NO. realitatea

-

ANUL IV NO. 161. - 27 FEBRUARIE I I » APARE JOT

realitatea

( Rnţjnl),M I S S RO M A N I A 1930

PREŢUI, 10 T.ET

HEALITATEA ILUSTRATA ^ Februarie 1930

F E M E I A Ş I FR U M U S E T E Af RUMUSETEA! Singura ar

mă a femeii, pe care în ţelepciunea naturei i-a dăruit-o să triumfe in lupta

fără cruţare a vieţii ! Inferioară, din punct de vedere fizic, bărbatului, lipsită de forţa şi energia lui, fără rezistenţă, ce-ar fi (fost femeie decât o umilă roabă, destinată muncei brute (şi copiilor dacă un suflu divin n’ar fi răspândit pe formele de argilă însufleţită, comoara de m inuni a frumuseţei, dacă n ’ar fi strecurat în ochi strălucirea licuricilor din nopţile senine,' în pieliţă,- frăgezimea petalelor primăvăratece, in contururi, rotunzimea gâtului de lebădă, în mişcări mlădierea lianelor şi graţia felinelor linguşitoare! Gingaşă ca un colibri, luminoasă ca spuma înărei din care s’a întrupat Venus, zeiţa frumuseţei, femeia — porţelan’ fragil — a subjugat cu un zâmbet, privirea de oţel a bărbatului, l-a făcui, să-şi plece' capul şi să-i ingenunche, supus la picioare, el stăpânul cu muşchii tari şi judecata fermă. Pentru superficiala, fr ivola şi mica ei făptură, s’au pierdut şi câştigat mormane de aur, s’au învrăjbit prieteni, s’au luptat popoare, s’au distrus regate, s’au creeat capod’opere, s’au vărsat râuri de lacrimi şi sânge, s’au aşternut covoare de flori şi purpură... Mitul Pandorei —• Eva Grecilor — nu minte. Toată zestrea a- cestei răpitoare femei, plămădită din pământ şi apă, de Hephaistos şi animată de Pallas Athena, era o cutie dată de Zeus; într’ânsa să- lăşluiau relele, necunoscute încă de muritori. Epimetheu — bărbatul Pandorei — curios să afle conţinu- lul, o deschise. Necazurile şi nenorocirile, libere, îşi luară îndată sborul, abătându-se ca un stol în tunecat, asupra oamenilor. Doar speranţa rămase la fund, fiindcă îngrozit, imprudentul titan, înch ise capacul, înainte că aceasta să poată eşi. Pandora cea nefastă — împodobită — de Aphrodite cu o centură ce atrăgea ca un magnet dânsa; frumuşel bărbaţii, in mrejele stăpânei sale, tră, mai apropia

ţea este mai tercs apropiată de suflete,.jnai

i m r L r i-a de. întotdeauna, „ş0r de înţeles. Nu oricine pricepe

eon s tipntă Hp ap,i,lnelUÎ’ Uneon r delicateţa subtilă a unui suflet de„ 7iae ? Placerea< sufe: elită, a unei gândiri profunde, i-

nrâta’ ni-ci fr.nX,« - Femeea,w nlcl naccesibilă m inţilor grosolane. Fru-nnturpî • noo oasa mseamna pro- museţea interioară cere pregătire

Virtuten p snhiVnS1 • ° el ’ sPre a 0 aprecia, cea exterioară is-toti not înnălta t?,.- ?S-,gur’ - ar’ n , u beşte simţurile, impresionează la

p ivirile pana la fel bruta şi supraomul. De multe

Doamna de Recamiir

ori e fatală şi distruge; alteori în duioşează sau salvează, cum s’a întâmplat reginei legendare a Assy- riei, Semiramidei, fiica zeiţei Der- ceto, părăsită într’un pustiu de mama ei şi hrănită de porumbei. Nişte păstori o găsiră şi după diferite a- veniuri ajunse soţia regelui Ninus, pe care îl asasină ca să domnească singură. In tr ’o zi, isbucni o răscoală; răsvrătiţii vociferând furioşi înconjurară palatul, în timp ce femeile pieptănau tocmai părul reginei înaintea oglinzii. Seducătoarea suverană, eşi, în balcon, cu pletele revărsate în inele, jie umeri şi sânul gol, aşa cum se găsi. Apariţia ei neaşteptată în draperia neglijentă care îi scolea la iveală splendoarea corpului, odată cu aceia a figurei, avu un efect miraculos. Cuprins de admiraţie, poporul uită pentru ce venise şi se întoarse potolit spre casă ducând cu sine imaginea ispititoare a tainelor trupului reginei despletite.

Un al doilea exemplu de binefacerile frumuseţei e acel al curtezanei grece Phrynea, modelul şi amanta lui Praxiteles şi cea mai perfectă femee a timpului. Ca să excite mai mult curiozitatea, umbla numai voalată şi nu->şi arăta corpul decât în ocazii extrem de rare. Odată, la Eleusis, făcu bae în mare şi când eşi din valuri, storcându-şi părul ud în tr’un gest care-i punea în valoare toată graţia formelor nînrmorppnp. pictorul Apyelles

fiind de faţă rămase atât de entuziasmat, încât, realiză, mai târziu, faimoasa „Venus Anadyomene”, (Venus eşind din undă) după scena de mai sus. Adusă înaintea tribunalului de beli aş ti —- în urma învinuirei (Te~a se deda la orgii şi închina zeilor străini, Phrynea era pe punctul de-a fi condamnată. A- tunci, avocatul ei Hyperide, printr’o intuiţie genială, recurse la un gest mântuitor; îi smulse brusc pe- plosul care o acoperea, arătând ju decătorilor nudul fără pereche al clientei lui. Rezultatul fu, că aceştia uim iţi de ceea ce li se înfăţişa, înaintea ochilor, găsiră că ar fi un sacrilegiu să se atingă de o asemenea statue vie. D ivina Phrynea îşi continuă nestingherită, banchetele licenţioase şi cuceririle.

Cleopatra, îşi datora tronul celor doi romani iluştri, pe cari ştiu să-i prindă, pe rând, în plasa graţiilor ei voluptoase: Cezar şi Marc-Ânto- niu. Ea pătrumse pe furiş în Alexandria, la Cezar, transportată ca un pachet, noaptea, de un amic al acestuia. Venia să ceară dreptate, stăpânului ţărei ei, contra lui Pto- lemeu Denys — un frate mai mare, care o exclusese dela domnie şio exilase. Pompei îl proteja pe Denys. Cezar inam icul lui Pompei o pjotejă pe tânăra egipteancă căzută inopinat şi mai ales original, în

calea-i, apoi în braţe. îndrăgostit nebun, el goni pe fratele avid de putere, o proclamă regină, o duse pretutindeni, pe câmpul de luptă oa şi la Roma, ajunse chiar să-i a- şeze statuia în templul lui Venus. alături de aceia a zeiţei. Dar pum nalele conjuraţilor puseră capăt vieţei lui Cezar şi siguranţei Cleo patrei. Marc-Antoniu luă în prim i re afacerile orientului — situaţi n

era neliniştitoare; tronul se clătina. Cleopatra, recurse a doua oar;' la farmecul ei de femee, aureolat de prestigiul reginei. Ea ieşi întru întâmpinarea triumvirului, într’o g.> leră aurită, decorată cu picturi, cu ramele de argint şi pânzele de mă lase şi purpură. Sub un cort de aur, înconjurată de sclave •deghi zate în nirpfe şi copii în amoraş . Cleopatra, goală, întinsă molatec pe un pat de flori, apăru romanii lui, ca o vedenie supranaturală Pentru frumuseţea fascinantă :i fiicei pharaonilor, Marc-Antoniu îşi părăsi nevasta, uită de glorie, se certă cu colegul său Octavian-August şi-şi pierdu l.> urmă viaţa, fericit că moarr în braţele femeii, care-i fusese f;<

Marchiza de Pompadour

3

tală. In lupta navală dela Actium, regina din laşitate, sau capriciu, îl părăsi, în toiul bătăliei, întorcân- du-şi în goană, flota de 500 de vase, la Alexandria. El o urmă, ca vrăjit, spre pierzanie, călăuzindu-se de glasul iubirei, în locul celui al raţiunei!

Mary Stuart, regina Franţei, apoi a Scoţiei, după ce se căsători pentru a treia oară, cu contele de Bo- thwell, asasinul celui de al doilea bărbat, avu de susţinut o luptă cu lorzii Scoţiei, confederaţi contra ei din cauza acestei alegeri matrimoniale nedemne. Căzând prizonieră fu închisă în castelul Loch- Leven, izolat pe o stâncă, în m ijlocul unui lac. Tânăra regină de '25 de ani, departe de orice partizani sau amici, captivă pe Georges Douglas, fiul Lordului de Loch-Le- ven, care o ajută să evadeze cu concursul unui mic paj. In tr’o seară, după masă, când bătrânul Lord aţipise îngreuiat de digestie, copilul îi fură cheia şi însoţi pe Mary Stuart deghizată în servitoare, până la o barcă, care o trecu pe celălalt mal, unde George Douglas, o aştepta cu doi cai, gata înşeuaţi.

Pe vremea revoluţiei franceze, Marchiza Theresia de Fontenay, a- restată la Bordeaux, îşi aştepta sentinţa de ghilotinare dela_ Tal- !ien, puternicul om al zilei, în m isiune acolo, care punea un zel neîntrecut, în condamnări. Imediat insă ce acesta o văzu, contrar obiceiului, nu numai că n’o execută, dar făcu tot posibilul să-i scape viaţa, în schimbul dragostei pe care ea i-o acordă cu repulsie. în flăcărat ca un Borneo, neîmblânzitul de până atunci, se lăsă influenţat de noua sa amantă şi deveni inai tolerant decât era permis u- nui revoluţionar să fie. Convenţia alarmată, îl rechemă la Paris, unde îşi consolidă situaţia şi ajunse preşedintele ei. Robespierre, care s’ar fi debarasat bucuros de el, ca *i de ceilalţi girondini moideraţi, adversarii teroarei, căută să-l suprime. Imaginând, o primă lovitură dureroasă, trimise pe marchiză în faţa tribunalului revoluţionar, ceia ce însemna o condamnare sigură. împrejurările îi insuflară curaj lui Tallien; văzându-şi iubita periclitată, ridică fruntea şi acuză la rându-i cu vehemenţă pe tiranul care ţinea ţara sub presiunea groazei. In locul victimei proecta- te, căzu capul lui Bobespierre şi In ziua de 9 Thermidor Theresia eşi din închisoare în triumf, graţie frumuseţe’ ameninţate a acestei femei providenţiale. Cursul Istoriei îşi schimbă drumul, nenumărate vieţi fură salvate şi Franţa destinsă din încordarea zilelor sângeroase, respiră însfârşit liniştită.

Un caz analog se petrecuse cu trei secole în 'urmă: când frumuseţea celebră a unei alte femei,, contribui la regenerarea unui rege a- patic, Carol al VII, gonit din pro- pria-i ţară, de englezi. O eroină, Jeanne D’Arc luptă pentru el, o figură ideală Agnès Sorel supranumită „la Dame de beauté” amantă ţi sfătuitoare, îi insuflă curaj, îl înconjură de miniştri destoinici şi-l îndemnă să-şi scuture nepăsarea. Din nefericire, nu toate frumuseţile cari au avut ascendent a- supra capetelor încoronate, au jucat rolul de admirat al Doamnei Tallien, şi al lui Agnès Sorell. In vechime, Agripina, făcu pe îm păratul Clatidius, unchiul ei, cu care se măritase, să înlăture de la domnie pe propriul lui fiu, Britanni- cus, ca să numească moştenitor pe Neron, copilul ei.

Poppea, ica să ajungă împărăteasă, urzi intrigi criminale, ale căror rezultate au fost omorîrea Agrippi-

*7 Februarie IMO

nei şi a Octaviei, întâia soţie a lui Neron, ambele asasinate, din ordinul fiului şi soţului denaturat.

Numele acestei curtezane imperiale, de o cochetărie exagerata, a trecut în toate limbile, ca obiectul de jucărie a fetiţelor; „păpuşă vine dela „Poppea” !.

Romanii frapaţi de frumuseţea ei şi mai ales de îngrijirile migăloase, cu care şi-o întreţinea, i-au perpe- tuat amintirea, în imaginile de distracţie a primei vrâste.

Diana de Poitiers, guvernă 14 ani Franţa, confundând tezaurul public cu caseta ei personală, persecutând reformaţii şi dominând nu numai pe amantul ei, Enric al II, dar chiar pe nevasta lui, Catherina de Medi- cis, regină doar cu titlul. Diferen-

Se mărită cu Justinian, după o prealabilă cuminţire şi purtă coroana celui mai însemnat imperiu

de atunci!Boxelana-sultana favorita a Iui

Soliman II, deveni d in sclava soţia şi chiar consiliera ascultata aSultanului. . .

Catherina I, ţarina Rusiei, era o orfană crescută din milă. La început simplă servitoare, ajunse iubita ministrului Meschnikoff, unde spre norocul ei — o remarca Petru cel Mare, la un prânz, in timp ce servea la masă. „ .

împăratul, încântat de tanara li- voniană se prinse’n laţ, se căsători în secret, iar apoi _în mod public. După ce rămase văduvă, Caterina fu proclamată ţarină, ca moşten:-

Diana de Poitiers

ţa de vârstă între rege şi dânsa, era de 28 de ani. Când muri, într’- un tournoi, la care purta, culorile ei, îndrăgostitul amant avea 42 de ani, Diana 60.

Jeanne Antoinette Poisson, marchiză de Pompadour, se putea făli cu o glorie de mai lungă durată: 20 de ani, de intrusiune în politica internă — în special cea financiară, tot aşa deplorabilă ca precedenta — în plus politica externă, răsboaie, pace, alianţe, care se în- cheiau după placul ei. împărăteasa Măria Theresa, scria ca unei e- gale, blondei acesteia cu ochi albaştri reci şi trăsături fine, frumoasă, artistă dar cu inima împietrită. După moarte, îi luă locul o fostă ucenică de modistă, M-me ’du Barry, care din femee de stradă, se văzu contesă şi înălţată la rangul de favorita regală. Nu era dealtfel nici primul nici ultimul exemplu’ de asemenea ascensiune vertiginoasa! — Theodora împărăteasa Byzanţulm, Jucase la circ şi trecuse prin toată filiara viciilor.

toarea soţului său. O altă Caterină, fiica unui caporal, JVIansdotter, şi a unei vânzătoare de fructe, se sui pe tronul Suediei tot datorită avantajelor ei fizice. Erik al XIV, o văzu în piaţă, la prăvălia mamei ei şi o aduse la palat, în suita prinţesei Elisabeta, sora lui. In urma naşterei unui copil, regele din ce în ce mai aprins, o luă în căsăto- rie şi o încoronă, cu pompa cuvenită unei suverane. Dar după trei luni, fraţii îl detronară, şi astfel Caterina Mansdotter, care nu mai intrunia şi alte merite, pe lângă a- cel al figurei, nu se bucură mult timp de situaţia strălucită, ce-'i hărăzise soarta.

Origina obscură a Ladyei Emma Hamilton pentru care îşi pierdură capul atâţia contimporani, între alţii amiralul Nelson şi Maria Carolina, depravata regină a Neapolu-

i T ’ n’° ™piedecă să joace un rol de seamă în societatea timpu-

111 desfăşurarea evenimentelor pontice. Debutul ei ca bonă la co- PU. fu uitat curând, pictorul Rom-

ney o lansă cu succes duns • trăi cu lordul Hamilton, 9muta,i dorul de mai târziu al Anoif • Sa‘ curtea din Nea-pole, se cunun1- la el şi începu seria combina,;;,''11 diplomatice, a intrigilor şi r turilor răsunătoare, cu vâlvă8

H E A L 1 T A T E A I L U S J ' U a Ta

l 1 *aven. 'âlvâ

rica. lsIo-

Ninon de Lenclos, avu ultim ventură galantă la 80 de ani rv" viaţa ei, s’ar putea inspira in ntnri rlromofinî nn v.. i ... "tori dramatici, cu tot atâtea au‘BAQflo H ifarito A7Î11--- d

K un iile,

tăinuiască cine le e e~. es'

soade diferite. VillarceauxTu, epi' dragostele cele mai durabile cu doi copii ai lor, fără să ’

una din

, • mamă. Cânrfcel mai mare, cunoscu pe Nin se îndrăgosti de dânsa cu toată ? ’ doarea tinereţei — lucru firesc? ,'1 turor ce veneau în contact cu — şi profitând odată de faptul s supau împreună, singuri, îşi dec)/ ră sentimentele. Uimirea şi înc„ ' cătura ei, se pot uşor ghici; în ij„ sa de altă soluţie, mărturisi adevă ral, fiulu i care avea pretentia so cuceriaseă şi crezu că face bi ne. Tânărul ascultă, în tăcere j] poi, după ce rămase singur, luă ua cuţit şi se înjunghie! Drama aceasta nu sdruncină prea inult pe Ninon, mai bună amantă şi prietenă decât mamă.

Ca şi Madame Recamier, idolul Directoratului şi al Imperiului - Ninon de Lenclos, strânsese în jurul ei un cerc din personagiile" cele mai importante ale epocei,- adoratori sau prieteni, toţi sub imperiul ei de Circee modernă!

Juliette Recamier, iubită de Lucian Bonaparte, de Napoleon, de Matthieu şi Adrien de Montmoren- cy — de prinţul August de Prusia, de Ampere, Benjamin Constant, Chateaubriand, ca să nu cităm decât numele mai ilustre — e desigur cea m ai pură şi ideală frumuseţe fem inină din Istorie. Corp şi suflet armonios, tandră, imaculata, amică incomparabilă, ea răsare ca o'vestală, din rândul celorlalte surori în splendoare: Messalina, A- grippina, Cleopaha, Marchiza de Montespean, D-na de Pompadour, Emma Hamilton i altele... Singura care nu aserveşti- bărbatul, nu caută să-şi contempli' p u t e r e a , în de- gradarea lui, ca intr’o oglinda,nu uzează de darurile cu care e înzestrată, cu perfidie şi calcul. .

Se zice că de dragul Omphalei. regina Lydiei, Hcrrule, ',n . ‘jjj femeeşte, torcea la picioarele ei nâ, rupând fusul, in degetele-i îndemânatece, in timp ce ’Tr0 regină, cu blana Icului de Ne . pe spate şi măciuca eroului i nă, îşi bătea joc de dânsul-^

In fiecare femee f'r.u!noanmnha- mitează ascunsă am b iţia v lei! Excepţiile ca Madame

mier sunt aşa de rare!

Pentru Eva, Adani a radisul, pentru blonda je.lui Menelau, a pierit Troi > 0)nf. meea frumoasă e calarnita ^-j.. n irii şi totuş, dacă am in fsră ea, baţii ce preferă: fericire® ea, sau nenorocirea cu ea 51 sC5 la n’ar fi unul care_ să se op |prima alternativă. , ce V

Paris, a indicat drum > ^ oi. veau să-l urmeze dupa > jjgruiy nele de muritori, cana (oata mărul de aur Aphrodi ' pa- măreţia Herei şi >ntelePclueclipSate Ilas Athenei, concuren .jjorulj11: de zeiţa frumuseţii şi jje far

Şi care, oare din p a ' | marw defect de azi. nu v is e « ® » ^ 8

simbolic actual: pren fo’rnlUla £ modernă a frumuseţe , ^ ; sS b gică de ,.Miss Universe , cU car

ropa”, sau ,„Miss ^orie'* ,,se dau în lături P,orj ’ Lîn basmul: ..desc.hide-te

Juriul şi alSsele din Argeş.

Domnişoara Victoria Kni, premiata a doua Cluj.

Domnişoara Păpuşa Vla- siu, „Miss Cluj” şi aleasă „Miss Ardeal” hi Sinaia.

Do/finişoara Eleonora Antoniu, premiata a treia Cluj.

Preotul Ion B ini ea si rele trei alese din Maramureş: U-ra Hortensia Juga (Miss Maramureş) la stânga domnişoara Pollak, clasiH cato a ti oua, la dreapta d-ra Maria Vlad clasificată a treia.

Jos: Domnişoara Filomelu Geor gescu, „Miss Argeş”.

Domnişoara Gabriella Farcaş, premiata a doua la Oradea Mare.

tt ttbruuhe H>30

Juriul concursului din Oradea Mare-

Stânga: Domnişoara Olgu Buchbinder, „Miss Bihor” a- leasă „Miss Maramureş” la Sinaia.

HLALllAiEA iL L îlH A lA

CONCURSUL UE FRUMUSEŢE IN ŢARÂ

27 Februarie !93o

Domnişoara Soci Aurelio> Pre~ miată a treia la Braşov.

Stânga: Domnişoara lulia lo- nescu, premiata a treia la Călăraşi.

REALITATEA ILUSTUa j^

Juriul din Rrasov.

Stânga: Domnişoara Eleonora Georgescu, premiata a doua la Călăraşi.

Jos: Juriul concursului în Călăraşi (Jnd. Ialomiţa).

Domnişoara Eugenia Ştefănescu, ,Miss Bra-

Dreapta: Domnişoara Marioara Dragomirescu, „Miss Ialomiţa".

Juriul şi cele trei alese la Bacău.

Jos: Domnişoara Georgette Callus, premiala a doua la

Braşov.

Domnişoara R. Pos- mantierer, „Miss Bacău".

Dreapta : Domnişoara Mariana Mirică, premiata a doua la Bacău, a- leasă „Miss Moldova” la Sinaia.

C I T I Ţ I cu atenţie toate reclamele radiofonice dar N U U I T A Ţ I că O M IE pagini de reclamă in plus I V U a d a u g ă

NICI 0 C A L IT A T E la aparatul receptor.CITIŢI DECI RECLAMA, DAR INCREDEŢI-VĂ NUM AI în urechile D-vs.îî

şi înainte de a cumpăra un aparat, ascultaţi-le pe toate.Aceasta v’o spune reprezentanţa celei mai formidabile uzini radiofonice, care singură produce oficial constatat, de CIN CI oricât TO A TĂ industria radiofonică FAiropeană LA UN LO C .

N u v q d e c i d e ţ i deci, până n'aţi auzitmăcar odată un

E L E C T R O D Y N A M IC fie direct la priză

f ie cu b a t e r i i .

atunci încă NU ŞTITI ce ESTE şi ce POATE DA radio, ca selectivitate, ton, putere şi claritate.

Desparte Katovtţa de Bucureşti şi toate staţiile Între ele.

Cu PICK-UP înlocuiţi o adevărată orchestră, adaptându-se la O R I C E gramofon.

H H ■ bun de cât un aparat cu 10 | m * m m S ■ U r i C i l e ftin ca un aparat cu 4 I m I I I | I I i

W T | V există concurs sau licitaţie ţinută până acum în România, unde prezcntându-se un apa- i ^ l L A rat Atwater-Kent electrodynamic în contra oricăror aparate să nu fi fost REŢINUT.

alt aparat a ----- ---------------- -

So “= ATWATER-KENTd y n a m i c n'a fost invitat să concureze.ÎNVINGĂTOR

Noi NU EXAGERAM !c ă c i IA TA g a ra n ţ ii le noastre LEGAL ob ligato rii:

1, — itiaranŢie le g a lă pe an i.2. — Dacă d u p ă 7 * i le vă d e c la ra ţ i ne

m u lţu m iţ i , o r ic a r e a r f i m o t iv u l , v i se re s t itu e s c b a n ii şi a c c e p te le .

Tata impresile d-lui Tudor Arghezi, poetul şi scriitorul b ine cunoscut, asu.ua aparatului sSu ATWATER-KENT electrodynamic:

DOMNILOR INGINERI LUPAŞ ŞI MARGU,

D acă d u p ă o r ic â t t im p va a p a re un m od e l m a i p c r f e c t , vl se schimbă cu acela..U o n te u r ii n o ş t r i vă fa c g r a tu i t d e m o n s tra ţia în o r ic e oraş d in ţa ră .

integrali şi de vă rog un tir

UU.U.N 1 l.w 1» -------------- - •i i- n ri ii con H ii« eloaiu direct stilului Uv., de oameni de ştiinţă ir

Nu aş dori sa jignesc excesiva dv. delicateţa, nnteaadresa o scrisoare de individ fermecat. Suferiţi va rog uu uigentlemam dar fara o introducere personala nu v aş P« mitralieră şi trage. Cu Aiwater-Kentul dv. nu mă mai tem deviolent de elogii; căci sunt ca un ţaran care a; pus mana pe io fere tuturor aparatelor existente şi să-l introducă in nimic, nici de discreţia inginerilc’- care au avut supremul ,-,ustRomânia. ' ............

t u a u c c iL iiie — u m i i c i t u i o ii rl o ci n n a r iirp rip r a m n .

scobitori de dinţi, trebuie neapărat — fără joc de c u v i n t e u| japoneze, ţine Europa întreagă sub capac, în odaie. Atwater Kent e un lucru fără păreche: Iad,ţa luu elegpn n ca U i c u i r i t e j a ] ^ în Afwater Kent Bucureştii

Pe cand in toate celelalte aparate de radio postul Bucureşti . ; j ^ . ^ r e p t i i l în sala de concerte poloneza dincântă numai acolo unde se cade să cânte. Cu un grad mai la dreapta ae a arep

Kattowitza iar mai la stânga cu un grad, treci in Toulousa fra î J unica mămăligă muzicală din toate posturile din Eu- Mi se pare că această facultate rară a unui aparat de a nu jace oûmca ^ clfiamă selec,ivitate.

:opa (am identificat până acum pe Atwater Kent 42 de P?^tl' r . | j dreapta sau la stânga, te plimbi pe tot continentul şi Altă calitate: Cu un singur buton, nvârtit ca un. rob:met de baie la, dreap san la aiV ev0e de două aripi sau de două

le opreşti unde vrei. Atwater Kent a .simplihcat «ftura Ca sa ô r^ s a û m n ^ numită Miţura, are cinci ani: aparatul îl

picioare (pe puţin!). Aparatul dv. sta şi merge cu_un singu îmnrpinrul mesei, ce-i place.reglează ea şi îşi alege, seara, din muzica europeana, ca sa . noţiunea continentală, politică şi geografică a Eu-

Dacă aş adăoga că graţie dv., copin mei au spectacolului şi a electricităţii, a distanţelor, a rotunjim ii ş.ropei, a statelor şi a limbilor: noţiunea muzicii, a rlt™^ >_ J* vocabularul propriu — tot nu v’aş fi spus decât puţin dmînvârtirii pământului plus obişnuinţa uneUdor lecmce ese I e Atwater Kent. Acest aparat, acest Ware personagiu, estemarile foloase intelectuale şi sufleteşti procurate în bordeiul meu oe şi cel mai bun camarad. El ne întreţine optimismul, rabdarea necesară şi sanatatea...

Dar mi se pare, cu mâhnire, că trebue sa ma opresc. ^ ^ R G H E Z I , Bui. Elisabeta 42, Bucureşti Al Domniilor Voastre devotat,

De aceleaşi aparate se servesc ţi literaţii:

LItIq Rebreanu, Demos ten* Botez; eto.

. . . . . r . r A T D i n i Str- “ “tei Mlllt» No. 9 (lângă Teatrul Naţiona).RADIU-tLtb I niuA C a re ff c a ta lo a g e le gon& rale

i? Pebruatie 1930DÎA U T a TEa

C A L E A V I C T O R I E I

de tea.tru’ 0 cutie de bomboane, un bastonas roşu de Cntv nn l “ UZe’ a-stl:0,ută. cu parfum, ultimul .colier la modă, câte pretexte

u o a se.sc credincioasele căii Victoriei, pentru plimbarea cotidiană’ In ce priveşte pe provinciali sau pe amatorii de cucoane frumoase a ceştia nu-şi bat capul să invente atâtea motive, recurg la ™uza ’cla' sica: o .mtalnire de afaceri, în centru ! Calea Victoriei este ^ între

r lt t iiJ r 11 , serenade nazale, cum făceau odinioară, Veneziei «hita- Ş gondole; vitrinele, — oa numeroşi lastri artiifip'fîjifi *îi rt

to°r1eite?r-SttalUClr- sanbatoare. lumea se plimbă animată Calea Vie’

S i sgMnot,Creclamă! 3,0 ° T‘S ,i * »-

Unui străin, Calea Victoriei îi lasă cam impresia aceastaii Totuş, dacă ar învia un bucurestean dp npnm ion a •

S t e r d f a lm lîa Ş 'e * * * * * * * * ' " “ Î V C S a ™ , !

S l a » I . S î S t e e ’ ™ !,1“ ',h“ k“ • ^ J K w i ' c S l S S , «nrinH9 c; ™ . V.lmlce ».mane, thekel, pbares“, se stins iar se a

roată? Par a fi .c a r e te ^ a r anîfi!’* ™ 1 lmefg sin8uri. când Învârti ovremea de apoi!” __ s’ar minuna ctr- vazli t carete fără cai? A venitconteni mătăniile. tramoşul mort in 1829, şi n’ar mai

între Dâmboviţa'ş1! Bănâsi'ce 'ar8^ ^ ^ 1 neînchipuite, în porţiunea lui, de s’ar deştepta, din s o C u l I d . n f * Cd Bătrân şi fratH mai cunoaşte, iîn clădirea impunătoare a Cum arculei în nălţate de ei, în mijlocul unei păduri? Mllltar. locul biseri-

dene, răsunau odinioară" cânlări reU gSseâco t"unde f 19"*neretul, dansând fără grijă, în sunetele i a z S . , a'mete?te tj' b in fi pentru mântuirea neamului şi îngenunchiau n i “ “ " , rUgl- fler' tea altarului, cerând Celui de sus b i r Ş ă a ^ p r a p f f i l o r ! ^ 1DaiH'

10 '

Dâmbovita si Curtea dnmnpa Buc“ re§ţIul se întindea numai între boltite, hrube misterinncp ®as?a’ cu Z1duri de cetate şi pivniţe tainice, în spaţiul dintre SmîrHan r.om.a”f î e senzaţionale. Toate cuprinse nu *e pomeneaî In « S>.Bărăţiei. De calea Victoriei niciepuri, poate chiar ursi r ,-ÎŞ1- ?au Pllml)area zilnică vulpi,locul , ' ” ! f 00-1’ Can dugukau boabele de smeură, pe

întâlnim şl n o f d e s t u S r a ^ n e frUcte’ la €ap?a'tufişuri ! Transformat; i!» p â ea Victoriei! Decât că nu sar din petitigris bietele animnlp rr?urnstanţa m lutru, chinchilla, hermină,

făşurl azi gâtul i r ? 6 Parcă de oriSina lor obscură, in-soartă, nu pot decât să ° a,re mai Putin favorizate de

sau biberul unei trecătoare bogate. ’ ondecâte ori văd visonul

semneeS a dstăestra4ă ^S r ffttaV r i Î S S S “ Unei, fernc:i; deaceea pe niceasă Elena Cantacuzino ^ Ca 0 femee! Marea pestei;testamentul nu ^ S f l ; b-a pr, ln amândoi părinţi, scriindu-şi renumite, pe un neraamZ £ ° lPai Pêtlueşte soarta unei strade «raţie acestui . L ” , 1® îmPărteală a averei sale. Intr’adevăr,

lui Bucureşti, se nls'cuVoduTMMnsna'^ păduricele mărginaşe vechii:; marea postelnicească f S 5 7 ’ embrl°™ l căii Victoriei. Daca stradă p r i n c S ~ Ult ro,luI Pe care-> va juca viitoareapricinuit, fără vrere intpmppr ’ HU S -ar sim iit de loc Încântată că a

„■.e ^ s ş ^ s s j s r ^ s > s s s î “ dln!’ -

cui ConstaSntinaCantecuzrn^de1pl?IeSrUl-U1 om,nr al soîului ei, Postelni; împărţeala avuţiilor ei imensp P ri,8ore Ghica-Vodă, ea îşi rândul dădu însă loc la neînţelegeri f n L n P ^ în 1667. Moştenireacare ar fi vrut să aibe , ,a r t l iâ Î î • 9îlln î toru Şerban Cantacuzino,

Brâncoveanu, nepotul de fiică a l^ n V f l alt* ^ şi surori! Constantin ţ lind lucrurile în T al p ostelnicesei, urmă la tron, restabi-

la Mogoşoaia şi doria^ă sf senrt $®rban- Cum avea o proprietate Institutului Babeş de azi ~ 1« ™n“ e CaIea deIa «*sa lui - în dreptul drum drept, prin moşiile unchilnr ^ Ş rancoveanu, taie, în 1692, un

iar aripa c “c0L1,or” ‘ e s0iâP„agr,’.e de Cl“ " re

Sărindar”. M ai’p e ^ rm ă6^ '«^6 «tph-StK3de: ”uliîa nouă’ ce vine d in?pi-e după proprietatea D o m n i t o r u l u i ' nuiTiele în „podul Mogoşoaiei . vre-unui boer Mo,gos căreia i ca 0 cumpărase dela văduva

ril. W Şerban CaMaminoSt to zS e fu ?“ “““’

Mai târziu cu câţiva ani, neferii turci fură Încartiruiţi tot aici. Devenise, dealtfel „uliţă domnească” încă din 1774 de când se mutase curtea Domnitorului, în casa Ghica. La Capşa, se afla locuinţa vorn icului Slatineanu.

Numele „Cişrnigiului” se datoreşte casei „marelui cişm igiu”, care supraveghea lucrările de canalizare şi stătea lângă lacul lui Dura-Negu- ţatorul, azi lacul cu insula Monte-Carlo. Se adusese, cu mare cheltuială, apă de isvor, în două fântâni, de pe podul Mogoşoaiei, care lua d in zi în zi mai mult avânt. Abia după 1800, se introduse sistemul robinetelor, care, mai ales în interiorul încăperilor, stârniau admiraţia tuturor, după cum ara arătat, când a fost vorba de casele lui D inicu Go- lescu.

O dată importantă în trecutul căii Victoriei e anul 1797! Hangerliu- Vodă, rupând cu tradiţia, îşi făcu, cu înt'eaga curte intrarea triumfală de Domn, prin potdul Mogoşoaiei, în loc să procedeze ca predecesorii, cari intrau în noua lor cajutală, prin podul Şerban-Vodă. Domnitorul Carol^ — după războiul de neatârnare — tot prin podul Mogoşoaiei păşi în Bucureşti şi de atunci i se schimbă denumirea în „Calea V ictoriei”.

87 Februarie 1930

Sub portalul Teatrului Naţional

Regele Ferdinand al tuturor românilor, trecea sub un arc de triumf, dinspre Mogoşoaia spre palat, drum străbătut de atâtea ori de întemee- toru'l Brâncoveanu, Domnul principatului Valachiei, supus cu smerenie Padişahului.

Mână ’p ,nână cu mărirea ţărei, merge şi Calea Victoriei transformată, ca 'ie-o baghetă magică, în decursul secolilor, martoră şi părtaşe tuturor evenimentelor de seamă.

Azi — pe asfaltu-i lucios, lunecă în şiruri neîntrerupte: Buick-uri, Crysler-uri, Packard-e luxoase, fără să stârnească norii de praf, cum stârniau, odată, rădvanele cu şase telegari şi surugiii în costum p itoresc. Motocicletele asurzitoare trec vijelios, cum treceau caii cu şea de catifea, scări de argint şi alămuri la hamuri, încălecaţi de vechii boeri. Pe atunci rădvanul domnesc era aurit şi negustoresele cu papuci roşii in picioare, şi testemel colorat pe cap, subţire ca pânza de păianjen, se opriau în drum şi nu se mai săturau privindu-1. Când se ivia careta vreunei jupâniţe de neam mare, se m inuna norodul, ca de-o arătare din basme: rochia de atlas brodată cu flori de fir, îi era încheiată în sponci de aur, dulama, cu samur, avea nasturi de rubine sau dia- mente şi brâul cu care-şi încingea mijlocul, se termina cu paftale ajurate de aur, împodobite cu pietre preţioase. Cercei byzantini în formă de lănţuşoare de perle sau diamante îi atârnau la urechi şi şiraguri de perle i se înfăşurau, de câteva ori, în jurul gâtulu i!

In vremea noastră, urmaşele jupâniţei de viţă şi a umilelor ei admiratoare, se amestecă, în valurile democratice, ale căii Victorie, cu a- celeaşi feutre, cu aceiaşi ciorapi de mătase, cu aceiaşi blană şi maşină. Diferenţa e prea neînsemnată dacă feutre-ul e de calitatea I sau a Il-a, dacă blana e veritabilă sau imitaţie, dacă mătasea e vegetală sau naturală! Chiar între taxiul îngrijit şi limousina particulară, nu există marea deosebire dintre trăsurile iboerilor şi ale negustorimei sau pro- stimei, de câteva veacuri în urmă.

Cu cât calea Victoriei a devenit mai rafinată, mai civilizată, cu a- tât mai umanitară şi dreaptă a apropiat categoriile sociale, le-a făcut să se atingă între ele, să se înfrăţească, atrase deopotrivă de mreaja-i je lux şi eleganţă.

CU FIA IN CASA

Cura tn casă

25008 certificate de mulţum ire

Cu cunoscutul «Inhalator Mondial din Wiesbaden» Germania vindecă garantat : Astma, respiraţia grea, bronşita cronică, gripa, tusa convulsivă, in- flamaţia gâtului, amigdalitele, flegmtle, catarul laringean, faringean, leiiuni e vârfurilor pulmonare. Acest aparat introduce materii vindecătoare, dez infectează pe cale rece, înlr’un fin fum care trece prin canale e nasale, gură şi gât, până ajunge în plămâni. Cereţi prospecte gratis. Adresaţi: ZWENGER Temişana 10, Bucureşti II.

Intre „Capşa” şl str. Regală, în zilele de lucru

j?o firate n vânt, vara dogorît de soare, iarna acoperit de nin- râinil’ u ocmi scoşi (je copaii croncănitori şi înconjurat de haitele trăit , ’ calj1' 1 “ adeau noaptea târcoale!! Un film tragic, de cinema,

’ , t.lmpur.i de cruzime barbară! .National en I ! Sti5 ulu> Hierea Brezoianu se înnălţau, unde e azi teatrul Dnm niW iii.,î t?an? înainte, se întindeau locuri virane, aparţinând acel™ suim«. ‘ ei? r idică Logofătul Iordake Creţulescu, biserica cu noastră tÎ, Unal bisericile cu tradiţie boerească, până în epoca al XVTTT î curtea palatului regal, exista la începutul secolului tură Tn 17^«’ -Puî cu zale, adică cu lanţuri de fier la ciu- scunde să 1 • n®a. acesta, se aflau casele boerului Colfescu, cu odăile Către sfârJ? ,ajUngl, havanul cu mâna, aşa cum se obişnuia pe atunci. Sachelarip secolului, deveni proprietar, în locul primului,^ baronul devărat nai U*n " anc,her cunoscut, apoi D inicu Golescu, care clădi un a- şi ifantul a tP0ntru ,vrernea lui- Aduse chiar apă, cu robinete, în odăi vorhit ? ’ ?onsiderat ca o invenţie extraordinară, dădu mult dere«al nn[«Ure'!enllor' 'êl din urmă achizitor, fu însfârşit statul: palatul mai sus H Capat schimbărilor de architectură şi propietari. Prin 1750, Snaôv si Cli za e<< erau locurile embaticare ale Mănăstirilorlioare ^ aidaruşani, pe care „prostimea“ îşi clădia foordee sau prăvă-

ve"etfu^';pâ ^.acărescu lu i” ocupa porţiunea Atheneului, iar spre şosea, atmosferă ri -° Jcarciumele, vecine caselor de lemn, mai mult într’o odată m ! i s.aracie decât de belşug. Noroiul era de neînchipuit: câte-o miin~s • trăsurile se împotmoleau ca într’o mlaştină şi trebuia

j n„~ 4 ria?ă spre a le urni din loc.•iul Mntf lnall?*;e de 1780 se întâmplă un eveniment important: po- coraori ° ^ ° ? lel. se Podi cu scânduri! Se putea circula acum mult mai desunt’ i~ 1 car*d erau lemnele desprinse şi trecea o trăsură, apa de

Tn i 7QA0a amestecată cu noroi, stropind ca un furtun, împrejur. Coburo Bucureştiul fu invadat de ruşii lu i Suvarof şi nemţii luiPurtaiÎ” nemţu cu coadă, cum îi porecliseră strămoşii noştri, fiindcă mai Peraci albe. Aceştia, în lipsă de altă ocupaţie, nu găsiau altceva

stractiv decât să se încaere, toată ziua, pe podul Mogoşoaiei.

r. «*antin B r â n c o v e a n u care-1 ura de moarte îi ţinu un an şi ju- C onsxan în tr’un par, în poarta casei,

mătate caPu' .n/ „ u când trimite un colet, o scrisoare recomandată, Siveşte pur şi simplu de pe treptele poştei,_ la furnicarul de pie-

sau PrVh7 t; mai acum două veacuri i s’ar fi înfaţişat in acelaş lo-c, toni SraD ■*’, înfiorător cu totul diferit de cel de azi: o curte boerească u„ spectacol stâl ul’ gardului, ţintuit în cuie, capul stăpânului cu

r e a l it a t e a ILUSTRATA

II

5?7 Februarie IHHQ HEM. 'i i M I. \ i h ş i j, ( jr,

Confesiunea unui neguţător de sclavi\ PlTANl'L TEODOB CA-

NOT ci/re făcea negoţ cu aur. ivoriu ,s'i sclavi, pe coasta Guineei, a scris in

.Aventurile unui traficant de care s’au publicat de curând

la Londra.Dăm mai jos, câteva extrase din

acest volum, ce ne revelează fapte de o neînchipuită cruzime, cu privire Iu acest comerţ:

Să lăsăm textul să vorbească: Pentru ca afacerea să renteze,

Protejat de întuneric, căpitanul Homans luă măsurile de salvare a vasului. Inădi un lanţ lung, de ancora cea mai mare de pe bord. A- duse sclavii în număr de şase sute şi îngrămădindu-i le legă cătuşele strâns, de lanţul ancorei.

Curând, bărcile celor 4 crucişe- toare începură şă se apropie; plescăitul lopeţilor în apa liniştită se auzea tot mai distinct.

Căpitanul Homans asvârli atunci ancora peste bord. Un vaer confuz,

Vederea unui sat african. A. Ţarc pentru vite. B. îngrădirea pentru colibele indigenilor. C. Ţinutul cultivat cu grâu indian şi

legume

sclavii erau înghesuiţi ea sardelele. Voi a dor avea dimensiunile unei | goelete de cabotaj; ea avea pe bord *" . Hegri din care 130 muriră ■ traversând oceanul. K

Sclavii1 erau puşi unul lângă ai- lul, ca nişte linguri, legându-se genunchii unuia de ai vecinului. Pe unele vase, n‘aveau loc* nici să se lungească şi petreceau tot timpii! călătoriei îngrămădiţi unul peste altul iar miazmele ce exalau, erau de nesuferit. Uri ofiţer englez spunea, c’ai fi simţit mirosul unei corăbii de negri, adus de vânt, delii 5 mile depărtare.

Mai departe, autorul spune că lin vas nu putea fi confiscat ciV făcând trafic cu .negri • până ce nu. •era prins cu sclavi, pe bord, cari trebuiau să tie aduşi ca dovadă, în proces.

Această lege,, sugeră neguţătorilor de sclavi, aceiaş măsură, pentru a se debarasa de încărcătura compromiţătoare, pe care o iau azi vapoarele, care transportă alcool: aruncarea corpului delict peste bord.

Nu era însă tot atât de uşor, să dispui la repezeală, de vieţile' a 600 de negri, astfel în cât cadavrele lor, să nu fie pescuite de vasele urmăritoare.

Iată prin ce diabolică ingeniozitate unul din prietenii autorului.Homans căpitan al corăbiei briliante, a ieşit din acest impas.

Corabia sa fu încolţită, târziu după amiază de patru crucişetoare, ce se apropiau din diferite direcţii. Nu era nici un mijloc de scăpare. La un moment dat însă, ultimele raze ale lumînei crepusculare se stinseră şi noaptea năvăli pe mare, înainte ca vasele inamice, să fi ajuns în linie de bătaie.

12

se ridică în noapte, în timp ce lanţul cu sarcina sa de trupuri vii, urma ancora, spre fundul calmului ocean.

Strigătele sclavilor, fură auzite de marinarii britanici, mirosul lor greu, năpădi vasele, imensele căldări, pentru prepararea măncărei, mâncarea chiar şi câteva din cătuşele lor mai erau încă pe ibord; nu se găsi încă nici un sclav care să servească de evidenţă in proces.

Ce-i drept, Homans îşi salvă corabia, din lipsă de dovezi dar pierdu preţioasa încărcătură, ceeace era o afacere proastă.

încărcătura valora de fapt mult mai mult decât vasul, care în ultimele zile ale traficului cu negri, când legea, prohibitivă devenise mai riguroasă fu incendiată.

Cele povestitei mai sus, se făceau doar în cazuri extreme.

Nimeni nu vroia însă, să-i piară această turmă omenească, nici să-i se îmbolnăvească.

Nenorociţii erau nevoiţi să stea tot timpul călătoriei cu desăvârşire goi, nu d in lipsă, ci pentrucă numai în această stare, înghesuiţi ca nişte sardele cum erau, mai puteau fi menţinuţi, .în tr’o relativă curăţenie, spre a ajunge la capătul călătoriei.

cele două mizerabile prânzuri zi, constând din orez, sau b0;b J ,1' batec. sai-

O altă groază, afară de crucke: toarele franceze sau engle/e 7 ivirea variolei. In acele zile h’J ! ? te ca vaccinul să fi făcut din sta plagă, doar o amintire, 0 ;ri

fel de epidemie, putea distruse hi- numai 60— 70% din negri, dai» . tâţi din membri echipajului, încâi supravieţuitorii n’ar mai fi prjrtj dit cu conducerea vasului şi eu î. griji rea nenorociţilor, cuprinşi ri„ febră dedesubt. ? tls

De aceea, un căpitan care-şi cu noştea afacerile, făcea zilnic jn specţii şi la prima pată roşie li prima bubuliţă, descoperită asupra unuia din sclavi, acesta era izolai în tr’o magazie pompos numită ini tul.

Dacă se mai iviau şi alte cazuri nu le mai rămânea altceva de făcut, decât să spere că na vor pieri cu toţii. Dacă nu mai căpătau :>i alţii temuta boală, se debarasau de singurul caz, printr’o supra-doză de morfină, aruncându-1 în urmă rechinilor. Unii căpitani, oblei- nuiau să asvârle peste bord primul bolnav, fără a mai aştepta .ivi- ’ rea altor cazuri.

In timpul zilei, când erau aduşi

Sclavi africani în lanţuri. Celor mai robuşti li se puneau juguri degât

Căpitan african cu aghiotantul său

In zilele când timpul o permitea, erau scoşi din cabina lor, pe bord, unde trebuiau să se frece cu perii jispre şi cu apă sărată. In acest timp, scândurile pe care-şi petreceau restul celor 24 de ore, erau spalate deasemeni şi aduse într’o stare de aproximativă curăţenie. Haine, albituri, saltele şi altele, s ar fi murdărit numaidecât.

Cu ţoată goliciunea, nu tremurau, caci căldura animală a corpurilor lor, îngrămădite până la sufocare, era mai mult decât suficientă.

Uneori se permitea captivilor, sa stea pe bord şi să intoneze cântecele tribului lor, făcând dintr’o caldare un acompaniament de tam-tam-uri.

Spaniolii, cari erau poate cei mai religioşi dintre traficanţi, nu permiteau aceste cântece păgâne i 1 s®. interesau mai mult de starea lor fizică, decât de cea spirituală: tot ei,^obligau pe sclavi, să mulţii mească în limba lor maternă, înainte de a li se permite să mănânce.

pe bord, li se mai permitea o oarecare libertate în mişcări. Odată cu căderea nopţii însă,’ fiecare sardea , omenească, trebuia să-şi ia ppziţ1'11 determinată, astfel încât să ocupe un spaţiu cât. mai. mic şi în afara de asta, trebuiau să păstreze-''eil mai strictă linişte. Din zece in. zece sclavi, un păzitor cu biciul in mână, menţinea ordinea.

Uneori se distribuiau captivii01 butuci de lemn, cari să le servea- scă drept căpătâi şi acest lux nil li se admitea, până ce nu se convingeau de liniştita lor natură.

La punctele unde corăbiile abordau coasta africană, spre a lua nj" cărcătura de „fildeş negru”, se w ceau toate sforţările, spre a menţine sănătatea nenorocitelor creatU; ri. Un negru care nu era tânăr ş1 robust, nu numai că nu aducea un preţ bun, dar nu se vindea de i°c şi apoi, ar fi putut m uri pe drum- înainte de a cumpăra un sclav, se cerceta fiecare inuşchiu, fiecare tendon şi chiar organele interne,

(Continuare tn pau. ^ a

ITAT KA l l-tSTHA TA 1'rhniiirii’ 1U30

M A R E L E C I R C C E Z A RM e m o riile fa im o s u lu i c lo v n in te rn a ţio n a l „ M ik -M a k "

Girafele rătăcitoare. « O vânătoare in manejTrebuia luată o hotărâre repede, atât mai im.lt cu ral trupa ob

servase înfiorată de-groaza p fa, ^ dansatoarei era msangerata

ln aceaştă clipă râsuna o delu- .. 3 .ip armă si W aim oli, fiind*

S ' r f t n a i ţ t s ,.pr. .fl.n , ? - se zbatea., lovita de moarte Din

interiorul cortului răzbi un alt ur- i,,| asemănător cu al tigrului. C .|h)s erezurăm că o mana crimi- ,,..13 deschisese uşile tuturor cuşti-

si că toate fiarele scapasera. l'rti însă altceva. Din cort se repe- -i afară, urlând. „Maman Cloche nur se aruncă asupra tigrului man- ,,âiridu-i blana şi cercetând locul pe unde pătrunsese ţ/lontul. hiaru i,menească îşi zărise prietenul, in cealaltă fiară.

IN SEARA SPECTACOLULUI

\ doua zi, Maman Cloche era condusă ia ospiciu. Nebunia, care0 pândea de multă vreme, isbucni- sC într'un moment de enervare şi Swolska era să plătească^ cu viaţa provocarea acestei enervări.

Maman Cloche înzestrată cu durul de a ipiuitiza. adormise băiatul dela .ţjmjd şi printr’u sut/estie de.-, la distanţă, chemase în cortul menajeriei pe Sivohku care. inconştient căzuse in cursă.

I,a reprezentaţia de seară lipsi;« numărul „Insectelor minunate" iar „Nono" nu mai apărea, în la icul cu zăbrele de fier, alături de Warn ieh.

PE VREMURI... LA BRESLAU

„Radio”-mi aduce prin văzduh ilin Breslau:

..In einer kleiuen Komlitorei“. aria cântată az,i în toată Europa. A cum douăzeci de ani nu exista nici aria aceasta, nici „Radio”. Exista, insă, mai multă veselie, m ai multă înlesnire de viată şi mai cu seamă mai muiltă tinereţe. Tinereţe din aceea care te pune pe drumuri, pentru, o pereche de ochi negri la plecare şi pentru una de ochi albaştri, la înapoiere. Tinereţe care te face să uiti ce-a fost eri. să nu te gândeşte la. ziua de mâine şi sa cuprinzi din plin ziua în care traeştj.

tinereţe care te face să. intri in manej, niai mândru decât un rege, în Capitala sa, după : ce şi-a biruit duşmanul, să ţii coada calului. sărman Mik-Mak. cu aerul cu oare ai. ţine trena fetei lu i Verde- Imparat să aspiri amoniacul hangarului din grajduri, visând la t’anaafirii ce-şi scutură petalele.

Ui parcurile Sevillei. să dormi în-1 un pat îngust, aşezat dealungu! urgonului, convins că dormi în-

1 un palat din Venezzia...

UN CARNAVALTN AUGUST

Aşa. dar .,marele circ Cezar'' se « ia de-.două zile la Breslau. Era

zii ■ Pr*ma °ară, când circul vi- a acest 0ra.ş, brăzdat de apele

der-ului.

Trenul nostru special, cu cele latrusprezece platforme pe care

au montate furgoanele cu artiştii,i enajeria şi recuzita intra maje? U,0Ş în gara Freiburg.

uirectorul circului, avea obiceiul

>sei ep^teZ€ totdeauna cetăţenii ora ţeior inCă nevizitate. Dacă la Bu-

Pesta şi adusese tot publicul cu automobile anume angajate, pentru

esla.u pregătise o exhibiţie deo

sebită. In timpul parcursului, ne convocase in acest scop, în furgonul directorial unde era statul m ajor al trupei.

La o jum ătate de oră după sosirea trenului, se îndrepta spre Berliner Platz, o mascaradă extraordinară, _un adevărat carnaval în luna August. In frunte călăria directorul, urmau călăreţii, călare tele, jongtleurii, gimnaştii, clovnii— între cari, sluga dv-, — îmbrăcată într’un strălucitor costum. — caii. baletul precedat de fanfară, personalii! de manej şi menajeria. A-

Personalul dela grajduri a fost scos în faţa circului, spre a ajuta poliţia la menţinerea ordinei.

Spectacolul a decurs ca în toate serile, cu reţetă mare. Directorul îşi prezenta trupa, cum şi-ar fi prezentat neamurile. Intrarea .plim- băreţelor girafe, a fost salutată cuo furtună de ovaţiu{mi. Nicicând vreun artist n'a fost întâmpinat mai sărbătoreşte. Bietele animale se uitau tâmpite în toate părţile.

— Ah! Girafele! Girafele! se auzea din galerie până la parter.

Şi cel mai vesel , exemplar din

nimalele nepericuloa.se. se găsi-a u in cortegiu, iar fiarele se aflau în tre zăbrele, pereţii laterali ai fur- goanelor fiind lăsaţi în jos-

GIRAFELE RATACITOARE

In Königs Platz ~i Neu Markt, s'a aranjat câte. o reprezentaţie de o jumătate de oră sub cerul liber- Cea depe Neu Markt a trebuit să fie întreruptă, fiindcă paznicul fur- gonului cu două girafe şi trei zebre, a scăpat girafele, cari au pornit-o. — cucoane plimbăreţe, pe străzile oraşului. Intr’o clipă, tot circul alerga după animale. La o bifurcare de străzi, girafele au luat fiecare altă direcţie. Circul dease- menea. Urmărirea a fost încurcată de marşul unei trupe şi de înmormântarea unui „consilier de stat“. Directorul, priinul regieor şi o „ca- lăreaţă de înaltă şcoală” înjurau de mama focului, pe întrecutele şi eu cel maj fantastic vocabular.

Adăogaţi la toată afacerea asta. publicul participant şi poliţiştii în soţitori şi veţi avea spectacolul, care s’a terminat abia seara câud. cele două girafe s’au hotărît să se întoarcă, — femei cum se cade, la furgonul rămas în Neu Markt împreună eu paznicul, care se batea de câteva ore. cu pumnii în

cap!CIRCI I SUB APA

Nu ştiu dacă fuga şi urmărirea girafelor, n’au fost mai bună reclamă decât mascarada directorii rului. Seara era o lume nebună.

tot publicul, era un doctor în li- iozofie dela Berlin, aflat în trecere prin Breslau Şi descins la marele circ Cezar ca unul ce urmărise fidel pe Clara — numele uneia dintre girafe — în tot parcursul pe străzile oraşului!

UN CROCODIL UITAT

Se juca şi pantomima „Circul sub apă-. Cine nu-şi aduce aminte de această exhibiţie, care pe vremuri făcea furori? Era întrebuinţat tot personalul şi mai toată menajeria Pe un sketch anume pregătit se desfăşurau tururi de forţă, dansuri, exerciţii de cai. La un moment dat năvălea in manej o trombă de apă şi totul se sfârşea ţntr‘o imensă băilăcăreala.

La această exhibiţie participa şi un crocodil. Un exemplar cumpărat la llamburg şi făcând parte din fauna specială a fluviului Gange de unde fusese adus în Germania. Cu denumirea ştiinţifică „Ram- ph os tom a gangeticum,“ croeodirul acesta e caracterizat printr’un doi enorm de lung. asemănător celuia cu care natura a dăruit pelicanul. Prevăzut cu dinţii înşiraţi ca două ferăstrae. crocodilul era una dintre cele mai oribile dihănii.

Abia se terminase pantomima şi publicul se îmbulzea spre e<şiri. când dintr’un parter isbu.cni nişte tinete groaznice cărora le urmă altele. O adevărată contagiune so

noră. ,Ce se întâmplase?

In graba finalului, crocodilul fu sese uitat în .apă. Aligatorul, care trăia în apă amintirea Gangelui de unde ţusese confiscat, rămăsese ascuns la fundul bazinului şi odată ~ lichidul evacuat, se pomenise iar în lume. Asta îl indispunea probabil destul de mult şi, în loc s’o ia în ţelepţeşte „acasă“, luase calea publicului nimerind piciorul linei ddamne.

Se spune că femeia exagerează orice şi ţipă pentru nim ic. Nu poţi pretinde însă, cuiva să. răm âie „senin nemuritor şi rece“ rând un membru al familiei „Ramphos- toma, gangeticum“ îi pipăe piciorul eu botul. Ţipetele avură darul să enerveze aligatorul care ţn-cepu să manevreze cu coada în toate păr- j ţile.

întrucât mă priveşte, cu riscul de. a fi ţintuit la stâlpul infamiei, pentru laşitate constatată, m ărtu risesc, fără înconjur, că mă instalasem tocmai pe trapezul de sub cupola circului. Cred că voi aven circumstanţe atenuante, dacă voiu completa mărturisirea, că n’am vfl: nat. în viaţa mea, nici măcar o prepeliţă aşa că nu mi se putea cere să încep meseria prin a vâna crocodili la Breslau.

CLIPE DE GROAZADecât, scena era departe de a fi

srlumeată. Nimeni nu îndrăsnea să ; facă vre-o mişcare. După înv ă lm ăşeala panicei, a urinat încremenii ea. groazei.

— Oricine ţipă, sau face un gest se poate socoti mort. —- anunţă rece şeful menajeriei. Singura scăpare pentru doamna e să nu se mişte.

De altfel cred că femeia nu mai auzea nimic. Tremura din tot corpul, dinţii-i clănţâniau şi ochii privi*« cu fixitate animalul, care continua să-şi bălăngăne coada.

Deodată, se auzi un sgomot surd Un colier de perle, pe ca re-1 purta doamna pe gât, se desfăcuse şi căzuse jos.

In aceeaşi clipă, se auzi vâjîiala unei cascade de apă.

Şeful menajeriei se gândise la simplul mijloc, pentru a evita o nenorocire. Deschisese »toate robinetele şi apa inundă manejul.

Aligatorul căzu în cursă — dacă ne putem exprima astfel. Intorcâh du-se brusc, răsturnând câteva scaune şi dând femeia grămadă, animalul se scufunda.

Re aci fu pescuit uşor.FEMELA... TOT FKMF.K

Femeia, însăj tot femee.Peste o jumătate de oră, când

ini credeam că nefericita zace în frigurile spaimei acasă, groomul a- nunţă directorului că o doamnă vrea să-i vorbească.

Era doamna din parchet, care venise să ceară... sacrificarea a ligatorului.

—- Pentru ce d-nă? — întrebă directorul. — D-v. sunteţi salvată!

— Da! Dar crocodilul mi-a în ghiţit un colier de perle ln valoare rle 3000 de mărci.

— Aşa? Poftim 3000 mărci. Dacă aş fi plătit în locul unui colier, piciorul d-v.. probabil, că m'ar fi costat mai mult.

Doamna plecă cu 3000 mărci şi directorul ne ură „bună seara“ fericit că încheiase încă o „afacere bună“.

(Va urma)

87 Februarie 1930

R u & u t t d y z u jU ÎO K .

REALITATEA ILUSTRATA,

o <xREZUMAT UL CAPII OLELOR îmbrăcai, povestii lui Gex toată

1 RECEDENTE stupida mea aventură din searaAutorul, reporterul unui mare trecută.

ziar american, ameţit de mirosul — Ai avut noroc, îm i zise el, căîmbătător al plantelor exotice depe nu te cred capabil de o hoţie. Ja-balconul ambasadei japoneze, unde ponezii erau convinşi că dinadinsfusese invitat la o recepţie, a a- aj rămas noaptea ascuns pe balco-

r Z n! J L r i T WS rUa™ W ’ nUl ,e^ atiei, oa să furi tratatul ant!-

« Î - S S t t * ; f e 3 U S J sS-'japonez şi trei curieri. El recunoa- ' ruş lor. . y , .,*• şte într’unul din curieri pe fainio- Erau cat pe aci sa te ucidă.

- - - - — Serios?— Desigur. Am făcut minuţioase

cercetări la legaţie şi am descoperit un lucru destul de straniu: corolele fiorilor de pe balcon, fuseseră umplute cu un praf, un narcotic foarte puternic...

— A, înţeleg acum dece am a- dorrnit atât de greu. pe balcon... Mi-aduc aminte că Lady Victoria Nelson, în timp ce dansam cu ea. m ’a îndrumat. învârtindu-ne, spre balcon. Am eşit astfel pe balcon, înlănţuiţi. Dar acolo, Lady Nelson se desprinse din braţele mele. mă aşeză pe un fotoliu de bambus, şi-mi oferi o ţigare din sunerba ei tabacheră de aur Flirtarăm. A- poi cochetă. Lady Victoria rupse o floare .şi-mi dădu să miros corola... Acum mi-aduc bine aminte: în clipa aceea am adormit!...

Gex urmă:— După plecarea oaspeţilor, spi

onii au pătruns pe usa dela bal-

rr e v o 7 ' < y ee zr\

sul spion sovietic Igor Khnn şi comunică această descoperire a sa ministrului japonez.

PĂUNUL ALBASTRU

M'am trezit a doua zi de dimineaţă, în patul meu, la hotel Ex- celsior. Din obicinuinţă, primul lucru ce făcui, fu gestul reflex de a sări din pat şi a m ă duce în camera de baie. scoţându-mi cu mişcări gimnastice, în timpul acestui parcurs, pijamaua.

— Hallo! my boy!...înmărmurii. Nu eram singur în

odae!— Rudy, ai demenţă furibundă?

Ori eşti somnambul?— Gex!...Era faimosul detectiv şi bunul

meu prieten Trevor Gex. începui să-i strâng m âna cu căldură:

— Iţi mulţumesc, dragă Gex, că m ’ai salvat din ghiarele japonezilor!

n „ i ■■ i con >n ambasadă, au căutat docu-’ U' J!, !■'!!' f„U mentul. fracturând sertarul, dar

TV' QT”’ nu i_au găsit.chemat şi te-au dat pe mâna meaca să cercetez ce căutai noaptea în

__ j 1x1 acest timp, tu dormiai pe bal-

" " ‘,one 81 d“ e »"■ * « « ■— “ »'»■In timp ce-mi făcui baia şi mă

Academia TechnicăBucureşti I I

Str. Ioan Mincu No. 9

Toji cei ce au dorinţa de a avan- sa, pot ajunge la cele mai frumoase situaţiuni, la Stat şi în industria particulară, urmând prin corespon- denţă (fără părăsirea ocupaţiuni- lor) cursurile Academiei Technice, predate prin lecţii scrise, de către ingineri şi prolesori specialişti. A- cademia Technică este autorizată „ °P°r' Minister al Instrucţiunei Publice cn No. 62.369/926 şi este cea

v®cl?e şi cea mai serioasă şcoa- la technică prin corespondenţă din ţara. Absolvenţii Academiei Techni- ce^pot deveni: Desenatori, Secre- tari, Conductori technici, Ajutori de inginer. Cursurile pot fi urmate la ori ce vârstă. In luna Martie va avea Ioc a 5-a sesiune de examen de absolvire. înscrierile se primesc zilnic, personal sau prin poştă, la sediul şcoalei. Cereţi prospectul explicativ, trimiţând 10 lei mărci poştale po adresa de mai sus.

*****♦*•»•••♦»♦♦♦»

pentruioa toată vin-a să cadă ne ţine. Aveai tot interesul să pui

întotdeauna l curent cu ultimele noi

in te rn e FACE PERFECŢIUNEA

CASEI PORTHE \ m t

ctv.o^

i\ l ^

Bazarul „BUKARA“VARTAN BARAGHIAN

Vinde Covoare veritabile garantate

1800 metrul. Expoziţia permanentă

de Covoare Orientale şi Naţionale

C a le a Victoriei 44(Pasagiul Majestic Comedia)

mâna pe document...— Desigur că spionul Igor Khan

a pregătit această lovitură, zisei. Dar ia spune-mi Gex. eu ştiam pe Igor Khan în puşcărie!... Nu-1 pr n- sese oare poliţia fascistă, la Veneţia?*)

— Ba da... Dar ştii că acum câteva luni, a reuşit să evadeze din închisoarea din New-York, vestitul bandit chinez Wampoo, pe care isbutisem să-l prind, în urma af acerei cu omul mecanic**)

Wampoo. pe când juoa ţintar printre gratii cu gardianul său, l-a strâns de gât, i-a luat cheia celulei şi a fugit, deşi poliţia l-a urmărit cu proectoare şi mitraliere. Ei bine, nu se ştie în ce mod, banditul a trecut Oceanul în Europa. Cert este însă, că îndată după dispariţia lui din America, s’a produs evadarea lu i Igor Khan din închisoarea italiană, prin acea ciudată explozie, cu melinită, care a azvârlit un zid întreg în aer. Sunt convins că Wampoo şi-a scăpat complicele din închisoare. Dela a- cea afacere însă, pe Wampoo l-am pierdut din vedere. Am urm ărit însă pe Igor Khan, în speranţa că prin el voi ajunge la Wampoo, dar Khan a intrat îndată în relaţiuni cu agenţia de spionaj sovietic din Viena, şi este azi în solda ei, fără să mai aibe vre-o legătură cu Wampoo, după câte ştiu....

*) Vezi Umbra care ucide, apăru tă în Realitatea Ilustrată.

**)Vezi Crimele Omului mecanic. publicate în Realitatea Ilustrată.

— Cand am văzut că unul din curieri, zisei, falşul Taki-Kara nu e altul decât faimosul spion sovie tic Igor Khan, cu care ai avut atât de lucru, am încercat să pre vjin pe Excelenţa Sa Ka»mi, de cursa în care era pe punctul să cadă. Şi, în loc să-mi mulţumească, această Excelenţă galbenă cum e şarpele pe burtă, când zace în umezeală şi umbră, a chemat pe sclavii săi să m ă lege!

Eram foarte surescitat la amintirea ingratitudinei ministrului japonez şi începusem o tiradă vehementă contra întregului continent asiatic, dar Trevor Gex mi-a tăiat efectul:

— Ascultă Rudy, tu nu poţi să respiri, fără să faci o încurcătură?

— Dece?... Nu înţeleg.— Dar bine, my boy. aflarea spi

o nul ui Igor Khan printre curieri, era um. punct din planul nostru!

— ?!...— Fireşte, urm ă detectivul, tre

bue să facem să parvină în mod secret, dela Londra la Tokio, documentul antdisovietic, care conţine tratatul secret anglo-nipon. adică Documentul R. Dar, după cum ştii. Sovietele fac eforturi supraomeneşti oa să pună mâna pe originalul acestui tratat.

— Şi l-aţi angajat tocmai pe spionul rus Igor Khan. ca să vi-1 ducă?

— Evident!— Atunci, dragă Gex, sau eu,

sau tu şi cu japonezii tăi, sunteţi nebuni!

— Dar my dear, acesta e un procedeu clasic. M inistrul a cerut la

Aparat cinematografiiD E C A S Ă , M IŞ C Ă T O R

Cea mai frumoasă şi instructivă distracţie cu care se poate proecta cinematograf în casă reprezentând filme obişnuite

vederi, comedii, lucruri instructive etc.

Modul de funcţionare este simplu şi poate fi pus în mişcare de or cine şi ari unde.

PREŢ DE RECLAMĂ

Lei 280cu 1 film m işcător şi 3 lll- ne tablouri şi explicaţie

F i l m e s e p a r a t e cu Lei : 8, 25 şi 45 bucata

A d re sa ţ i im ediat c o -

18

___ m enxile la depozitu l

k e s t e n b a n dStr. Şelari No. 9 BU CU REŞT I, I

Expediem în to a tă ţa ra contra ram burs im ed ia t la prim irea com enzii, f ă r ă aconto

CitiţÎRADIO şi RADIOFONIA

Tnkio un curier aviator de încre- î ere ca s& trim ită cu el Documentul B. A avut însa grije, ca Z facă astfel, încât scrisoarea nrin care cerea un curier, sa cadă în mâinile Sovietelor, care au substituit pe curierul japonez cu Igor Khan, în speranţa că vor pune mâna pe document. Igor Khan sa prezentat la legaţie, sub numele falş de Ta-Ki-Kara. In noaptea trecută, ministrul Kaomi a chemat la ql pe Igor Khan şi pe încă doui curieri, aceştia japonezi veritabili, dela legaţie, Şi Ie-a dat câte un plic, spunându-Ie că num ai în- tr’unul din ele se afla documentul, dar că trimite trei curieri, ca să dezorienteze pe sipioni.

— Şi a făcut astfel, desigur, în cât documentul să nu fie în plicul lui Igor Khan.

— Documentul, urm ă Gex, nu era în nici unul din cele trei plicuri-

— In nici unul? Nu m ai înţeleg nimic.

— Ei bine, pentru dasorientarea spionilor, am născocit acest truc: în timp ce spionii, văzând că documentul nu e în plicul lu i Igor Khan, vor urmări pe ceilalţ doi curieri, adevăratul document B, va fi dus dela Londra la Tokio de însuşi ministrul Kaomi, care va pleca incognito, pe o rută opusă celor luate de curieri. înţelegi?

— Da. Şi tu, Gex, vei însoţi pe ministru în această primejdioasă călătorie?

— O, nu! Ar însemna să fac din el o pisică cu clopoţei. Spionii ar deduce îndată, unde mă aflu eu. Voiu avea în această afacere, rolul de a-i dezorienta şi a-i încurcx la maximum şi mai ales de a le demasca întreaga organizaţie.

— Atunci, zisei, desigur că îm-******* Hm««« «

UÈALlTAÎËA iLÎJÊTÈAfA

preunâ cu kaoini, vor pieoa poliţişti japonezi.

— Nu. Poliţia engleză şi japoneză nu trebue să ştie nimic. Lei mult, vor veignia din umbră. Nimic m ai indiscret, decât poliţia o- ticială. Kaomi mi-a cerut un om sigur şi care să nu treziască bă- nueuile; un om care călătoreşte m ult prin însăşi profesiunea sa de ziarist..,

— Ku?... întrebai uluit.— Fireşte, Primeşti?— With pleasure! (Cu plăcere).)Ne strânserăm mâna. Apoi, Gex

luă teleîonul şi chema legauunea japoneză:— Alo!... Excelenţa Sa?... Bună ziua,

Excelentă... Da... Păunuii albastru a sorbit roua parfumată a dimineţii vaporoase.

— Ce delirezi acolo, Gex?— Aşa sunt japonezii ăştia, po

etici, rny boy: ăsta e versul convenţional prin care Excelenta Sa Kaomi a convenit cu mine, ca să-l anunţ dacă primeşti să-i fii însoţitor. „Păunul albastru" eşti tu, şi „a sorbit roua“ înseamnă...

— înseamnă că păunul a înghiţit hapul!...

— O, ce prozaic eşti, my dear!...

FEMEEA GA,RE ŞI-A UITAT NUMELE

A doua zi, m ă aflam împreună cu Excelenţa Sa Kaomi şi cu secretarul său particular, tânărul japonez Noshiro, în tr’un avion al companiei Franco-Române, ce făcea cursa Londra-Paris-Constantinopol.

Noshiro, secretarul ministerului, era un tânăr diplomat, cu o mică mustaţă neagră, ca un accent cir- comflex deasupra gurei în formă de 0.

Pebruatie 1930

^ că Patru glaaul vecinului, şi aveam o peni-

Cu incBDere fle astăzi 1 Grâbiti-vâ timpul este scurţi

Prin ştiinţă la lumină^ ^ ^ ^ _ J ţ yJjna_oară în In ca U tn te

Profesoru l M isterelor v ie ţii

C. ŞTEFANcare a sosit dela locurile sfinte, a- tingand şi oraşul nostru pentru -

scurt timp.în i p[0(*us cea mai mare senzaţie in toate oraşele mari din lume ne unde a călătorit, unde a fost vizitat

de un public foarte distins care a admirat arta lui de a prezfce şi ex-

S u in ? ş! v îa ta om ului.cuhn care prezice : tre-zinn ynt0™1’ prezentul, d u pă fi-

S S Sf î ° l0gie’ matematică. sraiologie şl chiromanţie. Descooe-

desluşesteSedCprete ŞÎ boli‘ Prezic^ sona p t once afaceri per-

sarcină eâsf- • amoru1’ căsătoria căti h ’ i ? gU/ ' neaşteptate, jude-

iuWre S a f ' 6rini e suflete?ti devitare'a arr-h uat Pentru e-cerile lui A r h ?r .fata!e Prezi’ dată vraiha rCne hm?!ea şi nici °- v>ata din io ?nju?>ala şi descrie mânt Cîno *iasan ş*„Până la mor-

zice • Vor aMre"511 Pe d' sa se va gândul si ° an*em cari numai

nav se t a eStl" ui ’ sau veni un a. m si / msanatoşi, Vizitele se

taască într s4 ara> 9 ine doreşte a 0 sinffnr3UCa ramane Pent™ un B u , e v L / , ^ rsoană se Primeşte

Vaiul f ? ^ ,n!cu Qolescu No. 25

Consulta i « 5i care duce

Dî c h L Îm sotla mea prin $tiintă,n !d!a creşte, om u! Judecă

m m

convinge de cuvintele Bibliei care uitându-se în ochi la om îi vor ceti timp când numai atingând pe bol- primesc în fiecare zi dela 9— 12 scăpa de lucruri fatale să se gră- scurt timp. în cameră.în dosul Gării de Nord, luaţi tram- la Gara de Nord-Regie. în lipsa mea. şl col m al Incult c r itic i.

pasageri. Nu mică ne-a fost surprinderea, când văzurăm la Paris, la aerodromul Le Bourget, îmbarca, ruiu-se odată cu noi, pe frumoasa Lady Victoria Nelson, cu care începusem flirtul dela ambasada ja poneză!

Dar mai mare a fost desigur surprinderea ei, găsmdu-ne în avion, de oarece frumoasa Lady se îmbarcase sub numele faiş de contesa d'Esparbes!

Îmi am intii atunci că în dim ineaţa ce urmă aventurei mele. dela legaţia japoneză, când Gex căutase pe Lady JNeieon, constată că a- ceaistă stranie temee, care mă narcotizase pe balconul legaţiei, dispăruse deia hotelul în care locuia la Londra, fără să lase adresa unde pleacă.

De asemeni, se afla în avion, un tip suspect de tătar, cu ochii a- prinşi, osos, numai nervii, — şi doi negustori placizi.

Trecusem de Strassburg, oraş cu vârfuri dantelate de catedrale, ca o risipire de tiare, printre acoperişurile cu mari lucarne, şi sburam de-asupra celor două râuri. 111 ul şi Rinul, ape de un verde limpede, ce curg printr'o câmpie, mărginită în trei zări, de m unţii Pădurii Negre, Vosgi şi Alpi.

Umbre şi lum ini, mici pufuri de fum, o locomotivă cât un cărăbuş negru, alunecă, jucărie mecanică, pe harta aceasta vie, printre pomi,—• pompoane minuscule, — şi şosele, — panglici, albe.

Ne îndopasem urechile cu vată, dar sgomotuil motorului era atât de puternic, încât creerii noştri, păreau că vibrează, străbătuţi de un curent electric.

Nu ne puteam vorbi; nu auziam

bilă impresie, când vedeam buzele pasagerilor mişcându-se, fără să scoată nici un sgomot.

Kaomi .citia ultimele ziare franţuzeşti, pe care le luasem dela P a ris. Îm i atinse umărul şi-mi puse o gazetă sub ochi. Citii:

ASASINAREA UNUI CURIER D IPLOMATIC

Lt. Kong-Yu, curier al legaţiei ja poneze din Londra, care urma sd se îmbarce pentru Neiv-York, pe bordul Transatlanticului Arizona, a fost ydsit ucis în camera sa de hotel, la Southumpton, cu inimu străpunsă de un pumnal. Criminalul nu a furat bani, ci se crede că a ucis pe curier, ca să-i fure un document diplomatic, de mare valoare.

Politia britanică, asistată de celebrul detectiv Trevor Gex, a fă cut primele cercetări.

S'au ridicat amprente digitale, care dau speranţa că asasinul va fi în curând identificat. Sunt indi- catiuni că este vorba de un asasinat politic, pus la cale de Soviete.

Cum sgornotul motoarelor nu ne îngăduia să ne înţelegem prin viu graiu, m inistrul scoase un block- notes d in buzunar şi îm i scrise următorul bilet:

„Spionii au procedat mai repede decât credeam. Dacă l-au ucis şi pe al douilea curier, trebue să schimbăm planul“.

Am rămas mult timp cu biletul în mână, recitindu-1 din când în când...

Apoi, îl rupsei în bucăţele mici, lăsându-1 să cadă sub soaun.

(Va urma)

A L O A N E L E

de coafura de dameJEAN

CALEA MOŞILOR, 80(lângă Grădina SF. Gheoighe)

formează obiectul atenţiunii generale (chiar în rândurile bărbaţilor cari iubesc coafura) şi sunt punctul de atracţie al lumei feminine elegante şi de superior gust.

NU A V E Ţ I BAN I?CEQEŢI CATALOGUL GRATUIT

„ R o d u l ”BUCUREŞTI .CĂLĂRAŞILOR,89.

A »părut :

Douăsprezece Nopţi de Dragoste

Da T imar« la toate llbrSrlila

A DOUA Loterie a Sinistraţilorzile mal sunt până la 1 liortioMOn a doua tragere dinIMBitlBIDolILei 25— p e n t r u 1/t b i let şi Lei 50.— „ un bilet întregBiletele cumpărate până la 1 Martie 1930 sunt

valabile şi la ultima tragere din 12 Mai 1930.

Listele oficiale cu rezultatele primei trageri din 1 Nov.— 5 Dec. 1929, sa pot procura dela Comitetele noastre judeţene sau municipale (prefecturi şi primării) iar în capitală, dela sediul Comitetului Central pentru Ajutorarea

sinistraţilor str. Bateriilor No. 22.

Acei cari au nevoie de diverse relaţiun i dela Co- m itetui Central, sunt rugaţi să anexeze cererile

lor şi timbrele necesare pentru răspuns.

2? F t h n i t i r i t I M l : i :A i , i I M ‘) :a I I I STI; , . ,

Jocurile „Realităţii I lustrate“Joc de cuvinte încrucişate Rezultatul definitiv ai şampion atului cuvintelor încrucişate

(10 puncte). de S. Breiman-Bălţi pe 1930^ ^ ^ ^ ^ I ' > 'It ’l (I llt tt l ’t'tt ritt HI p iu i t u lu i

ORIZONTAL. — .2) Pronume. 3 •Oraş în Egipt, 5) Soiu do viperă din Egipt. 7) Rege legendar ul Egiptului. 11) Coloare. 13) Cai de paradii. 13) Cai egipteni. 15) Oraş în Sţate- le-Unite. 17) Corp simpluv 18') Găuriţi. 19) Oraş în Egipt, i l) Războinic şi poet Arai». 22) Pronunţe. 25) Vechiu instrument de muzică e-, giptean, 27) Musician f r a n c e z 11823—1892) 29). Pic, 31) Rocă primitivă (după numele unui oraş e- giptean). 33. Zeu egiptean. 34; Prinţesă .egipteană. 37) Rege egiptean. 40) Nuferi din Egipt. 4:1) Arhipelag. 43; Liliac originar din E- gipt (zool). 46) Cine- a descoperit mormântul lui Tut-Ank-AmmonV 47) Nume dai ue Greci regiunei din mijlocul Egiptului. 50) Interjecţie.51) Animale asemănătoare linxului ce trame prin nordul Egiptului.52) Hăituiala. 53) Care are două membre. 54) General musulman, cuceritorul Egiptului. 56) Interjecţie. 57) Conjucţie. 59) Adverb (inv) 60) Bere fabricată de Egipteni. 62) /.eu egiptean. 63) Conjuncţie.

VERTICAL. — 1) Eocuitoarea u- nui oraş egiptean. 2) Templu egiptean. 20) Umblăm haihui. 23) Renumit general din vechime. 5); Ea lipit. 6) JDans ţărănesc. 7) Zeu egiptean. 8) Adverb. 9) Anagramă (lin „Pair“. 1Q) Plantă ce creşte în Egipt- 13) Persoană cap dă sfaturi. 16) Adverb. 17) Gnostic egiptean. 20) Umblăm haihuiu. 23 flfaş în Statele Unite. 24) Nume fomenin- 26) P^tru litere din „Ar- ()ău{. 28) Poppr. 29) Mulţime. 30) Pşlmler 4?n Egipt. 32) Divipipne administrativă In vecbiljl Egipt.35) Ins. dintr’un popor european.

20

~ - NOBY B E DI 6 H| RM

36) Pronume (inv). -38) Mormânt e- giptean. 39i) Prima parte din numele unui zeu egiptean. 42) Data, c.ând s’a petrecut ceva remarcabil. 43) Strălucea. 44.) Sare pe oare Egiptenii o întrebuinţau la îmbălsă- rnatul. m um ilpr. 46) Firişor de păr. 48) Rugăciune. 49) Preoi şi istoric egiptean. 52) Interjecţie. 55) Persoană ce contraface în mod plăcut, gesturile altora. 58) Fiul lui Odin. 61).Notă muzicală-

Figura magică10 puncte)

de QUIDDAM

In fiecare cerc se va pune cale un număr, începând dela 1 până la 16, în aşa fel încât, fără să se repete vreun număr, suma numerilor din cercurile aşezate pe o dreaptă, să fie de 32.

R e c tif ica rel-a jocul ihtitulqi „Drumul ij\or

rilpr“ linja cp uv,eşlţ cţlţ 8 (no.tftf) moii se va frânge mimai dţ ,î (trei) ori, fiind 4eci compută din 4 (patru) fraumente.

primit până la 10 Februarie crt.Deşi am prim it o mulţime do

răspunsuri, totuşi, nimeni n’a realizat condiţiile concursului nostru, în aşa fel încât, la decernarea definitivă a titlului de şampion, să n’avem de întâmpinat nici o d ificultate.

in fata acestui rezultat, redacţia noastră decerne în mod provizoriu titlul de şampion al cuvintelor încrucişate pe 1930, domnului CONST. LINCV, Tg. Frumos.

Menţionăm.pe domnii Subl. Eugen Freamăt, Bucureşti; Petre T. lliescu, Focşani; George Caiserliu, Bacău; Dorin Andreescu, Bucureşti; Paul Enescu, Craiova; Abraham 1. Viner, Bălţi; Mugurel Aragon, R. Vâlcea; Căp, 1, Perovici, Braşov; Nory Bedighian, Constanţa; A. M. Moseovici, Bucureşti; Isidor Solo- nronov ic i, Buc u reşti.

Am făcut această menţiune întrucât, decernând in mod provizoriu acest titlu, dăm astfel dreptul celor indicaţi mai sus să ne trim ită orice fel de contestaţie, în cazul când s’ar crede nedreptăţiţi. Aceasta însă numai până la 10 Martie cor., când titlul de şampion va rămâne definitiv.

Atragem în mod special atenţiunea celor cari ne vor înnainta vre- o contestaţie, că o vom considera drept provocare, pentru care vom lansa imediat un match de cuvinte încrucişate, ce va indica pe cel mai tare. REBUS

Deslegările se primesc până la 10 Aprilie 1930. Fiecare joc acordă deslegătorilor un număr oarecare de puncte. Cel care obţine numărul cel mai mare de puncte prin des- legarea celui mai mare număr de jocuri din numerele 161, 162, 163, 164 Şi 165, va primi un premiu de 100Q lei. Premiul al doilea 500 leţ. Premiul al treilea 300 lei, Următorii Şapte deslegători primesc câte un volum din operile autorilor re- numiţi. Degsemenea vom publica numele tuturor deslegătorilor. Premiile sg vor distribui la 21 Aprilie 1031.

.V. it. In numărul viitor vom publica deslegările jocurilor pe Iu"" Ianuarie.

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢI*

Bucureşti, str. Const. Miile 7, Etfl. H(

TELEFON 306/67 Director redacţional:

NIC. CONSTANTIN

PREŢUL ABONAMENTULUI

Pe un a n ........................... I*eI35JPe şase l u n i ......................1 «sPe trei lu n i .............................Pentru străinătate . • « V

Univarsite de Beaute

„ C E O I B "PARIS, - Filiala, Bucureşh

Bulevardul Carol No. ** Tratamente noi pentru W"

treţinerea tenului

Specialităţi griginale c8' sei, în Depozit-

W1M’»Vl ii'fl l » i iM I>li . ........ ....... - .

Cup9B pentru Joc»»*1 No. 161

Nume e şi pronumele

Adresa

C r o n i c a cinematograficăCocktail. - V ipera. Les N ouveaux Messleurs. - Pantera A lbă

ivTrv fARROLL, oare a fost film prost. Ceeace nu se poate în- niţă, ale cărei chibrituri, ; remarcabilă în „Femeea în- tâmpla _în_ teatru, unde^un actor, du-se, şi aprinzând ţigaret;

„ c a l it a t e * iu r . r H A iA

aprinzan-

rcauLia aîx »»- ~ — j - m . . - ' -------ţigareta uctoru--i •„«« q încât în tr’un chip cu daca nu are vreo diformitate fizică lui, trebue, în intenţia autorului, să

d ă r a tn ic a d ju rvrpi* p v ir lp n t a . n n n fp . f*n t i i lp n t «3 c ! m K « l x » o _ „ ___prea evidentă, poate, cu talent, să realizeze absolut orice rol.

Aşa se explică de ce Nancy Car- roll a fost mediocră în Cocktail.

Rămâne de explicat pentru ce autorii filmului au ales-0 pe ea şi nu pe o altă mai potrivită.

Dar aceasta, cum spune Kipling, este o altă poveste...

TiCtni narecare, în „Cocktail .Pare curios ca o actr ţă, care a

dovedit un real talent sa aiba manifestări atât de inegale.

Desigur, un răspuns simplu se f Tn Femeea îndaratinca“

ePr°a vorbâ de o fată şireată, tâmpită«[rece- în cellalt film, de o tanaras udentă, deşteaptă, castă şi senti- este o alta poveste...

t lâ Si atunci, capul lui De cele mai dese ori regisoru a- MonJ-t Carroll, care se potriv ia per- leg eroii şi eroinele după ceeace a- film făcut de oameni deştepţi, carif ri cu primul rol, nu se potrivia mericanii numesc „sex-appeal”, du- văd bine şi fin; că a fost conceput

‘ 1 de.ai doilea. (înţelegem prin pă gradul de atracţie sexuală al ac- de intelectuali, observatori spiri-cap“ întreaga făptură fizică a u- torului. Sâni, muşchi, şolduri, gură, tuali şi atenţi.

simbolizeze perplexitatea ! Sau nu mai puţin lungi episoade, în care ni se arată aşa, tam-nesam, câte o trusă de unghii sau o pereche de papuci, pentru simplul motiv că „aşa se face“, în marile filme americane...

„LES NOUVEAUX MESSIEURS” se cunoaşte numai decât că este un

nui actor). ochi, picioare excitante; — iată

Lupe Velez

Decât, — cum se explică oare că prima condiţie a alegerii. Talentul o actriţă frumoasă şi taS«ntată nu-şi propriu zis nu e desigur neglijat, poate face orice cap vrea ? La tea- Dar vine pe planul al doilea.tru acest dar de metamorfoză este

ar^ l dramatice. ■ Răspunsul e lesne. Tocmai pen

tru ca acest dar de metamorfoză e specific teatrului, — deaceea el nu există şi nici nu-i indispensabil, în cinematograf.

Intr’adevăr: actorul dramatic

S’AU reprezentat în săptămâna a- ceasta două filme cu totul caracteristice pentru maniera europeană. Este „Les Nouveaux Messieurs“, film francez, şi „Vipera“, film german.

In amândouă găsim materie pen-trebue să se supună unui text, adi- tru un mare film. Amândouă însă ca unui gand, al unui om. Trebue au fost lamentabil ratate«x î 'ii ’ — vii*, jl ieuue^ r t ™ n?b r-C.e exact în pielea unui Personaj misterios, pe care mai în-

«3 1 l A ate -rel>ue. să'1 Priceapă, * ■ Sucească, apo1 să"1 trăiască, a- poi să-l imite, pentru a sfârşi prin a deveni în întregime e l

fel Cmema lucr*irile se petrec alt-

J(Vipera“ conţine o idee extraordinar de fertilă, cinematograficeş- te. O femee se găseşte într’un tren, cu o taină şi o crimă pe conştiinţă, şi alături de ea, cu un om odios, complice al secretului şi companion obligator. In acelaş tren ple-

Făcătorii de filmeca în călătorie de nuntă o tânără

Hi.uc au o vagă i- pereche. Femeea cu crima simte o f iîm ,ih PreKe!?Ce Ta fi ia urmă nevoie nesfârşită de ajutor moral. ±n nimeie ira mii?™,, c^est.lul?e. Până în ulti- Este frumoasă şi desnădejdea o fa- părea de arta e .. moment, nirnir mi Hmiă vnrbe. tână- oară celei de

Avem, în acest film, subiecte pentru un milion de detalii cinematografice, de acele care, cu o mişcare de o clipă, sugerează o întreagă situaţie. Este o satiră a arivismului socialist. 0 satiră a democraţiei parlamentare. 0 zugrăvire a sufletului fermecător1 de „fată din popor“ al artistelor franceze, acea generozitate specifică femeii franceze. Subiect subtil şi profund. A- poi eleganţa morală a unui aristocrat francez, cam între două vârste.

Dar toate acestea au fost masacrate de nişte artişti de carton, cari tot timpul se agitau ca şi când li s’ar fi pus muştar în pantaloni.

Şi agitaţia nu-i ce era mai rău. Agitaţie e doar efectul. Cauza e mult mai gravă. Aceşti actori erau agitaţi pentru că nu ştiau ce să facă cu mânile, capul sau picioarele. Când însă ştiau ce să facă, era încă şi mai rău. Căci actorul de cinema francez nu cunoaşte decât clişee. De pildă câte-o privire languroasă, sau încrucişarea braţelor în semn de aristocraţie „Faubourg-Saint- Germain“, sau mânile băgate pun- găşeşte în buzunar, în semn de pro letariat. Insfârşit, toate convenţionalele sfătoşenii ale cinematografului dinainte de războiu.

Ş’apoi capetele erau peste măsură de rău alese. Nobilul baron semăna a portar de hotel prost; eroina, care în film are profesiunea de dansatoare la operă, este fiinţa care îşi mişcă picioarele în modul_cel mai disgraţios, din câte am văzut vreodată.

Un francez lucid, vorbind despre cinematograful american, spunea că în ciuda subiectelor, adesea exasperant de idioate, filmele califor- niene au un aspect de realitate irezistibilă. Gardiştii seamănă acolo a gardişti, miliardarul a miliardar, iar ducesele pot face să turbeze de invidie, pentru eleganţa vestimentară şi perfecţia manierelor, întreg almanahul Gotha.

In filmele franceze, unde preocu- ă este infinit superi- filmele americane, a-

Uv Tw!?Cnt5 ?-m5c nu este defini- ce patetică. Din două vorbe, tână- niste sinistriuv. Deocamdată, — şi asta este rul lasă tot s a r e din tren şi pleacă vem ca interpreţi mşte_ siniştri

« S K c e W omului tortura, de

rol? căutat un cap pentru cutare pălărie. Desfăşurarea filmului con- Carabana.

. pr s Ae £ v r . s . S u .urechi gură-nas-gât-şi- Regisorul care a găsit acest su- in int „ j ‘ ajejor ecuato-O dăo ’ 0,3"6 sechiamăo fizionomie, biect a avut mână foarte fericita, loarea‘ locală a «ecuaJ?.sta lmPrumut regisorului. Ace- Dar îi lipsia ceva acestui regisor, rialelent în 63 absolut ce vrea- Ta- şi anume : să locuiască la Holly- pădeşti de rta, 24 ^ o w .^ p o ^ Jent m cinematograf e adesea si- L o d . Ce film „Paramount“ sau deea , — de o raimag namia arapi

Şi

cinematograf e adesea si geniu în.U abs?luta Pasivitate, ştrivîi- n.seamna uneori numai po- invire ş! ascultare.

Uaca potrivirea între cap şi rol _______________ .altSH atunci, cu un actor minabile scene în care ni se arata

tadată excelent, putram avea u ze ce minute în şir, câte o chibritel-

wood. Ce film „----Metro-Goldwin“ extraordinar s ar fi putut face, cu un atât de fecund subiect! .

In loc de aceasta, — avem înter-

ditate. In rolul principal — Lupe Velez, sare şi sburdă din şolduri zece acte in şir. Fireşte, Lupe Velez (ca şi Dolores del Rio; de altfel, v’aţi pus vreodată întrebarea: ce deosebire este între Dolores del

Kio şi Lupe Velez? Eu mărturisesc că nu pot răspunde).... Lupe Velez — ziceam — nu joacă rău. Nu face nici o greşeală. Greşeala e a regisorului care i-a dat un rol, care pur şi simplu nu există.

Dar Lon Chaney? Acest falş — mare actor. In filmul acesta face pe un vânător de tigri. Se numeşte el-însuşi astfel, şi, două ceasuri cât durează spectacolul, nu face decât să ridice colţul buzei de sus în formă de rânjet de leopard. Atât. Niciodată altceva.

Şi totuşi filmul este, într’o privinţă interesant. Căci avem într’în- sul un personaj cu adevărat reuşit, jucat de Miss Taylor. Ea e „pantera albă”.

Este remarcabil capul acestei femei. Mai întâi pentru că e un rezumat al geografiei globului. Are nas drept de elenă; are ceva inde- finisabil de anglo-saxonă (spuneam

£/ leb ruur ie iMO

Nancy Carroll

că în viaţa civilă se chiamă Miss Taylor); e planturoasă ca o adevărată cadână; are ochii perfect o- blici, — ca o chinezoaică; însfâr- şit se îmbracă şi-şi mişcă şoldurile ca o andaluză. Iar buzele, — sunt acelea care n’au naţionalitate, căci sunt buzele cărnoase, torturate şi perfect desenate, buzele hetairelor din casele de toleranţă, ale celor cinci continente.

Această actriţă — care şi în film face pe femeea care răpune, distruge, şi ia cu dânsa orice bărbat, şi asta din prima privire, — este cu adevărat tulburătoare. E singura reuşită a filmului. Suficientă pentru a ne face să iertăm toată stupiditatea restului.

D. I. SUCHIANU

Mult dorita frumuseţege poate obţine uşor de ori-dne Întrebuinţând crema

L A U R A N o . 1pentru catifelarea tenului şi curăţirea pistruilor şi No. 2 împotriva coşurilor, butonilor.

110 lei borcanul la Farmacia Bruss Calea Victoriei, drogheriile Zaharia Piaţa Sf. Gheorghe, 8«. Gheorghe, Bruss (Ilie B&rdeanu). Bul. Elisabeta, magazinul de coafură Leon, peste drum &<i poliţie, calea Victoriei, parfüméria Zâmbi** la, calea Moşilor. Depozit general la d-na farmacistă Melinescu din str. Cavafi’ Vechi. 9.

23

87 Februarie 1930 REALITATEA ILUSTRATA

Artistele noastre Cronicile

Doamna M a rie tta Sadova S c r i s o r i l e d e d r a g o s t e

(Fotografia depe copertă)

RINTRE tinerele talente ale sc&nei noastre care s’au impus trebuie menţionat acela al doamnei Marietta

Sadova. Ultimele roluri jucate pe scena Teatrului Naţional, au plasat-o pe doamna Sadova, între elementele de frunte ale primei noastre scene.

Iată dece, am crezut interesant, pentru cititorii noştri, să răscolim puţin, geamantanul cu amintiri ai distinsei, artiste.

Tolănită comod într’un fotoliu de pluş, doamna Marietta Sadova, privia albastrul în depărtare, de- pănându-şi amintirile...

— „M’am născut la Sibiu, în Transilvania. Copilăria până la 10 ani, am petrecut-o în ţară. Eram o eleivă bună, dar foarte sburdalni- că. Sburdălnicia şi expansivitatea mea ■— poate puţin nenaturală — i-a hotărât pe părinţi să mă inter-

. neze într’un pension de călugăriţe din Sibiu.

Tranziţia dintre viaţa de libertate şi voioşie a şcolii, la viaţa de călugăriţă, a avut o influenţă decisivă asupra firii mele... Sburdălni- ciâ a dispărut cu totul din caracterul meu, trânsformându-se într’o mare pasiune religioasă.

Cuprinsă de o criză mistică, e- ram cât pe aci să trec la catolicism.

Dar extremele se ating. Şi în loc să devin călugăriţă, iată-mă artistă.

Prima viziune a teatrului am a- vut-o în internatul călugăriţelor, când am figurat în nişte tablouri vivante.

Imaginea a fost atât de puternică, încât imediat după acea am monţat cu vecinii mei (copii de seama mea) prima reprezentaţie de teatru. Aveam pe atunci 12 ani.

— „Când aţi fost prima oară la teatru?”

— „La vârsta de treisprezece ani. Am văzut atunci „Prostul” de Fulda, cu Soreanu şi Maria Filoti.

La cincisprezece ani am venit la Bucureşti, fiind hotărâtă să mă înscriu la conservator. Părinţii mei s’au opus mult. Am ajuns până a- colo, încât i-am spus tatălui meu. că mă omor, dacă nu mă lasă să urmez conservatorul...”

— „Aţi fi fost în stare s’o faceţi?”— „Sigur că da!”— „Şi care a fost rezultatul?”— „Că m ’am înscris ţn conser

vator”.— ,jCând aţi debutat?”.

„Chiar în primul an de conservator, în „Trandafirii roşii”. Jucam rolul unuia din' paji.”

— „Păstraţi vre-o amintire dela debut?”

— „Eram prea oopil pe atunci, ca să-mi fi rămas ceva întipărit... aveam cincisprezece ani... ţiu minte că mi-se părea că eu joc rolul principal, şi că toată atenţia spec

tatorilor se îndreaptă asupra mea...E adevărat că debutul nu mi-a

fost trecut cu vederea.Dealtfel în tot timpul cât am ju

cat teatru, am avut această satisfacţie, că niciodată n ’am suferit înfrângeri...”

— „Ce gen de roluri preferaţi?”— „Este o contradicţie constan

tă între genul pe care-1 prefer şi genul în care sunt preferată.

Prefer rolurile de sensibilitate, de nuanţe, de'cochetărie şi sunt preferată în roluri comice, în roluri de grotesc”.

— „Film aţi jucat?”— „Da, am apărut în ,JMaiorul

Mura”... mi-ar plăcea mult să fac cinematograf”.

— „Ce artiste de cinematograf preferaţi?”

— „Pe Norma Shearer, Norma Talmadge, Lilian Gish.

— „Şi dintre bărbaţi?”— „îmi place mult jocul lui Jan-

nings şi frumuseţea lui Novarro”.— „Dar despre Greta Garbo ce

credeţi?” . .__ „Cred că este mai artista in

sufletul ei, decât în realitate. Aceasta din pricina rolurilor ce i se încredinţează”.

— „Marele public ce impresievă face?”

__ „E un tiran! O femee capricioasă...” , ,

__ „Vă modelaţi jocul dupa gustul marelui public?”

— „Niciodată...”— „Vă place dansul?”— „Mai mult sau mai puţin. E

un sport monden şi nimic mai mult”. .

__ „La ce vârstă aţi fost la primul bal?”.

— „La şaisprezece ani .iu „Păstraţi vre-o amintire?”— „Da! Eram cu Marietta Rareş.

Contrastul dintre viaţa pe care o dusesem până atunci şi feeria sgo- motoasă a balului, a produs un astfel de efect asupra noastră, incat un coleg de conservator ne-a găsit p6 amândouă, mototolite într’un colţ al sălii, plângând”.

— „Ce credeţi despre f lir t? ’— „E un lucfu riscat!— „întrucât?”— „Pentru că porneşte dintru-

început dela o neînţelegere... nu cred să existe bărbat care să flirteze în mod dezinteresat... iar femeile flirtează ca să se amuze... Vezi dar...”

— „Asta Înseamnă că...”— „...am evitat mereu flirtul”.— „Despre femei ce credeţi?”— „Femeile se mint cu bună

ştiinţă...”— „Şi bărbaţii?”— „Bărbaţi sunt nişte trişeuri” .Un surâs cu nuanţe infinite, sub

limă această ultimă frază, marcând totodată sfârşitul convorbirii noastre.

I. G.

Dum inică 9 Martie, orele 3 p. m. în sala Teatrului L ir ic

P r im u l F e s iiv a l A rt is t icorganizat de revista „Realitatea Ilustrată“după pilda publicaţiilor străine. „ReiHtataa Ilustrată" va organiza săptămânal, mai întâi in Bucureşti şi apoi şi în oraşele de provincie, matineuri artisic- şi cultural3, pentru marele public.

Amănunte în numărul viitor al revistei noastre

ULŢI avem meteahna de a nu I'UaIL adormi, până când iui ci

tim câteva pagini din cartea ce ne stă la căpătâi.

De cele mai multe ori e volumul preferat, pe care îl frunzărim în- tr’una, alte ori e ultima carte apărută, pe care o răsfoim, ca să vedem dacă merită o atenţie deosebită, pentru mai târziu.

Lectura cea mai agreabilă, în a- semenea împrejurări, este literatura uşoară, care farmecă fără să-ţi dea mult de gândit, care evoacă a- mintirile fără să te irite, care te duce să trăeşti în trecut fără să-ţi pară rău. Probabil că eu suni la o cotitură periculoasă a vieţii, atunci când viitorul nu-ţi mai zâmbeşte şi când trecutul te rechiamă. In astfel de condiţii, nimic nu te poate ispiti, mai mult, ca scrisorile de dragoste, scrise sau primite de a- manţii celebri. Le citesc cu aceeaş pasiune, cu care au fost concepute.

Unele sunt de o delicioasă naivitate; altele sunt îmbibdte de un lirism aproape egal cu cel ce se desprinde din opera poeţilor; cele mai multe sunt, ele singure, poeme de o reală valoare literară.

Scrisorile de dragoste, scrise cu gândul să rămână în intimitatea celor ce corespund, dar date la i- veală de un indiscret, în posesiunea căruia a intrqt pacheţelul legat în panglici învechite, fie că a- cela e un strein, fie că e un descendent al familièt, sunt de bună seamă bine venite, când ajută să se complecteze amănunte din viaţa intimă a oamenilor mari. Viaţa o- mului explică opera. Nu e adevărat, că opera explică viaţa trăită de acel om. In acest caz, comediile lui Molière ar arăta că Molière a fost un om vesel, când ştiut este că a fost unul dintre oamenii cei mai trişti. Dar amărăciunile din comediile sale dovedesc cu câte greutăti, mai ales sentimentale, a trebuit să lupte autorul „Mizantropului".

Aceste scrisori, tocmai pentrucâ nu au fost hărăzite publicităţii, n’au suferit corectări, nici şlefuiri de frază, nici reveniri asupra ideilor. Ele au dărui să dezvăluie adevărata fire şi adevăratul suflet al scriitorului, fără _ artificii _ şi fără grija succesului literar. Din acest punct de vedere, scrisorile de dragoste, corespondenţa amoroasă, întregesc în chip fericit opera cealaltă.

* * *Acum vre-o câţiva ani, au apărut

la Lipsea, scrisorile Betinei Bren- tano, mai târziu doamna Achim von Arnim, adresate lui Goethe. Mai a- păruse odată, dar criticii literari şi istoriografii, avură indoeliasupra autenticităţii şi exactităţii lor. Betina le publicase trei ani dupa moartea poetului şi avusese grija să şteargă sau să adaoge unele lucruri, care să-i dea ei mai multă importanţă. Adăogirile au fost re- cunoscute acuma, iar* ştersăturile scoase la iveală. Scrisorile, astfel cum sunt acuma, reflectă farmecul dragostei exuberante a unei fete tinere, precum şi mulţumirea^ târzie, care a luminat ultimii ani din viata poetului dela Weimar.

Betina a fost ultima dragoste a celui mai iubit dintre poeţii omenirii. Nici măcar moartea n’a putut pune capăt acestui cântec de a- mor, pentrucă tânăra îndrăgostită a continuat să-i scrie lui Goethe.

chiar după ce Goethe murise n mai mare constanţă în dranLt, nici nu i se poate cere cuiva! într’adevăr cele mai frumoase ver suri sunt cele care nu se scriu si dacă cele mai frumoase scrisori sunt cele care nu se trimit, atunci avem la îndemână cele mai fril. moaşe scrisori de dragoste, suspine fără ecou!

Şi ce frumoase sunt scrisorile Betinei. Te farmecă sinceritatea vaporoasă a acestei păsărele, care a ciripit în crângul ruginit de toamna poetului. Ce fericite suni femeile iubite de asemenea oameni şi cât de ft-riciţi sunt poeţii cărora le-a cântat sufletul într’o atât de ameţitoare intimitate. Ii zice „tu” şi ii scrie „Goethe” pe scurt. De multe ori e geloasă pe femeile descrise de el în opera lui. / se părea că le iubeşte pe ele mal mult de cât pe dânsa, iar el, care o viaţă întreagă s’a bucurat de iubirea tuturor admiratoarelor, a murit cu ochii în ochii unei copile care, lângă patul morţii, părea însăşi muza ce plânge pe un ales oi ei.

„Vestmântul Jău, scria Betina, mi-e mai preţios ca restul omenir ii; aş săruta una câte una treptele scărei tale!... M’aş bate pentru tine ca o leoaică, aş muşca, aş fi în stare să urăsc pe toată lumea şi s’o iubesc pe urmă, dacă mi-ai spune tu s’o iubesc!” . -IM

Scrisori de dragostei Cine n’o scris în viaţa lui, măcar una, şi cine n’a fost poet măcar o clipă cât a ţinut fermecătorul fior al uitărel de sine. Care om n’a găsit cuvântul potrivit care să exprime arsura din piept când a strâns mâna iubitei sau când privind-o în ochi o desluşit, în ei, neaşteptata nădejde a singurelor clipe luminoase <im viaţa lui.

Şi-dtunci, fără să fi scris vre-u- dată două rânduri, s'a simţit transformat. Inspiraţia i-a luat mâna f a lăsat condeiul să lunece pe hârtie în voia întâmplărei, aşezând, fără să ştie cum, vorbă lângă vorbă, frază lângă frază, dând zbor gândului şi simţirei aripi. Toţi a"1 fost poeţi când am iubit odata, w cei care au iubit totdeauna au rămas poeţii

Scrisorile de dragoste poartă î» ele fâşii din copilăria şi tinereţe noastră. Am închis în ele tot ce fost mai bun şi mai cinstit m sufletul nostru. De aceea ne P‘ac,' mai târziu, să le recitim p« a noastre şi pe ale altora. Câna W' bălrănim ne încălzim la focul or gosteior din trecut, regretăm tinreţea care totdeauna ne parase?,, prea de vreme, iar lacrimile tari sunt sigiliile puse pe plicurile r care închidem, ca în sicrie m ’ vraja vremurilor după care„„L duim . .............^ A. dfl ^

C E R E Ţ I ^ fd e id 2 2

C afea,.E L ITA 'CEAIURI, CACAOURI

® RAHATURI, etc. ©

ÎNCERCAŢI SPRE CONVINC***

M. O H A N I A NStr. Carol 55 — Tel. 38-*?

24

„AUTAT1A

t i F e b r u a r i e iy30

A LITAT»n — "

Cam ne-ar apare lumea dacă am fi altfel construiţi. . . ...................... nprsnfp A n im înnn rpfrnpcr <trpnp r]p m n i tip m u l t . PeisCIQllll ÎTICO

[ ^ ^ p l - n z S e măsură de dimensiunile animalului care

" r0DleT Pl<lp nroportii, ce dasem omului nostru rândul trecut, intfo situaţie inferioară celei a omului normal, în u-

it puneaunivers. _ . plutind în aer, era pentru el un real pericol.

Un grăunte ae v , r $ă contrazică proprietăţile atribuiteObicinuita Pl?atuZ n iapei, de omul no>n ■ f ma- gTea decât pentm noi> ,-ar iupta sa

Viaţa ar fi p “ , . -

pentru «xÎst^ ^ JP /c â ie v a compensaţii şi fără a schimba nimic in fiii datorim ins ^ ^ y Temarcaţ,Uă superioritate intelectuală care

iTfacTinvidia celor mai luminaţi savanţi, a celor mai îndrăsneţi cuge

tători.

TrnnrANDU-I PROPORŢIILE nu i-am dat numai senzaţii di; fpritf de ale noastre; vom vedea ca acele senzaţii, 11 schimba noţiunea de timp, dând loc, sub ochii sai, in decurs de cateva

- * I V i nde unor evenimente pe cari suntem obicinuiţi a le con- a o cf3 «i i rîi n d u - s e dealungul mai multor am, ba chiar secole.

S Poznaşul nostru omuleţ poate observa într’o secundă de atenţiune, fa p te p e care ştiinţa le-a înregistrat şi înţeles dupa îndelungate cerce-

,ăr1’ S^r^a"VeCcPonv<in(gf‘ de aceasta!' ne vom întoarce la locul unde l-am

Spăşii!

i j afneteonul, are în ochii omuleţului nostru, aspectul unui monstruantedeluvian.

lăsat şi vom încerca să ne explicăm impresia ce vom avea. In momen- forturi re8ăsim, s’a culcat, ceeace era şi natural dupa atatea e-

fin î1?*!118 Pe cărarea din grădină, care e aşternută cu nisip foarte „„„ , adică îl socotim noi fin. Pentru personagiul nostru insa, terenul odihna6 ma* n bolovani enormi, pe care îi este greu să-şi gaseasca

nri, ^ s m,;e atât de rău în acest loc, încât se deşteaptă, deschide ochii, Pnveşte in jum -i şi exclamă: . . . e,

, Aht înţeleg acum ce mi s’a întâmplat! Până acum am visat, ş nh* 1 ta continuă încă, dar şi-a schimbat caracterul. Am avut viziun

" r si ‘‘rfrnnrdinare. în rare tnnte legile planetei parean in

versate. Acum însă, retrăesc scene de mai de mult. Peisagiu/ încon/u- rător, l-am văzut aevea anul trecut, în cursul unei călătorii prin A- frica, traversând Sahara. Acesta e cu siguranţă pustiul -ţ- acel hamada— cu bolovanii săi sfărâmaţi şi lustruiţi de îndelungata influenţă a elementelor. Am încercat în visul meu o impresie pe care am mai avut-o în decursul acelui voiaj: senzaţia de imens, de eternitate. _ _

Ţinutul acesta, într’adevăr nu s’a schimbat de secole şi i-a trebuii o perioadă extrem de lungă spre a lua forma pe care o are. _

Reflectând astfel, omuleţul nostru nu are ideie ce surpriza îl a- şteaptă. . . . .

0 creatură formidabilă se opreşte cam la 6 picioare de el; auica cu mult dincolo de câmpul său de vedere şi pe urmă acest gigant este mult prea mare, spre a putea fi văzut de omuleţul nostru.

In realitate, e grădinarul, care începe să stropească pajiştea. Omuleţul nostru se crede martorul unui miracol. Apa se întinde,

curge pe pământul uscat şi formează un fluViu pe nisipul deşertului.De data asta omul nostru izbucneşte în râs, se scoală, şi are un

straniu sentiment de mândrie.— „Visul meu devine magnific", îşi spune el.„îmi vine să cred, că am băut unul din acele elixiruri, ce măresc

facultăţile minţii, căci am impresia, că sunt,d intr’o privire, martorul unui lung capitol din istoria lumii. Ceiace văd acum, e naşterea unui imens rău, mai majestuos decât Nilul, asemenea celor descrise de geografi, cu mare entuziasm. Acesta are însă curioasa particularitate, de a desfăşura în şase secunde, accidente care survin de ordinar, in decurs de mii şi milioane de ani. Ce n’ar da cel mai mare savant al lumii sa fie în locul meu în acest moment. „

„Am enormul avantaj asupra tuturor, căci pot vedea peirecanau-se în faţa ochilor mei, o serie de fenomene a căror perspectiva rasa omenească, n’a avut-o nici când dintr’odată. _

Văd, conform celor ce m’au învăţat geologii, o vale formata sub acţiunea apelor, întocmai cum s’a întâmplat în primele ere ale paman- tului când nici o făptură omenească nu există încă. _

• Conform legilor fizice, aceste ape urmăresc nivelul cel mai scăzut al terenului, formând capricioase sinuozităţi şi schimbând conturul ţărmurilor după direcţiunea pe care o iau. , . . . ,

La un punct unde râul coteşte, ţărmul exterior e împins de curent, inundat si sfărâmat, pe când celalt ţărm — convex viteza curentului fiind'mai mică, primeşte materiile dizolvate, care se depozitează pe coasta sa. _ ,

Pe ţărmul exterior, se formează curând o rapa, pe cel opus, o aluviune. Ambele ţărmuri se schimbă fără încetare; cel concav se retrage în faţa apei, iar cel convex înnaintează mereu.

Nilului, pentru a ajunge in acest stadiu, i-au trebuit 10.000.000 de ani. Dar Nilul visului meu, se formează în acelaş timp, in care il de

scriu. ce jn fjma creatură se minunează, grădinarul continuă cu

stropitul. Albia râului se schimbă^ succesiv, devine mai mare^ decalşapele sale şi formează într’un cuvânt, o vale ca şi celelalte din lume. Suprafaţa sa se lăţeşte, în timp ce râul ocupa un spaţiu mai restrâns.

Omuleţul e cutremurat de uimire, la acest spectacol. Luat de entuziasmul său şi de un vânt, ce-1 mătura ca pe un fir de colb, î se în tăreşte convingerea, că visează. Se depărteaza cam Ja 15 picioare.

— Ce sublimă viziune!” exclamă el. „Ceeace vad nu mai e Nilul, e fluviul Colorado. Recunosc faimoasele cascade, pe care acesta format în Arizona si care sunt discutate de ataţia savanţi distinşi.f In urma acestei experienţe, voia putea da lecţiuni acestor domni răci văd desfăsurându-se întreaga istorie a acestor formari. Aci, râul saDă în stânca calcaroasă, ţărm pupă ţărm, ciopleşte şi roade giganticii dereti Coboară treaptă după treaptă în marea massa a podişului.

Reprezintă procesul lent, din îndepărtata epocă a formaţiilor geologice, când răcirea globului terestru, condensa vaporii de apa, fa

^T re b u e ^ s f f ie a c r to ^ ^ e T m o m e n t , un potop mai mare decât

reflecţiile, în modul următor. hine" snune el După ce am_ -„Lucrurile merg din /a

văzut in visul meu, dintr o ’ * y nhsori)it de pământ, transfor-viitorul său. Pot ^ Y ^ Z T fJre lu i părăsindu-şiîn cele din urmă mându-se in vapori subacţiun ..... /„ f r burilor din lume, când albia, aşa cum se va V ' ^ ^ r e . Câteva mi-

Î 1 Z : ceiace cad acua,. e „ a c

şitul lumii. _Omuleţul nostru sPune ad®Ja^u • . . m ici incidente, ce se pro- Păxerea sa e j t e a vedea Şli noi, punându-ne in

duc sub ochii s a iş i P« aceasta ar fi deajuns unui om, sa se Iun-

>,rui *«• normal ” ’,ed“ in mare parte, ceeace accelerată şi dim inuată la

„ t r iS T .” ^ a 5 K r S e ° se:,1 “ ^ , r . “ m . p ăU n tn .n i ,an „

VOr fră'iinaru? ce 'trec. pe lângă omuleţ, « u dn ie pământul cu greaua

sbârciturile apărute pe o flgura o™^nea^ a- contractă şi crapă, ceea- Soarele continua sa usuce nisipul, care se num ai *

DE P R I f l U L R A N G » B U C U R E Ş T I S I R . S F I N ţ l L O R 1

cAteüere ptytwü iienini~D confeciium 4i repatxUiuni

Plouă: fiecare picătură e cât o imensă clădire. O astf»i ^tuna matura un oraş in 5 minute. Tneă un sfert de oră «Y i de fUr-munţi ce se profilează la orizont, a devenit un lac Soarel! „ .M de cui dispare. ^ d ie ie revine, ]a.

Soarele se înalţă mereu şi munţii apar din nou, dar an „ alta forma. Necesităţile actuale ale existentei omeneşti nn > Urn o adapata acestor necontenite agitaţii, care exclud stabiiitaten ar Putea

Omuleţul nostru a înţeles însfârşit ceva, şi recentul săn l t ■ aproape că s’a evaporat. Gândurile i se întunecă, atunci cînrt astn> că necazurile sale nu s’au sfârşit şi că mai are să întâmnine a Con.stata greutăţi, care ar paraliza cel mai mare curaj. serie de

Depărtându-se de presupusa Sahară, ajunge în alt ţinut • mai mult decât oricând convingerea, că e în prada unui vis fân1? ’1 dă b pajiştea pe care o stropise grădinarul. ldntastic;

Firicelele de iarbă, constitujesc cele mai ciudate păduri giganticelor ferigi, din era secundară. ’ emenea

Mergând dela un loc la altul, omul nostru dă peste alte formo sţruoase:_ globuri, conuri şi piramide, uneori sfredelite de •DesTpl-m0rn' talneşte 111 .cale-i, mici coline, susţinute de masive coloane citind • care se aseamana cu clădirile architectilor futurişti; aceste fnlt Î-Ce> coloane nu sunt decât nişte ciuperci. rantastice

Curând pădurea ia un aspect şi mai straniu, ce aminteşte r . personagiu, timpul când se afla în războiu. Pentru el se r e d e ^ r 1“1 nuntirea celui mai_ groaznic colţ al câmpului ^le luptă când răscolit de explozii, .devastat de obuze, năpădit de torente de fi? . f 1

altul28 3rata Cat Vedeai cu ochiu1’ o masă de trupuri, trântite unul peste

pământ.r6alitate SUnt ^ rădăcini usc‘ate de Păpădie, ce au răsărit din

Dar cât ar părea de surprinzător, nu acest spectacol îl nreomnâ m acest moment. Alte nedumeriri se îngrămădesc în mintea sa

„Aceasta agitată lume, în care după mine, viata e imnoîhiln „„ ru om, e totuşi locuită de creaturi ce i se adaptează perfect. '

Acese picaturi de ploaie, dintre care una era să mă înece mri

facTvre-unarău.°r ' maLmici şi mai !ra° ile decât fără a t

Vânturile ce ridică în aer stânci enorme în proporţie cu cornul

E : Se mn“ * * »'»• ■

T a PZ a T acehotăriren.0ri>CJtUJ’ nU banueşte Pericolul în care va cădea luând această

m - S B h & S ! •* vede*' ” doar vls- » ™ «1»»

o t e r t b i ia ° H l t ,X ®ÎnCl1 e1' dar VO” Veliea caI,ito1" 1 ™ i i o r , c i .*

r e a l i t a t e a i l u s t h a t a ,

REARE

UN«AS

Borviz

Domnitorul Tuturor Borvizelor

i-e reprezintă una din acele catastrofe, care au turburat pământul în perioada de formare, catastrofe ale căror urme, ne amintesc epoci atât de îndepărtate, încât ne par confundându-se cu eternitatea. Astfel, toate schimbările din istoria pământului, au loc în faţa lui. Priv ind câţiva centimetri pătraţi de pământ, el e asemeni unui zeu, pentru care nu exista limite în timp şi spaţiu, privind la desvoltarea lum ilor în in finit. hvenimentele ce se desfăşura pe o mică întindere, sunt identice marilor accidente căci sunt dominate de aceleaşi legi fizice şi chimice şi, considerate din punctul de vedere al infinitului, au aceiaşi însemnătate indiferent de scara pe care se produc.

Puternicii^ Anzi, formându-se, au creeat în vecinătatea lor accidente asemănătoare celor la care dă loc roaba grădinarului, care în trecere lasa un şanţ în nisip.

27 F e b i u a r i e CJ30

Un gândac inofensiv, constitue pentru omul microscopic cea mare primejdie. ? y ’ mai

„;.''ră;Untele ,de -nis.ir! aI.'e Pe Pământ un efect de aceiaşi proporţie m << ciocnire a doua stele in imensitatea spaţiului.

Fara a intra în discuţii filozofice, care ne-ar face să depăşim lim itele acestor articole, ne putem da seama că între timp si spaţiu sunt

iar ffin tiôastră06 aduc t° m?r,e schimbare, în înfăţişarea lucrurilor, r .fa noastră nu poate exista, decât rămânând în armonie cu ele Jntorcandu-ne la cazul omului nostru, nu vom întârzia să vedem că

ea-’Tiluatk s^"nn0 P n’a"f-:drel)tatc să se mândrească atâta cuta, situaţia sa nu e deloc de invidiat.Lumea în care trăeşte, aceea a oamenUor obicinuiţi nu e făcută

m,]CL Ce aT- fi dacă Pământul ce ê suportă ’L d i u l ş i'p ro porţiile familiare noua, ar deveni imense? Vom inversa întâmplărilede mari tiî n ' f dimensiuni cari proporţional cu noi, să fie toi atât de mari, pe cat părea lumea omului microscopic:

HEALITAIM iLliST HAT A

UN ROL INGRAT

frumoasă Olgă,— Săru t mana

încotro? Qlga> ci Ana> v«aţi în .

,CÎ!Î A sra îtfo iga Cehova, — zise domnul, bătând-o prieteneşte pe umăr — nu mă tachina^ degeaba. Iti propun, dacă eşti liberă, să luăm masa împreună. Mi-e urât singur...

Ana era încântată de aceasta con- fuzie. Nimeni nu i_a spus până a- cum că seamănă aşa de bine, cu celebra stea de cinematograf... De ce n’ar încerca să joace, o _ seară măcar, rolul frumoasei artiste?... Ce riscă?.. Prietenul Olgii părea un tip amuzant...

Ana acceptă deci invitaţia străinului şi intră în rol...

La masa ' elegantului restaurant, domnul îi se adresă ostentativ, ca să audă nu numai chelnerul care aştepta comanda, ci şi mesele din jur:

— La Ostenda, Olga Cehova o- bişnuiai să comanzi langustă şi Chablis...

— Ce memorie fenomenală ai — răspunse Ana, pentru Olga Cehova. surâzând fericită că devenise deodată obiectul atenţiunei vecinilor.

Chelnerul servi cu ceremonial deosebit.

Apoi vorbiră despre filme, teatru şi despre proiectele artistei.

După a treia sticlă, domnul, se r idică dela masă... ca să telefoneze. La garderobă zise chelnerului:

— Serveşte-o mai departe pe Olga Cehova, eu mă duc la gară...

După câtva timp, Ana se nelin işti şi află că domnul a plecat la gară.

—• Infamul — şopti ea, muşcân- du-şi buzele. Ii se prezentă nota şi Ana declară tremurând că nu are atâţia bani la ea. Vroia să ofere ceasul şi brăţara, dar observă că-i dispăruse...

— Nu-i nimic — zise chelnerul politicos — d-na Cehova are credit la noi... va plăti mâine...

— Dar nu sunt Cehova. — răspunse Ana enervată, uitându-şi rolul...

A! nu eşti Cehova?... Atunci se schimba vorba... Poftim la sec-

Bătrânul judecător german nu putea înţelege un singur lucru : cum sepoate ca o doamnă, care se prezintă destul de bine, să accepte mutaţia unui străin, pe stradă.... acaieala Anei 11 se păru totus, e-

videnta. In schimb, tânărul, care

ift f l P® lbanc. a acuzării, a fost si- 5 p:lateasca cheful, după tariful

oerlinez: un an de închisoare.

CLUBUL POLIŢ îŞTILORd in DETROI S’A MUTAT in STRĂINĂTATE

hoSrîîU! 5POlifiştilor din Detnrit a fluviulu anS6t mute pe celalt mal al

rjul canadian^0 ’ * " • *

5awCe()H'C!Ub. 1? fos* Pto* acum dr leiţii s pentru încălcarea

tiv. Uria a fost închis defini-

P o t ? ^ « Poliţiştii americani nu

fără de , aTa -<l e- club m ai ales Prohibit Păhărel _ cu lich idul

’ a ‘acut o intervenţie la

gin em ul canadian pentru a admite stabilirea clubului în această ţară a libertăţii alcoolului.

Autorităţile canadiene au crezut că nu pot refuza o cerere atât de întemeiată şi clubul poliţiştilor s’a deschis dincolo de baltă...

CÂŢI AMANŢI POATE AVEA

O FEMEiE CINSTITĂ

La această chestiune delicată va trebui să răspundă tribunalul din Berlin.

Un mare industriaş a intentat acţiune de divorţ soţiei sale, fiica u- nui magnat prusian, pe motiv că a avut 15 amanţi, înainte de a se cununa cu el.Tânăra aristocrată era măritată şi

s’a divorţat pentru a se căsători cu actualul ei soţ. La început căsnicia a fost fericită, până ce soţul află despre existenţa celor 15 antemer- gători...

De aci dramă şi proces de divorţ.

In prima instanţă, avocatul soţulu i a arătat că în conformitate cu morala contemporană nu e nici o nenorocire dacă, înainte de cununie, soţia a avut doi-trei amanţi. Dar 15 sunt, totuşi, un abuz şi o încălcare flagrantă a normelor morale în vigoare.

Avocatul soţiei a declarat că graţioasa sa clientă n’a avut decât 6 amanţi — lista lor indică simpatiile ei pentru proprietari de cai de curse. Numai doi dintre aceşti cavaleri au fost tăinuiţi; despre ceilalţi 4 soţul a fost avertizat la timp. Deci nu poate afirma că a făcut o descoperire tragică. In definitiv, 4 sau 6 amanţi în trecut... nu are nici o importanţă.

Argumentarea avocatului se mai bazează şi pe un precedent foarte important:

In tr’un caz analog, tribunalul şi-a motivat sentinţa astfel: dacă soţul a ştiut, înainte de cununie, despre existenţa câtorva amanţi ai soţiei sale, el nu poate fi divorţat pe motiv că a fost înşelat în privinţa cifrei, căci numărul nu are nici o importantă în această chestiune...

Probabil că drăgălaşa colecţionară de amanţi, pe tribunele hipodromului, va eşi învingătoare^ din conflictul cu soţul ei neînţelegător, care se formalizează pe o chestie de simplă... aritmetică.

DOUĂ PORTOCALE

In vitrina unei cofetării, renumite pentru oranjadele sale, erau expuse două portocale apetisante.

— De unde vii, frumoasă portocală? — se interesează prima.

— Din Palestina, dragă colegă. Dar tu?

— Eu vin din Spania. Nu v-/.. cât sunt de mare şi frumoasă?

— Dacă crezi că eşti mai mare decât mine, te înşeli.... Niici din tine nu va stoarce stăpânul nostru mai mult de 10 litri de oranjadă...

VIOARA LUI FRITZ KREISLER

Celebrul violonist Fritz Kreisler povesteşte că odată la Anvers, trebuind să aştepte un ceas plecarea vaporului, a intrat într’o prăvălie de vechituri. In glumă, încearcă o vioară şi întrebă pe negustor, un e- vreu bătrân, de preţ. Apoi îi zise:

— Am şi eu o vioară de vânzare. > e-mi dai pe ea?

Bătrânul se uită la vioara maistrului, apoi îl măsură din oap până in picioare:

- N’am atâţia bani, cât face vioara d-tale. Dar văd că eşti cunoscător. Aşteaptă un moment că îţi aduc un Amati.

Bătrânul plecă din prăvălie şi se întoarse îndată însoţit de un poliţist. 1

— Domnul acesta esle un lioţ — zise el agentului. — Mi-a oferit .> vioară care este a lui Kreisler.

Artistul se văzu ameninţat să fie arestat şi să-işi piardă vaporul. Bătrânul evreu nu vroia şă admită că stă de vorbă chiar cu Kreisler. Până ce artistul nu s’a pus la în trecere cu o placă a sa de gramofon. antievnrul nu l-a crezut...

DIMA

27 februarie 1930

ZBÂRCITU RILEde p? faţă diipar în 5 minute cu noua descooerire vieneză cosind ticul Lichid , DIM“

Se găseşte la farmacii, dro- guerii, parfumerii coafoii şi la Farmacia Tâmâuceanu Criviţei 81, Drougeria Arsenescu Victoriei 122, Depozitul ofi ial Dro- guijtilor Pr ncipatele Unite 14. Bucureşti

UN FLACON 100 LEI, Plus 35 lei porto. Se expediază acolo unde nuse qăseşte.

Acesta este adevăratul ANTICOR PARFAI Tc u r e n u m e m o n d ia l

care stârpeşte definitiv B ă t ă t u r i l eF ecare tuli are inscripţia: Fabricant HENRY GOHRS

I A K I E T T A . S A D O V A

NO. realitatea

Documents

Transcript of NO. realitatea