Anestezie peridurala lombara

Anestezia peridurala se obtine prin injectare in spatiul peridural a substantelor

anestezice, prin injectare unica sau administrare continua printr-un cateter introdus in acest

spatiu.

Este o tehnica care solicita mai mult timp in organizarea ei.

Pentru efectuarea unui astfel de anestezii exista truse speciale sterile care contin

intregul material necesar.

Materialele necesare sunt:

- manusi sterile;

- tampoane sterile cu solutie dezinfectanta pentru regiunile tegumentare unde se va efectua

functia;

- campuri sterile;

- seringi sterile de 2,5 si 10 ml;

- seringa si ac cu solutie anestezica pentru butonul intradermic prin care se va efectua punctia;

- ace de punctie speciala pentru spatiul peridural prin care se poate insera cateterul de

peridurala continua;

- seringi pentru efectuarea manevrei de detectare a spatiului peridural;

- ser fiziologic;

- solutii anestezice;

- adrenalina;

- benzi adezive;

- pansament pentru cateter.

Anestezia peridurala se poate efectua in pozitie sezand sau cu pacientul asezat in DD.

Succesiunea gesturilor este urmatoarea:

- se imbraca echipamentul steril: halat, masca, calota, manusi;

- la locul stabilit pentru punctionare se efectueaza butonul intradermic cu solutie anestezica

locala;

- abordul spatiului peridural se efectueaza la nivelul liniei mediane a coloanei vertebrale sau

paramedian;

- se avanseaza cu acul cu mandren introdus oblic in directie cefalica intre epifizele spinoase

pana la nivelul ligamentului galben care se gaseste la aproximativ 3 cm in profunzime;

- se retrage mandrenul;

- dupa detectarea ligamentului galben, se trece la reperarea spatiului peridural; pentru

detectarea lui se folosesc 2 metode: o metoda se bazeaza pe detectarea presiunii negative care

caracterizeaza spatiul peridural prin aspirarea picaturii de ser fiziologic din ac de catre

presiunea negativa a spatiului; cealalta metoda se bazeaza pe pierderea rezistentei constata la

injectarea solutiei de ser fiziologic utilizata in abordarea spatiului in dreptul ligamentului galben.

Cand prin punctie avansata se depaseste ligamentul galben si rezistenta dispare, s-a ajuns in

spatiul peridural. Din acest moment injectarea serului fiziologic se efectueaza fara rezistenta.

Rolul metodelor de detectare a spatiului este de a evita punctia durei mater si penetrarea

solutiei anestezice care poate fi in cantitate mai mare decat rahianestezia. Prin aceasta metoda

se inlatura riscul instalarii unei anestezii cu paralizie musculara generalizata si apnee. Cea de a

doua metoda este folosita mai des si presupune: racordarea la acul de punctie a unei seringi cu

10 ml ser fiziologic. Se avanseaza cu acul prin ligamentul galben trecand de tegument spatiul

dintre epifizele spinoase exercitand concomitent o presiune asupra pistonului seringii. Pana la

spatiul peridural aflat la o distanta de 4-5 cm in profunzime vom intalni o rezistenta deosebita

la presiune in dreptul ligamentului galben. Din acest moment se avanseaza usor cu acul, se

trece de ligamentul galben si pierzand rezistenta la presiune, consideram ca s-a ajuns in spatiul

peridural. Daca nu apar picaturi de LCR, se poate introduce solutia anestezica sau cateterul

peridural pentru anestezie peridurala continua. Daca la punctie de scurge sange, se retrage acul

si se reintroduce in alt spatiu peridural. Este de preferat dupa regenerarea spatiului peridural sa

se injecteze o doza test de 80 mg solutie xilina 2%. Doza test injectata ne permite sa verificam

daca nu apar fenomene toxice la injectarea solutiei anestezice intr-un vas sangvin sau daca

apare un bloc senzitiv si motor. Aceasta inseamna ca dura mater a fost perforata si se va realiza

o rahianestezie. In cazul anesteziei epidurale continue cateterul se introduce fara a intampina

rezistenta prin acul de 2 cm, apoi se retrage mandrenul cateterului si se continua introducerea

5-6 cm. Solutiile injectate in spatiul peridural sunt ser fiziologic 10-15 ml necesar detectarii

spatiului, solutie anestezica xilina 2% 10-12 fiole. Exista tabele speciale care permit un calcul al

volumului solutiei anestezice.

Indicatiile anesteziei peridurale sunt:

- chirurgia afectiunilor uro-genitale;

- in ortopedie pentru interventii la nivelul m.i.;

- in chirurgia vasculara a m.i.;

- pacienti cu HTA si afectiuni pulmonare;

- cand intubatia oro-traheala este dificil de realizat;

- in cazul alergiilor la substante anestezice folosite in anestezia generala;

- cand se doreste o analgezie post-operatorie;

Cateterul pentru peridurala continua poate fi mentinut mai multe saptamani gratie

realizarii unor filtre antibacteriene care se monteaza la capatul cateterului. Exista dispozitive

pentru injectare care se aseaza sub tegument, iar acestea se realizeaza transcutanat. In

analgezia peridurala continua se folosesc solutii anestezice locale, dar pot fi folosite si

analgezice majore precum morfina sau ketamina. Aceasta tehnica are avantajul ca nu afecteaza

tonusul muscular al pacientului.

Contraindicatiile anesteziei peridurale sunt aceleasi ca la anestezia rahidiana.

Complicatii posibile:

a. precoce: perforarea durei mater, stop CR, rahianestezie totala;

b. tardive: abces peridural, hematom epidural.

Interventiile asistentei in anestezia peridurala

- verifica si pregateste materialul necesar pentru intubatie oro-traheala in situatii de urgenta;

- verifica aparatul de anestezie;

- se aprovizioneaza cu medicamente pentru situatii de urgenta;

- dezinfecteaza tegumentul la locul functiei;

- asigura accesoriile necesare efectuarii anesteziei;

- asigura abord venos si pozitioneaza pacientul;

- monitorizeaza FV, coloratia tegumentelor si urmareste diureza si pierderile sangvine;

Abordul venos va fi intotdeauna pe fata anterioara a antebratului stang.

Notiuni generale privind pozitionarea pacientului pe masa de operatie indiferent de

anestezie

- extremitatea superioara dr. sa fie in unghi de aproximativ 90 de grade fata de planul mesei de

operatie ; in osteoporoza avansata se va acorda o importanta deosebita pozitionarii extremitatii

proximale a humerusului, caci exista riscul fracturarii capului humeral.

- extremitatea superioara dreapta se fixeaza pe langa corp astfel incat sa evitam leziuni ale

nervului cubital; cand se modifica planul mesei de operatie cu o pozitie Trendelenburg sau

ginecologica trebuie acordata atentie sustinerii pacientului pe masa de operatie;

- se mentine in siguranta abordul venos si se evita compresiunea vaselor de sange si a nervilor;

- pozitia Trendelenburg este contraindicata la cei cu afectiuni cardiace.