279899 Censura

Anul I. Oradea-Mare 1922. Maiu 15.

SCOM.HNOU R e v i s t a p e d a g o g i c i a corpulu i d idact ic primar d i n j u d . B ihor . O r g a n u l of icial a l Rev izora tu lu i şco lar d i n O R A D E A - M A R E .

Inserţiuni şi reclame se publică după tarif. Manuscrisele nu se înapoiază

A p a r e la 1 şi 15 a lune i . Sub conducerea unui comitet de redacţie.

Ab» Pe an . . . » Pe V8 an . , Redacţia şi A'

Re\ ,

IN JURUL ANCHETŞI REVIZORILOR. — REFLECSIUNI SI OPINII ULTERIOARE. —

Raportul sumar, publicat de noi asupra confe­rinţelor la cari au fost întruniţi revizorii şcolari din ţară, în luna trecută, a avut darul de a stârni câteva observaţii juste şi obiective, asupra chestiunilor, cari s'au tratat la Bucureşti. Aceste reflecsiuni ne sosesc din partea dlui Revizor dela- Cluj, care, din motive neatârnătoare de voinţa dsale — n'a luat parte la

de multe scoale şi de mulţi învăţători. Şcolile nu se pot clădi de pe o zi pe alta, dupăcum nici învăţătorii nu-i putem creşte şi pregăti la repezeală. In privinţa aceasta, dacă sunt lucruri bune la noi în Ardeal, 'ar trebuie să fie recunoscute şi acceptate şi de fraţii noştri din regat şi cu toţii să înlăturăm ceeace e rău. Are dreptate fratele dr. Stroia, că după anul 1868

această anchetă. Cum aceste opinii ne vin din Ioc statul unguresc în multe comune s'a îngrijit de şcoli Competent — dl dr. Wtlt a fost inspector şcolar 'şl - & statificat multe şcolî comunale şi confesionale. D a r sub regimul ungar — ş i prezintă astfel t o t interesul' totdeauna a pretins ca averea şcoalei, foste comunale pentru oamenii de şcoală — cu asentimentul dsale, sau confesionale, să rămână destinată pentru învăţă-şi cu mici modificări de formă — am găsit, că e cu mânt, dat fiind- că aceste averi s'au strâns din sudoarea cale să le dăm publicităţii, pentru ca să le cunoască cetitorii „Şcoalei Noui£ şi'n special domnii revizori din Transilvania.

Vorba vorbă aduce şi ideile idei! Ar fi de dorit ca şi alţii să-se rostească asupra acestor probleme de actualitate, cari ne preocupă. Şi am fi bucuroşi să înregistrăm în coloanele revistei noastre chiar o discuţie polemică pe tema aceasta. Lăsăm deci să urmeze scrisoarea adresată de dl dr. Wilt câtre dl Revizor al judeţului nostru:

Frate Tulbure! Revista „Şcoala Nouă" ce o redactezi, în Nr. 7.

aduce un raport cu titlul „Revizorii din toată ţara la Bucureşti". Din acest raport văd, că la 7 şi 8 Aprilie c. la Bucureşti aţi ţinut consfătuiri cu privire la starea localurilor de şcoală. Regret, că Ia consfătuirile acestea eu n'am putut lua parte, pentrucă — din cari motive nu ştiu — eu n'am fost încunoştinţat.

De mult ar fi trebuit să ne strângem la Bucu­reşti sau la Cluj şi să ne sfătuim împreună ca să putem lucra după un plan unitar. înainte însă de aceste conferinţe era nevoie să avem un program (

pentruca fiecare revizor să-şi poată face propunerile în scris. Propunerile acestea să fie trecute apoi la secţ i şi numai pe urmă să fie discutate în adunarea generală.

Durere, analfabeţii sunt încă mulţi şi avem nevoie

poporului şi astfel în locul prim poporul are drept la şcoală. Statul a avut dreptul să infiinţeze şcoli ori unde a voit, insă totdeauna el cerea ajutorul comune­lor sau confesiunilor. Pentrucă înainte de 1868 bise­ricile şi comunităţile de avere (fondul grănicerilor, fondul săcuilor etc.) primeau donaţiuni dela statul maghiar, ca din ele să grijească de şcoli. Prin urmare averile, şi fondurile acestea nici astăzi nu se pot în­trebuinţa, decât pentru învăţământul poporal. Chiar şi dacă am statifica toate şcolile şi atunci statui ca su­veran, iar poporul ca talpa ţării, are drept incontesta­bil la şcoală. Dupăcum şcoalele comunale au trecut în administraţia statului tot aşa pot trece şi cele con­fesionale. Este vorba insă de susţinerea lor în stare bună şi de zidirea de scoale noui. In trecut statul pretindea în multe locuri ca comuna să se îngrijească de susţinerea edificiului şcolar în stare, bună. Aceasta se făcea pe o bază legală, căci fiecare comună presta 5 % sau 10o/„ dare şi astfel impozitul acesta nu era propriu zis o „dare şcolară", ci era o „dare comunală", pe care o plătea tot omul.

Vi-s'a spus la conferinţă, că învăţătorii confesio­nali sfatificaţi pe loc -sunt şi rămân statificaţi definitiv. E bine, dar învăţătorii aceştia trebuie şi plătiţi. Retri­buţia lor, asigurată până acum din partea comunelor bisericeşti, ar trebui asigurată şi pe mai departe pentru scopurile învăţământului, fiindcă aceste venituri nu se

Pagina 2. Ş C O A L A N O U A Nr. 9.

pot folosi, decât pentru şcoală şi cultură. Statul să asigure salarul, dar învăţătorii să fie plătiţi regulat, dupăcum era în trecut, când fiecare învăţător de stat la prima a lunei îşi ridica salarul dela perceptorat fără nici o piedecă şi fâră nici o întârziere. In trecut, ba chiar şi în timpul revoluţiei din Ungaria, învăţă­torii de stat erau plătiţi regulat. In judeţul Szabolcs, unde mă aflam eu ca inspector şcolar sub regimul lui Szamuelli, au.fost plătiţi chiar pe 3 luni înainte. în­văţătorii sunt lumina poporului. Ei trebuie plătiţi regu­lat, dacă vrem ca lumina aceasta să lumineze spre binele neamului şi al statului. Durere multe lumini s-au stins şi, acum neavând oameni, n'avem cu ce să le aprindem.

Ni-se spune, că avem şcoli normale destule. Eu admit, dar în trecut inspectorul şcolar avea o legătură strânsă cu şcoala normală şi nici un absolvent nu părăsea preparandia fără ca revizorul să nu-1 cunoască, Acum văd, că suntem eschişi dela controlul şcolilor normale, cari astfel lucrează pentru noi, însă fără noi. Revizorul şcolar — mai bine zis inspectorul şcolar, pentrucă noi nu „revizuim", ci „inspectăm" şcoalele — ar trebui să fie delegat din oficiu a inspecta şcoalele normale şi a lua parte la toate examenele. In trecut fiecare şcoală normală îşi avea eforia sa, compusă din oamenii cei mai de valoare, iar preşedintele ace­stei eforii era inspectorul şcolar, fără de ştirea căruia nimic nu se întâmpla în judeţ referitor lâ creşterea învăţătorilor, înfiinţarea şcoalelor şi cultura poporului

Ai spus la conferinţă, că prefecţii să fie autori­zaţi a impune comunelor un impozit special pentru zidirea şcoalei primare. Ai dreptate,' însă impozitul acesta de 1 0 % sau 1 5 % cât va fi, ar trebui să fie votat de parlament, cum am făcut eu propunerea în trecut. Din suma aceasta fiecare judeţ după împreju­rări să-şi primească cota din care să poată edifca şcoli şi să le poată păstra în stare bună. De sigur nu vom putea să edificăm deodată 25.000 de şcoli, însă după un plan bine alcătuit în curs de 10—20 de ani vom putea avea multe şcoli. Prin colecte la noi în Ardeal şcoli anevoie vom edifica. Vei fi ştiind, că în trecut oficiul de statistică în conţelegere cu inspec­torii şcolari au lucrat un plan minuţios după judeţe, în baza căruia şcolile noastre româneşti în scurtă vreme aveau să fie statificate. Tot asemenea am putea pro­ceda şi noi, dar să înţelege cu mai multă minte şi toleranţă. Din pădurile statului, da, se pot da lemne cum ai cerut Tu, pentru scoale, însă lemnele acestea să fie folosite exclusiv pentru zidirile şcolare. In trecut pentru o comună am primit gratuit o aşa cantitate de lemne, încât am putut ridica şcoala fără de nici un ban. (Avem păduri destule şi totuşi noi, funcţionarii de stat, tremurăm de frig!) Vezi bine, pădurile trebuie folosite în locul prim pentru şcoli, fiindcă şi pădurile sunt obşteşti, adică tot statul le-a donat bisericilor sau comunităţilor. Ai dreptate, că Ministerul Instrucţiuni' să intervină la forurile competente bisericeşti pentruca

într'o formă oarecare să predea şi localurile ^coaielor confesionale. Aceasta însă trebuie să se facă de ur­genţă şi fără de nici o piedecă, pentruca să ne putem îngriji de repararea lor. Aceste localuri pot rămânea şi mai departe ca averea comunelor bisericeşti, dar folosinţa lor să fie asigurată pentru stat, care nu este altceva, decât şcoala poporală, la care are drept tot satul.

Rolul revizorilor, mai bine zis al inspectorilor şcolari regeşti din trecut, era dupăcum ştii foarte im­portant. El era un funcţionar de stat superior, în rang de consilier. Nu era sluga prefectului, dimpotrivă pre­fectul maghiar nimic nu făcea în judeţ fără ştirea in­spectorului şcolar. (N. R. De chestiunea aceasta ne vom ocupa special în „Şcoala Nouă".)

Eu cred în fine, că noi nu avem lipsă urgentă de „zonă cultură" şi nu trebuie să naţionalizăm şcolile primare ale minorităţilor, ci trebuie să facem aceea ce nu s'a făcut sub regimul maghiar, adecă să lucrăm ca minorităţile să se simtă bine în ţara Românească şi să trăim cu dânsele în cea mai bună înţelegere şi armonie. Numai prin cultură ne impunem! Ne trebuie cultură şi şcoală multă, ca să putem scoate ţara la liman. Văd şi eu, că cu şcolile primare nu ne prea putem lăuda înaintea străinilor. Dar să nădăjduim în viitor!

Mai zice darea de seamă, că ni-se cere un tablou despre localurile şcolare, cari vor trebui clădite şi reparate, pentruca apoi să se ţină o nouă întrunire în luna lui Maiu. Ar fi de dorit ca pentru alcătuirea tabloului să ni-se dea un ordin precis, ca să putem culege datele necesare şi apoi colo în Septemvrie să se ţină o întrunire la Cluj, ca & piitem lucra temeinic şi să ne putem sfătui împreună asupra tuturor nevoi­lor noastre.

Aud, că e vorba să ni-se taie din salar. Dacă voi acolo la Bucureşti n'aţi avut nimic de zis, ce să mai zic eu de aici ?

Cluj, la 25 Aprilie 1922. Te salut cu drag:

Or. G . Vi l t . *

Domnii revizorii, care ar dori să-şi expună vederile sunt rugaţi a ni-le trimite, ca să le publicăm imediat în numărul viitor. Chestiuni importante, chestiuni de mare interes şi actualitate ne stau în faţă. Acum e momentul să Ie lămurim şi să ne afirmăm. In special ni-se impune să luăm o atitudine uniformă faţă de noua situaţie creată în învăţământ prin statificarea învăţătorilor confesionali. Situaţia nelămurită şi echivocă din prezent nu mai poate dăinuii, decât în paguba însăşi a problemei. Din partea superiorităţii întârzie directiva, care o aşteptăm. Am dori deci ca cât mai mulţi domni revizori şi bărbaţi de şcoală să-se rostească. Coloanele revistei noastre sunt la dispoziţie!

( g h . t.)

Nr. 9. Ş C O A L A N O U A Pagina 3.

Sufletul artistic al copilului.*) In observarea educaţiunii copilului, o latură de

cea mai importantă pentru formarea şi complectarea ulterioară a caracterului copilului este partea artis tică ce rezidă în sufletul născând al copilului.

A şti să 1 îndrumezi şi să i cultivi acest dar na­tural, este a 1 ocroti mai târziu în vârsta matură de toate influenţele pernicioase ale mediului social, este a creia din fiecare copil o personalitate întreagă, cu caracterul precis, cu opinia lui sigură, cu iniţia­tiva Iui individuală, în toate împrejurările vieţei.

Copilul iubeşte prin atavlsm natura. Deprin-zându I a o admira, îl vom sustrage mai târziu din localurile închise, şi 1 vom obişnui a trăi în mijlocul adevăratei atmosfere prielnice sănătăţii lui trupeşti şi sufleteşti. Sănătos la trup şi voios la suflet, e! va pâşl -vânjos pe calea spinoasă a vieţei.

înainte ca influenţa educaţiunei să fie simţită de copil, putem remarca în el oarecari trăsături par­ticulare ale impresiunlior sale quasl-estetice.

La începutul vieţii sale, în casa părintească oricine a observat că pe copil îl fascinează orice fru museţe aparentă: flacăra focului, jucăriile străluci­toare, jocul razelor solare pe o oglindă, etc. In afară de casă, murmurul apel, o livadă smălţată de flori, zăpada căzută de curând îi extaziază, şl mai târziu luna şi stelele îi îndreaptă atenţia spre frumuseţile naturii! Această natură neperltoare, veşnic tânără rămâne toată viaţa pentru om — regele său — una din principalele s le bucurii.

înaintând în evoluţia sentimentului artistic, co pilul începe să cunoască colorile şi să aibă prefe­rinţă pentru anume coloare.

Preyer descopere, făcând experienţe cu fiul său, că în anul al II lea al existenţei avea o preferinţă remarcabi ă pentru colorile strălucitoare şi luminoase, astfel ca roşu şi ga ben. Experienţele au fost făcute şi de alţi psihologi şl observatori ai copilului. Către al III lea şi al IV-lea an al vieţei simţul său estetic începe să fie remarcat şi preferinţa pentru anume culori să se fixeze.

După co'ori, vine forma obiectelor, care atrage atenţia copiilor. Copilul mic este atras de arcul cu-curbeului, de rotunjimea mingei, a corpului mlădios al pisicei, pe care o mângâie.

Că, copilul mic este fermecat de formele lucru­rilor, aceasta ne-o dovedeşte preferinţa ce o arată el tuturor lucrurilor mici. Pasiunea sa pentru micile păîărele, pentru insecte, scoici, precum şl locul im­portant ce I dă în vocabularul său, Ia tot ceeace ex­primă ideea de mic, de mititel, denotă din vreme un gust particular, înnăscut.

La această epocă sentimentul estetic este mal complex, căci interesul copilului pentru tot ce este

*) Reproducem acest interesant articol din revista „Şcoala română" Nr, 7—8.

mic şi de aparenţă fragilă, implică şi sentimentul de milă, care începe să se desvolte în el.

Tot aşa urmărind neîncetat copilul, vedem că, după culoarea şl forma obiectelor, el dobândeşte idei din ce în ce mai precise de contur, de simetrie şi de proporţiuni.

Unii copii, chiar înainte de a se începe cu ei educaţlunea pozitivă, câştigă un oarecare simţ al regularităţii şi simetriei.

Trăind neîncetat în mijlocul celor mari, cari dau atenţie regularitate! şi simetriei în vieţa casnică, văzând necontenit legile fixe, după care se conduce mecanismul unui menaj, aranjarea şi curăţirea cameri-lor, aşezarea mesei pentru mâncat, e t c : toate aceste amănunte, punând baza unei rigidităţi morale, dau copilului şi elemente de o valoare estetică.

Aşa dar, aceste plăceri elementare procurate copilului d e : lumină, coloare, formă, contur, simetrie, regularitate, constitue baza unei vagi precepţiuni a frumuseţii.

Un mic copil poate fi cspabil de o reală ad-miraţiune pentru figurile frumoase ale semenilor de vârsta lui, cât şi ale persoanelor mari căci, în această admiraţiune se amestecă elemente diferite: strălucirea ochilor, şi farmecul unei voci dulci şl muzicale.

Acelaş izvor îl are şl iubirea lui nemărginită pentru flori, căci el percepe mal bine decât prin oricare alt lucru frumuseţea culorilor, formelor, simetriei şi regularităţii.

Florile, aceste mici minuni de intuiţie pentru copii, cu misterioasele lor culori catifelate sunt anume făcute, ca să încânte vederea micului copil. S'a constatat că mai toţi copiii cari au trăit liber în mijlocul câmpiilor zmălţate de flori şi al grădinilor şl au avut libertatea să atingă florile, au devenit unii celebrii artişti, alţii mari admiratori al fru­museţii eterne pământeşti.

Aci intervine — la această epocă — şi datoria şcoalei de a promova mai departe simţul artistic al copilului. In escursiunile pe cari institutorii Ie fac cu elevii, să se lase Ia o parte formele rigide şl pedante de a clasa impresiunile după anumite reguli mai dinainte stabilite. Spontaneitatea sentimentului artistic înnăscut în copil îl va îndemna să observe şl să exploreze frumuseţea infinită a florei câmpiilor, dealurilor şi pădurilor.

In consecinţă, atât în familie, cât şi în şcoala — îndrumând neîncetat atenţia copilului spre observarea şi admirarea naturii, vom face din copiii noştri oameni liberi — cari vor prefera oricând, în viaţă, aerul îmbălsămat şi dătător de viaţă al pădurilor — aerului confinat, plin de miasme al cafenelelor şi al cluburi lor şi numai atunci vom reuşi a preface radical societatea de azi.

T a t i a n a N . B o b a n c u . Institutoare Piteşti.

P a g i n a 4 .

O lecţie practică la clasa IV: L u p t a lui M i n a i V i t e a z u l ia C ă l u g ă r e n i .

Introducerea, a) Ce râu trece prin Bucureşti ? Al cui afluent este Dâmboviţa ? Ce afluenţi are Argeşul pe partea dreaptă? (Se scoate un elev la hartă să arate Neajlovul. Se arată elevilor drumul dintre Guirgiu şi Bucureşti pe hartă. Dacă nu se găseşte hartă propunătorul va face o hartă pe tablă însemnând în ea localităţile şi râurile de cari are nevoe. Se spune că acest drum trece printr'o vale strimtă, pe "care apa Neajlovului o preface într'o mlaştină greu de trecut-Valea aceasta îngustă trece printre două dealuri aco­perite cu păduri şi se chiamă Vadul Călugărenilor; aici se găsea un pod de lemn. V a plăcut bătăliile pe care le-aţi auzit despre Români şi duşmanii noştri ?

b) Dacă toţi veţi fi cuminţi vă voiu povesti astăzi o luptă mare pe care Mihai Viteazul a avut-o cu Turcii.

Tratarea, a) S'a mâniat rău de tot Sultanul când a auzit că Mihai a omorît pe toţi Turcii din Bucureşti şi a prădat cetăţile Giurgiu şi Silistra: şi mâniat cum era chemă la dânsul pe vestitul său general Sinan— Paşa şi-i spuse: Ia-ţi oştire câtă vrei şi mergi de adu viu sau mort pe „ghiaurul" de Mihai. Şi şi-a luat Sinan armată câtă frunză şi iarbă peste 100.000 de truci şi a pornit spre ţara muntenească pe jos, fiindcă pe vremea aceea nu erau drumuri de fier; ba şi-a luat cu el şi steagul cel mare al Turcilor cu care ei se credeau nebiruiţi.

Mihai află că Turcii vin spre Muntenia şi deşi era singur, fiindcă nici unul din aliaţii lui nu-i trimise­seră ajutor, nu se înfricoşează.

El îşi trimise familia la Sibiu ca să fie mai în siguranţă şi cu mica lui oştire, — vre-o 16.000 oameni, — se. duce la Dunăre, să oprească năvălirea în ţară a Turcilor cari sosiseră după mai multe zile de drum. O lună de zile, aproape, Mihai isbuti să ţină armata turcească pe loc; însă văzând că în câmp deschis nu poate lupta cu atâta mulţime de oameni se hotărî să se retragă în valea cea strimtă a Neajlovului, la Vadul Călugăreni­lor şi aşteptară acolo ca să sosească oştirea păgână.

In ziua de 13 august 1595 (se scrie pe tablă) soseşte şi Sinan la Călugăreni şi pe când ostaşii lui mergeau printre cele două dealuri ale văii cântând cântece de biruinţă, deodată Românii ies din păduri şi aruncându-se asupra Turcilor, începură a omorî în dreapta şi în stânga cu săbii, coase şi topoare. Răsuna alea de gemetele şi vaetele Turcilor şi chihotele de vitejie ale Românilor . . . Ostaşii lui Sinan încep să' se dea înapoi văzând furia Românilor, însă Sinan îi îmbol­deşte ca pe vite dinapoi, şi şiruri proaspete de Turci se aruncă din nou în luptă şi lupta se înteţeşte din ce în ce mai tare. Fiind mulţi, Turcii reuşesc, după o luptă grozavă, să treacă podul de lemn depe Neajlov, iar oastea cea mică a lui Mihai, istovită de oboseală, abia se mai ţine pe picioare.

Văzând aceasta, Mihai îşi strânse oastea şi cu toţi se rugară Iui Dumnezeu să le ajute, apoi domnul

le vorbi despre vitejia strămoşilor, vorbe la auzul cărora soldaţii par'ca se mai învioraseră. Şi ca să-i îmbărbăteze şi mai mult, Mihai smulge o secure cu două tăişuri dela unul din soldaţii săi şi facându-şi semnul crucii se repede ca un fulger în mijlocul turcilor şi omoară în dreapta şi în stânga pe toţi câţi întâlni, Românii însufleţiţi de curajul lui Mihai se repeziră cu mai mare putere asupra Turcilor, Turcii înfricoşaţi de curajul nemaipomenit ai Românilor încep să fugă şi în iuţeala fugii lor şi în îmbrânceala şi grămădeala dupe pod, Sinan fu trântit în mocirlă cu cal cu tot aşa de tare încât s'a lovit de pod rupându-şi ultimii doi dînţi cari îi mai rămăseseră în gură, şi ar fi fost omorît dacă nu săreau nişte ostaşi să-1 scoată la mal Multe steaguri şi proviziuni a luat Mihai; chiar steagul cel mare, pe care îl luase Sinan crezând că va birui, se găsea acum în mâinile Românilor, iar apa Neaj­lovului se înroşise de atâta sânge păgânesc.

Rezumat 1. Turcii pornesc spre Muntenia, Mihai îi întâlneşte şi-i bate la Vadul Călugăreni.

Deşi Mihai învinse pe Turci, totuşi a mai continua lupta încă o zi însemna 'să-şi piardă toată oştirea şi seara el şe sfătui cu căpitanii săi şi cu toţi chibzuiră că mai bine e să se retragă la munţi, ca:să se odihnească ostaşii, obosiţi peste măsură. Şi chiar în acea noapte, aşa obosiţi cum erau pornesc pe Argeş, la munţi, 'un­de au şezut aproape două luni de zile. In acest timp Sinan-Paşa se duse la Bucureşti unde lăsă un paşă de pază, apoi la Târgovişte unde se întâri cu ziduri şi cu tunuri multe aşteptând pe Mihai. Când Mihai se odihnea cu armata sa în munţi, sosi şi Sigismund Batori din Ardeal cu oastea sa şi amândoi plecară spre Târgovişte pe care o înconjurară şi în câteva zile puseră stăpânire pe ea alungând pe Turci. Sinan văzând că nu mai e chip a sta în faţa viteazului domn român, se îndreptă spre Bucureşti, iar de aici spre Giurgiu silind cât mai repede să părăsească Muntenia. Când Turcii trecură pela Călugăreni, îşi aduseră aminte de bătaia pe care o mâncaseră aci şi de frică ji se părea că după fiecare copac se vede un român; din această cauză se îngrămădeau şi fugeau ca fiecare să scape mai repede de Călugăreni; ajunseră la Giurgiu unde se pregăteau să treacă Dunărea pe un pod, dar Mihai nu întârzie, ci se arată- în urma lor. Spaima Ie-a fost grozav de mare. Cei ce se găsiau pe pod aruncă tunuri şi care în apă ca să poată fugi mai repede pe malul celălalt, cei după mal se aruncă în Dunăre şi mor înecaţi, iar în vremea când Turcii se îngrămădeau pe pod, Mihai pune tunurile să bată. Câteva ghiulele nemeresc în pod şi-1 rup în două; cei dupe pod cad în apă şi valurile Dunării, ca gura unui uriaş, înghite dintr'odată pe toţi vrăşmaşii.

Sinan care apucase să treacă pe malul celălalt priveşte cu durere cum i se pierde înecată falnica sa oştire. Cu puţinii ostaşi ce-i mai rămân pleacă îngândurat spre Constantinopol. Ce credeţi că i-a făcut Sultanul ? (1-a pedepsit, răspunde un şcolar care poves-

Nr 9. Ş C O A L A N O U A Pagina 5.

teste cum a auzit dela tatăl său că a fost pedepsit un soldat care a fug t dupe front).

Şi Sultanul a pedepsit pe Sinan-Paşa scoţându-I din slujba de general şi alungându-1 din Constantinopol.

Văzând Sultanul că nu-i de glumit cu Mihai s'au împăcat amândoi, iar Mihai, de părere de bine că a scăpat de un duşman aşa de puternic, i-a trimis ca dar un cal frumos şi sabie cu pietre scumpe.

Şi aşa s'a terminat bătălia dela Călugăreni. Rezumat 2. Mihai primeşte ajutoare, alungă pe

Sinan şi se împacă cu Turc i i . :

b) Se face repoducerea liberă, cu copiii cei mai buni, dupe punctele scrise pe tablă, ajutându-i prin întrebări unde ei au uitat.

c) Cine a mai bătut pe Turci aşa de tare ? Cum era locul pe care îl alesese Ştefan cel Mare la Podul înalt? Dar cel pe care-1 alesese Mihai la Călugăreni ? Dece şi Ştefan şi Mihai şi-au ales astfel de locuri ? (fiindcă numai în astfel de locuri cu o armată mică se poate învinge una mare.) Se vorbeşte de războiul din V916—1919. Cum s'au purtat Românii în toate luptele pe cari le-au avut cu duşmanii şi ce suntem datori noi ?

d) ŞL noi ne vom apără ţara ca strămoşii şi părinţii noştri,

Incheerea, a) Ce ziceţi voi, toţi cari pleacă la răzbpiu se întorc acasă ? Cum se chiamă acei cari mor pentru patrie? (viteji, eroi) Cum se numesc copiit* celor cari nu s'au mai întors d in j războiu? (orfani) Are cine să mai "îngrijească de eiţ să le dea tot ce le trebiie ? Se vorbeşte copiilor de datoriile ce av<m faţă de orfanii de războiu.

b) Copiii se înscriu să ajute cu caiete, creioane, peniţe, etc pe elevul Filip Ioan din clasa III care e orfan de tată.

A n g h e l P . Nicu , învăţător la şcoala de aplicaţie

din Oradea-Mare.

Ce poate face o şcoală normală la graniţă.

Scoală normală de băieţi din Oradea-Mare a dovedit, cu ocazia serbătorilor învierii, că rolul unei . şcoli normale, mai ales aici la graniţa ţării, estecovir- ' şitor.

O bună parte dintre elevii claselor superioare, toţi din Vechiul Regat,, au rămas de vacanţă la şcoală şi, ca să nu stea fără rost, s'au împărţit în grupe şi au organizat serbări' prin satele româneşti de • la graniţă. Jocuri şi danturi naţionale, în costume olteneşti, moldoveneşti şi din toate colţurile terii, au impresionat deosebit pe Bihoreni, intoxicaţi până acum numai cu ceardaşurile ungureşti. Piesele lui Alecsandri, jucate cu multă însufleţire de către elevi, recitările din poeţii noştri mari au trezit parcă la

viaţă nouă pe cei ce n'au mai văzut manifestaţie românească. Ţinem să pomenim mai ales serbarea de la C'efa, unde. entusiasmul a ridicat satele, precum şi pe cea de la Ghiriş, unde cuvîntările înflăcărate ale directorului şcolii normale au desamorţit parcă pe cei . narcotizaţi de maghiarism.

Aici, la Ghiris, ţăranii au înţeles că originea •-; lor este mai nobilă, de cît a celor ce,i-au învăţat ceardaşul, că limba lor e mai frumoasă, că neamul lor e mare şi puternic. Au înţeles că graniţa adevărată a neamului nu este nici de zid, nici de munte, ci este făcută din suflet.

Directorul şcolii normale dl Gh. Bota a aranjat de altfel un program de colindare a satelor de la graniţă, tocmai bazat pe această necesitate naţionalăi rechemarea la viaţă românească a grănicerilor şi , ridicarea zidului sufletesc de graniţă.

Probleme frumoase. Am găsit într'o şcoală dela ţară, -un co!ţ de ră­

coare şi de poezie neaşteptată. Este colţul unde sunt grupaţi pentru .lecţia, de

socoteli, zece micuţi băeţi şi fete- în cursul prepara­tor. Şcoala este mixtă, cu un singur învăţător. învăţă- ,. torul a dat de lucru cursului elementar; şi s'a aşezat . în mijlocul micuţilor din cursul preparator, care se

. J o a c ă cu beţişoarele, prin ajutorul cărora figurează,' citesc, adună, scad numerile mici scrise mai dliîainte, pe tablă. Peniţele celor mari aleargă pé foite caetelor. Stau pe catedra învăţătorului şi privesc prin geamuri-

' le strălucitoare dealul acoperit de arbori violeţi şi roşcaţi, străbătuţi ici şi colo de albeaţa argintie a . câte unul plop. şi în jos gârla curge limpede printre malurile-i strâmte.

Şi nu ştiu dacă fereastra inspiră, căci învăţă tor u. inventează deodată probleme frumoase, plăcute, vii, _ cari au atracţiunea realităţii, farmecul unei povestiri copilăreşti, şi mă fac să-ml aduc aminte de ace le , poezii japoneze, cari, zugrăvesc şi evocă în două versuri.

„Mama Iui Andrei" — Andrei surâde şi cama­razii îl privesc — „Mama Iui Andrei face caşcavale. . Ea a făcut zece .

Ochii micuţilor parcă spun că a făcut prea multei — „Un negustor din B . (satul alăturat) a cum.

parat patru. Câte caşcavale îl mai rămân ?" Răspunsul • nu se face prea mult aşteptat, el vine triumfător Da, e plăcut să socoteşti în gând ceşcavalurile cete gustoase cari fac renumele ţinutului, şl pe cari l e a fabricat mama Iui Andrei!

Dar numai decât învăţătorul Ie prinde din nou atenţia lor sburdalnică: „Pe acoperiş erau 6 porumbel frumoşi . . . " A spus aceasta, cu aerul [că admiră frumoşii porumbel, cu pene sclipitoare, cu pene mari. şl gata de sbor. S e opreşte o secundă, toţi ochii î 1

privesc şi râd. „Cineva a făcut sgomot . . " Ohîspur r

-ÎV.1

Pagina 6. Ş C O A L A N O U A No. 9

copiii. „Au sburat trei. Câţi au mai rămas . . ? " Toţi ştiau.

Nu este aici mai mult de cât calcul mintal ? Nu se escită astfel toate facultăţile imaginative ale micuţilor ?

Şi mai notez, încă, textual ca şi pe celelalte, această a treia — să i zic problemă ? Cuvântul amin teste de obicei cifre atât de seci şl de z e c i !

— „Intr'un cuib, un cuib frumos de privighetoare, erau cinci puişori". Acest imperfect anunţă drama apropiată' şi sprâncenile încruntate arată că ei aşteaptă. „Un copil răutăcios a luat patru. Câţi au mai rămas?" Şi după răspuns, învăţătorul adaugă: „Ce credeţi voi despre acest copil răutăcios?"

Şi copil indignaţi răspund în c o r : „Este un rău! . . Este un hoţ ! . .«

Iată lecţia, sau mai bine zis sugestiunea morală' sinceră, directă, care ţâşneşte la întâmplare şl pe care programul o recomandă. Tot ce s'a spus a fost deschis, sincer uşor, fără pretenţlune şl foarte scurt.

Şi am strâns mâna acestui adevărat învăţător, care iubeşte viaţa, o sugerează aşa cum e, frumoasă, bună —acestui poet, care nu cunoaşte ce comoară are în suflet.

E . B l a n g u â r n o n .

Şcoala sufletului. Şi intenţionez să repet doar constatarea, făcută

de atâţia, că şcoala noastră de azi, cu sistemele ei tradaţionale şi ruginite, nu-şi îndeplineşte menirea.

In adevăr, elevul plăpând şi meleabil, e îndopat cu date, formule, definiţii istorii felurite şi multe inutile, cari sfârşesc prin a face din absolvent de liceu, un simplu acumulator de cunoştinţi varii şi disparate.

Forţele profesorilor şi ale elevilor se irosesc astfel pe un drum plicticos şi fără ţel. Orele de lectiuni sunt o datorie silnică, impuse ambelor părţi.

Şi aceasta pentru că se ignorează un lucru foarte esenţial: sufletul elevului.

Şcoala de azi neglijează complect acest suflet care trebue modelat şi cultivat, în urmărirea unui scop suprem: fericirea societăţii.

In fiecare din noi sălăşlueşte instinctul simpatiei sociale. Educat acest instict se ridică la înaltul senti­ment al prieteniei. Prietenia între oameni, prietenia între popoare, e cheia care va încuia din nou. în legendara cutie a Pandorei, toate relele şi nenoro­cirile omenirii.

Dar. pentru a se ajunge aci, pedagogia trebue să-si modifice radical obiect'vul. Ea trebue să se în-temeeze, nu pe puterea de aprehenziune a copilului, ci pe maleabilitatea sufletului lui, capabil de a fi educat în direcţiunea voită de profesor.

O lume nouă, mai bună şi mai omenoasă, tinde să se închege acum, după cataclismul moral, pricinuit

de marele război. Pentru statornicirea ei ne trebue şcoala cea nouă: şcoala sufletului, şcoală care să înspire din începuturile înfiripate de Tolstoi în Rusia şi Rabin-dranath Tagore în India. Şcoala care să-şi cunoască menirea, aceea de-a îndruma sufletele tinere cari i se încredinţează, pe calea largi şi primitoare a iubirii semenului. A Munte.

PARTEA OFICIALA.

Nr. 4 0 . 0 0 0 - 9 2 2 .

Ordin circular referitor la nostrificarea diplomelor învăţătoreşti ale minori­

tăţilor din Ardeal.

§. 1. Diplomele învăţătoreşti câştigate în străină tate după 1 Decemvrie 1918 trebuie nostrificate.

§. 2. Numai diplomele învăţătoreşti ale cetăţe­nilor româii pot fi nostrificate.

§ . 3 . Nostrificarea diplomelor învăţătoreşti con­stă dintr'un examen suplimentar de capacitate ce se va trece ia vre-o şcoală normală de stat.

§. 4. Materiile examenului suplimentar de ca jpacitate sunt limba şi literatura română, istoria, g e o ­grafia şl constituţia, patriei, conform programei ana­litice pentru şcolile normale de,stat şi conform re­gulamentului pentru examenile de capacitate valabil pentru şcolile normale de stat.

§ . 5 Petiţiile pentru nostrificerea diplomelor în­văţătoreşti se adresează către Ministerul Instrucţiunii publice şi se prezintă în fiecare an până Ia 1 Mai, direcţiunii şcolii normale de stat, unde doreşte re­spectivul nostrificarea diplomei.

§. 6. La petiţie se anexează un certificat co­munal, că respectivul este cetăţean român, bucurân-du-se de ioa te drepturile civile şi politice, actul de naştere şi dlp'oma.

§. 7. Direcţiunile şcolilor normale de stat trimit cererile Ministerului Instrucţiunii Publice în fiecare an până la 15 Mai spre admiterea la examen de nostrificare.

§. 8. Termenul nostrificării este cel prescris pentru examen de capacitate în şcolile norma'e de stat.

§. 9. Pentru examen suplimentar de capacitate se va plăti în ziua examenului Ia mâna directorului şcolii normale de stat, 100 (unasută) Lei care sumă se va distribui între profesorii comisiei de examinare.

§. 10. Ordinul acesta întră în vigoare în ziua publicării. Dispoziţiile contrare lui, sunt şi rămân abrogate.

Cluj, Ia 25 Febr. 1922. *

No. 9 . Ş C O A L A N O U A Pagina 7

H. Nr. 5555/922.

Ordin circular, privitor la limba de predare în şcolile primare confesionale

evreeşti.

§. 1. Din sensul §-ului 44. al legti XLIV. din 1868, al §-ului 18. al legii XXVII, din 1907. precum şi în sensul §-ului 9 al tractatului, încheiat intre principalele Puteri Aliate şi România, la Paris, la 9 Decemvre 1919, limba de predare în şcolile primare confesionale evreeşti din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş după dorinţa comunelor bisericeşti evre­ieşti, este,

1. sau limba română, 2. sau limba evreească, eventual idiş (jargon.) §. 2. Şcolile primare confesionale evreeşti, cari

nu se conformă acestor dispoziţiuni, se vor urmări conform dispoziţiilor §-ului 15. al legii XXXVIII, din 1868 şi după trei avertismente vor fi desfiinţate şi înlocuite cu şcoli primare de stat.

§. 3. Comunele bisericeşti evreeşti din Transil­vania, Bănat, Crişana şi Maramureş, cari susţin şcoli primare confesionale, sunt. obligate a-şi prezenta prin revizoratuj şcolar competent Ministerului Instrucţiunii Publice până Ia 1 August 1922 o declaraţie că, ce

\ limbă de predare vor întrebuinţa delà începutul anului şcolar 1922—1923. •'••''^ ^ - « ţ L

§. 4. In şcolile primare confesionale evreeşti nu­mai în anul şcolar 1921—922 se mai poate folosi limba germană sau maghiară ca limba auxiliară. *

§ . 5 . Revizorii şcolari sunt invitaţi a aduce la cunoştinţa ordinul acesta tuturor comunelor bisericeşti evreeşti, cari susţin şcoli primare confesionale.

Cluj, la 4 Martie 1922.

Director General : (ss.) M a t e i u . Pentru conformitate:

(ss.) Gh. Tulbure, Rev. sc. III.

Nr. ad. 3 4 . 0 0 0 - 1 9 2 1 .

Ordin circular. Privitor la uşurarea examenelor de echivalare

ale învăţătorilor confesionali minoritari. In legătură cu ordinul nostru circular Nr. 34.000—1921 din 25 Februarie 1922. privitor la examenul de echivalare al învăţătorilor confesionali minoritari, pentru uşurarea acestui examen, luăm următoarele dispoziţiuni întregi­toa re : 1. Consistoriile minoritare din Transilvania, Banat, Maramureş şl Crişana, au libertate de a aranja pe spesele lor cursuri din limba română, istoria geografia şi constituţia patriei. §. 2 Cursurile acestea nu pot dura mai puţin, decât 2 luni sunt de a se termina până la 1 Septemvrie 1922. §. 3. Consis­toriile sunt Îndatorate de a cere delà Ministerul Instrucţiunii dîr. gen. Cluj delegarea unei comisii, înainte căreia vor depune învăţătorii examenul de

echivalare. In cerere se anexează planul cursu'ui, precum şi tabloul învăţătorilor. Cererile pentru delegerea acestei comisii, sunt a se prezenta cel mai târziu 15 zile înainte de terminarea cursului. Spesele comisiei exameninătoare Ie supoartă Ministerul Instrucţiunii în sarcina bugetului statului. §. 4 . întru­cât Consistoriile minoritare vor aranja cursurile acestea pe spesele lor, în vacanţa. (Iunie şi Iulie a. c.) şi în conformitate cu ordinul Nr. 3 4 . 0 0 0 - 1 9 2 1 din 25 II. 1922 în oraşele Gherla, Târgul Murăş Oradea-Mare, Timişoara şi Sibiu şi întrucât numărul învăţă­torilor se va urca cel puţin la 50 (cincizeci)jsuntem dispuşi a suporta spesele profesorilor cari vor conduce aceste cursuri rezervându-ne dreptul de a încredinţa pe aceştia cu predare a materiilor acestor cursuri. § . 5 . In cazul, indicat în §. 4. directorii cursurilor vor fi cei designaţi cu ordinul nostru Nr. 34.000—1921 pentru comisiile examinatoare, iar profesorii, propuşi de director şi confirmaţi de noi §. 6. Consistoriile minoritare sunt invitate de a ne prezenta până la 1 Iuliu 1922 o declaraţie dacă uzează de favorul acor­dat cu acest ordin întregitor. In cursul pozitiv sunt invitate chiar în scopul reuşitei cursurilor a lua contactul cu directorii comisiilor examinatoare şl mai ales a l e trimite până la 15 Maiu tabloul învăţăto­rilor cari vor participa pe spesele Consistorillor ia cursuri de vară. §. 7. întrucât numărul învăţătorilor avizaţi la curs se urcă la 50 directori comisiilor examinatoare sunt invitaţi se ne facă propuneri pentru aranjarea acestor cursuri. Directorii vor face pro­puneri verbale înlre 15 şl 20 Maiu a. c. la secţia VI. a acestui directorat. §. 8. Dispoziţiile ordinului Nr. 34.000—1921 din 25 Februarie 1922 referitor Ia examen de echivalare al învăţătorilor confesionali minoritari cari nu au Consistor în ţară, rămân ne­schimbate. §. 9. întrucât Consistoriile minoritare până la 1 Maiu a. c. nu uzează de favorul de a putea aranja cursuri pe spesele lor, ordinul nostru suscitat este şi rămăne valabil şl pentru îuvăţătorii confesionali minoritari cari au Conslstorii în ţară. §. 10. In ce priveşte materia cursurilor, şi a examenllor dis­poziţiile luate cu ordinul Nr. 3 4 0 0 0 — 1 9 2 1 din 25 Februarie 1922 sunt şi rămân neschimbate. Cluj, la 13 Martie 1922. Director G e n e r a l : Mateiu m. p*. L. S .

Pentru conformitate: Oradea Mare, la 5 Mai 1922.

O h . T u l b u r e (ss.) revizor şcolar.

IV.

Nr. 948—1922.

Circular către toţi învăţătorii de stat $1 statiflcaţj din judeţul Bihor.

Pentru pregătirea Statelor personale ale învă­ţătorilor conform ordinului Nr. 7 0 0 0 - 1 9 2 2 VI. toţi învăţătorii de stat si statiflcaţl (dela şcolile confeslo-

Pagina 8. Ş C O A L A N O U A Nr. Ô.

nale gr. ort. şi gr. cat.) sunt convocaţi precum urmează:

1. Piasa Centrala, Ceica, Cefa, şi Salard pe Luni 15 Mai ora 9 a. iri. în Oradia Mare la Revi-zoratul şcolar.

2. Plasa Aleşd pe Joi 18 Mai ora 9 a. m. în Ah'şd la şcoala primară de stat din localitate.

3. Plasa Salonta şi Tinca pe Vineri 19 Mâi a. c. orele 9 a. m. în Salonta Mare la primărie.

4 Plasa Marghita, Mihaifalău şt Secheihid pe Sâmbătă 20 Mal a. c. în Secheihid J a şcoala primară de stat.

5. Plasa Beiuş şi Vaşcăa pe J o ! 18 Mai a. c. ora 9 a. m. în Beiuş la şcoala primară de stat.

6. Plasa Beliu pe Miercuri 17 Mai a. c. în Beliu Ia primărie.

De altcum învăţătorii se vor putea prezenta la centrul cel mai apropiat din punct de vedere al co­municaţiei» având însă a se conforma datei fixate pentru centrul respectiv.

La aceste anchete învăţătorii vor aduce cu sine toate documentele ce le posedă referitor la studii

• începând cu şcoala primară, referitor la si tuata fa­miliară, la serviciu, la serviciul militar şi la pensiune. Cele păstrate la Revizoratul şcolar le vor duce cu sine organele de control..—

Cei ce nu se vor prezenta, sau nu vor aduce cu s ine actele complecte îşi vor pierde drepturile la leafă, gradaţi şl vor fi urmăriţi pe cale disci­plinară.

Oradea-Mare, Ia 8 Mai 1922. R e v i z o r a t u l şco lar .

INFORMAŢIUNI.

Ministerul instrucţiune! e înştiinţat directoratele generale de Instrucţie din teritoriile alipite, că pe viitor numirile de profesori titulari definitivi sau provizori — se vor face direct de minister, directora­telor rămându-le numai dreptul de a numi suplinitori.

Ministerul instrucţiune! a cerut directoratelor generale de Instrucţie d!n nouile ţinuturi să desemneze câte un delegat» cu gradul de şef de serviciu sau subdirector, în administraţia centrală a ministerului.

* Convocare. In baza delegării din partea comitetului

secţiei judeţului Bihor a Asocaţiuni învăţătorilor români din Ardeal, Banat şi părţile ungurene convoc pe D-nii învăţători din plasa Vaşcău pe ziua de 7—20 Mai a. c. orele 11 a. m. la şedinţă extraordinară în şcoala primară de stat din Vâşcău, pentru constituirea subsecţiei. (Se alege preşedinte, vice­preşedinte, secretar, cassar şi controlor) vasile Sala delegai ui secţiei.

Girant respons: P . Coro iu .

Leafa pe Mai a învăţătorilor de stat s'a ordonanţat Chitareţele s'au trimis la perceptoratele concernente A celor statificaţi încă nu s'a ordonanţat până nu se vor présenta statele* cari se vor întocmi Ia anchetele convocate cu ordinul Nr. 948—1922.

* Un fapt îmbucurător este, că On. Minister al in-

strucţiunei a delegat pe dl A. Ioanoviciu, directorul şcolii Nr. 2. din Bucureşti, ca luând contact cu învă­ţătorii din Ardeal, să studieze organizaţia şcoalei noa­stre. Dsa a vizitat mai multe şcoli din Oradea-Mare, unde — credem — va fi câştigat impresii bune. Asupra acestei vizite vom reveni.

SFATURI ŞI ÎNDEMNURI. Dascălul. Am primit articolul d-tale şi I vom

publica în numărul viitor sosindu ne prea târziu pen tru acesta. Ne bucurăm foarte mult, când învăţătorii noştri ne dau concursul § bazat pe experienţa lor.

Regretăm însă faptul, că sunt foarte puţini ace­ştia. Când am pornit această revistă, aveam dep'inş convingere, că articolele învăţătorilor noştri delà sate se vor îmbulzi la redacţie . . . N e a m înşelat însă. Regretul nostru este cu atât mai bazat, cu cât în­sumi cunosc în acest judeţ o seamă de învăţători, la sate şi la oraşe, cari nu numai Că au condei bun, dar au şl autoritatea de a-şi spune cuvântul în toate

chestiunile ce privesc şcoala şi p e ei. C e crezi, care să fie cauza lăccrei ? Sunt

învăţătorii moleşiţi, sau sunt preocupaţi de alte afaceri poate mai importante? Nu mi pot închipui un lucru mai important azi, decât ca fiecare învăţător să-şi spună părerile, să şi expună opinia referitoare la reorganizarea învăţământului, preocuparea supremă a tuturor oameni'or de şcoală.

Să fie oare indiferenţă? Nu cred. Cunosc mai bine ambiţia dascălului

din B:hor şl tocmai această împrejurare ni-a făcut să apelăm la colaborarea lor, când am scos aceasta revistă, menită să represlnte nu numai o activitate, dar să contribue la consolidarea şcoalei şi învăţă­mântului românesc.

Nu ne pierdem însă rădejdea, că învăţătorii noştri îşi vor şti da seamă de importanţa acestei re viste şi se vor grăbi să contribue la munca adevă rată, pe care am'dor i , să o săvârşim.

Cuprinsul. 1. In jurul anchetei revizorilor . . 2. Sufletul artistic al copilului . . 3. Lecţie practică la cl. IV . . . 4 . C e poate face o şcoa'ă normala 5. Probleme frumoase . . . 6. Şcoala sufletului . . . . . . 7. Partea oficială 8. Informaţiuni . . . . . . . 9. Sfaturi şi î n d e m n u r i . . . . .

(gh. t.) T. N. Bobancu Anghel P. Nicu

E. Blanguérnon A. Munte

* * * * * * * *

Tipografia „Biharia" S. A. Oradea-Mare.