Antonie de Suroj Cele Doua Femei
2
Spune-mi: dacă te iert, ai putea tu, oare, să-Mi răspunzi cu bucurie recunoştinţă? întâmplă să vină la mine cineva pentru a se spovedi zicând: „Nu ştiu ce să mărturi acelaşi lucru se repetă mereu…” Aceste cuvinte arată o lipsă ucigătoare de atenţie vieţii Păcătuim constant, fără ruşine sau durere La sfârşitul unei singure zile, poate vreunul dintre noi să spună că a î de împlinit, că şi-a pus în lucrare toate capacităţile, că gândurile şi ireproşabile, că nu a neglijat niciuna din îndeletnicirile pe c săvârşească şi că niciuna dintre aceste făptuiri nu a fost pătată de vre poate spune că gândurile sale nu au fost confuze, că inima nu i s-a poso a clătinat, că năzuinţele şi purtarea sa nu i-au fost întinate de vreo n acă cineva vine să se spovedească şi spune! "#u ştiu ce să spun$, acest cugetat niciodată la ceea ce ar fi putut % şi, în consecinţă, la cum ar mulţumeşte doar să se compare cu ceea ce fusese el însuşi înainte sau cu şi el& Când spunem că venim an după an pentru a repeta mereu aceleaşi lucruri, că nu am încercat niciodată vreun sentiment de ruşine sau de durere şi c noastră de păcătoşenie cu o desăvârşită indiferenţă& "'n fine, eu mint, )unt pricină de scandal, dar toată lumea este pricină de scandal( 'l uit să-mi amintesc de *l? +rec mai departe prin faţa celor ce au nevoie de m opri în faţa fiecărui om($ i aşa mai departe. acă am putea vedea măcar vede umnezeu % consecinţele faptelor noastre sau ale nelucrării noastre vedea cum un cuvânt spus sau nespus, o faptă împlinită sau neîmplinită p viaţa aproapelui( acă am vedea în ce măsură un cuvânt poate să fie 0otă unui om sau un serviciu făcut la timp pentru destinul altuia. 1ar dacă dovedim o asemenea indiferenţă faţă de noi înşine, e de la sine o indiferenţă şi mai mare faţă de aproapele/ ceea ce i se întâmplă ne la indiferenţi& 1ată de ce venim să mărturisim aceleaşi lucruri, din moment nici măcar o singură dată că ele fac din noi nişte monştri şi că încetăm lui umnezeu, acest c0ip pecetluit în adâncurile fiinţei noastre& 2cest anume fel încredinţat, iar noi clipă de clipă l-am distrus, l-am înnegri negrijă, fie prin răutate, nu atât dintr-o pătimaşă răutate, câ nesemnificativă& Păcate mari sau păcate mici? 2uzim câteodată zicându-se! "#u reuşesc să mă smulg din legătura păcatel săvârşit un păcat mare, poate aş fi fost zguduit/ pe când aşa, toată mul nu apasă asupra mea mai mult decât un strat subţire de praf&$ #e obişnui obişnuim să vieţuim în dezordinea apartamentului nostru. #u ne dăm seama greu să ne slobozim de un oarecare număr de păcate mărunte decât de un p că acest păcat mare poate să ne zguduie într-atât încât, în ciuda incapa rămâne treji, el să ne trezească& Cât despre păcatele de zi cu zi. 'n vi 4ristos, 2le5ie, din gubernia oronej din 6usia, se povesteşte cum acest femei& 3rima avea conştiinţa tulburată de un păcat groaznic pe care îl s făcea decât să se văicărească! ")unt o păcătoasă ca toată lumea& tiţi,
-
Upload
mihalcea-gabriel -
Category
Documents
-
view
226 -
download
0
description
maxime
Transcript of Antonie de Suroj Cele Doua Femei
Spune-mi: dac te iert, ai putea tu, oare, s-Mi rspunzi cu bucurie i recunotin
Spune-mi: dac te iert, ai putea tu, oare, s-Mi rspunzi cu bucurie i recunotin?ntmpl s vin la mine cineva pentru a se spovedi zicnd: Nu tiu ce s mrturisesc, acelai lucru se repet mereu Aceste cuvinte arat o lips ucigtoare de atenie n faa vieii.Pctuim constant, fr ruine sau durere
La sfritul unei singure zile, poate vreunul dintre noi s spun c a mplinit tot ceea ce a avut de mplinit, c i-a pus n lucrare toate capacitile, c gndurile i sentimentele sale au fost ireproabile, c nu a neglijat niciuna din ndeletnicirile pe care putea i trebuia s le svreasc i c niciuna dintre aceste fptuiri nu a fost ptat de vreo nedesvrire? Cine poate spune c gndurile sale nu au fost confuze, c inima nu i s-a posomort, c voina nu i s-a cltinat, c nzuinele i purtarea sa nu i-au fost ntinate de vreo nevrednicie?Dac cineva vine s se spovedeasc i spune: Nu tiu ce s spun, acesta nseamn c n-a cugetat niciodat la ceea ce ar fi putut i, n consecin, la cum ar fi trebuit s fie i c se mulumete doar s se compare cu ceea ce fusese el nsui nainte sau cu alii tot att de ri ca i el.Cnd spunem c venim an dup an pentru a repeta mereu aceleai lucruri, aceasta dovedete c nu am ncercat niciodat vreun sentiment de ruine sau de durere i c am acceptat starea noastr de pctoenie cu o desvrit indiferen. n fine, eu mint, dar toat lumea minte! Sunt pricin de scandal, dar toat lumea este pricin de scandal! l uit pe Dumnezeu, dar cum s-mi amintesc de El? Trec mai departe prin faa celor ce au nevoie de mine: Vedei, nu te poi opri n faa fiecrui om! i aa mai departe Dac am putea vedea mcar o dat aa cum vede Dumnezeu consecinele faptelor noastre sau ale nelucrrii noastre; dac am putea vedea cum un cuvnt spus sau nespus, o fapt mplinit sau nemplinit pot nate consecine n viaa aproapelui! Dac am vedea n ce msur un cuvnt poate s fie hotrtor pentru destinul unui om sau un serviciu fcut la timp pentru destinul altuia
Iar dac dovedim o asemenea indiferen fa de noi nine, e de la sine neles c vom dovedi o indiferen i mai mare fa de aproapele; ceea ce i se ntmpl ne las cu totul reci i indifereni. Iat de ce venim s mrturisim aceleai lucruri, din moment ce nu am remarcat nici mcar o singur dat c ele fac din noi nite montri i c ncetm s mai fim asemnarea lui Dumnezeu, acest chip pecetluit n adncurile fiinei noastre. Acest chip ne-a fost ntr-un anume fel ncredinat, iar noi clip de clip l-am distrus, l-am nnegrit, l-am profanat, fie prin negrij, fie prin rutate, nu att dintr-o ptima rutate, ct dintr-o rutate mediocr, nesemnificativ.
Pcate mari sau pcate mici?
Auzim cteodat zicndu-se: Nu reuesc s m smulg din legtura pcatelor! Dac a fi svrit un pcat mare, poate a fi fost zguduit; pe cnd aa, toat mulimea pcatelor mele nu apas asupra mea mai mult dect un strat subire de praf. Ne obinuim cu ele, aa cum ne obinuim s vieuim n dezordinea apartamentului nostru Nu ne dm seama c uneori e mai greu s ne slobozim de un oarecare numr de pcate mrunte dect de un pcat mare. Pentru c acest pcat mare poate s ne zguduie ntr-att nct, n ciuda incapacitii noastre de a rmne treji, el s ne trezeasc. Ct despre pcatele de zi cu zi n viaa unui nebun pentru Hristos, Alexie, din gubernia Voronej din Rusia, se povestete cum acesta a primit vizita a dou femei. Prima avea contiina tulburat de un pcat groaznic pe care l svrise, cealalt nu fcea dect s se vicreasc: Sunt o pctoas ca toat lumea. tii, printe, e cu neputin s trieti fr a pctui! El le-a artat concret semnificaia afirmaiilor lor, trimindu-le pe cmp.Celei ce svrise acel singur pcat care o copleea, i porunci s mearg s caute piatra cea mai mare pe care o putea ridica i s i-o aduc. Celei de-a doua i porunci s adune n orul su attea pietricele cte putea s strng. Atunci cnd s-au ntors, el le-a cerut s duc pietrele napoi i s le aeze exact n locul din care le luaser. Prima a mers de-a dreptul la locul de unde luase piatra, a crei urm era nc vizibil pe sol, a pus-o la locul ei i s-a ntors. Cealalt a rtcit ndelung, fr a-i putea aminti unde gsise toate acele pietricele pe care le adunase. Acest nebun pentru Hristos a artat c nu trebuie s tratm cu dispre ceea ce pare nesemnificativ, dar de care nicio putere din lume n-ar putea s ne slobozeasc.
