I. Medicamente antiacide

Sunt substanţe chimice simple care neutralizează HCl. Se folosesc compuşi de Ca2+ (oxid de Ca), de Mg (hidroxid de Mg, oxid de Mg, carbonat de Mg, trisilicat de Mg), de Al (hidroxid de Al), de Na (bicarbonat de Na). Aceşti compuşi scad aciditatea gastrică şi favorizează vindecarea.

Pot fi: - antiacide rapide –cele hidrosolubile (bicarbonatul de Na) sau antiacide

lente – cele greu solubile (compuşi de Ca, Al, Mg).- antiacide neutralizante – care nu cresc pH-ul mai sus de 7 sau antiacide

alcalinizante – în cantitate mare pot creşte pH-ul mai sus de 7 (bicarbonatul de Na).

- antiacide sistemice – cele care se absorb (bicarbonatul de Na) sau antiacide nesistemice (celelalte).

Durata efectului acestor medicamente depinde de timpul cât rămân în stomac. Efectul este variabil, în funcţie de evacuarea stomacului. La cei la care tranzitul este mai rapid, durata efectului este mai mică, în timp ce la cei la care tranzitul este mai scăzut, durata efectului creşte. De obicei se practică asocierea antiacidelor cu parasimpatolitice (pentru încetinirea tranzitului).

Preparatele antiacide se administrează singure sau se asociază între ele în funcţie de ce alte efecte adverse au. De obicei modifică motilitatea tubului digestiv: compuşii de Ca şi Al au efect constipant, în timp ce compuşii de Mg, efect laxativ.

II. Antisecretoare

1. Parasimpatolitice – având în vedere că parasimpaticul (PS) are efect stimulator asupra secreţiei de HCl, administrarea de medicamente parasimpatolitice duce la scăderea secreţiei de HCl.Există 3 faze ale digestiei gastrice:

- cefalică – provocată de văzul, mirosul sau/şi gândul legate de alimente; este aflată sub control nervos vagal.

- gastrică – provocată de contactul stomacului cu alimentele, iar controlul este mixt (nervos şi umoral).

- intestinală – controlul este dominant umoral.Parasimpatoliticele (atropina) scad secreţia gastrică, în special în faza cefalică

şi gastrică, şi influenţează puţin faza intestinală - se administrează înainte de masă.Parasimpatoliticele au o serie de dezavantaje:

- au efecte nedorite: uscăciunea gurii, tulburări de vedere, tahicardie, constipaţie, etc.

- îngreunează evacuarea stomacului prin creşterea tonusului sfincterului piloric şi prin scăderea motilităţii gastrice.

Se fac asocieri între atropină şi antiacide: parasimpatoliticele acţionează înainte de masă şi în timpul fazei gastrice, în timp ce antiacidele scad secreţia de HCl din timpul fazei intestinale. Pe de altă parte, datorită faptului că parasimpatoliticele împiedică evacuarea gastrică se prelungeşte durata de acţiune a antiacidelor. (Propantelină, Butilscopolamină). Pirenzepina (Gastrozepin)

2. Blocantele receptorilor histaminergici H2 (Cimetidină, Ranitidină, Famotidină). Blocarea acestor receptori duce la scăderea secreţiei de HCl atât în fazele controlate prin mecanism nervos, cât şi în cele controlate umoral. Efectul acestor medicamente este mai intens.

Statistic, procentul de vindecări este mai mare decât cel al vindecărilor cu antiacide şi parasimpatolitice. În cazul ulcerelor obişnuite, efectele antiacidelor sunt similare cu efectele medicamentelor care inhibă receptorii histaminergici H2, dacă se administrează suficient de des şi în cantitate suficient de mare.

Pentru ulcerele cu hipersecreţie de HCl foarte importantă, efectele blocantelor H2

sunt net superioare faţă de antiacide.Alte avantaje ale utilizării antihistaminergicelor:

- nu modifică evacuarea stomacului → pot fi administrate şi la bolnavii cu esofagită de reflux (parasimpatoliticele, îngreunând evacuarea stomacului, sunt contraindicate la aceşti bolnavi)

- se administrează comod (1 dată /zi, seara, înainte de culcare).Sunt bine suportate, în general. Pot apărea fenomene de diaree, datorită unei creşteri compensatorii de gastrină

3. Blocantele pompei de protoni Sunt inhibitoare ale pompei ionice, care transformă ionii H+ din sânge în HCl, prin cuplarea cu ionii de Cl în canaliculele glandei secretoare.Omeprazolul – se fixează ireversibil de pompele de protoni pe care le blocheaza. Dispariţia efectului se produce prin sinteza de noi molecule cu valoare de pompe de protoni. Efectul este de lungă durată – peste 24 de ore (chiar până la 3 zile). Inhibă secreţia de HCl atât pe cea stimulată cât şi pe cea bazală. Efectul este maxim.Studiile efectuate au arătat că pentru ulcerele medii obişnuite efectul obţinut este similar cu efectul inhibitorilor H2. Dar, au fost semnalate rezultate net superioare în caz de secreţie exagerată de HCl (sindromul Zollinger-Ellison).Sunt comod de administrat – se administrează o singură dată pe zi. Reacţii adverse – diaree, datorită creşterii reflexe de gastrină.