTA IN 1896

Fabrică de ceasuri de turn şi turnătorie de clopote A LUI , G. P . Р А Н Т Е Ы С i n S J«Î4 , N

FIRMA FONDATA IN 1854.

( Z I I W C O I 4 Y )

FIRMA FONDATA IN 1854

FäCe CeaSUri de tum d u p ă felul c e l m a i n o u , p r o p r i u d e c o n s t r u c ţ i e , ^ ^ . i ^ ^ M , . ^ c u p e n d u l ă l i b e r ă , c u s î r m ă . — — — — —

Toarnă clopote noi, fa?0 fmoiţu,*\ а ^ е а ^ а г ѳ c1/3 ̂ e r' ^ м н м ^ ^ ^ ^ l a c l o p o t e v e c h i p e n t r u a l e a c o r d a a r m o n i c , f a c e

a d n e x ö d e c l o p o t d o fier*. Garantează execuţie precisă. B i s e r i c i l o r ş i c o m u n e l o r s ă r a c e l i s ă d ă î n r a t e d e m a i m u l ţ i a n i .

Am cercetat e x p o s i ţ i a u n i v e r s a l a din Pajris din 1900 cu scop de studiu.

P â g . 7 >T R I B U N A«

N o u atelier de modă pentru

Am onoare a aduce la cunoştinţa P. T. public, că am deschis

atelier de modă pentru pălării de dame Ы Arad, strada Deăk Ferenc» Nr.fi (casa lui Sebesy), care va corespunde timpului şi gus­tului modern şi tuturor pretenziunilor de azi.

In magazinul atelierului meu, se păstrează în permanent cele mai frumoase modele eşite delà firmele cele mai distinse. — Asortiment mare de pălării de doliu. — Străformări şi alte lucruri aparţinătoare acestei specialităţi, se execută punc­tual şi cu preţuri moderate.

Comandele din provinţă le execut cu cea mai mare promptitudine.

Se roagă de părtinire:

AMTMANN ANNA ARAD, strada Deăk Ferencz nr. 2.

V i ţ e nobilitate

• Ca în anii trecuţi, a şa şi a c u m a

a o . * - ^ — - - au fos t Prima pepinerie cu viţe nobilitate

de pe T â r n a v a

Ardeal UC p c 1 c U І Ш Ѵ с і

Proprietar FR.CÄSPÄRI, Mediaş 19 Singură în toată Ungaria, care au liferat muş­teriilor viţe nobil i tate sănă toase , diferite sorturi nobilitate. Şi în viitor numai esclu-siv la aceasta şcoală de viticultură se ca­pătă cele mai bune viţe de diferite sorturi nobilitate pentru Vin, Vin-Dessert şi Extra sorturi de vin de masă. Proprietarii de vii au avut rezultate minunate cu sădirea

de astfel de viţe. La cerere se trimite catalog ilustrat, franco şi gratis, cu multe scrisori de mulţumire şi

recunoştinţă.

I In mai multe expoziţii premiat cu primele premii.

Nrul telef. 439.

Prima fabrică de căruţe de pe câmpie

Hj. Hodács János Q7TTPT7ri strada Kistisza nr. 4. O Z J I J V J J I I / (Urmarea străzii Maros)

Magazin mare permanent din diferite c ă r u ţ ă n o i d o m n e ş t i .

Se pot căpăta pe lângă preţuri foarte căruţe folosite, în schimb (phaltone cu acope­riş şi fără acoperiş, sănii, etc. etc.)

Catalog ilustrat în c inste şi fără p o r t o .

Crema Aphrodite nestricăcioasă şi fără unsoare vindecă m câteva z l e ca sigu­ranţă pistrui, coşurile, roseata mamelor şi obrazului, ar «ura de soare, si face piele neteda ca catifeană. Acest medicament recomandat de toţi medicii,vin­decă mai signr 4ecat orice ali­fie opureala, căci na pro dace ooşuri (comedo).

Săpunul ; r t à Aphrodite face faţa fragedă, plăcută şi tânără ; femeile mai 'B vârstă tncă 11 Între­buinţează împreună cu crem*, pentru­că întinereşte.

Un borcan de Crema Aphrodite 1 cor., un borcan mare 2 cor., un borcănaş de probă 70 de bani. — Săpunul de cremă Aphrodite 1 coroană. — Pudră (în 3 colori) cu sau fără grăsime 1 coroană, cutie mare 2 coroane.

Spir tu l pen t ru pă r S a ï ï L ^ Ï S ™ contra cădeiei părului şi mătreţii; costă 2 cor., o sticlă de probă 1 cor.

n e r v i l l U S „ B A S C H -e"cel mai bon m j oc contra tu'uror boalelor de nervi : contra durerii de cap neuraigice, slăbiciunii de nervi, oboselii,Insomniei etc.; contra boalelor de sânge şi de oase : a anemiei, clo-rosei, rachitisului (boab englezească) ete. ; contra boalelor de inimă şi scro-fulosei.

E probat de foarte bun la reconva-lescenţi.

O stiel* 2 coroană. A ÎI t i «ii t i n ТЕЯЙРІІ Ѳ | В Я С Р р о Ш contf* Ä S a -

- c i l i L I A U L I I I Г Ш э І л І І duru manilor şi picioare-lor. O stic ă 1 coroană.

Esenţa gas t ra lă a lui Bäsch contra lipsei de apetit, contra durerii de stomach, contra colicei, tntrebuinţată Împreunată cu praful lui Bäsch În­ceată dureri e, Întăreşte stomachul, conteneşte râgăială ; e bun după mâncare ori bă tură multă. La boale mai In-delun ate. să poaîe folosi pilulele curăţitoare de sânge ale lui Bäsch.

1 sticlă de esenţă 1-20 cor., 1 sticlă mare 3 cor., 1 entie de praf 1 cor., — 1 cutie de pilule 1 cor., 7 cutie 6 cor.

Sirupul de sulfoquaiacol а $ Д і $ ! tă la tuse, reguşeală, la boalele de piept şi de plămâni, contra tusei măgăreşti, Ja junghiu i ln coaste, la năduf etc. Acest sirup face să crească gruutat a truuului, vin­decă tuşea, scuipatul si asudarea de noapte. Pe lângă sirup aj tă foarte mult CEAIUL DE PIEPT ALUI BÄSCH.

1 sticlă de sirup 2 co . Mai mult de 4 sticle se trim.et franco. 1 cutie de ceeiu 1 cor., V» de cutie 50 fii.

Spir tul lui Bäsch contra reuma­t ismului şi podagrei ^ Й З ^ І turiştilor etc. după e Încordare prea marc; el v m i e c ă foarte repede jungbiurile din mâni şi din picioare, du­rerea de mijloc, umflăturile etc.

1 sticlă 1 coroane, 1 sticlă mare 2 coroane.

Praful d e vi te al farmacistului Bäsch e de recomandat tuturor economi­lor pentru tuşea şi umflatu­rile ghintiurilor la cai; lavi ţe cornute, porci şi oi pentru curăţire şi poftă de mâncare, întăreşte, ajuta mistuirea şi Împiedecă să se umfle. Vacile dau lapte mai bun şi mai mult după el.

1 cutie 70 fiieri; 11 cutii 7 e c o a n e , franco.

Bestituţions-fluidul v

h

ac° S r

a

a

b

p

0 i dagrii, umflăturii vinelor, umflăturilor et' . B derecoman, dat să se fre ѳ «aii şi boii după muncă multă cu acest fluid vestit, căci astfel îşi recâştiga preturile şi devin sprinteni.

1 sticlă 2 coroane, sticlă de probă 1 coroană.

P r a v d e vaci face să crească pofta de mâncare şi curăţă sângele. E eschis să dea vaca lapte albastru ori cu sânge, nici ira să umflă viica. E de lipsă la schimbare de nutreţ 1 eutie leor.; Väde^utie 60 bani.La cumpărători mai mari r bat.

Praful de porci ѳ eel .» mai

bun de Îngrăşat porci, până la 250 He ohile. Acesta Împreună cu PICATURILE PENTRU PORCI alui Bäsch li păzesc de boale.

1 cutie de praf 70 de bani, 11 cutii 7 cor. franco. — 1 sticlă de picături de porci 70 flleri, 12 sticle 6 cor. franco; 50 de stiel e 29 coroane.

Tonte preparatele au marca îngerului. Comandele de peste 6 cor. le trimete franco :

farmacistul ̂ jjjfjf £ftlŐ *z а в8У а І І 1"

STAGTBECSKEBEK, GABNA-TÉR.

Neinte de folosinţă Dupa folo Щ

Nu m a i e s t e ~ЭД

boală de porci ШШ d a c a v e i c o m a n d a v e s t i t u l •

p r a f u l d e n u t r e ţ din Seghedin.

Promovează apetitul porcilor, le curăţă maţele, prin 2 capătă sânge proaspăt şi curat, promovează de tot Ingrî

satul, după folosinţă porcii nu se mai Inbolnîveso. 1

PREŢUI unei cutii 60 fii. şi 1 cor. La comande maiaij mai ieftin. Bevfinzătorli au scăzămant la preţ.

# Se poate procura exclusiv la ф

Z e n k e Z o l t á n , S z e g e d .

R a d e r e a d e p r i s o s ! Cine voeşte se economisescă banii, cinq

voeşte se cruţe timpul, cine nu voeşte w fie espns la m - o boală de piele, acele se rade

cu „ R A S O L " sănătos ! plăcut ! ieftin !

Un kilogram eu căre se poate rade 4» 30 de ori, 2-40 Cor. In provincie 3. Cor. plătindu-se înainte, se trimite gratuit, Ga mandat postal mai seunp ca 20 fii. Pregă­teşte şi trimite

„RASOL" Vegyiipar Vállalat Budapest, VI. ker., Váczi-körút Í5.

Arad, Farmacia G. Földes Kelemen. — Vânzătorilor dă concesiune.

Cel mai bun mijloc pentru stârpirea părului

-kt ui e „LASOLIN

foarte recomandat damelor, § Preţul unui borcan 2 Cor. în provincie Ш Cor., pe lângă trimiterea snmei, franco ca mandat postal e mai scump cu 20 fii. Uni-o o o o cui pregătitor o o o o

„RASOL" Vegyiipar Vállalat Budapest, VI. ker., Váczi-körút 55.

Magazin : Farm. Török József, Kiráiy-п. 12 Arad, Farmacia G. Földes Kelemen.

шг C I M B A L M A ~m se poate căpăta în rate şi pe lângă pre­ţuri moderate, trimiţând cataloge mari ііш-tarte. — Numai la mine se poate căpătţ » Şcoala < de cimbalma, după care poate învăţa foarte uşor ori şi cine şi fără pro­fesor. Partea I-ă 4 cor., a Il-a 3 cor. 60 â, a Hl-a 3 cor. 60 fii. După trimiterea b»

nilor espedez gratuit.

V A R G A P Á L fabricant de cimbalma şi de muzice

TML a k. <5 (омняь propr ie ) . ! Тіппсті-япя . I>LÍi>hin ДгяЯ