Anexa 4

6
Anexa 4 Cunoaște temperamentul copilului tău Temperamentul reprezintă un set de caracteristici înnăscute, ce hotărăsc modul în care copilul abordează lumea din jur. Personalitatea este determinată de interacțiunea între trăsaturile temperamentale și influența mediului înconjurător. Numeroase studii au dovedit faptul că trăsăturile de temperament rămân aceleași până la maturitate și de-a lungul vieții, iar pentru părinții care ignoră firea naturală a copilului creșterea și educarea celui mic devine o luptă permanentă. Părinții ințelepți învață să-și cunoască copilul și astfel pot anticipa reacțiile sale iși adaptează stilul de creștere a individualității unice ale copilului lor. Trăsăturile de temperament nu pot fi caracterizate ca "bune" sau "rele", însă influențează adaptarea copilului la mediul școlar, în jurul celorlalți copii, sau chiar acasă, precum și modul în care va fi privit și judecat de profesori sau colegi. Reacția celor din jur la comportamentul copilului va decide și percepția copilului asupra propriei persoane. Pentru a fi un bun părinte trebuie să cunoști caracteristicile temperamentale ale copilului tău și sa i le explici și lui, fără a-l judeca. Asta îl va ajuta pe el să fie mai atent la comportament și să aibă incredere in sine, iar pe tine te va scuti de frustrari, deoarece vei sti la ce sa te astepți de la cel mic si nu vei lupta cu "morile de vânt". Cu alte cuvinte, trebuie să colaborezi cu firea naturală a copilului și sa nu i te impotrivești. Trăsături de temperament Nivel de activitate: activ, energic sau tăcut, energie

Transcript of Anexa 4

Anexa 4

Cunoate temperamentul copilului tu

Temperamentulreprezint un set de caracteristici nnscute, ce hotrsc modul n care copilul abordeaz lumea din jur. Personalitateaeste determinat de interaciunea ntre trsaturile temperamentale i influena mediului nconjurtor.Numeroase studii au dovedit faptul ctrsturile de temperament rmn aceleai pn la maturitate i de-a lungul vieii, iar pentru prinii care ignor firea natural a copilului creterea i educarea celui mic devine o lupt permanent. Prinii inelepi nva s-i cunoasc copilul i astfel pot anticipa reaciile sale ii adapteaz stilul de cretere a individualitii unice ale copilului lor.Trsturile de temperament nu pot fi caracterizate ca "bune" sau "rele", ns influeneaz adaptarea copilului la mediul colar, n jurul celorlali copii, sau chiar acas, precum i modul n care va fi privit i judecat de profesori sau colegi. Reacia celor din jur la comportamentul copilului va decide i percepia copilului asupra propriei persoane. Pentru a fi un bun printe trebuie s cunoti caracteristicile temperamentale ale copilului tu i sa i le explici i lui, fr a-l judeca.Asta l va ajuta pe el s fie mai atent la comportament i s aib incredere in sine, iar pe tine te va scuti de frustrari, deoarece vei sti la ce sa te astepi de la cel mic si nu vei lupta cu "morile de vnt". Cu alte cuvinte, trebuie s colaborezi cu firea natural a copilului i sa nu i te impotriveti.

Trsturi de temperamentNivel de activitate: activ, energicsautcut, energie scazut.Masoara cantitatea de energie fizica evidenta in activitatea si comportamentul zilnic al copilului. Bebelusii activi se misca tot timpul si sunt dificili atunci cand li se schimba scutecul, iar la polul opus, bebelusii sunt linistiti si se multumesc sa priveasca. Copiii foarte activi isi pot utiliza energia pentru a practica sporturi interesante sau activitati incitante pentru ei. Acesti copiii au nevoie permanent de lucruri care sa-i mentina activi si interesati, care sa-i ajute sa-si descarce energia. Parintii trebuie sa inteleaga ca unui astfel de copil ii este imposibil sa stea linistit atunci cand vor ei si este bine sa fie pregatiti in astfel de situatii. Cautati sa aveti la indemana cateva jocuri care sa-l tina ocupat in tacere, atunci cand trebuie sa stea cuminte.

Distragerea: poate distras cu usurintasause concentreaza foarte bine.Distragerea masoara concentrarea si atentia pe care un copil o acorda unei activitati de care nu este interesat in mod special, precum si facilitatea cu care stimulii externi intervin in comportamentul sau.Nivelul ridicat de distragere este util atunci cand doresti sa distragi atentia copilului de la un comportament nedorit, insa poate afecta in mod negativ capacitatea de a face temele pentru scoala. Distragerea nu este opusul persistentei: un copil care poate fi distras cu usurinta poate in schimb sa fie persistent in reluarea si continuarea activitatii intrerupte.Un copil usor de distras este atent la tot ce il inconjoara si poate fi distras si de propriile ganduri si vise. La polul opus, copiii se pot concentra o perioada indelungata, fara intrerupere.Parintii unui copil care poate fi distras cu usurinta trebuie sa fie siguri ca cel mic a inteles mesajul transmis - cel mai bine este sa-i spui ce doresti privindu-l in ochi si sa enumeri cerintele pe rand, nu toate odata, asigurandu-te ca au fost respectate.

Intensitatea emotiilor.Cum reactioneaza cel mic la lucrurile si evenimentele din jur, in special cele minore, sau atunci cand il supara ceva? Are o reactie dramatica si galagioasa sau dimpotriva, este rezervat, linistit si mai degraba ganditor? De obicei o reactie exagerata a copilului atrage dupa sine si o reactie exagerata a parintelui, insa astfel situatia poate escalada si mai departe. Oricat de dificil ar fi, parintii trebuie sa reactioneze cu calm, pentru a oferi celui mic un model de comportament. Va prezentam otehnicapentru a face fatasituatiilor in care riscati sa va enervati de fata cu copilul. Urmati pasii:- Opriti orice activitate si mai intai incercati sa va estompati propriile emotii, pentru a-l putea ajuta pe copil.- Distantati-va de cel mic - dati-l cuiva sa-l tina in brate sau puneti-l intr-un loc sigur, sau chiar parasiti camera - daca copilul este mai mare.- Reorganizati-va gandurile. Asteptati un moment, pentru a putea evalua situatia cu claritate.- Reluati activitatea cu mintea limpede.La polul opus, si copiii care nu sunt reactivi pot fi dificili. Acestia se bosumfla si nu spun ce au, se exprima cu dificultate; este greu sa stii ce se intampla cu ei. Parintii acestor copii trebuie sa aiba rabdare pentru a-i aborda cu blandete si a-i face sa vorbeasca fara a avea o atitudine intruziva.

Ritmicitatea sau regularitatea biologica: regulat, previzibil,sauneregulat, imprevizibil.Cat de usor puteti prevedea momentele in care copilului i se face somn sau foame, ori vrea sa mearga la toaleta? Ritmul biologic devine foarte evident in primii doi ani de viata - unii copii au un program regulat de masa si somn, in timp ce altii prezinta un tipar mai complicat. Copilul cu ritmicitate previzibila este fericit atunci cand i se respecta programul de somn, mancare sau joaca, in schimb nu se adapteaza bine la schimbari. Copiilor cu un ritm neregulat li se face brusc foame sau somn, chiar la momente inoportune. Parintii trebuie sa pregatiti sa indeplineasca aceste cerinte, indiferent daca familia se afla acasa sau in calatorie.

Pragul senzorial sau sensibilitatea.Aceasta trasatura de temperament masoara nivelul de sensibilitate la stimulii fizici - lumini si sunete puternice, cusaturile si etichetele hainelor, schimbari de temperatura, gustul alimentelor, durere, etc. Pentru un copil foarte sensibil din acest punct de vedere este normal sa se planga mai des si sa fie mofturos, iar parintii il pot linisti cu usurinta, daca ii fac pe plac. In schimb, cu copiii care au o sensibilitate scazuta, parintii trebuie sa fie atenti pentru a nu lasa neobservat ceva care le-ar putea afecta sanatatea, dar care pe copil aparent nu-l deranjeaza.

Abordarea situatiilor: apropiere, impulsivsauindepartare, ezitant.Abordarea situatiilor se refera la modalitatea in care copilul reactioneaza la lucrurile, situatiile si persoanele noi in viata sa: le accepta si se apropie cu usurinta de acestea, sau este precaut si are nevoie de mai mult timp pentru a se obisnui?Copiii din prima categorie dau dovada de aptitudini sociale innascute, insa pot f caracterizati si de nestatornicie. In acest caz parintii trebuie sa-l invete sa fie perseverent. In cel de-al doilea caz, copiii sunt categorisiti ca fiind timizi sau rusinosi. Aceste "etichete" nu sunt benefice pentru psihicul sau; mai degraba spuneti-i ca este rezervat sau chibzuit. Invatati sa apreciati calitatile copilului si aveti rabdare cu el. Parerea voastra ca parinte se va reflecta in imaginea pe care copilul o are despre sine.

Adaptabilitatea la situatii noi: adaptabil, flexibilsauinadaptabil, rigid.Cum se adapteaza copilul tau la schimbari? Un copil flexibil le poate face parintilor viata mai usoara, in schimb risca sa se aventureze in situatii periculoase sau sa nu fie consecvent la scoala si la insarcinarile de acasa. Parintii acestui copil trebuie sa-i aduca aminte permanent ce are de facut, sau mai bine sa-i afiseze la indemana un program in scris.Un copil care se adapteaza mai greu poate fi dificil, insa va fi mai putin predispus sa riste. Acest copil se simte cel mai bine atunci cand stie dinainte la ce sa se astepte - acest lucru il face sa se simta mai relaxat si mai confortabil in mediul sau. Astfel, in loc sa-i spuneti brusc ca va trebui sa faca un anumit lucru, mai bine avertizati-l inainte, chiar de mai multe ori, din timp in timp. In acest mod evitati reactiile exagerate.

Perseverenta sau intervalul de atentie.Aceasta trasatura de temperament se refera la capacitatea copilului de a continua o activitate, in pofida obstacolelor intalnite. Un copil persistent continua sa caute rezolvarea jocului, chiar daca este dificil, poate astepta sa i se faca pe plac, fara a deveni frustrat si nerabdator. Copilul poate fi considerat incapatanat, caracteristica ce poate fi pozitiva, dar si negativa. Decat sa ii impuna sa faca ceva si sa riste un refuz, parintii trebuie sa abordeze alte strategii pentru a-l convinge. Mai degraba ii ofera o alternativa, sau ii ofera optiunea de a-si spune parerea.Un copil cu o perseverenta scazuta isi pierde repede rabdarea, se descurajeaza in calea obstacolelor, devine iritat daca este intrerupt si are nevoie de incurajari pentru a reusi. Partea buna pentru parinti este ca acest tip de copil este mai predispus sa faca ce i se spune.

Starea de spirit: optimist, pozitivsaupesimist, negativ.Care este starea generala de spirit a copilului: buna sau proasta, rade tot timpul sau este plangacios, vede partea buna sau partea proasta a lucrurilor? Un copil prea optimist trebuie sa fie ghidat cu blandete de parinti, pentru a sti cand este necesar sa aiba o atitudine mai serioasa. Parintii copiilor negativisti trebuie sa le ofere multa atentie si dragoste, sa le aminteasca permanent sa gaseasca lucrurile bune la viata, sa le ofere jucarii amuzante si sa-i incurajeze sa-si faca prieteni optimisti.Sangviniculeste acel copil foarte energic, care dorete mereu s atrag atenia oricui i, respectiv, va face orice pentru aceasta. Sunt copiii care au probleme de concentrare n anumite activiti. Aceti copii vorbesc despre tot ceea ce vd; ei nu pot face ceva minuios; sunt impulsivi; nu pot sta mult timp n acelai loc. Este acel copil, pe care nu reueti s-l ntrebi ceva, i el deja i sare cu rspunsul. Sangvinicii sunt zmbrei, foarte optimiti, uneori naivi i uor de manipulat. Totodat, copiii sangvinici sunt foarte convingtori, se orienteaz extrem de bine n spaiu i lucreaz efectiv n echip. Dac ne referim la bebeluii sangvinici, atunci aceti micui reuesc foarte repede s in bine o jucrie n mnu, ei primii ncep s vorbeasc.De exemplu, sangvinicul are trei nevoi pe care dac printele le va satisface, el va scpa de acea stare de deconcentrare. n primul rnd, el trebuie s simt c-i suntem prieteni. Dac va ti c mama sau/i tata i sunt n preajm, va face tot ce ne dorim. Cu el trebuie mereu s vorbii, s-l ntrebai cum a fost la grdini, la coal, la terenul de joac; s-i citii poveti. S v manifestai interes vdit fa de personalitatea sa. De asemenea, copilul sangvinic are nevoie de spaiu relativ mare, pentru c el nu poate sta locului. Dar, n acelai timp, el are nevoie de reguli i sarcini diverse, acestea pot fi simple, dar ct mai multe aa el se va putea concentra. Trebuie s-l ajutm s-i dezvolte capacitatea de a se interioriza. S-i artm care va fi rezultatul final, pentru c astfel l vom intriga.

Colericulare adevrat "foc n vene", dar spre deosebire de sangvinic, este ncpnat. Are un dezvoltat spirit al concurenei, al competiiei. Vrea mereu s fie eful echipei, dar nu tie s valorizeze oamenii din jurul lui. Aceti copii dorm foarte puin, sunt pasionai de tot felul de filme/desene animate de aciune, nu se tem de obstacole.Colericul are nevoie de sarcini precise, dar dificile, provocatoare. El trebuie s aib impresia c nva n permanen. Sarcinile trebuie s fie i complexe. Cu aceti copii nu trebuie s fii dur, pentru c te vor ataca. Dar, nu trebuie s fii nici nehotrt, pentru c ei te vor taxa. Trebuie s apelai la un stil democrat de educaie. Le putei da o nsrcinare, de realizarea creia ei mereu s rspund. Astfel i vei satisface nevoia de a se simi important. Trebuie s-i nvai s-i respecte pe cei din jur.Melancoliculare mereu tendin spre perfecionism, este emotiv i sensibil. Este un copil preocupat de detalii, . Sunt copii intelegeni, empatici, ateni la tririle i problemele altora. Copii care prefer s stea frecvent singuri, au o fa grav, serioas. Le este fric de schimbare i tot ce-i nconjoar este plin de sens. Este un prieten fidel, are nevoie s-i fie pstrat intimitatea, nu se apuc de orice activitate, iar dac ncepe ceva face cu trup i suflet.Pentru copilul melancolic este important s inei cont de interesele lui, s-i fii n preajm i s-l ascultai. Aceti copii trebuie angajai n activiti sociale. Este foarte important s-i ajutai s se exteriorizeze.

Flegmaticiisunt copiii la care aparent totul pare a fi bine. Sunt nite copilai lenei, care au nevoie de timp pentru a ncepe ceva. Un tip de copil axat pe sine, un foarte bun mediator, o fire concret. Are relaii armonioase cu foarte mult lume, dorete s fie apreciat, dar nu exteriorizeaz aceste lucruri. Flegmaticii au nevoie de discuii pedagogige, de "dialog Socrate", cu ntrebri tiinifice. Cu el trebuie s colaborai i s negociai, s-l lsai s fac ceea ce consider c este necesar. Stimulai-l cu lucruri reale, concrete.