LtNpsAv Elonn eete o autoare americand de cdrfi pentru copii qi

adolescenfi. lnci din copilirie a fost pasionatd de povegti, bio-logie marin6, mitologie greac6, muzici clasici gi culturi irlan-dezd. Locuiegte inconjurat6 de munli, iar natura este o sursdde inspirafie constantd in scrierile sale.

Preluiegte scrisul gi cititul in egal6 mdsur6, iar cartea ei prefe-rati dintotdeauna este Danny, campionul lumii de Roald Dahl,pe care o reciteqte in fiecare an.

Anotimpul albinelor este romanul siu de debut, despre careautoarea mdrturisegte ci l-a scris atdt de simplu gi firesc, deparcd povestea ar fi existat deja gi misiunea ei ar fi fost doaraceeadeaotranscrie.

LINDSAY EAGAP

ANOTI MPUffAIBINEIOR

Traducere din englezd qi notede Alina Popescu

AFhTIR

Ceva imi zboard prea aproape de ureche. $i-o clip6,b6zditul acela e singurul sunet din lumea mea.

- Hei! zic, din reflex, gi biciuiesc aerul cu pdrulprins in coad6.

- Ce-i? intreabd tata gi inchide radioul.Linigtea bruscd ne face atenli la cAt de accidentatd

e Foseaua.Gdzaiese b6zAind pe fereastra carnionetei qi strd-

luceqte ca o nestematl negru-aurie in lumina soare-lui. O albind.

* Nimic, ii r6spund, contemplAnd priveligtea de-

zolantd.De peste opr6 nu vedem dec6t ,,nimic". Mile intregi

de ,,nimic". in fafd ne apare un qir de terase st6n-coase,'plate ca niqte ffiblii de masi qi cu versanfi sflfl-

rAmiciogi, niqte torturi de nemAncat, ldsate la coptpentru totdeauna. Fac cAteva poze cu telefonul, darpe ecran terasele se estompeazd,in nigte pete roqia-tice sub un cer pustiu.

Ap7c6

Lrunsev Eecen

- Egti sigur cd n-am ratat weo curbd? Poate-amajuns in Mexic.

Tata pufnegte.

- Garantat. Dupd mine, mai bine in Mexic.Di iarigi drumul la rockul lui tundtor gi se uiti in

oglinda retrovizoare. Mama qi tu, frdfiorul meu deun an, vin dupd noi intr-un microbuz, singurul vehi-cul de pe gosea, in afard de al nostru.

Dupd trei ore in care am stat inghesuitd in camio-net6, acum md dor picioarele.

- Mai e mult? mi vait eu.

- Arzi de nerdbdare, nu?Nu. in niciun car.inlocul unei veri cu petreceri la

piscind gi gritare, o si-mi petrec zilele de vacan!6lao fermd de oi prdfuitd, cu un bunic pe care nu l-amvdzut niciodatS. Dar barem gi alor mei le e groazd. N'osd sufrr de una singur5.

Iegim de pe autostradd gi weo zece minute ne hur-ducdm pe un drum de far6. Tocmai c6nd ocolim bazaunei terase, il aud pe tata oftdnd.

- Uite-o. Casd, dulce casi.Dincolo de pdmAntul in culoarea trandafirilor, in

mijlocul unei pdguni maronii, se ziregte o casd. dere-pdnatd, cu acoperigul ldsat gi grinzile verandei defor-rnate de trecerea wemii. Proprietatea e ascunsl inlabirintul de stAnci - nevdzutd gi uitat6. Uitatd decivilizalie. Ferma de oi a bunicului Serge, intinsd pedoud sute de acri de teren, locul unde a copilirit tata.

$i de unde a plecat cu prima ocazie. Acum inlelegde ce.

Tata intri pe aleea pavatd cu pietrig, trage maginain fala casei gi opregte motorul.

'\notimPul albinelor

- Carol, te rog sd n-ai emolii.

- N-am, mint eu gi insPir sacadat.

Mijesc ochii impotriva luminii orbitoare a soare-

lui atb de deqert. Ferma este efectiv in mijlocul pus-

tiului. Dacd n-ai qti ci existi o autostradd 9i restulstatului New Mexico, nici nu le-ai bdnui- Ferma e unorigel de sine stdtitor, populat de oi mifoase.

Tata mi-a zis cd inci funcfioneazd, doar ci alte

ferme din zona Albuquerque au sute de oi. Aici am

numirat numai vreo douisprezece' rispAndite pe

pdqunea uriaqd. Dacd ii putem spune pdqune'-Sunt

sigura cd iarba a fost odatd verde, dar acum e de cu-

Ioarea apei stitute qi uscat6. Oare bunicui n-o fi au-

zit de aspersoare?imi accept dezamigirea. Am incercat si mi gdn-

desc la fermd ca la o aventurd de vari, o micd va-

can!6la numai c6teva ore de camera mea' de qcoali

gi prieteni. Acum am impresia ci sunt pe Marte'Casd, dulce casd. Cum sd nu.Tata imi intinde o broqurd veche qi mototolitd, pe

care scrie ,,Demenfa - Ghidul Seville pentru Ingrijitori". De c6te ori m-a pus oare s-o citesc? De cdte oriam mai avut conversafia asta?

- Hai sd mai recapituldm o dati, imi zice' Obiec-

tivul numdrul unu in vara asta este...

- ...si nu-l supdrirn pe bunicul, recit eu automat'

- Fdrd propozilii neclare, fdri intrebdri compli-cate, frrd,zgomote puternice, farl,jocuri de cuvinte,imi ingiri el lista.

,,Fird disculii despre bunica Rosa", adaug eu inminte. Dar asta e regula tatei dintotdeauna'

- Dacd ili face probleme, vino la mine.

rhe8"6 &," 9 *6

Lnqnsay Eacen

Tata se foiegte pe scaun.La Seville - institu,tia de asistenfd unde il vom

muta pe bunicul - ne-au impuiat capul cu povegti degroazd, despre cum demenfa ii transformd pAni qi pecei mai drdguli bunici in fiinle care mutcd gi lovesccu piciorul.

- Dar bunicii care nu sunt aqa de dragufi, cu ei ce'se intAmplS? se intrebase tata.

Mama vine la geamul din dreptul meu, cu Lu age-zat pe gold.

- Gata? Intrdm?

- Pei, doar n-om fi bdtut drumul pAni aici ca siadmirdm peisajul, ii rSspunde tata.

RAd de dragul tatei, de dragul glumifei lui. Dd siinchidd portiera, dar se incurcS, apoi ii scapd cheilein praf. Nu l-am vdzut niciodatd aga. E ca un copilinainte de examen.

PSgesc Ai eu in praful dogoritor, care md frige giprin sandale. Aerul parcd mi ineacd. Beau la repe-zeaTildin sticla de Gatorade din camioneti.

Mama ii prinde m6natatei pi o strAnge pAndli se al-besc incheieturile, apoi se lndepirteazd impreuni pealee, cu aerul cd. urmeazd sd, batd la uga unui strdinnebun, cAnd, de fapt, e numai bunicul Serge.

$i totugi, un strdin. Cel pufin pentru mine.

- CAnd te-am vdzut ultima datd, coborai de pebancheta din spate a unei magini de polifie.

Primirea aspri imi dd o senzafie de nelinigte instomac. In umbra verandei zdresc silueta bunicului,cocfiatd intr-un scaun de richitd. Legendarul Serge.

- Asta a fost demult. $i de-atunci ne-am vdztttde-o grimadd de orr, zice tata, inrogindu-se.

AnotimPul albinelor

- Md rog. Iat6-te.Bunicul nu pare foarte incAntat. Se ridici qi, c6nd

iese la lumin6, imi refin o tresdrire. Nu l-am vdzut pe

Serge dec6t in poze, iar tata m'a prevenit deja cb s-a

schimbat, mai ales de cdnd suferi de demenf6. Darchiar atAt de schimbat nu mi-l inchipuisem.

Un furtunaq verde de oxigen ii iese din ndri qi dis-

pare in dosul urechilor. itt por", pielea lui era intot-deauna de-un cafeniu dens, c5pdtat dupd ore lungi de

argifd petrecute muncind la ferma din degert. Acume palidd gi-i atArni pe oase de parcd s-ar topi. Iarochii... Ochii care mi priveau din poze erau albaqtri,limpezi ca cerul diminefii.

insi ochii cu care mi privegte acum Serge suntde-un albastru apos, ca nigte blugi decolorafi. Trecde mine gi se fixeazd asupra unei siluete invizibile de

pe creast5. Ochii aceqtia, imi spun, sunt oglinda b6-

tr6nefii. Acel Serge pe care il cunosc din pufinele fo-

tografii pe care mi le-a arbtat tata acasi nu seaminddeloc cu omul din fafa mea, un b6trdn ruginit, parcat

pe verandi ca o magind stricati.,,De asta suntem aici'., imi reamintesc singur6.

,,Fiindci bunicul e bolnav.'o

- Rosa.Serge aratddrept spre mine, iar neliniqtea din sto-

macul meu se zvdrcolegte atdt de tare ci mi-e teamdsi nu-mi lase vAnitdi.

- Nu, eu sunt Carol, md gribesc s6-l lEmuresc.

Nu R... dar md opresc' fiindci numele e interzis.

- Ea e Carol, intervine tata. Nepoata ta. Iar el e

Lu, nepotul tiu nou-ndscut.

- Da, gtiu, i-o reteazdserge. Carolina. Luis.

€'" 10 .,6 &p 11 s6

LrNosay Eecen

Mama md bate pe umdr.

- Spune bun6 ziua,md,indeamn6. ea.

- BunE ziua. Md bucur sd te cunosc, bunicule.Cuvintele suni exact ca la repetifie. Din fericire,

fiindcd mintea mea e concentrati la pielea lui Serge,la mulfimea pliurilor gi ridurilor, la petele frcute desoare, care parcd o murdiresc. Fafa gi gAtul ii suntpunctate de mici gAlme, ca nigte pietricele ascunsesub piele. Astea se vedeau qi-n poze, imi amintesceu, insi nu atdt de tare, obrajii fiindu-i mai plinipe-atunci, iar pielea mai intins6. Dar oare ce-or fi?Vreun pojar nevindecat?

- Hola, chiquitaL, imi rdspunde. EI gusto es mio.Plicerea e de partea mea, zice el in spaniold, cu

ochii strdlucind. $i-apoi adaugd in englez6:

- Semeni leit cu ea.

- P-Papd... se bAlb6ietata, de parcd n-ar gti ce sdspun6.

N-a mai dat pe-aici de doisprezece ani, sunt o mul-fime de lucruri de spus. Dar inainte sb completezespafiile punctate, ceva coboari gontAcdind trepteleverandei, o fiinfd cu blani neagri gi creald gi nasulumed.

- In6s? goptegte tata. Nu se poate!Ingenuncheazd, gi, z6mbind larg, scarpind dupS

urechi cAinele acela jig[rit.

- In6s e cdfeluga mea de cend eram mic, ne limu-reqte el.

O mAngAi qi eu pe bdtrAna cdfelugd c6nd trece pelAngd mine cu mersul leapdn dat de artritS. Mi-am

1,,Bund, micu!o", in limba spaniold, in original.

*be L2 .rd

,4notirnPul albinelor

dorit dintotdeauna un cdfeluq - nu mi-a dat voie

mama -, dar 6sta nu e tocmai cdinele visurilor mele.

Ochii injectafi sunt pe jumitate acoperili de pleoa-

pele cdzute, iar blana din jurul botului e presirat6cu fire cdrunte.

Mama e contrariatS.

- Cum de mai trdiegte?

- Unii cAini trdiesc mai mult dec6t te-ai aqteptua.

- Dar nu treizeci de ani, Ra6l.CSfeluqa se freacd in trecere de mama, iar ea, b5-

nuitoare, se trage un pas inapoi, de parci ar fi dat de

un zombi. Apoi cdleaua se tr6nteqte in iarba uscatigi-l lasd pe tata s-o scarpine pe burt6..

- Ai dreptate, ii goptegte eI mamei. Nu poate fiIn6s. Probabil cd e unul din Puii ei.

- Mai degrabd un pui de-al puilor ei, bombinemama.

- Cum o cheam6, PaPd,?

- Nu-mi spune cd n-o lii minte pe In6s, ii rds-punde Serge.

- Sigur c-o lin minte. Dar asta nu e In6s.

- Dar cine si fie? In6s e cel mai bun c6ine ciobd-

nesc din tot statul. Ce altceva oi mai fr uitdt despre

cdminul tbu? adaugi bunicul, clitindnd din cap.

- Ai dreptate. Iart6-m6.Tata se uit6 pe rAnd la noi, transmifAndu-ne din

ochi cd trebuie s6-l l6s6m pe bdtrAn sd creadi cd e

In6s, cdinele de treizeci de ani.Urmeazd o tdcere apdsdtoare, ca o pdturd azvdr'

liti peste noi de o mAn6 nevizutE. A'9 wea sd spun

ceva, dar e un moment istoric. $i totodati infricogd-

tor. Tata n-a mai dat pe-acas6 de mu$i ani. IncS de

&13c6

Lrnosny Eecen

dinainte sd md nasc eu. De asta nu l-am cunoscut pebunicul, pAni azi. Tdcerea freamdtd ca o fiinld vie,gata sd ne indbuge, dar imi lin gura.

- Serge. Pe mine md mai fii minte? Patricia, sofialui Rafrl? Md bucur sd te revdd.

E mama, care ne salveazi in ultima clip5.LIn morm[it de pe teras6.

- O sd ne aducem lucrurile induntru, bine? adaugdea incetigor.

Serge tace. Se duce in cel5lalt capdt al verandei gise apucd sd spele o pdturd de l6nd intr-o albie veche,de tabl6. Ciudat.

- E din pricina demenfei, il intreabi mama petata, in goaptS, sau aqa e el, mai... gi cautd cuvdntulpotrivit.

- fepos? sugereazd tata. Nu, aqa e el.,,Bunicul Cactus", imi zic ln gdnd.

- Carol, md ia mama de-o parte. Eqti bund sd 16-mAi aici, cu Lu? Tata gi cu mine am wea si intrdmprimii. Nu gtim in ce stare e casa pe dinduntru.

- Sigur, zic, fdcdndu-mi vAnt cu brogura de laSeville.

- Te-ag ruga sd stai cu ochii gi pe bunicul, bine?Mama il agazd pe Lu ln iarba useat6, din curte qi

dispare pe ufa principald, strdng6nd iardgi m6na ta-tei de parcd ar intra intr-o casd b6ntuit6.

- Si pe bunicul, goptesc eu.Cuv6ntul dsta, ,,bunicul", imi lasd un gust straniu.

Nu se potrivegte. ,,Bunicul" e un nume pentru cinevacare are un borcan cu fursecuri veqnic plin, cinevacare te imbriligeazd ca un urs, cineva care, la masade sear5., ifi toarnd gogogi ffird sd clipeascd.

AnotimPul albinelor

Urc treptele roase de timp ale verandei gi md aplec

peste balustradS, si-l vid mai bine pe Lu. S-a teratpen6 la alee qi arunci cu pietricele in bitrAna cife-lug6. Animalul se dovedeqte incredibil de rdbd[tor cu

el, mai ales dacd linem cont ci i-a tulburat siesta de

dupd-amiaz6.imi strAng mai bine pdrul negru, prins in coadd,

care-mi atArnd pe spate. De-abia am ajuns qi deja suntleoarci de transpiralie. Nu sunt striind de degert, dar

acas6, in Albuquerque, mi pot ascunde de arqi!6 inpeticele de umbrb, in magazinele de ricoritoare, pe

iarba rdcoroasi qi proaspit tunsd dintre case.

Aici, n-ai scdpare.Iscodesc pulin imprejurimile. Casa e cea mai inalti

construcfie din zon6'. Abia dupd cdteva mile terenulse ridici gi formeazi o creastd stdncoasd, ca o terasineterminatS, un zid de roci care ili de impresia cd

ferma se afl6 pe fundul unui lighean. Nici urmd de

pomi, degi la marginea pSgunii este o buturugi in-negrit6, dovadd c6, pe vremuri, a existat rndcar uncopac. Cui i-o fi venit ideea mdreafd s6-l taie qi sd eli-mine astfel singura sursi de umbr6? Niciun sunet, inafari de pleoscditul apei in care Serge spal6 pdtura.

T6cut qi plat.Deqertul pare insuflefit. Respird precum un mon-

stru de nisip care suge umezeala din oase gi sufl6un aer uscat, uscat spre inaltul cerului, unde, odat6

ajuns, se invArtejegte gi fierbe.Iarigi mi b6zdie o albin6, care aterizeazd'pe lobul

urechii.

- Dispari!

&" t4 q6 .be 15 "6

LrNosev Eecen

M5 scutur din tot corpul gi caut s-o alung- Cdlelugaridicd capul gi adulmeci in direclia mea. In sf6rgit,albina se indepdrteazd", aripile ei subfiri ca borangi-cul topindu-se in lumina soarelui care std sd apund.

- Dansezi ca sd aduci ploaia, chiquita?,Serge e tot in spatele meu, spdlAnd de zor pdtura.

- Nu, nu qtiu niciun dans aI ploii.Cdleluga igi lasd din nou capul in iarbd gi scoate

un oftat. Lu mai amnc5. o pietricicd in ea qi rAde.

- Ne-ar prinde bine unul. Mi s-au uscat aga detare oasele, cd md mdndncd.

^ Dar se apropie sezonul ploios, nu?In fiecare an invSldm la qtiinle despre ciclul apei in

degertul New Mexico. Usciciunea necruldtoare linepend in iulie, c6nd lncepe si toarne cu g6leata qi o fineagacAt e toamnade lunga. Uneori, ploudaqadeimult cdse revarsi rdurile. Anotimpul musonic, ii spunem noi.

- in degertul Ssta nu existi un sezon ploios, ilaud pe Serge zicAnd. N-a mai plouat de o suti de ani.

Se frAnge de mijloc qi, cu spinarea incovoiatd, selupte sd scoatd pdtura din albie. Dar lesdtura de ldndvdrgati, imbibati cu ap6, se dovedeqte prea grea pen-tru mAinile lui tremurAnde, incremenite sub formide ghearS. MAini neputincioase. Mdini bitrAne.

Brogura de'la Seville ne-a avertizat c6, se poate in-tAmpla gi aga ceva. Ca pdrfi ale corpului sd paralizezedin senin.

- Las6-mi sd te ajut.Scot pitura din str6nsoarea degetelor inlepenite

gi o mai clitesc o dat5. Spre uqurarea mea, Serge nuse opune.

- Unde-fi sunt cizmele, chiquita? ml,lntreabd el.

-Eprea "^^::::::""*$i, drept dovad6, pe frunte mi se prelinge un strop

de sudoare.

- Aiureli, zien el, tropiind cu cizmele pe podeauaverandei.

Sunt la fel de vechi gi de scdlciate ca el, cizme decowboy adevirate, brodate cu lujeri gi flori de crin.Pe sub straturile de praf qi murddrie, se ghiceqte cdau fost odatd negre.

- Aici tot omul are nevoie de nigte cizme bune destrivit qerpii.

Scufund gi scot pdtura din albie, bucur6ndu-md derdcoarea apei.

- De ce?

- Fiindcd, pe secet6, lighioanele prind euraj. Pe

vrernuri erau mai fricoase.

$i face gestul de-a strivi un garpe cu cdlcAiul. Diniarbi, cileluga m6rdie infundat.

- N-a mai plouat de-un veac, continu[ Serge.Fdrd ploaie, pdmAntul se crap6, se intdreqte. Se as-cute. Parcd ai merge pe cioburile de la un geam spart.

Md uit in jos. Printre cureluqele sandalelor vdd cdpicioarele mi s-au acoperit deja cu un strat de prafcdrdmiziu.

- $i dacd nu ploud o sutd de ani, nu mai sunt nicialbine. I

- Albine? il ingAn eu.

- St. Dacinu ploud, nu sunt flori. Dacd nu-s flori,nu-s nici albine.

- Am vdzut, una mai deweme. Dou5, de fapt.

- Aici? zise el, incruntAndu-se. Nu, pe secetd nu-salbine.

6e 16 q6 tbe L7 c6