ANTITEZA

Procedeul prin care se alătura doi termeni contrarii (personaje, situaţii, idei, fenomene,

cuvinte etc.) care se pun reciproc în lumină, cu scopul de a reliefa pe unul prin celălalt, de a sublinia

şi mai mult opoziţia dintre ei, se numște antiteză.

Exemplu: În poezia 1907 de Al. Vlahuţă, minciună prezintă regelui țara în felul următor:

„Ce țară fericită, maiestate!...

******************************Că tu sălbatici ai găsit aice,

Sălbatici, și mișei, și proști de-a rândul,Ș-o sărăcie cum nu-ți dai cu gândul...Dar faci un semn, și-ncep să se ridice

Oștiri, cetăți, palate lume nouă,Izvoarele vieții se desfundă;

De pretutindeni bogății inundă;Și tu le-mparți cu mâinile-amândouă.Azi la cuprinsul tău râvnește-o lume.

E-o veselie ș-un belșug în țară,Că vin și guri flămânde de pe-afară.Tot crugul sună de slăvitu-ți nume.

Ia uită-te, pământul ce-mbrăcat e...Cresc flori pe unde calci, și râde firea.Tu-mparți norocul numai cu privirea.

Încai țăranii zburdă pe la sate!...“

„Privind în ochii regelui, străinul,Cu brațele pe piept încrucișate,Răspică vorba: Țara, maiestate,

E-n durăt greu. Tu nu-i auzi suspinul,

Căci muzici cântă-n juru-ți. Și slugarniciAdormitori, ca-n zid, te-mpresurară,De nu mai poți vedea pe cei de-afară,

Pe bunii tăi supuși cei mulți și harnici.“

Cele două situații prezentate in mod diferit de către Adevăr si Minciună sunt contrarii și

autorul le folosește cu scopul de a reliefa pe una dintre ele și anume: mizeria și viața grea a

poporului.

Antiteza este folosită în numeroase opere literare şi ca un procedeu de compoziţie. Amintim

Scrisoarea III de Mihai Eminescu, unde poetul pune în opoziţie patriotismul generaţiei lui Mircea

cel Bătrân şi lipsa de patriotism a politicienilor vremii; Epigonii, de acelaşi autor, în care sunt puşi

în contrast scriitorii din trecut, apreciaţi de Eminescu, cu cei contemporani lui, care nu se ridicau la

valoarea înaintaşilor; balada Pașă Hassan, în care George Coşbuc pune în antiteza figura eroică a

lui Mihai Viteazul cu aceea a pasei, un fricos şi un laş.

În unele opere literare antiteza apare și în formularea titlurilor care corespund conţinuturilor

contrastante. Aşa sunt operele: Împărat şi proletar, Venere şi Madonă, Înger şi demon de M.

Eminescu; Întuneric şi lumină de I. Al. Brătescu-Voineşti; Război şi pace de L. N. Tolstoi etc.1

1 Matei, Dumitru. Noțiuni de teorie a literaturii. București. ALL EDUCATIONAL S.A. 1996. p. 154-156