ANUL X No. 528 OCTOMBRIE 1936

10 LEI

iL

**0W

» * • a jM " ^

Un concurs original : candidaţii rămân până la sfârşit anonimi ! Participaţi la marele concurs in­stituit de ..Realitatea Ilustrată" pentru alegerea celor mai buni cântăreţi şi cântăreţe ( a m a t o r i ) pentru plăci. Aleşii vor semna n u m a i d e c â t a n g a j a m e n t e i m p o r t a n t e cu casa " P A N " .

..VĂ PREZINT ORAŞUL M EU"...Articole din toate comunele maide seamă din tară, scrise de i *

colaboratori - amatori. Onorariul :1.000 L E I D E A R T I C O L .

iu civil în Spania, mantări politice în toată Eu­ropa, ameninţarea unei ierni grele... toate astea nu împie­dică pe acei cari au posibi­litatea şi liniştea sufletească, să caute în mările calde ale emisferului austral satisfacţia dorului de pribegie. O fru­moasă artistă de cinema se odihneşte între două filme, călătorind pe un transatlan­tic luxos.

D IF IC U LT Ă Ţ I D E C IR C U L A Ţ IE IN D U C U R E Ş T ILa 20 O ctom brie , Societatea de Tramwaye Bucureşti, a pre lua t lin iile de au­

tobuse din C ap ita lă . Nesosind la tim p vehiculele com andate de societate,

care trebuiau să înlocuiască autobusele vechi a le lin iilo r particu lare, circu lafia

în Bucureşti, mai ales la p e rife r ii, se face cu mare g reu ta te şi zilnic se p ro ­

duc scandaluri în tre personalul tram w ayelor şi că lă to ri. In fo to g ra fiile noastre,

asaltul publicului, la tram wayul 27 şi autobuzul 32, la vremea prânzului.

Şl TOTUŞI VIAŢA ÎN ­V IN G E......Războiul fra­tricid din Spa­nia va fi o pată neagră în is­toria genera­ţiei noastre. Se vor minuna ur­maşii, c'a fost posibil, în vea­cul nostru, atâ­ta cruzime o- meneaică. Se n im ic e s c în Spania monu­mente, care e- rau o mândrie a civilizaţiei, se distrug bogă­ţii strânse cu greu şi mai a- Ies se ucid oa­meni, femei şi copii nevino­vaţi.Sevilla a fost mai puţin a- tinsă de gro­zăvia măcelu­lui. Vedem aci o scenă de via­ţă liniştită: an- daiuziene pur­tând amforele de apă, pe stradele ora­şului.

♦ ■ • i i

D O A M N E L O R !Vopsitul părulu i, în cele mai fru ­moase culori naturale precum şi on- dulaţiuni perm anente, execută ire­proşabil C oaforul François, Strada Edgard Quinet, ^ Telefon 3-01-2

D r . E L I S A B E T A M O L N A RM EDIC STOMATOLOG

Fost asistent la c l in ic a u n iv e r s i t a r ă din Cluj

B O A L E D E G U R Ă ţi C H I R U R G I E D E N T A R A

Proteză, technică moder­nă, coroane de porţelan

Bucureşti - str. Brezoianu, 29. Et. I Consult. 3— 6 Telefon 46601

Ao. 510 -

Re

P R IM U L IN S TITU T C O SM ETIC M E D IC A LBULEVARDUL CÂROL, 39 TELEFON 3.S2-73D -N A Dr. M . R A B IN O V IC I derm ato log specializată la Paris şi Viena, tra te a z ă : negi, p 'stru i, coşuri, etc. îngrijirea fe ţe i cu hormoni şi masage pneumatice. Distrugerea definitivă şi fă ră cicatrice a pârului de prisos. Slăbirea locală a corpului prin masaje electrice, curs de gimnastică.Consult. T0— 12 şi 3— 7 p. m. Consult, g ra tu ite M iercuri 11-12 a. m.

pentru calorifer, cărbuni, brichete

Combustibil lichid Coroana pentru godin, teracotă,calorifer.Raboteiă mare. Turbină nouă 200

Maşini industriale Kw., Volţi electric pentru tablă,foarfece şi 7 circulare fier, etc.

STRADA ACADEMIEI, 2 Etajul II. — Tel. 4.72-20H A V I O ,

REALITATEA ILUSTRATAD irec to r: N IC . CONSTANTIN

Apare săptămânal în 48 de pagini mari, tipărite la Heliogravură, în culori şi suplimentul ,,De toate

pentru to ţi" PREŢUL LEI 10.—

P R E Ţ U L A B O N A M E N T U L U I

Pe un a n .......................... 400 LEI Pe şase l u n i ...................... 200 „ Pe tre i l u n i ...................... 100 „

Redacţia şi A d - f ia : B u c u ro ş ii, S ) r . C a n s î. M i i le 7. Tel. 3.84.30

Lordul Londonderry a fost, în ciuda v â r­stei, cel mai neo­bosit dansator al serii, la tă -l fox- tro ttâ n d eu baro ­neasa de Raynecjc.

Principesa Valentin Bi> bescu, lady London d erry şi d. Richard Frd nasovici, ministrul co m unicaţiilor.

La 12 noaptea s'a servit in pivniţe le castelului dela Mogo- şoaia un supeu. Pe fiecare masă erau lum ânări aşezate în coşu- le ţe cu garoafe roşii. Aci in pivn iţă s'a petrecu t în sunetele unui înd ră c it ta r a f de lău tari.

sociale

dacă în timpul ocupaţiilor Dv. aveţi mult de vorbit, atunci întrebuinţaţi, pentru a vâ împrospăta şi înviora

„O D O L “ . „O D O L" este mijlocul ideal de îngrijire a gurii. „O D O L"

împiedică procesele de fermentare Si de putrezire, ce se produc în gură. Prin clătirea gurii cu „O D O L ",

biruiţi oboseala şi înlăturaţi mirosul urât al gurii. „O D O L " vă apără să­nătatea; el vă împrospătează şi vă înviorează.PEPO, -PRIM UL FILM ARME.

NESC A FOST PREZENTAT

Săptămâna aceasta a fos t p re ­zentat în C ap ita lă , la cinem ato­graful „C o rso ", prim ul film din viaţa A rm e n ilo r: „P e p o ". Realizarea s'a bucurat de o p ri­mire excelentă d in partea pu­blicului, care a urm ărit em oţionat desfăşurarea im presionantă a ac- ţiunei, care redă v ia ţa aci ve­selă, aci tristă, a A rm enilor. Fotografia noastră înfăţişează pe unul dintre tip u rile caracteristice ale filmului „P e p o ".

APA DE G URĂ PASTA DE D INŢI

v— este semnul distinctiv al unuî „ODOL“ perfecţionat, a cârui eficacitate anti septica a fost extrem de mult sporita. Cercetări bacteriologice şi clinice au do vedit ştiinfîficeste superioara eficacitate bactericida.

i

El colindă străzile cu coţul de lucruri tn mână ţ i cere zadarnic «ă mun- ceatcă .

C INE s'a p lim ba t mai multă vrem e pe străzile C a­p ita le i ţi-a pu tu t form a o părere despre situaţia socială a popu la ţie i noastre. C ăci, dacă este

adevăra t că întâlneşti pe străzi persoane g răb ite , cu gen ţi în mână sau pachete, nu este mai puţin adevărat că

m ajorita tea celor care fo rfo tesc pe străzi şi poposesp în p ie ţe le C ap ita le i, sunt d in tre acei cari nu au siguranţa zile i de mâine...S'a analizat problem a şomajului pe to a te fe ţe le . S'a scris a tâ t de mult,

încâ t aproape nim ic nou n'ai avea ce spune. Totuşi, este socotită veşnic actuală, im perativă, d in punct de vedere al com baterii, acum ma* actuală ca oricând, această p ro ­

blemă.Se aprop ie iarna. Frigul a s ilit pe in d ife re n ţii leneşi câ t şi pe cei fără de lucru să-şi accelereze ocupa­ţ i i le sau asalturile. Toamna este uvertura ie rn ii, anotim pul când exis­ten ţa săracilor este greu pusă la încercare. Acum este momentul să înjghebezi ceva. O rice , numai să fie ceva, pe care să te p o ţi baza.Exodul

toamna, este impresionant. „S’a term inat munca la câmp. N ’avem ce face acasă !” mi-a decla ra t unul care în speranţa unei b o g ă ţii im aginare a co b o rît în cap ita la noastră ca apoi să cerşească un b ile t de întors acasă. Tragedia lui, traged ia tu tu ro r.

Nu ştiu cine a spus că n 'ar trebu i să se mai perm ită

Pe o mică bancă fntr'un parc i'au adunat fem ei fn vârstă , fe te mai tinere ţ i un student. Cu to ţii suferă de criza de lucru, sunt lip s iţi de ocupaţie ş i-ţi petrec tim pul g ând itori, răsfoind o gazetă sau fn cel mai fe r ic it caz ur­mărind o c a rte de cursuri.

venirea în capita lă a ru ra lilo r. Ideea este fo a rte bună, deoarece to ţ i cred că în ,ca p ita lă umblă câ in ii cu covrig i în coadă !O p lim bare prin Piaţa 8 Iunie, grădina S ft. G heorghe m'a e d ific a t pe deplin asupra s ituaţie i mizere în care se sbate m uncitorim ea şi cei ce n'au de lucru.„N 'avem de lucru dom 'le, săptămâni în tre g i..."„D e ce nu te duci acasă 7 " l-am în treba t.

„Ş i acasă ce să fac ? Să mor acolo de foam e 7 A îc i poa te mai am noroc să găsesc ceva ..."— mi-au spus unii.

Dacă vre i să angajezi o servitoare, lucrurile iau o întorsătură aproape comica. Inconştiente de si­tua ţie , servitoare le încurajate de unii stăpâni, fa c nazuri, pretinzând salarii.... funcţionăreşti I Grosul şomeurîlor îl în tâlneşti în preajm a „A z ilu lu i de noap te ". Sunt acolo adunaţi cu sutele, l-am v iz ita t în orele prânzului. Se îm părţeau bucate g ra tu it. C a să-i descrii, ai nevoie în prea lab il de

— Pag. a

S’a« aşezat după o zi *î!e'colînd şi stau la sfat, Intocmlndu-şi planul pentru ziua care urmează.

Autorităţii nu-i pasă dacă eşti şomeur. dacă n'ai_ mâncat de tre i iile şi dacă t ' - aî ruPt p icioarele colindând pe străzi, în cautare de lucru. Jandarm ul te înşfacă, te duce pe sus şi te tr im ite la urma. dacă te găseşte fă ră rost, pe u liţi.

o fărâmă de ta len t dostoiewskyan. Petece de ştofă pe corp, murdari.... Cum poate să trăiască un om în cond iţiile acestea? Este om ul-brută, animalizat, aproape cel cu a te rn a r! In m ijlocul civilizaţiei, o insulă de sălbateci I C e să le facă prim ăria, dacă sunt a tâ t de m ulţi... A tâ t de m ulţi ! M izeria este însă specifică Bucureştiului nostru. C ăci sunt unii oameni cari, făcând d ife ­

rite meserii reuşesc să-şi ducă firu l v ie ţii îna inte.Te plimbi în tr 'o dim ineaţă prin centru . G loa te , g loa te de vân­zători de ziare, m ici, m urdari. Ţ ipă l dau buzna, urlă, pentru câţiva le i. Bine că-i au şi pe aceia 1 Am în tâ ln it pe Bulevard câţiva pui de ţă ran i. V indeau fluere.„la-ne boerule un fluer, că murim de foam e".„De ce ai ven it aci, mă ţâncule ? " — îl în treba i.„Credeam că-i mai bine decât la ţa ră . Dac'aş avea măcar bani

de drum, să mă în to rcDar criza aceasta, hidră cu nu ştiu câte capete, nu se măr­gineşte să amărască existenţa celor slabi.

VĂ PREZINT ORAŞUL MEU... i f

O ru b rică nouă în „R e a lita te a Ilu s tra tă " . — Solicităm co lab o ra rea p rie te n ilo r n o ştri. — 1000 le i de a rtic o l

începând din numărul viitor, vom publica, în fiecare săptămână, sub tit lu l de mai sus, câte un articol, de fiece dată, despre alt oraş, sau localitate, din ţară.Aceste articole vor f i scrise de către prietenii revistei noastre, oameni cari locuiesc în comuna pe care o descriu.Oricine se crede în măsură să ne înfăţişeze oraşul sau satul său, în modul cel mai atrăgător, poate trimite asemenea articole, la „Realitatea Ilustrată“ str. Const. Miile 7— 9, Bucureşti. Trebue^ca din aceste articole să reiasă, în primul rând, viaţa specifică a comunei despre care se vorbeşte. Bineînţeles că primind, din aceeaşi localitate, mai multe articole, vom publica pe cel mai bun. Colaboratorul al cărui articol a apărut, primeşte imediat la apariţie, un onorariu de 1.000 lei. Deasemenea vom plăti fotografiile ce ni se vor trimite, dac’au fost făcute special pentru noi.Pe plicul în care ni se vor trimite articole de acest- fel, se va menţiona : Pentru rubrica „Vă prezint oraşul meu“.

U N R E C O R D . . .

D. N icu Urseanu, unul d in tre cei mai buni pescari din ţară, a pescuit un splendid exemplar de ştiucă, în tr 'o baltă din jurul C a­p ita le i. Ştiuca are o g reuta te de 5 legr. 850 şi o lungime de 88 cm. Pentru pescuitul cu undiţa e o perform anţă rară.

Tot umblând după lucru au căzut sdrobiţi de oboseala la umbra unei case m ari. Au adorm it acolo şi se odihnesc astfel câ teva clipe, până ce va veni sergentul să-i umfle, sau până ce p loa ia le va muia oasele.

Străzile sunt pline de şomeuri in te lectua li. C oncedieri în masse, falimente, î ţ i tre c pe d ina in tea ochilor ca în tr'un film de c i­nema. Peste to t nu auzi vorbindu-se decâ t de nevoi. „Vine toamna. Ne trebuesc multe. De unde să le luăm?“. Totuşi, viaţa, aşa chinuită, îşi deapănă firu l îna in te . Lumea se strâm to- rează, suferă, da r trăeşte . Şomeurii de ocazie, .cei inven tiv i nu p ier! Ca în teo ria lui Darwin, cei slabi sunt repede în lă tu ra ţi. Şi sunt a tâ t de m ulţi. C ă tre aceştia se îndreaptă gândul nostru acum. O p r iţ i exodul în oraşe ! Rămâneţi la casele voastre ţă ­răneşti ! Avem noi şomeurii noştri aci. Nu le mai îngroşaţi nu­mărul I P limbaţi-vă odată pe străzile cap ita le i şî luaţi am inte a ceea ce vede ţi. Sute de nenorociţi se sbat în mizerie, tră ind ca vai de capul lor. Criza şi şomajul sunt la apogeu. Se aprop ie iarna...

NELL CRUDU

R. 1=No. 510 —

Pag. 5

e poemul armoniei de culori şi melodii, de miresme şi de vrajă, de visări şi aduceri aminte, — e poemul necuprins în cuvinte şi tăinuit în fiecare picătură din c a p t i v a n t a şi in­comparabila apă de C olonia Diavol o.

APADECOLONIA

O C R E A Ţ IE DIAV0 L0

VI I TOAREA RLINIŞTE. DOARME PRINCIPESA ! . . .

P RINCIPESA J U L IA N A A O LAN D E I, a căre i logodnă cu prin ţu l BERNHARD V O N LIPPE-BIESTERFELD a fost anunţată în cursul lunei acesteia, s'a născut în ziua

de 30 A p rilie 1909. Venirea e i pe lume a fo s t p rim ită de O lan­dezi cu o bucurie nespusă. De fa p t, regina W i I h e I m i n a avu­sese rând pe rând tre i naşteri n e fe ric ite ceea ce, î i it r 'o vreme, înd rep tă ţise guvernul să se gândească la preschimbarea fo rm ei de S tat, din monarhică în republicană. Explozia de dragoste s'a m anifestat în fo rm e le cele mai duioase. S'au văzut oameni din popor scoţându-şi saboţii, când treceau prin fa ţa Castelului Regal, de team ă să n'o deştepte d in somn pe mica moşteni­toa re a T ronu lu i; ia r agen ţii po liţieneşti au reuşit de multe ori să înăbuşe dem onstraţii şi tu rbu ră ri numai prin acest simplu ave rtism en t: „Linişte, doarme Principesa 1...“

PEDEPSIREA PĂPUŞILOR— In tr'o zi, pe când eram mică, mama îm i luă una d in păpu­şile cu cari mă jucam şi, desm ierdând-o, îi vo rb i în tocm ai ca

M U A HAIN A A OLANDEI

' " I j f

.. . - Z5 _____________Principesa Juliana a Olandei, fo tografia tă vara aceasta, in vilegiatură.

unei f iin ţe v i i : ,,Domnişoară, dacă nu vei f i cumînte, mă voiu vedea silită să fac din d -ta o prinţesă. In chipul acesta, vei avea de îndura t m ulte lucruri nep lăcute..."Juliana, povestind această întâm plare, adaugă surâzând : „N e ­greşit, eu trebue să f i fost grozav de cum inte deoarece Regina n’a mai avut nevoie să facă din mine o p rinc ipesă". In adevăr,Juliana a fos t crescută în afară de mediul rece şi ceremonios al palatului regal, a lega t p rie ten ii în to a te stra tu rile sociale şi a urm at cursurile U n ivers ită ţii d in Leida, co t la c o t cu stu­de n ţii de vârsta sa.

„NU-I DECÂT WEKLEMBURG... !••

Adeseori, principesa Juliana obişnuia să organizeze m ici p e tre ­ceri nevinovate în salonul p rinc ia r d in Leida, la care-şi inv ita

Principesa Juliana finând o cuvântare cu prilejul „Zilei copilului", la R otterdam ,

colegele de şcoală. Aco lo , fe te le dansau în tre ele, râzând, glumind, cântând. Pe neaşteptate, un autom obil închis se oprea înaintea pa la tu lu i. — Regina I... — ex­clama careva din ele.Urmau câteva clipe de confuzie... Mesele, ris ip ite una peste a lta prin co lţu ri pentru mărirea spaţiului, erau aşezate la loc, cu toa tă graba cuvenită.— V a ţi înşelat, dragele mele, striga numai decât Principesa, cu obrazul l ip it de fereastră. — Nu ! N u-i decât Weklemburg !...Weklemburg, era ta tă l ei, p rincipe le consort, care venia aproape zilnic să dan­seze cu prie tene le fiic e i sale...

PAPIRUSUL NEDESCIFRABIL

In cursul unei v iz ite la Muzeul eg ip to log ie din C a iro , principesa Juliana se interesa de un papirus cu form ă şi caractere curioase. D irectoru l muzeului, se aprop ie zi­când : „A lte ţă , acesta e un document din epoca faraonică pe care n'am reuşit încă să-l descifrăm în în treg im e ...".

Zâm bind, principesa rosti a- ceste cuvinte pline de sp irit:— Probabil că e re ţe ta vreunui m edic...PRINCIPELE CONSORT Prinţesa Juliana a zăbovit până acum în alegerea unui soţ deoarece nu-i lesne de găsit omul în stare să fie bărba t fără a p re tinde să f ie şî rege. Şi to tuşi acesta e un princ ip iu dela care nu s'a abă tu t n ici o regină a O landei. însăşi actuala moş­ten itoa re a Tronului a firm ă:

— Soţul meu va tre b u i să f ie un supus tim p de două ore pe zi când sunt în conferin ţă cu m iniştri, însă vreau să f ie stăpânul meu în to t restul zilei. L'am ales pe principe le Bernhard fiindcă sunt sigură- « ă el va şti să susţie am bele aceste ro ­lu ri..."De fa p t, se spune că Bernhard von L ippe corespunde pe deplin idea ­lului de principe-consort pe care Juliana şi l-a fă u r it după exemplul părin te lu i ei, cavalerul nobil rămas ca o icoană vie în am intirea tu tu ro rO landezilor... G . R. Un recent p o tre t al principesei Juliana

a Olandei.

DIN CASA SĂRACULUI, CA Şl DIN CASA BOGATULUI......nu trebue să lipsească „To- noglobine Irra d ié “, dacă vreţi ca copiii voştri să fie rezistenţi in faţa epidem iilor. Căci să­nătatea depinde de vigoarea organismului, care la rândul^, ei e în funcţie de globulele roşii din sânge. De aceea, dacă vreţi să vă puneţi la adăpost de griji, a lergături şi cheltueli,

daţi cop iilo r Dvs. excelentul to n ic „Tonoglobine Irra d ié “, recom andat de m edicii d in ţa ­ră şi d in stră inătate , în toate cazurile de anem ie, cloroză, deb ilita te , oboseală. „Tonoglo­bine Irra d ié “ există sub form ă de vin şi sirop şi are gust foarte agreabil.

SCRISOAREA UNEI FEMEI FERICITE:Stimate dom nule farm acist!

Nimeni nu-şi poate înch ipu i cât de mult m’a ch inu it o boală nervoasă de stom ac: vizitele la doctori îmi erau nesuferite , nici nu voiau să mă creadă că sunt bolnavă; ia r eu nu ştiam ce e liniştea, până ce Gastro D. mi a adus v indecarea. Nici nu îndrăznesc să vă scriu , to­tul mi se pare o m inune! Sto­macul îmi este calm , tot ce mănânc îmi prieşte, g reţurile au dispărut. C hiar dacă a r tre ­bui să repet cu ra în fiecare

an. o fac cu p lăcere . Acest p re ­p a ra t l-am recom andat şi fiicei mele, soţia p ic to ru lu i Thorm a, care suferă de aceeaşi boală, şi vă rog dom nule . farm acist, să-mi mai tr im ite ţi un flacon. D-na Kiss Erno. Diosig judeţul Bihor.R ândurile de faţă nu m ai au nevoie de com entar. Gastro D. se poate obţine la toate fa r­m aciile şi d rogheriile d in ţară , sau contra ram burs pen tru lei 130 dela Farm acia Thoiss, Bu­cu reşti Calea V ictoriei 124.

A A P Ă R U T

M A G A Z I N U LPe luna Octombrie. — 160 pagini 25 lei.

La 28 O ctom brie se împlinesc 18 ani de când C om ite tu l N a­ţiona l Cehoslovac luând puterea în statu l vecin, l-au proclam at republică independentă.A lia ta României, serbându-şi 18 ani de existenţă, poate p riv i cu orgo liu drumul s trăbă tu t, pentru că oam enii p o lit ic i şi marii pa­t r io ţ i din Cehoslovacia au ştiu t să rid ice statul acesta la un loc de frun te , şi să conducă desti­nele ţă r ii lor în aşa fe l, încât popula ţia — mai m ult decât o ri­unde în Europa — să ducă o v ia ţă pacinică de ce tă ţen i libe ri.Aniversarea dela 28 O ctom brie găseşte Cehoslovacia, din an în an, mai puternică şi mai respec­ta tă .Sărbătorirea nu se poate face fără a pomeni numele fostu lu i preşedinte de republică, Th.Massaryk şi actualului, EduardBeneş. Eduard Beneş

Cu prile jul an iversării p roclam ării republice! cehoslovace, orchestra fun cţio narilo r că ilo r fe ra te din Praga va da, la Bucureţti, un concert la Ateneu. Fo togra fia noastră în fă ţişează această orchestră.

Arhiducesa Ileana şl soţul ei supraveghioxâ personal ora de educaţie fizică a copiilor lor, in parcul palatului, pe care-l locuesc lângă Viena.

A colo este locul ei, — şi de acolo stâpă clanţe, scânduri, castroane, tacâmuri, vase neşte casa în tre a g ă ! Căci VIM curăţă toate de bucătărie ţi orice obiecte de sticlă, ecrţi,.

"intr o g o s p o d ă r ie , tabla de la ferestre, smal{, metal sau faian(â

Cu condifia: să fie VIM veritabil

O cutie de VIAA pe raftul oricârei bucătarii!

M a n e » m in u ţ io a s ă de la b o ra to r* a s p e c ia liş tilo r , în m a te r ie d e :

Pudră • Api de Cotoiia • Rij • Fard • Parfumurin desăvârşit produsele:

( X&cCtUnU»In cercaţi-le! Sunt excelente.De vânzare la cele mai bune far­macii, drogherii şi parfumerli. K n u r a t : B aU hasa r. B ucureş ti Ş e la ri,

UN MARINAR S’A VINDECAT COM PLECT DE LUMBAGO

Remediul: Sels Kruschen

Acum patru ani acest marinar a avut o criză de lumbago. Krin- cben I'-& vindecat complect .si ce atunci esta perfect sănătos. —

„Acum patru ani”, ne scrie el, aveam crize intermitente de lum­bago şi am mcercat mai multe remedii, toate fără nici un folos. Apoi am ’nceput să iau Sels Kruschen. urmând întocmai ;n- d.raţi'unite nate perfiru' Imniba- go şi după câteva săptămâni am şi început să simt efectele minu­nate ale acestor săruri. De patru ani iau regrulait Sels Kruschen şi de atunci n ’am mai. avut nici o criză de lumbago. Nu voiu înce­ta niciodată de a lua Kruschen, chiar de ar fi să plătrec preţul dublu. S m t marinar, in vârstă de 60 de ani, şi afară de crizele de lumbago despre care am pomenit mai sus, nu am fost niciodată bolnav.” — E. O.

Krutsohen este un amestec şase săruri oare stimulează Alcătui şi rinichii spre o acţiune nor­mală, regulată şi ajută organis­mul să elimine toxinele din corp, contribuind astfel la curăţirea sângelui. In felul acesta,, lumba­go, reumatismul, durerile de cap şi indigestiile dispar ca. prin far­mec.

Sels Kruschen se găiseşte la toate farmaciile şi droguereile din ţară. Preţul unui flacon mare este 95. — lei, flaconul mic 60. — lei.

C O H B S

ANTICDR PARFAIT

MOR COPIII, MOARE TINERETUL!Şi nim eni nu le dă un sfat, nim eni nu le dă o m ână de ajutor. Şi-i vezi tân jind zile în ­tregi, cuprinşi de febră, tuşind de-şi sparg p ieptul, scuipând flegmă. Dacă e o b ronşită , ea poate deveni cronică, d â n d naştere em fizem ului pulm onar sau în term en popu lar: nădu- fulu . Dacă e o gripă, ea poate provoca o tuberculoză pulm o­nară. Mor copiii văzând cu o- chii. când pot fi uşor salvaţi, dacă li s’a r adm in istra la tim p m inunatul sirop ,,Phedrosan“,

in d ica t în toate afecţiunile căi­lo r resp ira to rii, c a : tuse, astmă, gripă, bronşită , tuse convulsi­vă, etc. Căci siropul „Phedro- san" e un p u te rn ic an tisep tic şi antiderm ic. un calm ant al tusei şi al s tă rii de agitaţie precum şi lichefia to r al secre- ţiu n ilo r groase, — din care cau­ză se produce o degajare a su- prafeţii pulm onare şi o des­congestionare a m em branei ca­re căptuşeşte bronhiile . „Phe- drosan“ e suveran în toate afecţiunile căilo r re sp ira to rii.

. . . întrebaţi Dv., pe bună drep­tate înainte de a cumpăra 1

R e c o m a n d a m t o c u r i l e de c a u c i u c

P A L M A. . . ele vă apără sănătatea asigurând un mers uşor. Sunt cele mai durabile, deci cele mai economice.

Numaimarca PALMA garantează calitatea.

Cel mai ideal mijloe de infcumoseţare ţi întinerire a tenului este Crem a „G e n iu s " a arului FOldes, Face s i dispari pistruii, coşurllc ţi sbâr- citurile. Se fabrică separat cremă de zi şi de noapte. Costul unui borcan este: 50 -lei. Se expediază prin poţtă cu rapiburs exclusiv numai de către Labora­torul drului FSldes, flrad, Strada Eminescu No. 21.

No 510— Pag. 8

Vopsitul pârulu i, în cele mai fru ­moase culori naturale precum şi on- dulaţiu i.i permanente, execută ire­proşabil Coaforul François, Strada Edgard Quinet, 7 Telefon 3-01-2 Duminică s ’a celebrat la biserica Amzei, nunta d-rei Costi-

* nescu cu d. Al. Maxim. Nuni au fost d-na şi d. Cancicov.

C .F .R .-B u c u re ş ti a repurtat o străluci izbândă asupra R i p e n s ie i-T im iş o a ra ,

pe care a surclasat-o cu 5 :2

Un impresionant plongeon al Iui Petrică Râdulescu, por­tarul C. F. R.-u!ui. EI este străjuit de R oşculet. Se mai vădîn fotografie Ciolac, Rafinsky şi Bindea,

O im presionantă săritură după balon a lui Moldoveanu (C. F. R.) la şase metri de poarta Ripensiei.

ca Turnu-Severin a fost aşezată p ia tra fundam entală a hotelului, pe care-l rid ică aci o fic iu l naţional de turism .In fo to g ra fia noastră d-n ii m iniştri Inculeţ, Franasovici şi Sergiu D im itriu , pregătesc pergam entul care va f i z id it la temelia hotelului.

BOURJOISVA OFERĂ!

Până la sfârşitul acestei luni, veţi găsi in fiecare cutie de pudră „S O I R D E P A R I S “ un e leg a n t f la c o n d e p a r f u m „ S O I R D E PARIS“ pentru poşeta D v.

Cutia cu pudră Lei 100

C I V I L I Z A Ţ I A E I N R E G R E S ?

■jas>

Fosilă devoniana Eysthenopteron)

Amfibie carboni- ReP*»â P e r m o - Prom am iieră trî- Mamiferă prijM|. Leinuroid primar Proto - An- A n trop o id ierâ (Eogyrinus) C a r b o n , e r ă assică progresi- t|vâ (0 p o ss ||m ) Eocene Primate tropoid(G i- tipic (Cim- Omul

(Seyniouria) vâ (C yno gn ath u s) (Notliarotus), bon) panzeu)

*

I ni m WKL * s PVedere d ia tr'an c im itir m ilita r francez. Omul modera, c iv iliza t, foloseşte ca arm e de războiu bombele ţ i' gazele toxice. Este ţ i aceasta *n semn de d efic ienţă a in te ligen ţii.

Ştiin ţa socoate că omul modern a atins culmea evo lu ţie i sale, că f iz iceş te este în d ec lin , iar sub raportul in te lec tu lu i se află in in fer ior ita te , faţă de străbunii săi preistorici.

5 U N T oamenii reaim ente Inteligenţi ? Sunt astăzi majori- ta tea indivizilor mai puţin inteligenţi decât străbunii lor ? A alunecat rasa omenească pe panta declinului ?

Toate aceste întrebări vi se par absurde ? Nu vi se vor părea insa astfel, când veţi afla că profesorul W i l l î a m K i n g. dela universitatea din Colum bia, crede că to a te acestea sunt posibile, dacă nu probabile.

Deşi n*o atins niciodată p ro po rţiile gorile i, ruda sa din junglă, omul degenerează fiziceşte, pe când antropoidul nu,

intr'un reeenf studiu asupra evoluţie i umane, întitulat „O rig i­nea, evoluţia ş i dec linu l lu i Homo Sapiens" , profesorul G r e g o r y expune câteva stări alarm ante. El a produs, în sensul presupunerilor de mai sus, dovezi care-au avut darul sa convingă pe mulţi a lţi experţi, deşi nimeni nu-şî închîpue că specia omenească va pieri brusc de pe suprafaţa pământului.

O M U L PARE IN DECLIN ATÂT FIZICEŞTE C A T

SI IN TELEC TU A LI- CESTE

Anim alele, lipsite de graiu, care nu se pot informa din ziare asupra evenimentelor în curs şi nu pot pune semenilor lor vreo întrebare, dar şi-au adunat noţiunile esenţiale v ieţii, prin observaţie şi prin exemplele luate dela părinţi, dau dovada unui bun

cum s'a întâm plat cu dinosaurii şi alte forme de viaţă, pe care na­tura le-a distrus îri tre ­cut. Lumea aceasta mai are insă mulţi optimişti cari persistă, în spe­ranţa că inteligenţa o- menească nu va cădea învinsă de criza prin care pare că trece ac­tualm ente, şi-şi va ur­ma mai departe ascen­siunea, spre culmile de- săvârşirei. Aceasta este însă numai o speranţa.

fizicul — un proces care nu poate decât să extermine rasa, dacă nu este stăvilit la tim p.C e ea ce face ca lumea să considere decadenţa drept progres, este o confuzie între in te ligen ţă , care înseamnă capacitatea de-a vedea şi gândi just şi cunoaştere, care esle cu totul altceva. Omul caver nelor avea un capital de cunoştinţe fo arte redus dar îl purta, to t cât era, cu sine, în cap. Cuvântul scris a făcut posibilă o formida bilă acumulare de cunoştinţe, dar cu excepţia unei infime fracţiuni aceasta nu se află în creerele noastre, ci în cărţi. Se vorbeşte mu!+ despre aparate ce economisesc munca şi timpul, dar toate acestea la un loc, nu sunt nimic pe lângă marea invenţie ce cruţă omului efortu l gândirii şi care se numeşte bibliotecă.

De mult s‘a observat că trupul omenesc de­generează, sub d iferite raporturi, dar se pre­supunea că ceea ce in­dividul p ierdea prin slă­birea dantureî, a auzu­lui şi a d iferite lor or­gane vitale, se com­pensa printr'un constant câştig în in te ligenţă.Dacă aceasta ar f i fost ad e ­vărat, lucrurile n 'ar fi stat tocm ai a tâ t de prost, pen- trucă o inteligenţă în' pro­gres ar fi găsit m ijloacele de-a re face şi întări, un trup cu tend in ţe de degenerare, îngrijorător este însă faptu l ca inte ligenţa pare să se distrugă maî repede decât

C opil modern, umblând în patru labe, eu b ra ţe le şi p i­c ioarele bine d e s y o lta te — şi scheletul unei am fibii per- miene, prezentând nişte p icioare scurte, din care s'au fo rm at membrele omului de mai târziu .

Tyranotaurul, cel mai mare ¿or nivor pe care l-a produs cândve natura, era stăpânul lumii pe vrem ea lui. Dar specia sa a di» părut de mult şi ş tiin ţa nu ne asigură c’ar f i cu neputinţă ce omenirea să aibă o soartă si­m ilară.

Reconstituire ş tiin ţifică a unui cap de Cro-Magnon. care ayec craniul mai mare decât al omu­lui modern şi o in te ligenţă su­perioară.

simţ, care le îm p ied ică să com ită acele s tu p îd ită ji în massă, de care numai omul este capabil.Cu nim ic nu p o ţi determ ina un animal să mănânce un a lim ent a! cărui gust î i displace, sau să se m enţie la un reg im de nu­tr iţ ie ce nu-i prieşte. C e l mai prost animal din lume nu va f i a tâ t de stupid încâ t să-şi lepede blana — dacă aceasta s'ar putea — şi să se expună astfe l unor prim ejdioase arsuri solare. N iciun animal n 'a r vrea să f ie nudist.Fac animalele greşeli, dar nu există în în tregu l regn o crea­tură care să f i r id ic a t p rop rie i şî colosalei sale s tup id ită ţi, un monument, pe măsura acelor m ilioane de cruci, din c im itire le războiului.„Im becialităţi ca acelea ale lu i Homo Sapiens” scrie p ro ­fesorul S r e g o r y „nu s’au pom enit n ici când, în lumea animalelor, cu orizontul restrâns, dar curate la su fle t şi p line de bun sim ţ. Ceea ce salvează este fa p tu l că ade­sea o s tup id ita te de massă, neutralizează o alta, sau cel pu ţin , o ţine în frâu”.Unele invenţiuni şi descoperiri moderne ne par aproape mira­culoase, dar niciuna d in tre ele nu se poate compara, în im por­tan ţă , cu m arile descoperiri făcu te de că tre oarren ii p re is to ric i. Focul, în trebu in ţarea unelte lor, ideea p lan ta ţiilo r, a dom estic irii animalelor, a fă u r ir ii de ob iec te necesare gospodărie i, cum sunt vasele de lu t ; to a te acestea sunt opera nu a omului modern, ci a unor ind iv iz i cari au t ră it în tr 'o epocă a tâ t de îndepărta tă , încâ t astăzi sunt consideraţi ca nişte sălbateci, dar cari trebue să f i posedat o extraord inară in te ligen ţă cre­a toare.De asemeni, nu există nici o dovadă că oam enii pre is to ric i co­m iteau vreuna d in s tu p id ită ţile omului modern, cum e războiul, de p ildă . Vechea idee, că p rim itiv ii erau in veşnică luptă, este respinsă de că tre savanţii cari studiază astăzi \ ia ţa de d ina in te de apa riţia scrisului. S ir G r a f t o n E l l î o t S m i t h , dis­tinsul an tropolog englez, susţine că omenirea p rim itivă a fos t o lume de crea tu ri pacin ice şi blânde, care nu recurgea la luptă, decât numai dacă era absolut necesar. Războiul nu re ­zultă d in tr'un impuls natura l al omului. E o invenţie modernă, a lt s imptom al declinului omenesc.Profesorul W h i t n a 11, dela U niversita tea C o lga te, afirm ă că p rim itivu l locu ito r al cavernelor nu ştia ce-i egoismul, lăcomia şi to t ceea ce face d in omul modern o fiin ţă neumană. Avea o f ire blândă, îşi iub ia soţia şi fam ilia şi ştia să preţuiască frumosul. Străbunului nostru, tro g lo d itu l, i-ar f i p robab il silă de descendenţii săi, dac 'a r vedea numărul mare de po litic ien i necinstiţi cari conduc astăzi popoarele, căsătoriile contracta te în pripă şi desfăcute la fe l, crim ele de-o bes tia lita te pe care el desigur că n'a conceput-o n ic iodată şi-ar înm ărmuri de oroare, înaintea monstruoaselor înarm ări ale c iv iliza ţie ! noastre.Om ul p rim itiv n'a cunoscut ura de rasă şi n ici persecuţiile . Profesorul J u l i a n H u x l e y ne a trage atenţiunea asupra fap tu lu i că „rasslsmul" nu are n ic i o bază ş tiin ţifică şi că este un m it prim ejd ios, u tiliza t la mascrarea anum itor interese de natură economică.Profesorul G r e g o r y face Interesanta presupunere că declinul In te ligen ţe i omeneşti ar f i lua t naştere, odată cu începutul cuvântului. O in te ligen ţă cuprinzătoare şl sprintenă este, se în ţe lege, mare lucru în v ia ţă , deoarece presupune un sp irit de p revedere superior celui pe care-l poate avea veveriţa sau castorul. In cursul perioade i g lacia le, această in te ligen ţă a fost un fa c to r esenţial în v ia ţa p rim itiv ilo r, cari tră ind pe atunci, au avut Inspiraţia să se pregătească pentru anotim pul rece, adunând din vreme proviz ii şi com bustib il.Că omul a avut in tre cu t un tru p şi un creer cu m ult supe­rioa re ce lor pe cari le posedă astăzi specia, nu este o simplă teo rie . T ro g lo d iţii C r o - M a g n o n i au lăsat schelete, Indicând o rasă de oameni de aproape 2 m etri înă lţim e şi cu craniul m ult mai mare decâ t al omului modern, luat în m edie.Dar se pare că apa riţia vo rb ir ii a însemnat începuturile decă­d e rii in te lectua le . Ide ile s'au îm p ie tr it în cuvinte, plerzându-şi însemnarea orig ina lă , ia r înţelesul lo r a fos t u ita t. Egoismul, îngâm farea şi to t fe lu l de a lte nebunii şi slăbiciuni au luat p ro p o rţii şi s'au etern izat, p rin vorbă. T rad iţiile au deven it a tâ t de puternice, încât m ilioane de oameni sunt astăzi în stare să se măcelărească sau să se sinucidă, pentru ceea ce s'a calci- f ic a t în câteva cuvinte, sau în tr 'o deviză. A p o i s'au iv it super­s tiţii, perpetuate deasemeni în cuvinte, spre a înnegura mai ta re ceea ce rămâne din in te lectu l în declin al omului.Om ul — spune profesorul G r e g o r y — este rezultatul a m ili­oane şi m ilioane de ani, de ja f şi crimă — e în tr'adevă r b lo lo- g iceşte riguros exact că omul trăeşte furând hrana produsă de p lante şl a lte crea turi in fe rioare , sau ucigând b a nd iţi mai m ici, d in regnul animal, spre a se hrăni cu carnea lor. S tră­moşii om enirii fac aceasta de m ilioane şl poa te de m ilia rde de ani, căci e singura m oda lita te prin care specia se poate menţinea în v ia ţă .Povestea evo lu ţie i omeneşti este pasionantă. Paleontologii au s tab ilit, dincolo de orice îndoială, că străbunii noştri au po rn it dela cele mai Inferioare form e de v ia ţă , în tr 'o continuă ascen­siune. Ideea aceasta se m enţine chiar dacă adm item , împreună cu profesorul G regory , că prim ul pas în evo lu ţie co incide cu începuturile ja fu lu i.Primul act în lin ia evolutivă, care-a dus la om, a fos t mişcarea. Probabil că prim ele animale ale păm ântului semănau cu plan-

R. fc-No 510 -

te le moderne prin aceea că se deplasau fo a rte puţin, sau chiar de loc. Acestea erau p robab il în stare să-şi producă singure hrana, cu concursul lum inii solare, ca m iriade le de p lante mono­celulare ce tră iesc aşţăzî în oceane.In zilele noastre, aceste' m iriade de p lante m icroscopice ale oceanului servesc de hrană peştilo r şl a lto r animale marine, chiar balene, ia r aceasta se întâm plă pentrucă v ie tă ţile se p o t deplasa, pe când p lante le mâncate, nu.H oţu l, pentru a-şi m erita numele, trebue să ştie să-şi găsească v ic tim a şi după ce-a je fu it-o , să f ie în stare să p lece cu prada. Astăzi, arborele, cea mai mare d in tre v ic tim e le regnului vege­ta l, care face ob iectu l unui continuu masacru, stă vecin ic cu b ra ţe le întinse spre cer, in a titud inea călătoru lu i, o p r it la dru­mul mare de un tâ lhar.C u m iliarde de ani înaintea noastră, această d ife ren ţie re , care-a îm p ă rţit c rea tu rile in p roducători de hrană, ce nu se p o t de­plasa şi crea tu ri m işcătoare, care nu p o t p roduce hrană, a pus începuturile evo lu ţie i animale. De atunci animalele au tră it , în special, d in je fu irea p lante lor, în tocm ai precum spune pro­fesorul G r e g o r y , la inceputu l studiului său.T rep ta t, v ie tă ţile m obile au desvolta t organe d in ce in ce mai pe rfecţiona te , a tâ t în vederea fu rtu lu i, câ t şî a auto-apărăriî, îm potriva d ife r ite lo r p rim e jd ii ale v ie ţii. Un exemplu t ip ic este acela al evo lu ţie i ouălor.Primele specii de v ie tă ţi ale pământului se reproduceau prin ouă, cum se mai întâm piă şi astăzi încă, cu broaştele ţestoase şi a lte rep tile , cu păsările, peştii şi to a te ce le la lte crea turi marine, o ricâ t de înaltă ar f i tre a p ta pe care s'ar situa, în scara evo lu ţie i. M enirea oului era să ţie , la dispoziţia puiului, o rezervă de hrană acumulată în gălbenuş şl albuş, până când avea să fie destul de mare şî de putern ic, spre a-şi fura singur hrana dela a lte animale, 'sau p lante înconjurătoare.Timp de m ilioane d e -a fli, ouăle au fost lăsate pur şi simplu în apă, cum fac mai to ţ i peştii şi m a jorita tea c rea tu rilo r din grupul broaşte i. O mare pa rte din aceste ouă erau mâncate de a lte v ie tă ţi, erau sparte şi distruse de valuri, sau se p ie r­deau în d ife r ite a lte îm pre ju rări inclusiv uscarea, dacă se în­tâm pla să f ie depuse pe lito ra l, în tr'un punct unde a tâ t valu­rile câ t şî fluxul nu le mai puteau atinge.Şi în sfârşit, o bună bucată de vrem e după aceste prim e ouă, mai m ulte grupe de v ie tă ţi au încercat să le puie la adăpost de ho ţi, acoperindu-le cu o coaje ta re , care să îm p ied ice a tâ t mâncarea, câ t şi uscarea lor. A s tfe l se prezintă astăzi ouăle păsărilor şl ale m ultor specii de rep tile . Ba cele d intâîu u tili­zează camuflaje, care-au menirea să le facă inviz ib ile je fu ito ­rilo r, şi care rezultă in acele desene de alb şî negru, sau de un boga t co lo rit, ce fa c adm ira ţia co lecţionarilo r.S trăbunii mai ap rop ia ţi ai omului au desvolta t şî eî m ijloace de p ro te c ţie a ouălor. Unele animale m ici, făcând încă parte din specia repe tile lo r, au început a se căţăra în pom i, ceea ce făcea ca pro te ja rea ouălor să f ie d in ce în ce mai d ific ilă . Un grup d in aceste v ie tă ţi au găsit m ijlocul de-a se dispensa de coajă, lăsând oul să se desvolte în trupu l mamei. Opossumul modern, pe lângă că e ap rec ia t ca o delicatesă de către vânător, prezintă un mare interes pentru b io log i, ca un fe l de ,Josilă vie” reprezentând ceva d in acele v ie tă ţi, care-au început p rin a renunţa la depunerea ouălor. In loc să-şi ascundă comoara, ele preferau s'o poarte asupră-le.Anim ale le moderne, fără excepţie, inclusiv omul, se desvoltă to t d in ou, ca şi v ie tă ţile marine, acum câteva m ilioane de eni. Dar ouăle anim ale lor superioare rămân în trupu l mamei, după ce au luat naştere, până când desvoltarea p rogen ltu re l a ajuns în tr'un anumit stadiu.încetul cu încetu l nature a p e rfec ţiona t d ife r ite a lte Invenţii fiz io log ice , la animale şl la om. V iaţa în copaci a d a t stră­moşilor omului mem bre lungi şl agile , de care acesta se mal fo loseşte încă, pentrucă p ic ioa re le de astăzi au fos t pe vrem uri o a doua pereche de braţe , ce se prindeau de ram urile copa­c ilor, ca la m aim uţele moderne. D egetele dela mâini şl dela p ic ioa re sunt invenţiun i vechi, unelte de m ilioane de ani, în­tre b u in ţa te de că tre to ţ i strămoşii animali a l omului, pentru je fu irea a lto r animale şl p lante.In sfârşit, p rln tr 'o îm prejurare asupra cărora b io log ii n'au cunoş­t in ţe tocm ai precise, strămoşii omului au cobo rît din copaci şi-au învă ţa t să se ţ ie pe două, d in cele patru bra ţe ale lor, în trebu ln ţându-le pe ce le la lte la muncă şi la luptă . Profesorul G r e g o r y sugerează că aceşti p rim i oam eni-m aim uţe bipezi au tră it , poate, în tr 'o regiune şeasă, acoperită cu Ie rburi înalte, ca savanele d in S tate le U nite, şi deprinderea de-a sta în două p ic ioare s'a fo rm a t prin repe ta te le r id ică ri pe labele de dinapoi, cu scopul de-a p riv i peste vâ rfu rile ie rburilo r, spre orizont, în căutarea unui inamic, sau a unei v ic tim e.Dar această evo lu ţie a fiz icu lu i omenesc a fos t însoţită şi de o evo lu ţie In te lectua lă . C e le mai vechi crea tu ri marine, pe care le cunoaşte ştiin ţa , posedau un sistem de nervi fo a rte simplu. Dar aceşti nervi, sau creere p rim itive , nu puteau face decâ t un singur lucru şi anume, să perceapă ceva care se şi întâmplase. Dacă o fărăm itură de hrană era adusă de apă şî a tingea capătu l unui nerv/n-acesta pricepea că avea a lă turi o o substanţă nu tritivă , dar nu era în stare de vreo hotărîre, U rm ărirea hranei era ceva ce depăşla cu to tu l In te ligen ţa acestor p rim itive creere.Această Idee a urm ăririi este începutu l a ceea ce noi numim

prevedere . Dacă un peşte vec1* ceva de mâncat şi se în dreapta că tre acel punct, scenă pe care aquariul ne-o oferă, atunci când aruncăm în apă fărămi- tu rî de pâine — ceea ce se în­tâm plă în m intea simplă a cre­a tu ri este un fe l de profeţie. V ie tă ţi mai p rim itive , recunosc hrana şî o îngh it, atunci când aceasta le e în im ediată apro­p ie re , dar peştele o recunoaşte dela d istanţă îşi închipue că are un gust bun şi apoi ordona nerv ilo r tă i seria de mişcări muj- chiulare, ce-l aduc in situaţia de-a îngh iţi bucăţica.Instinctul p revede rii Ia insă for­me com plicate , cum se observă la veve riţe , care-şi adună pro­v iz ii de alune pentru iarnă, sau la castori cari-şi îndiguesc vizu­in ile . Iar p rin tre cele mal apro­p ia te rude ale omului, cum sunt go rile le şl a lte maimuţe mari, in te ligen ţa e din ce în ce mai desvoltată, apropilndu-se mult de-a omului.Până la gorilă şî d incolo de a- ceasta, că tre va rie tă ţile primitive şî să lbatice ale oam enilor pro­priu zişi, speciile au progresat mereu, a tâ t fiz iceşte câ t şi in- te lectua liceşte . A po i, se pare ca s'a produs o devie re şi a înce­p u t ceea ce profesorul G r e g o ­r y numeşte declinul lui Homo Sapiens. N im eni nu cunoaşte precis cauza, deşi aceasta ar fi pentru b io log ie una d in tre cele mal preţioase descoperiri. G orila are un tru p cu m ult mai v iguros şi , mai bine înzestrat decâ t omul, în m ijlociu, şl e de presupus c'au existat rase primi­t iv e de oameni to t a tâ t de pu­te rn ic i, to t a tâ t de perfecţi, pe care boala îi a fecta in tr 'o mai mică măsură.Fizicul omului modern prezintă semne neîndoioase de declin : o a tro fie re a dege te lo r dela picioa­re, în special a celor m ic i; ex­pulzarea măselei de m inte, prin scurtarea şi slăbirea maxilarelor, precum şl o reducere a celorlalte oase ale fe ţe i, un rezu lta t pro­bab il al fa p tu lu i că oamenii nu-şi mai exercită d in ţii şl fă lc ile , în mestecarea unor alim ente ne- f ie r te .Un a lt semn de degenerare fizică este continua creştere a cape­te lo r omeneşti, în vrem e ce tru­pul rămâne pe loc, — un fenomen care ar putea arăta m ijlocul p» care natura şl l-a ales, spre a şterge specia omenească de pe suprafaţa pământului. Dacă in medie, capul va spori în dimen­siuni, fă ră o corespunzătoare des- vo lta re a basinutui fem inin, va veni o vrem e când cop iii nu se vor mai putea naşte şi specia omenească va înceta pur şi simplu să mai existe, în afară bine în­ţeles de cazul că b io log ia nu va găsi m ijlocul de a-I veni în ajutor. Nenorocirea nu stă în tr 'o mărire a craniului la adu lţi, c i doar în fa p tu l că acesta devine din ce în ce mai mare, în raport cu oasele pe lv lce. Dacă creerul, din in te rio ru l craniului ar progresa în loc să retrogradeze, n'ar mai f i nevoie ca ştiin ţa să găsească o soluţie p rob lem ei. Bunul simţ ar face-o, refuzând să accepte moda „fem eii fără şolduri", ca pe o lin ie este tică dar dău­nătoare rasei.Declinul fiz ic al omului nu pre­zintă cine ştie ce prim ejdie. De

Pag. 10

i tna'e interes pentru noi esre ce- eace se vc întâm pla cu ir te ii- şenra specie'. Puten- oare opri acest fata! declin, reluând ascen­siunea către cuirr.iie înţelepciu­nii. sau poate că cim itireîe ma­relui războiu mondiai r<v sunt decât un simbol ai dezastrului, către care orr.erirea este îm ­pinsă.de crescânda s stupiditate? Răspunsui biologului este un

; Dare „nu se ştie". Nu e excius ca omul să se şi salveze, fără să vrea to t prin propria-i stu­piditate. Dacă printr'un act de supremi nebunie, reuşeşte să extermine aproape to ată specia, putinii supravieţuitori s'ar întoar­ce poare ia primitivism, reluând viaţa p'ină de greu tăţi a începu­tului şi refăcându-şi a tâ t trupul cât şi creeru!. ti şi ve d e ri parcă pe descendenţii lor, desgropând ruir,iie marilor oraşe de astăzi şi încercând s i afie ir. ce îm p re­jurări s'a distrus o civilizaţie, care a dat naştere unor a tâ t de impresionante cresţiunî teh ­nice şi arhitecturale.

Mu!H dintre d-vs. vor surâde c j neîncredere," dacă v ă vom spjne c i massele sunt capabile să voteie orice io’ee, care în fond echivalează cu o sinucidere, dar în privinţa aceasta aţi face bine si căutaţi a afla ce crea istoricii. N icicând — în afara caselor de nebuni — n'a con­ceput mintea o idee mai de neînţeles decât aceea a C ruc ia ­dei Copiilor, din Evul M ed iu .Şi C -jc iad e ie precedente fuse­seră destul de absurde, făcând ca mii din cei mai valoroşi băr­baţi ai Europei să moară, în- tr'o ţară îndepărtată . Dar cel puţin, aceste expediţii au fost întreprinse de c i t r e soldaţi de profesie, cari ştiau ce aveau de făcut şi se puteau a p ira .

Intr'un moment, când ultim ele trupe de cruciaţi fuseseră d ec i­mate, se găsi un nebun, cu ideea trimiterii unei arm ate de băieţaşi ţi fetiţe, să asalteze ce ta tea , care rezistase celor mai buni soldaţi. In loc să-l închidă într'un ospiciu, massele au prim it suges­tia şi nu întârziară a o pune in practică. Cuprinşi de fana­tism, părinţii îşi dăruîau copiii, cari urmau să f ie trimişi la m oarte sigură. Şi cei cari nu pieriră pe drum, de boală şi oboseală, fură luaţi ca sclavi.

Dacă cineva ar veni astăzi cu un asemenea proect, nimeni nu l-ar asculta, ba î s'ar face im ed iat formalităţile de internare. A ceas­ta pentrucă azi cruciadele nu mai prezintă niciun interes. C e e a ce doresc acum massele este un „mesia" financiar şi economic, ca d-rul T o w n s e n d, care fă- gădueşte fiecărei persoane bă­trâne o pensiune de 200 dolari pe lună. Cum îşi va procura atâţia bani ? Probabil prin m i­jloace asemănătoare cu acela de a trim ete copiii să învingă pe Sarasini şi să doboare zidurile esteţii asediate — adică prin iragia inocenţei.0 atorii inflaţiei au convins în Statele Unite, mii, ba poate chiar rrlioar.e de oameni, că guvernul ;i-ar putea îm bogăţi to ţi c e tă ­ţenii, dac'ar vrea. C heltu ia la nu Vc fi mai mare, dacă prese!© tezaurului ar im prim a bancnote

p ^

de un m;iion de dolari, în locul acelor de un singur dolar, dar m pă^indu-fe cetătenilor, to a tă lumea ar fi milionară.Unii cam v á d c a id ie e a aceasta nu e tocmai bună, propun însă o inflaţie a dolarului, pană la ştergerea tuturor datoriilor. Dar indivizii aceştia nu se opresc să se în trebe cine va purta de g -ije milioanelor de cetăţeni ruinaţi, reduşi la cerşetorie, prin p erdsrea economiilor lor, a acţiunilor, asigurărilor pe viaţă şi a pensiunilor, care sunt deasemeni datorii. in Evul M ediu, dem agogul putea fi auzit de către cei mult o mie de persoane deodată. Astăzi, el are la dispoziţie rad io ­fonia, cu ajutorul căreia mistifică o întreagă nafiune, printr'un singur discurs. Iar persoanele înşelate de preconizările sale ne­sincere şi absurde, nu sunt ignorante nici necitite . Indivizi, specializaţi într'o ramură ştiinţifică, cum e medicina, care le absoarbe to a te preocupările, sunt adesea de-o copilărească naivitate , în chestiuni de finanţe şi economie.Lunnea noastră e astfel alcătuită, încât, d a c i individul exce­lează într'o ramură, o sumedenie de alţi specialişti vor gândi şi hotărî pentru el, în to a te celelalte d irecţiuni.A vocatul sau zidarul, când au ieşit din meseria lor, găsesc to tdeauna un afiş, o îngrădire , un conducător, o serie de semnaie luminoase, sau un sergent, care să-i scutească de-a mai gândi. D a c i întâm plător dau m fr‘e groapă şi-şi scrintesc piciorul, în ioc să fie mustraţi pentru neatenţia lor li se recunoaşte dreptul la despăgubiri. Daca ai bani în buzunar şi ştii să citeşti placardele, p o ţi călători ca un copi! mic, dus de mână. O ricine şi-a cum părat ur> b ilet d e tren şi are destulă in te li­genţă spre a se îm brăca şi mársca poate face înconjurul! lumii, bucurându-se de meticuloase îngrijiri, ~ca şi cum ar fi un defic ien t mintal.Dar nici călătorii, nici hote lierii şi nici restauratorii, nu cunosc chestiunile zilei îndeajuns, spre a-şi da seama că spusele den-aooguiui déla radio suni cu io tu l lipsite de bun simţ.

Profesorul S r e g o r y şî a lţi distinşi oameni d e ştiinţă ne demonstrează că fizicul omenesc a început să d eg en ereze— un

fa p t destui d e serios, pentru a nu putea fi tre c u i cu vederea. Dar la aceasta se adaugă afirm aţia, cu. mult ma! turburătoare, că omul modern nu mai e a tâ t d e in te ligent ca prim itivii

noştri sramoşi — ceea ce constitue o gravă am eninţare, pentru

existenta speciei.

Fie 18, fie 36, — iatâ un lucru greu de stabilit astâzi la o femee frumoasa! Fiindcă ceeace hotâreste nu este numă­rul anilor, ci îngrijirea pe care o femee si-o da în tineretel » •>

Fiecare femee ar trebui sâ utilizeze pentru tenul ei excelentul mijloc de îngrijire; Elida Ideal Crème pour le jour, crema uscata pentru zi. Conţinând Ha- mamelis ea reînprospătează pielea şi o apăra de a obosi; îngrijeşte tenul, îl înfru­museţează, conservându-l mat şi fraged.

B m est Biegetzki, din Buţfalo, şi-a construit un butoi cu cârmă şi vrea să călătorească cu

el, diiti America în Europa

Femeile spaniole nu s’au mul­ţum it să mânuiască numai arma şi ba ioneta ; ele au învăţat să tragă chiar cutunul.

Pentru savants atrocităţile şi cruzimile comise de câtre femeile cari iau actualmente parte activa la războiul civil din Spania nu sunt o surpriza.Prof. Donald Laird ne explica de ce.,,C ăci la toate speciile femela este mai feroce decât masculul !•■ RUDYARD KIPLING

TITUDINEA fem e ii spaniole, în actualul războiu civil, acte le JLM ei de disperare ţ i cruzime au avut darul să uimească

pe m ulţi, numai pe is toric i şi pe psihologi nu. Aceştia ştiu de mult că unul d in tre paradoxele fe m in ită ţii, rezidă tocm ai în fap tu l că această creatură afectuoasă, pacifistă, de o aparenţă în genere delicată, plină de blândeţe, a păstrat în fundul sufle­tu lu i ei o fe roc ita te , care odată deslănţuită, nu mai cunoaşte m argini. Kipling a exprim at un mare adevăr ş tiin ţific când a spus că : ,,In fiecare specie, femela este cu mult mai crudă de­câ t bărbatul !"In u ltim ii ani, psihologii s'au ocupat de acele trăsături ale per­sonalită ţii care explică de ce e femeea astfel, dar le mai rămâne încă să stabilească ce e de făcu t pentru atenuarea acelor trăsă­tu r i. D octorii L e w i s t M. T e r m a n şi C h a t a r i n e C o x M i I e s deia Universitatea Stanfort, au constatat că fem eile sunt mai em otive decât bărba ţii. Iar psihologul E w a r d K. S t r o n g to t deta S tanfort a descoperit recent câteva caracte­ristic i care fac ca structura sufletească a fem eii să d ife re mult de acea a bărbatu lu i. Printre acestea se plasează în primul rând marea ei susceptib ilita te, tend in ţa de a se înfuria la cea mai mică critică şi de a-şi p ie rde capul mai repede decât bărbatu l în orice prile j.N egustorii au observat aceasta mai de mult, adesea spre paguba lor, că gospodina este aceea care trân teşte uşa în nasul portăre lulu i, şi matroana îl cheamă pe şeful de raion pentru a se plânge de vânzător. In genere femeea este un clien t care trebue tra ta t cu mii de menajamente.A g e n ţii serviciului de c ircu la ţie au făcu t şi ei o descoperire simi­lară. De obicei la volanul unei maşini care nu ţine seamă de semnalizarea „s topu lu i", se află o fem eie care ameninţă furioasă că va face to t posibilul să o b ţie concedierea agentului. S'a mai constatat că pentru a lua pe sus o fem eie în stare de eb rie ta te este nevoe de doi sau tre i po liţiş ti.De asemeni m ulţi soţi au făcu t penibila constatare că fem eile înclină să fie mai copilăroase în manifestările lor em otive. O an­chetă confidenţia lă a psihologilor dela C o lga te întreprinsă p rin tre cele mai de seamă fam ilii ale m arilor oraşe americane a s tab ilit că numărul fem e ilo r care s'au gând it serios la d ivo rţ în cursul unei neînţe legeri conjugale era de două ori mai mare decât al bărba ţilo r. Când în tr'o căsnicie atmosfera devine încărcată, soţia este aceea care tinde să desfacă to tu l până la ireparab il, pe când bărbatu l înclină să fie mai conciliant.Procesele de d ivo rţ iau adesea o turnură m elodram atică prin d isperate le e fo rtu ri ale fem eii de a face to tu l spre a se răzbuna pe omul care altă dată î-a fost drag. Uneori furia ei este a tâ t de mare încât, în dorin ţa de a-şi umili soţul nu se sfieşte să apară în tr 'o lumină eu to tu l defavorabilă .Structura trupească şTem otivă a fem eii se aprop ie de a copilu lu i şi de a prim itivu lu i. Torsul ei este prea lung fa ţă de p icioare, o caracteristică a cop iilo r şi a raselor p rim itive . Bărbaţii nu au această structură in fan tilă ; torsul lor este cu mult mai scurt decât pic ioare le . Le trebue mai multă vreme pentru a se maturiza a tâ t fiz iceşte cât şi sufleteşte, dar odată ajunşi la m aturita te repre ­zintă un nivel mai puţin p rim itiv .A r t if ic iile şi educaţia c iv iliza ţie i nu fac decât să înăbuşe tend in­ţe le feroce ale fem eii fără să le distrugă însă. A parenţa lor delicată şi blândă maschează ghiare de tig roa ică .Psihanaliştii au descoperit că această încercare de a transforma fem eile în crea turi suave, le face să aibe mai târziu izbucniri v io lente, cu a tâ t mal uim itoare cu câ t fem eia părea mai blândă şi mai afectuoasă. Până la doi ani fe t iţe le au o libe rta te to t a tâ t de ne lim ita tă ca şi băe ţii, fiind lăsate să sburde, să ţip e şi să se bată chiar, dacă vor. Dar dela vârsta aceasta în sus p ă rin ţii pun fe t iţe lo r anumite îngrăd iri, pregătindu-le în vederea aparenţe i de care am vo rb it mai sus şi reprim ându-le tend in ţe le naturale de a-şî descărca nervii întocm ai ca şi fră ţio r ii lor. Rezultatul natural

este că de-a-lungul anilor au acumulat a tâ t m ateria l explosiv încât, atunci când isbucnesc, fu ria lor nu-şi mai găseşte margini. A stfe l, cu cât fem eia este mai lin iş tită , cu a tâ t deslănţuirea poate f i mai fo rm idab ilă .Ferocitatea fem e ilo r mai este de te rm i­nată şi de fap tu l că posedă un complex de in fe rio rita te mai pu tern ic decât al bă rba ţilo r. Ele ating adesea extreme rid icu le numai pentru a demonstra că sunt mai brave, mai de isprava decât băr­b a ţ i i— şi că se rid ică cu mult deasupra ce lo rla lte fem ei.

Ceea ce le doare în special pe fem ei este că li se in terzic multe dîn a c tiv ită ţile bă rba ţilo r. Şi când au p rile ju l, să se avânte în domeniul nepermis, e natural să se întreacă cu fire a . In uzini spre exemplu fem eile sunt greu de antrenat în tr 'o grevă pentrucă n'au sp irit de so lidarita te , dar odată ce au fost câştigate pentru o astfe l de cauză greva e menită să f ie violentă şi de lungă durată. O aplanare fără a f i ob ţinu t mai mult chiar decât ar f i rezonabil, le-ar ir ita complexul de in fe rio rita te . Iar când fem eile iau pa rte activă în tr'un războiu c iv il, cum a fost revoluţia franceză şi cum sunt actualele a g ita ţii din Spania, aceasta este semn că va trece multă vreme până la lin iştirea lucrurilor şi încetarea os tilită ţilo r.împărăteasa romană M e s a l i n a a în tre ţin u t în juru-i un nesfârşit vâ rte j de in tr ig i şi asasinate. Era prea am biţioasă şi prea invidioasă pentru a înceta nefasta-i a c tiv ita te , în tr'un moment când ar f i fost spre binele eî s'o facă. Dela ea a rămas mai târziu în Roma obiceiu l ca so ţiile îna lţilo r dem nitari să lupte în arene, goale până la brâu, ca g ladiatoare.In Spania fem eile to reador deveniseră a tâ t de numeroase încât prin 1932 guvernatorul Velenciei s'a văzut nevo it să le interzică repre ­zentaţiile în provincia sa. Iar la C hicago numărul fem eilo r cari vor să asiste la spectacolul căsăpirei este de două ori mai mare decât al bărba ţilo r.Vederea sângelui le impresionează mai puţin decât s'ar crede. O ro ­rile războiului nu le înspăimântă şi sălbăticia lor deslănţuită le trans­formă în nişte lup tă toare disperate.Ne-a rămas dela un soldat ai vechei Rome urm ătoarea descriere asupra

unei femei dini tase :„V ine le gâtuluii şi albe ca iăp« ia r picioarele » In focul unei li| fe roc ita te care instinct matern, obicinuiau să-ţi că turi adânci sp vedere.

Un p lacard care îndeam nă fem eile din Spaniu .să ia parte la luptă: „Miliţienii au n evoe de n o i“!

Două fem ei— j în tim pul ră: Spania, nu se m aşinile , <:/iic a //« bărbaţi.

moşea—f p i / d i# i oprească

e /e i*4

Femela toreador luplă cii p-a siune m ai mare decât loreado- rul bărbat>

extraordinară dex te rita te . Priiejuia in­ten ţio n a t con flic te cu bă rba ţi pentru a-i provoca ia duel. A s tfe l s'a dus odată la un bal mascat traves tită în bărbat ţ i a acostat o fem eie . Trei cavaleri luară apărarea acesteia şi crezând că ac triţa era bă rba t îi accep­ta ră provocarea. M -lle de M auqin î i ucise pe to ţ i tre i. Se spune că a avut optzeci de dueluri şi că în zece d in tre acestea şi-a ucis adversarul cu cel mai p e rfe c t sânge rece.Istoria m ei are şi a lte fig u r i in acest gen. A s tfe l a fos t H a n n a h S n e l l , o englezoaică poreclită „fem e ia so lda t". Ea s'a născut la W orcester, A ng lia în 1723 şi a servit în arm ata propriu zisă luând parte activă la to a te cam­paniile epocii. Această războinică e- roină a fos t în cele din urmă răsplă­t i tă p rin tr ‘o rentă viageră de că tre ţa ra sa. Este apoi A l e x a n d r i n a B a r r a u , g renad ier francez, care a lu p ta t îm potriva A ustriac ilor, in pe­rioada revo lu ţie i franceze.Dar chiar în cursul războiului mondial, multe fem ei au lup ta t pe fro n t tra ­vestite . Despre multe d in tre ele nu se ştia că erau fem ei, până la m oarte. Numai Franţa a avut în tranşee tre isute optzeci şi nouă de asemenea eroine. Iar unele d in tre ele s’au distins prin acte de bravură pentru care au fos t răsp lă tite cu crucea leg iun ii de onoare. Femeile p ion ie rilo r americani au do ­v e d it şi ele un rem arcabil s p ir it de

Iar PI u t a r h scrie că fem e­ile C im b rilo r, „ te r ib ile în fu ria lo r luptau pană la u ltim a p icătură de sânge şi apo i neputând supravie­ţu i în frângerii se ucideau una pe a lta străpungându-se cu sabia sau se strangulau cu a ju toru l cozilor lo r fo a rte lungi, cum au făcu t la A quae Sextîae şi la Ver- ce lla e ".Dar cu to a tă fe ro c ita te a lor aceste fem e i nu erau nişte lup tă toare tocm ai bune, căci ia tă ce spune Plutarh mai depa rte despre ele: „îna rm a te cu săbii, urlând şi scrâşnind din d in ţi de fu r ie ele loveau a tâ t în C im b ri c â t şi în Romani, fără a lege re ".A u exista t însă şi fem ei în care tem peram entul com­ba tiv se unea cu reale ca­lită ţ i de lup tă toare . M i l e d e M a u q i n , frumoasa a c tr iţă franceză care a de­b u ta t în 1698 la opera din Paris mânuia sabia cu o

Femei spaniole luptătoare in rândurile fasciştilor.

lup tă . V ia ţa le silea să f ie mereu cu mâna pe puşcă, să-şi apere avutul şi co p iii de a tacurile Ind ien ilor.Dar în centre le de c iv iliza ţie avansată se găsesc m ulţi a căror sensib ilita te este pen ib il im presionată când citesc de activa pa rtic ipa re a fem e ilo r la o ro rile şi vărsările de sânge ale unui războiu c iv il.Pentru savanţi cruzim ile şi a tro c ită ţile comise de fem eile care luptă actualm ente în războiul c iv il ce frăm ântă Spania, nu constitue o surpriză. C eea ce nu p o t în ţe lege aceşti domni este fa p tu l că o fem e ie furioasă se repede la adversar să-l ucidă, in d ife re n t de e fem eie sau bărbat, pe când un băr­b a t ra re o ri atacă o fem eie .Fenomenul nu se observă numai la oameni c i în în treg regnul anim al: câ in ii se b a t în tre e i da r n ic iodată nu sunt agresivi fa ţă d e fem elă.In o rice caz mare noroc a avut bărba tu l că această sursă de fe ro c ita te la ten tă care este fem eia, nu posedă fo r ţa şi capac ita tea tui de rezistenţă. Muşchii fem e ilo r sunt cu douăzeci la sută mai slabi decâ t a i b ă rb a ţilo r şi deoarece sângele lo r conţine cu câteva m ilioane de g lobule roşii mai pu ţin e le obosesc mai repede. Dacă ar f i to t a tâ t de pu tern ice şi de rezistente, bărbatu l modern s'ar pom eni tre cu t pe un plan secundar.

5GJTO!

cu care se lup-

pers, brafele-i lungi Jin dreapta şi stânga, M clipă locului..." ft pot deveni de o la până şi sublimul şngare spre exemplu *î băeţîi prin muş­ii cât mai fioroşi la

MOŞ ION ROATĂ REPREZENTANTUL ŢÂRÂNIMEI IN DIVANURILE AD-HOC

Alnrowti

TţftTft ,mu

«8 f t s f tssţi

M05I 0N¡nruTUtvl N „ivuNţuIlt ţ:

CÂMPURI. ]Satul in care s a născu», a trăit si j esle înmormantat Hoş Ion Roata, i reprezentantul ţaranimeiin Divanurile AD-HOC.Ultimele documente istorice.dowedesc ca neamul marelui cronicar ai Moldovei, «iRON COSTiH. e originar to t* aci.

5 ATU L C âm puri se află s ituat in tre M ărăşti ţ i So- voja, C â ţi ştiu că în acest sat sărăcăcios se află mormântul lui Moş Ion Roată, sfătosul ţăran, care

pe vrem uri, sub dom nito ru l Cuza-Vodă, a jucat un rol destul de însemnat, la laşi, în 1857, cu prile ju l convocării Divanului Ad-hoc, unde se pusese în d iscuţie arzătoarea problemă a unirii ? Despre acest fa c to r al p o lit ice i ro ­mâneşti de pe vremuri, nu se găseşte in lite ra tu ra noastră altceva decât ceea ce-a scris Io n C r e a n g ă .Din descrierea lui Creangă, reiese că M o ş Io n R o a t ă nu prea avea bună părere despre bo ie ri şi cam ştia el că to t ţăranului îi revine greaua sarcină a jugului. Res- pectos şi plin de cuviinţă, acest bă trâne l nu se sfia totuşi să-şi a firm e gândul, aşa pe limba lui sătească ch iar cu

De aici şi câ n te cu l:

Unde-i unul, nu-i putereLa nevoi ş i la durere;Unde-s m u lţi puterea creşteŞ i duşm anul nu sporeşte.

Boierul fo losi acest exemplu, spre a spune ţăranilor că unirea Românilor de p re tu ­tindeni ne va în tă ri pe vecie fo r ţa noa­stră, căci numai prin unire se crează şi st poa te m enţine puterea.Convins că ţă ran ii se vor declara de astă- dată satisfăcuţi şi lum inaţi, boieru l i i în­trebă dacă mai există vreo umbră de îndoială în m intea lor.D intre to ţ i, numai Moş Io n R o a t ă continua să f ie nedum erit... A tunci, bo ­ieru l obosit de atâ ta p ledoarie fără e fect, ceru ţăranului incredul să-şi rostească gândul său curat, aşa cum i-o ajuta capul, la tă care a^-fost celebrul răspuns al lui Moş I o n R o a t ă: •-- Dă, cucoane, să nu vă fie cu supărare; dar dela vorbă şi până Ia fap tă este mare deosebire... Dumnea­voastră ., ca f i e c a r e b o i e r , numai ne-aţi poruncit să aducem bolovanul, dar n ’aţi pus umărul împreună cu noi la adus, cum ne spuneaţi adi- nioarea, că de-acuma to ţi au să iee parte la sarcini: dela Vlădică până la opincă. Bine-ar fi , dac’ar f i aşa, cucoane; căci la războiu înapoi ş i la pomană năvală, parcă nu prea vine la socoteală...Iar dela bolovanul d-voastră... am în ţe les aşa: că până acum, noi ţă­ranii am dus fiecare câte o piatră mai mare sau mai mică pe umere; însă acum sântem chemaţi a purta îm preună to t noi, o p i n c a, o stâncă pe umerele noastre... Să dea domnul, cucoane, să f ie a ltfel, că mie ( unuia) nu mi-a părea rău...Se pare că această d reap tă judecată a sfătosului Moş Io n R o a tă şi-a produs oarecum e fec tu l, căci ce ila lţi ţă ran i au fos t puşi pe gânduri, iar boierul n'a găs it cuvin te de contrazicere I

REPLICA „M O J IC U L U I" !

După această întâm plare, ţă ran ii fruntaşi împreună cu Moş Io n R o a t ă , se aflau ca in v ita ţi la istorica adunare a Divanului Ad-hoc.C io co i şi bo ie ri de to t fe lu l se luaseră la harţă, în tre - cându-se în d iscu ţii in te rm inab ile , pe chestii fo rm alis tice , deşi toa tă suflarea prezentă era pentru fe r ic ita realizare a U n irii.La un m om ent d a t luase cuvântul un tânăr boieraş, proas­p ă t ven it de prin s tră ină tă ţi, cu m aniere noi şi form e o ra to rice im po rta te .Cum acesta se rostea în tr 'o lim bă greu in te lig ib ilă pentru ţă ran i, Moş Io n R o a t ă căruia îi plăceau vorbe le clare,

Crucea deasupra M oj !oh Roată.

mormântului lui

Vechea bisericuţă din lemn, s ituată lângă c im itiru l unde este îngropat M oţ Ion Roată.riscul de a nu f i pe placul celor

mai mari.Chem at împreună cu a lţi ţă ran i fruntaşi la laşi, spre a pa rtic ipa la d iscu ţiile p rem ergătoare mă­re ţu lu i act al U nirii, Moş Ion Roată s'ar f i a ră ta t neîncrezător în cinstea pe care le-o făceau bo ie rii de a-i consulta asupra celor ce se vor hotărî.După ce li se ţ nuse acestor ţăran i o călduroasă cuvântare instructivă, de că tre un con­ducător libera l anume însărcinat,Moş I o n R o a t ă , spre deose­b ire de ce ila lţi săteni, se încăpă- ţână să ceară precizări.Boierul văzând că nu poate ieşi uşor la capăt cu bătrânelul re ­fra c ta r recurse atunci la urmă­to ru l m ijloc p la s tic : duse pe ţă ran i în tr 'o grădină şi acolo, indicând un pom lângă care se Roată să-i aducă bolovanul...După cum era şi firesc, un singur om nu izbutea să urnească p ia tra d in loc. Numai după ce mai m ulţi ţă ran i puseră umărul, bolovanul putuse f i adus lângă bo ier.

un bolovan mars, spusa

Placa de-a-lungul şoselei la in tra ­re a In satul Câm puri.

spuse pe gra iu l strămoşesc, în­drăzni să întrerupă pe cuvân­tă to r, rugându-l să se exprime mai pe m oldoveneşte.A tâ ta a fos t deajuns, pentru ca un ciocoiaş oarecare să-l ad­monesteze pe Moş Ion Roată astfe l:— Dar ce nevoe m are este să în ţe leg i tu , m ojicule ! Tacă-ţi leoarba, dac’a i ven it aici; c’apoi întoarce-ne-vom noi acasă, ş i helbet! nu ţi-a lua n im eni d in spate, ce ştiu eu... A uzi, obrăznicie! Tu... cu o p tz e c i de m ii de f ă i c i de m o ş ie , şi el un ghiorlan, c’un petec de pământ, ş i uite ce gură face alăturea cu mine!...Această im prudentă şi ciocoiască observaţie , a avut darul să scoată

d in sărite pe b ie tu l Moş Ion Roată, care spre surpriza tu tu ro r ce lo r de fa ţă , nu s'a s f i it să rep lice :

- Dar bine, cucoane, dacă na v ’a fo s t cu plăcere să pricepem şi noi cate ceva d in cele ce spuneţi dumneavoastră, de ce ne-aţi mai adus aici, să vă bateţi joc de noi ?

— O vizită in cimitirul satului Câmpuri, unde odihnesc osemintele curajosului ţăran sfătos, apărător al drepturilor răzeşilor români, la 1857.—

No. 510 —

E i ,cucoane, cucoane! P uternic eşti, m egieş îm i eşti, ca răzăş ce mă găsesc, ş i ştiu bine că n ’are să-mi fie moale, când m’oiu întoarce acasă, unde mă aşteaptă nevoile. Dar, să nu vă f ie cu supărare, ia palmele aceste ţărăneşti ale noastre, străpunse de pălămidă şi p line de bătături, cum le vedeţi, vă ţin pe dumneavoastră de atâta amar de vreme şi vă fac de h u zu r iţi de bine; ş i mai m ult decât atâta: orice venetic, în ţara asta este oploşit de dumneavoastră, şi-l p r iv iţi cu nepăsare cum ne suge sângele, ş i tăceţi, şi-l îm brăţoşaţi ! N um ai noi, v ite de muncă, vă suntem dragi ca sarea în ochi„. D in m o j i c i , din g h i o r l a n i , şi din d o b i ­t o c i nu ne mai scoateţi ! D um nezeu să ne ierte şi să ne ierta ţi şi dumneavoastră, cu­coane, dar cu adevărat, aşa este: v’a ţi de­prins a lua fo cu l totdeauna cu manile noa­stre cele m o j i c e ş t i . . . şi to t noi cei ho­ro p s iţi !Un bo ie r maî în ţe le p t, A l e c u F o r a s e u, im presionai de adm irab ila a titud ine bărbătească a Moşului Ion Roată, l-a fe lic ita t atunci călduros spunând adunării : „Decât un bonjurist c’o mână de învăţătură, mai bine un ţăran cu un car de m in te !“Iar pentru a consfin ţi d reapta chibzuinţă a cura­josului sătean, însuţi Colonelu l A l e x a n d r u C u za, D om nitorul de maî târziu, a strâns p rie ­teneşte mâna luî Moş Io n R o a t ă , arătând prin acest m ăreţ gest de partea cui se situase.

„PE UNDE TE-A SCUIPAT BOIERUL,TE-A SĂRUTAT D O M N ITO R U L TA R II" I

Deşi Moş I o n R o a t ă devenise un fe l de idol al ţă răn im ii, care vedea într'însul un demn şi ne în frica t apărător, brava a titud ine de la Di­van i-a cauzat multe neajunsuri, aducându-l, cum se spune, în ,.sapă de lem n”.Pe acea vrem e m oravurile erau a lte le decâ t în zilele noastre, cel puţin în m aterie de tra tam en t al fac to ru lu i „ ţă ra n " . C io co ii tronau prin avuţie şi a to tpu te rn ic ie , căci vântul dem ocra ţie i nu su- flase încă la noi în sprijinul clasei săteşti.Dar vajnicul Moş Io n R o a t ă nu se de te bă­tu t. El a ş tiu t să reacţioneze, mergând până la Dom nitor, spre a cere d rep ta te .Cu ocazia unei v iz ite pe care V o d ă C u z a a făcu t-o după 1860, prin A d jud , în drum spre Bucureşti, ieşiseră in tru întâm pinarea M ărie i-Sale numeroşi poporen i entuziaşti. Printre aceştia se afla şi Moş I o n R o a t ă , care venise cu o jalbă.Domnitorul recunoscând pe amicul şi tovarăşul său din Divanul Ad-hoc, s'a bucurat de această revedere şi l-a încura ja t să-şi spue păsul.A tunci b ie tu l ţăran s'a plâns în hohote Domni­torului, povestindu-i cum dela „păcatul" fă p tu it

în adunarea ad-hoc-ului, megieşul cel pu tern ic l-a lo v it amarnic în cinste şi avere, ca o pedeapsă că a îndrăznit să in te rv ie în d iscu ţiile „ce lo r m ari” .Ducându-se să se jăluiască la boier, spre a cere să înceteze prigoana îm potriva sa, a fos t p rim it ca un câine, scuipat in obraz şi am eninţat că va f i b ic iu it. Rămas ca lic d in pric ina ja fu lu i ta care era supus şi desonorat p rin tr 'un tra tam en t neo­menesc, Moş Io n R o a t ă im plora Dom nitoru­lui să i se facă sfântă d rep ta te .V o d ă C u z a după ce a ascultat plângerea bravului său supus, i-a înmânat pe loc două f i- şicUri cu napoleoni d re p t despăgubire.— Dar cu ruşinea ce mi-a făcut, cum ră­mâne, Măria-Ta ?— Cu ruşinea iaca aşa rămâne, Moş Ion,— spuse Cuza Vodă, sărutându-l şi pe un obraz şi pe celă la lt, în fa ţa m ulţim ii adunate acolo. Du-te şi spune sătenilor dum itale, Moş Ioane că pe unde te-a scuipat boierul, te-a săru­tat D om nitorul ţării ş i ţi-a şters ruşinea! Reîntors acasă, în satul Câm puri, Moş I o n R o a t ă a continuat să-şi proteguiască până a adânci bă trâneţe consătenii, câştigându-şi stima şi respectul tu tu ro r ţăran ilor.In 1882, la vârsta de 76 ani, acest exemplar de voin ic ie şi în ţe lepciune ţărănească, a închis ochii, având desigur conştiinţa îm păcată că şî-a făcu t da to ria şi de ţăran, şi de bun Român.

** *

Comuna natală a lup tă toru lu i deia 1857 arată că nici în 1936, urmaşii lui Moş Ion Roată nu cu­nosc, acolo, o soartă mai bună. Cu toa tă pre- ' tinsa democraţi©, satele n'au ieş it încă din beznă, fiin d u ita te de Dumnezeu şi de stăpânire. Poţi vedea în C âm puri cop ii cu răni în locul nasului, orb i, bolnavi de sifilis şi oameni tră ind în cea mai deplină stare de p rim itiv ita te . Pe un drum de neumblat, plin de g rop i şi cu podeţurile rupte, maşina în care ne aflam a fost pusă la grea încercare, până să ajungă în dealul unde se gă­seşte, hăt departe , c im itiru l cu răm ăşiţe le luî Moş Ion Roată.Domnu! ministru Cancicov — care, la laşi, cu prile ju l desvelirîi statuai lui S e o rg e l Mârzescu, ne-a vo rb it cu m ult entuziasm de evenim entele istorice, lega te de capita la M oldovei şi care a ş tiu t să găseascl o sumă de bani destul de im ­portan tă , pentru continuarea lucrărilo r universi­tă ţ ii din iaşi — ar face o fap tă lăudabilă, res­taurând satul natal unde s'a născut, a tră it şi este înm orm ântat Moş Ion Roată. Oestul dom nie i- sale ar f i aproape to t a tâ t de însemnat, ca şi dania făcută un ivers ită ţii d in iaşi. C ăci în fe lu l acesta, Moş Ion Roată ar rămânea un îndemn pentru to ţ i conducătorii noştri.

ION VIŢIANU

„Realitatea Ilustrată” institue un concurs pentru alegerea celor mai buni cântăreţi

şi cântăreţe pentru plăciAleşii vor semna numaidecât angajamente im­

portante cu casa de imprimări „Pan".

f i EALITATEA Ilustra tă", revista care prin concur- şurile ei a reuşit să promoveze to tdeauna elemen-

y y te le tine re şi ta len ta te care nu aveau p rile ju l săse afirm e, a in s titu it un nou concurs pentru găsirea celor mai bune voci fonogenice, pentru a fi impriftiate pe plăci de gramofom.Profesioniştii sunt excluşi dela acest concurs. Participanfii la concurs vor rămâne complet anonimi, cân­tând singuri în tr 'o oda ie unde se va instala m icrofonul. Juriu l şi publicul vor asculta vocile reproduse prin d ifuzoru l care va f i insta lat pe scena sălii de spectacol. Repetăm acest punct foa rte im portan t al anonim atului. Candidatul nu va fi văzut nici de public, nici de juriu. I se va auzi doar vocea trans­misă prin difuzor.Fiecare concurent va fi anunţat printr'un pseudonim,sub care se va înscrie la concurs. In acest mod, fiecare per­soană care are voce are prile ju l să şî-o ve rifice şi eventual să şi-o va lo rifice , fără să i se cunoască numele şi fără a f i văzută.

Câştigătorii concursului vor semna imediat un contract de angajament cu casa de placi „Pan", şi vor imprima melodii pe plăcile „Pan" şi ,,Lifa". De asemeni câştigătorii vor cânta la postul de radiodifuziune.Concursul va avea loc ia fine le lunei N oem brîe, şî în fa ţa unui juriu pe care-l vom anunţa la tim p .C e i cari doresc să pa rtic ip e la concurs sunt ruga ţi să ne t r i ­m ită, com ple ta t, buletinul de mai jos.

BULETIN DE ÎNSCRIERE la concursul de cân tă re ţi pentru p lăci al revistei

„R ea lita tea Ilustra tă"

Pseudonimul

C oncurenţi i nu trebue să ind ice în buletinul de m ai sus, decâ t pseu don im u l pe care şi-l aleg pen tru p a r t i c i ­p area la concurs.

Numele, pronum ele şi adresa nu trebuesc menţionate, pen tru a se respec ta astfe l anonimatul.

Mici sfaturi ScherkVa va iubi mai mult do­amnă dacfl-l scăpaţi de tortura cotidiană, de du- p<3 ras. OferUi un flacon de TARR, care suprimă usturimea rasului, nete­zeşte pielea |i'l fereşte de infecţii. Flacoane a Lei 51, 72 şi 129.

O pudră care «fine»

este pudra «Mystikum> Sdierk. Superioara tutu­ror celorlalte prin puri­tatea şi fineţea ei. Are un parfum delicat şi per­sistent. Cutii a Lei 35,75 şi 130.

Machilajul natura!

caracterrseaza femeie eleganta.Si Dvs. veţi reu­şi sa fiţi «naturala» între­buinţând fardul «Mysfi- kum» Scherk — care adera perfect dândi*-v£ acea nuanţa veritabile pe care bărbaţii c apreciază atât de mu i- Cutia lei 70.-

SGHERKPARIS • BERIIN

Citiţi cărticica ataţată flaconului cu lotiunea de fa|â Scherk. Veti vedeaO

că numai pielea bine curăţată dă sensafia de prospeţime ţ i înfăţişarea

tinerească, dobândind farmecul atractiv al unei frumuseţi sănă­

toase. Loţiunea de faţa Scherk curăţă profund pielea, dând

un obraz neted, delicat si îmbujorat. Flacoane ă Lei 62,

103, 164, 300, 475. R e p r e z e n ta n ţa g e n e ra lă :

E x c e ls io r , C a le a M o ţ i l o r 78 , B u c u re ş t i I.

VICARUL DUCE UN DOVLEAC IN BISERICĂ

Serbarea secerişului, în b isericile en­gleze, se desfăşoară în tr'o atm osferă de minunat pitoresc. Fructe şi legume decorează a lta ru l, pe care se ţine slujba re lig ioasă. la tă -l pe vicarul b i­sericii S -ta M aria -M agdalenu . din Lon­d ra , aducând un dovleac

GARDA REGALA CU PĂTURA IN SPATE G arda reg a lă englexă se îndreaptă prin Hyde-Pflrk spre p a la t, cu p ătu rile In spate.

MARELE CONCURS AL PESCARILOR La Brlghton, tn Anglia, are loc anual un concurs de pescuit- care dureaxă tre i iile . Din to a te co ifurile Angliei vin con­curent) la această interesantă probă, d o ta tă cu premii Im­p ortan te . F o tog ra fia noastră a v fost luată tn timpul con, cursului.

M ICILE „MEISJES" ÎNVAŢĂ

O s c e n ă t i p i c ă . intr'uB orăşel al ro ­m anticei O I a ■ d a. Fetite mici. ia cos­tum naţional, i ţ i fac lec ţiile . !■ a e r liber.

i N o ^ l O ^

• — Pag, 16

viaţa coloniilorslrâlnc dela noi

O statistica a străinilor cari locuesc în România cu paşaport. Asociaţiunile şi instituţiunile coloniilor: elve­ţiano, franceza şi italiana.

T U e treabă uşoară / y t să fac i o anchetă

în lumea co lon iilo r străine dela noi. M a i ales când îţ i propui să le re lev i a c tiv i­ta tea dela prim ele începuturi de organizare şi până astăzi. Istoria acestor co lon ii este foarte încâlcită şi nu găseşti nicăieri un cron icar pe care să te p o ţi bizui şi după în­semnările căruia să te încu­meţi a scrie fără team ă. C o ­loniştii sunt, în general, oa­meni cari stau fo a rte puţin locului, astfe l că to t schim- bandu-se mereu, colonia că­reia îi cercetezi trecu tu l, are, în istoricu l său, multe fe ţe şi, ca să zic aşa, multe v ie ţi. Aşa se face că despre p ri­mele începuturi ale ce lor mai multe din co lon ii nu p o ţi afla date cari interesează decât din istoris irile urmaşilor co lo­niei, dela cei prezenţi, cari ştiu, din ta tă în fiu , că aşa ar f i fo s t la începu t ş i că aşa s’ar f i petrecut.Un re p o rte r d ibaciu nu se lasă

IX. tiasp ar W eber, d. Schârer ţ i d. M anfred Eggesman, conducătorii A sociaţiei coloniei elveţiene din România.

însă b ă tu t cu una cu două şi ştie să iasă la căpătâiu, cum e mai bine, din încurcătura în care a in tra t, cu sau fără voia lui. Deci, în siguranţa pe care o am că prin această insinuare nu mă laud ci mă recomand, voiu în­cerca să ară t că am da t de firu l a c tiv ită ţii fie că re i co lonii de stră­in i dela noi, dela prim ele înce­puturi şi până astăzi, înainte de a începe aceasta însă,

Un grup de copii francezi fo to g ra fia ţi la şcoala p ia ţa Alexandru Lahovary cu p rile ju l unei serbări,

O serbare de copii la colonia elveţiană

franceză din _ _ _ _

Un numeros grup de co lon iţti francezi din Bucureşti fo to g ra fia ţi eu p rile iu l unei recep ţii la Legaţia franceză.

voiu arăta, în c ifre rotunde, numărul, pe naţiuni, al stră in ilo r din tara noastră, al stră in ilor cari locuesc la noi cu paşaport, b ine înţeles.C ifre exacte în p riv in ţa numărului de' străini cari a ii fos t în România înainte de razboiu nu se cunosc, deoarece nu s'a în tocm it nicîo statistică atunci. Totuşi, dupa o evaluare cuviincioasă se poate spune că în anul 1916 erau în România peste 50.000 străini (20.000 capi de fam ilii).In p rim ii ani după term inarea războiului, c ifra aceasta se trip lează.

Colonişti e lveţieni din C a p ita lă fo to g ra fia ţi cu prile jul existentă a A sociaţiei E lveţien ilor din România.

/ - ■-“ -.aaniversării a 50 de ani de

într'un tim p , cam prin anul 1922, se aflau în ja ra noastră aproape 200.000 străini. Din aceştia circa 40.000 erau numai Sârbi şi Bulgari, cari cultivau pă­mânturi luate în arendă.

C I F R A DE A S T Ă Z I

Leg iu irile , ven ite mai târziu pentru p ro tec ţia muncii naţionale, au fă cu t ca numărul stră in ilo r din România să scadă pentru a ajunge astăzi la circa 150.000 inşi (50.000 capi de fam ilii).Această c ifră , care reprezintă mai puţin de un străin la suta de Români, are urm ătoarea con figu ra ţie îm­p ă rţită pe n a ţiu n i:

A u s t r ia c ! ......................... 1800 capi de fam ilie . 5500A lb a n e z i........................... 500 II • 1500B u lg a r ! ............................. 1000 n • 3000C e h o s lo v a c i................... 2800 II • 8500E n g le z i............................. 500 II • 1500E lv e ţ ie n i ......................... 500 li 1500F ra n ce z i............................ 600 11 • 2000G e rm a n i............................ 1900 II • 5000G r e c i ................................ 6000 li • 20000Ita lien i . . . . . . . 3200 11 • 9000Y u g o s la v i......................... 3200 11 6000P o lo n i................................ 2900 li • 9000Turc! ................................... 700 11 • 1500U n g u r i .............................. 1700 II • 6000A rm e n i............................. 300 II • 1000R u ş i .................................. 1000 II • 2500Fără ce tă ţen ie (Nansen) 9000 II • 25000D ife rite na ţiona lită ţi . . 1500 II • 5000

In anul 1880 asociaţia îşi schimbă numele în „A soc ia ţia elveţiană de b ine facere" şi activează sub acest nume mai departe .La începutul anului 1921 se crează o nouă asociaţie a colonie i e lveţiene, sub denum irea:„Noua socie ta te elveţiană secţiunea „B ucureşti“.

A C T I V I T A T E A C E L O R D O U Ă S O C I E T Ă Ţ I .

începând cu aceasta dată „N oua socie ta te e lve ţiană " se ocupă exclusiv cu m anifestările cul­tu ra le şi cu problema legă tu rilo r p a tr io tice d in tre colonia elveţiană dela noi şi Elveţia, iar

XSCI0 BUCARESTc o io m t S S T IV E

ANNO X V I VColonişti ita lien i la o recepţie d ată I<i şcoala ita lia n ă din Bucureşti.

ind ivizi

p u c i

Un grup de şcolari din colonia ita lia n ă bucureşteană. g a ta de p lecare la coloniile de vară din Ita lia .

In afară de aceştia mai sunt circa 6000 străini căsătoriţi cu Românce şi . . . 150 Români, cari din d ife r ite m otive şi-au p ie rdu t ce tăţen ia şi locuesc în p ropria lor ţară cu paşaport.Toţi aceştia formează în în treg cuprinsul României, dar mai ales în Bucureşti, coloniile străine cari preocupă ancheta de fa ţă a rev is te i noastre.

COLONIA ELVEŢIANĂ: 1500 MEMBRI

75 ani dela înfiinţarea „Cercului Elveţienilor“. A ctiv ita tea „Nouei societăţi elveţiene11.

Colonia elveţiană a fost prima care s'a organizat la noi în ţară . Istoricul ei începe din anul 1861.Ideea constitu irii E lveţienilor în colonii o dă, nu ca de ob ice iu un om de in iţia tivă ci... o nenorocire. In M ai 1861, un incendiu catastro fa l d istruge în în treg im e frumosul oraş e lveţian GLARUS. Din cauza acestui fan tastic sinistru, toa tă populaţiunea oraşului rămâne pe drum uri. Pentru reclădirea oraşului şi pentru a ju to ­rarea im edia tă a s in istraţilor, a u to rită ţile au deschis atunci a mare colectă pub lică în întreaga Elveţie. Această colectă nu se închide însă până când to ţ i E lveţienii nu-şi tr im it con tribu ţia , de p re tu tinden i. A s tfe l, în câteva luni, co lecta face ocolul pă­mântului, prin to a te ţă rile unde se aflau E lveţieni. Treaba aceasta produce peste to t necesitatea constitu irii E lveţienilor în asociaţiuni de a ju torare.Pe atunci se aflau în România circa 150 E lveţieni. 24 d in tre aceştia întem eiară societatea „C e rcu l E lve ţien ilo r“ , în anul 1861, p rezident fiin d ales Rudolf Baumgartner, care un an mai târziu activează pentru în fiin ţarea soc ie tă ţii de dare la semn „Bucureşti“ .Din primul an de a c tiv ita te , asociaţia „C e rcu l E lveţien ilor", strânge co tiza ţii, face serbări şi caută să desvolte, pe câ t se poate, am iciţia d in tre Români şi E lveţieni.

„A soc ia ţia de b inefacere e l­ve ţiană", cu ajutorarea mem­b rilo r săraci.Prima asociaţie ţine confe­rin ţe , film e culturale, o rgan i­zează serbări pentru copii, etc., ia r cealaltă strânge co­tiza ţii, face excursii, baluri şi serbări, organizează exe rc iţiile sportive, etc.„A soc ia ţia de b inefacere el­ve ţiană" este condusă de d-l W . Schărer. înaintea d-sale, au adus co n tr ib u ţii preţioase bunului mers al socie tă ţii d -n i i : E. W o lf, care a fost preşe­d in te dela 1916— l9 2 6 ş iG a s - par W e be r (1926— 1934) care este unul d in tre cei mai bă­trân i E lveţieni a fla ţi în ţa ră .

C O L O N IA DE ELVEŢIENI DELA ŞABA

la afară de E lveţienii cari stau în ţară cu paşaport, formând colonia e lveţiană propriu zisă, mai există la noi, o altă co­lonie de E lveţieni, acum na­tura lizaţi, la Şaba, în jud. C e ­ta tea A lbă .In această comună locuesc aproxim ativ 250 fa m ilii (1000 inşi), cari îna inte de războiu formau colonia e lveţiană rusă. E lveţien ii aceştia au fost aduşi în anul 1822, la Şaba, de că­tre Ţar, pentru cultura v iilo r. După războiu loca lita tea Şaba

trecând în posesiunea României, coloniştii au tre b u it să adopte ce tăţen ia română pentru a putea rămâne p ro p r ie ta r ii te renu­r ilo r pe cari le cultivaseră.

COLONIA FRANCEZĂ: 2000 MEMBRI.Primii francezi stabiliţi la noi. — întemeierea şcoalelor a institutului Notre Dame, a sanatoriului Saint Vincent

de Paul şi a Casei Francezilor.

Primii Francezi s ta b iliţ i în România au fos t o seamă de mari, negustori cari se găseau, prin anul 1866 de-a-lungul Podului M o- goşoaei (calea V icto rie ! de astăzi), lată numele câtorva din aceştia : pă lă rie ril Vegelle şi Jobln, c ro ito r i! Bounleux, Bertrard, Brial ş! Volais, coa fo rii Lalaune, Lo lliv ier şi G uerite , G ille t, care avea restaurantul Frascati, maeştrii de arme M ichel şi Guyon, e tc . A po i, în afară de aceştia : ing inerii Boisguerin, ta tă l şi fiu l, cari au canalizat Dâmbovlţa şi a rh ite c ţii G o tte reau şi G allerou, cari au constru it palatul regal din calea V icto rie i, fundaţiunea C arol, Casa de depuneri şi A teneu l.La sfârşitul anului 1866, aceşti Francezi au constitu it „Socie­tatea de binefacere franceză“, care a fost prima organizaţie a coloniei franceze de pe atunci. Societatea a funcţiona t dela această dată, fără nicio în trerupere, până astăzi.Tot tim pu l societatea a organizat serbări şi a strâns fonduri pentru ajutorarea săracilor din colonia franceză. In momentul de fa ţă societatea are douăzeci şi cinci de pensionare, mal to a te foste guvernante rămase fără fa m ilii şi deci fără sprijin. Unele din acestea au vârsta de 90 ani chiar.

INSTITUŢIUNILE Şl LOC ALUR ILE C O LO N IE I

Dacă marea colonie franceză care numără astăzi peste 2000 membri, nu se poate numi cea mal veche asociaţie de străini d in ţara noastră, are to tuşi mândria de a se socoti una d in tre cele mai bine organizate şi mai bogate.la tă institu ţlun ile şi localurile pe cari le are colonia franceză la noi în ţară :

R. Ir N o ^ H ^ -

^ " T ^ g ^ T

I .Casa franceză, d in p ia ţa Lahovary N o. 6, care est» p rop rie ­ta tea co lon ie i d in anul 1924 ţ i în care sunt a d ă p o s tite : Şcoala elementară de limba franceză, pentru cop ii dela 4 la 6 ani ţ i care este frecven ta tă în mom entul de fa ţă de 30 c o p i i ; Şcoala primară franceză, frecven ta tă de 55 e le v i;Şcoala superioară „Academie R onsard", unde se dă baca­laureatul au to riza t francez (frecventa tă de 200 e le v i) ; B iblioteca co lon ie i care are 4000 volume.2. Sanatoriul Sa in t V incen t de Paul, de pe ţoseaua Jianu, în fiin ţa t acum patruzeci de ani de surorile de ca rita te franceze cari se aflau d e ta ţa te d in Franţa pe lângă sp ita le le ro m â n e ţti;3. In s ti tu tu l N otre Dame de Sion, de pe bulevardul Pache, No. 90, care a fos t în f iin ţa t acum tre izec i de ani) to t de su­ro rile de ca rita te din Franţa.4. In s ti tu tu l N otre Dame de Sion, dela Constanţa ;5. In s ti tu tu l N otre Dame de Sion, dela Brăila şi6. Biserica d in şoseaua Jianu.In afară de lup ta co tid iană pentru existentă, co lon iş tii francezi, au, d in belşug, destule d ivertism ente cari î i fac să se numească; incontestab il, ce i mai veseli stră in i din ţa ra noastră. M a i în tâ i, Francezii apar la to a te re ce p ţiile din lumea bună a C a p ita le i. In afară de acestea ei singuri îşi organizează dese o ri in co­lonie serbări şi baluri, ia r în fieca re Jo i seara au reuniuni fa ­m iliare la Casa franceză, unde dansează, joacă p ing-pong, e tc., e tc . Colonia este condusă, de do i ani încoace, de d . Georges Verglas.

COLONIA ITALIANĂ: 9000 MEMBRI.Şcoala. Biserica. Institutul de cultură. A c tiv ita tea sportivăIn România, p rim ii zece, douăzeci de Ita lien i s ta b iliţ i pentru exercitarea pro fes iun ilo r lor, au a lcă tu it, în anul 1876 asociaţia de b ine facere „Societa italiana d i m utuo soccorso”, care se ocupa exclusiv cu a ju to rarea Ita lien ilo r nevoiaşi.M a i târziu, în cadrul a c tiv ită ţi i co lonie i ita liene, L u ig i Cazza- villan, fondează şcoala ita liană ,JZegina M argherita”, pentru cursul p rim ar al co p iilo r d in colonia ita liană.In anul 1893 ia fiin ţă o nouă asociaţie ita liană denum ită „Se- zione beneficenzia Umberto e. M argherita”, care este condusă de un com ite t şi care se ocupă in tre a lte le şi cu che­s tiun ile cultura le ale co lon ie i.In luna Iulie, 1916, colonia term ină construirea b iseric ii ita liene d in bulevardul Brătianu.A c tiv ita te a co lon ie i, în tre rup tă în p a rte de desfăşurarea ma­relui războiu, este re luată cu in tens ita te în anul 1919, a s tfe l: In anul 1920 se înfiin ţează Banca Ita liană şi Română, care are un pa la t p rop riu în strada Bursei d in Bucureşti şi care, la în­ceput, funcţionează numai cu personal re c ru ta t d in colonia ita liană bucureşteană. Această bancă înfiin ţează mai târziu f i ­lia le în o raşe le : Brăila, Constanţa, Chişinău şi G a la ţi.In p rim ii ani după războiu, Ita lien ii d in G a la ţi î ţ i clădesc o casă care funcţionează şi astăzi cu o mare sală de reuniuni şi cu o bogată b ib lio tecă .Tot în anul 1920 se rid ică monumentul e ro ilo r ita lien i, la T. Severin, ia r în anul 1927 a fo s t am enajat c im itiru l e ro ilo r ita lien i Ghencea, d in Bucureşti, unde sunt îng ropa ţi 2000 ostaşi ita lien i. M a i târziu, în decursul an ilo r 1921-1924 se în­fir ip ă grupări cu ltura le ita liene în oraşele: T. Severin, G reci, Constanţa, Timişoara, Braşov şi C ra iova.Intr'un tim p colonia ita liană din România avea şi un ziar pro­priu denum it „La Nuova Ita lia”.La sfârşitul anului 1920 se în fiin ţează şi asociaţia muzicală „Giuseppe V erdi”, care formează un cor bisericesc şi se ocupă cu desvoltarea muzicii ita liene în România. M a i târziu ia fiin ţă o fan fară a co lon ie i ita liene d in loca lita tea G rec i.

SPORTUL R O M ÂN ESC şi C O L O N IA IT A L IA N A BUCUREŞTEANĂC olonia ita liană din Bucureşti are, în tre a lte le şi m eritu l de a f i co n tr ib u it m ult de to t la desvoltarea şi consolidarea spor­tu lu i românesc.Pentru a ne da seama de aceasta este destul să ne am intim , în lin ii mari a c tiv ita te a Ita lien ilo r d in Bucureşti, pe tărâm ul sportiv, la tă : La începutu l anului 1921, d . Brunelli, actualul d ire c to r al Băncii ita liene şi române d in Bucureşti, ia in iţ ia t iva fon d ă rii unei asociaţiuni sportive a func ţiona rilo r băncii. F iind un sportiv pasionat (d-sa a fos t unul d in tre p rim ii fo o tb a lliş t i din Ita lia) d. Brunelli fa ce personal mari sacrific ii m ateria le şi izbuteşte să întem eieze asociaţia sportivă "R o n co m it", pe care o înzes­trează cu cel mai mare şi mai modern stadion, de pe atunci, din România (stadionul d in bul. Elisabeta) unde se joacă fo o t- ball, tenis, pop ice ita liene , e tc .La început această asociaţie numără 100 m em bri. Echipa de fo o t- ball „R o n co m it" înregistrează în ţa ră prim ul mare succes, învin­gând echipa „W ie n e r A m a te u r". C u această v ic to rie gustul pub li­cului românesc este deschis pentru m anifestările sportive .Până în anul 1924 echipa de fo o t-b a ll „R o n co m it" susţine 17 matchuri, d in care p ie rde numai unul singur. In acest an „R on­com it" a fuz ionat cu „T riu m f", ia r mai târziu devine „Juven tus" de astăzi.Dela întronarea regim ulu i fascist în Ita lia , to a te co lon iile ita liene din lume au tre c u t sub conducerea organizaţie i fasciste, cu d irectiva expresivă de a nu se amesteca în p o lit ica in ternă a ţă ­rilo r respective. A s tfe l şi la noi asocia ţiile co lon ie i ita lene au tre ­cut sub îndrumarea şi o rd ine le secretaria tu lu i fasc iilo r din străină­ta te , care are sediul la Roma.Organizaţia ita liană din România cuprinde a s tă z i: O secţie

de a ju torare, care îngrijeş te de Ita lien ii ne­voiaşi; Un dispensar m edical unde co lon iştii săraci au în g r ijire g ra tu ită ; O secţie de asistenţă maternă unde sunt în g r ijiţ i co p iii şi mamele sărace ; O organizaţie a tine re tu lu i care este fo rm a tă din secţia co p iilo r până la vârsta de 8 ani; secţia ce lor dela 8 la 14 ani şi secţia ce lo r dela 14 la 18 ani (numai băeţi) şi cele două secţii pentru fe te ie dela 8 la 14 ani şi dela 14 la 18 ani. O rgan iza ţia tine re tu lu i tr im ite în fie ca re an g ra ­tu it în ita lia câ te 150-200 cop ii săraci, la co lo­n iile de vară.Şcoala ita liană din strada Luig i Cazzavillan 23, are în momentul de fa ţă ; G răd in iţă de co p ii; Curs prim ar; Curs com ercial şi Curs de lim ba ita liană. Sub noua organizaţie din România a lua t fiin ţă în Bucureşti „In s titu tu l de cultură ita lia n ă ", din ca lea V ic to rie i 196, ins titu t care se ocupă cu

propaganda culturală, lite ra tu ra şî studiul lim b ii ita liene . La acest in s titu t vine în fieca re an o m i­siune a pro fesorilo r ita lien i, care predă lim ba ita liană a tâ t co lon iş tilo r câ t şi rom ânilor.Nu de m ult a lua t fiin ţă în Bucureşti „C . I. T .", organizaţia care este reprezentanţa o fic ia lă a o fic iu lu i tu ris tic ita lian şi care se ocupă cu m ult succes, în tre a lte le, cu desvoltarea rela- ţiu n ilo r tu ris tice d in tre Ita lia şi România. Această organizaţie este condusă cu multă p ricepe re de d. Renato Tozzi.Cam era de com erţ italiană-rom ână în fiin ţa tă to t în anii de după războiu se ocupă cu desvoltarea re la ţiun ilo r com erciale d in tre Ita lia şi România. M a i există în Bucureşti şi o lib ră rie ita liană, care vinde c ă rţi şi ob iec te de artă ita liene .

IO N MUNTEANU

IA V IILTM M MAKE III PBTHE IN (¡MAKETheaifor Afrnttiiu l (? u

STD. BA7ACA14 5TR. CAROL 76*78*80*82 HALELOR 2I

R. N o ^ lO —

— Pag. 19

Ä H E R IC Ä H Äf ^ IN nou se pune în S tate le-U nite problema

m m a legerii unui preşedinte. C e le două mari pa rtide , republican şi dem ocrat, vor în ­

cepe în curând — p regă tir ile s'au şi tă cu t — să manifesteze public, fiecare pentru candidatul lor. De data aceasta îşi face apariţia — extrem de pitorească, trebue să recunoaştem 1 — şi un can­d id a t de culoare neagră, a cărui menire nu e, de sigur, de a cuceri prezidenţia S tate lor-U nite , unde negrii sunt o in fim ă m inorita te şi de ţin ocupaţii secundare, câ t spre a sublinia că şi negrii sunt oameni, ceea ce se cam uită, mai cu seamă în oră­şelele din p rov inc ie .Europenii obîcinuesc să facă tâ rgu ri şi expoziţii, atunci când vor un spectacol public ceva mai larg decât o sală de tea tru sau de cinem atogra f. A m e­ricanii — în afară de expoziţii şi v itr in e — îşi aleg Preşedintele : Spectacolul e a tâ t de general şi amu­zant, încât pentru sănătatea morală a ce tă ţen ilo r, a deven it o adevărată şcoală de optim ism.Pentru noi, Europenii, care ne batem la to a te ale­gerile — de comună, de judeţ, de parlam ent şi chiar de com ite t de b inefacere — a legerile prezi­den ţia le americane sunt şi mai p ito reşti, ceva de basm sau de paradis, de când am introdus şi asa­sinatul în tre m ijloacele noastre de propagandă. A g e n ţii noştri e lectora li sunt, de obiceiu, bătăuşii ma­halalelor sau schizofrenicii care au în sfârşit p rile ju l să-şi satisfacă în „ch ip lega l" instinctul de omuci­dere. In S ta te ie -U n ite ale A m eric ii de Nord, o ale­gere prezidenţia lă care e alegerea supremă, se preschimbă în tr 'o sărbătoare naţională, în tr'un fe l de carnaval care ţine aproape un an, şi se în tinde asupra în trege i ţă r i, cuprinzând în hora veseliei pu­blice o sută-douăzeci de m ilioane de suflete.

Theodor Roosevelt

Un uriaş p c r tre t a l lui Landou, aşezat pe un sgârie nouri din To­peka (C aitsas).

V ] r sTJ'!K* / 4 > 11 1 i ~ iSJZ/raLJ LI'

O întrunire de propagandă în vederea v iito a re lo r a legeri p rezidenţia le din S ta te le Unite.

n ile şi a ţine coarnele plugului, înainte de a f i constru it blockhouse-uri de sute de e ta je şi de a se preumbla în autom obile con fo rtab ile . Instinctul p rim ord ia l al americanului fiin d munca industrială şi deci dem ocraţia sinceră, prezidentul v iito r care nu s'ar prezenta cu s im plita tea, bonomia şi lipsa de fudu lie a cetăţeanulu i de pe stradă, ar risca fo a rte serios să rămână un simplu candidat, oricâ tă p ropa ­gandă ar face în jurul numelui său. In afară de prezidentu l W ilson — care reprezenta morala şi Evanghelia, astfel că-şi putea perm ite luxul de a purta oche­lari solemni — to ţ i ce ila lţi p rez idenţi ai S ta te lo r-U n ite au fost oameni ie ş iţi d in tr 'o profesie ca lifica tă , în stare să dea mâna (fără a-i um ili) cu to ţ i a legăto rii, f ie ei văcari sau şofeurî sau cu ltiva to ri de sfecle.Dela această in iţia lă ega lita te , dela acest simplu şî pu te rn ic dem ocratism — în care regăsim geniul in iţ ia l şi destinul perm anent al admi abilu lu i popor american —

O m anifestaţie pe străzile Philadelphiei pentru rea legerea lui Roosevelt

se trage şi caracterul voios, plin de tăm bălău şi de hohote de râs, al propagandei americane pentru suprema alegere. Niciuna din m anifestaţiile sportului, teatrului, cinem atografului şi chiai ale ¿muzicii şi picturii nu sunt lăsate de-oparte, spre a cuceri pe cetăţeanul american prin tot ce are el mai cald şi mai sănătos. Domnul Roosevelt (actualul prezident) s'a lăsat fo tog ra fia t la alegerile trecute într'ur. automobil deschis, mâncând mere ( ,,Aşa se mănâncă mărul” scria sub fo tografie , în vrem e ce candidatul muşca din măr, asemenea copiilor). La alegerile actuale va găsi desigur o atitudine to t atâ t de fam iliară. Deocam dată a căzut la înţe legere cu boxorul Dempsey, care va da spectacole de box în to a te colţurile A m ericei de Nord, sub egida d-lui Roosevelt, a cărui a legere o va propaga.Grădinile publice sunt închiriate din vreme de agenţii candidaţilor, unde se oferă gratu it petreceri populare — inclusiv bufetul— în fiecare zi de sărbătoare până'n ziua alegerii. C e le mai bune sopraine dela O p eră anunţă că vor cânta la bisericile cari susţin candidatura favo ­ritului lor. Unele fabrici de autom obile anunţă desfacerea unui stoc de automobile cu preţ scăzut în timpul cam paniei electorale, cu obligaţia pentru cum părători să poarte un mic afiş cu fo tografia candidatului agreat de fabrică. Dansatoarele de musîc-hall îşi uită interesele particulare şi nopţi de-a-rândul cer adoratorilor, în timpul unui dans sau la un pahar de şam­panie, nu o dovadă concretă de .iubire, cî o făgăduială : „Vei vota pentru „mâncătorul de mere",, nu ?... Pe cuvântul tău de onoare ?" Filme p atetice se întrerup în mijlocul dramei spre a înfăţişa chipul surâzător al unui candidat, care cu glasul înregistrat pe o placă de patefon, explică spectatorilor : „Vă declar că această cumplită dramă n'ar putea lua naştere dacă destinele S la te lo r-U n ite ar fi conduse după principiile m ele".

Gripa, durerile de gât sunt cele mai rele boli p ric in u ite de va­riaţiile vrem ii. Mai în to tdeauna, gura este aceea care joacă rolul unei porţi deschise tu tu ro r m i­crobilor. Odol-ul pă trunde , cu puterea lui b ac te ric idă , p rin cutele cele mai adânci ale gâ­tului şi tracheei m enţinând, ast­fel gura şi tracheea în perfectă sănătate. El este cel mai bun apărător al in frac ţiu n ilo r de orice fel şi, îm pied ică, totodată, efectele ferm enta ţiilo r p roduse in gură. Cine în trebu in ţează, zilnic, Odol, îş i asigură adevă­rata îngrijire a d in ţilo r.

Loţiunea de obraz Scherk, — în lumea întreagă ! P re tu tinden i unde sunt femei cu grijă de fru ­museţea lor, — în Viena şi Ber­lin, în Praga şi Budapesta, în Zagreb şi Bucureşti, în Elveţia şi în Anglia, e cunoscută cosme-

| tica Scherk.1 Pentru asemenea produse de ex- ] cepţională calitate nu ex istă ho- j tare, — p re tu tinden i e p re ţu ită 1 Loţiunea de faţă Scherk.

I u & - ,510 - ____________— Pag. 9 I

fost o vreme... ...când ea nu întrebuinfa

Pasta de dinfi NI VEAAcuma este o plăcere a privi dinţii ei de o albeaţă frapantă, sănătoşi şi rezistenţi. Pasta de dinţi Nivea, fabricată din cele mai alese materii prime, curăţă dinţii radical şi între­ţine respiraţia proaspătă.Spum ează uşor, având un gust excelent.

Dar in afară de această propagandă care atrage pe fiecare Am erican, cu voia sau fără voia lui, în plină viaţă socială, ceea ce impresionează pe Europeni— şi pe bună d r e p t a t e ! — sunt relaţiile între candidaţi.In vechiul nostru continent şi chiar în ţările cu o civilizaţie bine stabi­lită, adversarii politici se recomandă alegătorilor, reciproc, într'un stil atât de am ărît, încât uneori nici nu poate fi reprodus de pe afişe.Acuzaţiile aruncate adversarilor sunt de multe ori de natură să desgu- ste şi pe curăţitorii de cana le— când nu sunt de-a-dreptu l cele prevă­zute de Codul P en a l: pariciduri, violuri, spargeri de case de fier, furt de bani publici, incendieri, homosexualităţi, trădări, etc.In ajunul a legerii prezidenţiale din S tate le -U n ite de acum cinci ani, d.Hoover, fostul preşedinte, a chem at la sine pe candidatul cel mai Partizan ii lai Landon purtând p o rtre tu l candidatului la prezidenţie pe străzile oraşuluipericulos — actualul prezident, d. Rooseveit -— cu care a luat masa şi Cfeveland.

l-a informat asupra problem elor mai puţin cunoscute ale politicei S tatelor N e perm item un pronostic: va fi ales to t d. Roosevelt, acuzat de „dem ocra- Unite. Zilele trecute, d. Roosevelt s'a lăsat fo to g ra fia t râzând împreună cu... tism", şi anume, mulţumită tocmai acestui democratism I adversarul său de candidatură !Ar fi acestea posibile la noi ? !...

Senatoarea Mrs. H a ttie W. C ara w a y vorbind la o în tru ­nire e lecto ra lă in favo area afecferii lui Roosevelt.

O nouă creaţie magnifică a Katharine! Hepburn:

„ M A R I AS T U A R T ;Fredric March în rolul lordului Bothwell

j r Y N UL ^ 'n film e le a căror prem ieră va stârniB / des igur senzaţie în actuala stagiune, este

„M A R IA STUART", ultim a realizare a maestrului John Ford, autorul acelei m agnifice drame „D E N U N ŢĂ TO R U L".După cum se ştie, d is tribu ţia acestui film cuprinde

o serie de mari actori ai c inem atografu lu i american. Rolurile p rincipa le le de ţin KATH AR IN E HEPBURN

şi FREDRIC M A R C H .Katharine Hepburn în rolul M ărie i Stuart ! la tă de si­gur un evenim ent a rtis tic de incontestabilă im por­tan ţă . Figura ne fe ric ite i regine a Scoţie i a te n ta t pe nenumăraţi au tori d ram atic i şi pe cele mai mari ac tr iţe ale scenelor europene şi americane. Din p ie ­sele clasice, care tratează destinul reg ine i scoţiene, cea mai celebră este fără îndoială „M a ria S tua rt" a lui Schiller. Din piesele moderne, cea mai însem­nată este „M a ry o f Scotland" a lui Maxwell A n - derson, marele au tor d ram atic american care a ob ­ţin u t cu această re la tiv recentă lucrare a sa rem ar­cab ile succese pe scenele anglo-amerîcane. A c tua l­mente Burgtheater-ul din Viena, cea mai im portantă scenă din Europa, pregăteşte traducerea şi înscenarea acestei piese.

Bothwell, al tre ilea soţ al M ăriei Stuart, trebue să se despartă de augusta-i soţie.

M aria Stuart cu Darnley si Bothwell.

■

Rămâne de văzut dacă se va găsi undeva pentru rolul M ă­rie i S tuart o in te rp re tă mai bună decât Katharine H ep­burn. C r it ic ii din New-York, Londra şi Paris au e log ia t în unanim itate jocul plin de sub­til ita te şi in teriorizare al mag­n ifice i Hepburn în rolul fiice i lui S tuart. la tă de pildă ce scrie l ' I N T R A N S I G E A N T : „K atharine Hepburn îşi afirmă din nou personalitatea ei ui­m itoare. Joacă cu o natura leţă perfectă şi to t tim pu l numai în nuanţe. Nu avem nim ic nou de spus despre această ac­

tr iţă mare şi unică".Spicuim apoi din „L e M a tin " : „A ce s t film , tu rna t în tr 'o a t­mosferă sumbră, de John Ford, pentru ca să corespundă des­

tinu lu i tra g ic al reg ine i sco ţiene, nu e lip s it de anver­gură şi amploare. C ele mai m ulte scene sunt tra ta te în chip m agnific şi cităm astfel asasinarea lui Rizzio, seoreta-

Regina şi prinţul consort,

rul M ărie i Stuart, procesul ei, întrevederea * «gina E- lisabs+a a A ng căsătoria cu Bothwell ţ i în fine execuţia. Katharine H epburn, minunată tub to a te unghiurile, crează o M aria S tuart ag ita tă , ne­liniştită, energică ţ i to tuş i pa­sionată şi fe rm ecătoare în iu ­birile ei. Fredric M arch in­terpretează cu arta sa adm i­rabilă rolul frumosului lord Bothwell, în tim p ce sofia sa,

Florence E ldridge March, c re ­ază în ro lu l reg ine i Elisabeta o figură de rară p restan ţă ".

Nu mai pufin elogios este criticu l ziarului „C o m o e d ia " :

Jack Bothwell.

„N e fe ric ita regină a Scofie i reînvie sub chipul unei mari artis te , Katha­rine H epburn, — al căre i ta len t, a cărei putere em otivă şi expresiv ita te nu mai trebue s'o e log iem aci, — într'un film care evocă în mod cu totul rem arcabil secolul al 16-lea sha- kespearean şi elîsabetan.

Maria Stuart ţ i lorzii Scoţiei.

Regisorul este John Ford, care, com­punând tab lourile superbe ale acestui film , dă dovadă că posedă sim ful măre­ţie i. Nenum ărate scene, tra ta te cu o in tensita te condensată, se cuvin aplau­date fără rezervă. Şi ce fo to g ra fie : clar-obscururi pe rfe c t dozate, im agin i va­

poroase cari realizează m inunate treceri dela rea lita te la vis. Sonorizarea e dea- semeni de prim ul ordin, pa rtitu ra fiin d dom inată de tem a fa tid ică şi tris tă a cîm poiurîlo r lui Bothwell."Dar film u l acesta, pe lângă înalta sa valoare artistică , prezintă prin conţinutu l său, m u ltip le a tra c ţii. In adevăr film u l

^povesteşte destinul unei fem ei ne fe ric ite . Dar în acelaşi tim p , ne înfăţişează eve­nim entele cari au in fluen ţa t v ia ţa M ărie i S tu a r t: riva lita tea de tronuri în tre A n ­glia şi Scoţia, conflic tu l d in tre catolicism şi re lig ia re fo rm ată . De rem arcat astfe l

apariţia extrem de impresionantă a re­fo rm ato ru lu i John Knox, cel mai înverşu­nat adversar al M ărie i S tuart, care n’a jucat un ro l neînsemnat în traged ia pră­buşirii ei. Să nu uităm a-l c ita pe Darnley, al doilea soţ al M ă rie i S tuart, un tânăr lord lips it de personalita te şi caracter, frumos ca A po llo şi beţivan ca August

O atitudine magnifică a Katharinei Hepburn.

al Poloniei. Douglas W a lto n , unul din cei mai frumoşi ac­to r i ai tea tru lu i londonez, adus special la H ollyw ood, in te r­pretează acest ro l extrem de d ific il, — fîindcă Darnley nu e un t ip an tipa tic , deşi ac­ţiun ile sale sunt, — cu multă sub tilita te .In general se poate afirm a

că M A R IA STUART reprezintă unul din cele mai im portan te e fo rtu ri din câte a făcu t până acum producţia americană pentru a se rid ica la acel înalt nivel a rtis tic pe care l-a atins Korda cu a sa neuitată „V ia ţă

particu lară a lui H enry al V lll- le a " . „M A R IA STUART"

poa te f i clasat a lă tu ri de acest film p rin tre realizările excep­ţiona le ale c inem atografie ],

(F o t ; R. K. O . Radio Pictures) lA r ta Film)

0 . Cornelia Potcoavă, d -ra Carmen Toutu şi d-nii Romeo U zărescu , G. In tr'vna din scenele cele mai de haz ale farsei „Dumnezeu «â-t ie r te 1'.

G. Timiccú

Săptămâna teatralăTeatrul Vesel: „Dumnezeu sâ-l - ierte", farsă în 3 acte, localizata

de d-nii Tudor Muşatescu şi Sica Alexandrescu

r EATRUL Vesel, care de la întem eiere şi până astăzi a repu rta t numai iz­bânzi, şi-a inaugurat noua stagiune cu

farsa „Dumnezeu să-l ie r te " , sortită aceluiaşi ca tegoric succes de ila rita te , în reg istra t până acum de to a te spectacolele d ifuzate de pe scena acestei uzine a râsului, condusă cu atâta pricepere de d. Sică Alexandrescu. Având colaborarea mai mult decât preţioasă a d-lui Tudor Muşatescu, d. Sică Alexandrescu se p ricepe de minune să selecţioneze din to t reperto riu l străin, farsele cele mai bune şi să le localizeze apoi, adaptându-le sp iritu lu i pu­blicului nostru.In localizările lor, d -n ii Tudor Muşatescu şi Sică Alexandrescu utilizează doar ideea de bază a piesei străine, creând o serie întreagă de tip u ri autohtone, transpunând pe scenă eroi pe care-i întâlnim la to t locul în ac tiv ita tea noastră co tid iană . In asemenea condiţiun i, loca­lizările d -lo r Muşatescu şi A lexandrescu îşi au m eritu l lor de incontestabilă o rig ina lita te .

„Dumnezeu să-l ie r te " este o bufonadă în care s itua ţiile ila rian te abundă în to t locul, rotindu-se to a te în jurul eroului p rinc i­pal, portăre lu l Tache Pestriţu. Acesta este un bătrânel avid să moş­tenească mai repede pe vărul său, bogatu l p ic to r V ic to r M arian. Acesta din urmă plecând pe neaşteptate — fără să spună nimănui — în tr'o că lă torie îndelungată,Tache Pestriţu îl consideră m ort şi începe să dispună de avere ca şi cum ar f i a lui. încurcătura vine de acolo că în tr 'o bună seară p ic to ru l se în toarce din lunga lui călă­to rie , dând peste cap toa te aranjamentele p o r t ă re I u I u î. încurcătura se pretează la o serie întreagă de momente de un haz neîntrecut, a căror cul­

m inaţie o găsim la fina lu l celui de-al doilea act, când b ie tu lu i Pestriţu i se montează o farsă năstruşnică în tim pul somnului. Portărelul are impresia că se află în m ijlocul unei fu rtun i înspăimântătoare, că animale sălbatece se reped asupra lui şi că glasuri haotice îî rostesc numele din adâncuri.In fruntea exce­lente i d is tr ib u ţii a farsei „Dumnezeu să-l ie r te 1', a apărut d. G. Timică, ale cărui neîntrecute resurse, au cre ionat de minune tip u l po rtă re ­lului avid de moştenire. Din restul ansamblului, bine strunit de bagheta regisorală a d-lui Sică Alexandrescu, notăm apariţia elegantă a d-nei Sylvia Dumitrescu, buna in te rp re ta re a d-lor Jules Cazabanş\ St. N icul eseu Cadet precum şi e fo rtu rile lăudabile ale d-lor Remus Comă- neanu, Corneliu Potcoavă, G. Sion şi ale doam nelor Tanti Blezu, Veronica Vasiliu şi Carmen Tăutu, con tribu ito ri cu to ţ i i la suc­cesul în reg is tra t de „Dumnezeu să-l ie r te " în seara prem iere i, succes care se va prelungi cu siguranţă multe săptămâni.

Teatrul Naţional: „Manechinul sentimental" şi „Lulu Popescu"

de Ion MinulescuReluate, după o îndelungată absenţă de pe afiş,

pe scena . Teatrului Naţional, cele două com edii ale poetu lu i Ion M i­nulescu au în frun ta t cu acelaşi e- roism rampa ca şi acum 10 ani, biru ind ca şi atunci, prin ver­va dialogulu i, prin sclip itoarea dex te rita te cu care au fost în fă ţişa te personagiile de către autorul poe t şi prin in te rpre tarea care a găsit în d-nele Marioara Zimniceanu şi Eugenia Za- haria şi în d -n ii Bălţăţeanu, Stăncescu şi Sârbul, elemente stră lucite , armonizate sub ochiul de maestru al d-lui Paul Gusty.

IO N G O LE A

Domni) G. Sion, G. Ttmicâ ş) Romeo Lâzârescu în tr ’o seenâ din tarte „Dumnezeu sâ-l Ierte*'.

— t ------------- i - r - i r . --------Mxmx mwR,> f f l . > / V k O i h f V'm u -m jjjl . m a x c t v 'A k s iI

D a c ă v ă î n g r i j i ţ ide sănătatea Dvs. şi doriţi să luaţi un purgativ, care să aibe un efect sigur şi uşor, cereţi ARTIN. ARTIN este purgativul cel mai bun şi cel mai modern, o adevărată comoară a stiiniei medicale.

Combustibil lichid

Maşini industriale

R A V I G ,

pentru calorifer, cărbuni, brichete Coroana pentru godin, teracotă, calorifer.Raboteză mare. Turbină nouă 200 Kw., Volfi electric pentru tablă, foarfece şi 7 circulare fier, etc.

STRADA ACADEMIEI. 2 Etajul II. — Tel. 4.72-20

PLANTAR EA DE T O A M N Ă AD U C E SUCCES SIGUR

P O M I F R U C T I F E R IA rbori pentru străzi, şosele şi parcuri, brazi, tran“ dafiri, puefi de salcâmi şi glădicea VIŢE ALTOITE' etc., d e c a l i t a t e s u p e r i o a r ă , furnizează :

Pepiniereie ŞTIRB EY. BUFTEAReprezentanţa generală în Bucureşti II, Str. Banului, 2

C A T A L O G G R A T I S , LA C E R E R E