Şi era acolo un om, treizeci şi opt de ani având in boala sa. Pe acesta văzându-1 Isus zăcând, şi ştiind că de multă vreme bolia,

zis'a lui: „vreai să Ui sănătos?" lo&n, 5; 5—6.

ANUL li. No. 18-21

ANUL II . 2-30 MAI 1936 t 3 J A

1/68 uiodssi

Vrei să fii sănătos ? U J a ; Cei ce a a avui fericirea să cer* fiecare dată tresărea la nădejdea

ceteze locurile sfinţite de urmele că tămăduirea lui numai de acolo de Mântuitorului, ne spun că locul unde o aducea faj^n^ll^o> picurat unde av'fost odinioară lacul Vitezda In apa vitezdei, poate sâ»i vină. şi unde a v indeca t '©omr iu t ' ^ f c Această nădejde'nu » » f - f o f L f M slăbănogul ce zicea acolo de 38 de ruşine ~ perţtrucă rijm^ni dtn* de ani, se păstrează până In z i u i tre oamenii, care în dureri şi ne* de azi [tnfirli căzni ^'^\P^l.i^^m^nl^4 ¡81

Se afla in ; partea de răsărit a la cer, n'au fost lăsaţi de ruşine oraşului ^Ierusalim şi este în stăpâ» ni ci odinioară nici de aci pâaă lâ nirea unui,ordin de Călugări creş« slarşiruT veâcuTul. iiaEQ iului

Priri săpături făcufe cu J>3gare de sus, qfn c e r ' ~ l«a vindecat pe d r seamă, JăcuTşf f^t^fW:W=:W^in^g\i\ dela Vi te loaT" s'a refăcut cam aşa după cum era A p a Vitezdei numai atunci avea pe vremea Mântuitorului.;,tBfnS { T î ^ ^ t 4 « i ă d u i t o a r e când un înger

A r e mărimea cam cât vatra sau din cer se pogora în ea. teme]ia ^une%.cgş§- amjyi Jarăneşţi. ^ 3 ni'^SfiftStJl 'sfgfae feiin^D. t ă m ă d u i r i i

C a s i ajungi la apă trebueţ hş^, tuţujor «j^aigUa, trupeşii şi t l iisufjâ* cobori multe trepte largi de piatră t&i^l4^M<^mia»i 9n,l^ip\im *??^ a C ? ţSJ!ri»90tî%fttLlr^nă« rrŞWPS»* t u M ^ J ^ ţ ^ î sio 31 3 iş &trţiBqmî 3 faja : a ^ £ ^ 3 j c ^ e a l r ^ t i l i ^u re ş | f e Toată darea ce.a,eb^Hţă,(JoAn,aapl> ^ ^ R ^ ^ k ^ M ^ a j ^ t P H ^ i î t de s u s S î pogoară dela Părintele ar^8&â b W H J j i/4ăp4>3 * M ^ S » ? r e * kmm\\*i U i»oq ieşiri lu$l$v nta a-2.ei3iPs|fflk? iPlffl ttq^s&foâi^ E l a trimis-pe J M i ş fcusl Mâa*? peste atâtea trepte, altul mi i ,pu|iq ? tuitorul nostru, de acolo de sus, ca

repetat poate, aceiaşi încercare

mai plăcuţi, mai bogată în bucurii —• şi să o lege cu dragoste frăţească — zace neputincioasă de mulţi ani.. ca şi slăbănogul dela Vitezda.

Unii se sfătuiesc cum să stator­nicească în lume pacea; alţii se vânează în războiu sau se pregă­tesc să*l deslănjue.

Unii mor de foame — aî|ii ard banii în focul desfrânăriior şi fără­delegilor.

O parte din explicarea acestor lucruri ciudate zace în rătăcirea în­toarcerii privirilor şi a nădejdilor dinspre cer.

In droinfa de a cuceri pămân* tul şi bogăţiile lui — omul a pier* dut cerul şi comorile veciniciei.

Pacea o caută In numele celor de jos — nu în numele împăra­tului Păcii.

Buna stare şi întestularea şi a

celui sărac o caută în numele cu-tarei înţelepciuni comuniste — nu în izvorul milostivirii creştineşti care trebue să facă părtaş şi pe cel ce nu are, din prisosul celui ce are.

Rătiaţje şi suferinţele n e au pătruns până ia măduva oaselor şi zăcem întru neputinţele noastre,

P«:n!ru însănătoşirea vie t i de ioaSă boala trupescă şi sjfkkască ne trebue o putere de sus.

Glasul Domnului ni-se adre­sează ca slăbănogului dela Vikzda: „Vreai să fi sănătos?"

El , Domnul şi Mântuitorul esfe dofloml stiletelor şt al trupurilor. Lui sl*i întindem paharul vivfii noastre, plin de amar şi durere — şi va picura în el, ptia harul de sus, putere tămăduitoare.

Preot M . C R A I À :

Amăgiri amare Da, da începe a se face lumină ş'in

„Sovietia", să vezi părinte, ce ordine exemplară, cum muncesc cu iofii. Munca e împărţită şi fieşte care îşi primeşte plata după munca depusă!

?

Din câştigul realizai poţi să pui la o parte 1¡s. Banii nu se fură.

7

Prostituţia (casele de loleranfă) nu-i cunoscută; dacă un bărbat şi o femeie convin şi să plac, atunci simplaminie se duc la, tovarăşul matriculant şi subscriu o declarajie, că doresc să se căsătorească, şi sunt căsătoriţi! Dacă apoi din oarecari pricină încep a se urî, să duc din nou la tovarăşul cu matricula dau o declaraţie

că voesc să se despartă şi... slobozi sunt!

? Dumnezeu, credinţă; religie ? Nici

urmă. Acolo este libertate absolută! Şi pot trăi şi fără acestea. Până trăesc au ce mânca, ce bea şi cu ce să îmbrăca apoi dacă mor — trupul putrăzeşte -— şi gata.

Chiar şi săptămâna e numai din 5 zile, iar a şasa e zi de repaus...

?

Aşa î»mi vorbea dăunăzi unprhsorer român, re'ntors după aproape douăzeci ani, din Rusia sovietică, şi mi*a făcut impresia, că numitul avea o simpatie oa­recare fafă de raiul bolşevic, din Jara,

•unde i*au ridicat statuie, lui Iuda vân* zătorul!

M'am gândit,...: iată, şarpele dela început, îmbrăcat în alte haine stă din nou la pândă şi ispiteşte — îndemnând pe creştini să îmbuce din „fructul oprit". Mă obsedează gândul, că majoritatea celor întorşi — aşa de târziu în {ara lor sunt îmbibaţi cu serul veninos, a celui „ucigaş de oameni" şi î*mi vine a crede că mulţi dintre ei, au şi misiunea, de a îndemna pe „Eva", pe creştini, să se înregimenteze în şirul celor ce cred în raiul moscovit — de sub conducerea tiranică a unei infime minorităţi de jidani!

Dar să cercetăm pu(in, celea susţinute de prinsonierul re'ntors:

E ordine şi muncesc? Dar cu ce mijloace se păstrează ordinea şi cu ce se îndeamnă la muncă ?

Cu funia, cu glontul şi în cel mai bun <caz, cu deportarea în Siberia!!

Se plăteşte regulat munca şi nu se fură banii?

Da plătesc, o plată de mizerie, din care abia J*şi duc viaţa de pe o zi pe alta, muncitorii. E'adevărat că cei mici nu fură, în schimb însă jăcmănesc cei mari, statul. Să îmbogăţesc şi duc un trai boeresc, cei cari conduc pe tovarăşii proletari. Aceştia locuiesc în palatele — răpite, dela creştinii burghezi, i zidesc vile pompoase, umblă în limuzine ultima creaţie, şi cheltuescmilioane anual! S'au schimbat numai stăpânii!

A celor mici, şi muncitori, e funia, glontul ori deportarea.

Pofi să«(i depui din salar V 3*^ parte ? Da, numai că, întreg salariu abia tyi

ajunge pentru traiul zilnic, căci doară Ji*l <dă, bine măsurat, „tovărăşia".

Prostifuatia, nu*i cunoscută? Apoi doară, întreg sistemul de căsă*

iorie — dacă se poate numi aşa —- e

o prostituţie oficială! Ce frumoasă pers* pectivă! Te scoli burlac, la amiaz fe*ai căsătorit, dar seara te culci iarăşi burlac, dacă vrei. Suntem în veacul celerităţii!

Copii? Sunt consideraţi, ca animalele „cobai" de experienţe, ţi*i i*a sfatul şi p'*i creşte după placul lui.

Frumos, nu«i aşa? Undei inima ma* mei şi răspunderea tatălui ?

N'au Dumnezeu, credinfă, religie? Au doară pe Karl Marx şi peLenin,

acestora să închină ei şi învăţăturile şu* chiate a acestora sunt religia lor! După ei, omul n'are suflet nemuritor, nu este viaţă veciniei, ci cu moartea toate sunt gafă.

Această învăţătură însă niciodată nu va îndestuli pe om! Este împotriva firii omului! Sufletul nu se poate ademeni nici sătura cu materia. Lui altceva îi frebue — vieaîă îi trebue, vieafă vecinică — şi aceasta este la Dumnezeu, Dumnezeu este vieaţă vecinică. Sufletul nu vrea să moară, el vrea să trăiască în veci — căci pentru vecinicie l'a creiaf Tatăl Ceresc.

Sufletul, însetează după dreptate. Şi dreptatea este la Dumnezeu, nu în (ara unde Iuda trădătorul domneşte, unde tovarăşii cei mari, împilează pe tovarăşi cei mici.

La Dumnezeu să doreşte sufletul, şi acolo va fi dreptate, primind: cel ce a făcut bine: bine, iar cel ce a făcut rele: rău.

Săptămâna de lucru e de 5 zile ? Şi aici se vede ura lui Iuda, împotriva

lui Hrisfos, căci o zi mai mult sau mai puţin e aproape egal. Ca să nu fie după zisa Domnului: „şase zile ve=ţi lucra, iară a şaptea este a mea, să mi*o cinstiţi mie," Iuda a scurtat şi zilele săptămânii.

„Un lucru însă nu'l înţeleg" zise în* ferlocuforul meu, „nu vezi oameni voioşi.

bine, dispuşi ori râzând, ci iofi sunt ise> rieşi, abălu|i muncesc şiiae"2T ! Bvibaq

,:>( Haiă cauza : SufleiuUlor' a încătuşai în lânfurile satânei,/s'ar ridica şi căiră ceriu dar e oprit de; ioyârlşt—• căci libertatea absolută te- propagată de tovarăşi este.: să fii de o părere cu ei, altfel teâ»i cură* ya/p lănăimi&tTfJ ^ B Ş E iniri .zcmuiT.

Aceasta este cauza irisietei:-N'au bu* curia creştinaliâp^m conştiinţa: ilmişlifă, că şuta plinit/ ditorihfele faţă: de Dumne* « u şi fdfă de aproapelei:. i I? ttot83DB

f.q;Ei sărmaiiiivainr:incătuşaji în la'njuri ^ţîele W«- împotriva ;fifiidor*s^' iar luda late grijă? să-tractle poată 8tunca>v istsiv

A u încercat bolşevicii, să înlocuiască pg I i u ^ ^ i s t ^ c d ' ^ r x ' o r i f < t f # î , 4 i n , tf sH-'-leSi s^âesiTşt âHâ - ! l &r%- *a

pbate,r'JPdh£-'âfâ'tâ dfe •eeefc'piisă, £1ic^r% ^s /e" : - f i « M P H r i s M ™ / ziâP&fi P a v î t P h

" 3 W i J $ a e&e?«PHQde^dirt,^pifr?,£ 3 :tlî %cua1 la ' P a ş ^ , ; Trecut stoBofiM bolşe* vlcii^sa sei f^îrfvie&a ^ 'după dăfina •|rl$ineaicl> bisericile eâtv atfmâ? răi'n s

n'au putut cuprinde sutele şi 'miile ' de tovarăşi muncitori, cari s'au grăbit*-,-să deie sufletului lor nutremântul, aşaA. de mult dorit.: Plângând ca Copiii se- imbră» ţişau şi sărutându'se să salutau mu ^Hristdsa înviat!'! ; sd

ilată o indicatievLpânfruf ee»i _««!•• vor jsă înţeleagă:? oisiât sb E Ş B — iştotni "c!s5

f Ce: doreşte poporul, rqulfieriea !••;£» vfeau un Dumnezeu', şjs«dac3'cnu'oiJo.se dăyhşUl:<fae?ei. Sufletul nu ipoaie • trăi fără ©umnezeu, căci tdiri,Dumnezeu este şi nemurilor 'este îîuiiş nî sssinsrnig r:î

r S'au amăgit aaiar,— cti os?altfel an «rezWbb i j i lnonim amflni fenu B BDinsiit

Fi»va ©are; de învăfă&iră»9 pentnt alte neamuri —- şcoala>toe mdm dafe P-usia sovietică B£0 ce ne dă acum 'Spânii; — serajnoasf£ă3ibio Ssssiteâq sa sosoiijfşi

învăţa*vom ceva,, oui doar va trebui să pdătim şi 'nai'tributul: de sânge #pradî>— şarpelui veninos?- ni Bsisboqsb uo : • j 32 PizitUvă^crfiştinilorii n »iş itSfq a2

P E T R U D~0MŞA»i nib .arresîm sb sîbiq cprofo~p&£ E Q

aq ab tBiqsib èqub ăssstsafii .iirbfìuc un ioirn ¡33 63 iBisvabs 3 ' .ihotònmr

i un .imsnrnuG Al® "ìlOtla ' '\Ì@SÌ® B8tìl dnjilfoa ni ie 383îb2':dînî É 2

£16) sbnu ,3t?3nrnob luTOlfcbsil ebul :?6Serc$fie3<ţă£«^tr-_cciarripot3să?fie de folos omenirii, cari se jertfesc pentru eâ>.

•£âtfciMVmej&m& ^c ipovăduiaş le inVă*

pături fwmo^Sfend^r.p^ţejTfeiJraiui &bo& SitfeffiîtcMa tpeptîsbCftiac^e-; înyăjălurLşa ajungă o realitate vie în sufletul mujfjf

milojrolaă rnirfe îp # â a â e f i b S | n _ ^ ă l f l l ^ c ă lonvkjafă, ,«d«4ă;£j$ă£fîe gfe irăiteioiiotul e i«adaţni«. t lorrflCMSfăvppvirt i tMfei^iJoru| s i-da^utleşawi £eu4@n.teă ,pjld|b rdg 3ur!mat f ^ i a f i t ^ - ^ VAefe- d o g i ş i g^ăj B dea'ulS n flQVîS

îţftâaduire^ina^şsza^cKiegi - . ş o c i ^ a - d e

*MErrAfe|aBoifeifec «f*j-j*n s « e ^ g f firtioi-j^i, "^^e^î formă^ra,-^,' păje. le fiţtfk jertftj tP€9tm-j -eh; U u . o m ţg-L m> 5fc*

i&it nu 3ub iş 3«3îhgcdrnî ă2 Juista neştevdecât i bogâţie;.) bunăstare şm-JtaS eemorJ^TplăceriapăoffifoasE nr/ poate, face jteèi i airi ş «6idi»ria(^ăniiSt^>en/rir. : niaxefi}*. forìtìat derfraràosl âa-imurbazşbqticit -Jăe itiràióàmi în v&ţăfurixar? roslùrlca iguraz ->i j

Lumea de azii;s£q6lîrnâată'rcu înfrigu? j_3fgrì î n 3 c^ujgţşftjfîupor^puj -,^-zâri: de stat ce par să înfrqge^ rr^tl, dt%p| ţafe. B i sferici^ I È penjţruiiqşgi.,gopşaţele niciodată Rp^te. n^ţ, fost, jnajnzbucignjate gjjţ ÎBfiglplfoB^ugănlileri/iirl t f i S f H â n ţ ^ c ^ .

Conducătorftede.Ţf^l, liţgţ^ln 4ffid r ă5J puteri peiiinHo^fUngeKyţ, ,%ţjgşJuJe0«i0P> ^rfocar^ şg rndfeptpzădqgnifle omenirii. Dar. aproape ; io|i • uiţă ipcnjak adevărr$

fundamental arătat de Işus. Ei vor să clădească noua temelie de stal pe o viea(ă tihnita, îmbuibată în plăceri, lipsită cu iotul de' 'Spiritul creştin al lepădării de păcat, care singur poate da vieafă şi rod» nicie oricărei înfăptuiri omeneşti. Cu

e oaţneni nu se poate îndrepta nimic dîh stările de astăzi, deoarece vor* bele, fie' cât âz frumoase, dacă ies dîq £ I O I I £ D 3 0 < U 5 3 I7£D 133 H LILIOI^ 1 LL Î807 inimă murdara surit fără nici o putere J . ' IF IEOAŞ vn.vb :MR,t IERRF jslbr de vieafa. In orice lucrare omeneasca nu interesează decât sufletul care o săyâr* şeşfe. Şi nu avern decât două suflete în EVSTIBO BIBR&UN dd QN^^I N U L I N I ^.^31 IX^L lume: aliii ÎJiisloş şi al satariii. , Iri fot

rriulţeori aceeaşi haină poate şă ţmbrace suflete loial deosebite. State cu acelaşi regim de' cârmuire, vor fi* conduse altfel unul de r cât celalalt, după respectarea sau • • :•<• : • r „ • c X f ,. nerespectarea învatafunlpr . creştine be N «fl3vX.6mrtfiq ii J B I G Y A B F I y-> </E ştie ca primii creştini trăiau ,intr un fel

£ -6SVE

NUD .nrroDru ari. an £ 3 .&OKSO%.S, sbssib acesta g întemeiat pe uraj, pe dislrugerş, pe sâlr^ici^/şi" plăceri josnice, pe mate* ríálism. , Ciríe riy "yéde deqsebjré^ filtre aces?¿'aoTu!a. írv^cel dinlăi era HrisÍQS," Ír¡ cel din Rusia e duhul şafanii. -nu i?c n&=v eoAevirL cu t\&xs\oo i\s«v

Fără sp^iiuljui Hristos nu se-^^o^te

pune la cale nici o îndreptare spre mai bine în nici o (ară. Conducătorii Î R E D U E

< ,~ - . j 5c jfcd ie sjuunirlo BJE I I .iei odată sa*şi dea seama ca e zadarnica

I U E S O U D Uşa. „ir etenifa orice reforma ce nu e împrietenită cu

evanghelia. Spre acest scop se impune . J.-- ! | 8 0 T 3 N R L . ÎNIRU 'g'IULB I & O E I G M Î azi mai mult ca oricând formarea unui

F I I P tirj5'8 I ESfóinicja recenită lianele guver*

nani. lineref ce trăieşte cu adevărat

spiritul evangheliei şi cajjabil' dé "orice 'ti&j&H&QétéP** L U I Ă M B S I Î N I . I S I I M B E

! u I N u surffem ¡ i M ^ m b *fed?fffil

d a r é ^ i ' í t í t ó ^ ^af t i í ' - t i t f^Wip* 6 ^! noastră 2eif dupl% : lur'JEWmîfeeu7i&0niE résemriafi l i ÍJ¿m^zetí ; !pÜ?e^^jímg^4ri

p ^ r r ^ ^ a r ă i ^ ^ ş H f c e i 1 3 » ^ ^ ^ ! ^ poetului : <i---înîs--',q UTD si l i Dftí Ttirrfla •á8tá !-{Al#<ír«cT u : > s 2 a u b

" ^ f i i c r ^ i r ^ i r ? ItFó^li'tÍÜiP ă 3 £ i 3 l b < î Ce-i lumea în care pleci! - 3 " S s i u 3 3 î

. \ ti e mergerea ffiéreHÍ;1 o b 3 i E ° - : i Spfe H^ă.fmrrî v rn |usf r şi J ^eu. ' I 6 i n 3

-T)arî-}Îrr iiidodirt^ rra*¥t£<î m 8 o t e n H

: : A f # ^ i în â n c f W ' I ^ M plîf'^ 8

*¿E rîumaî vis, W ÉrrrVm&eu ^ S 3 ' " 3

* Té 'poartă" rPdán^W. 1* 6 V O Î 8 b n u i

ao hj&O îJtî fiî Jbtalq 3 8 IŞ 3 B I D D 8 3 B

, A noi c m W & J P M o q

EM-jrfeMristos ne-am îmbrăcat? „Câţi jptJitţ$tfis v>aji boţ^CVn

Hristos v¿h}i$i îmbrăcat*.^ A V cârftă t una cu

c>i înainte de a ne, privi, ca- de rapt y.amun SCSUD . I ^ O n>i> , Î U D S smun "c.soA trăim aşa precum cântam, e binesa,ştim nvp sniurj Jnsfe n>m ist, .au^i. \u\ ca: nu este cu adevărat creştin, acel care primind haina botezului, nu se in* gfi)eşte' sa ^r'A'4^riâriSs:5finWIcâr 'mtru Hrisfâs;'îft roate^^c?u4nfe v^r u ff l i . S r 4

a trăi cu El şi .prin.El. f . -a

A m sarbato0t.,cu.cele rriai mal aloare . . . .muiiBq .3b 6pucn*EV\s2sivTU^ M B V I M bucuni, .rharita înviere, a Iui Haştos., S 1

.3\«nv\ iz 3?35&\ .&0V5 vm-EVi&oo nV „ ne*am .yelselit de. sigur,, poale , niau mult " F L B - I , ^VLLBOBVL OLTSIN \\C)0 UIS "UŢU 1,B.0ti decât vftja sa tje jndemne cântarea bise* 3 1 0 N A B U B 2 , Q ? M Î L „ 3 2 ,3VBO\Ba A 3 \ 3 P

nceasca: „veseliţi-va popoare . Poate

nici unul n'a lipsit dela veselia învierii.

'<•>, 3 1 & 0 \ « \ B \ O B \ T O \ 3 Ş B ^

Dar mă întreb, oare afunci când Isus îşi irăia chinurile şi batjocurile din partea celor ce»l duceau la răstignire, câţi am trăit atunci cu El? Câţi şi cum ne-am îmbrăcat afunci întru Hrisfos? — Puţini de sigur, dîn mulţimea celor cari ne-am bucurat de triumful învierii Lui; puţini au fost acei cari au îmbrăcat haina mo» horâtă a patimilor Domnului.

Pe aceşti putini i-am privit şi i-am admirat. In freamătul vieţii Clujene, în timp ce marea mulţime îşi ducea traiul între aceleaşi griji lumeşti şi învăluită de aceeaş nepăsare faţă de sufletul întunecat de patimi, am văzut suflete alese aler­gând spre Domnul. Bărbaţi şi femei şi chiar dintre tineri, au alergat cu sufletul la baia pocăinţei, penfruca apoi nutrin-du-se cu Trupul Celui ce pătimea, să petreacă cu El câteva clipe de adâncă reculegere.

Cât e de înălţător a trăi cu Hristos, chiar şi numai câteva clipe. A trăi cu Hrisfos în patima Lui, în suferinţa Lui sfântă, în restignirea L u i . . . Adâncă re­culegere şi adâncă privire în suflet. A -funci slova greşalelor, celor trecute se deschide şi se pleacă în faţa Celui ce poartă crucea pentru greutatea lor. A -lunci cu adevărat haina care nu se asea­

mănă cu a lui Hrisfos se vădeşte. Şi gândul cel pământesc se risipeşte, făcând loc rugăciunii lainice şi cugetului sfânt despre dumnezeescul Răscumpărător.

Aceasta era închinarea celor ce trăiau cu Isus în drumul Său spre înviere.

Şi acestor suflete alese, le-au urmat cu vrednicie altele cu aceeaş înfocare. A fost tineretul. Acei cari stau pe băncile celei mai înalte dintre scoale, acei cari mâne vor fi conducătorii ţării noastre, studenţimea creştină s'a apropiat de Hrisfos, într'un grup ce număra câteva sute. Au mers pe acelaş drum cu cei dintâiu. Primul pas: al curăţirii sufletului, al doilea spre nutrirea acestuia cu Trupul sfânt al Mântuitorului şi în sfârşit câteva clipe de petrecere împreună cu El, de reculegere şi de rugăciune.

Aceştia s'au îmbrăcat întru Hrisfos şi au trăit cu adevărat, şi patima Celui ce avea să aducă bucuria învierii.

Pentru cei cari am fi rămas din ceafa aleasă a acestora, să ne fie îndemn bun de a-i urma. Să ne întoarcem până nu e fâsziu şi să trăim astfel, ca viaţa noastră de toate zilele să se oglindească în cântarea bisericii: „Ca// în Hristos vaţi botezat, în Hristos v-a(î şi îm­brăcat". N Y C E N A S

Pagina Reuniunilor mariane

Luna Preasfintei Fecioare María E în amurg... Amurg blând de pri*

măvară cu veselia*i plină de parfum... In odăifasmi albă tăcere şi linişte.

Doar' într'un coif tainic flăcările can* delei pâlpăie, se mişcă, saltă'n hore uşoare.

Din mijlocul lor şi a căpşoatelor gin­gaşelor lăcrămioare şi sfioase viorele se

desprinde statuia celei mai frumoase fiinţe depe pământ: Fecioara Măria. Acest nume adus din cer, după numele Iui Isus este cel mai sfânt nume dîn câte se cunosc.

El însemnează: ascultare, iubire, urni' liniă, muncă, delicateţă, modestie şi toate virtuţile frumoase şi înalte cu care

Dumnezeu a încununat fruntea divină a Miresei Sale.

Nici când nu e timpul mai potrivit a medita aceste virtuţi alese ale Sfintei Fecioare ca în luna Maiu. Această frumoasă lună este închinată Mamei lui Dumnezeu dela sfârşitul veacului al 18=lea, când un preot dela Roma cu numele Lamolia a împodobit o icoană a Sfintei Măria, unde se ruga zilnic în luna Maiu împreună cu prietenii săi. Anii următori mai multe familii au în» trodus această evlavie, care apoi deveni publică. Papa Piu Vlhlea (1800—1823) a dat o indulgenfă de 300 zile pe fie* care zi din luna Maiu, tuturor credin­cioşilor, cari vor face în fiecare zi din această lună particular sau în public rugăciuni sau fapte bune în cinstea Sfintei Fecioare, apoi indulgentă plenară pentru sufletele din purgator primind sfintele taine şi rugândmse după inten* fiunea Părintelui Papa.

Femeia prezentului, mai mult ca fe» meia ori cărui secol, are nevoie de un model minunat de virtute. Şi unde»!

Femeia Cea dinfâi cucerire a spiritualismului

creşfin, primul său altar poate, a fost inima femeii.

înzestrată cu o făptură mai plăpândă, cu o simţire mai adâncă; înlănţuită mai puţin decât bărbatul de nevoile uneori brutale ale vieţii, femeia este ascultătoare chemării spre o lume mai presus de ni* micnicia de aci.

Pe aripile făpturii sale mai lesne de frânt, ea se ridică totuşi la mari înălţimi; însăşi firea sa este o înrudire cu supra* naturalul.

Slabă, dar de o tărie greu de învins;

va putea găsi oare, dacă nu la Regina Cerurilor. Ea este steaua, strălucitoare care ne conduce la Dumnezeul iubirii. Glasul Ei limpede ne învaţă adevărul. Inima*Ţ duioasă ne pătrunde adâncul sufletesc, ştergând lacrima îngheţată pe prispa genii, alungând departe norii grei, cari ne brăzdează fruntea... Viata* l sfântă trebuie să ne însufleţească la sta' tornicie, la practicarea binelui, la rugă* ciune şi împărtăşirea cât mai deasă cu sfintele taine. Credinţa şi biserica să fie temelia viefii noastre pentrucă din acestea isvoresc: iubirea, răbdarea, pacea, hăr* nicia şi tot ce este bun-şi plăcut îna* intea Iui Dumnezeu. Să alergăm cu dragoste la împărăteasa cerurilor pentru a-I mulţumi toate darurile primite prin mijlocirea Ei.

Luna Maiu este luna de mărire, de sinceră rugăciune pentru a ne asigura sprijinul, dragostea Sfintei Măria şi astfel mântuirea noastră eternă...

AURORA BÁRLEA învăţătoare

creştină schimbătoare şi totuşi stăruitoare până la eroism; înclinată spre plăceri dar în stare de cele mai înalte renunţări.

D*zeu are mai mult răsunet în sufle* tul ei; mai mult loc în viata sa; ea este mai viu atrasă spre lumea veciniciei şi nemărginirii. S'ar părea uneori că prin ea a binevoit D»zeu să umple de virtuţi şi iubire depărtarea ce desparte făptura de creator.

Mintea sa mai pujin exercitată, de un cuprins mai puţin întins, dar prinde mai repede, ca şi printr'o luminare de mai sus, ceace este mare, frumos şi dumnezeesc şi

se alâlură acestora cu toată ardoarea. :'Âcfevaru) căzând în 1suf)eîul e\ creşte

3wAv.s eufiste s^s sd ."toininsj paria la înflăcărare. ' 1 Adevărul în sufletul ei străluceşte mal .\U\BV39&. &\BVn\ 3U 3D3C\n\U \ d U1ZB\TJ f)uţin dar arde mal puternic. u i Pentru a împărtăşi comoara adevărului ce' i»a pătruns in irimă şi în suflet; pen»

{ru'a pregăti biruinţă adevărului şi a*l SBLŞO/ „ „ . t , j \ n U U ţSSBSbx&lO 3H. ViBO argi imparajia, nimic nu cruţa, nimic nu

*&\? &\. 55»63\'3ttuzm ă?. 3IUCID.I>. B\HB\E o poate opri sau împiedeca, nici jertfirea ţBauV & .r.VjtujJ B8iB3i\DB"ta &\. .sloinvri bogăţiei nici chiar jertfirea viefei. uo B?B?ÎD i s m \BO 63i\$EV\&amlv% snuo

Astfel, în, marile înoiri sufleteşti -si

morale ale omenirii, o bună şi ,mare oarle îi revine ferneji — acestei făpturi

AJJBC^ ,&3JBD0B-I ,E3110U\ *. 3ZS"tfSv2; ene de frânt dar devotată. . . u \uOB\q sţ rvjo 33 101 iş Bi j ia

U J % B W 8F*SM8feefepn!M? o'ncţ a cărui cauză îmbrăţişată de femee ...cu

Xo, B3ioo\um q sfântă exolfare, a recrutat din randu-3b .s-mim. 3P..BRU\ s t e » U'VBM &nud rile ei admirabile figuri de mucenice. maia

Sângele vărsat de Btuvib. B3itwnl. \&nurui mucenica, curăţenia săcăfuifa iubire, au adus ferulrăâ Evangheliei.

femeia creştină virtuţilor sale şi ne»

multa putere

au propovăduit Evanghelia cuvaţiţ şi slova; femeia a tăcut jţvarjglieHV ' sa' riş. îuSîiă şi1 gutrâ^C

Sale.' v , FO ,63 vi a [a

fi1"

V& 1U1AJ063V mergând cu ex;

sa ne ^xé\niplul vRfii sal

vi.!T,SmOM. 6HD \033QJ\U.bn! Prin ea, Evangelia devine

BtiBOd .o Aid&ti ams &e6upm£ minei înainte de a h lege

prin D3Ì

ca

re»

a ţvliOiriVis K m ^^ abnu ^ I I B W Î i3\n mainile saie poase au adăugat - "

"fa nun lumii t

mai presus d AH:O n. r orice MâhijiitoruîSP Tsus"r'* insvâb ' loads ' remeia, hc^ zuia prin .una şi înălţata p^A. M sus .QOL 3B Ialta ; moşff

PODOABE uire, la Coroana

BKi hoMtenu \vrii\ 3 ATVBWŞ a Evei şi

3 &Vî ara^î plM 1 c'e'âi

iciunii moşîeniioafe a sraorciunii şi blès» ternului prin cea ainîai, dar moştenitoare CUE) IX. 31603H ni Sţ&i-AGV OK) AcAwOK) a narului şi binecuvântărilor prin cea de a doua îacandu»ne astfel

şi pe norBfî

figuri eman '

ioua făcâhau*he a" părtaşi aceloraşi. 1

B .BnsYq ^na'âiubni ioq& .siboiosi isitmc T • Prelucrare din frarrtuzeşlq de,Pr. M. Cr. bmmiiq ţşvBgţug tub ' a M a ţ£uoaa

i Pentru Maica D o m n - A t ì " b u m ^ £ 3 n u

Intrăm y^JdO^, Mai, cea mai frumoasă lună a anului. Natura cu frumuseţile ei încântătoare Ie farmecâT Câmpiile~şî d*eii* lurile cu florile lor multicolore si bine» mirositoare te îmbată cu suălîîite^ p*[IR» fumului ce»l răspândesc îmbelşugat.

'âetaîeV CIEVOTIT

laţilor ce le populează, te mişca şi te le populea^„, v . Y>liu?. pi î3nusBi. Duci înrn SIB y3x»Q tace sa fresal(i şi şa te scuturi de foro* sfas. i ă ; B8 Bfiivoî x»L.ffiîm IBRNk:iaJol peala in care te duse timpul mohorât al iernii, lotul iţi surâde şi zâmbeşte. nno -o 'îosriL' sDiEq IE , c .inSirgrerTran .JUÎPF , h d u f « % fftcmş ^e^^fr^ruis||i

la multe păcate. N u ne lipsesc,o!|n^ ar­mele, de luptă pentru a putea învinge nu,of> ,r.ţMOi3XS .nikiq isrn sa. E3tniM. puterea diavohilui. Arma rugăciunii, in» ir>m.obrinq ied .eaqai nitua isxn eanqr.'D. cun]urare% rîrimejdiţlor, ce. duc Ia pa al şi

\\um iBtn ,vuvu\n3S3tq sijrajd . debatfe ^ ' "^şf f ianul^^i f fâului no^fîffi Astfel rfe pasWa'rtr ctîrăti şi riepâfâîi00^ vieţa pe câfe ne^ăm hotărât să o frăim dună şf. ^Sf^gvedanie dela Paşti.

iune şi cinste deosebită ;afa

tâ şi icul fi jJicuq îbjit." ut>« iUIUIî;i .n.'îîS'lD neprihănită făptură, spre aceea care este Maica , lui Dumnezeu, mai. strălucita .şofiBosiC] t6m Biuiqsî o âiEîîgispX decât .soarele „mai.onorată decât Lhe* iBfn sliuToeirn ; ED.-IBDS .JBITI 3ii;nrs g uo ruvimn ŞL. mai mărită fără, de asemănare npsr^u JSliovsn 3f> luiEaiş.d IBDSO, n efeca/ .serafimii , cum captă sf. rSisenc şi^ aga_ioaJe_ ne vor fi

au. pentrucă

Date ne vor fi. spre bine_ Ua 23iq ism srrîjj-I <f siqs inErnaffi Împărăteasa îngerilor, şi sfin iloj

3 or

^nìe; ne'cazurne' |i' frplurîie' cec Ué a pl&â greu umbrii noştri, dacă»i( cerem 'Etfâ&î* ; 8ni rtsi o s it

rea şi ajutorul prin rugăciuni făcute ,cu încredere, evlavie şi statornicie. Inir'ade* văr, ea este cea mai puternică mijloc citoare la Fiul Ei Isus, şi rugăciunii^ Ei poruncesc oarecum lui Işuş, care o as,f culta oarecum şi acum ca şi atunci când trăia pe pământ. — „(Te poate Dumne­zeu prin porunca Sa, aceea poate şi Preacurata Fecioară prin rugăciunile Şale", zice Riehard de Sf. Laurenjiu. |, ;,A£anw , înţjţirărji e numele meu şi aceea şi sunţ,'deoarece îndurarea Dumnezeu m'a făcut îndurătoare", zice ea către Sf. Brigita, Sf. Scriptură o aseamănă, cu un arbore de oleu frumos pe câmp", curgându i din, mâini rrpUâj

De aceea, ea care este „plină de dar", . poate să împărtăşească tuturor din m i e " -şi darurile Sale. Şi ea voieşte cu mult dor sa mântuiască şi ajute pe foţi pică* toşii, fie cât de rrţari, numai să alerge şi să»i ceară stăruitor ajutorul. Ea. Ea, ca şi înli'un spital public — cum p nu* meşte Sf. Vasile — îşi găsesc adăpost toţi bolnavii sufleteşti, lo(i cei asuprili şi bântuiţi de vitregia sor}ii: „Adu>fi aminte, o Preasfântă Marje, că <din,yeac piy s'a

auzit să fi alergat cineva la tine şi să-§ fost părăsit", zicşiŞf. Aug^uştin.

Şi d.că e aşa de bună manjă, dacă djOre^ţe aşa ,dè rnujt.gă o iubim tşi. şăfi' cerem ajutorul, atunci noi pate . vom şta departe şi indiferen|i ? Nu, ci .pe vom apropia cu Joi focul dragostei noastre de această blândă şi neprihănită Pecioară-djn Nazaret, cjnsiindu^o tot mai mult,, rugândVo cât . njai.,-cles şi urrţiândufi yjeaja şi vk|uţile sfinte.ţn deosebi umi= jinja şi curăţenia, ferindu-ne tcu tot preţul

vrednice de fii Ei. I In această lună. să o cinstim prin

ac6£ft! [c*ă*f pp~jfŞnx ruga mai mult EL* prin recitări de Paraclis, Acaftisf sau Rotar, prin vizitarea mai deasă a sf. Bi* serici prin şpgrjdanje,, şj, cuminecare evlayipaş^, prin medjjarea zilnică a yirlu* J or-jei de prin TG Jiţ cg fffLuna._ Maiu," sau „Luna Manti^rprip asistarea la de~ y^H'nile ce, şş> fac |u gjnşlea Ei şi prin împodobirea icoaiiei Sale.

„Maică Preacurată ajută*ne să te iubim". T Ă M A Ş - V A L E N T I N

102 -.1 IS R2 VIO/. —

Cum ocroteşte Maica Domnului < pe eylavioşii s 32tX

¿3

r O fată iânără^ mir'9 cTimi* peajă de Iulie,£fâ. piecâVsinguţa ^Călre jo

Marrâ ... . ... :ra,ş calc uc câţiva Tem.

86rrrài ş onuiB sb iC .3n£giŢ ,nmn g Pg d? u m , f^yiSc^ato^rozaruI SI începe

irsoQ

să-1 recilezé liniştită. Spre a face^cât fhâj reped (cdruj^«l,.Cj luă 3e»a dreptul pe o Cărare. N n m ^ ^ r n ^ f şi , rjinlr'nn mă» răciniş îi ese înainte un câine mare ce sé° àpìèpìimăi"kaf L Î L ìrièé^f 1 'se0 :sperie dax. .c|inde„ ar la foarte' blând" şi'prie*

tenos, ca şi cum, şi*ar' n gasif pe vechiul său .stăpân. Fata vă'zâiidu-l liniştit îşi continua drumul nesiingnerită. Câinele se Jinea mereu după ea. La jumătatea drumului, pe neaşteptate,' îi sare înainte ăfenid isi îurxr/3 , teul i < [uootovI . -un necunoscut cu întajişare posomorala, foarte urât şi zdrentos, dar puief'nic. . OUTn.SC.Cl 3f&ţsn£8 ,tf,t;i Ub-^A EjiaT —

Acesta o ia d^b r^pe . ^ a m e n i n * tJndupO cu moarta dac|,,nup ya-r merge cu el. Sărmana fată scoase un strigăt,d^ groază şi spainj3 f Liraceiaş.i cjipă câinele:

misterios ce o însoţea, care până atunci părea atât de blând, sare ca şi iurbat asupra nemernicului, frântindud la pământ cu atâta putere încât blâsiămatul îşi pierdu orice curaj. Câinele însă nu se mul(umi cu atât. In înfige labele în piept; şi cu o privire furioasă par'că voia să*l ameninje cu moartea dacă ar face cea mai mică mişcare. In acest timp fata se •depărta binişor. N u peste mult o ajunse •câinele, credinciosul ei tovarăş şi apă* rător. Plângând de bucurie, ea îl mân* găie puţin, apoi porni mai departe. La

întoarcere, când era aproape dc oraş, câinele dispare deodată de lângă ea fără să*l mai poată vedea vreodată.

N ' a fost oare acest câine un mijloc de ocrotire trimis ca prin minune de câtră Preasfânta Fecioară, acestei tinere fete ? De fapt a fost o răsplată pentru evlavia credincioasă arătată fată de Maica Sfântă.

Acest fapt a fost povestit de ea unui preot şi întărit cu jurământ, rugându*l să-I publice spre mărirea Maici Domnului.

P . V .

Neamurile la Dumnezeu (snoavă din popor)

După ce a făcut Dumnezeu fot felul •de neamuri de oameni; a chemat la sine pe câte*un om de fiecare neam, ca să ie împartă daruri. Dar ca să nu facă ne* dreptate., fără voia sa, a spus lui sfântul Petru i a va da fiecărui om ce va cere «cu cea dinfâiu vorbă.

Şi a venit întâiu Evreul. — Noroc ! a zis el intrând. — Noroc să ai! răspund Dumnezeu,

şi de atunci norocul (ine morţiş de Evreu. A veni apoi Grecul. — Noroc şi bine! zise el. — Norocul l*a luat Evreiul, dar binele

al tău să fie! răspunse Domnul. Şi de .atunci Grecii au atâta bine.

Abia a plecat Grecul, şi»a a intrat Turcul.

Noroc şi bine! zise Turcul. Norocul l*a luat, Evreiul, iar binele

Grecul. — Dacă le*au luat, sănătate Doamne !

zise Turcul fără supărare. — De sănătate să ai parte! îi zise

Dumnezeu. A c u m a venit Românul.

— Noroc şi sănătate, Doamne! — Norocul l*a luat, Evreiul, iar să*

nătafea a luat*o Turcul. — Dacă le*au luat, a lor să fie. Ini*

ma să ne fie bună, că toate ne par bune, Doamne!

— Bună fie»}i inima. Române! ră punse Dumnnzeu.

A venit acum Ţiganul. — Noroc, Doamne! — Norocul Ua luat Evreiul. — Să fie de bine ! — Binele l*a luat Grecul! — Să*l poarte cu sănătate! — Sănătatea a luat*o Turcul. — Apo i de părinte, toate le-ai dat?

C e mai râs şi de ocară pe noi o fi asta ?

— De râs şi de Ocară să fii între nea* muri, Ţigane. Şi de atunci a rămas Ţiganul de batjocura lumii, fiindcă a fost obraznic cu Dumnezeu.

G . C O Ş B U C

Orice rău aduce vătămare mai muii celui ce»l face, decât celui care îl îndură.

Sf. Toma d'Aquino

F A P T E , P I L D E Ş l A S E M Ă N Ă R I

I n f râna rea Cineva a trimis odată sfântului Maca*

rie din Alexandria nişte struguri frumoşi, proaspefi şi buni.

Vâzandu-i, îi veni poftă să*i mănânce Vrând să-se biruiască, îi himise unui

călugăr neputincios, care poftise şi el asemenea struguri,

j Dar şi acesta, ca s㻺i înfrâneze pofta, ii trimise altui călugăr şi mai slab.

Astfel strugurii, trimişi dela unul la altul, au ajuns iar la Macarie, întregi şi neatinşi.

Cercetând sfântul aceasta întâmplare, a afbt că foji fraţii, deşi poftind strugurii s'au înfrânat.

Mul|umind Domnului pentru progre* sul făcut de călugări în lăpădarea pofte* lor şi*a voinţei lor, a luat struguiii şi i*a dat spre mâncare păsărilor ceriului! Azi mai rar asemenea înfrânare, chiar şi în mănăstire.

De u n d e şill? Un muncitor de atelier întrebă într'o

zi pe tovarăşul său; de unde ştie el că este Dumnezeu. Dar tu ue unde ştii că ai o mamă, îl întreabă din nou celălalt. — Ei bine! Pentrucă fiecare copil mi*a spus că am una şi văzându*i purtarea de grijă fată de mine, n'am simţii nici o greutate să cred că această femeie care îmi spunea că e mamă, să*mi fie înir'a* devăr. Tocmai din aceleaşi pricini cred şi eu în Dumnezeu. Mi s'a spus că el este, iar când am cunoscut prin Mântui* torul Isus, cât de bun e acest Dumnc* zeu, vorbindu*mi în conştiinţă şi ieriân* du*mi păcatele şi având atâta purtare de griji pentru mine, n'am simţit nici o greutate să cred în El.

Inima se îndreaptă spre Dumnezeu

- In toate vremile inima omenească îr* necazuri s'a indrepiaf spre Dumnezeu. Chiar păgânii cei mai sălbateci o fac aceasta. Câtă vreme trăeşte omul bine şi fără griji, e păgân; în necazuri însă recurge la ajutorul celui Preaînalt. Aşa un sălbatec d i n Madagascar începu să se roage: „ O , tu Cel veşnic! îndură-le spre mine, căci eu sunt trecător; O, tu Cel fără de margini eu sunt numai un picur; O, puternice, eu sunt slab; O, Fântâna vieţii, eu sunt aproape de moarte; O, ştiutorule, eu sunt în rătăcire; O, bine* făcătorule că eu sunt sărac; O, atolpu* ternice eu nu pot nimica".

Semnul înţelepciunii Semnul prostului: nici binele, nici răul

el nu*l aşteaptă dela dânsul, ci numai dela alţii.

Semnul înţeleptului: şi binele şi răul el îl aşteaptă numai dela dânsul.

Semnul celui ce înaintează pe calea înţelepciunii: Nu ocăreşte pe nimeni şi nu laudă pe nimeni, nu se plânge de nimeni şi nu dă vina pe nimeni; nu vorbeşte nimic de sine, nici că este mare, nici că ştie multe. Nu i*a mers bine o treabă? El este cauza. II lauzi? Râde de line. II ocăreşti ? Tace şi nu se apăra..-

Puţin îi pasă dacă lumea îl ia drept un prost ori un incult. Intr'un cuvânt, el nu se mai teme decât de sine, ca de un duşman, care mereu îi pune laţuri înainte,

din E P I C T E T

w A Reprezentaţie de teatru Jl I 1 M

In seara zilei de 25 Aprilie c., în sala mare de pictură .: fabricei „Iris" din Cluj, în fa(a unui numeros public, s'a jucat „Jertfe", piesă dramatică în 4 acte de d. Octavian Prie, prov. univ.

Pen(ru bunul succes a acestei piese a ostenit mult d. dir. Aurel Hideg, insfruind .actorii, cari cei mai mulp au fost pentru

Piesa a plăcut foarte mult publicului, care a aplaudat îndelung pe actori, dar în mod deosebit s'a făcut o călduroasă manifestare pentru autor, care era dfc fa(ă. Preotul V . Chindrjş, analizând piesa, face un mic raport despre activi» fafea literară a autorului, care a dovedit mare talent de pătrundere în sufletul L iş 'giiioq yib-j ,e&bniii;qvi T U ^ H

1U£ (trnijrt ta .mâner.

D.-nn : Oct. Prie, V . Chindriş şi A

jliflid -prima dală. pe, scenă. Cu toate acestea succesul a. întrecut, aşteptările. , o

era HfisrmtJfucahd "cu.'unJ talent* de©» sebiîi 1 1 d-^barîr?^îgenia^UnguVag c care' deşi ca amatoare numai, totuşi a inter» pretat ffehtţi(Mj«gh»«ilri, <fcu Orprişepeicnşi

5 l i f f i f a ! f e i I « : ^ r i t ă s n i 8 ab aimîn atşsdrov Asemenea sau distins in roluri d-nii:

€TFI. r"Fui«mn r m w - m â h % lw.

Ealicqa, (Dunbfecedîrii, r.EVpfSafcg4 ©niC§»> «fkB, £11 5^/fiî^cuîo^. figâqşiiîdşi;ji£!a»

l<adu, dş. 1. Kusu, Jb. Boar şi 1. brânca, p8poruraf,Il?aflP î M f S c W W d ^ flHJP s c M ^ ş l ' rHfv'eff, cîfpşi « f t f m $ f e e l 4 ! de teatru; redându»ne în foaie fatMrjfifţî viîi'dinOVăataitsatelor noastre

tttitjl mtW à'ciorii tfesiî „j4tfP !. 0 i ' u m ( l T J ) h aitş sbuu jb ;uLc Itrçi.ievol jq ir

Atât piesa „Jertfe", cât şi .celelalte scrieri ale d*lui Prie, sunt foarte bine a» preciate de cei competenţi. După cum bine observa ^dl. JN. lorga^ scrierile d-lui Prié, n'aurfos{hriinecu;v$nf^te' rJii ) ipï u al bere în v r o cafenea „literară" ' dirt'-Bii»1

cuieşfi, nici .n la folosit autorul «cnduclelg sa%S a i3fi ^ . ţgcî f lmeja de .gazeţă,: tptpeţ

Stârnit o nrare- admiraţie în ^cei ce I:e CtJrféfec^" r'3 b i .uisanmiJU m U9 »? •ruineFl nnq lujeoriLO irf. bi.ib af.IJ.3T23

• .-l - ^-V.F Â. r? R ,--F [mol ,-nfihai ii} EŢUI'ieiioa nî IFUS'jbnidiov ,U3S

, Duminică 3 .Maui la orele X, .seara, se va

»«ULJ»JiA03 ITJJRŢFE: pfiţfe-Vi MISSHN twtiajffOPDC^ în 2 acte de A . Meliriz-jCititorii noş.ri <lm,.Qlul sunt invitaţi. Intrarea ^ M ă . b r n £* i î t l u ^

Pr . M . C R À I À : Vrei să fii sănătos? P R O T O P O P P E T R U D O M . Ş A : Amăgiri amare. S U C I U I O A N : Spre o nouă vieata. „ N Y C E N A S " : Câţî.în Hrisfos neam îmbrăcat? A U R O R A B Â R L E A : Luna Preasfântei F ecioare Maria P R . M . C R . : Femeia creştină T Ă M A Ş V A L E N T I N : Pentru Maica Domnului. P . V . : Cum ocroteşte Maica Domnului pe evlavipşn săi. G . C O Ş B U C : Neamurile la Dumnezeu, Fapte, pilde şi asemănări: Infrânarea ; De unde şti?; Inima se în*

dreaptă spre Dumnezeu ; • • f / / « • D I N E P I T E T : Semnul înţelepciunii I . : Reprezentaţie de teatru.

f r S f c ^ w i n î 11,« Vi

,&i\oó •smw 6\\um»bfe)bn"uVţ\ş , \JU£ nu O\CD& ars irji

R E D A C T A Ş I A D M I N I S T R A T 3 : C L U J P . C U Z A V C D L N O . T.

A P A R E S U B C O N D U C E J E A U N U L C D M I F V F

fS*8f . O M a u R . ' - - J > î • A B O N A M E N T A N U A L 5 0 L E I .

Către cititori

Ne bucură mult faplul că rev, noastră este primită foarte bine pretutindeni.

Cine numai doreşte cu sinceritate ca să trăiască viea}a creştineşte, auzind de această revistă ni»o cere; pentru ca să fie ajutat la lucrul mântuirii suflatului. Necazul mai mare e că nu toţi câji pri» mese revista, ne şi trimit abonamentul.

Aici în Ciuj, atât între redactori, cât şi între colaboratori avem persoanele cele mai indicate pentru această misiune a scrisului.

Noi nu crufăm munca şi jertfa posibilă de adus, ci lucrăm cu drag în ogorul Dom­nului şi aşteptăm răsplată numai dela El.

După cum am mai scris, am vrea ca barem în forma cum se prezintă acest

exemplar să-i dăm o apariţie săptămânală pentru 2 sau cel mult 3 Lei. Dacă citi­torii ar plăti-o, am eşi şi noi bine. Dar un astfel de exemplar ne costă dela 5—7 mii Lei (variind după tiraj, tehnică şi hârtie),, şi încasările săptămânale sunt departe de ,i acoperi aceste sume. N'avem nici un fond sau subvenţie stabilă; iar din" jertfa ce o putem noi aduce, nu ajunge pentru a asigura o aparifie săptămânală, la care lunar trebue cel puţin 20 mii Lei. Până la data de 3 Oct. c. revista va ieşi numai lunar câte 4 numere odată; iar după aceia îniă* rindu-ne mai bine, punem nădejdea în Dumnezeu să o scoatem săptămânal după cum ne-am propus.

R E D A C Ţ I A

t- ¡9J