ANTREPRENORIATUL ÎN SECTORUL APICOL LA NIVELUL … · 2012. 11. 5. · UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE...

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

ŞCOALA DOCTORALĂ

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII

Specializarea: Tehnologia produselor animaliere

ANCA AURORA POPA (căs. POPOVICI)

TEZĂ DE DOCTORAT PhD THESIS

ANTREPRENORIATUL ÎN SECTORUL APICOL LA NIVELUL REGIUNII DE NORD-VEST A ROMÂNIEI

REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT

ENTREPRENEURSHIP IN THE BEEKEEPING SECTOR IN THE NORTH-WEST REGION OF ROMANIA

SUMMARY OF Ph.D. THESIS

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC

Prof. Univ. Dr. LIVIU AL. MĂRGHITAŞ

Cluj-Napoca 2012

Anca Aurora Popa Rezumat al tezei de doctorat

I

CUPRINS

INTRODUCERE.......................................................................................................... 1 1Necesitatea cercetării ............................................................................................ 1 1Obiectivele cercetării............................................................................................. 3 1Metodele cercetării................................................................................................ 5 2

PARTEA I. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII.................................... 7 3

CAPITOLUL I. SITUAŢIA SECTORULUI APICOL .…................................. 7 31.1. Scurt istoric al apiculturii………………………………………………….. 71.2. Sectorul apicol la nivel mondial ……………………………...…................ 10 31.3. Sectorul apicol în Europa …………………………………………………. 141.4. Sectorul apicol în România ………………….…………………….……… 16 4

1.4.1. Scurt istoric al apiculturii în România ……………………………..… 161.4.2. Analiza sectorului apicol în România ….…………………………..… 18 41.4.3. Producţia de miere în România……………………………….………. 22 51.4.4. Apicultura ecologică în România………………………………...…… 28

CAPITOLUL II. ANTREPRENORIATUL…………………………………… 31 52.1. Scurt istoric al antreprenoriatului……………………………………..…… 312.2. Definirea conceptului de antreprenoriat…………………………..…..…… 33 52.3. Antreprenoriatul ca domeniu de cercetare……………………….………… 36 62.4. Antreprenoriatul ca fenomen economic…………………………………… 42 62.5. Antreprenorul……………………………………………………………… 48

PARTEA a II-a CERCETĂRI PROPRII……………………………….....…… 53 6

CAPITOLUL III. MATERIAL ŞI METODĂ…………………………...…….. 53 63.1. Arealul cercetării…………………..……..…………………………..……. 53 6

3.1.1. Scurtă prezentare a Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest……………… 53 63.1.2. Apicultura la nivelul Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest………….… 563.1.3. Analiza statistică privind numărul de înmatriculări de firme în

perioada 2007 -2011 în sectorul apicol în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest…………………………………………………………….

58

3.1.4. Oportunităţi de afaceri existente la nivelul Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest………………………………………………...………....... 66

3.1.5. Obstacole în accesarea fondurilor structurale în Regiunea Nord-Vest………………………………………………………………....

68

3.2. Metode de culegere a datelor………………………………………………… 70 73.2.1. Etapele cercetării……………………………………………………… 70 73.2.2. Documentarea…………………………………………………………… 71


II

3.2.3.Ancheta………………………………………………………………… 72 73.2.4. Obiectivele şi ipotezele cercetării……………………………………. 74 73.2.5. Eşantionul……………………………………………......................... 753.2.6. Chestionarul……………………………………………………..……. 76 73.2.7. Testarea şi adaptarea chestionarului (Ancheta Pilot)………………..… 79 83.2.8. Culegerea datelor………………………….…………………………. 80

3.3. Metode de analiză a datelor…………………………………………..……… 81 83.3.1. Corelaţia………………………………………………………………… 82 83.3.2. Regresia logistică………………………………….…………………… 83 9

3.3.2.1. Selecţia variabilelor………………………………………… 843.3.2.2. Tabelul de contingenţă……………………..………………… 85

CAPITOLUL IV REZULTATE ŞI DISCUŢII…………..…………………………… 86 10

4.1. Profilul socio-demografic al apicultorilor……………..…………………… 86 10

4.2. Aspecte legate de practicarea apiculturii…………………..……….……... 95 114.2.1. Experienţa în apicultură………………………………………..……... 95 114.2.2. Motivul practicării apiculturii…………………………………………. 964.2.3. Modalităţi de învăţare a apiculturii……………………………………. 974.2.4. Cursurile urmate de către apicultori…………………………………… 984.2.5. Interesul apicultorilor pentru diferite cursuri………………………….. 1014.2.6. Apartenenţa apicultorilor la diferite asociaţii…………………………. 1034.2.7. Dimensiunea exploataţiei apicole…………………………….……….. 106 124.2.8. Tipul de exploataţie apicolă………………………………….………… 107

4.3. Comercializarea produselor apicole………………………………………… 108 124.3.1. Produsele comercializate de către apicultori………………………….. 1084.3.2. Modalităţi de comercializare a produselor apicole………………….. 110

4.4. Antreprenoriatul…………………………………………………………..… 115 134.4.1. Intenţia apicultorilor de a înfiinţa o firmă apicolă…………….………. 115 134.4.2. Colaborarea cu firme din sectorul apicol……………………………. 117 134.4.3. Planul de afaceri……………………………………………………… 119 144.4.4. Opinia apicultorilor privind factorii care împiedică înfiinţarea unei firm

apicole……………………………………….………........................... 1234.5. Strategii de dezvoltare a exploataţiilor apicole…………………………..… 129

4.5.1. Modernizarea exploataţiei apicole…………………………………….. 1304.5.2. Îmbunătăţirea produselor şi proceselor……………………………....... 1324.5.3. Diversificarea ofertei de produse……………………………………… 1344.5.4. Specializarea pe un singur produs………….…………………………. 1364.5.5. Exportul produselor apicole……………………………………..……. 1374.5.6. Alianţe cu firme din sectorul apicol…………………………………… 138

4.6. Accesarea Măsurilor menite să sprijine apicultura………………………… 143 14


III

4.6.1. Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri”……………………………. 1444.6.2. Măsura 121 „Modernizarea exploataţiilor agricole”………………..... 1474.6.3. Măsura 141„Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă”…..... 1494.6.4. Programul Naţional Apicol………………………………………….… 1514.6.5. Alte Măsuri menite să sprijine apicultura…………………………...... 1534.6.6. Motivele neaplicării pentru Măsuri………………………………..….. 1544.6.7. Dificultatea întocmirii dosarului…………………………………..….. 1564.6.8. Sursele de informare pentru Măsuri…………………………………… 1574.6.9. Măsura în care fondurile primite au fost utile………………………… 1584.6.10. Apelare firmă de consultanţă………………………………………… 159

CAPITOLUL V. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ ÎNFIINŢAREA UNEI FIRME ÎN SECTORUL APICOL………………………….. 162 15

5.1. Factori care influenţează antreprenoriatul la nivel global şi în România…... 162

5.1.1. Factori de influenţă la nivel global………………………………….. 162

5.1.2. Factori care influenţează antreprenoriatul în România……………….. 1665.2. Influenţa experienţei în apicultură asupra înfiinţării unei firme apicole… 170 155.3. Influenţa motivaţiei asupra înfiinţării unei firme apicole….……..………. 172 165.4. Influenţa participării la cursuri de management/marketing asupra înfiinţării

unei firme apicole…………………………………………………..………. 17617

5.5. Influenţa cursurilor de apicultură asupra înfiinţării unei firme apicole…... 1785.6. Influenţa colaborării cu firme din sectorul apicol asupra înfiinţării unei

firme……………………………………………………….……………… 181 19

5.7. Influenţa Măsurii 112 asupra înfiinţării unei firme apicole……………… 184 205.8. Influenţa Programului Naţional Apicol asupra înfiinţării unei firme

apicole…………………………………………………………………….. 187 215.9. Influenţa modernizării exploataţiei apicole asupra înfiinţării unei

firme…………………………………….………………………………….190

5.10. Influenţa strategiei de a exporta produse asupra înfiinţării unei firme apicole………………………………………………………...…..…......... 194 23

5.11. Influenţa strategiei de a crea alianţe cu firme din sectorul apicol asupra înfiinţării unei firme………………………………………........................ 199 24

5.12. Influenţa distribuţiei de produse apicole la câteva magazine asupra înfiinţării unei firme în sectorul apicol…………….…………..………..... 201

5.13. Influenţa dimensiunii exploataţiei asupra înfiinţării unei firme apicole… 204

5.14. Influenţa vârstei asupra înfiinţării unei firme apicole………………...…. 206 25

5.15. Influenţa nivelului de educaţie asupra înfiinţării unei firme apicole…… 208 265.16. Influenţa venitului asupra înfiinţării unei firme apicole………………… 210


IV

CAPITOLUL VI. DETERMINAREA PROBABILITĂŢII DE A ÎNFIINŢA

O FIRMĂ APICOLĂ…………………………………......... 213 27

6.1. Variabilele alese……………………………………………………...... 213 276.2. Evaluarea puterii de discriminare………………………………………… 214 276.3. Elaborarea modelului antreprenorial…………………………………....... 217 296.4. Structura modelului……………………………………………………….. 223 326.5. Antreprenoriatul în sectorul apicol ca determinant al dezvoltării durabile 226 356.6. Ghidul apicultorului antreprenor………………………………………….. 228 35

CAPITOLUL VII. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI……………………..… 255 367.1. Validarea ipotezelor……………………………………………………… 2557.2. Consideraţii finale……………………………………………..…………. 256 367.3. Contribuţii proprii …………………………………….……...................... 259 387.4. Relevanţa practică………………………………….……………………... 262 417.5.Continuarea cercetării ………………………...……………….................. 263 42

BIBLIOGRAFIE……………………………………………….…………........... 265 43

LISTA LUCRĂRILOR PUBLICATE………………………..…….…….......... 289

ABREVIERI ŞI ACRONIME………………………………………................... 292

ANEXE………………………………………………………….………………... 294

Anexa 1. Chestionarul distribuit apicultorilor………………………………… 294Anexa 2. Curbele ROC………………………………………….…..…………. 298Anexa 3: Procentul cazurilor corect clasificate în funcţie de pragul de alarmă... 305Anexa 4: Rezumatul prelucrării cazurilor………………………....…………… 305Anexa 5: Rezumatul Modelului………………………………..…………......... 305Anexa 6: Testul Hosmer şi Lemeshow………………………………………… 305

REZUMAT ÎN LIMBA ENGLEZĂ…………………………………………..… 317 49


1

INTRODUCERE

NECESITATEA CERCETĂRII

În prezent, antreprenoriatul reprezintă una dintre cele mai dezbătute teme atât în cadrul Uniunii Europene, cât şi în întreaga lume. Comunităţi, oraşe, regiuni şi naţiuni încep să considere antreprenoriatul un motor al dezvoltării economice, al creşterii numărului de locuri de muncă şi al competitivităţii firmelor.

Promovarea antreprenoriatului în sectorul apicol este extrem de importantă deoarece acesta determină o accelerare a dezvoltării economico-sociale durabile prin valorificarea superioară a potenţialului apicultorilor, albinelor şi a bazei melifere dintr-o anumită regiune. Antreprenoriatul în sectorul apicol are la baza încurajarea practicării apiculturii de către cât mai multe persoane, sporirea veniturilor apicultorilor, asigurându-se în acelaşi timp stabilitatea habitatului şi a biodiversităţii. În România, activitatea de creştere a albinelor s-a dezvoltat în condiţii naturale deosebit de favorabile, atât în ceea ce priveşte potenţialul melifer, condiţiile climatice, cât şi calitatea aerului şi a solului, obţinându-se astfel producţii apicole însemnate. În plus, albinele deţin un rol extrem de important în menţinerea echilibrului ecologic şi în perpetuarea multor specii din regnul vegetal.

Cercetarea antreprenoriatului în sectorul apicol este necesară deoarece determină identificarea factorilor care influenţează înfiinţarea unei firme noi şi a competenţelor care susţin acest proces. În plus, identificarea factorilor care determină antreprenoriatul în sectorul apicol este necesară deoarece, prin antreprenoriat, se realizează o maximizare a şanselor de succes pentru sectorul apicol. Cunoscând factorii care determină antreprenoriatul, se pot implementa strategii de dezvoltare a acestui sector, ca de exemplu, cursuri de dezvoltare a competenţelor antreprenoriale ale apicultorilor.

OBIECTIVELE CERCETĂRII

Obiectivele prezentei teze de doctorat cuprind realizarea unei activităţi de cercetare-documentare în Regiunea de Nord-Vest a României (judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu-Mare, Sălaj) cu privire la factorii care influenţează antreprenoriatul în sectorul apicol. Cercetarea îşi propune să evidenţieze mijloacele prin care s-ar putea realiza o dezvoltare a antreprenoriatului în sectorul apicol, prin creşterea numărului de firme apicole şi prin încurajarea apicultorilor înspre dezvoltarea exploataţiei. Cercetarea prezintă atât aspecte individuale legate de apicultori (vârsta, venitul, educaţia etc.), cât şi de aspecte privind apartenenta la o asociaţie apicolă, colaborarea cu firme din sectorul apicol, accesarea fondurilor europene, mărimea exploataţiei etc., analizând factorii favorizanţi dezvoltării antreprenoriatului în sectorul apicol.


2

METODELE CERCETĂRII

Analiza factorilor care influenţează antreprenoriatul în sectorul apicol s-a realizat utilizând ca metodă de cercetare ancheta, iar instrumentul de cercetare ales este chestionarul. Motivul alegerii acestei metode constă în dorinţa de a se obţine informaţii cât mai pertinente cu privire la factorii de influenţă ai antreprenoriatului în sectorul apicol la nivelul Regiunii de Nord-Vest şi a măsurii în care apicultorii au reuşit sau îşi propun să acceseze fondurile europene. Chestionarul este alcătuit în aşa fel încât să se poată obţine cât mai multe date legate de factorii care influenţează decizia unui apicultor de a începe o afacere în domeniul apicol, nivelul de cunoştinţe şi educaţie, determinarea gradului de accesare al fondurilor europene, colaborarea cu firme din sectorul apicol etc. Scopul aplicării chestionarului este de a afla legătura dintre caracteristicile socio-personale ale apicultorilor şi strategiile acestora şi intenţia de a începe o afacere în sectorul apicol. După derularea anchetei, s-a realizat o centralizare a chestionarelor, urmată de interpretarea şi analizarea datelor.

Datele au fost prelucrate cu ajutorul programului SPSS v19, realizându-se atât o analiză primară a acestora (vârsta, educaţia, venitul, dacă au urmat sau nu un curs de apicultură, dacă au accesat sau nu fonduri europene, dacă sunt membrii unei asociaţii etc.), cât şi o analiză secundară, prin realizarea unor corelaţii între intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă şi diferite variabile. În final, s-a determinat probabilitatea de a deveni antreprenor în sectorul apicol prin elaborarea unui model antreprenorial, cu ajutorul regresiei logistice.

Cunoaşterea factorilor care influenţează antreprenoriatul în sectorul apicol permite integrarea acestora în cadrul cursurilor care vizează dezvoltarea competenţelor antreprenoriale ale apicultorilor şi implementarea unei strategii de afaceri în sectorul apicol.


3

PARTEA I STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII

CAPITOLUL I

SITUAŢIA SECTORULUI APICOL

1.1. SECTORUL APICOL LA NIVEL MONDIAL

Importanţa economică a apiculturii este dată de valoarea produselor apicole directe pe care omul le recoltează de la albine, dar şi de valoarea produselor agricole care se obţin de la plantele cultivate şi spontane prin polenizare. Este foarte importantă şi valoarea medicală a produselor apicole, acestea fiind utilizate în apiterapie cu scopul tratării diferitelor boli. Producţia anuală de miere la nivel mondial este, în medie, de aproximativ 1,2 milioane de tone. Aproximativ o treime din această producţie (420 mii tone) este comercializată pe piaţa internaţională. Figura următoare prezintă principalii producători de miere la nivel mondial în anul 2010 (FAOSTAT, 2012).

Figura 1. Principalii producători de miere în anul 2010

Sursa: FAOSTAT, 2012

Figura următoare prezintă evoluţia numărului de stupi la nivel mondial în perioada 2000-2010. Se poate observa o creştere a numărului de stupi în perioada 2000-2010, de la 59 de milioane de stupi, la 66 de milioane de stupi, fapt datorat măsurilor de sprijinire a apiculturii luate în Europa şi în întreaga lume (APIMONDIA, 2012)

398.000

81.115 79.789 70.800 59.000 55.684 54.000 39.500

0

50.000

100.000

150.000

200.000

250.000

300.000

350.000

400.000

450.000

China China

Turcia Turkey

Argentina Argentina

Ucraina Ukraine

SUA USA Mexic Mexico

Federaţia Rusă

Russian Federation

India

Mie

re (

tone

) H

oney

(to

ns)

Ţări Countries


4

Figura 2. Evoluţia numărului de stupi la nivel mondial în perioada 2000-2010 Sursa: FAOSTAT, 2012

1.2. SECTORUL APICOL ÎN ROMÂNIA

1.2.1. Analiza sectorului apicol în România

Începând cu anul 2000, numărul de familii de albine a înregistrat o creştere progresivă datorată sprijinului financiar oferit de către guvern prin măsurile menite să sprijine dezvoltarea rurală, într-o primă etapă, iar apoi datorită fondurilor europene alocate după integrarea României în Uniunea Europeană. Pentru dezvoltarea sectorului apicol din România, trebuie să se aibă în vedere intensificarea şi diversificarea producţiei, creşterea efectivelor de familii de albine, asigurarea calităţii producţiei (MADR, 2010). Ajutorul financiar acordat apicultorilor prin Programul Naţional Apicol şi condiţiile pedoclimatice şi de bază meliferă din România, care permit exploatarea economică a unui efectiv mare de albine, au determinat o creştere a numărului de stupi în perioada 2000-2010, după cum se poate observa în figura următoare:

Figura 3. Evoluţia numărului de stupi din România în perioada 2000-2010

Sursa: FAOSTAT, 2012

59,460,3

61,7 61,963,4 63,7

65,5 65,0 65,2 65,4 66,2

54

56

58

60

62

64

66

68

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Mili

oane

de

stup

i Mill

ions

be

ehiv

es

Anii Years

614,0 649,0745,0 781,0 840,0 888,0 888,2 891,0

982,4 998,0 1.057,2

0

200

400

600

800

1000

1200

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Mii

de s

tupi

Tho

usan

ds

beeh

ives

Anii Years


5

1.2.2. Producţia de miere în România

Mierea este principalul produs al apiculturii, apreciat atât pentru însuşirile sale nutritive, cât şi pentru efectele sale terapeutice. Mierea se obţine din nectar, mană sau sucuri dulci, care se găsesc în diferite părţi ale plantelor şi arborilor, în amestec cu unele substanţe care iau naştere în glandele salivare ale albinelor (MĂRGHITAŞ, 2005). În anul 2011, România a ocupat locul 17 în topul marilor producători de miere cu o producţie de aproximativ 21 mii tone (Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale -MADR, 2012). Figura următoare prezintă o evoluţie a producţiei de miere în perioada 2000-2011, observându-se faptul că în anul 2011 cantitatea totală de miere extrasă a crescut semnificativ (cu 78%) faţă de anul 2000. Creşterea cantităţii de miere extrasă se datorează în principal dezvoltării sectorului apicol prin Programul Naţional Apicol (2007-2010, 2011-2013).

Figura 4. Evoluţia producţiei de miere obţinută în România în perioada 2000-2011

Sursa: Asociaţia Crescătorilor de Albine din România, 2012

CAPITOLUL II ANTREPRENORIATUL

2.1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE ANTREPRENORIAT

Antreprenoriatul este definit ca „modul în care, de către cine şi cu ce consecinţe oportunităţile de a produce noi bunuri şi servicii sunt descoperite, evaluate şi exploatate” (SHANE şi VENKATARAMAN, 2000). Antreprenoriatul reprezintă crearea unor organizaţii, procesul prin care organizaţiile iau naştere (GARTNER, 1988). Antreprenorul este acel individ care creează o valoare nouă: o inovaţie sau o firmă nouă (BRUYAT şi JULIEN, 2001), determinând o schimbare (AUDRETSCH, 2002). Antreprenoriatul este procesul dinamic de creare a unei bogăţii suplimentare. Această bogăţie este creată de către indivizi care îşi asumă anumite riscuri şi îşi propun să confere valoare unor produse sau servicii. Produsul sau serviciul în sine poate să fie sau să nu fie nou sau unic, dar antreprenorul trebuie să îi confere valoare prin alocarea resurselor şi a abilităţilor necesare (HITT et al., 2001b).

11746 12598 13434

1740919150 18195 18195

1676720037

21500

17000

21000

0

5000

10000

15000

20000

25000

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Mie

re (

tone

) H

oney

(to

ns)

Anii Years


6

2.2. ANTREPRENORIATUL CA DOMENIU DE CERCETARE Cercetarea în domeniul antreprenoriatului cuprinde studiul procesului de apariţie a unei firme noi, axându-se asupra originilor şi caracteristicilor ideilor de afaceri. Interesul pe care societatea a început să-l acorde antreprenoriatului şi firmelor mici are un impact puternic şi în mediul academic. În cadrul universităţilor, au apărut programe doctorale specializate în antreprenoriat (FINKLE şi DEEDS, 2001).

2.3. ANTREPRENORIATUL CA FENOMEN ECONOMIC

Antreprenoriatul ca fenomen economic se referă în general la procesul prin care se descoperă şi se implementează noi oportunităţi. Oportunitatea antreprenorială există atunci când „bunuri noi, servicii, material brut sau metode organizaţionale pot fi introduse pe piaţă şi vândute la un preţ mai mare decât preţul lor de producţie” (SARASVATHY, 2003). Conform autorilor ACS et al. (2009) antreprenoriatul oferă o unică şi valoroasă contribuţie la creşterea economică prin răspândirea şi comercializarea cunoştinţelor şi a ideilor care altfel ar rămâne necunoscute. AUDRETSCH şi THURIK (2001) subliniază faptul că „antreprenoriatul a devenit un motor al creşterii economice şi al dezvoltării sociale în întreaga lume”.

PARTEA a II-a CERCETĂRI PROPRII

CAPITOLUL III

MATERIAL ŞI METODĂ

3.1. AREALUL CERCETĂRII

3.1.1. Scurtă prezentare a Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest

Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest are o poziţie geografică strategică, la intersecţia axelor nord-sud şi est-vest ale Europei de Est, fiind poarta de intrare în România dinspre Ungaria şi Ucraina. În spaţiul naţional, ea se învecinează cu Regiunea Vest, la sud cu Regiunea Centru şi la est cu Regiunea Nord-Est. Regiunea de Nord-Vest (Transilvania de Nord) a fost creată în baza legii 151/1998 (modificată prin legea 315/2004) prin asocierea voluntară a administraţiilor publice locale. Regiunea de Nord-Vest este una din cele 8 regiuni de dezvoltare din România şi include 6 judeţe: Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu-Mare, Sălaj. Suprafaţa regiunii este de 34.159 km2, reprezentând 14,32 % din suprafaţa ţării, cu o populaţie totală de 2.744.914 locuitori în anul 2011 (www.nord-vest.ro).


7

3.2. METODE DE CULEGERE A DATELOR

3.2.1 Documentarea Analiza sectorului apicol s-a realizat cu ajutorul datelor secundare provenite din

statistici naţionale şi internaţionale, diferite rapoarte publicate de către MADR, date obţinute de la ONRC, studiile şi analizele economice ale Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România, FAOSTAT.

3.2.2 Ancheta

Ancheta s-a desfăşurat în perioada octombrie 2010 – martie 2011 la nivelul Regiunii de Nord-Vest a României în cele şase judeţe: Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Sălaj şi Satu-Mare pe un eşantion de 420 de apicultori, eşantion considerat reprezentativ pentru obiectivele cercetării pe baza informaţiilor colectate din literatura de specialitate. Iniţial au fost distribuite 500 de chestionare din care s-au primit 440, iar dintre acestea au fost valide un număr de 420 de chestionare. Obiectivul general al tezei de doctorat constă în identificarea factorilor care influenţează antreprenoriatul în sectorul apicol la nivelul Regiunii Nord-Vest. Obiectivele specifice vizează evidenţierea măsurii în care abordările teoretice privind antreprenoriatul sunt valabile în ceea ce priveşte sectorul apicol din Regiunea Nord-Vest, identificarea factorilor care determină probabilitatea ca un apicultor să devină antreprenor prin elaborarea unui model antreprenorial şi analiza modului în care fondurile europene influenţează antreprenoriatul în sectorul apicol.

3.2.3 Eşantionul

Eşantionul este reprezentat de apicultori din cadrul Regiunii de Nord-Vest, membri ai Asociaţiei Crescătorilor de Albine (ACA), dar nu numai, şi apicultori care au depus dosarul pentru a accesa fonduri europene. Eşantionul este format din 420 de persoane cu vârste cuprinse între 18 şi 90 de ani. Având în vedere faptul că populaţia de apicultori din cadrul Regiunii Nord-Vest este suficient de omogenă, din raţiuni practice s-a recurs la intervievarea apicultorilor în cadrul întâlnirilor apicultorilor.

3.2.4. Chestionarul Chestionarul cuprinde un număr de 29 de întrebări care pe lângă o serie de întrebări

socio-demografice (vârstă, sex, venit etc.) cuprinde şi o serie de întrebări legate de următoarele aspecte:


8

Intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă, intenţia de a moderniza stupina, de a exporta produse apicole, de a crea alianţe cu firme apicole, de a diversifica oferta de produse, de a se specializa pe un singur produs, de a îmbunătăţi produsele şi procesele, de a apela la o firmă de consultanţă (întrebări privind intenţiile).

Experienţa în apicultură, dacă s-a urmat un curs de apicultură, de management, marketing apicol, apartenenţa la o asociaţie apicolă, colaborarea cu firme din sectorul apicol (întrebări factuale de comportament).

Aspecte legate de accesarea fondurile europene: dacă s-a aplicat pentru una dintre Măsuri (112, 121, 141, Programul Naţional Apicol, alte măsuri menite să sprijine apicultura) şi dacă s-au primit fonduri, dificultatea întocmirii dosarului, sursa de informare cu privire la aceste măsuri, gradul de utilitate al acestor fonduri.

Motivele pentru care practică apicultura, motivele pentru care nu doresc să îşi înfiinţeze o firmă apicolă, nu doresc să îşi modernizeze stupina, motivele pentru care nu au aplicat pentru niciuna dintre Măsurile menite să sprijine apicultura (întrebări legate de motivaţii).

Opinia respondenţilor legată de principalele motivele pentru care unii apicultori nu doresc să îşi înfiinţeze o firmă apicolă (întrebări de opinie şi atitudini).

Tipul de produse apicole comercializate, modalitatea de comercializare, dimensiunea exploataţiei apicole, tipul de exploataţie.

Vârstă, sex, educaţie, venit (întrebări de identificare).

3.2.5 Testarea şi adaptarea chestionarului (Ancheta Pilot)

Pretestarea şi adaptarea instrumentului de cercetare a avut în vedere identificarea eventualelor erori de fundamentare a întrebărilor, precum şi determinarea modalităţilor optime de implementare a chestionarului, încât să se realizeze atingerea obiectivelor. Chestionarul a fost pretestat pe un număr de 30 de apicultori în cadrul întâlnirii apicultorilor membri ai Asociaţiei Crescătorilor de Albine din judeţul Cluj, iar în urma acestei pretestări chestionarului i s-a adus anumite modificări şi îmbunătăţiri.

3.3 METODE DE ANALIZĂ A DATELOR 3.3.1. Corelaţia

Legăturile dintre caracteristicile observate au fost analizate utilizând tabele de corelaţie şi testul χ2 al lui Pearson. Criteriul Hi-pătrat are o largă sferă de aplicabilitate, fiind în egală măsură aplicabil atât pentru distribuţiile numerice, cât şi pentru cele nenumerice. Mai este numit, din aceste motive, şi test al frecvenţelor. Scopul aplicării testului Hi-pătrat este verificarea asocierii dintre două variabile nominale, categoriale sau compararea de frecvenţe între două eşantioane independente.


9

Testul Hi-pătrat, ca test de asociere, îşi propune a demonstra faptul că între structura frecvenţelor observate (nij) şi structura frecvenţelor teoretice (n*

ij) există diferenţă semnificativă şi că, implicit, între caracteristicile cercetate este o relaţie de determinare semnificativă. Utilizarea testului presupune determinarea variabilei Pearson de forma (MERCE şi MERCE, 2009):

Această valoare se compară cu cea teoretică pentru o probabilitate de eroare de 0,05

(5%) şi numărul gradelor de libertate corespunzător. Dacă

2;05,0

2gC

atunci se poate aprecia că între cele două variabile există o legătură.

3.3.2. Regresia logistică

Regresia logistică modelează relaţia dintre o clasă de variabile independente Xi

(categoriale, continue) şi o variabilă dependentă dihotomică (nominală, binară) Y. Această variabilă dependentă apare, de regulă, atunci când reprezintă apartenenţa la două clase, categorii – prezenţă/absenţă, da/nu (HOSMER şi LEMESHOW, 2000). Regresia logistică estimează valori discrete (de tip 0-1, antreprenor-nonantreprenor) care rezultă într-o măsură de tip continuu şi mărginit (în intervalul [0,1]) care poate fi interpretată drept probabilitatea ca un individ să aparţină unei categorii sau alteia, în baza anumitor variabile explicative Xi care o caracterizează. Regresia logit are următoarea formulă:

11

1

unde X este vectorul coloană al variabilelor explicative, iar β este vectorul linie al coeficienţilor corespunzători variabilelor explicative, α este constantă.

O consecinţă a formei funcţiei de mai sus este că efectul variaţiei unei variabile explicative Xi, precum şi a coeficienţilor β asupra lui , este maxim la nivelul mediei populaţiei variabilelor explicative Xi şi care corespunde probabilităţii de 0,5 şi tinde să fie 0 la valorile extreme ale parametrilor (TRENCA şi BENYOVSZKI, 2011).

i j ij

ijijC n

nn*

2

2


10

CAPITOLUL IV

REZULTATE ŞI DISCUŢII

4.1. PROFILUL SOCIO-DEMOGRAFIC AL APICULTORILOR

În ceea ce priveşte profilul socio-demografic al apicultorilor, se poate observa în figura următoare faptul că aceştia se regăsesc în proporţii aproximativ egale în următoarele categorii de vârstă: între 25 şi 34 de ani, între 35 şi 44 de ani, între 45 şi 54 de ani, respectiv între 55 şi 64 de ani. Grupa de vârstă între 35 şi 44 de ani cuprinde cel mai mare număr de apicultori (24,5%). Vârsta medie a apicultorilor din eşantion este de 45,13 ani. Prezenta cercetare relevă faptul că un număr din ce în ce mai mare de tineri sunt interesaţi de apicultură (19,5% au vârsta cuprinsă între 25-34 de ani), încurajaţi în special de posibilitatea accesării fondurilor europene (Figura 5).

Figura 5. Distribuţia apicultorilor în funcţie de categorii de vârstă

O altă caracteristică socio-demografică este nivelul de educaţie al respondenţilor. Se

poate observa în figura 6 faptul că un procent redus (3,8%) dintre respondenţi au maxim 8 clase, 27, 6% au absolvit liceul, iar 38,3% dintre apicultori au afirmat faptul că deţin studii superioare.

6,0%

19,5%

24,5%

19,3%

22,6%

8,1%

18-24 25-34 35-44 45-54 55-64 peste 64 de ani

0

5

10

15

20

25

30

Categorii de vârstă Age categories

Nr.

de

res

pond

enţi

No.

of r

espo

nden

ts


11

Figura 6. Distribuţia apicultorilor în funcţie de nivelul de educaţie

4.2. ASPECTE LEGATE DE PRACTICAREA APICULTURII

4.2.1. Experienţa în apicultură

Studiile care analizează sectorul apicol din punct de vedere economic, prezintă în

general şi experienţa apicultorilor (OLUWATUSIN, 2008). În ceea ce priveşte experienţa în apicultură, se poate observa în figura următoare faptul că 36,9% dintre respondenţi au o experienţă în apicultură cuprinsă între 3 şi 10 ani, urmată de categoria 11-20 de ani (20,5%).

Figura 7. Distribuţia apicultorilor în funcţie de experienţa lor în apicultură (ani)

3,8%

15,5%

27,6%

14,8%

38,3%

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

Maxim 8 clase Maximum 8

classes

Şcoală profesională

Vocational school

Liceu High school

Şcoală postliceală, de maiştri

Post high school

Studii superioare University degree

Nr.

res

pond

enţi

No.

of r

espo

nden

ts

Nivel educaţional Educational level

16,2%

36,9%

20,5%15,7%

7,1%3,6%

<3 3-10 11-20 21-30 31-40 >40,0

5,0

10,0

15,0

20,0

25,0

30,0

35,0

40,0

Experienţa în apicultură Experience in beekeeping

Nr.

res

pond

enţi

No.

of r

espo

nden

ts


12

4.2.2. Dimensiunea exploataţiei apicole În urma anchetei realizate, se poate observa faptul că, un procent de 47,1% dintre apicultori deţin maxim 50 de familii de albine, fapt care ar trebui să determine luarea unor măsuri la nivelul autorităţilor naţionale în vederea sprijinirii apicultorilor înspre creşterea numărului de familii de albine. În plus, antreprenoriatul în sectorul apicol, pentru a fi profitabil, trebuie să se fundamenteze pe exploataţii puternice cu un număr ridicat de familii de albine, în general peste 100 de familii de albine. Un procent de 31,4% dintre respondenţi deţin între 51-100 de familii de albine, 10,7% deţin între 101 şi 150 de familii de albine, acelaşi procent (10,7%) regăsindu-se şi în cazul celor care deţin peste 150 de familii de albine (Figura 8).

Figura 8. Distribuţia apicultorilor în funcţie de dimensiunea exploataţiei (numărul de familii

de albine)

4.2.3. Produsele comercializate de către apicultori

Antreprenoriatul în sectorul apicol porneşte de la premisa conform căreia produsele stupului sunt foarte valoroase şi contribuie la creşterea veniturilor celor care le comercializează (SANER et al., 2004; URBISCI, 2011). În acelaşi timp, polenizarea cu ajutorul albinelor influenţează producţiile anumitor culturi de plante şi ajută la conservarea biodiversităţii (SCHACKER şi MCKIBBEN, 2008).

În ceea ce priveşte produsele comercializate, un procent de 93,1% dintre apicultori comercializează miere, polen în proporţie de 49,4%, propolis 59,7%, lăptişor de matcă 8,8%, ceară 43,9%, iar veninul este comercializat doar de trei dintre respondenţi (0,7%) după cum se poate observa din Tabelul 1.

47,1%

31,4%

10,7% 10,7%

05

1015

20253035

404550

maxim 50 familii de albine (maximum 50

colonies of bees)

51-100 familii de albine (51-100 colonies

of bees)

101-150 familii de albine (101-150 colonies of bees)

peste 150 familii de albine (over 150 colonies of bees)

Nr.

de

resp

onde

nţi

No.

of r

espo

nden

ts

Dimensiunea exploataţiei apicole Size of the apiary


13

Tabelul 1 Distribuţia produselor comercializate (%)

Produsul Da (%) Nu (%)

Miere 93,1 6,9 Propolis 59,7 40,3

Polen 49,4 50,6 Ceară 43,9 56,1

Lăptişor de matcă 8,8 91,2 Venin 0,7 99,3

Sursa: Calcule proprii în SPSS

4.3. ANTREPRENORIATUL

4.3.1. Intenţia apicultorilor de a înfiinţa o firmă apicolă Prezenta cercetare îşi propune să evidenţieze intenţia apicultorilor privind înfiinţarea

unei firme apicole. Se remarcă faptul că un procent de 36,1% dintre respondenţi intenţionează să îşi înfiinţeze o firmă apicolă, iar 63,9% dintre apicultori nu intenţionează acest lucru.

4.3.2. Colaborarea cu firme din sectorul apicol

Colaborarea între apicultori este foarte importantă datorită faptului că prin aceasta se obţin informaţii valoroase şi ajutoare financiare. Această colaborare determină o dezvoltare a capitalului social definit ca o reţea puternică de relaţii bazate pe încredere şi schimb de cunoştinţe (NAHAPIET şi GHOSHAL, 1998). Prezenta cercetare îşi propune să identifice măsura în care apicultorii colaborează cu firme din sectorul apicol. Astfel, se poate observa faptul că un procent de 18,3% dintre respondenţi colaborează foarte des cu firme din sectorul apicol, 28,1% colaborează des, 26,7% colaborează rar, 4,8% colaborează foarte rar, iar 21,9% nu colaborează (Figura 9).

Figura 9. Distribuţia apicultorilor în funcţie de colaborarea cu firme din sectorul apicol

21.9%

4,8%

26,7%

28,1%

18,3%

,0 5,0 10,0 15,0 20,0 25,0 30,0

Nu colaborez …

Foarte rar …

Rar …

Des …

Foarte des …

Nr. respondenţi No. of respondents

Col

abor

area

C

olla

bora

tion


14

4.3.3. Planul de afaceri Pentru ca apicultorii să poată obţine fonduri europene, aceştia trebuie să îşi

întocmească un plan de afaceri privind dezvoltarea propriei exploataţii apicole. Planul de afaceri trebuie să includă detalii privind investiţiile care se realizează, demonstrând faptul că cel puţin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei (APDRP, 2011).

Din figura următoare, se poate observa faptul că un procent de 48,3% dintre apicultori deţin un plan de afaceri, rezultând faptul că aproape jumătate dintre respondenţi îşi cunosc obiectivele privind dezvoltarea stupinei şi comercializarea produselor apicole. O parte dintre respondenţii (8,8%), în general cu vârsta peste 65 de ani, au declarat faptul că nu au un plan de afaceri şi nici nu cred ca le-ar fi util. Procentul celor care sunt conştienţi de utilitatea unui plan de afaceri şi îşi doresc să deţină unul este de 31,2%. O altă parte dintre respondenţi (11,7%) susţin faptul că deţin un plan de afaceri, dar acesta nu este redactat în scris.

Figura 10. Distribuţia respondenţilor în funcţie de deţinerea unui plan de afaceri

4.4. ACCESAREA MĂSURILOR MENITE SĂ SPRIJINE APICULTURA

Importanţa apiculturii pentru populaţia din zonele rurale constă în capacitatea acesteia

de a oferi o sursă de venit. Apicultura poate să creeze locuri de muncă, determină diversificarea rurală şi complementează alte activităţi. Având în vedere acest fapt, prezenta cercetare evidenţiază procentul de apicultori care au accesat o anumită Măsură şi au primit fonduri: Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri” (14%) Măsura 141 „Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă” (21,7%) Programul Naţional Apicol (17,4%) Alte Măsuri menite să sprijine apicultura (2,1%)

8,8%

31,2%

11,7%

48,3%

0

10

20

30

40

50

60

Nu am şi nici nu cred că mi-ar fi util

Nu am, dar cred că mi-ar fi util

Da, am un plan de afaceri, dar nu l-am

scris

Da, am un plan de afaceri redactat în

scris

Nr.

resp

onde

nţi

Planul de afaceri


15

CAPITOLUL V FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ ÎNFIINŢAREA UNEI FIRME ÎN

SECTORUL APICOL

5.1. INFLUENŢA EXPERIENŢEI ÎN APICULTURĂ ASUPRA ÎNFIINŢĂRII UNEI FIRME APICOLE

Prezenta cercetare îşi propune să analizeze dacă există o legătură între experienţa în

apicultură şi decizia de a iniţia o afacere în sectorul apicol. În Tabelele 2 şi 3, se prezintă frecvenţele observate şi frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de experienţa în apicultură.

Tabelul 2 Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de experienţa în

apicultură

Intenţie înfiinţare firmă apicolă

Experienţa (ani)

<3 3-10 11-20 21-30 31-40 >40 Total Da 34 70 28 17 1 1 151 Nu 34 84 58 48 29 14 267

Total 68 154 86 65 30 15 418

Tabelul 3

Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de experienţa în apicultură


Experienţa (ani)

<3 3-10 11-20 21-30 31-40 >40 Total Da 24,6 55,6 31,1 23,5 10,8 5,4 151 Nu 43,4 98,4 54,9 41,5 19,2 9,6 267

Total 68 154 86 65 30 15 418

Analiza asocierii dintre cele două variabile se realizează cu ajutorul testului Hi-pătrat.

Ipoteza nulă a testului este aceea că nu există legătură dintre experienţa în apicultură şi intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă. Rezultatele obţinute în urma analizei asocierii relevă faptul că există o legătură semnificativă între experienţa în apicultură şi intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă, potrivit pragului de semnificaţie (0,000), fapt confirmat şi cu ajutorul testului Hi-pătrat: χ2

calc = 34,379 > χ2tab = 20,52, pentru o probabilitate de eroare de 0,1% şi grade de

libertate 5, după cum se poate observa şi în tabelul următor.


16

Tabelul 4 Coeficienţi pentru testarea existenţei legăturii

Prag de semnificaţie 0,05 0,01 0,001 CHITEST (valoarea Sig) 0,000 Grade de libertate 5 CHIINV (Chi teoretic) 11,07 15,09 20,52 CHIINV (Chi calculat) 34,379

Plecând de la ipoteza că între aceste două caracteristici nu există nicio determinare, cu

ajutorul testului Hi-pătrat, s-a ajuns la concluzia că aceasta se respinge, între cele două caracteristici există o legătură semnificativă. În concordanţă cu literatura de specialitate care susţine faptul că experienţa antreprenorului influenţează înfiinţarea unei firme noi şi dezvoltarea acesteia (MADSEN et al., 2003), prezentul studiu demonstrează faptul că există o legatură seminificativă între intenţia de a înfiinţa o firmă şi experienţa în apicultură (POPA şi colab., 2011a).

5.2. INFLUENŢA MOTIVAŢIEI ASUPRA ÎNFIINŢĂRII UNEI FIRME APICOLE

Deoarece motivaţia antreprenorială joacă un rol fundamental în procesul de creare a unei firme noi, autorii HERRON şi SAPIENZA (1992) susţin faptul că modelul care descrie rolul antreprenorului asupra performanţei firmei trebuie să includă motivaţiile acestuia. Potrivit altor studii, deciziile indivizilor de a înfiinţa o firmă sunt influenţate de diferiţi factori, precum percepţia oportunităţilor în mediul lor, dacă au suficiente cunoştinţe şi abilităţi, dacă cunosc alte persoane angajate în activităţi antreprenoriale (BOSMA et al., 2008).

După cum se poate observa în tabelul de mai jos, 52 dintre apicultorii care intenţionează să îşi înfiinţeze o firmă apicolă sunt motivaţi în special de pasiune, care este un factor nefinanciar.

Tabelul 5 Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de motivul

pentru care se practică apicultura Intenţie

înfiinţare firmă

apicolă

Motiv

Pasiune Pasiune şi

comercializare produse apicole

Comercializare produse apicole

Tradiţie în familie

Total

Da 52 38 35 21 146 Nu 130 51 40 29 250

Total 182 89 75 50 396


17

Tabelul 6 Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de motivul pentru

care se practică apicultura

Intenţie înfiinţare

firmă apicolă

Motiv

Pasiune Pasiune şi

comercializare produse apicole

Comercializare produse apicole

Tradiţie în familie

Total

Da 67,1 32,8 27,7 18,4 146 Nu 114,9 56,2 47,3 31,6 250

Total 182 89 75 50 396

Cu ajutorul pragului de semnificaţie (0,016), s-a stabilit faptul că între cele două

variabile există o legătură semnificativă, fapt confirmat şi cu ajutorul testului Hi-pătrat a cărui valoare calculată (10,34) este mai mare decât valoarea teoretică (7,81) pentru o probabilitate de eroare de 5% şi grade de libertate 3. Astfel, se poate afirma faptul că motivele pentru care apicultorii practică apicultura influenţează intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă (Tabelul 7).



Rezultatele prezentului studiu relevă faptul că există o legatură semnificativă între

motivaţie şi intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă. Potenţialii antreprenori sunt motivaţi în special de factori emoţionali (pasiune, hobby, dragostea pentru natură), cât şi de faptul că pot comercializa produsele apicole şi pot obţine profit (POPA şi colab., 2011a).

5.3. INFLUENŢA PARTICIPĂRII LA CURSURI DE MANAGEMENT/MARKETING ASUPRA ÎNFIINŢĂRII UNEI FIRME APICOLE

Potrivit lui SHANE şi VENKATARAMAN (2000), doar anumite persoane descoperă

oportunităţile antreprenoriale, deoarece deţin informaţii anterioare necesare identificării oportunităţilor şi cunoştinţele necesare ca să preţuiască aceste oportunităţi. WENNEKERS et al. (2005) susţin faptul că promovarea educaţiei manageriale susţine dinamica antreprenorială.


18

În Tabelele 8 şi 9 se prezintă frecvenţele observate şi frecventele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de participarea la cursuri de management sau marketing.

Tabelul 8 Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de participarea

la cursuri de management sau marketing Intenţie înfiinţare firmă

apicolă Participare la curs de management sau marketing

Da Nu Total Da 23 20 43 Nu 128 247 375

Total 151 267 418

Tabelul 9

Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de participarea la cursuri de management, marketing apicol


Participare curs de management sau marketing Da Nu Total

Da 15,5 27,5 43 Nu 135,5 239,5 375

Total 151 267 418

Literatura de specialitate care studiază antreprenoriatul prezintă efectul pe care anumite tipuri de cunoştinţe şi aptitudini îl au asupra procesului de demarare a unei afaceri noi (SHANE, 2000). Pornind de la ipoteza că participarea la cursuri de management sau marketing nu influenţează intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă, a fost analizată existenţa legăturii, după cum se poate observa în tabelul de mai jos.



Valoarea pragului de semnificaţie calculată este sub 0,05, de unde se poate deduce faptul că între cele două variabile există o legătură. Astfel, valoarea Hi-pătrat calculată (6,263) este mai mare decât valoarea Hi-pătrat teoretică (3,84), pentru o probabilitate de eroare de 5% şi grad de libertate 1. Astfel, ipoteza nulă se respinge. Rezultatele prezentului studiu demonstrează existenţa unei legături semnificative între participarea la cursuri de management/marketing şi intenţia de a înfiinţa o firmă în sectorul apicol, de unde reiese faptul că este foarte important a se organiza cursuri de management şi marketing pe care să le poată urma apicultorii (POPA şi colab., 2011a).


19

5.4. INFLUENŢA COLABORĂRII CU FIRME DIN SECTORUL APICOL ASUPRA ÎNFIINŢĂRII UNEI FIRME APICOLE

Capitalul social manifestat prin colaborarea cu diverse firme, contribuie la procesul de

răspândire a cunoştinţelor, având un efect pozitiv asupra performanţei firmelor mici şi mijlocii (GIBCUS et al., 2009). În ceea ce priveşte intenţia de a înfiinta o firmă în funcţie de colaborarea cu firme din sectorul apicol, s-a constatat faptul că un număr de 45 dintre respondenţi intenţionează să înfiinţeze o firmă şi colaborează foarte des cu firme din sectorul apicol (Tabelul 11).

Tabelul 11 Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de colaborarea

cu firme din sectorul apicol


firmă apicolă

Colaborare cu firme din sectorul apicol

Nu colaborez

Foarte rar Rar Des Foarte des Total

Da 15 7 40 44 45 151 Nu 75 13 72 74 32 266

Total 90 20 112 118 77 417

Tabelul 12 Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de colaborarea cu

firme din sectorul apicol


firmă apicolă

Colaborare cu firme din sectorul apicol

Nu colaborez

Foarte rar

Rar Des Foarte

des Total

Da 32,6 7,2 40,6 42,7 27,9 151 Nu 57,4 12,8 71,4 75,3 49,1 266

Total 90 20 112 118 77 417

Pentru a determina dacă între cele două variabile există legătură, s-a apelat la testul

Hi-pătrat, pornindu-se de la ipoteza nulă: H0 : χ2 = 0 (nu există legătură), H1: χ

2 ≠ 0 (există o legătură). În urma testării existenţei unei legături între cele două variabile, valoarea Hi-pătrat calculată (31,441) este mai mare decât valoarea Hi-pătrat teoretică (18,47), pentru o probabilitate de eroare de 0,1% şi grade de libertate 4 (Tabelul 13). Astfel, ipoteza nulă, potrivit căreia între cele două variabile nu există nicio legătură, este respinsă. Între cele două variabile există o legătură semnificativă (POPA şi colab., 2011a).


20



În sectorul apicol, capitalul social se formează printr-o varietate de relaţii, incluzând cele cu clienţii, furnizorii, distribuitorii şi partenerii strategici. În cele mai multe cazuri, apicultorii cei mai inovativi fac parte dintr-o puternică reţea socială de unde obţin informaţii valoroase şi ajutor financiar. În cadrul reţelei, se pot crea centre de colectare unde apicultorii îşi pot duce produsele care vor ajunge astfel pe piaţă (BRADBEAR, 2009).

5.5. INFLUENŢA MĂSURII 112 ASUPRA ÎNFIINŢĂRII UNEI FIRME APICOLE

Conform autorilor AHMAD şi HOFFMAN (2008), antreprenoriatul apare ca rezultat al unei combinaţii de trei factori: oportunităţi, persoane care deţin abilităţi speciale şi resurse. Astfel, pentru a demara o afacere este absolut necesar ca apicultorii să deţină capitalul financiar necesar (POPA şi colab., 2011b). Apicultorii pot să obţină resursele financiare necesare prin accesarea fondurilor europene, aplicând pentru una dintre Măsuri. Obiectivele specifice ale Măsurii 112 „Instalarea tinerilor fermieri” se referă la creşterea veniturilor exploataţiilor conduse de tinerii fermieri, iar în plan operaţional creşterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca manageri ai unor exploataţii şi încurajarea tinerilor fermieri înspre realizarea unor investiţii (APDRP, 2012).

În ceea ce priveşte accesarea Măsurii 112 de către respondenţi, se constată faptul că un număr de 41 de apicultori care au accesat Măsura 112 şi au primit fonduri, intenţionează să îşi înfiinţeze o firmă apicolă după cum se poate observa în Tabelul 14.

Tabelul 14 Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de

Măsura 112


firmă apicolă

Măsura 112 “Instalarea tinerilor fermieri”

Da şi am primit fonduri

Da, dar nu am primit fonduri

Nu, dar intenţionez

să aplic

Nu şi nici nu

intenţionez să aplic

Da, dar încă nu am

primit fonduri

Total

Da 41 2 25 80 3 151 Nu 18 1 25 221 2 267

Total 59 3 50 301 5 418


21

Tabelul 15 Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de

Măsura 112


firmă apicolă

Măsura 112 “Instalarea tinerilor fermieri”




să aplic

Nu şi nici nu

intenţionez să aplic

Da, dar încă nu

am primit fonduri

Total

Da 21,3 1,1 18,1 108,7 1,8 151 Nu 37,7 1,9 31,9 192,3 3,2 267

Total 59 3 50 301 5 418

În tabelul următor, se prezintă coeficienţii pentru testarea existenţei legăturii între accesarea Măsurii 112 şi intenţia de a înfiinţa o firmă.



Prin compararea valorii Hi-pătrat calculată (46,97) cu valoarea Hi-pătrat teoretică

(18,47), se constată faptul că există o legătură semnificativă între intenţia de a demara o afacere în sectorul apicol şi Măsura 112, deoarece valoarea Hi-pătrat calculată (46,97) este mai mare decât valoarea Hi-pătrat teoretică (18,47) pentru o probabilitate de eroare de 0,1% şi grade de libertate 4. Rezultatele prezentei cercetări sunt în concordanţă cu literatura de specialitate care susţine faptul resursele financiare sunt extrem de importante pentru succesul noii firme (WIKLUND şi SHEPHERD, 2005). Performanţele afacerilor apicole cresc cu un ritm mai rapid dacă acestea au acces la capital financiar (POPA şi colab., 2011b).

5.6. INFLUENŢA PROGRAMULUI NAŢIONAL APICOL ASUPRA ÎNFIINŢĂRII UNEI FIRME APICOLE

În 2008, a fost implementat Programul Naţional Apicol care vizează lupta împotriva Varrozei şi dezvoltarea şeptelului. În anul 2008, au fost accesate aproximativ 70-80% din fondurile programului, însă, în anul 2009, s-au accesat mai puţin de 60% din aceste fonduri. Programul Naţional Apicol continuă şi în perioada 2011-2013, iar paleta de activităţi în contul cărora se acordă subvenţiile s-a diversificat (MADR, 2012).


22

Gruparea opţiunilor privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de Programul Naţional Apicol se prezintă în Tabelul 17.

Tabelul 17 Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de

Programul Naţional Apicol


firmă apicolă





să aplic

Nu şi nici nu intenţionez

să aplic

Da, dar încă nu am

primit fonduri

Total

Da 34 4 72 41 0 151 Nu 39 0 81 145 2 267

Total 73 4 153 186 2 418

Tabelul 18

Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de Programul Naţional Apicol


firmă apicolă





să aplic

Nu şi nici nu intenţionez

să aplic

Da, dar încă nu am primit

fonduri Total

Da 26,4 1,4 55,3 67,2 0,7 151 Nu 46,6 2,6 97,7 118,8 1,3 267

Total 73 4 153 186 2 418

Pentru a se determina dacă între Programul Naţional Apicol şi intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă există legătură, s-a apelat la testul Hi-pătrat, pornindu-se de la ipoteza nulă conform căreia între cele două variabile nu există nicio legătură.



Prin compararea valorii Hi-pătrat calculată (35,57) cu valoarea Hi-pătrat teoretică (18,47), pentru o probabilitate de eroare de 0,1% şi grade de libertate 4, rezultă că valoarea calculată este mai mare decât valoarea teoretică, ceea ce însemnă că între Programul Naţional Apicol şi înfiinţarea unei firme apicole există o legătură foarte semnificativă (Tabelul 19).


23

5.7. INFLUENŢA STRATEGIEI DE A EXPORTA PRODUSE ASUPRA ÎNFIINŢĂRII UNEI FIRME APICOLE

Firmele nou înfiinţate orientate înspre export contribuie la răspândirea cunoştinţelor, la creşterea concurenţei şi a diversităţii, determinând în cele din urmă creşterea economică (HESSELS şi VAN STEL, 2011). Pentru a se testa existeţa unei legături între strategia de a exporta produse şi înfiinţarea unei firme apicole au fost calculate frecvenţele obsevate şi frecvenţele teoretice după cum se poate observa în următoarele două tabele.

Tabelul 20

Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de strategia de a exporta produse


Exportul produselor Da Nu Total

Da s 56 95 151 Nu 43 215 258

Total 99 310 409

Tabelul 21

Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de exportul produselor


Exportul produselor Da Nu Total

Da 36,6 114,4 151 Nu 62,4 195,6 258

Total 99 310 409

Tabelul 22

Coeficienţi pentru testarea existenţei legăturii Prag de semnificaţie 0,05 0,01 0,001 CHITEST (valoarea Sig) 0,000 Grade de libertate 1 CHIINV (Chi teoretic) 3,84 6,63 10,82 CHIINV (Chi calculat) 21,648

Pe baza analizelor de corelaţie, se poate afirma faptul că între exportul produselor şi

intenţia de a demara o afacere există o legătură foarte semnificativă potrivit pragului de semnificaţie (0,000). De asemenea, valoarea Hi-pătrat calculată (21,64) este mai mare decât valoarea Hi-pătrat teoretică (10,82) pentru o probabilitate de eroare de 0,1% şi grad de libertate 1.


24

5.8. INFLUENŢA STRATEGIEI DE A CREA ALIANŢE CU FIRME DIN SECTORUL

APICOL ASUPRA ÎNFIINŢĂRII UNEI FIRME APICOLE

Potrivit cercetărilor realizate de către DONCKELS şi LAMBRECHT (1995), crearea unor alianţe influenţează în mod pozitiv creşterea firmei. Alianţele cu diferite firme din sectorul apicol facilitează dezvoltarea exploataţiei apicole prin extinderea setului de oportunităţi de afaceri viabile şi prin îmbunătăţirea capacităţilor sale (NICHTER şi GOLDMARK, 2009). Crearea unor alianţe cu firme apicole din ţările dezvoltate din punct de vedere economic are ca scop creşterea competitivităţii exploataţiilor apicole româneşti. Gruparea opţiunilor privind asocierea dintre intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă şi crearea unor alianţe cu firme din sectorul apicol se prezintă în tabelul 23.

Tabelul 23 Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de alianţele cu

firme din sectorul apicol Intenţie înfiinţare firmă

apicolă Alianţe cu firme din sectorul apicol

Da Nu Total Da 43 108 151 Nu 34 225 259

Total 77 333 410

Tabelul 24 Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de alianţele cu

alte firme Intenţie înfiinţare

firmă apicolă Alianţe cu firme din sectorul apicol

Da Nu Total Da Yes 28,4 122,6 151 Nu No 48,6 210,4 259 Total 77 333 410

În urma testării existenţei legăturii între strategia de a crea alianţe cu firme din sectorul apicol şi intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă, valoarea Hi-pătrat calculată (14,73) este mai mare decât valoarea Hi-pătrat teoretică (10,82), pentru o probabilitate de eroare de 0,1% şi grad de libertate 1 (Tabelul 25). Astfel, ipoteza nulă se respinge, între cele două variabile existând o legătură semnificativă.

Tabelul 25

Coeficienţi pentru testarea existenţei legăturii Prag de semnificaţie 0,05 0,01 0,001 CHITEST (valoarea Sig) 0,000 Grade de libertate 1 CHIINV (Chi teoretic) 3,84 6,63 10,82 CHIINV (Chi calculat) 14,734


25

5.9. INFLUENŢA VÂRSTEI ASUPRA ÎNFIINŢĂRII UNEI FIRME APICOLE

LEVESQUE şi MINNITI (2003) demonstrează faptul că vârsta, înclinaţia înspre asumarea riscului, situaţia financiară şi opţiunile alternative privind posibilitatea de angajare sunt factori care contribuie la deciziile antreprenoriale. REYNOLDS et al. (2003) subliniază faptul că persoanele cu vârste cuprinse între 25 şi 34 de ani sunt cele mai dispuse să devină antreprenori în stadiu incipient. Prezenta cercetare îşi propune să analizeze dacă există o anumită legătură între vârstă şi intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă. Astfel, pe măsură ce apicultorii înaintează în vârstă, aceştia îşi doresc din ce în ce mai puţin să aloce resurse unor activităţi care generează venituri în timp, precum începerea unei firme noi (POPA şi colab., 2011d). În tabelele 26 şi 27 se prezintă frecvenţele observate şi frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de vârsta apicultorilor.

Tabelul 26 Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de vârsta

apicultorilor Intenţie

înfiinţare firmă apicolă

Vârsta

18-24 25-34 35-44 45-54 55-64 peste 64 de ani

Total

Da 16 46 48 24 16 1 151 Nu 9 36 55 55 79 33 267

Total 25 82 103 79 95 34 418

Tabelul 27

Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de vârsta apicultorilor


firmă apicolă

Vârsta

18-24 25-34 35-44 45-54 55-64 peste 64 de ani

Total

Da 9,0 29,6 37,2 28,5 34,3 12,3 151 Nu 16,0 52,4 65,8 50,5 60,7 21,7 267

Total 25 82 103 79 95 34 418

Faptul că vârsta influenţează intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă este confirmat cu ajutorul testului Hi-pătrat. Astfel, valoarea Hi-pătrat calculată (60,15) pentru 5 grade de libertate şi o probabilitate de eroare de 0,1%, este mai mare decât valoarea Hi-pătrat teoretică (20,51) (Tabelul 28). Ipoteza nulă, conform căreia între cele două variabile nu există nicio legătură, se respinge. Între cele două variabile există o legătură foarte semnificativă.


26



5.10. INFLUENŢA NIVELULUI DE EDUCAŢIE ASUPRA ÎNFIINŢĂRII UNEI FIRME APICOLE

Factori precum disponibilitatea finanţării, educaţia, piaţa muncii şi calitatea infrastructurii influenţează în mod semnificativ antreprenoriatul (LEVESQUE şi MINNITI, 2003). Persoanele care au acumulat anumite cunoştinţe prin educaţie sau muncă vor avea mult mai multe şanse de a descoperi oportunităţi antreprenoriale ca răspuns la o anumită schimbare (SHANE, 2000). Prezenta cercetare îşi propune să demonstreze faptul că există o legătură între educaţia apicultorilor şi intenţia acestora de a demara o afacere. Astfel, în tabelul 29 se prezintă asocierea dintre cele două variabile. Se poate observa faptul că apicultorii intenţionează să înfiinţeze o firmă apicolă pe măsură ce educaţia acestora creşte (POPA şi colab., 2011d).

Tabelul 29 Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de nivelul de

educaţie al apicultorilor Intenţie

înfiinţare firmă

apicolă

Ultima şcoală absolvită

Maxim 8 clase

Şcoală profesională,

de ucenici Liceu


Studii superioare

Total

Da 1 15 53 17 65 151 Nu 15 50 62 45 95 267

Total 16 65 115 62 160 418

Tabelul 30

Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de nivelul de educaţie al apicultorilor


firmă apicolă

Ultima şcoală absolvită

Maxim 8 clase

Şcoală profesională,

de ucenici Liceu


Studii superioare

Total

Da Yes 5,8 23,5 41,5 22,4 57,8 151 Nu No 10,2 41,5 73,5 39,6 102,2 267 Total 16 65 115 62 160 418


27

Aplicând testul Hi-pătrat, pentru a testa legătura între cele două variabile, se poate afirma faptul că între nivelul de educaţiei al apicultorilor şi intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă există o legătură foarte semnificativă, având în vedere faptul că valoarea Hi-pătrat calculată (19,371) este mai mare decât valoarea Hi-pătrat teoretică (18,47) pentru o probabilitate de eorare de 0,1% şi grade de libertate 4 (Tabelul 31).



CAPITOLUL VI DETERMINAREA PROBABILITĂŢII DE A ÎNFIINŢA O FIRMĂ APICOLĂ

6.1. VARIABILELE ALESE

Pornind de la o analiză a antreprenoriatului la nivel general şi de la trăsăturile care au

fost identificate ca fiind caracteristice antreprenorilor, se vor identifica factorii care influenţează probabilitatea de a înfiinţa o firmă în sectorul apicol (POPA şi colab., 2011c).

6.2. EVALUAREA PUTERII DE DISCRIMINARE

Procesul de selecţie a variabilelor se va realiza prin aprecierea calitativă a puterii de

discriminare a variabilei. Puterea de discriminare a variabilelor a fost testată cu ajutorul curbelor ROC1 şi a statisticii AUROC2. Statistica AUROC este semnificativă statistic la un prag de 5%3 în cazul următoarelor variabile (Tabelul 32): dimensiunea exploataţiei, intenţia de a moderniza stupina, distribuţia produselor la câteva magazine, strategia de a crea alianţe cu alte firme, strategia de a exporta produse, interesul pentru Măsura 141 „Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă”, deţinerea unui plan de afaceri, colaborarea cu firme din sectorul apicol, apartenenţa la o altă asociaţie apicolă, apartenenţa la un grup de producători, măsura în care apicultorii sunt interesaţi de cursuri de management apicol, măsura în care apicultorii sunt interesaţi de cursuri de apicultură, ultima şcoală absolvită, grupa de vârstă (POPA şi colab., 2011c). Celelalte variabile nu au putere de discriminare.

1 Receiver Operating Characteristic. 2 Este indicatorul de suprafaţă a curbei ROC. 3 Ipoteza nulă este că AUROC=0.5. Cu cât este mai apropiată de 1 suprafaţa curbei ROC, cu atât are putere predictivă mai bună variabila studiată.


28

Tabelul 32 Testarea puterii de discriminare a factorilor analizaţi cu AUROC

Variabila AUROC Eroare standard

Prag de semnificaţie*

Interval de confidenţă de 95%

Limită inferioară

Limită superioară

Dimensiunea exploataţiei (numărul familiilor de albine)

0,614 0,029 0,000 0,557 0,672

Apelare firmă de consultanţă 0,492 0,029 0,789 0,436 0,548 Intenţie modernizare stupină 0,437 0,028 0,033 0,382 0,493 Vânzare printr-un magazin propriu

0,493 0,030 0,804 0,435 0,551

Distribuţie la câteva magazine 0,428 0,030 0,014 0,369 0,487 Vânzare în marile lanţuri comerciale

0,497 0,030 0,910 0,439 0,555

Vânzare în piaţă 0,467 0,030 0,271 0,409 0,526 Vânzare la procesatori 0,459 0,030 0,164 0,401 0,517 Vânzare la prieteni şi cunoştinţe 0,468 0,029 0,279 0,411 0,525 Alianţe cu firme din sectorul apicol

0,411 0,029 0,002 0,353 0,468

Exportul produselor 0,384 0,029 0,000 0,328 0,441 Specializare pe un singur produs 0,482 0,029 0,536 0,425 0,539 Diversificarea ofertei 0,484 0,029 0,588 0,427 0,541 Îmbunătăţirea produselor şi proceselor

0,514 0,029 0,634 0,457 0,571

Măsura 141 0,435 0,030 0,028 0,377 0,493 Măsura 121 0,466 0,030 0,248 0,408 0,524 Deţinere plan de afaceri 0,713 0,026 0,000 0,663 0,763 Colaborare cu firme 0,648 0,028 0,000 0,593 0,702 Altă asociaţie apicolă 0,427 0,030 0,013 0,368 0,485 Un grup de producători 0,398 0,030 0,000 0,339 0,456 Asociaţia Crescătorilor de Albine 0,473 0,029 0,350 0,416 0,529 Interes cursuri de management apicol

0,619 0,028 0,000 0,565 0,674

Interes curs de apicultură 0,619 0,028 0,000 0,564 0,673 Mediu 0,499 0,030 0,963 0,439 0,558 Venitul per membru al gospodăriei (ultima lună)

0,516 0,030 0,586 0,458 0,574

Ultima şcoală absolvită 0,558 0,029 0,048 0,502 0,614 Sexul 0,533 0,030 0,261 0,475 0,591 Grup_vârstă 0,278 0,025 0,000 0,229 0,327 * Ipoteza nulă (Null hypothesis): AUROC = 0.5

Sursa: Estimări proprii în SPSS


29

Concavitatea curbelor ROC pune în evidenţă faptul că variabilele alese au o putere de discriminare suficient de mare. Curbura ROC tinde către laturile pătratului unitate, concavitatea curbei ROC este echivalentul scorurilor cu un conţinut informaţional. Dacă variabilele nu ar avea putere de discriminare, scorurile ar fi fost răspândite în mod aleatoriu pe grafic, fără o concentrare anume, astfel încât curba ROC ar fi fost similară cu prima bisectoare (POPA şi colab., 2011c).

6.3. ELABORAREA MODELULUI ANTREPRENORIAL

Modelele antreprenoriale reprezintă modele multivariante, deoarece utilizează cei mai

importanţi indicatori economico-sociali şi percepţionali ai indivizilor ca variabile de intrare (GYÖRFY, 2009). Rezultatul unei model antreprenorial este un scor numeric care măsoară indirect probabilitatea ca un individ să devină antreprenor (ARENIUS şi MINITI, 2005). Cu ajutorul variabilelor care au putere de discriminare, s-a elaborat un model logistic în programul SPSS 19, în care variabilele explicative sunt factorii de influenţă ai probabilităţii ca o persoană să-şi înfiinţeze o firmă apicolă. Variabilele semnificative statistic la un prag de 5% sunt prezentate în tabelul următor.

Tabelul 33

Variabilele explicative folosite în construcţia modelului Notaţie Descriere Valori

MODERNIZ Intenţie modernizare stupină 1=Da, 0=Nu

COLAB Colaborare cu firme din sectorul apicol

1=Nu colaborez, 2=Foarte rar, 3=Rar , 4=Des, 5=Foarte des

ALTA_ASOC Apartenenţa la o altă Asociaţie Apicolă (diferită de ACA)

1=Da, 2 = Nu, dar intenţionez să mă înscriu, 3 = Nu şi nici nu intenţionez să mă înscriu

STRAT_EXP Strategia de a exporta produsele apicole

1=Da, 0=Nu

STRAT_ALIANTE Strategia de a crea alianţe cu firme apicole

1=Da , 0= Nu

DISTRIB_MAG Comercializarea produselor prin distribuţie la câteva magazine

1=Da, 0=Nu

GR_VARSTA Grupa de vârstă 1=18-24, 2=25-34, 3=35-44, 4=45-54, 5=55-64, 6= peste 64 de ani

Sursa: Elaborat de autor


30

Estimarea modelelor de tip logit se realizează prin metoda verosimilităţii maxime, în care variabila explicativă este considerată a urma distribuţia binomială, iar distribuţia βx este considerată logistică. Rezultatele estimării logit sunt prezentate în tabelul următor.

Tabelul 34

Rezultatele estimării modelului logit privind intenţia de înfiinţare a unei firme apicole Variabila dependentă: probabilitatea ca un apicultor să-şi înfiinţeze o firmă apicolă

Variabile explicative Coeficient Eroare

standard

Statistica

Wald Valoarea p

CONST 10,002 1,861 28,877 0,000

MODERNIZ 2,231 1,070 4,343 0,037

COLAB 0,356 0,099 12,869 0,000

ALTA_ASOC -0,799 0,258 9,584 0,002

STRAT_EXPORT 0,663 0,279 5,638 0,018

STRAT_ALIANTE 0,904 0,299 9,166 0,002

DISTRIB_MAG 1,428 0,527 7,454 0,006

GRUP_VARSTA 0,487 0,099 23,944 0,000

Număr de observaţii: 416

Cox & Snell R2= 0,276

Nagelkerke R2=0,379

Hosmer and Lemeshow test Chi 2(8)=2,582 cu valoare p=0,958

Sursa: Calcule proprii în SPSS

Funcţia logit are următoarea formă:

iiii

iiiii

i

VARSTAGRUPMAGDISTRIBALIANTESTRAT

EXPORTSTRATASOCALTACOLABMODERNIZP

P

_487,0_428,1_904,0

_663,0_799,0356,0231,2002,101

ln

Valorile lui Cox & Snell R2, Nagelkerke R2 şi rezultatul testului Hosmer şi Lemeshow4

obţinute la nivelul eşantionului de estimare5 denotă faptul că modelul obţinut respectă

exigenţele unei bune performanţe econometrice. Testarea coeficienţilor a fost realizată cu

4 Pragul de semnificaţie este 0,958, este peste pragul de 5%, ceea ce confirmă ipoteza nulă conform căreia modelul este semnificativ, valorile estimate se apropie de cele reale. 5 Eşantionul de estimare este alcătuit din 416 de persoane. Au fost excluse din analiză persoanele care nu au răspuns la întrebările analizate în model.


31

testul Wald. Coeficienţii sunt semnificativi statistic la un prag de semnificaţie de 0,056.

Variabilele explicative din model au semnele în concordanţă cu teoria economică. Apicultorii

care intenţionează să-şi modernizeze stupina, care colaborează cu firme din sectorul apicol,

care sunt înscrişi într-o asociaţie apicolă (diferită de Asociaţia Crescătorilor de Albine), a

căror strategie este de a exporta produse apicole şi de a crea alianţe cu firme din sectorul

apicol, care îşi comercializează produsele prin distribuţie la câteva magazine şi care sunt

tineri, înfiinţează cu o probabilitate mai mare o firmă apicolă (POPA şi colab., 2011c).

Procentul cazurilor corect clasificate în cazul celor care nu intenţionează să înfiinţeze o

firmă apicolă este 87,2%, iar în cazul celor care intenţionează să înfiinţeze o firmă apicolă

este 56,7%, după cum arată şi tabelul următor.

Tabelul 35 Tabel de clasificare

Observate

Estimate (Modelul logit) Estimated (Logit model)

Intenţie înfiinţare firmă apicolă Cazuri corect clasificate (%)

Nu Da


firmă apicolă

Nu 232 34 87,2

Da 65 85 56,7

Cazuri corect clasificate (%) 76,2

a. Prag de alarmă: 0,500

Sursa: Elaborat de autor

Conform coeficientului de contingenţă între variabilele binare,

∙ ∙∙ ∙

232 ∙ 85 65 ∙ 34232 ∙ 85 65 ∙ 34

0,808

(Kc=0,808) corelaţia este intensă şi pozitivă, intenţia de înfiinţare a unei firme apicole

se confirmă statistic.

În eşantionul de estimare, 266 (232+34) de apicultori au afirmat faptul că nu intenţionează să-şi înfiinţeze o firmă apicolă. Dintre aceştia, 232 au fost corect identificaţi de

6Nivelul de semnificaţie este sub 0,05 în cazul variabilelor, deci putem respinge ipoteza nulă conform căreia variabila independentă nu ajută la explicarea variabilei dependente.


32

către model, iar 34 de apicultori au fost identificaţi greşit. Aceştia nu intenţionează să înfiinţeze o firmă, dar, conform rezultatelor modelului, intenţionează să înfiinţeze o firmă.

În realitate, 150 de apicultori (65+85) intenţionează să demareze o afacere. Dintre aceşti apicultori, 85, adică 56,7%, au fost corect identificaţi de către model. 65 de apicultori nu au fost identificaţi corect, deoarece în realitate intenţionează să demareze o afacere, însă, conform rezultatelor modelului, nu intenţionează să demareze o afacere.

Modelul a identificat corect 232 de apicultori dintre cei care nu intenţionează să demareze o firmă apicolă şi 85 de apicultori dintre cei care planifică înfiinţarea unei firme apicole. 108 (65+34) apicultori nu au fost corect identificaţi de către model, la un prag de alarmă de 0,57. Se poate afirma faptul că modelul realizează o bună ordonare a apicultorilor în funcţie de probabilitatea acestora de a deveni antreprenori. Dintre 232+34+65+85 de apicultori, 76,2% au fost corect identificaţi. 232 de apicultori nu intenţionează să înfiinţeze o afacere nici în realitate, nici conform rezultatelor modelului, iar 85 de apicultori intenţionează să demareze o afacere şi în realitate şi conform rezultatelor modelului.

Procentul apicultorilor corect identificaţi prin model, pentru un anumit prag, se calculează ca raport dintre numărul apicultorilor corect identificaţi prin model pentru acel prag şi numărul total de apicultori.

6.4. STRUCTURA MODELULUI

Modernizarea exploataţiei apicole reprezintă o etapă importantă în decizia apicultorului de a înfiinţa o firmă apicolă. Modernizarea exploataţiei apicole va determina creşterea competitivităţii acesteia. Antreprenoriatul în sectorul apicol este influenţat de către modernizarea tehnologiei folosite, prin asimilarea de noi tehnologii şi cunoştinţe din afara ţării. Diferenţele privind echipamentul apicol folosit de către apicultorii profesionişti şi de către cei care deţin exploataţii apicole de mici dimensiuni sunt o problemă curentă printre apicultorii români. Dacă aceştia doresc să valorifice oportunităţile care există pe piaţă, trebuie, în primul rând, să îşi modernizeze echipamentul folosit. Procesul de modernizare implică şi implementarea unor schimbări privind etichetarea produselor apicole, specificându-se originea geografică exactă a produsului, fapt care poate să influenţeze creşterea gradului de încredere a consumatorilor în calitatea produselor respective. Produsele apicole pot fi folosite în diverse moduri, cu condiţia ca acestea să fie procesate şi valorificate în mod corespunzător. Pentru ca acest lucru să fie posibil, apicultorii trebuie să achiziţioneze tehnologii moderne de colectare, procesare, ambalare etc.

Sectorul apicol din România necesită o colaborare coordonată între apicultori şi firmele apicole existente cu scopul de a spori comunicarea şi de a oferi sprijin în procesul de începere a unei firme noi. Apicultorii ar trebui să aibă în vedere importanţa colaborării cu diferite firme apicole cu scopul de a crea reţele locale şi regionale, în cadrul cărora se 7 Dacă probabilitatea estimată este sub 0,5, persoana va fi inclusă în categoria „nu intenţionează să demareze o firmă apicolă”, iar dacă probabilitatea estimată este peste 0,5, după model, persoana va aparţine categoriei conform căreia va înfiinţa o firmă apicolă.


33

împărtăşesc cunoştinţe apicole şi se creează o dorinţă colectivă de inovare şi de îndeplinire a unor scopuri comune.

Rezultatele prezentei cercetări relevă faptul că un număr din ce în ce mai mare de apicultori se înscriu în alte asociaţii apicole, diferite faţă de Asociaţia Crescătorilor de Albine din România (ACA). Înfiinţarea a cât mai multe asociaţii apicole se datorează faptului că apicultorii trebuie să fie sprijiniţi şi să li se faciliteze accesul pe piaţă celor care doresc să îşi înfiinţeze o firmă apicolă. Aceste asociaţii, deşi au mai puţini membri, sunt mai bine organizate şi se implică într-o mai mare măsură în promovarea apiculturii. Prin înscrierea în cadrul asociaţiilor apicole, apicultorii îşi doresc îmbunătăţirea relaţiei de colaborare cu toţi actorii filierei apicole (furnizori de echipamente, materii prime etc.). Asociaţiile apicole reprezintă în primul rând o sursă de informare şi un sprijin pentru apicultori.

Apicultorii care doresc să îşi exporte produsele sunt, de asemenea, interesaţi de demararea unei firme noi, deoarece doresc să ajungă pe pieţele mondiale cu produse procesate şi cu un brand, având în vedere faptul că prin vânzarea mierii en-gros la procesatori nu se pot obţine preţuri ridicate. Exportul produselor apicole poate să aibă succes doar dacă firmele vând produsele sub o anumită marcă, cu certificate privind calitatea şi ambalaje care să atragă consumatorii (NYÁRS, 2003). Astfel, guvernul ar trebui să sprijine şi să promoveze produsele apicole româneşti ca produse naturale şi de calitate, deoarece acest atribut este deseori subestimat în cazul în care mierea este vândută en-gros. Apicultorii doresc să stabilească relaţii comerciale cu importatori din diferite ţări şi îşi propun să realizeze acest lucru prin demararea unei afaceri. Se recomandă apicultorilor a crea valoare în lanţul productiv, astfel încât produsele apicole sa fie cât mai apreciate pe piaţă.

Apicultorii interesaţi de realizarea unor alianţe intenţionează să înfiinţeze o firmă apicolă cu scopul de a explora noi pieţe şi de a obţine accesul la finanţare. Prin crearea unor alianţe, apicultorii pot să obţină beneficii comune. Antreprenorii din sectorul apicol iniţiază diverse alianţe cu firme din străinătate care presupun schimbul de informaţii şi de resurse. Colaborând cu diverse firme din străinătate, firmele apicole româneşti pot să îşi dezvolte capacităţile pentru a-şi crea un avantaj competitiv. Pentru dezvoltarea antreprenoriatului, se impune căutarea de pieţe adecvate pentru produsele apicole atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional.

Apicultorii care îşi distribuie produsele la câteva magazine îşi doresc să demareze propria afacere, deoarece intenţionează să îşi creeze propriul sistem de distribuţie. Distribuţia produselor apicole la câteva magazine presupune un risc foarte ridicat în cazul în care aceste magazine nu mai doresc să primească produse apicole. Pe de altă parte, acest tip de magazine (magazin BIO, magazin Naturist) comercializează în general produse de la mai mulţi apicultori sau de la firme diferite, mai multe mărci de produse şi astfel se poate crea un conflict de interese între produse. În cazul în care apicultorii îşi comercializează produsele în propriile magazine, aceştia pot să îşi maximizeze eficienţa şi pot deţine controlul asupra produselor care ajung la consumatori.

Vârsta apicultorilor este, de asemenea, un factor care influenţează decizia de a începe o firmă nouă (POPA şi colab., 2012c), acest proces fiind, în general, realizat de către


34

persoanele tinere. Astfel, probabilitatea ca un apicultor să devină antreprenor descreşte pe măsură ce acesta înaintează în vârstă.

Antreprenoriatul în sectorul apicol poate să determine o creştere a locurilor de muncă în mediul rural şi a competitivităţii apicultorilor. Dezvoltarea antreprenoriatul apicol presupune faptul că apicultorii şi firmele apicole trebuie să se adapteze noilor tehnologii, situându-se în poziţia necesară unei abordări inovative permanente (POPA şi colab., 2012c). Politica guvernamentală poate să sprijine antreprenoriatul apicol prin facilitarea modalităţilor de accesare a fondurilor necesare pentru începerea unei afaceri. Un ajutor financiar direct sub forma unei subvenţii, a unui împrumut, poate, de asemenea, să crească resursele potenţialilor antreprenori. Aptitudinile şi cunoştinţele antreprenorilor pot fi influenţate atât prin sistemul educaţional, cât şi prin cursurile de specialitate pe care antreprenorii pot să le urmeze. Dacă România doreşte să îşi menţină şi să îşi îmbunătăţească poziţia sa în rândul ţărilor care oferă un mediu favorabil firmelor, aceasta va trebui să încurajeze antreprenoriatul, înlăturând obstacolele cu care se confrunta firmele noi. Progresul tehnologic, globalizarea şi criza economică propun o ideologie orientată înspre piaţă. În acest context, firmele noi sunt percepute ca fiind un element esenţial pentru dezvoltarea economică.

Asemănător altor firme din industria alimentară, în cadrul firmelor apicole, competitivitatea şi excelenţa se obţin numai pe baza promovării progresului, progres bazat pe tehnologie şi inovare. Astfel, în cadrul firmelor apicole, este necesară formarea unei elite manageriale capabilă să asigure un grad înalt de specializare şi cooperare, pe orizontală şi pe verticală, cu întreprinderile de profil din ţară, dar în special cu cele din străinătate, prin intermediul cărora se pot accesa cele mai performante metode în domeniul managerial, dar şi în cel de producţie (POPA şi colab., 2012c).

Antreprenoriatul în sectorul apicol are la bază valorificarea tendinţei consumatorilor de a achiziţiona produse benefice sănătăţii, diversificarea ofertei de produse, modernizarea tehnologiei apicole utilizate, comerţul on-line a produselor apicole, căutarea unor oportunităţi de comercializare a produselor apicole în străinătate. Relansarea sectorului apicol românesc are în vedere şi o dezvoltare a sectorului din aval prin ocuparea forţei de muncă care se ocupă cu prelucrarea produselor apicole, precum şi reţeaua comercială prin care se desfac aceste produse. În ceea ce priveşte situaţia actuală în cadrul exploataţiilor apicole din România, valorificarea factorilor care influenţează antreprenoriatul se poate realiza plecând de la misiunea şi obiectivele exploataţiei apicole, care trebuie sa fie riguros fundamentate. Promovarea antreprenoriatului, în carul exploataţiilor apicole, asigură un management eficient al oportunităţilor şi ameninţărilor din exterior, în funcţie de punctele forte şi de punctele slabe ale fiecărei exploataţii apicole.


35

6.5. ANTREPRENORIATUL ÎN SECTORUL APICOL CA DETERMINANT AL DEZVOLTĂRII DURABILE

Antreprenoriatul în sectorul apicol determină dezvoltarea durabilă, deoarece albinele

sunt un element esenţial pentru păstrarea biodiversităţii. Mai mult decât atât, prin antreprenoriat, apicultorii pot să îşi sporească veniturile şi să îşi îmbogăţească capitalul social. Antreprenoriatul influenţează dezvoltarea durabilă prin maximizarea veniturilor apicultorilor din zonele rurale şi prin menţinerea sistemelor biologice prin polenizare. Antreprenoriatul, ca strategie de dezvoltare a sustenabilităţii, combină interesele apicultorilor cu cele ale mediului înconjurător (POPA şi colab., 2012b).

6.6. GHIDUL APICULTORULUI ANTREPRENOR

Având în vedere faptul că antreprenoriatul în sectorul apicol poate fi stimulat prin educaţie antreprenorială, pe baza rezultatelor studiului, au fost formulate recomandări cu o utilitate practică însemnată pentru dezvoltarea apiculturii, cuprinse în „Ghidul Apicultorului Antreprenor”.

Pentru a moderniza exploataţiilor apicole româneşti, este absolut necesară promovarea programelor de perfecţionare, de cunoaştere a ceea ce este nou, modern şi eficient în sectorul apicol. În cadrul unui asemenea program de perfecţionare se poate utiliza „Ghidul Apicultorului Antreprenor” redactat în urma cercetărilor întreprinse în cadrul prezentei teze de doctorat. Astfel, modelul de antreprenoriat elaborat în cadrul prezentei cercetări este pus în practică prin întocmirea acestui Ghid care fi dat preşedinţilor de asociaţii apicole pentru a fi distribuit membrilor asociaţiei care intenţionează să înfiinţeze o firmă în sectorul apicol, să acceseze fonduri europene, sau să practice apicultura ca o activitate care le va completa veniturile, pe lângă serviciul sau activitatea principală prestată.


36

CONCLUZII

CONSIDERAŢII FINALE

Modelul antreprenorial elaborat în cadrul prezentei teze de doctorat are la bază

următoarele principii:

1. Antreprenoriatul în sectorul apicol contribuie la dezvoltarea comunităţilor, la

ocuparea forţei de muncă din mediul rural şi la generarea de venituri. Începerea

unei afaceri în apicultură are capacitatea de a oferi oportunităţi pentru îmbunătăţirea

bunăstării gospodăriilor din zonele rurale. Prezenta cercetare evidenţiază faptul că

antreprenoriatul în sectorul apicol reprezintă un motor important ale creşterii

economice în zonele rurale. Dezvoltarea spiritului antreprenorial poate fi un mijloc

important de combatere a sărăciei din zonele rurale.

2. Apicultorii care colaborează cu diverse firme din sectorul apicol sunt capabili să

îşi modernizeze stupina şi să se dezvolte mult mai repede decât cei care

acţionează pe cont propriu datorită faptului că relaţiile sociale sporesc

diversitatea informaţiilor disponibile privind noile tehnologii, noi pieţe de

desfacere, noi nişe de piaţă. Beneficiile pe care antreprenorul le poate obţine de la

firmele apicole cu care colaborează sunt adesea legate de accesul la resurse valoroase,

cum ar fi informaţii privind oportunităţile de piaţă, potenţiali clienţi şi furnizori.

3. Pentru ca dezvoltarea antreprenoriatului să fie posibilă, apicultorii trebuie să fie

susţinuţi financiar. Prezenta cercetare evidenţiază faptul că accesarea fondurilor

europene reprezintă un factor care influenţează intenţia de a demara o afacere,

finanţarea fiind esenţială pentru ca firmele să îşi îndeplinească obiectivele. Fondurile

europene sunt menite să asigure faptul că apicultura rămâne prezentă în zonele rurale,

sectorul apicol jucând un rol strategic în societate prin îmbunătăţirea şi conservarea

biodiversităţii şi a echilibrului ecologic, prin conservarea vieţii plantelor, apicultura

fiind un model de producţie durabilă în mediul rural. Sectorul apicol românesc are un

potenţial însemnat, dar pentru a valorifica acest potenţial, spiritul antreprenorial

trebuie să fie stimulat în segmentul de colectare, procesare, ambalare şi comercializare

a produselor apicole. Dezvoltarea sectorului apicol prin tranziţia de la exploataţii mici


37

(0-50 de stupi) la exploataţii performante (peste 100 de stupi) care să comercializeze o

gama diversificată de produse apicole se realizează prin antreprenoriat şi prin

accesarea fondurilor europene. Pentru ca fondurile Uniunii Europene, o dată primite,

să fie gestionate în mod corespunzător, apicultorii trebuie să implementeze diferite

strategii şi metode de producţie performante.

4. Antreprenoriatul în sectorul apicol reprezintă o strategie de revitalizare şi

transformare a acestuia prin găsirea unor oportunităţi de piaţă şi promovarea

unor produse diversificate şi de calitate. Sectorul apicol din România are multe

oportunităţi care pot fi valorificare prin antreprenoriat, pentru a se realiza o creştere a

competitivităţii acestui sector. Mobilizarea resurselor precum şi descoperirea

oportunităţilor sunt cei mai importanţi factori implicaţi în crearea unei întreprinderi

apicole competitive şi durabile. Antreprenoriatul în sectorul apicol se poate dezvolta

prin acţiunile apicultorilor de promovare a produselor apicole, selectarea eficientă

a posibilelor canale de distribuţie din ţară şi din străinătate, controlul calităţii

produselor apicole, conversia înspre apicultura ecologică, utilizarea ambalajelor

personalizate, etichetarea produselor, identificarea şi valorificarea oportunităţilor de pe

piaţă. Aceste oportunităţi determină creşterea valorii adăugate prin dezvoltarea de noi

linii de produse, precum şi dezvoltarea unei imagini proprii a unor produse apicole

româneşti, prin crearea unei identităţi vizuale unice şi prin promovarea brandului.

Pentru a deveni antreprenori de succes, apicultorii trebuie să caute şi să evalueze

informaţiile relevante din mediul exterior pentru a descoperi oportunităţile care

există pe piaţă. Atunci când descoperă o oportunitate, apicultorii trebuie să

implementeze o strategie pentru a valorifica această oportunitate. Antreprenorii în

sectorul apicol trebuie să îşi modernizeze exploataţia, să dobândească resursele

necesare şi să îşi dezvolte o piaţă pentru produsele apicole.

5. Conform rezultatelor prezentului studiu, este necesar a se pune bazele unor

cursuri care să urmărească educaţia antreprenorială şi promovarea

antreprenoriatului în rândul apicultorilor. În cadrul firmelor apicole, este necesară

formarea unei elite manageriale capabilă să coopereze cu întreprinderile de profil din

ţară, dar şi cu cele din străinătate, prin intermediul cărora se pot accesa cele mai

performante metode în domeniul managerial, dar şi în cel de producţie. Lipsa

cunoştinţelor privind practicile de management apicol modern, a tehnicilor de


38

procesare şi ambalare reprezintă factori care împiedică antreprenoriatul în sectorul

apicol. Deţinând cunoştinţele, competenţele şi abilităţile necesare, apicultorii reuşesc

să implementeze o strategie pentru firma lor şi să o realizeze cu succes. Aceste resurse

ajută apicultorii să creeze alianţe şi alte strategii de cooperare cu diferite firme din ţară

şi străinătate. O funcţie esenţială a antreprenorului în economiile în curs de dezvoltare

este tocmai aceea de a mobiliza resurse, precum capitalul şi forţa de muncă

specializată.

6. Creşterea cererii de produse apicole în Uniunea Europeană şi în întreaga lume

reprezintă o oportunitate pentru apicultorii care îşi propun să exporte produsele.

Exportul de produse apicole este profitabil, dar, pentru a exporta produse apicole,

potenţialul apicultorilor trebuie să fie ridicat, aceştia trebuie să deţină cunoştinţe,

expertiză, contacte şi să realizeze investiţii. Produsele apicole pot fi folosite în diverse

moduri, cu condiţia ca acestea să fie procesate şi valorificate în mod corespunzător.

Pentru ca acest lucru să fie posibil, apicultorii trebuie să achiziţioneze tehnologii

moderne de colectare, procesare, ambalare şi să creeze alianţe cu diferite firme din

străinătate.

7. Modernizarea exploataţiei apicole şi obţinerea de produse corespunzătoare

principiilor dezvoltării durabile şi securităţii alimentare reprezintă factori foarte

importanţi pentru relansarea sectorului apicol. Apicultorii trebuie să se informeze

dacă există cerere pentru produsele apicole pe care şi le propun să le comercializeze,

astfel încât firma să poată deveni viabilă. Prin studierea pieţei, coeficientul de risc al

unei noi afaceri poate fi redus semnificativ, identificându-se nevoile grupului ţintă de

consumatori. În plus, studiul pieţii conferă credibilitate în faţa finanţatorilor şi

investitorilor externi.

CONTRIBUŢII PROPRII

Prezenta teză de doctorat aduce o contribuţie semnificativă la cercetările existente în

domeniul antreprenoriatului, oferind o perspectivă de noutate prin identificarea factorilor

care influenţează antreprenoriatului în sectorul apicol. Caracterul inovativ al prezentului

studiu se datorează şi lipsei de cercetări din Romania în domeniul antreprenoriatului în

sectorul apicol şi vizează următoarele aspecte:


39

1. Identificarea celor mai importante tendinţe de cercetare din domeniul

antreprenoriatului şi evidenţierea abordărilor teoretice privind antreprenoriatul

care sunt valabile în ceea ce priveşte sectorul apicol din Regiunea de Dezvoltare

Nord-Vest.

2. Realizarea unei analize a antreprenoriatului în sectorul apicol la nivelul Regiunii

de Dezvoltare Nord-Vest a României, pentru prima dată în ţara noastră,

identificându-se factorii care influenţează intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă.

Fiecare factor care s-a dovedit a influenţa antreprenoriatul în sectorul apicol s-a

analizat în comparaţie cu literatura de specialitate în domeniul antreprenoriatului.

Astfel, s-a încercat a se determina dacă factorul respectiv este identificat ca

influenţând antreprenoriatul şi în cadrul altor studii de specialitate. Analizele

realizate au demonstrat existenţa unei legături semnificative între intenţia de a

înfiinţa o firmă în sectorul apicol şi factori precum experienţa în apicultură,

motivaţia, participarea la cursuri de apicultură, cursuri de management/marketing,

colaborarea cu firme din sectorul apicol, accesarea Măsurii 112 „Instalarea

tinerilor fermieri” şi a Programului Naţional Apicol, modernizarea exploataţiei

apicole, exportul produselor apicole, crearea de alianţe cu firme din sectorul

apicol, distribuţia de produse apicole la câteva magazine, dimensiunea exploataţiei

apicole, vârsta apicultorilor şi nivelul de educaţie. De asemenea, s-au identificat

principalele motive datorită cărora apicultorii nu intenţionează să îşi înfiinţeze o

firmă apicolă (birocraţia, lipsa unui sprijin din partea statului, frica de eşec, lipsa

de experienţă şi vârsta înaintată).

3. Elaborarea unui model antreprenorial, unic în sectorul apicol, care identifică

probabilitatea ca un apicultor să devină antreprenor. Astfel, s-au identificat factorii

relevanţi care au fost utilizaţi în elaborarea modelului econometric antreprenorial,

realizând o bună ordonare a apicultorilor în funcţie de probabilitatea acestora de a

deveni antreprenori. Modelul logit obţinut identifică factorii de influenţă ai

probabilităţii de a deveni antreprenor în sectorul apicol. Cu ajutorul variabilelor

care au putere de discriminare, s-a elaborat un model logistic în care variabilele

explicative sunt factorii de influenţă ai probabilităţii ca o persoană să-şi înfiinţeze

o firmă apicolă. Astfel, apicultorii care intenţionează să-şi modernizeze exploataţia

apicolă, care colaborează cu firme din sectorul apicol, care sunt înscrişi într-o altă


40

asociaţie apicolă (diferită de Asociaţia Crescătorilor de Albine din România), a

căror strategie este de a exporta produse apicole şi de a crea alianţe cu firme din

sectorul apicol, care îşi comercializează produsele prin distribuţie la câteva

magazine şi care sunt tineri, înfiinţează cu o probabilitate mai mare o firmă

apicolă.

4. Analiza gradului de accesare a Măsurilor menite să sprijine apicultura, a

factorilor care împiedică accesarea acestor fonduri şi a principalelor surse de

informare privind aceste fonduri. În urma analizei, s-a constatat faptul că Măsura

141 a fost accesată de către cei mai mulţi apicultori (21,7%), urmată de Programul

Naţional Apicol (17,4%) şi Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri” (14%). De

asemenea, s-a evidenţiat faptul că există o legătura foarte semnificativă între

accesarea Măsurii 112 şi înfiinţarea unei firme apicole. În plus, au fost identificaţi

principalii factori care au împiedicat apicultorii să acceseze fondurile. Aceştia s-au

dovedit a fi birocraţia, lipsa de experienţă în apicultură, lipsa de informare privind

Măsurile şi vârsta înaintată.

5. Evidenţierea faptului că antreprenoriatul în sectorul apicol este o activitate

generatoare de valoare la nivelul a trei dimensiuni: valoare socială (crearea de

relaţii de colaborare între apicultori), valoare economică (creşterea veniturilor

apicultorilor) şi valoare pentru mediul înconjurător (ca determinant al dezvoltării

durabile prin conservarea biodiversităţii).

6. Structurarea factorilor care influenţează antreprenoriatul în comportamentul

inovativ al apicultorilor (modernizarea exploataţiei apicole), competenţele

interpersonale (colaborarea, asocierea) şi strategiile de afaceri (exportul

produselor, alianţele cu firme din sectorul apicol). Astfel, comportamentul

inovativ, competenţele interpersonale şi strategiile de afaceri reprezintă esenţa

antreprenoriatul în apicultură.


41

RELEVANŢA PRACTICĂ

Înainte de a se aplica măsuri de stimulare a antreprenoriatului în sectorul apicol, este

absolut necesar a se cunoaşte factorii care influenţează acest comportament (economici şi

socio-demografici).

1. Relevanţa practică a prezentei teze de doctorat reiese din faptul că pe baza

rezultatelor studiului, au fost formulate recomandări cu o utilitate practică

însemnată pentru dezvoltarea apiculturii, cuprinse în „Ghidul Apicultorului

Antreprenor”. Ghidul va fi dat preşedinţilor de asociaţii apicole pentru a fi

distribuit membrilor asociaţiei, indiferent de vârstă care intenţionează să înfiinţeze

o firmă în sectorul apicol sau să desfăşoare o activitate care le va completa

veniturile, pe lângă serviciul sau activitatea principală prestată. Ghidul a fost

elaborat din dorinţa de a oferi apicultorilor informaţiile necesare privind înfiinţarea

unei firme apicole, cu scopul de a încuraja apicultorii să înceapă o afacere sau să

îşi mărească exploataţia.

2. Pentru autorităţile sau organizaţiile implicate în proiecte privind dezvoltarea

rurală şi a apiculturii (guvern, agenţii de dezvoltare locale, asociaţii apicole,

centre de consultanţă), rezultatele prezentei cercetări pot să reprezinte puncte de

plecare în elaborarea unor strategii de revitalizare a sectorului apicol, având în

vedere faptul că promovarea spiritului antreprenorial ar trebui să devină o parte

integrantă a oricărui plan de dezvoltare rurală. Cunoscând factorii care influenţează

antreprenoriatul, se pot organiza cursuri de instruire a apicultorilor care să vizeze

consultanţa în domeniul dezvoltării unei mici întreprinderi pentru apicultorii din

mediul rural, în cadrul birourilor de informare/orientare la nivelul fiecărui judeţ din

regiunile vizate şi în cadrul asociaţiile apicole din fiecare judeţ. Apicultorii vor

descoperi mai uşor oportunităţilor care există în sectorul apicol şi vor reuşi să

creeze mici întreprinderi care să le asigure sporirea veniturilor.

3. Pentru apicultori, cunoaşterea factorilor care influenţează şi favorizează

înfiinţarea unei firme în sectorul apicol le asigură posibilitatea realizării unui plan

coerent şi riguros care să cuprindă strategiile pe care trebuie să le adopte

dacă intenţionează să demareze o afacere.


42

4. Utilitatea practică a cunoaşterii exacte a Măsurilor pe care apicultorii le-au accesat

constă în posibilitatea evaluării fiecărei Măsuri şi a utilităţii acesteia pentru

apicultori. În cazul în care se intenţionează continuarea acordării de fonduri pentru

apicultori, se va cunoaşte mult mai bine care este cea mai adecvată Măsură

pentru aceştia. Cunoaşterea factorilor care au împiedicat accesarea fondurilor

oferă posibilitatea încercării de a înlătura aceşti factori şi de a sprijini apicultorii

astfel încât aceştia să poată accesa fondurile.

CONTINUAREA CERCETĂRII

Continuarea cercetării în domeniul antreprenoriatul în sectorul apicol cuprinde

următoarele posibile perspective:

1. Analiza factorilor care determină antreprenoriatul şi în celelalte Regiuni de Dezvoltare

ale României prin extinderea ariei geografice incluse în studiu, utilizând un număr mai

mare de variabile în analiză;

2. Analiza acţiunilor care trebuie să se întreprindă în momentul în care se întrevede o

oportunitate de afaceri în sectorul apicol; realizarea unor analize a fezabilităţii ideilor

de afaceri în apicultură;

3. Crearea unei reţele naţionale a apicultorilor întreprinzători în formare, cu scopul de a

le facilita procesul de înfiinţare a unei firme şi monitorizarea constantă a evoluţiei

acestora;

4. Construirea unei baze de date cu firmele apicole nou înfiinţate, care să conţină

informaţii privind firma, caracteristici financiare şi organizaţionale, gradul de inovare,

tipurile de utilaje folosite, interesul de a colabora cu firme din ţară sau străinătate, de a

diversifica produsele, de a le exporta, de a se focaliza asupra apiculturii ecologice;

5. Realizarea unei evaluări a urmărilor adiacente ale antreprenoriatului, analizându-se în

special nivelul satisfacţiei, învăţarea pe parcurs, managementul cunoştinţelor etc.;


43

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. ACS, Z. J., 2006, How is entrepreneurship good for economic growth?, Innovations, 1:1, 97–108. 2. ACS, Z., D. AUDRETSCH, R. STROM, 2009, Entrepreneurship, Growth and Public Policy,

Cambridge University Press, New York. 3. ADLER P. S. and S. W. KWON, 2002, Social Capital: Prospects for a New Concept, Academy of

Management Review, 27, 17–40. 4. AHMAD, N. and A. HOFFMAN, 2008, A Framework for Addressing and Measuring Entrepreneurship,

OECD Statistics Working Papers 2, OECD Publishing, 18-20. 5. ALDRICH, H. and CATHERINE ZIMMER, 1986, Entrepreneurship Through Social Networks, In:

Donald L. Sexton and Raymond W. Smilor Eds., The art and science of entrepreneurship, Cambridge, MA: Ballinger., 3–23.

6. ARENIUS, P. and MARIA MINNITI, 2005, Perceptual Variables and Nascent Entrepreneurship, Small Business Economics, Springer, 24, 233–247.

7. ARDELEAN, M., 2007, Metodologia elaborării tezelor de doctorat, AcademicPres, Cluj-Napoca.

8. ASRANI, S., S. KAUSHIK, , S. K. SHARMA, H.D. KAUSHIK, 2007, Prospects of beekeeping in Haryana: perceived needs, constraints and enablers , J. Daiying, Foods & H.S., 26:l, 48-53.

9. AUDRETSCH, D. B., and A. R. THURIK, 2000, Capitalism and democracy in the 21st century: From the managed to the entrepreneurial economy. Journal of Evolutionary Economics,10, 1: 17–34.

10. AUDRETSCH, D.B., 2002, Entrepreneurship: a survey of the literature. Prepared for the European Commission, Enterprise Directorate General. Institute for Development Strategies, Indiana University and Centre for Economic Policy Research (CERP), London.

11. AUDRETSCH, D. AND R. THURIK, 2004, A model of the entrepreneurial economy, International Journal of Entrepreneurship Education 2:2, 143-166.

12. AUDRETSCH, D. B. and M. KEILBACH, 2004, Entrepreneurship capital and economic performance, Regional Studies, 38:8, 949–959.

13. BABATUNDE, R.O, E.O. OLORUNSANYA, O.A. OMOTESHO, B.I. ALAO, 2007, Economics of honey production in Nigeria: implications for poverty reduction and rural development Global Approaches To Extension Practice (GAEP), 3:2.

14. BANDURA, A., 1997, Self Efficacy: The Exercise of Control, W.B. Freeman and Company, New York.

15. BANU, I., 2011, Târgurile, adevărate stimultente pentru dezvoltare, Lumea Apicolă, anul IV, nr. 25, ianuarie-martie, Eurohonig BeeVital SRL

16. BARDOS, M., 2001, Analyse discriminante. Application au risqué et scoring financier, Dunod, Paris. 17. BAUMOL,W.J., 1993, Formal entrepreneurship theory in econonics, Existance and bounds. Journal of

Business Venturing 8:3, 197-210. 18. BERGEVOET, R.H.M., 2005, Entrepreneurship of Dutch dairy farmers, PhD Thesis, Wageningen

University . 19. BHAVE, M. P., 1994, A process model of entrepreneurial venture creation, Journal of Business

Venturing, 9, 223-242. 20. BLALOCK, G. and P. J. GERTLER, 2004, Learning from exporting revisited in a less developed

setting, Journal of Development Economics, 75:2, 397–416. 21. BODESCU, D., 2006, Managementul apicol în corelaţie cu producţia horticolă, Universitatea de Ştiinţe

Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi, Lucrări ştiinţifice - Seria: Horticultură, vol 49, Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.

22. BORZA ANCA, CĂTĂLINA MITRA, O. BORDEAN, ANAMARIA MUREŞAN, ROXANA SUPURAN, 2009, Antreprenoriat. Managementul firmelor mici şi mijlocii, Risoprint, Cluj-Napoca.


44

23. BOSMA, N., K. JONES, , E. AUTIO, J. LEVIE, 2008, Global Entrepreneurship Monitor 2007 Executive Report.

24. BOSMA, N., M. van PRAAG, R. THURIK, G. de WIT, 2004, The Value of Human and Social Capital Investments for the Business Performance of Start-ups, Small Business Economics, 23:3, 227-36.

25. BOURDIEU, P., 1986, The forms of capital, In: J.E. Richardson (ed.) Handbook of Theory of Research for the Sociology of Education, New York: Greenwood, 46-53.

26. BRADBEAR NICOLA, 2009, Bees and their role in forest livelihoods, Food and Agriculture Organization of the United Nations, Rome.

27. BRUYAT, C. and P.A. JULIEN, 2001, Defining the field of research in entrepreneurship, Journal of Business Venturing, 16, 165-180.

28. CARREE, M. A., and A. R. Thurik, 2003, The Impact of Entrepreneurship on Economic Growth, In: D. B. Audretsch and Z. J. Acs (eds.), Handbook of Entrepreneurship Research. Boston and Dordrecht: Kluwer Academic Publishers, 437–471.

29. CHELCEA, S., 2004, Iniţiere în cercetarea sociologică, Editura comunicare.ro, Bucureşti. 30. CHELL, E., J. HAWORTH, S. BREARLEY, 1991, Entrepreneurial personality: concepts, cases and

categories, Routledge, London. 31. CHEN, H. and T.-J. CHEN, 2003, Governance structures in strategic alliances: Transaction cost versus

resource-based perspective. Journal of World Business, Journal of World Business 38, 1–14. 32. CHIRILĂ AURELIA şi SILVIA PĂTRUICĂ, 2005, Tehnologii apicole moderne. Stupăritul pastoral,

Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă. 33. CHRISTODOULAKIS, G. and S. SATCHELL, 2008, The Analytics of Risk Model Validation,

Elsevier, London. 34. CLAUSS, B.,1992, Bees and beekeeping in the North Western Province of Zambia. Ndola, Zambia:

Forestry Department. 35. DAVIDSSON, P., 2004, Researching Entrepreneurship, Springer, Boston 36. de JANVRY, A. and E. SADOULET, 2001, Income Strategies among Rural Households in Mexico:

The Role of Off-farm Activities. World Development, 29:3,467-480. 37. DELMAR, F. and S. SHANE, 2003, Does business planning facilitate the development of new

ventures?, Strategic Management Journal, 24, 1165-1185. 38. DESS, G., G. LUMPKIN, and J. COVIN, 1997, Entrepreneurial Strategy Making and Firm

Performance: Tests of Contingency and Configurational Models, Strategic Management Journal, 18:1, 2-23.

39. DONCKELS, R. and J. LAMBRECHT, 1995, Networks and small business growth: an explanatory model, Small Business Economics,7:4, 273–289.

40. DRUCKER, P., 1986, Innovation and Entrepreneurship, Harper & Row. 41. FINKLE, T.A. and D. DEEDS, 2001, Trends in the market for entrepreneurship faculty 1989-1998,

Journal of Business Venturing, 16, 613-630. 42. FRĂSINEANU, F., 2010, Mierea de albine, în faţa unei posibile crize de productie?,

http://www.modernbuyer.ro 43. FRITSCH, M., U. BRIXY, O. FALCK, 2006, The Effect of Industry, Region, and Time on New

Business Survival – A Multi-Dimensional Analysis, Review of Industrial Organization, 28, 285–306. 44. GARIBAY, S., P. GANZ, R. VANDAME, U. BROEKER, S. BOGDANOV, 2011, Organic

Beekeeping: Opportunities and Risks, First World Conference on Organic Beekeeping, 96-103. 45. GARRITY, D., A. OKONO, M. GRAYSON, S. PARROTT, 2006, World Agroforestry into the Future.

Nairobi: World Agroforesty Centre. 46. GARTNER, W. B., 1988, “Who is an Entrepreneur” is the wrong question. American Small Business

Journal (Spring), 11-31. 47. GARTNER, W.B., 1985, A conceptual framework for describing the phenomenon of new venture

creation, Academy of Management Review, 10, 696-706.


45

48. GARTNER, W.B., 1990, What are we talking about when we talk about entrepreneurship, Journal of Business Venturing, 5:1, 15-29.

49. GARTNER, W.B., 2001, Is there an elephant in entrepreneurship? Blind assumptions in theory development, Entrepreneurship Theory and Practice, 25:4, 27-39.

50. GIBCUS, P., P.A.M. VERMEULEN, J.P.J. de JONG, 2009, Strategic decision-making in small firms: a taxonomy of small business owners, International Journal of Entrepreneurship and Small Business, 7:1, 74-91.

51. GYÖRFY, L.-Z., Ş. PETE, D. MATIŞ, A. NAGY, ANNAMARIA BENYOVSZKI, TUNDE PETRA PETRU, 2008, Raport de ţară Romania 2008, Raport privind activitatea antreprenorială în România, Global Entrepreneurship Monitor (www.gemconsortium.org).

52. GYÖRFY, L.-Z., 2009, Activitatea antreprenorială din România în contextul dezvoltării economice, Teză de doctorat, UBB Cluj-Napoca.

53. HALL J., VREDENBURG H., 2003, The challenges of innovating for sustainable development. Sloan Management Review 45 (1), 61–69.

54. HALL J.K., G.A. DANEKE, M.J. LENOX, 2010, Sustainable development and entrepreneurship: Past contributions and future directions, Journal of Business Venturing 25:439–448.

55. HARLING, K.F., 1992, A Test of the Applicability of Strategic Management to Farm-Management, Canadian Journal of Agricultural Economics, 40, 129-139.

56. HATTEN, T., 2009, Small Business Management, 4th Edition, USA, Houghton. 57. HATTEN T., 2012, Small Business Management, Entrepreneurship and Beyond, 5th Edition, South-

Western, Cengage Learning, Canada 58. HERRON, L. and SAPIENZA, H.J., 1992. The entrepreneur and the initiation of new venture launch

activities. Entrep.Theory Pract. 17 (1), 49 – 55. 59. HESSELS JOLANDA and A. van STEL, 2011, Entrepreneurship, export orientation, and economic

growth, Small Bus Econ, 37, 255–268. 60. HISRISCH, R. D. şi M. P. PETERS, 1989, Entrepreneurship. Starting, Developing and Managing a

New Enterprise. Homewood, IL: Irwin In: Davidsson, P., 2004, Researching Entrepreneurship, Springer, Boston.

61. HITT, M. A., R. D. IRELAND, S. M. CAMP, D. L. SEXTON, 2001b, Strategic entrepreneurship: Entrepreneurial strategies for wealth creation. Strategic Management Journal, 22 (special issue): 479–91.

62. HITT, M. A, R D. IRELAND, S M. CAMP, D. L SEXTON, 2002, Strategic entrepreneurship, Creating a New Mindset, Blackwell Publishing.

63. HOSMER, D.W. and S. LEMESHOW, 2000, Applied logistic regression,John Wiley and Sons. 64. ILIEŞ L., ROXANA STEGEREAN, CODRUŢA OSOIAN, D. LUNGESCU, 2005, Managementul

firmei, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca 65. ILLGNER, P. M., ETIENNE NEL, and M. P. ROBERTSON, 1998, Beekeeping and local self-reliance

in rural Southern Africa, The Geographical Review, 88:3, 349-362. 66. IRELAND, R. D., M. A. HITT, S. M. CAMP, D. L. SEXTON, 2001, Integrating entrepreneurship and

strategic management actions to create firm wealth, Academy of Management Executive, 15:1, 49–63. 67. IRELAND, R.D., M.A. HITT, D. G. SIRMON, 2003, A Model of Strategic Entrepreneurship: The

Construct and its Dimensions, Journal of Management, December 2003 vol. 29 no. 6: 963-989. 68. KÁRPÁTI, L., CSAPÓ Z. GEORGINA VÁNYI ÁRVÁNÉ, Innovation and rural development: the

solution for the Hungarian beekeeping sector, the 113th EAAE Seminar Belgrade, The role of knowledge, innovation and human capital in multifunctional agriculture and territorial Rural Development, Republic of Serbia December 9-11, 78-90

69. KURATKO, D.F., 2009, Entrepreneurship: Theory, process, practice (8th ed.). Mason, OH: Southwestern/Cengaga Publishers.

70. LABĂR, A.V., 2008, SPSS Pentru Ştiinţele Educaţiei, Polirom.


46

71. LAFUENTE, E. şi O. DRIGA, , 2007, 1st Report on Entrepreneurial Activities in Romania, Centre for Entrepreneurship & Business Research. CEBR working paper series WP 01/2007.

72. LAGES, L. F., and D. B. MONTGOMERY, 2004, Export performance as an antecedent of export commitment and marketing strategy adaptation. Evidence from small and medium-sized exporters. European Journal of Marketing, 38(9–10), 1186–1214.

73. LANDSTRÖM, H., 2005, Pioneers in entrepreneurship and small business research, Springer, Boston. 74. LEVESQUE, M. and MARIA MINNITI, 2003, The Effect of Aging on Entrepreneurial Behavior,

Technical Memorandum Number 774, School of Management Case Western Reserve University.

75. LOW, M. B. and I. C. MACMILLAN, 1988, Entrepreneurship: past research and future challenges, Journal of Management, 14, 139-161.

76. LU, J. W. and P. W. BEAMISH, 2001, The internationalization and performance of SMEs. Strategic Management Journal, 22(6–7), 565–586.

77. LUCAS, R., 1993, Making a Miracle, Econometrica, 61:2, 251. 78. MACKE D. and D. MARKLEY, 2006, Entrepreneurship and Rural America, Illinois Institute for Rural

Affaires, 17, 4. 79. MADSEN, T. M., E. MOSAKOWSKI, and S. ZAHEER, 2003, Knowledge retention and personnel

mobility: the nondisruptive effects of inflows of experience’. Organization Science, 14, 173–91. 80. MAN, T.W.Y, THERESA LAU, K.F. CHAN, 2002, The competitiveness of small and medium

enterprises, A conceptualization with focus on entrepreneurial competencies, Journal of Business Venturing, 17: 2, 123–142.

81. MĂRGHITAŞ, L. AL., 2005, Albinele şi produsele lor, Ed. Ceres, Bucureşti. 82. MCADAM JACKIE, 2007, Eu market opportunities for African honey and beeswax, Market Access

Centre, Traidcraft Exchange, UK. 83. MCCLELLAND, D. C., 1961, The achieving society. Princeton: Van Nostrand. 84. MCCLELLAND, D. C., 1975, Power: The inner experience. New York: Irvington. 85. MERCE, E. şi I. IVAN, 2005, Managementul exploataţiei agricole, Editura Risoprint, Cluj-Napoca,

2005. 86. MERCE, E. şi C. C. MERCE, 2009, Statistică, Paradigme consacrate şi paradigme întregitoare, Editura

AcademicPres, Cluj-Napoca. 87. MERCE, E., C. C. MERCE, DIANA DUMITRAŞ, 2010, Prelucrarea statistică a datelor, Editura

AcademicPres, Cluj-Napoca. 88. MERCE, E., F.H. ARION, C.C. MERCE, 2000, Management general şi agricol, Editura AcademicPres,

USAMV, Cluj-Napoca, 89. MILES, R., C. SNOW, 1978, Organizational Strategy, Structure, and Process. New York: McGraw-

Hill. 90. MINNITI MARIA, 2005, Entrepreneurship and Network Externalities, Journal of Economic Behavior

and Organizations, 57:1,1–27. 91. MINTZBERG, H., 1994, The fall and rise of strategic planning. Harvard Business Review,

(January/February), 107–114. 92. NAHAPIET, J. and S. GHOSHAL, 1998, Social capital, intellectual capital, and the organizational

advantage, Academy of Management Review, 23, 242–266. 93. NICHTER, S. and L. GOLDMARK, 2009, Small Firm Growth in Developing Countries, Elsevier, 37:

9, 1453-1464.

94. NICOLESCU, O. şi C. NICOLESCU, 2008, Intreprenoriatul şi managementul firmelor mici şi mijlocii, Editura Economică, Bucureşti.

95. OLUWATUSIN, F.M., 2008, Cost and Returns in Modern beekeeping for Honey production in Nigeria, Pakistan Journal of Social Sciences, 5:4, 310-315.


47

96. OJWAYA, J., 2006, The Importance of Beekeeping” in Beekeeping and Sustainable Development,http://www.socialresearchmethods.net/Gallery/Ojwaya/Jael's%20 webpage.htm

97. POCOL CRISTINA BIANCA, ANCA AURORA POPA, 2011, Perception study regarding organic beekeeping in the North-West Region of Romania, Revista „Lucrări ştiinţifice. Seria Agronomie” , Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi,Volumul 54, nr. 2, 445-449.

98. POCOL CRISTINA BIANCA, ANCA AURORA POPA, 2012a, The development of the rural economy through entrepreneurship and innovation in the beekeeping sector, 131st EAAE and 21th Agrarian Perspective Seminar “Innovation for agricultural competitiveness and sustainability of rural areas”, Prague, September 18-19,

99. POCOL CRISTINA, 2008, Managementul şi Marketingul produselor apicole în România şi în Uniunea Europeană, Teză de doctorat, USAMV Cluj.

100. POP CECILIA, D. ŞTEF, M. POP, 2009, Managementul calităţii alimentelor, Ed. Edict. 101. POP, M. D., 2004, Cercetări de marketing, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca. 102. POPA ANCA AURORA, L. Al. MĂRGHITAŞ, CRISTINA BIANCA POCOL, 2011b, The impact of

the European Union funds on beekeeping exploitations in the North-West Region of Romania, Analele universităţii din Oradea, Fascicula: ecotoxicologie, zootehnie si tehnologii de industrie alimentară, Ed. Universităţii din Oradea, vol. X/A, 297-304.

103. POPA ANCA AURORA, L. Al. MĂRGHITAŞ, CRISTINA BIANCA POCOL, 2011c, A Complex Model of Factors that Influence Entrepreneurship in the Beekeeping Sector, Bulletin USAMV Horticulture 68 (2):188-195.

104. POPA ANCA AURORA, L. AL. MĂRGHITAŞ, CRISTINA BIANCA POCOL, 2011d, Economic and socio-demographic factors that influence beekeepers’ entrepreneurial behavior, Revista „Lucrări ştiinţifice. Seria Agronomie”, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi, Volumul 54, nr. 2, 450-455.

105. POPA ANCA AURORA, L. Al. MĂRGHITAŞ, CRISTINA BIANCA. POCOL, 2011a, Factors that influence entrepreneurship in the beekeeping sector in the North-West Region of Romania, Analele Universităţii din Oradea, Fascicula Ecotoxicologie, Zootehnie şi Tehnologii de Industrie Alimntară, Ed. Universităţii din Oradea, vol. X/A, 287-295.

106. POPA ANCA AURORA, L. AL. MĂRGHITAŞ, POCOL CRISTINA BIANCA, 2011e, Categorization of Beekeepers from the North-West Region of Romania, Bulletin USAMV Horticulture 68:2, 275.

107. POPA ANCA AURORA, MĂRGHITAŞ L. AL., ARION F.H,. POCOL CRISTINA BIANCA, 2012a, Sustainable Beekeeping through Entrepreneurship in the North–West Region of Romania, The 3rd CASEE Conference “Sustainable Agriculture and Food production in the Danube Region”, USAMV Cluj-Napoca, AcademicPres, 88-89.

108. POPA ANCA AURORA, Mărghitaş L. Al., Arion F.H,. Pocol Cristina Bianca, 2012b, Entrepreneurial behavior in the beekeeping sector as determinant of sustainable development, Analele universităţii din Oradea, Analele Universităţii din Oradea, Fascicula Ecotoxicologie, Zootehnie şi Tehnologii de Industrie Alimntară, Ed. Universităţii din Oradea, vol.XI/A, 131-140.

109. POPA ANCA AURORA, MĂRGHITAŞ L. AL., POCOL CRISTINA BIANCA, 2012c, Determinants of Entrepreneurship in the Beekeeping Sector in the North-West Region of Romania, Bulletin USAMV serie Horticulture 69 (1-2)

110. POPA ANCA AURORA, Mărghitaş L. Al., Pocol Cristina Bianca, 2012d, Export of Honey as an Entrepreneurial Strategy in the Beekeeping Sector, Bulletin USAMV serie Horticulture 69 (1-2).

111. PORTER, M.,1980, Competitive Strategy, New York: The Free Press. 112. REYNOLDS, P. D., B. BYGRAVE, M. HAY, 2003, Global Entrepreneurship Monitor Report,

Kansas City, MO: E.M. Kauffmann Foundation. 113. ROMER, P. M., 1986, Increasing Returns and Long Run Growth, Journal of Political Economy, 94,

1002–37. 114. ROTARIU, T. şi P. ILUŢ, 1997, Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Ed. Polirom, Iaşi.


48

115. ROTHAERMEL, F.T., and D.L. DEEDS, 2006, Alliance type, alliance experience and alliance management capability in high-technology ventures, Journal of Business Venturing, 21:4, 429–460.

116. SANER, G., S. ENGINDENIZ; B. TOLON; F. CUKUR, 2004, The economic analysis of beekeeping enterprise in sustainable development: a case study of Turkey APIACTA 38, 342-351.

117. SARASVATHY, S., N., DEW, R., VELAMURI, S. VENKATARAMAN, 2003, Three views of entrepreneurial opportunity. In Acs. Z.J. and D. B. Audretsch (Eds.), Handbook of Entrepreneurship Research. Dordrecht, NL: Kluwer.

118. SCHACKER, M., B., MCKIBBEN, 2008, A spring without bees. How Colony Collapse Disorder Has Endangered our Food Supply. The Lyons Press.

119. SHANE, S. and S. VENKATARAMAN, 2000, The Promise of entrepreneurship as a field of research, Academy of Management Review, 25:1, 217-226.

120. SHANE, S., 2000, Prior Knowledge and the Discovery of Entrepreneurial Opportunities, Organization Science, 11:4, 448-469.

121. URBISCI, L, 2011, The economic effects of size and enterprise diversity on apiary profits in Canada, A Major Research Paper Presented to The Department of Food, Agricultural and Resource Economics of The University of Guelph for the degree of Master of Science.

122. VENKATARAMAN, S., 1997, The distinctive domain of entrepreneurship research: An editor's perspective. In: J. Katz & R. Brockhaus (Eds.), Advances in entrepreneurship, firm emergence, and growth, vol. 3:119-138. Greenwich, CT: JAI Press.

123. VESPER, K.H., 1982, Research on education for entrepreneurship, In: Kent, C.A. & Sexton, D.L. & Vesper, K.H. (eds.), Encyclopedia of Entrepreneurship, Englewood Cliffs, NJ.: Prentice-Hall.

124. VÎLCEAN, C., 2007, Curs de tehnologia creşterii şi exploatării albinelor, http://www.scribd.com/doc/23393883/Tehnologii-Apicole-Moderne-Stuparitul Pastoral

125. WIKLUND, J. and D. SHEPHERD, 2005, Entrepreneurial orientation and small business performance: a configurational approach, Journal of Business Venturing, 71–91.

126. http://faostat.fao.org/ 127. http://www.apimondiafoundation.org/

128. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, www.madr.ro 129. www.nord-vest.ro 130. Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, http://www.apdrp.ro/

ANTREPRENORIATUL ÎN SECTORUL APICOL LA NIVELUL … · 2012. 11. 5. · UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE...

Documents

Transcript of ANTREPRENORIATUL ÎN SECTORUL APICOL LA NIVELUL … · 2012. 11. 5. · UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE...