Apostol Felicia Grupa 3401Berbecaru Miruna 11.03.2013Bulgaru AncaInfectia Carbunoasa , Bacilul carbunelui

Definitie, istoricAntraxul este o boala infectioasa cu caracter septicemic, afectand majoritatea mamiferelor domestice si salbatice si omul.Produsa de Bacillus anthracisBoala cunoscuta inca din antichitate, a capatat o raspandire mare in Europa in secolul XVIIn 1876, Koch si Pasteur (in acelasi timp si independent unul fata de celalalt) izoleaza bacilul antraxului si reproduc boala experimental. Koch pune in evidenta proprietatea bacilului de a sporula in mediul exterior.In 1881, Pasteur, impreuna cu Chamberland si Roux prepara primul vaccin anticarbunos.In Romania, intre anii 1889-1900 antraxul este semnalat in majoritatea judetelor.In 1936-1938, N. Stamatin in Romania si Sterne in Africa de Sud, obtin primele tulpini de B. anthracis acapsulogene dar sporogene si imunogene, din care au fost preparate cele mai eficace vaccinuri anticarbunoase cunoscute pana in prezent.

Etiologie Bacillus anthracis bacterie de forma dreptunghiulara, cu capetele retezate, Gram pozitiva, imobilaBacilii sunt mari (diametru>1 m si lungi de 3-8 m), dispusi in lanturi lungi in frotiurile din culturi si izolate sau in lanturi scurte in frotiurile din tesuturi.In organism sau pe mediile de cultura, prezinta o capsula colorabila in roz prin metoda Giemsa.

EtiologieIn afara organismului, bacteria sporuleaza. Sporul este situat central, nu deformeaza corpul bacteriei si nu poate fi colorat prin metoda Gram, aparand a o vacuola ovala in corpul bacterian.Sporularea este posibila la temperaturi intre 14 si 42 grade, in prezenta oxigenului.Procesul de sporulare este intens la temperaturi de 30-37 grade CelsiusIn cadavrele nedeschise, bacilul nu sporuleaza, se lizeaza sub actiunea proceselor de putrefactie.Cand cadavrele sunt deschise si bacilii vin in contact cu aerul, acestia sporuleaza, procesul fiind cu atat mai intens cu cat materialul infectios a fost supus mai mult uscaciunii si contactului cu aerul.

EtiologieB. anthracis se cultiva pe medii uzuale, in aerobioza, la 33-37 grade Celsius, dar creste slab si la temperaturi intre 15 si 45 grade Celsius sau in anaerobioza.Dupa incubare peste noapte la 37 de grade, formeaza colonii mari, de 3-5 mm diametru, alb-cenusii, turtite, rugoase, cu aspect de sticla pisata, nehemolitice sau slab hemolitice.Periferia coloniei examinata cu lupa apare inconjurata de prelungiri laterale ondulate ca suvitele de par (aspect de cap de meduza)Marginea coloniei ridicata usor cu acul de inoculare ramane erecta ca albusul de ou batut spuma.In bulion, cultura de dezvolta la fundul eprubetei, cu aspect de flocoane de vata, supernatantul ramanand limpede.Insamantat prin intepare in medii semisolide, da o cultura cu aspect de brad rasturnat.

EtiologieDpdv biochimic: fermenteaza, fara producere de gaz, glucoza, fructoza si zaharoza, produce catalaza, proteaza si lecitinaza, nu produce indol, ureaza si H2S.Rezistenta:- Formele vegetative: 30 min la 55-60 grade, 6-12 ore sub actiunea luminii solare directe, 10-15 min la dezinfectantele uzuale.Sunt distruse de putrefactie in cadavrele nedeschise in 2-5 zile. Sunt sensibile la penicilina, eritromicina, teramicina, tetracicline si alte AB, dar mai putin sensibile la sulfamide.

Etiologie- Formele sporulate: la temperatura de fierbere rezista 5-10 min, prin autoclavare sunt distruse in 10-15 min.In atmosfera uscata rezista 1-2 ore la 105 grade C.In mediul ambiant, in organe si piei uscate, sporii rezista pana la 55 de ani.In ape, la temperatura ambianta, rezista de la cateva luni la 2-5 ani.Nu sunt distruse de putrefactie, de sucul gastric, prin sararea si afumarea carnii sau prin tabacirea pieilor.Sporii sunt distrusi de solutii de hidroxid de sodiu si formol 5% incalzite la 40 de grade C in 10-15 minute.Clorura de var 5% si permanganatul de potasiu 4% ii distrug in mai putin de 15 min.

EpidemiologieReceptivitate: Sunt receptive la infectia naturala toate animalele homeoterme. Cele mai sensibile sunt ovinele si caprinele, urmate de taurine, cabaline, bubaline, camelide, cervidee si alte ierbivore domestice sau salbatice.Porcinele, carnivorele si mustelidele sunt mai putin sensibile, facand de obicei forma localizata.La om se intalnesc atat forme localizate cat si forme septicemice, mortale.Factori favorizanti: animalele mai tinere, din rase perfectionate fac mai usor boala; receptivitatea creste in cazul oboselii, inanitiei, carentelor vitaminice, in timpul schimbarii dintilor, in cazul tulburarilor digestive.

EpidemiologieSurse de infectie: Sursele primare : animalele bolnave cu forma septicemica elimina bacili prin toate secretiile si excretiile, cadavrele animalelor moarte din cauza antraxului septicemic, care au fost jupuite, necropsiate sau sfasiate de animale salbaticeProduse provenite de la animale infectate: piei, lana, blanuri, par, coarne, oase etc.Furaje de origine animala preparate din materie prima insuficient autoclavataSurse secundare: solul contaminat = sursa telurica de antrax, apa, furajele si obiectele care au venit in contact cu produsele infectioase.

EpidemiologieCai de infectie: digestiva - prin consumul de furaje contaminate; respiratorie - prin inhalarea sporilor din praful de pe terenuri contaminate.La om pe cale respiratorie, digestiva sau transcutanatInfectia se poate realiza atat cu spori cat si cu forme vegetative.Vectori insectele hematofage si pasarile rapitoare rezistente la infectia naturala, care pot elimina spori prin fecale.Dinamica: obisnuit sub forma de cazuri sporadice sau endemii cu contagiozitate relativ redusa, intrucat pentru ierbivore cea mai importanta sursa de infectie o reprezinta furajele si solul contaminate cu spori, si nu animalele bolnave, eliminatoare de germeni.

Epidemiologie

PatogenezaSporii patrunsi n organism germineaza dnd forme vegetative care ies din spori necapsulatiCapsularea ncepe dupa 5 - 10 minute si la o jumatate de ora procesul de capsulare este terminat.Multiplicarea devine intensa si prin vasele limfatice, bacilii ajung n ganglionii regionali respectiviPe cale limfatica, bacilii desi sunt n parte distrusi la nivelul ganglionilor, ajung totusi de la un ganglion la altul, pna n canalul toracic de unde se varsa n torentul circulator

PatogenezaSub actiunea substantelor antibacteriene, o parte din bacili sunt distrusi dar o parte ajung n tesuturi si organe unde se multiplica intens, mai ales n splina, maduva osoasa, tesutul conjunctiv subcutantCnd toate substantele bactericide ale sngelui au fost neutralizate, din aceste organe, bacilii ajung n snge si ncep sa se nmulteasca invadnd toate organele si tesuturile, producndu-se septicemia care este urmata de moarte.

PatogenezaCnd toate substantele bactericide ale sngelui au fost neutralizate, din aceste organe, bacilii ajung n snge si ncep sa se nmulteasca invadnd toate organele si tesuturile, producndu-se septicemia care este urmata de moarte.La animalele foarte rezistente (carnivore, porci, pasari) - procesul infectios este oprit la nivelul portii de intrare sau la nivelul ganglionilor regionali respectivi, fara ca bacilii sa ajunga n snge.n acest caz, se produc leziuni hemoragice si necrotice n organele respective (n amigdale, farinx, intestin sau n ganglionii retrofaringieni, submandibulari si mezenterici)

PatogenezaMoartea animalelor bolnave de antrax se datoreste n specia hipoxiei si anaxiei tisulare consecutive absorbtiei oxigenului de catre bacili care sunt strict aerobi precum si actiunii exotoxinelor si andotoxinelor eliberate din corpii microbieni n urma dezintegrarii lorToxinele provoaca, tulburari circulatorii si actionnd asupra endoteliului vascular, produc alteratii ale vaselor urmate de hemoragii.

Tablou clinic

Tablou clinic

Tablou clinicIncubatie:1-3 zile -> rumegatoare mici3-5 zile -> rumegatoare mari, cabaline8-12 zile -> speciile mai putin receptive Manifestarile clinice nu difera mult de la o specie la alta. Exista diferente cu privire la durata, predominanta sau localizarea boliiIn general: evolutie rapida, stari febrile, moarte

Tablou clinicRumegatoare mici:-ovinele si caprinele, cele mai receptive;-Caracteristica evolutia septicemica;-Forma supra-acuta sau acuta;-Ca durata de evolutie, de la patrunderea in organism si pana la moartea animalului: 4 ore- 3 zile;-In formele fulgeratoare -> evolutie de 3-5 minute -> adoptarea decubitului-> convulsii-> moarteIn general se constata hipertermine ( 42C), neliniste, abatere, animalul ramane in urma turmei, mers vaccilant, scrasniri din dinti

Tablou clinicFacies anxios, tremuraturi musculare, frisoane, scrasniri din dinti, spumozitati sangvinolente nazale, hematurie, fecale hemoragice, moarte prin asfixieRumegatoare mari:Evolutie asemanatoare cu cea de la ovine si caprineForme supraacute: 3-5 hForme acute: 24-36 hForme subacute: 2-4 zile

Tablou clinicIn formele supraacute si acute: Hipertermie(42C), facies anxios, horipilatie, atonia prestomacelor insotite de colica, hematurie, diaree sangvinolenta, mucoase hiperemiate, convulsii urmate de moarte.In forma subacuta, mai rara, simtome similare cu cele Intalnite in forma supraacuta si acuta, se termina uneori prin vindecare. Aceasta forma de evolutie mai este cunoscuta si sub denumirea de antrax cu tumori datorita edemelor pastoase din zona salbei sau substernale

Tablou clinicLa cabaline: cea mai des intalnita forma este cea septicemica acuta Celelalte forme de evolutie sunt foarte rare.Formele sunt asemanatoare cu cele intalnite la rumegatoare: edeme, hiperemia mucoaselor, diaree sangvinolenta, hematurie, colici, facies anxios, convulsii si moarte.Au fost intalnite si forme atipice fara febra, cu tulburari la nivelul aparatului digestiv

Tablou clinicLa suine: Mai rezistente decat ierbivorele.Boala este rar septicemica si frecvent localizata.In formele septicemice: tulburari digestive, respiratoriiTegumentul este edematiat,eritematos, sensibil si ulterior devine cianotic. Moartea survine in urma asfixiei sau septicemiei

Tablou clinicLa carnivore: evolueaza cu febra mare (42-43C), fie cu forme localizate fie cu forme digestive. Boala se termina prin exitus datorita septicemiei avansate sau asfixieLa pasari: boala apare foarte rar, ca glosantrax, care se extinde la cap si gat

Tablou anatomopatologic

Tablou anatomopatologic

Tablou anatomopatologic Decretul 167/955 interzice deschiderea cadavrelor animalelor moarte de antrax din cauza pericolului diseminarii germenilor. Daca aceste cadavre sunt totusi deschise, leziunile constatate sunt dependente de forma clinica si sunt cu att mai putin pronuntate si mai necaracteristice, cu ct boala a durat mai putin timp. n forma supraacuta, leziunile snt slab pronuntate si se constata mai ales o diateza hemoragica, uneori linfadenita sero-hemoragica si edeme subcutanate. La acestea se poate adauga si un edem gelatinos si hemoragic al meningelor.

Cadavrele sunt de obicei balonate, intra repede n putrefactie, nu au rigiditate cadaverica iar din orificiile naturale se scurge un lichid sanguinolent. Mucoasele sunt cianotice si au petesii. La deschiderea cadavrului, se constata congestii si hemoragii ale organelor interne. Sngele este necoagulat, negru ca pacura si vscos. n cavitatile seroase, se gaseste un lichid seros sau sero-hemoragic. Splina este marita de 5-10 ori, este tumefiata, turgescenta, cu marginile rotunjite, cu pulpa moale, cu aspect noroios, negru vscos si filant. De multe ori se constata ruptura splinei. Microscopic se constata dezintegrarea structurii organului si cantitati mari de bacili.

Tablou anatomopatologicLa porci, splina poate avea aspect si dimensiuni normale dar uneori, prezinta zone tumefiate, asemanatoare infarctelor la nivelul carora, pulpa splenica este noroioasa. Cordul, ficatul si rinichii, sunt degenerati si friabili. n bazinet si vezica, se gaseste urina amestecata cu snge ca urmare a hemoragiilor la nivelul glomerulilor renali. Se mai pot gasi leziuni de enterita hemoragica difuza sau n focare, cu infiltratia sero-hemoragica a mucoasei sau cu focare de necroza.

Tablou anatomopatologicn formele cu tumori, se mai gasesc infiltratii sero-hemoragice ale tesutului conjunctiv subcutan n zona tumorii. n glosantrax, moartea se poate produce dese ori prin asfixie, nainte de a se instala septicemia si n acest caz, numai n regiunea gloso-faringiana si ganglionii regionali, se gasesc infiltrate seroase sau sero-hemoragice. n forma cronica, se gasesc leziuni de tip hemoragic necrotic n amigdale si ganglionii regionali sau n intestin si ganglionii mezenterici

DiagnosticulDiagnosticul clinic al antraxului este destul de nesigur din care cauza, se va suspiciona antraxul n toate cazurile de moarte subita sau n caz de edem n regiunea faringiana sau n alte regiuni.Antraxul se poate confunda:- la porci, cu forma edematoasa a pasteurelozei;- la taurine, cu pasteureloza, carbunele emfizematos, piroplasmozele, edemul malign;- La oi, cu exterotoxiemia anaerob, piroplasmoza;

DiagnosticulLa cal, cu anemia infectioasa forma acut[, pasteureloza, colicile de diverse entiologii;La toate speciile, antraxul se poate confunda cu congestia sau edemul pulmonar acut, cu hemoragiile cerebrale, insolatia.La stabilirea diagnosticului, trebuie sa se tina cont daca animalele au fost vaccinate contra antraxului si daca n zona respectiva apar bolile cu care antraxul se poate confunda.

Diagnosticul diferentialPentru diferentierea antraxului de piroplasmoza, se fac frotiuri din sngele periferic si se coloreaza cu May-Grunald-Giemsa pentru a se pune n evidenta parazitul. Se va tine cont de asemenea de stricta sezonicitate a piroplasmozei si de prezenta capuselor.Diferentierea antraxului de carbunele emfizematos si edemul malign, se face prin examenul atent al edemului care este crepitant n cazul carbunelui emfizematos si edemului malign.Diferentierea clinica a antraxului de pasteureloza este mai dificila mai ales daca lipsesc datele epizootologice.

TratamentTratamentul se poate ncerca n faza incipienta a bolii. Se injecteaza subcutan si intravenos ser anticarbunos 200 - 500 ml la cal, 100 - 200 ml la taurine, 30 - 50 ml la animalele mici. Tratamentul se repeta dupa 5 - 6 ore daca temperatura nu scade.Rezultate mai bune se obtin cu penicilina n asociatie cu serul anticarbunos. Se injecteaza la animalele mari 400.000 - 500.000 UI intramuscular, doza repetndu-se la interval de 12 ore. Se foloseste deasemenea teramicina intravenos 4 mg/1 kg viu n prima zi si 2 mg/kg n zilele urmatoare. Streptomicina se administreaza n doza de 10 mg/Kg.

Profilaxie si combatereAntraxul fiind o boala telurica, este necesar sa se ia masuri pentru asanarea terenurilor infectate si prevenirea reinfectarii lor, prin distrugerea cadavrelor ntr-un mod corespunzator (puturi seci, crematorii). Aceste terenuri daca nu se reinfecteaza, sporii dispar n ctiva ani dar actiunea de asanare poate fi grabita prin cultivarea lor cu plante trifoliene.Terenurile cunoscute ca infectate nu vor fi folosite ca pasuni sau loc de constructie pentru adaposturi de animale.

Profilaxie si combatereImunizarea activa a animalelor este unul dintre cei mai importanti factori din ansamblul masurilor profilactice ale antraxuluiPentru imunizarea activa se foloseste vaccinul anti-carbunosAstazi, n toate tarile, vaccinurile anticarbunoase sunt constituite din suspensii de spori si nu de forme vegetative,La noi n tara, pentru prepararea vaccinului anti-carbunos, se foloseste tulpina sporogena, acapsulogena, edematogena, apatogena, creata de Stamatin n 1936 ( tulpina 1190 R ).

Profilaxie si combaterePe animalele bolnave nu se vor face operatii sngeroase (venisectii) iar cadavrele nu se vor autopsia.Cadavrele si produsele de la animalele bolnave (piei, lna, par etc.) se vor transporta la putul sec sau se vor ngropa, turndu-se peste ele var nestins. Acolo unde se poate, este mai bine ca acestea sa se arda.Dezinfectiea terenului, adaposturilor, vehiculelor etc. Se va face cu solutie de soda caustica 10% . Obiectele se spala cu cloramina 10% sau formol 4%. n decretul 167/ 955, antraxul este trecut ca o boala declarabila supusa masurilor de carantina.Ridicarea masurilor de carantina se face dupa ce au trecut 14 zile de la ultimul caz de moarte sau vindecare si cel putin 6 zile de la vaccinarea animalelor si dupa executarea dezinfectiei.

Bibliografie

Popovici Aurel -Anuarul I.P.I.A. (Numarul germenilor vii continuti de organelle animalelor moarte sau sacrificate din cauza in fectiei carbunoase) V.4.1953.p.165Manzat R Bacterioze (Brumore)Raducanescu Helgomar, Bica-Popii Valeria Bacterioze veterinare (Ceres 1986)