Antraxul

5/11/2018 Antraxul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/antraxul-55a236a9e21ee 1/20

3

Capitolul 1

SCURTĂ DESCRIERE A ANTRAXULUI

1.1.Definiție , răspândire , importanță

Antraxul este o boală infecţioasă și contagioasă (la animale şi la oameni) manifestată

prin abcese pulmonare, gastrointestinale și cutanate. Popular se mai numeşte buba neagră,

cărbune sau dalac.

Aceasta este una din cele mai vechi boli cunoscute. Iniţial a fost epidemică şi încă apare

î n multe părţi ale lumii însă numai sporadic în centrul și sudul Americii, sudul şi estul Europei,

Asia, Africa si Orientul Mijlociu (zone dezvoltate din punctul de vedere al agriculturii). Antraxul

este în primul rând o boală a mamiferelor ierbivore, determinată de bacteria Bacillus anthracis -

bacil Gram pozitiv, aerob, sporogen - cîteva mamifere sînt totuşi rezistente la această infecţie. În

general, omul face boala în urma manipulării cărnii, pieilor, lînii, blănii, oaselor etc., provenite

de la animale infectate. (3)

De obicei, animalele contractează antraxul prin ingestia sporilor existenţi în solul

contaminat, dar în anumite zone pot fi implicate şi înţepăturile insectelor hematofage. Antraxul

rămîne o boală frecventă în multe zone din Africa şi Asia, dar este rară în Europa, America şi

Australia, unde pot apărea episoade ocazionale. Combater ea ei depinde de un sistem adecvat de

creştere a animalelor. În zonele endemice, cel mai sigur mod este cel reprezentat de vaccinarea

anuală de rutină; în alte țări s-a dovedit eficace măsura izolării zonei afectate pentru trei sau mai

multe săptămâni de la ultimul caz, combinată cu vaccinarea exemplarelor rămase în efectiv şi cu

măsuri de sanitaţie adecvate. În toate situaţiile, distrugerea carcaselor prin tratament termic

(incinerare sau transformare în făină de carne, oase) reprezintă o componentă esenţială a

combaterii eficiente.(6)

1.2.Istoric

Antraxul a fost descris ca un flagel pentru om şi animale încă de la prima relatare scrisă a

bolii. A fost una dintre calamităţile Egiptului din vremea lui Moise şi a fost cunoscut în Asia

Mică în timpul asediului Troiei (1200 î.Hr.). Relatări ale simptomelor acestei boli, care apar în

scrierile lui Homer(1000 LHr.), Hipocrate (400 LHr.), Varro (116-27 î.Hr.), Virgiliu şi Galen,

demonstrează faptul că le era cunoscută grecilor şi romanilor. A fost semnalată în literaturaHindu aproximativ în anii 500 LHr. În Europa, a fost descrisă într -o colecţie de scrieri veterinare



4

din secolul al X-lea - „Hippiatrika" - şi într -o lucrare din secolul al Xl-lea - „Medicina

patrupedelor 44 -, iar în Franţa s-au înregistrat episoade majore în anii 996 şi 1090;în Italia în

1552,1598 şi 1613-1617; în Germania, Ungaria şi Polonia, în 1709 -1712; la începutul secolului

al XlX-lea, în Rusia, Olanda şi Anglia şi, pe la mijlocu1 aceluiaşi secol, din nou în Rusia. Bacilul

a fost izolat de catre C.J. Davaine în 1863 obtinându-se ulterior o mostra de catre Robert Koch în1876. Primul vaccin a fost descoperit în 1881 de Louis Pasteur.(2)

Descoperirea lui Koch a fost momentan importanta pentru că a fost prima oarã cand

agentul cauzator al unei boli infecţioase a fost demonstrat fără nici o îndoială. Ulterior s-a

demonstrat că bolile infecţioase sunt cauzate de microorganisme specifice (în acest caz bacteria)

nu substanţe misterioase cum se credea. Koch a demonstrat modul în care se extrag probele şi

cum se prelucrează. După studiul său, Robert i-a înmânat descoperirile lui Paul Ehrlich,

iniţiatorul imunităţii moderne.(5)Din 1880 s-a studiat intens imunitatea bacteriilor. În acest an Louis Pasteur a descoperit

accidental că bacteria antrax-ului se înmulţeşte la 42-43grade Celsius şi îşi pierde puterea de

intoxicare după câteva generații.

Fig. 1.1 Colonie de Bacillus anthracis (4)Numele bacteriei și al bolii infecțioase își are originea de la cuvântul grecesc “cărbune”,

pentru că cea mai comună caracteristică a antrax-ului este buba de culoarea cărbunelui negru. În

timpul anilor 1880 în Anglia şi Germania boala era cunoscută sub numele de “boala lucrătorilor

de prelucrare a lânii” şi respectiv “boala lucrătorilor de piei”, deoarece spori ai bacteriei erau

prezenţi în pielea sau în lâna animalelor în fabrici de prelucrare a fibrelor.(6)

Importanţa economică a antraxului este mare, deoarece boala, în majoritatea cazurilor

este mortală. În plus, de la animalele bolnave nu se poate valorifica nimic, dată fiind rezistenţa



5

deosebită a germenilor sub formă de spori. La acestea se adaugă si cheltuielile necesitate de

efectuarea vaccinării anticărbunoase şi întreţinerea mijloacelor de distrugere a cadavrelor.

Antraxul se transmite de la animale la om prin manipularea (jupuirea) cadavrelor, a

produselor provenite de la animalele bolnave, prin consumul cărnii contaminate, prin folosirea

obiectelor confecţionate din piele, lână, păr, coarne, oase etc., constituind o importantă problemăde sănătate publică.(1)

1.3.Etiologie

Bacillus anthracis aparţine genului Bacillum, care include bacterii Gram-pozitive aerobe

sau facultativ anaerobe, de formă alungită, f ormatoare de spori (sporogene).(2) Este imobil, în

organismul bolnav sau în cadavrul proaspăt se prezintă sub formă bacilară, capsulat, iar în

mediile de cultură obişnuite, sub formă vegetativă, necapsulat. În medii cu sânge sau ser, sau într-o atmosferă bogată în bioxid de carbon, tulpinile virulente capsulează.

Figura 1.2Bacillus anthracis văzut la microscopul electronic(5)

Forma vegetativă are forma unui bastonaş cu extremităţile tăiate drept; este gros (1-1,3

micrometri) şi lung (3-10 micrometri). În frotiuri din organe se prezintă sub formă de lanţuri

scurte, de 2-4 elemente; în culturi lanţurile sunt lungi, flexuoase, dar ner amnificate.

Bacilul antraxului îşi are habitatul în sol, iar rezistenţa lui este variabilă după cum este

vorba de f orma vegetativă sau de spori. Forma vegetativă este distrusă la temperatura de 55-

60ºC, iar dezinfectantele uzuale în 15minute.

Bacillus anthracis are o structură antigenică complexă, posedând un antigen somatic

polizaharidic, cuplat cu un peptid, iar formele capsulate dispun un antigen polipeptidic, compus



6

din acid D-glutamic. Este omogen din punct de vedere serologic. Antigenic, Bacillus anthracis

este apropiat de o serie de germeni din genul Bacillus (B. Cereus, B. Mycoides, B. Megaterium

etc.), ceea ce va face ca valoarea diagnostică a reacţiilor serologice să fie relativă.(1)

Este adesea inclus în „grupul B. cereus", care include B. cereus, B. anthracis, B

thuringiensis şi B. mycoides. Subiectul unor lungi dezbateri, pâna de curînd, a fost dacă toateacestea sunt variante ale B. cereus sau sunt specii într-adevăr separate. În afara virulenţei pe care

B. anthracis o poate pierde, caracterele fenotipice constante prin care acesta poat e fi diferenţiat

de B. cereus sunt: lipsa mobilităţii, absenţa hemolizei pe agarul cu sânge, sensibilitatea la

penicilină şi la factorul g al antraxului. Totuşi, tehnicile genetice au demonstrat astăzi cu claritate

fa ptul că B. anthracis, cu sau fără factorii săi de virulenţă, poate fi diferenţiat de ceilalţi membri

din „grupul B. cereus".

1.4.Epidemiologie

În conformitate cu datele primite de Oficiul Interanfional de Epizootii (OIE), deşi în

puţine ţări antraxul are cu adevărat caracter enzootic, majoritatea înregistrează, în fiecare an,

câteva cazuri de boala în efectivele de animale. Ţările care înregistrează o relativă creştere a

incidenţei sunt cele din Africa sub-sahariană, subcontinentul indian şi indonezian, anumite

provincii din China, părţi din Turcia şi diferite ţări din fosta URSS.

Incidenţa bolii în Marea Britanie a scăzut spectaculos în ultimul secol. Aceasta s-adatorat:

-îmbunătăţirii igienei în industria de prelucrare;

-creării în 1937 a unui vaccin eficace de uz animai care a redus semnificativ incidenţa bolii în

toată lumea, şi deci nivelul de contaminare a produselor animale importate;

-utilizării, pe scară tot mai largă, a produselor de origine animală prelucrate;

- prelucrării pieilor, în primele etape ale procesului, în ţara de origine, şi

-reducerii cazurilor de antrax industrial, la care a contribuit şi contribuie vaccinul de uz uman.

Cu toate acestea, datorită persistenţei sporului de antrax timp de decenii şi datorită

rarităţii tot mai accentuate a boiii, există pericolul insuficienţei. Industriile specializate continuă

să depindă de pieile sau lî na anumitor specii sau rase, care pot fi crescute doar în ţări în care

antraxul este încă endemic; la fel, oasele uscate solar şi provenite de la animale moarte în mod

natural în Asia tropicală au calităţi pentru producţia de mangal care nu pot fi reproduse în Europa

temperată sau America de Nord. Necesarul ţărilor industrializate în făină de oase pentru furaje şi

îngrăşăminte depăşeşte producţia proprie şi continuă să depindă de importul masiv, frecvent din

zone endemice.



7

Majoritatea proceselor industriale distrug sporii, în aşa fel încât produsele finite, cum

sunt cele din lână şi piele sau mangalul, sunt libere de spori. De asemenea, în numeroase

procedee de fabricaţie se consideră drept practică standard tratamentul termic al făinii de oase

înaintea lansării pe piaţă. Totuşi, produsele reziduale obţinute în etapele iniţiale de prelucra re,

aşa cum este apa utilizată la spălare, transportă spori de antrax în mediu şi pot infectaanimalele.(2)

1.4.1. Receptivitate

În mod natural sunt receptive la infecţie toate animalele cu sânge cald, inclusiv taurinele

şi bubalinele. De asemenea, sunt receptive la infecţia cărbunoasă şi animalele sălbatice

(rumegătoare, rozătoare, carnivore, elefanţi, urşi etc.)

Receptivitatea animalelor variază după rasă, vârstă, mod de exploatare, condiţii dealimentaţie, întreţinere etc., animalele tinere sunt mai receptive la antrax, de asemeneaunele rase

perfecţionate importate sunt mai sensibile decât rasele comune, indigene, crescute în regiuni

contaminate.(1)

Omul este o gazdă accidentală şi este puţin rezistent la infecţie, în general, contactând-o

direct sau indirect de la ierbivorele infectate.

1.4.2. Surse de infecţie Sursele de infecţie în antrax sunt extrem de variate şi numeroase. Astfel, animalele

bolnave cu forme septicemice, din cauza leziunilor vasculare şi a hemoragiilor, pot elimina

germeni prin toate secreţiile şi excreţiile. În ultima fază a antraxului septicemic, 1mm³ de sânge

conţine 1-5 milioane bacili, într-un singur gram de splină, 1-4 miliarde. Cadavrele animalelor

sunt surse de infecţie extrem de periculoase, deoarece în cele deschise sau jupuite germenii

sporulează, iar sporii se conservă foarte mult timp.Toate produsele provenite de la animalele

bolnave şi moarte de antrax ( pieile, părul, oasele, coarnele, sângele etc.) sunt, de asemenea surse

foarte periculoase de infecţie, întrucât sporii persistă în ele şi în starea lor brută şi după

prelucrare, iar obiectele confecţionate (harnaşamente, încălţaminte, curele, perii, pămătufuri de

bărbierit etc.) pot contamina animalele şi oamenii după zeci de ani.

Sursele secundare de infecţie sunt reprezentate de obiectele, solul şi apa, care au venit în

contact cu produsele patologice. Pot constitui surse de infecţie şi întreprinderile care prelucrează

produse animale, precum şi instituţiile unde se lucrează cu animale bolnave şi germeni patogeni:

tăbăcării, ecarisaje, laboratoare etc.

Furajele recoltate de pe terenuri contaminate, pot genera focare de antrax, mai ales sub

formă de cazuri sporadice.



8

Insectele hematofage (ţânţarii, stomocşii, tăunii, simulidele) au un anumit rol în

răspândirea antraxului, mai ales în locurile mlăştinoase, umede, împădurite.(1)

1.4.3. Modalitatea de transmitere la oameni

În general, omul face boala în urma manipulării cărnii, pieilor, lânii, blănii, oaselor etc.,provenite de la animalele infectate.(2)

1.5.Patogeneza la om

Bacilul antraxului este capabil de a traversa tegumentele și mucoasele, pătrunde rapid în

circulație, se multiplică ușor si poate ucide. Toxina antraxului este principalul factor de virulență.

Toxina este formata din trei proteine:

-antigenul protector (imunizant);-factorul edemațiant.;

-și factorul letal.

Antigenul protector este capabil să se atașeze la nivelul membranei celulelor țintă, favorizînd

pătrunderea în celulă a celorlalți doi factori. Factorul edemațiant, favorizează apariția edemului

la locul infecției și inhi bă leucocitele polimorfonucleare (PMN-mediatori ai inflamatiei).

Factorul letal, odată patruns in celulă, determină moartea acesteia. Leziunile tegumentare

facilitează patrunderea sporilor în piele, unde vor germina, rezultand formele vegetative alebacilului ce vor produce toxine. Astf el, vor apare leziuni de necroză, hemoragie, congestie și

edem. Clinic, leziunea are aspect de ,,pustula maligna’’. Atunci cand boala este transmisă pe cale

aeriană, sporii, care au un diametru foarte mic, se vor cantona la nivelul alveolelor pulmonare; de

aici, pe cale limfatică vor ajunge sa germineze la nivelul ganglionilor mediastinali; rapid se

produce necroza hemoragică ganglionară cu mediastinită hemoragică.

Carnea contaminată şi insuficient preparată va conduce la apariţia formelor

gastrointestinale de antrax. Dacă aciditatea sucului gstric nu distruge s porii de bacil, aceștia vor

germina la nivel intestinal, de unde vor produce limfadenită hemoragică. În unele cazuri bacteria

poate produce meningită, prin răspandire pe cale umorală de la un alt focar infecțios. Odată

pătruns în organism, antraxul se răspândeşte rapid în toate organele pe cale limfatică și sanguină,

devenind fatal.

1.6.Tablou clinic general

1.6.1.Simptome la animale.

La taurine şi bubaline, antraxul evoluează acut, subacut, cronic şi atipic. Forma acută

este tipul obişnuit de evoluţie al bolii, şi se poate prezenta sub două aspecte: septicemică sau



9

generalizată şi localizată. Antraxul septicemic se manifestă prin hipertermie (40-41ºC),

inapetenţă, puls accelerat, cord pocnitor cu sunet metalic şi puls filiform. Se mai observă

meteorism, diaree sangvinolentă şi hematurie, mucoasele devin cianotice, animalul transpiră,

apar ataxii, accese de asfixie şi moarte în 10-24 ore. Antraxul local se manifestă prin tumefacţii

subcutanate care preced sau evoluează concomitent cu tulburăr ile generale. Tumefacţiile suntlocalizate în diferite regiuni corporale, sunt calde, dureroase şi cu tendinţă de extindere. Forma

subacută, mai rar întâlnită se manifestă cu semne vagi: abatere, lipsa rumegării, colici surde,

temperatura variabilă, uneori şchiopături şi diaree. Forma cronică este rar întâlnită iar simtomele

sunt dependente de localizarea procesului infecţios. Antraxul atipic evoluează avortat, cu

simtomatologie necaracteristică şi tulburări de mică intensitate (stare subfebrilă, apetit capricios),

semne care pot trece neobservate, animalul vindecăndu-se.

Fig. 1.3. Antrax la bovineLa ovine forma de evoluţie întâlnită cel mai frecvent este forma supraacută. Simptomele sunt

practic absente. Animalul prezintă cu 1-2 ore înainte de moarte o stare de nelinişte, febră,

dispnee, congestia mucoaselor, hemoragii nazale şi anale. Se mai întâlneşte forma acută cu o

durată de la câteva ore la o zi.

Antraxul la cabaline evoluează acut şi subacut, cu simtomatologie asemănătoare cu cea de la

bovine. La suine evoluează acut şi subacut-cronic, cu localizare faringeană, intestinală,

pulmonară, cutanată şi meningeală. Câinele se infectează consumând carne provenită de laanimalele moarte de antrax, infecţia localizându-se în regiunea laringofaringeană (glosantrax),

dacă evoluează ca o septicemie se constată: abatere, depresiune, febră, anorexie, edem al feţei şi

gâtului, şoc şi moartea. La păsări antraxul este foarte rar întâlnit, fiind mai rezistente.(1)

1.6.2.Simptome la oameni Forma cutanată (vezicule, ulcer și necroza pielii) este o formă mai ușoară, locul de

pătrundere al bacilului în organism fiind pielea care a ajuns în contact cu agentul patogen,această formă netratată (cu penicilină) cauzează o mortalitate între 5 și 20 %. prin

http://ro.wikipedia.org/wiki/Penicilin%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Penicilin%C4%83



10

septicemie.(7) Se contactează prin zgârieturi, tăieturi ale epidermei celor care lucrează cu

pielea netăbăcită sau lesuri ale animalelor infectate cum ar fi oaia, capra, calul etc. Se

caracterizează prin infecţii ale pielii expuse în locul respectiv. Această formă a bolii este cea

mai usoară şi cea mai comună (95 % din cazurile de antrax este cel cutanat). Sporii

germinează, celulele vegetale se multiplică şi devine vizibilă. Este observată după trei zile dela contactare pentru că atunci apare un fel de coş ce se inflamează. După câteva zile se

extinde şi devine negru în centru fără dureri considerabile. La inceput bacteria cauzează o

mâncărime comparabilă cu o muscătură de insectă; în jurul zonei se formează băşicuţe roşii.

Alte simptome pot include febră şi frisoane. În cele mai multe cazuri bacteria rămane în

interiorul bubei. Dacă totuşi se răspândesc la cel mai apropiat punct nervos, sau, în cele mai

rare cazuri, în sânge, bacteria poate cauza o forma de otrăvire a sângelui care provoacă

moartea.(2)

Fig. 1.4. Antrax , forma cutanată la om (7)

Forma pulmonară (boala scărmănătorilor de lână) calea de pătrundere a sporilor bacilului în

organism fiind plămânul, boala se manifestă prin tuse, febră mare, frisoane, insuficiență

respiratorie, lichidul de secreție răspândit prin tuse fiind foarte infecțios. Este o formă gravă a

bolii cu o mortalitate ridicată prin septicemie, între 3 și 6 zile după infectare.(7) Se contactează

prin inhalarea sporilor de antrax ca cei de la părul şi blana animalelor. Simptomele apar după 2-3

zile de la expunere şi se manifestă prin tuse convulsivă şi leşinuri. Sporii pătrund în plămâni şi

uneori produc hemoragii în interiorul traheii. De asemenea atacă grav plămânii şi este condus

uneori până în creier. Este cea mai rara formă, dar şi mortală (rata mortalitaţii este cuprinsă intre

90 % şi 100%) chiar dacă este tratată în mai puţin de 1-2 zile după ce apar simptomele. Antax-ul

pulmonar se manifestă prin simptome cum ar fi indispoziţia, febra, greaţa, dureri de cap, dureri

http://ro.wikipedia.org/wiki/Septicemie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pl%C4%83m%C3%A2n


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tuse&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Febr%C4%83



http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tuse&action=edit&redlink=1


http://ro.wikipedia.org/wiki/Septicemie



11

de piept şi probleme respiratorii care progresează spre bronşită. Uneori boala manifestată prin

ameţeli, hemoragii, convulsii şi sufocări în cazuri acute poate fi fatală imediat. În cazuri mai

puţin grave este fatală în 3- 5 zile. Moartea esta cauzată de toxiinfecţie; în cele din urma

bolnavul are mari probleme respiratorii până ajunge într -o stare de şoc. Muncitorii care se află în

contact direct cu produse animaliere, în special lâna, sunt protejaţi prin vaccinuri. Meseriile curisc sporit sunt :veterinarii, fermierii, lucratorii la abator şi lucrători în laboratoare. Vaccinările şi

antibioticele preventive sunt eficiente.

Fig. 1.5. Antraxul pulmonar(7)

Antraxul gastrointestinal se contactează prin îngerarea bacteriei în urma consumării

cărnii sau a laptelui contaminat.(2), cu apariția diareii hemoragice. Germenii intrați în sânge

pot produce septicemie, cu insuficiențe grave cardiace, renale.(7) Pacienţii cu această fază au

rata de mortalitate cuprinsă între 25%- 75%. Este o form mai rară care provoacă inflamaţii

stomacale şi intestinale, bube sau leziuni, cum ar fi ulcerul, ca cele ce apar pe piele la forma

cutanata. Bacteria se întinde în sistemul limfatic. Primele simptome sunt greaţa şi starea de

vomă, lipsa apetitului, febra urmată de dureri abdominale, eliminari de sânge pe cale orală şi

diaree .(2)

1.7.Diagnostic

1.7.1.La om.

Bolnavul prezintă în antecedentele recente expunerea la sursa infectantă.

Bacteria este prezentă la nivelul leziunilor cutanate, de unde poate fi pusa în evident prin

coloraţie Gram. Hemoculturile sunt pozitive dacă bacilul este prezent în sânge. În cazurile cu

meningită, LCR-ul (lichidul cefalorahidian) este hemoragic şi conţine un numar mare de

B.anthracis. Formele severe de infecţie se insotesc de cresterea numarului de leucocite şi PMN

din sânge. Confirmarea diagnosticului se pot face prin teste care vor pune în evidenţă prezenţa

anticorpilor îndreptaţi împotriva bacilului de antrax. (8)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cord


http://ro.wikipedia.org/wiki/Rinichi

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rinichi




12

1.7.2.La animale.

Antrax-ul este diagnosticat cand este detectata bacteria in probe recoltate din sange, sectiuni

de piele sau din secretii respiratorii. Bacteria poate fi identificata folosind metode biochimice sau

folosind aparatura tehnica. Bacteria de antrax este fosforescenta. Proba de sange va indica de

asemenea un nivel ridicat de anticorpi sau o cantitate considerabila de proteine produse direct incontact cu infectia. In plus testul ADN este imbunatatit.

Diagnosticul diferenţial include infecţiile stafilococice ale pielii, tularemia şi ciuma.

Antraxul cutanat trebuie avut în vedere când pacienţii prezintă ulceraţ ie nedureroasă asociată cu

bule şi edem şi au avut contact cu animale sau produse animale.

Datorită similitudinii existente frecvent între simptomele antraxului dobândit prin inhalaţie

(boala lânarilor) cu cele ale unor boli virale severe, diagnosticul precoce este greu de stabilit.

După 1-3 zile survine o fază acută, cu amplificarea febrei, dispnee, stridor, hipoxie şihipotensiune ducând de obicei la exitus în 24 de ore. Ocazional, pacienţii se prezintă cu boala

fulminantă. Un aspect radiologie caracteristic asociat cu mediastinita hemoragică este lărgirea

mediastinală simetrică.(1)

Simptomele de antrax gastro-intestinal sunt riabile şi includ febra, greaţa şi vărsături, dureri

abdominale, diaree cu sânge şi, uneori, ascita cu dezvoltare rapidă. Diareea este adesea masivă,

ducând la hemoconcentraţie şi contracţie severă a volumului intramuscular. Aspectele majore ale

antraxului orofaringian sunt febra, durerea în gât, disfagie, limfadenopatie regională dureroasă şi

toxiemie; detresa respiratorie poate fi evidentă. Leziunile primare sunt localizate cel mai frecvent

la nivelul amigdalelor.

Diagnostic de laborator. Bacillus anthracis este prezent în numar mare în leziunile cutanate

de antrax şi poate fi pus în evidenţă prin coloraţie Gram, coloraţie cu anticorpi fluorescenţi direct

sau prin cultură, în cazul în care pacientul nu a fost tratat cu antibiotice. O mică proporţie de

pacienţi prezintă bacteriemie, dar boala poate progresa spre exitus înainte ca hemoculturile să

devină pozitive. Pacienţii cu meningită au lichidul cefalorahidian hemoragic, conţinând un

numar mare de bacili, care pot fi evidenţiaţi prin coloraţie sau cultură. Virulenţa culturilor

suspecte de a fi cu B. anthracis poate fi demonstrată prin inocularea la cobai; moartea survine în

24 de ore, culturile din sângele cardiac fiind pozitive. Pacienţii cu boală uşoară au numar normal

de leucocite, însă pacienţii cu boală diseminată prezintă în mod tipic leucocitoza cu

polimorfonucleare. Pentru confirmarea diagnosticului de antrax, sunt utile testele pentru

anticorpi faţă de B. anthracis. Pentru detectarea rapidă a animalelor şi produselor agricole

potenţial contaminate se poate utiliza o metodă sensibilă şi specifica prin reacţia de polimerizare

în lanţ, destinată detectării sporilor de B. anthracis. (2)



13

1.8.Profilaxie

Măsuri specifice:

•Vaccinarea cu vaccin anticărbunos, strict s.c.;

Vârsta de vaccinare: Doza vaccinală•Caprele de la 1 lună; 0,1ml

•Caii de la 6 luni; 0,2ml

•Oile şi vacile de la 2 luni; 0,2/0,5ml

Oile şi caprele se revaccinează la 6 luni, celelalte specii după un an (1)

1.9.Combatere şi tratament la om

Combaterea antraxului , atât la oameni cât și la animale, constă în întreruperea cicluluiinfecţiei. Eliminarea bine supravegheată a carcaselor in cazurile de antrax întîlnite la vaci, oi, cai

sau porci, ca şi a materialelor contaminate de carcase, urmate de dezinfecta incintelor afectate şi

vaccinarea imediată a celorlalţi indivizi din efectivul de animale, asiguri limitarea fi combaterea

eficace a bolii.Deşi recomandările oficiale, în majoritatea ţărilor, sînt de îngropare sau ardere a

cadavrelor în cazuri de antrax, moştenirea din prezent a terenurilor contaminate în urma

îngropărilor din trecut (frecvente cu decenii în urmi), demonstrează că incinerarea este singura

opţiune cu adevărat satisfăcătoare. Unele ţări preferă transformarea în făină, deşi problema prevenirii contaminării mediului şi a echipamentului m timpul transportului şi al încărcării în

utilajul de distrugere rămîne în discuţie. Sînt disponibile incineratoare mobile, dar chiar şi cu

acestea, distrugerea completă a unui cadavru bovin poate lua mai mult de 24 de ore. O soluţie

universală pentru eliminarea cadavrelor cazurilor de antrax se dovedeşte greu de găsit .

Dezinfecţia încăperilor, a adăposturilor de animale, vehiculelor şi a altor echipamente se

face cel mai bine cu o soluţie de formaldehidă 5-10% (15-30% forma-lină), deşi poate fi mult

mai practici tratarea cu aburi sub presiune a suprafeţelor curate sau a echipamentului şi tratarea

cu formalină a apei rezultate. Neutralizarea formaiinei pune şi ea probleme. Decontaminarea

solului în locurile de îngropare a animalelor infectate reprezintă, la rîndul ei, altă problemă

dificilă. Soluţiile clorinate trebuie să fie foarte concentrate pentru a fi eficace împo¬triva sporilor

de antrax. Subiectul dezinfecţiei fi al decon-taminării în antrax este tratat mult mai în detaliu în

alte publicaţii.

În stadii primare antrax-ul poate fi vindecat prin administrarea dozelor mari de

penicilină, dar în stadii avansate poate fi fatal. Alte antibiotice folosite de obicei cum ar fi

eritromicina, tetraciclina au de asemenea efect asupra celor care sunt alergici la penicilina.

Boala netratată corespunzator poate fi letală. Deşi nu a fost dovedit se crede că antibioticele noi



14

apărute pe piaţă, ciprofloxocin şi cefalosparina pot fi de asemenea bune. Deşi antraxul cutanat

poate fi vindecat folosind o singura doză de antibiotic , este important să se continuie

tratamentul pentru a se evita potenţialele complicaţii cum ar fi imflamaţia membranei ce

acoperă creierul şi măduva spinării. Antibioticele ar trebui date numai persoanelor nevaccinate

care au fost supuse la faza de contaminare cu antrax şi sunt eficiente numai înainte ca sporii săajungă în sistemul limfatic. Acest interval este de aproximativ 24 de ore.



15

Capitolul 2

EVOLUŢIA ANTRAXULUI ÎN EUROPA ÎN PERIOADA 2005-2011

2.1. Răspândire.

Antraxul este raspândit în aproape toate țările lumii dar frecvența este variabilă şi

de pendentă în special de climă. Răspândirea bolii este mai mică în țările cu clima rece din cauza

condițiilor nefavorabile pentru sporulare, acest proces fiind slab la 20°C și încetând complet sub

14°C. În zonele cu climă temperată sau caldă, antraxul este mai des întâlnit.

În Europa, în trecut, antraxul a cunoscut o mare răspândire și a produs mari pierderi, dar

în prezent, pierderile produse de antrax sunt în continuă scădere. Scăderea frecvenței apariției de

antrax se explică prin extinderea vaccinarilor anticărbunoase și prin aplicarea mai severă a

măsurilor sanitare veterinare privind în special distrugerea cadavrelor.

Tabelul 2.1

Numărul de cazuri de antrax înregistrate în Europa, între 2005-2011

Țari 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Azerbaijan 1 1 1

Croaţia 1

Finlanda 1

Germania 2

Italia 26

România 1 1

Serbia 3

Slovacia 3

Slovenia 1

Suedia 1 2

Marea

Britanie

1

Total 2 2 5 2 3 32



16

2.2.Incidența anuală a antraxului în Europa

Fig.2.2.1 Incidenţa antraxului în anul 2005 Fig. 2.2.2 Incidenţa antraxului în 2006

în Europa pe teritoriul Europei

Fig.2.2.3 Incidenţa antraxului în Europa în 2007 Fig.2.2.4 Incidenţa antraxului în Europa în 2008



17

Fig.2.2.5 Incidenţa antraxului în Europa în 2009 Fig.2.2.6 Incidenţa antraxului în Europa în 2010

2.3. Prevalenţa bolii în Europa în perioada 2005-2011

Fig.2.3.1 Prevalența antraxului în Europa între anii 2005-2011

22

5

2

4

32

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011



18

2.4. Evoluţia antraxului în Europa între 2005 şi 2011

Fig.2.3.2 Evoluţia antraxului în Europa între anii 2005-2011

Cea mai mare izbucnire a antrax-ului î nregistrată pană acum a fost în SUA în 1957 când

nouă angajați, ce prelucrau părul de capră , s-au îmbolnăvit după ce au primit un transport din

Pakistan. Cinci dintre cei nouă au avut faza pulmonară a bolii și au murit. Un alt caz a apărut în

1970 când obiecte din piei de capră contaminate au fost aduse din Haiti şi cumparate de

locuitorii Americii ca suveniruri.

Astăzi este destul de rar, chiar și la animale datorită răspândirii vaccinului. Totuși cazuri

izolate continuă să apară în turmele de animale și în așezari umane , lucru datorat programelor de

control ineficiente .

2 2

5

2 4

32

0

5

10

15

20

25

30

35

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

cazuri



19

Capitolul 3

EVOLUŢIA ANTRAXULUI ÎN ROMÂNIA ÎNTRE ANII 2005-2011

În țara noastră, antraxul a avut o mare răspândire în trecut din cauza insuficienței

organizării veterinare care a avut ca urmare neglijarea celor mai elementare măsuri de profilaxie

referitoare mai ales la distrugerea cadavrelor care erau lăsate pradă animalelor carnivore,

creându-se astfel, focare permanente de infecție.

Tabelul 3.1

Incidenţa şi prevalenţa la om a antraxului în România, între anii 2005-2011

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

BISTRITA-

NASAUD

0 0 0 1 0 0 0

BOTOSANI 1 0 0 0 2 0 0

CONSTANT

A

2 2 0 0 0 0 0

IALOMITA 0 0 0 0 0 1 0

SUCEAVA 0 0 2 0 0 0 0

TULCEA 0 0 0 0 3 0 0

VASLUI 0 2 1 2 0 0 0

Total 3 4 3 3 5 1 0



20

Fig.3.1 Judeţele în care s-au constatat cazuri de antrax în per.2005-2011.

Fig.3.2 Prevalenţa antraxului în judeţele României între anii 2005-2011

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

3.5

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

BISTRITA-NASAUD

BOTOSANI

CONSTANTA

IALOMITA

SUCEAVA

TULCEA

VASLUI



21

Concluzii

Combaterea antraxului, atât la oameni cât și la animale, constă în întreruperea ciclului

infecţiei. Eliminarea bine supravegheată a carcaselor în cazurile de antrax întîlnite la vaci, oi, cai

sau porci, ca şi a materialelor contaminate din carcase, urmate de dezinfecţia incintelor afectate

şi vaccinarea imediată a celorlalţi indivizi din efectivul de animale, asigură limitarea ş i

combaterea eficace a bolii.

Deşi recomandările oficiale, în majoritatea ţărilor, sînt de îngropare sau ardere a

cadavrelor în cazuri de antrax, moştenirea din prezent a terenurilor contaminate în urma

îngropărilor din trecut (frecvente cu decenii în urmă), demonstrează că incinerarea este singura

opţiune cu adevărat satisfăcătoare. Unele ţări preferă transformarea în făină, deşi problema prevenirii contaminării mediului şi a echipamentului în timpul transportului şi al încărcării în

utilajul de distrugere rămîne în discuţie. Sînt disponibile incineratoare mobile, dar chiar şi cu

acestea, distrugerea completă a unui cadavru bovin poate lua mai mult de 24 de ore. O soluţie

universală pentru eliminarea cadavrelor cazurilor de antrax se dovedeşte greu de găsit .



22

Bibliografie

1. Perianu şi colaboratorii. – Boli infecţioase ale animalelor . Bacterioze, Volumul I,

Editura Venus, Iaşi, (2003);

2. S. R. Palmer, Lord Soulsby, D. I. H. Simpson (2005) – Zoonoze , Editura Oxford

University press

3. Axente P. - Valoarea diferitelor metoade de diagnostic in antrax. Probl.Zoot. si

Vet.Nr.2.1956.p.37.

4. www.mediafax.ro

5. www.oie.int

6. www.veterinarul.ro

7. www.wikipedia.com

8. www.paginamedicala.ro

http://www.oie.int/

http://www.veterinarul.ro/

http://www.wikipedia.com/



http://www.veterinarul.ro/

http://www.oie.int/

Antraxul

Documents

Transcript of Antraxul