Andrei BARSEANU

Dascalul de renume care ne-a dat... nume

Andrei Bârseanu, despre el este vorba, s-a nãscut la 17 octombrie 1858 la Dârstele, zona brasoveana de puternica traditie româneasca. Aici îsi petrece copilaria, împreuna cu alti ”baietandrii” de seama lui se adunau in jurul mosnegilor sfatosi, de la care ascultau cu multa curiozitate copilareasca ”povesti frumoase cu zmei si fete de împarat”. "De la acei mosnegi,- îsi amintea Andrei Bârseanu- ceea ce ne placea mai mult si ne facea sa ne tinem de inima de râs, erau glumele potrivite … pe care le presarau printre celelalte povestiri”.

Tot aici îsi începe pregatirea scolara primara prin care dobândeste deprinderea scrisului si a cititului. Va dovedi reale calitati intelectuale care îl recomanda pentru continuarea studiilor. O va face între anii 1870-1878 când urmeaza ciclurile gimnaziale si liceale pe care le parcurge în unitatile brasovene de profil.

Acum asimileaza mult, devine vorbitor de limbi straine, îsi încearca aptitudinile literare, calitatile filozofice. Dorinta de cunoastere îl va purta spre studiile universitare pe care le va urma la Viena si München între 1878-1881, în perioada când românii de peste Carpati parcurgeau remarcabile momente de la cucerirea independentei la proclamarea regatului.

Concomitent cu studiile de litere si filosofie îsi face intrarea între personalitatile românesti transilvanene. Devine membru a societatii studentilor români “România Juna”. Ii va cunoaste si colabora cu Ciprian Porumbescu si valorosul om de cultura ceh Ian V.Iarnik.

Este timpul si locul în care scrie miscatoare si însufletitoare poezii adresate întregului neam românesc, care pun în actiune masele populare pentru ideea nationala, minunat exprimata în versurile din “Pe-al nostru steag e scris unire”.

Daca imnul lui Andrei Muresianu “Desteapta-te române” a însufletit motii lui Iancu la 1848, poezia “La arme” a lui St. Octavian Iosif i-a pornit pe dorobanti în campania din Bulgaria în 1877, imnul lui Andrei Bârseanu a miscat la 14-27 august 1916 întreg neamul românesc pentru înfaptuirea idealului national la 1 decembrie 1918.

Dupa absolvirea studiilor universitare se întoarce la Brasov, unde începe o prestigioasa cariera didactica exercitata prin functiile de profesor între 1881-1903; “corector” al Scolii Medii din Brasov între 1889-1891, “Dirigent” al Scolii Superioare din Brasov în 1891. Apoi devine director al învatamântului din Sibiu. Calitatile profesionale si meritele cultural-stiintifice l-au propulsat în 1912 în functia de vicepresedinte al Academiei Române.

Andrei Bârseanu si-a exercitat cariera profesorala timp de mai bine de 30 de ani, începând din 1881. Sute de elevi s-au format sub cuvântul sau, iar îndemnurile lui au fost minunate calauze în drumul lor.

Ca dascal, a stiut sa înfatiseze figurile mari ale istoriei în toata lumina lor pentru ca sa fie vrednice de urmat. A stiut sa umbreasca figurile josnice ale tradatorilor pentru ca sa fie dispretuite de aceia care aveau sa devina îndrumatorii poporului.

Un fost elev îl caracteriza pe Bârseanu astfel: “A nu sti raspunde lui Bârseanu la lectii era o rusine pentru elevi. Nu dojenea Andrei Bârseanu, ci se uita cu ochii sai buni si blânzi încât ai fi intrat în pamânt de rusine. Îi era rusine de rusinea ta. Ca sa nu jignesti pe omul acesta de aur îti dadeai toate silintele sa-ti îndrepti greseala.” 

Concomitent cu exercitarea functiei profesorale devine un remarcabil militant pe tarâmul învatamântului românesc fiind autor de manuale si îndrumatoare didactice, al unui studiu monografic, premiat de Academie, despre “Istoria scoalelor centrale românesti greco-catolice din Brasov” tiparite în 1912. A editat împreuna cu Ioan Popea revista “Scoala si familia” aparuta între 1887-1888, a colaborat la alte publicatii precum “Gazeta învatamântului”,“Familia” sau “Gazeta Transilvania”.

Tot pentru uz didactic traduce din germana lucrarea lui Robert Roth “Calatoria lui Stenley în Africa Centrala” editata de tipografia “Alexi” din Brasov în 1886.

Din 1912 a primit sarcina grea de Director regional al învatamântului secundar în circumscriptia IV Sibiu, în care calitate a ramas pâna la sfârsitul vietii. Au fost anii în care a pus temelia nationalizarii si unificarii învatamântului din aceasta circumscriptie, în care pe lânga o minutioasa munca de birou, purtata cu o constiinciozitate rara a întreprins nenumarate inspectii scolare care i-au întinerit sufletul de dascal. Experienta de peste 30 de ani a semanat-o tinerelor generatii în conferinte si consfatuiri profesorale devenite veritabile lectii de pedagogie si morala prin care a aratat calea ce trebuie s-o urmeze profesorul creator de suflete alese. Rolul sau îndrumator era rezultatul unei sistematice, pricepute si întelepte inimi dintr-un suflet cald si binevoitor. 

Pentru scoala româneasca, Andrei Bârseanu a fost omul dadator de fructe rodnice care n-a putut fi frânt de cele mai mari vijelii.

Andrei Bârseanu a lasat generatiilor de astazi si viitoare un mobilizator testament care trebuie executat de toti cei care îsi iubesc neamul si tara. “A ne multumi cu rezultatele de pâna acum oricât de stralucitoare ar fi ele si a ne odihni pe laurii biruintei, crezându-ne dispensati de orisice osteneala pentru viitor, ar fi cea mai mare greseala pe care am putea-o face.”

Acest testament trebuie urmat din generatie în generatie, dar cu deosebire de generatiile de profesori si elevi ai liceului nostru. Avem datoria de a-l urma cu sfintenie pentru a ne face vrednici de numele patronului spiritual al acestei scoli, fiindca sufletul mare al lui Andrei Bârseanu vegheaza asupra noastra.

Târnaveni, 8 august 2003

Documentarea si redactarea: prof. Covrig Ionel

© 2006 Liceul Teoretic "Andrei Barseanu" TarnaveniAdministrator site: ing. Moldovan Adrianaadrflav@yahoo.com 

www.referate-romana.com

andrei Barseanu (1858-1922). Este folclorist si poet, redactor al revistei "Scoala si familia". Este cunoscut prin "Istoria scoalelor centrale romane gr. or. din Brasov" (1902), premiata de academie. Este membru titular al academiei din 1908. Se remarca in poezie prin imnul "Pe-al nostru steag". Traduce cartea lui R. Roth, "Calatoria lui Stanley prin africa Centrala". Scrie un articol, "Poezia poporala romana" ("Die rumanische Volksdichtung"). in colaborare cu J. Urban Jarnik scrie "Doine si strigaturi din ardeal", cu trei parti, "Doine", "Strigaturi", "Varia".

Poezia devine un imn patriotic pentru toti romanii: "Pe-al nostru steag e scris: «Unire,/ Unire-n cuget si simtiri»/ Si sub mareata lui umbrire/ Vom infrunta orice loviri.// acela-n lupta grea se teme/ Ce singur e ratacitor;/ Iar noi uniti in orice vreme,/ Vom fi, vom fi invingatori!// a inarmat a noastra mana,/ Ca sa pazim un scump pamant:/ Dreptatea e a lui stapana,/ Iar domn e adevarul sfant.// Si-n cartea vesniciei scrie/ Ca tari si neamuri vor pieri/ Iar scumpa noastra Romanie/ Etern, etern va inflori!".Tonul este solemn, promovand patriotismul si starea de continua efervescenta a sentimentului apartenentei poporul roman si la cultura nationala. Poporul roman este vesnic, cu un viitor stralucit, intr-o continua inaltare a natiei.

Barseanu, Andrei (1858 - 1922) - folclorist, pedagog, publicistNascut in Darste, Brasov, Andrei Barseanu a urmat Facultatea de Filosofie la Viena si Munchen. La Viena devine presedinte al comisiei literare a societatii "Romania Juna". Poeziile sale sunt publicate in Albina Carpatilor, Familia, Convorbiri Literare. Sub influenta lui Vasile Alecsandri scrie Pe-al nostru steag, poezie care, pe melodie de Ciprian Porumbescu, va deveni Imnul Unirii. Din 1886 a functionat ca profesor la liceul din Brasov si la scoala comerciala din localitate. Intocmeste mai multe manuale scolare, este cercetator neobosit al literaturii populare. Devine presedinte al Astrei, director al revistei Transilvania, director regional al invatamantului secundar din Sibiu. A fost membru al Academiei Romane. Lucrari: -Editarea revistei pedagogice brasovene Scoala si familia (impreuna cu I. Popa) -Doine si strigaturi din Ardeal (in colaborare cu J. Urban - Jarnik) -Istoria scoalelor centrale romane gr. or. Din Brasov, etc.