andezitul

Cuprins

Introducere

Cap. 1 Prezentarea entitatii

1.1 Scurt istoric

1.2 Principalii clienti si furnizori

1.3 Piata concurentiala

1.4 Analiza evolutiei cifrei de afaceri

Cap.2 Consideratii generale privind analiza economico- financiara

2.1 Utilizatorii rapoartelor de analiza financiara

2.2 Etapele procesului de analiza economico- financiara

2.3 Functiile îndeplinite de profit

Cap. 3 Analiza rentabilitatii activitatii pe nivele de activitate

3.1 Analiza rentabilitatii actvitatii de exploatare

3.1.1 Analiza excedentului brut din exploatare (Rate excedentului brut din exploatare )

3.1.2 Analiza rezultatului din exploatare

3.1.2.1 Analiza structurala a rezultatului din exploatare

3.1.2.2 Analiza factoriala a rezultatului din exploatare

3.2 Analiza rentabilitatii activitatii financiare

3.3. Analiza rentabilitatii activitatii extraordinare

3.4. Analiza globala a activitatii

3.4.1 Analiza rezultatului total al exercitiului

3.4.1.1 Analiza dinamicii si stucturii rezultatului total

3.4.1.2 Analiza factoriala a rezultatului total

3.4.2 Analiza rezultatelor care exprima potentialul de finantare

http://www.scritube.com/economie/ANALIZA-PERFORMANTELOR-ENTITAT32513.php#__RefHeading___Toc170630514























3.4.2.1 Analiza capacitatii de autofinantare si a autofinantarii

3.4.2.2. Analiza valorii adaugate economice

Cap.4 Analiza rentabilitatii cu ajutorul ratelor de rentabilitate

4.1. Rata rentabilitatii economice

4.2 Rata rentabilitatii financiare

4.2.1 Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu

4.3 Rata rentabilitatii resurselor consumate

4.4 Rata rentabilitatii veniturilor

4.5.Analiza rentabilitatii pe produse si pe baza

pragului de rentabilitate

4.6.Analiza rentabilitatii investitiilor de capital

Cap.5 Concluzii si propuneri

Bibliografie ............................................................................................................................................67

Anexe













Introducere

Evaluarea starii economice si financiare a firmelor pe piata concurentiala reprezinta o directie în care se îndreapta cercetarea în domeniul microeconomic. Aceasta presupune si impune cu necesitate utilizarea unor metode de investigare de mare rigurozitate stiintifica menite a evidentia cât mai exact gradul de stabilizare economica si financiara a firmelor. Numai pe aceasta baza se pot apoi elabora o serie de strategii pe termen lung care sa directioneze un anumit comportament al firmei.

Evidentierea factorilor care au contribuit la evolutia fenomenelor si proceselor economice, reprezinta un obiectiv central al conducerii firmelor, care are implicatii directe în dezvoltarea portofoliului de afaceri a firmelor.Aceasta se poate realiza cu ajutorul unor procedee chemate a reflecta pe de o parte factorii de influenta a fenomenelor economice, iar pe de alta parte, de a evidentia contributia cantitativa a acestor factori la modificarea nivelului fenomenului investigat.

Problematica analizei financiare a agentilor economici a constituit si constituie un subiect de actualitate mult discutat si disputat în literatura economica din tara si strainatate.

Raspunzând acestor cerinte în lucrarea de fata am abordat unele procedee aplicabile la nivelul firmei analizate , existente în literatura de specialitate.

Lucrarea prezinta mai întâi date despre firma analizata SC ANDEZITUL S RL , principalii clienti si furnizori , piata concurentiala , analiza evolutiei cifrei de afaceri , si alte date referitoare la profilul si domeniul de activitate al firmei .

În a doua parte a lucrarii sunt prezentate conceptii teoretice cu privire la necesitatea, rolul si obiectivele analizei economico-financiare, iar dupa fiecare capitol de conceptii teoretice am analizat situatiile financiare anuale, situatii care reprezinta o premisa a efectuarii analizei situatiei financiare a întreprinderii.

Cap. 1 Prezentarea entitatii

1.1 Scurt istoric

SC ANDEZITUL SRL si-a început activitatea în anul 1986 prin comercializarea de scule pentru prelucrarea lemnului. Din dorinta de a deservi piata cu produse de calitate ridicata la un pret convenabil si cu termene de livrare bune, din 1987 au început activitatea de productie de pânze panglica si pânze de gater. Astazi, datorita investitiilor continue ce s-au realizat pe

parcursul fiecarui an, SC ANDEZITUL SRL isi desfasoara activitatea pe o suprafata marita, cu un numar de angajati suficient de mare (50 salariati) pentru a face fata cererii crescute si solicitarilor din ce in ce mai variate si cu o gama larga de utilaje de ultima generatie. La ora actuala în domeniul pânzelor ferastrau panglica si a pânzelor de gater, societatea dispune de cea mai vasta oferta de tipodimensiuni din Romania. Ei se ocupa si de comercializarea pânzelor circulare placate si neplacate, a cutitelor de rindeluit, a pietrelor polizor, discurilor diamantate precum si a diferitelor accesorii.

Produsele societatii sunt fabricate din otel de renume mondial, din Suedia, Franta si Austria. Aceste firme

au o experienta îndelungata in productia de oteluri pentru ferastraie panglica.

Pe parcursul anului 2005 s-au realizat mai multe investitii în cadrul companiei: s-a largit echipa de specialisti; s-a

deschis un nou magazin de prezentare mai modern si într-un loc mai accesibil clientilor; s-a largit substantial spatiul de

productie si depozitare; firma a fost dotata cu noi utilaje moderne. Pentru viitor se are in vedere cresterea calitatii produselor

si serviciilor precum si extinderea retelei de distributie, cu scopul de a obtine o acoperire nationalã cât mai buna.

Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania claseaza SC ANDEZITUL SRL in topul

firmelor din Romania, pe domeniu, pentru anul 2004 situându-se pe locul I. Firma se afla printre cele mai sigure 5.000 de

companii din România, atestata de Coface Intercredit in raportul sau de credit (Coface International: Coface Intercredit este

lider in furnizarea serviciilor de informatii de afaceri si recuperari de debite in Europa Centrala si de Est, cu sediul la Viena si

o vasta retea,filiale, asociati si corespondenti în continua crestere.

Recunoasterea straduintelor societatii a venit si din partea Camerei de Comert si Industrie Bistrita- Nasaud , care în ultimii sase ani la rând a clasat-o in topul firmelor, iar in ultimii cinci ani pe locul I pe ramura in Topul Judetean al Firmelor.

In Bistrita , desfacerea productiei se face intr-un showroom propriu, modern. De asemenea, firma mai comercializeaza produse in regim propriu si în Tg. Mures, într-un spatiu închiriat in strada Republicii nr. 43. Spatiul este închiriat înc 525b12f epând cu data de 31.05.2004, perioada de valabilitate a contractului de închiriere fiind nedeterminata. Ca si suprafata, spatiile închiriate ale firmei reprezinta sub 2% din suprafata aflata in proprietatea firmei.

Managementul societatii este asigurat de catre Dl. Popescu Ioan în calitate de Director General, Dl. Andronache Ovidiu în calitate de Director Tehnic si Dl. Palaghianu Alin în calitate de Director Economic. Toate cele trei persoane se afla la conducerea societatii începand din anul 1994 (anul în care aceasta a fost înfiintata). Dl. Popescu Ioan isi îndeplineste pe deplin rolul de Director General, el fiind cel care ia majoritatea deciziilor importante in firma. Colaborarea cu dânsii este una foarte buna, fiind caracterizata o promptitudine si o exactitate maxima în trimiterea informatilor solicitate de catre banca. Nu s-a întâmpinat nici un fel de dificultate în colaborarea cu dânsii, cea mai mare doleanta a lor fiind o maxima promptitudine si din partea angajatilor sucursalei în cazurile în care era nevoie, lucru care a fost realizat pe deplin.

1.2 Principalii clienti si furnizori

Societatea are un numar foarte mare de clienti ( aprox. 1.900) . Dintre acesti clienti, nici unul nu detine o pondere mai mare de 15%. Incasarile se realizeaza, de regula, într-un termen de sub 30 zile, cu clientii mai vechi practicându-se si acordarea unor termene de plata mai mari ( intre 30-60 zile).

Furnizorii actuali, importanti, sunt CTP INVEST (Franta), cu 34% din platile catre furnizori, IMV TEHNOLOGIES (Austria) cu 25% si AYURI CORPORATION (Suedia), cu 41%. Relatia cu acesti furnizori se rezuma la importul de banda de otel pe care firma o foloseste ca materie prima; parteneriatul comercial cu aceste companii externe a fost inceput in anul 1997 cu CTP INVEST si în 2000 cu celelalte doua. Termenele de plata pentru importurile realizate sunt stabilite la 3 luni in cazul CTP INVEST si IMV TEHNOLOGIES, respectiv 2 luni in cazul AYURI CORPORATION .

1.3 Piata concurentiala

În acest sector este destul de mare. Desi pe raza judetului Bistrita - Nasaud nu mai exista firme care sa aiba acelasi obiect de activitate, exista in schimb firme care importa si comercializeaza astfel de produse, unele dintre aceste produse purtând marca Bosch, ceea ce face ca nivelul concurential al ofertei sa fie destul de mare in ceea ce priveste calitatea produselor.

Firma este producator de unelte de mâna de calitate (dovada o constituie si faptul ca materiile prime sunt din import, furnizorii fiind unii dintre jucatorii cunoscuti pe piata acestor materii prime).

Managementul societatii este asigurat de catre Dl. Popescu Ioan care se afla la conducerea societatii de la înfiintarea acesteia . Domnul Popescu este foarte dedicat muncii lui in acesta societate si are o mare experienta în domeniul managementului, anul acesta împlinindu-se 13 ani de când se afla în pozitia de conducere a societatii.

Costurile practicate de catre societate sunt comparabile cu cele ale concurentei, dar ele se caracterizeaza printr-o calitate superioara. Societatea a fost premiata în repetate rânduri si a fost ocupanta locurilor fruntase în topurile judetene ale societatilor comerciale.

1.4 Analiza evolutiei cifrei de afaceri

La sfârsitul anului 2007 se înregistreaza o scadere a cifrei de afaceri fata de sfârsitul anului 2006, lucru care se explica prin faptul ca societatea isi stabileste preturile in valuta, la cursul de schimb al zilei, ceea ce face ca, in conditiile cunoscute ale pietei valutare din Romania, vânzarile sa scada, raportate la anul 2006 când cursul valutar era mai ridicat. În celelalte perioade analizate, societatea reuseste sa depasesca cifra de afaceri înregistrata cu un an în urma, o data cu 1.05%, iar apoi cu 1.11%.

Lichiditatea are valori foarte bune la toate cele trei perioadele analizate, activele circulante depasind valoarea pasivelor curente. Imbunatatirea indicatorului de la o perioada la alta se explica prin faptul ca activele circulante au o tendinta de crestere mai mare decât cea a pasivelor circulante.

Perioada de încasare a clientilor se situeaza in jurul a 30 zile, ceea ce indica o foarte buna capacitate de colectare a datoriilor de la clienti.

Viteza de rotatie a stocurilor se concretizeaza într-un numar destul de ridicat de zile (135.52) la sfârsitul anului 2005, însa se amelioreaza semnificativ, reusind sa atinga un numar de 88.76 zile pana îin noiembrie 2006. Explicattia consta în faptul ca firma a adoptat o politica de diversificare a gamei de produse oferite clientilor si a redus timpul de onorare a comenzilor prin cresterea stocurilor la produsele cu cerere ridicata.

SC ANDEZITUL SRL nu este supusa riscului valutar din moment ce nu livreaza la export si nu are contractat nici un imprumut in valuta.

Activele fixe relevante ale societatii pot fi grupate in urmatoarele categorii:

- imobile din patrimoniul societatii: un apartament, o hala de productie, parcare, 3 hale de depozit.

- echipamente de lucru (aparat aer conditionat, masini de sudat, slefuit, ascusit, tensionat, debitat, frezat, turtit, egalizat, etc., aparate sudura, transformatoare de curent, prese hidraulice, polizor, etc.);

- tehnica de calcul: calculatoare, monitoare, notebook-uri, imprimante, placi DVR, server, UPS, etc.);

- mijloace de transport: autoutilitara Citroen Jumper, camion, Ford New Tranzit, autoturism Renault Laguna, autoturism Renault Scenic, Land Rover Freelander, autoutilitara VW, autoturism Mercedes Benz Sprinter, etc.;

- mijloace tehnice de comunicatie si sisteme de alarma.

Cap.2 Consideratii generale privind analiza economico- financiara

" Analiza este o metoda generala de studiere a fenomenelor si proceselor din natura si societate . Notiunea de analiza provine de la cuvântul grecesc "analysis" si presupune descompunerea unui obiect sau fenomen în partile sale componente , în elementele lui simple , în vederea cercetarii lor amanuntite " [1].

" Analiza reprezinta o metoda de cercetare care consta în descompunerea sau desfacerea unui întreg (obiect , fenomen sau proces ) în elementele sale componente , procedând la identificarea factorilor , cauzelor si conditiilor care l-au generat si, respectiv , influentat " [2].

Dictionarul financiar aparut la Paris in 1991 , defineste analiza financiara ca fiind un studiu metodic al situatiei si evolutiei unei întreprinderi privind structura sa financiara si rentabilitatea , pornind de la bilant , contul de rezultat si de la toate celelalte informatii oferite de întreprindere sau care pot fii obtinute referitor la întreprindere si viitorul sau.

http://www.scritube.com/economie/ANALIZA-PERFORMANTELOR-ENTITAT32513.php#_ftn2


Parte componenta a analizei economico - financiare , analiza financiara este inclusa în categoria anlizelor cu scop special care a aparut si s-a dezvoltat mai ales in ultimii 20 de ani si se afla intr-o evolutie permanenta.

Printre factorii care au impus si stimulat dezvoltarea si perfectionarea analizei financiare pot fi amintiti: dezvoltarea societatilor anonime pe actiuni; cresterea rolului bancilor si institutiilor financiare în economie.

Daca primele analize financiare efectuate de catre actionarii societatilor anonime se limitau doar la verificarea unor echilibre financiare suficiente pentru asigurarea rambursarii împrumuturilor acordate de banci , indiferent de evolutia situatiei financiare a întreprinderii , criteriul principal de acordare a creditelor ramânea doar situatia patrimoniala a întreprinderii . Analiza financiara se limita doar la studiul unor rate financiare privind solvabilitatea întreprinderii .

În cazul în care se pune problema maximizarii profitului sau beneficiilor nu erau vizate beneficiile contabile , deoarece conceptele economic si contabil pentru profit erau foarte diferite , iar metodele contabile conduceau la rezultate variabile în functie de metodele de evaluare sau de amortizare folosite .

Acest model de abordare s-a dovedit limitat , ceea ce a impus o abordare moderna a analizei financiare care tinde sa devina un sistem de tratare a informatiei apt sa ofere managerului datele necesare adoptarii deciziilor financiare . Rolul acestei discipline a crescut , în sensul ca ea nu se limiteaza numai la date financiare , dar integreaza date economice si bursiere , iar rezultatele analizei sunt integrate în modele financiare necesare elaborarii previziunilor .

Evolutia analizei financiare în ultimii ani este datorata mai multor cauze :

1. Tendinta de concentrare a întreprinderilor a condus la dezvoltarea investitiilor de talie mare , a caror rentabilitate ,

se întinde pe mai multi ani , ceea ce a impun bancilor si institutiilor financiare elaborarea si folosirea unor metode

de analiza mai perfectionate în vederea acordarii sau refuzului unor credite .

2. Imposibilitatea bancilor de a cere garantii pentru a-si acoperii riscul de non-plata le-a obligat sa puna la punct

analize ale ricului economic ti financiar , deoarece notiunea de lichiditate a de venit insuficienta pentru

angajmentele pe termen lung .

3. Dezvoltarea mijloacelor moderne de finantare a impus aprofundarea studiului echilibrelor financiare si a costului

capitalului , indiferent de provenienta lui .

4. Constrângerile politicii creditului , ratele înalte ale dobânzii , inflatia , variatiile cursului de schimb au acutizat

problemele financiare ale întreprinderii .

5. Dezvoltarea internationala a societatilor a condus la cautarea unor tehnici adaptate pentru efectuarea de

comparatii între situatiile financiare si contabile ale diferitelor tari .

Evolutia analizei financiare vizeaza adaptarea obiectivelor sale cerintelor diversilor utilizatori în functie de aspectele specifice domeniului de interes .

"Analiza financiara vizeaza aprecierea situatiei întreprinderii sub aspectul rentabilitate - risc , depistarea deficientelor si estimarea posibilitatilor de dezvoltare , având semnificatie atât ca procedeu aparte ( utilizat în vederea evaluarii situatiei financiare actuale ) , cât si ca procedeu folosit in cadrul celorlalte domenii , pentru examinarea posibilelor urmari ale deciziilor luate" [3].

Rentabilitatea întreprinderii se încadreaza în conceptul mai larg denumit eficienta economica a întreprinderii. Eficienta economica presupune minimizarea resurselor consumate pentru obtinerea unei unitati de efect util sau maximizarea efectului util realizat cu o unitate de resurse .

"Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficientei întregii activitati economico - financiare a întreprinderii , respectiv a tuturor mijloacelor de productie utilizate si a fortei de munca , din toate stadiile circuitului economic : aprovizionare , productie si vânzare "[4] .

Eficienta economica este o categorie economica mai cuprinzatoare decât rentabilitatea . În acest sens mentionam si urmatoarea afirmatie "eficienta economica reprezinta cea mai generala categorie care caracterizeaza rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv , consum individual , vânzare ) sau economisirea unor resurse ( umane , materiale sau financiare ) , intrate sau neintrate în circuitul economic " [5].

Rentabilitatea constituie o forma sintetica de exprimare a eficientei economice care

reflecta capacitatea unei firme de a realiza profit .Este categoria economica prin care se exprima capacitatea întreprinderii de a obtine profit ceea ce reflecta performanta acesteia . În conditiile economiei de piata profitul constituie obiectivul de baza al oricarei întreprinderi . Cresterea acestuia si implicit a rentabilitatii constituie o necesitate obiectiva, vitala pentru însasi existenta întreprinderii. Obiectivul major al întreprinderii este atât marimea averii participantilor la viata întreprinderii , cât si cresterea valorii sale , pentru asigurarea propriei dezvoltari. Realizarea acestui obiectiv este conditionata de desfasurarea unei activitati rentabile care sa permita remunerarea factorilor de productie si a capitalurilor utilizate , indiferent de provenienta. Orice afacere implica o investitie care are drept consecinta rezultatul asteptat de investitor . Cu cât acest rezultat este mai mare , cu atât se pot forma noi surse disponibile pentru alte investitii în diverse scopuri : stimularea partenerilor , asigurarea propriei dezvoltari , crearea de rezerve . Rentabilitatea unei afaceri rezulta din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile depuse reflectate în cheltuielile aferente .

" Dupa modul în care se realizeaza comparatia intre efecte si eforturi în analiza rentabilitatii se utilizeaza doua serii de indicatori de evaluare : în marimi absolute si în marimi relative . Indicatorii în marimi absolute se obtin ca marje (diferente) între venituri si cheltuieli , iar indicatorii în marimi relative se obtin ca rate (rapoarte ) intre rezultate si cheltuieli sau capitaluri utilizate"[6] .





Rentabiliatatea apare astfel ca instrument hotarâtor in mecanismul economiei de piata , în orientarea productiei in raport cu cerintele consumatorilor ( productivi sau individuali ) . Rentabilitatea presupune obtinea unor venituri , în urma vânzarii si încasarii productiei fabricate , mai mari decât cheltuielile efectuate cu realizarea acesteia . [7]

2.1 Utilizatorii rapoartelor de analiza financiara

Cresterea rentabilitatii prezinta interes pentru toti participantii la activitatea firmei , fie ei parteneri interni sau externi :

1.Parteneri interni :

A) Managerii , al caror obiectiv este asigurarea rentabilitatii capitalurilor investite si ale caror performante sunt apreciate , de cele mai multe ori , prin prisma profiturilor obtinute . Mai mult prin contractul de management , li se poate stabili un anumit nivel al profitului ce trebuie realizat si în functie de care vor fi remunerati. În teoria economica clasica aceasta reprezinta si optimul microeconomic .Acest obiectv se considera atins atunci când se realizeaza egalitatea încasarilor marginale si a costului marginal al întreprinderii [8] .

B ) Salaritii dimensiunea umana a productivitatii si a supravietuirii întreprinderii , sunt interesati de stabilitatea si profitabilitatea întreprinderii .Prin salariile platite întreprinderea constituie uneori unica sursa de venit a personalului angajat . Mai mult regimul de participare a salariatilor la profit permite acestuia perspectiva de a participa la beneficii în conditiile legislatiei în vigoare . Cauta sa-si asigure o remunerare imedita si cât mai ridicata posibil si , din toate punctele de vedere , intra în conflict cu obiectivele de rentabilitate pe termen scurt . Totusi ei doresc siguranta locurilor de munca si a posibilitatilor de promovare . De aceea numai o rentabilitate sporita pe termen lung permite sa se mentina si sa creasca numarul de locuri de munca si ofera perspectiva unor cresteri salariale pe viitor .

2 . Parteneri externi :

A) Investitorii ( actionarii ) actuali sau potentiali , care doresc sa-si minimizeze riscurile si sa-si rentabilizeze capitalurile , sunt interesati in evaluarea corelatieirisc - beneficiu . "Cunostintele de care dispun acestia depind de pozitia lor fata de întreprindere : daca ei lucreaza în întreprindere sau detin o participare însemnata , dignosticul va fi mai bogat decât daca ei cunosc doar simple date publice . Investitorii sunt interesati , pe de o parte , sa-si maximizeze câstigul pe care îl scot din plasamentul lor, sub forma dividendelor , iar pe de alta parte , sa maximizeze valoarea de piata a înpreprinderii , prin cresterea cursurilor actiunilor cotate la bursa. Mijlocul prin care actionarii isi pot atinge aceste obiective îl reprezinta cresterea rentabilitatii " [9] .

B) Institutiile publice , precum bancile si alte organisme de creditare , doresc sa-si recupereze si sa-si rentabilizeze fondurile pe care le-au încredintat întreprinderii , fiind intresati de indicatorii performanta , de riscurile financiare si de capacitatea de rambursare a acesteia .




C ) Creditorii : Daca analiza fianciara s-a dezvoltat rapid în banci interesate în capacitatea de rambursare a împrumuturilor acordate clientilor lor , aceasta se utilizeaza si de catre întreprinderile care consimt sa ofere împrumuturi sau avansuri altor întreprinderi , sau care vând pe credit . Analiza difera dupa cum este vorba de împrumuturi pe termen scurt sau pe termen lung [10].

1. Pe termen scurt , creditorii sunt interesati de lichiditatea întreprinderii , adica de capacitatea acesteia de a face fata scadentelor pe termen scurt , dar nu ramân indiferenti la echilibrul financiar pe termen lung , fiind interesati de marimea fondului de rulment si a necesarului de fond de rulment.

2. Pe termen lung , creditorii (obligatarii , organismele specializate , bancile ) trebuie sa se asigure de solvabilitatea si rentabilitatea întreprinderii , de care depinde plata dobânzilor si rambursarea datoriilor. Ei sunt interesati de marimea datoriilor , posibilitatea de rambursare , capacitatea de autofinantare a întreprinderii , precum si de rentabilitatea si utilitatea împrumutului acordat .

3. Pe termen scurt si pe termen lung , creditorii sunt interesati de structura financiara a întreprinderii care exprima gradul de risc prin levierul financiar (raportul datorii- capitaluri proprii). D ) Furnizorii si alti creditori comerciali sunt interesati în initierea si continuarea relatiilor

comerciale si acordarea de facilitati , vizeaza evaluarea solvabilitatii pentru continuarea si dezvoltarea relatiilor comeciale.

E ) Clientii sunt interesati in evaluarea continuitatii activitatii întreprinderii pentru colaborari pe termen lung .

F ) Statul este dublu interesat pentru prezentarea fidela a patrimoniului , a rezultatului si a situatiei financiare a întreprinderii , deoarece trebuie sa opereze prelevari si sa verse printr-un fel de impozit negativ subventii si ajutoare sociale sau fiscale directe , care sunt considerate drept surse de finantare .

G ) Administratia fiscala trebuie sa se asigure de achitarea cu regularitate a diverselor impozite si de conformitatea anumitor operatiuni cu legislatia în vigoare , cum ar fi de exemplu politica în domeniul amortismentelor.

H) Analistul financiar : Actionarii individuali ai marilor întreprinderi recurg la intermediari specializati - analisti financiari - care studiaza informatiile economice si fianciare , tin legatura cu serviciile fianciare ale întreprinderii pentru a descoperi perspectivele de dezvoltare si a le evalua actiunile pe piata fianciara . Acesti specialisti independenti interpreteaza obiectiv documentele , punând la dispozitia celor interesati rezultatele analizei externe pe care au efectuat-o , evidentiind în special aspectele legate de rentabilitate si riscuri , care confera


semnificatie notiunii de echilibru financiar . Din aprecierea analistului financiar va decurge atractia tertilor pentru relatii comerciale sau plasamente catre întreprinderile studiate .

" Chiar daca maximizarea profitului nu mai reprezinta în toate cazurile , obiectivul primordial al unui agent economic , datorita unor neajunsuri de ordin conceptual si pactic , cum ar fi caracterul sau static si neluarea în calcul a riscului , studiul rentabilitatii prezinta o importanta deosebita pentru analiza activitatii oricarei întreprinderi . Obiectivul esential a proprietarilor sau actionarilor unei firme îl constituie maximizarea averii acestora , respectiv cresterea valorii de piata a firmei " [11].

Maximizarea profitului ofera o orientare foarte buna a activitatii managerilor , deoarece acest obiectiv reflecta punctul pâna la care trebuie extinsa productia , adica punctul in care venitul marginal este egal cu costul marginal al ultimei unitati de produs realizata . Daca se produce mai putin , nu se va putea atinge profitul maxim posibil , iar daca productia trece de puncul în care venitul marginal este egal cu costul marginal , veniturile suplimentare care se vor obtine vor fi mai mici decât costurile suplimentare .

2.2 Etapele procesului de analiza economico- financiara

Activitatea prctica de analiza economico- financiara este strâns legata de realizarea functiilor managementului precum si de realizarea practica a activitatii de audit si control .

Astfel fundamentarea deciziilor privind planificarea , urmarirea si reglarea activitatii întreprinderii se bazeaza pe concluziile analizei financiare legate de factori si cauzele modificarii rezultatelor economico-financiare , pe solutii oferite de analiza pentru prevenirea si înlaturarea unor factori perturbatori .

"Nivelul eficientei activitatii de decizie , control si audit depinde de metodele de cercetare folosite, de calitatile , experienta si pregatirea profesionala a personalului aplicate în toate etapele muncii de analiza" [12].

Etapele practice ale muncii de analiza sunt :

a) Intocmirea planului de analiza presupune precizarea scopului analizei microeconomice, obiectivele principale ce trebuie atinse , problemele cheie de cercetat pentru realizarea scopului , ordinea executarii lor , locul desfasurarii analizei , perioada de timp analizata . Tot cu ocazia definitivarii planului de analiza , echipa se formeaza asupra situatiei financiare a întreprinderii , asupra obiectivului activitatii acesteia , asupra particularitatilor tehnologice si organizatorice

b) Culegerea si selectarea informatiilor asigura baza de date necesare analizei . Purtatorii de informatii economice , ale evidentei economice sau alte informatii constituie



principalele surse informtionale care pot fi folosite de analiza . Selectarea informatiilor economice in functie de scopul urmarit , utilizarea informatiilor economice reprezentative , apelarea la mai multe surse de culegere a informatiilor economice , gruparea si clasificarea informatiilor financiare usureaza desfasurarea analizei financiare .

c) Verificarea informatiilor culese are menirea de a asigura baza informationala în concordanta cu realitatile din economia întreprinderii .

"Verificarea formei de prezentare a purtatorilor de informatie trebuie sa concorde cu normele de întocmire a lor ca: termen de depunere , continut economic , semnaturile pe care le poarta , corecturile sa fie certificate etc. Verificare calculelor indicatorilor economici comparativ cu normele legale evidentiaza eventualele erori de cacul si anomalii intre diferiti indicatori economici.

Verificarea de fond a informatiilor economice se refera la urmarirea veridicitatii acestora , la concordanta evidentei economice cu realitatea practica din întreprindere , la verificarile faptice pentru identificarea activelor întreprinderii , la evaluarea corecta a unor indicatori financiari din situatiile financiare sau analizele acestora , la asigurarea comparabilitatii dintre diferitii indicatori economico- financiari etc".[13]

d) Analiza propriu-zisa a informatiilor financiare . "Prelucrarea informatiilor financiare cu ajutorul procedeelor analizei microeconomice presupune efectuarea de analize posfaptice , curente si previzionale . Prin analiza postfaptica si curenta se urmaresc posibilitatile reale ale întreprinderii fata de rezultatele efectiv obtinute , evidentiind si valorificând rezervele interne din economia întreprinderii . Prin analiza previzionala se urmareste modul de fundamentare a planului economic al întreprinderii pentru asigurarea unui etalon obiectiv, actualizat în aprecierea activitatii economice . Cu aceasta ocazie se evidentiaza abaterile potentiale fata de plan , locul si momentul aparitiei lor , probabilitatea transformarii lor în abateri reale si stabilirea masurilor preventive care se impun "[14].

Desfasurarea unei astfel de analize presupune parcurgerea urmatoarelor faze :

constatarea rezultatelor financiare ale întreprinderii la un moment dat sau o perioada data , compararea si stabilirea abaterilor fata de plan sau în dinamica fata de perioada luata ca baza, pentru evidentierea gradului de îndeplinire a planului si a tendintei fenomenului .

descompunerea rezultatelor financiare în elementele lor componente , în factori ca forte motrice ale acestora , în cauze care explica , de fapt, esenta fenomenelor , e rezultatelor economice si financiare .

precizarea formei dintre fenomenul sau rezultatul economoc analizat si facorii de influenta (legaturi deterministe sau statice) si stabilirea ordinii de interconditionare (de analiza) a factorilor de influenta (care este inversa modului de formare a fenomenelor economice ).



e) Sinteza în referatul de analiza ofera posibilitatea stabilirii concluziilor de ansamblu privind laturile pozitive si negative ale rezultatelor economice si financiare ale întreprinderii . In general analiza starii financiare a unei întrepinderi vizeaza doua orizonturi bine definite :

- pe de-o parte , se realizeaza o analiza in timp , care vizeaza tendintele în starea financiara a unei întreprinderi ;

- pe de alta parte , se realizeaza o analiza în spatiu , prin compararea starii financiare a mai multor întreprinderi .

Pe baza cunoasterii factorilor si cauzelor abaterilor rezultatelor economico-financiare de la nivelul planificat sau fata de o perioada luata ca baza se elaboreaza masurile pentru îmbunatatirea situatiei .

În acest mod se ofera conducerii întreprinderii variante multiple de îmbunatatire a situatiei pentru a se lua o decizie optima . În functie de decizia adoptata si de conditiile perioadelor viitoare se elaboreaza previziunea situatiei economico - financiare a întreprinderii .

" Rolul analistului financiar este unul foarte dificil pentru ca de rezultatele raportului de analiza depind o sumedenie de procese decizionale de întreprins de catre diversele categorii de utilizatori ca de exemplu: acordarea unui credit bancar , asigurarea credibilitatii in fata furnizorilor si a altor parteneri contractuali , atragerea investitorilor " [15] .

In efectuarea unei analize pertinente a starii financiare , analistul financiar va proceda în principal la calculul unor indicatori a caror valoare este adesea furnizata în mod automat prin tehnicile de prelucrare automata a datelor .

De asemenea reglementarile legale sau aprecieri ale specialistilor economisti realizeaza si anumite intervale de siguranta în cadrul carora un anumit aspect al starii financiare este calificat ca un punct forte sau un punct slab al întreprinderii .

Se acorda un punctaj de performanta fiecarui aspect financiar analizat , se însumeaza punctajele realizate si în final se apreciaza satrea financiara a respectivei întreprinderi , rezultat în functie de care se iau deverse decizii .

"Aceasta este procedura generala de analiza a starii financiare a unei întreprinderi . Ceea ce trebuie sa înteleaga utilizatorii situatiilor financiare este ca analiza financiara nu se rezuma doar la calcul , adeseori mecanic al unor indicatori , ci procesul de analiza este unul mult mai amplu care necesita cunostinte foarte amanuntite de contabiliate - finante si de multe ori feelingul analistului financiar este hotarâtor în aprecierea starii financiare a unei întreprinderi"[16].

Pentru exprimarea rentabilitatii la nivelul unei firme se utilizeaza doua categorii de indicatori dupa cum am mentionat si mai sus , si anume :



a) Indicatori absoluti:

- excedentul brut din exploatare ;

- rezultatul exercitiului ;

- rezultatul din exploatare ;

- capacitatea de autofinantare si autofinantarea ;

b) Indicatori relativi (rate de rentabilitate)

- rata rentabilitatii economice ;

- rata rentabilitatii financiare ;

- rata rentabilitatii resurselor consumate ;

- rata rentabilitatii veniturilor ;

- rata rentabilitatii comerciale

2.3 Functiile îndeplinite de profit

Necesitatea maximizarii profitului reiese chiar din numeroasele functii indeplinite de acesta :

1. Functia de stimulare a activitatii economice , întucât el constituie un scop fundamental al acesteia . Obtinerea celui mai mare profit constituie un obiectiv fundamental pentru toti agentii economici , determinându-i sa-si asume toate riscurile pe care le implica organizarea si desfasurarea afacerilor în care se angajeaza.

2. Functia de crestere economica , indeplinita de profit , întucât acesta reprezinta una dintre principalele surse ale acumularii destinate investitiilor , în vederea cresterii si dezvoltarii economice , inclusiv de careare a noi locuri de munca.

3. Functia de sursa de finantare a actiunilor cu caracter social , deoarece profitul serveste la formarea veniturilor bugetare din care sunt finantate actiunile guvernamentale ce stau la baza finantarii învatamântului , culturii , sanatatii , administratiei publice , armatei etc.

4. Functia de control asupra activitatii agentilor economici . Nivelul si dimanica profitului realizat constituie un adevarat barometru al calitatii activitatii agentilor economici . Cu cât profitul este mai mare si cu cât se asigura o anumita stabilitate a sa în timp , cu atât mai mult se verifica în pactica , calitatile si abilitatea managerilor respectivi în rândul oamenilor de afaceri . Firmele care se dovedesc nerentabile sunt eliminate de pe piata , fiind supuse falimentului .

5. Functia de amplificare a bogatiei . Indiferent daca este utilizat pentru dezvoltare sau pentru consum , cu cât profitul unei firme este mai mare cu atât va creste avutia tuturor agentilor implicati în activitatea firmei (manageri , salariati, actionari , banci ,stat ).

Cap. 3 Analiza rentabilitatii activitatii

pe nivele de activitate

Profitul sau beneficiul este expresia baneasca a câstigului obtinut în urma unei operatiuni , actiuni sau activitati .

Conditia generala a obtinerii profitului este activitatea economica . Rezultatul acesteia se calculeaza ca diferenta între pretul de vânzare si costul de obtinere al produsului sau prestarii serviciului catre terti .

"Situatiile financiare ale unei întreprinderi contin o serie de legaturi caractetistice tipului de activitate desfasurata de catre întreprindere , legaturi care pot fi puse în evidenta , prin analiza componentelor individuale ale fiecarei situatii financiare în parte precum si prin analiza ratelor specifice rentabilitatii financiare"[17] . Situatiile financiare reflecta în acelasi timp conditiile din sectorul de activitate al întreprinderii si , în general , conditiile dintr-o economie si urmeaza deciziilor adoptate la nivelul managemantului în vederea coordonarii întregii activitati a companiei .

O dimensiune a rentabilitatii activitatii de exploatare este evidentiata cu ajutorul contului de profit si pierdere .Contul de profit si pierdere prezinta rezultatele activitatilor de exploatare , financiara si extraordinara pe o perioada de timp determinata , de obicei durata exercitiului financiar . Aceasa situatie financiara furnizeaza informatii utilizate atât pentru evaluarea rentabilitatii anterioare a unei întreprinderi , cât si pentru estimarea viitoarelor rezultate financiare ale întreprinderii .

Contul de profit si pierdere grupeaza veniturile si cheltuielile unei întreprinderi pe tipuri de activitati si anume :

Activitatea de exploatare


Activitatea financiara

Activitatea extraordinara

Activitate globala

Contul de profit si pierdere este un document de sinteza contabila prin care se regrupeaza fluxurile de exploatare , financiare si extraordinare ale unei întreprinderi . Cu ajutorul lui se explica modul de constituire a rezultatului exercitiului în diferite etape permitând desprinderea unor concluzii legate de nivelul rentabilitatilor economice ale activitatii desfasurate de o firma într-o anumita perioada de gestiune .

"Fluxurile economice reflectate cu ajutorul contului de profit si pierdere pot fi grupate în:

a ) Fluxuri de exploatare , care cuprind operatiuni economice cu caracter specific , obisnuit si repetitiv , care vizeaza activitatea normala si curenta a unei întreprinderi , excluzând influenta unor factori cu caracter financiar sau extraordinar . Operatiunile de exploatare permit determinarea rezultatului din exploatare , rezultat real generat de activitatea de baza a întreprinderii .

b) Fluxurile financiare sunt acele operatiuni economice care se refera la activitatea financiara si care au un caracter obisnuit , repetitiv si specific . Fluxurile financiare permit determinarea rezultatului financiar . Fluxurile de exploatare si financiare formeaza fluxurile curente care genereaza rezultatul curent al exercitiului .

c) Fluxurile extraordinare cuprind operatiuni economice care nu au legatura directa cu obiectul normal de activitate al întreprinderii . Operatiunile din aceasta categorie au un caracter accidental . Fluxurile extraordinare permit determinarea rezultatului extraordinar . Prin însumarea acestor rezultate partiale se obtine rezultatul brut al exercitiului "[18] .

3.1 Analiza rentabilitatii actvitatii de exploatare

Masurarea moderna a rentabilitatii unei firme sau întreprinderi include atât monitorizarea executarii cât si masurarea pe baza rezultatelor , care implica culegerea cu regularitate a informatiilor asupra rezultatelor efective . Prin acesta se demonstreaza daca un proiect , un program sau o politica isi atinge obiectivele sau realizeaza rezultatele declarate . Abordarea moderna a analizei rentabilitatii activitatii de exploatare presupune alegerea indicatorilor cheie de rentabilitate pentru monitorizarea efectelor . Trebuie facuta precizarea ca indicatorii efectelor nu sunt acelasi lucru cu efectele , fiecare efect trebuie transpus într-unul sau mai multi indicatori.


Activitatea de exploatare reprezinta scopul si efectul catre care tinde orice întreprinzator , iar pentru a pune în evidenta volumul acestei activitati principale (de baza ) utilizam un sistem de indicatori specifici calculasi pe baza contului de profit si pierdere .

3.1.1 Analiza excedentului brut din exploatare (Rate excedentului brut din exploatare )

Excedentul brut de expoatare (EBE) exprima rezultatul economic brut ce se obtine din activitatea de exploatare a întreprinderii . Acesta este un sold intermediar de gestiune care face legatura intre indicatorii de gestiune si indicatorii traditionali de rentabilitate . Nivelul sau se poate stabili în doua moduri :

a) plecând de la valoarea adaugata (VA)

EBE = VA + Se - IT - Cp

în care : Se - subventiile de exploatare primite ;

IT - valoarea impozitelor si taxelor datorate (mai putin impozitul pe profit si TVA);

Cp - cheltuieli cu personalul (salarii brute + contributii la bugeul statului legate de

salarii ) .

b) prin compararea veniturilor de exploatare care implica incasari imediate sau la termen (Ve*) cu cheltuielile de exploatare , care genereaza plati , imediate sau la termen (Ce*) :

EBE = Ve* - Ce*

EBE 2005 = 29.891,16 - 28.825,12 = 1066,04 RON

EBE 2006 = 41.656,48 - 39.189,78 = 2.466,70 RON

EBE 2007 = 4.735,46 - 4.272,37 = 463,09 RON

În cazul firmei analizate se observa o crestere treptata în fiecare an a EBE -ului , interpretata favorabil pentru desfasurarea întregii activitati a firmei . Pe baza analizei excedentului brut din exploatare se poate determina acea diferenta între venitrile din exploatare si cheltuielile din exploatare, diferenta care poate fi utilizata ca sursa pentru reproductia mijloacelor folosite în ciclul de fabricatie , si totodata pentru finantare .

"Veniturile din exploatare care implica incasari cuprind : veniturile din vânzarea marfurilor , productia exercitiului si subventiile pentru expolatare , iar cheltuielile care implica plati sunt formate din : costul de achizitie al marfurilor vândute , consumurile provenite de la terti , chetuielile cu personalul si impozitele , taxele si varsamintele asimilate . Astfel EBE devine surplusul monetar potential degajat de activitatea curenta a întreprinderii , fiind practic o diferenta intre veniturile monetare potentiale si cheltuielile monetare probabile de a se efectua. EBE reprezinta un indicator monetar potential , datorita existentei decalajelor dintre plati si încasari ce provin din folosirea pasivelor stabile (furnizori , salariati , bugetul statului) si respectiv din creditele comerciale acordate clientilor , el putând fi constatat cu certitudine doar la sfârsitul perioadei " [19].

Datorita omogenitatii continutului sau , EBE este un indicator folosit adesea pentru compararea peformantelor economico-financiare . Analiza excedentului brut din exploatare poate fi facuta pe baza valorii sale absolute sau cu ajutorul unor rate .

În marime absoluta , nivelul sau este influentat de o serie de factori :

- nivelul de prelucrare a materiilor prime în întreprindere , reflectat prin intermediul valorii adaugate ;

- nivelul salarizarii angajatilor firmei , exprimat prin intermediul ponderii cheltuielilor cu personalul în valoarea adaugata ;

- gradul de fiscalitate (exceptând impozitul pe profit );

- implicarea statului prin subventionarea activitatii respective ;

- capacitatea firmei de a gestiona eficient alte activitati în afara celei de baza ;

Surprinderea influentei diferitilor factori asupra modoficarii excedentului brut de exploatare necesita efectuarea unei analize factoriale a acestuia .

Un prim model de analiza pleaca de la volumul total de activitate , exprimat prin productia exercitiului , si de gardul de integrare a productiei :

EBE =Qe · · , unde : reprezinta gradul de integrare a productiei reprezinta ponderea excedentului brut din expoatare în valoarea adaugata. Un alt model de analiza pleaca de la valoarea adaugata obtinuta si pune în evidenta parte ce ramâne la dispozitia

firmei dupa plata salariilor , a impozitelor si a taxelor: EBE = VA ·


unde reprezinta ponderea cheltuielilor cu personalul si a impozitelor si taxelor în valoarea adaugata .

Ratele excedentului brut din exploatare Permit aprecierea modului în care acesta reuseste sa acopere diferitele nevoi de finantare. Cele mai importante rate utilizate sunt :

a) Rata amortizarii

RA = · 100

b) Rata cheltuielilor financiare

R CF = · 100

c) Rata dividendelor

R D = · 100

d) Rata autofinantarii

R AF = · 100

Autofinantarea = Capacitatea de autofinantare - Dividendele platite

In functie de nivelul acestor rate, se fac aprecieri cu privire la repartizarea EBE. Nivelul acestuia trebuie sa fie suficient de mare pentru a asigura :

- mentinerea capitalului tehnic , prin intermediul amortizarii ;

- remunerarea capitalului împrumutat prin intermediul cheltuielilor cu dobânzile ;

- remunerarea capitalului propriu , prin acordarea unor dividende stimulative pentru actionari ;

- dezvoltarea întreprinderii prin capitalizarea unei parti din profitul obtinut [20].

3.1.2 Analiza rezultatului din exploatare

Rezultatul din expolatare reprezinta cea mai importanta componenta a rezultatului total , fiind agregat , în principal , de investitori pentru caracterizarea rentabilitatii economice a activitatii finantate . Nivelul sau se poate determina în doua moduri :

a) Pe baza Contului de Profit si Pierderi , ca diferenta intre veniturile din exploatare si cheltuielile din exploatare :

Re = Ve - Ce

b) Pe baza Situatiei Soldurilor Intermediare de Gestiune , plecând de la excedentul brut din exploatare :

Re = EBE + AVe - A - ACe,

unde : AVe - alte venituri din expolatare ;

A - cheltuieli cu amortizarea si provizioanele ;

ACe - alte cheltuieli din exploatare

si acest indicator poate fi analizat din punct de vedere structural si factorial .

3.1.2.1 Analiza structurala a rezultatului din exploatare

Urmareste surprinderei contributiei diferitelor elemente componente la realizarea acestuia . Astfel structura rezultatului exploatarii poate fi privita din mai multe puncte de vedere :

- pe tipuri de activitati ;

- pe subunitati ale întreprinderii ;

- pe tipuri de produse etc.

Pentru a avea o imagine mai exacta asupra rentabilitatii diferitelor activitati , subunitati sau produse , aceste ponderi se pot compara cu ponderea detinuta de respectivele componente ]n veniturile din expoatare. Astfel , acele componente care au o pondere mare în rezultatul de exploatare si o pondere mica în veniturile din exploatare au un nivel al rentabilitatii superior mediei pe întreprindere , în tipm ce componentele cu o pondere mica în rezultatul din exploatare si o pondere mare în venituri au o rentabilitate inferioara mediei .


3.1.2.2 Analiza factoriala a rezultatului din exploatare

Se poate realiza cu ajutorul mai multor modele de tip multiplicativ :

Re = Vex = Ve Pe = Ns t × Wh × Pe , iar Pe = ,

unde : Pe - profitul mediu de exploatare la un leu venituri din exploatare , respectiv ponderea cifrei de afaceri (CA) , a veniturilor din productia stocata (Vps) a veniturilor din exploatare (AVe) în veniturile de exploatare adica :

ge = · 100 ;

pe - este profitul aferent cifrei de afaceri , productiei stocate , productiei imobilizate , altor venituri din exploatare (Pr , Pps , Ppi , Pav), care revine la un leu cifra de afaceri , venituri din productia stocata , venituri din productia imobilizata , altor venituri din exploatare :

pe = , , , ;

3.2 Analiza rentabilitatii activitatii financiare

Rentabilitatea financiara reflecta gradul de remunerare a capitalului investit într-o întreprindere de catre proprietari . Se poate exprima atât ca forma absoluta , ca marime a profitului net cât si sub forma relativa , ca rata de rantabilitate .

a) Rentabilitatea financiara exprimata ca marime a profitului net , reprezinta partea din profitul brut al exercitiului ce ramâne întreprinderii dupa plata impozitului pe profit .

RNE = RBE - Ip

Ip = PI × 25 %

PI = RBE - VNI + CHND , unde :

- RNE reprezinta rezultatul net (contabil ) al exercitiului

- RBE reprezinta rezultatul brut al exercitiului

- Ip reprezinta impozitul pe profit calculat

- PI reprezinta profitul impozabil

- VNI reprezinta veniturile neimpozabile

- CHND reprezinta cheltuielile nedeductibile

RNE2005 = 18,89 × 25% , RNE2005 = 4,72 (RON)

RNE2006 = 198,75 ×25 % , RNE2006 = 49,68 (RON )

RNE2007 = 441,18 ×25 % , RNE2007 = 110,29 (RON)

Conform reglementarilor actuale în vigoare [21] întreprinderile mari care aplica O.M..F.P. nr. 94/2001 vor trebui sa procedeze la o reconciliere a profitului contabil cu profitul fiscal în vederea exprimarii unor performante reale prin situatiile financiare . În acest scop se vor recunoaste în situatiile financiare creante sau datorii din impozit amânat care vor corecta valoarea impozitului pe profit curent.

Datoriile privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit platibile în perioadele contabile viitoare , în ceea ce priveste diferentele temporare impozabile .

Creantele privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit recuperabile în perioadele contabile viitoare , în ceea ce priveste :

diferentele temporare deductibile

raportarea pierderilor fiscale nefolositoare

raportarea creditelor fiscale nefolositoare

Diferentele temporare sunt diferentele dintre valoarea contabila a unui activ sau a unei datorii din bilant si baza fiscala a acestora . Baza fiscala a unui activ sau a unei datorii este valoarea atribuita acelui activ sau acelei datorii în scopuri fiscale . Împozitul amânat (creanta sau datorie ) apare atunci când :

exista diferente între valoarea contabila si baza fiscala a unei creante sau datorii

aceste diferente sunt reversibile (temporare )

creantele sau datoriile respective fac obiectul impozitarii

Diferentele dintre baza fiscala si valoarea contabila pot fi :

permanente , situatie în care diferentele respective nu fac obiectul impozitului amânat : ex. cheltuielile nedeductibile fiscal în relatia cu bugetul statului (amenzi , penalitati )

temporare care vor genera sume impozabile sau deductibile atunci când valoarea contabila a activului este recuperata respectiv stinsa .

Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil + Diferente permanente + Diferente temporare


b)Rentabilitatea financiara exprimata ca Rata a rentabilitatii capitalului propriu sau Rata rentabilitatii financiare (ROE - din engleza "return on common equity") determinata ca raport între profitul net obtinut de întreprindere (PN) si capitalul propriu (CPR) astfel :

ROE = × 100 , unde

Importanta analizarii acestui indicator rezulta cel putin din urmatoarele considerente :

- indicatorul arata gradul de alocare a fondurilor actionarilor în activitatea curenta , pe de-o parte , precum si eficienta cu care firma angajeaza capitalul actionarilor în afaceri , pe de alta parte .

- indicatorul refelecta totodata rentabilitatea capitalului actionarilor constituind o masura a capacitatii întreprinderii de a plati dividendele cuvenite acestora ;

- indicatorul , permite estimarea câstigurilor pe o unitate de capital investit în actiuni sau profitul care revine proprietarilor pentru investitiile facute în firma .

Rentabilitatea capitalului propriu este o masura combinata a trei facotori si anume : a profitabilitatii (marja profitului MP) , a vitezei de rotatie a activelor (KAB) si a levierului financiar (LF) . Ca urmare fluctuatiile ratei capitalului propriu pot fi explicate printr-o analiza factoriala pe cei trei factori mentionati în cadrul modelului de analiza :

ROE = MP × KAB × LF = × ×

a) Marja profitului (MP) : Un indicator specific performantei financiare este marja profitului care constituie o functie atât a levierului de exploatare cât si a valorii adaugate de-a lungul ciclului de productie , sintetizând câstigurile obtinute din fiecare unitate monetara rezultata din vânzari .

b) Viteza de rotatie a activelor (KAB) : Ratele de performanta a activelor pun în evidenta veniturile si cheltuielile firmei fie pentru a analiza structura costurilor , fie pentru a corela performanta vânzarilor cu volumul activelor utilizate în realizarea vânzarilor . În general , viteza de rotatie a activelor se focalizeaza asupra urmatoarelor tinte :

- în primul rând , indicatorul pune în evidenta eficienta cu care sunt utilizate activele ;

- în al doilea rând , indicatorul reflecta vânzarile realizate de fiecare unitate monetara a activelor utilizate ;

- în al treilea rând , indicatorul prezinta în mod sintetic activele întreprinderii .

c) Levierul financiar : In literatura de specialitate indicatorul mai este denumit si "Factorul de multiplicare a capitalului propriu " [22] . O întreprindere utilizeaza atât fonduri atrase si împrumutate de diverse tipuri cât si fondurile actionarilor . Utilizarea acestor doua categorii de resurse va depinde de atitudinea companiei fata de risc si fata de rentabilitate . În acest sens levierul financiar evidentiaza urmatoarele aspecte :

- în primul rând indicatorul prezinta în mod sintetic datoriile întreprinderii ;

- în al treilea rând levierul financiar reprezinta o masura a încrederii creditorilor în capacitatea întreprinderii de a genera suficient numerar si echivalente ale numerarului necesar pentru rambursarea împrumuturilor .

3.3. Analiza rentabilitatii activitatii extraordinare

Nivelul extraordinar pune în evidenta prin indicatorii sai specifici fluxurile financiare din operatiuni extraordinare . Acest tip de operatiuni are un caracter întâmplator , el neputând fi luat în calcul pentru aprecierea performantelor viitoare ale unei întreprinderi , atât datorita lipsei de regularitate în aparitii cât si datorita sensului foarte alternant (profit / pierdere ) .

Conceptul de "extraordinar" a fost introdus prin noile reglementari în domeniul contabil din tara noastra si anume O.M.F.P. nr. 94/2001 si O.M.F.P.nr.306/2002 , el înlocuind vechiul concept de "exceptional" . Cele doua notiuni difera între ele atât ca forma respectiv titulatura dar mai ales ca fond, diferentele referindu-se la :

Activitatea exceptionala desi caracteriza operatiuni întâmplatoare cum ar fi : cedarea de active , amenzi si penalitati , donatii primite sau oferite , aceste activitati erau în strânsa legatura cu activitatea de exploatare a întreprinderii motiv pentru care noile reglementari le includ în apanajul activitatii extraordinare .

Activitatea extraordinara cuprinde veniturile si cheltuielile prilejuite de evenimente extraordinare .

1. Rezultatul brut extraordinar (RBEX) este un indicator partial care arata volumul rezultatelor obtinute din activitatea extraordinara neinfluentate de amortizarile si provizioanele specifice acestor fluxuri financiare :

RBEX = VBEX - CBEX


în care :

VBEX - veniturile extraordinare (mai putin venituri din provizioane ) si se determina din rulajul creditor al conturilor din grupa 77

CBEX - cheltuieli extraordinare (mai putin amortizarile si provizioanele) si se determina din rulajul creditor al conturilor din grupa 76 .

În ceea ce priveste firma analizata nu putem expune o evolutie a rezultatului brut extraordinar deoarece deoarece pe întreg parcursul activitatii economico - financiare , societatea nu a efectuat operatuiuni prin care sa redea cifric veniturile extraordinare si cheltuielile extraordinare .

2. Rezultatul extraordinar (REX) se calculeaza ca diferenta între veniturile exctraordinare (VEX) si cheltuielile extraordinare (CEX) , si anume :

REX = VEX -CEX

REX 2005 = 29.891,16 - 28.825,12 ; REX2005 = 1.066,04 (RON)

REX 2006= 41.656,48 - 39.189,78 ; REX2006 = 2.466,70 (RON)

REX2007 = 4.735,46 - 4.272,37 ; REX2007 = 463,09 (RON )

Pe baza analizei efectuate asupra Rezultatului extraordinar observam o crestere majora a acestuia de la an la an , interpretata favorabil pentru întreaga activitate a firmei .

Rezultatul extraordinar este un indicator care evidentiaza rentabilitatea unei întreprinderi la nivelul fluxurilor extraordinare . În mod analog se poate realiza o analiza detailata în dinamica si pentru aceasta categorie de rezultate .

3.4. Analiza globala a activitatii

Nivelul global al activitatii evidentiaza cu ajutorul unui sistem de indicatori rezultatele intermediare si finale ale activitatii agentilor economici . În acest sens distingem :

- rezultatul total al exercitiului

- rezultatul care exprima potentialul de finantare

- capacitatea de autofinantare

3.4.1 Analiza rezultatului total al exercitiului

"Rezultatul total al exercitului reprezinta un indicator sintetic prin care se apreciaza sub forma absoluta rentabilitatea unei firme . Analiza acestuia vizeaza doua obiective :

- analiza dinamicii si structurii ;

- analiza factoriala "[23].

3.4.1.1 Analiza dinamicii si stucturii rezultatului total

Analiza dinamicii si structurii rezultatului total al exercitiului tine seama de elementele componente si de sursele sale de provenienta , asa cum sunt ele prezentate în Contul de profit si pierdere . Potrivit acestuia marimea rezultatului total al exercitului (Rt) sau a profitului brut (Pb) se determina ca diferenta intre veniturile totale (Vt) si cheltuielile totale ( Ct), astfel :

Rt (Pb)= Vt - Ct

La rândul lor , veniturile totale se determina prin însumarea veniturilor de exploatare ( Ve), a veniturilor financiare (Vf) si a veniturilor extraordinare (Cex) :

Vt = Ve + Vf + Vex

Ct = Ce + Cf + Cex

Pentru analiza dinamicii profitului brut , se pot calcula modificarile absolute si procentuale intervenite în marimea acestuia în anul curent fata de anul de baza , astfel :

1 - 0

· 100 = I re - 100

" Modificarea absoluta a rezultatului total se explica prin modificarea veniturilor totale si a cheltuielilor totale , ale caror influente se pot calcula cu ajutorul metodei balantiere.

Anlaliza structurala a rezultatului total se poate adânci prin luarea în considerare a influentelor exercitate de modificarea fiecarei categorii de venituri , precum si a categoriilor de cheltuieli aferente"[24] .

Marimea rezultatului total se poate stablili prin însumarea rezultatului de exploatare (Re) cu rezultatul financiar (Rf) si cu rezultatul extraordinar (Rex):



Rt = Re +Rf +Rex = (Ve - Ce ) + (Vf-Cf) + ( Vex -Cex) .

Prin însumarea rezultatului de exploatare cu rezultatul financiar se obtine rezultatul curent (Rc):

Rc = Re + Rf , iar Rt = Rc + Rex .

In procesul de analiza , se pot calcula influentele fiecarei categorii de rezultat în cadrul rezultatului total folosind metoda bilantiera.

De asemenea se poate face o analiza structurala a profitului brut prin calcularea ponderii fiecarei categorii de rezultat în cadrul rezultatului total al întreprinderii , precum si a modificarii acestor ponderi , astfel :

G Re,Rf,Rex = · 100

1 - G 0

În cazul SC ANDEZITUL SA, marimea veniturilor totale , a cheltuielilor totale si a profitului brut (preluate din Contul de profit si pierdere ) sunt prezentate în tabelul urmator :

Indicatori 2005 (RON) 2006 (RON) 2007 (RON)

Modificari

2005 - 2006Venituri totale din care :

- de exploatare

- financiare

- extraordinare

2.994,19

2.989,11

5,07

0

4.211,57

4.165,64

45,93

0

4.794,57

4.735,46

59,10

0

1.217,38

1.176,53

40,85

Cheltuieli totale din care :

- de exploatare

2.975,30

2.882,51

92,78

0

4.012,82

3.918,97

93,84

4.353,39

4.272,37

81,02

1.037,52

1.036,46

1,05

- financiare

- extraordinare

0 0

Rezultatul de exploatare

106,60 246,67 463,09 140,06

Rezultatul financiar

-87,70 - 47,91 -21,91 - 39,79

Rezultatul curent

18,89 198,75 441,18 179,86

Rezultatul extraordinar

0 0

0

Rezultatul total

18,89 198,75 441,18 196,86

Se constata din tabel o majorare cu 196,86 în anul 2006 fata de anul 2005 si 242,42 a profitului brut în anul 2007 fata de 2006 , care în termeni procentuali corespunde unei cresteri de 54,94 % . Cresterea profitului brut s-a datorat majorarii veniturilor totale cu 582,99 si a cheltuielilor totale cu 340,56 , pe ansamblu cele doua influente apreciindu-se favorabil .

Cresterea veniturilor totale s-a datorat majorarii cu 570,81 a veniturilor de exploatare (influenta favorabila). Cresterea cheltuielilor de exploatare a avut o influenta negativa asupra evolutiei profitului brut , determinând scaderea acestuia cu 353,39 influenta care însa nu se apreciaza nefavorabil, având în vedere ca aceasta crestere de cheltuieli a fost recuperata pe seama cresterii superioare a veniturilor din exploatare (570,81 fata de 353,39 RON)

3.4.1.2 Analiza factoriala a rezultatului total

Analiza factoriala a rezultatului total necesita studierea acestuia cu ajutorul unor modele de tip determinist , cere permit stabilirea factorilor ce influenteaza nivelul si evolutia sa , precum si masurarea acestor influente . În acest sop poate fi utilizat urmatorul model :

Pb = Vt × = Vt × Pb , unde Pb = ; gi = · 100 ; Pv = , ,

Pb - profitul mediu ce revine la 1 leu venituri totale ;

gi - ponderea celor trei categorii de venituri (de eploatare , financiare si extraordinare ) în totalul veniturilor ;

Pv - profitul la 1 leu venituri , pe cele trei categorii de venituri .

Pentru aplicarea acestui model , sunt necesare datele din tabelul urmator :

Indicatori 2005 (RON)

2006 (RON)

2007

(RON)Venituri totale din care :

-venituri din exploatare

-venituri financiare

-venituri extraordinare

2.994,19

2.989,11

5,07

0

4.211,57

4.165,64

45,93

0

4.794,57

4.735,46 59,10

0

Profit brut din care :

-profitul de exploatare

-profitul financiar

-profitul extraordinar

18,89

106,60 - 87,70

0

198,75 246,67 - 47,91 0

441,18

463,09

- 21,91

0

Profitul mediu brut la 1 leu

venituri totale

0,00631

0,04719 0,09201

Profitul de exploatare la 1 leu

venituri de exploatare

0,03566

0,05921 0,09779

Profitul financiar la 1 leu venituri financiare

1,72677

1,04314 0,37071

Profitul extraordinar la 1 leu venituri extraordinare

0

0 0

Ponderea veniturilor de exploatare în veniturile totale

99,83 %

98,91% 98,76%

Ponderea veniturilor financiare în veniturile totale

0,17 %

1,09% 1,24%

Cresterea profitului cu 242,42 în anul 2007, fata de anul 2006 se explica pe seama modificarii factorilor cu actiune directa si indirecta , care se calculeaza cu ajutorul metodei substitutiilor în lant :

1. Vt = ( Vt1 - Vt0 ) × Pb0 =(4.794,57 - 4.211,57)× 0,47 = 27.511,51

2. Pb = Vt1 (Pb1 - Pb0 ) = 4.794,57 × (0,9201 - 0,47 ) = 214,89

Se observa ca atât veniturile totale , cât si profitul mediu brut ce revine la 1 leu venituri totale au avut o influenta favorabila asupra modificarii profitului brut al firmei , astfel factorul extensiv (Vt) a condus la o crestere cu 27.511,51 a profitului brut , iar factorul intensiv (Pb) a dus la un spor de 214,89 .

3.4.2 Analiza rezultatelor care exprima potentialul de finantare

Rezultatele ce exprima potentialul de finantare sunt determinate în functie de fluxurile monetare derulate la nivel de întreprindere .Acestea nu se regasesc în Contul de profit si pierdere si nici în Situatia soldurilor intermediare de gestiune , ci numai in tablourile de fluxuri . Cu ajutorul acestor indicatori este caracterizatacapacitatea întreprinderii de a degaja resurse financiare pentru remunerarea capitalurilor investite si sustinerea dezvoltarii viitoare .

Principalii indicatori de rezultate care exprima potentialul de finantare al întreprinderii sunt:

- capacitatea de autofinantare ;

- autofinantarea ;

- valoarea adaugata economica.

3.4.2.1 Analiza capacitatii de autofinantare si a autofinantarii

Capacitatea de autofinantare (CAF) reflecta potentialul financiar de crestere economica a întreprinderii , respectiv sursa interna de finantare generata de activitatea industriala si comerciala a acesteia, destinata sa asigure :

finantarea unor nevoi ale gestiunii curente ;

cresterea fondului de rulment ;

finantarea totala sau partiala a noilor investitii ;

rambursarea împrumuturilor contractate ;

remunerarea capitalurilor investite .

Numita si marja bruta de autofinantare , este un sold rezidual de flux semnificativ pentru întreprindere , care se obtine ca o diferenta între fluxurile de intrare si fluxurile de iesire generate de operatiunile curente de gestiune care lasa la dispozitia întreprinderii resurse proprii ce ramân disponibile pentru finantarea deverselor necesitati : rezultatul exercitiului dupa impozitare si cheltuielile care nu au antrenat plati (amortizari , provizioane ) , dupa deducerea sumelor corespunzatoare participarii salariatilor la profit acordate în conditiile legii .

Acest indicator se determina dupa deducerea impozitului din profitul realizat , iar globalitatea rezida din faptul ca este degajata de intreaga activitate a întreprinderii . Aceasta nu trebuie confundata cu excedentul brut de exploatare , deoarece daca acesta din urma se circumscrie sferei activitatii de exploatare , capacitatea de autofinantare vizeaza toate laturile activitatii întreprinderii (exploatare finciara si extraordinara ).

Capacitatea de autofinantare se poate determina prin doua metode :

- metoda deductiva ;

- metoda aditiva .

Prin metoda deductiva , capacitate de autofinantare se determina placând de la excedentul brut de exploatare (EBE) , la care se adauga alte venituri monetare si se scad alte cheltuieli monetare :

CAF=EBE + Alte venituri monetare - Alte cheltuieli monetare

Sau , CAF = EBE

+ Alte venituri din exploatare *

- Alte cheltuieli din exploatare **

+ Venituri financiare ***

- Cheltuieli financiare ****

+ Venituri extaordinare

- Cheltuieli extaordinare

- Impozitul pe profit .

Daca avem în vedere continutul excedentului brut de exploatare , relatia poate deveni :

CAF = Rezultatul din exploatare

+ Amortizari si provizioane

+ Valoarea neta contabila a elementelor de activ cedate

- Venituri din vânzarea de active

- Subventii pentru investitii virate asupra rezultatului exercitilui

+ Venituri financiare ***

- Cheltuileli financiare ***

+ Venituri extaordinare

- Cheltuieli extraordinare

- Impozit pe profit

* fara veniturile din vânzarea de active si subventiile pentru investitii virate asupra rezultatului exercitului ;

** fara valoarea neta contabila a elementelor de activ cedate ;

*** fara reluari asupra provizioanelor ;

**** fara amortizari si provizioane financiare calculate ;

În esenta capacitatea de autofinantare reprezinta fluxul potential de lichiditati aferet întregii activitati a întreprinderii , rezultat al deducerii din veniturile monetare totale (care presupun încasari ) a cheltuielilor monetare totale (care presupun plati ) .

Prin metoda aditiva , capacitatea de autofinantare se determina prin adaugarea la rezultatul net al exercitului a categoriilor de cheltuieli calculate , dar neplatibile (cheltuieli cu amortizarea si provizioanelor ) si scaderea veniturilor calculate , dar neîncasabile (venituri din provizioane ) , astfel :

CAF = Rezultatul net al exercitiului

+ Cheltuieli calculate

- Venituri calculate


- Venituri din vânzarea de active .

sau , CAF = Rezultatul net al exercitiului

+ Cheltuieli cu amortizarea si provizioanele (de exploatare si financiare ) calculate

- Venituri din provizioane (din exploatare si financiare )


- Venituri din vânzarea de active

- Subventii pentru investitii virate asupra rezultatului exercitiului .

Aceasta metoda simpa si rapida nu explica originea capacitatii de autofinantare si ansamblul fluxurilor de trezorerie care vor naste operatiuni , ci formeaza asupra utilizarii acesteia în mai multe scopuri : acoperirea pierderilor probabile si a riscurilor (provizioanelor ); finantarea cresterii (rezultatul pus în rezerva); remunerarea capitalului propriu (dividende) si rambursarea împrumuturilor .

Nici una dintre cele doua metode de calcul al capacitatii de autofinantare nu are în vedere masura în care veniturile corespund încasarilor , iar cheltuielile platilor . Presupunând ca toate vânzarile sunt încasate pe parcursul exercitiului si toate cheltuielile (cu exceptia amortizarilor ) , sunt platite , se poate calcula capacitatea de autofinantare , identificata , în acest caz , cu fluxul net de trezorerie degajat în cursul exercitului , sau capacitatea de autofinantare încasata.

În majoritatea cazurilor insa , veniturile realizate si cheltuielile angajate nu sunt integral încasate , respectiv platite pe parcursul exercitiului . Cu toate acestea , tinând cont ca fluxurile din decalajeje de încasari si plati sunt în general de scurta durata si sunt compensate

de decalajele exercitiului precedent , se poate afirma ca marimea capacitatii de autofinantare reflecta aproape exact fluxul net de trezorerie degajat în cursul exercitiului curent .

O serie de indicatori utili in aprecierea independentei financiare a întreprinderii se pot stabili pe baza capacitatii de autofinantare :

a) Capacitatea de rambursare a datoriilor financiare (Cr), care reflecta numarul de ani necesari pentru a asigura rambursarea datoriilor financiare pe baza capacitatii de autofinantare anuale degajate de întreprindere ;

Cr =

b ) Rata de finantare a investitiilor (Rf) reflecta proportia în care întreprinderea poate asigura finantarea investitiilor anuale pe seama capacitatii de autofinantare , în situatia în care întreaga suma ar fi alocata în acest scop .

Rf = · 100

c)Rata de acoperirea excedentului brut de exploatare (Rac) reflecta participarea fluxului potential de lichiditati , din activitatea de exploatare , la formarea fluxului total de disponibilitati al întreprinderii :

Rac = · 100

d) Rata de acoperire a rezultatului exercitiului (Rar) se determina ca raport intre capacitatea de autofinantare si rezultatul exercitiului , astfel :

Rar = · 100

e)Rata de acoperire a dividendelor (Rad) exprima raportul dintre capacitatea de autofinantare si dividendele platite actionarilor :

Rad = · 100

Desi sursa de distribuire a dividendelor o reprezinta rezultatul net al exercitiului , o asemenea rata prezinta importanta prin prisma modului de formare a autofinantarii .

Autofinantarea reprezinta o sursa proprie de origine interna , destinata sa acopere nevoile de finantare ale exercitiilor urmatoare , expresie a bogatiei create de întreprindere .

Nivelul sau este determinat de cresterea surselor obtinute din propria activitate a întreprinderii si care vor ramâne în mod permanent la dispozitia acesteia pentru finantarea activitatii viitoare .

Din definitia data , rezulta ca nivelul autofinantarii este dependent de doi factori :

- excedentul de resurse financiare generat de activitatea firmei reprezentat de capacitatea de autofinantare ;

- cota-parte din aceste resurse distribuite actionarilor sub forma de dividende .

Având în vedere cele prezentate , putem afirma ca autofinantarea reprezinta acea parte din capacitatea de autofinantare ramasa disponibila dupa distribuirea dividendelor . Aceasta pune în evidenta aptitudinea reala a întreprinderii de a se autofinanta , dupa deducerea remunerarii actionarilor .

Autofinantarea = Capacitatea de autofinantare - Dividendele platite

În analiza autofinantarii putem distinge trei trepte : minima , de mentinere si de dezvoltare .

Autofinantarea minima cuprinde suma amortizarii si are rolul de a permite mentinerea întreprinderii în stare de functionare . Datorita inflatiei si evolutiei tehnologice , autofinantarea minima nu este suficienta pentru reînnoirea imobilizarilor necesare pastrarii capacitatii de productie existente.

Autofinantarea de mentinere include sursele care vor asigura în viitor acoperirea cheltuielilor necesare mentinerii potentialului productiv si respectiv , pentru reînnoirea imobilizarilor si acoperirea riscurilor de exploatare . Aceasta cuprinde amortizarile reale care permit reînnoirea parcului tehnologic , si provizioanele .

Autofinantarea de dezvolatare cuprinde în plus fata de cea de mentinere , o parte din rezultatul net al exercitiului , care sa permita modernizarea si cresterea capacitatilor de productie . Este o autofinantare de mentinere plus un supliment pentru a pune în opera mijloace mai performante si poate fi însotita de alte surse de finantare (noi aporturi ale actionarilor )

Autofinantarea reprezinta si un excelent indicator de apreciere a performantelor economico-financiare ale firmei , pe lânga rolul sau de crestere a capitalurilor proprii . Astfel , în timp ce indicatori ca : cifra de afaceri , profitul etc. sunt mai mult indicatori cantitativi , autofinantarea reflecta capacitatea întreprinderii de a genera prin eforturi proprii , sursele necesare dezvoltarii viitoare .

Avantajele pe care le ofera autofinantarea întreprinderii sunt urmatoarele :

reprezinta o sursa independenta si relativ stabila de finantare a întreprinderii în anumite situatii conjuncturale nefavorabile ;

este obligatorie pentru finantarea investitiilor (de mentinere , de înlocuire sau de cestere ) cu conditia realizarii unor investitii utile si nu de irosire a resurselor ;

permite reducerea îndatorarii si , implicit , reducerea cheltuielilor financiare ;

confera întreprinderii o anumita autonomie financiara care îi permite acesteia independenta de gestionare fata de organismele financiare si de credit ;

reprezinta un indicator utilizat pentru a masura rentabilitatea capitalurilor proprii , respectiv rentabilitatea financiara ;

asigura premisele pentru atragerea capitalului extern si a finatarilor de pe pietele de capital .

Autofinantarea degajata de întreprindere serveste la aprecierea performantelor întreprinderii , sugerând potentialilor investitori capacitatea acesteia de a utiliza eficient capitalurile încredintate si de a asigura o remunerare stimulativa . Pentru manageri , un nivel ridicat al autofinantarii conduce la cresterea autonomiei financiare a firmei si permite o mai mare libertate în actiunea de realizare a obiectivelor pe termen lung . Pentru creditori , marimea absoluta si relativa a autofinantarii certifica capacitatea de rambursare de catre întreprindere a sumelor împrumutate .

Pe lânga evolutia autofinantarii în marime absoluta , se urmaresc si ratele autofinantarii , si anume :

a) Rata de autofinantare a imobilizarilor corporale (RAIC) masoara partea din investitiile efectuate de o firma pentru procurarea de imobilizari corporale , acoperita prin autofinantare :

RAIC = · 100

Ideal este ca nivelul acestei rate sa tinda spre 100% .

b) Rata de autofinantare a imobilizarilor corporale si financiare (RACF) ia în calcul ansamblul imobilizarilor corporale si financiare achizitionate în cursul perioadei .

RACF = · 100

c) Rata de autofinantare globala (RAFG) pleaca de la premisa ca noile investitii productive antreneaza o crestere a necesarului e resurse pentru finantarea activelor circulante

(variatia nevoii de fond de rulment ) , din care o parte trebuie acoperita prin autofinantare .

Se calculeaza cu relatia :

RAFG = · 100

Cu cât nivelul acestor rate este mai mare , cu atât situatia întreprinderii se apreciaza mai favorabil.

În concluzie , putem aprecia ca sporirea autofinantarii , prin cresterea capacitatii de autofinantare contribuie la consolidarea situatiei financiare a întreprinderii prin cresterea capitalurilor proprii si a libertatii de actiume a managerilor .

Capacitatea de autofinantare reprezinta un flux monetar potential . De multe ori aceasta nu se regaseste într-un flux monetar real datorita decalajului dintre încasari si plati . Acesta din urma reprezinta cash- flow - ul întreprinderii si este determinat atât de nivelul capacitatii de autofinantare , cât si de modificarile intervenite în nivelul stocurilor , al creantelor si datoriilor , de investitiile efectuate si de operatiunile financiare derulate de întreprindere cu proprietarii de capitaluri (actionarii si creditorii ). Astfel , daca în cursul perioadei are loc o crestere a stocurilor si creantelor în detrimentul datoriilor de exploatare , cash-flow-ul este inferior capacitatii de autofinantare , iar daca datoriile de exploatare cresc mai mult decât stocurile si creantele , nivelul cash-flow-ului va fi mai mare decât cel al capacitatii de autofinantare .

Observam ca nivelul cash- flow-ului este dependent pe de o parte , de rentabilitatea activitatii desfaturate , iar pe de alta parte , de modificarile intervenite în elementele patrimoniale de activ si pasiv detinute de întreprindere . De aceea apreciem ca acest indicator face legatura intre cele doua obiective majore ale analizei economico-financiare , respectiv analiza rentabilitatii si analiza echilibrului financiar .

3.4.2.2. Analiza valorii adaugate economice

Urmare a unor deficiente importante ale indicatorilor bazati pe datele contabilitatii financiare , cum ar fi cele referitoare la neluarea în calcul a costului capitalului propriu ti folosirea excesiva a ratelor în analiza economico-financiara , în ultima vreme au fost creati noi indicatori de apreciere a performantelor firmei , la baza lor aflându-se capacitatea întrepriderilor de a crea valoare din activitatea desfasurata . Dintre acestia cei mai cunoscuti sunt reprezentantii de valoarea adaugata economica si valoarea adaugata de piata .

Valoarea adaugata economica (VAE) sau economic value added (EVA) a fost conceputa la sfârsitul anilor 1980 , de catre economistul american Bennett Stewart, fondatorul firmei de consultanta Stern Stewart & Co din SUA .

Ea este definita ca un surplus de valoare ce se degaja din profilul aferent activitatii de exploatare , rezultat dupa acoperirea costurilor aferente capitalurilor investite si se stabileste ca diferenta între rezultatul exploatarii dupa deducerea impozitului pe profit aferent (Pe*) si costul capitalului investit (Cki) astfel :

VAE = Pe* - Cki sau

VAE = Pe* - (Kinv × Rci)

în care : Rci - rata medie a costului capitalului investit ;

Kinv - capitalul investit

Capitalul investit cuprinde ansamblul surselor de finantare utilizate de întreprindere , pentru care trebuie sa asigure remunerarea . Acesta are doua componente : capital propriu si capital împrumutat . În aceste conditii costul capitalului investit în marimi absolute , are doua componente: costul capitalului propriu (dividendele asteptate de actionari ) si costul capitalului împrumutat (dobânzile ce trebuie platite creditorilor ) .

Pornind de la modalitatile de determinare , valoarea adaugata economica poate fi urmarita din doua puncte de vedere :

A . Din punct de vedere economic, când evidentiaza un plus de valoare , ce se formeza dupa ce costul capitalului investit a fost acoperit pe seama profitului net din exploatare . Nivelul indicatorului este influentat de doi factori : nivelul profitului din exploatare dupa deducere impozitului pe profit aferent ; nivelul absolut al costului capitalurilor investite .

B. Din punct de vedere financiar , când reflecta un plus de rentabilitate , obtinuta ca diferenta între rentabilitatea economica a capitalului investit si costul mediu ponderat al acestuia . Factorii de influenta în acest caz sunt : volumul capitalului investit ; rata de rentabilitate economica a acestuia ; rata medie a costului capitalului investit .

Valoarea adaugata economica se bazeaza pe un concept simplu si anume : pentru a crea valoare , trebuie facute investitii care sa aiba o rata de rentabilitate economica superioara ratei costului capitalului investit , pretinsa de catre furnizorii de capitaluri . Daca VAE este pozitiva , se creaza valoare , iar daca VAE este negativa , ea exprima o pierdere de valoare .

Scopul valorii adaugate economice este de a ne indica ce s-a întâmplat cu avutia actionarilor . Conform acesteia daca rentabiliatea economica este superioara costului capitalului investit , valoarea firmei creste si invers .

Cap.4 Analiza rentabilitatii cu ajutorul

ratelor de rentabilitate

Rata rentabilitatii este o marime relativa care exprima gradul în care capitalul , în întregul sau , capitalul propriu sau capitalul permanent , respectiv activele întreprinderii aduc profit sau excedent de exploatare .

În ansamblul indicatorilor economico-financiari , rata rentabilitatii se situeaza printre cei mai sintetici indicatori de eficienta ai activitatii întreprinderii .

Indicatorul rata rentabilitatii , ca indicator de eficienta , poate capata forme diferite , dupa cum se ia în considerare profitul brut sau net , marja comerciala , excedentul de exploatare - la numarator sau dupa cum se schimba baza de reportare , care exprima efortul sau cheltuiala (resurse consumate , capitaluri angajate , costul unui factor din procesul de exploatare sau costul mai multor factori , volumul productiei vândute exprimata în preturi de vânzare , marimea activelor întreprinderii etc. )

Diferitele modele de exprimare ale ratei rentabilitatii au putere informationala diferita , ele oglindind eficienta diferitelor laturi ale activitatii economico - financiare a întreprinderii . Indicatorii construiti în functie de capitalul avansat sau angajat exprima , predominant , interesele investitorilor , în timp ce indicatorii construiti pe baza resurselor consumate exprima preponderent , interesele întreprinderii .

În general ratele de rentabilitate se determina ca raport intre efectele economice si financiare obtinute ( diferite marje de acumulare ) si eforturile depuse pentru obtinerea lor (activ total , capital investit , capital economic etc.)

Putem clasifica ratele de rentabilitate în functie de mai multe criterii , cele mai importante fiind criteriul bazei de raportare si criteriul functional . În afara acestora mai pot exista criterii referitoare la interesele urmarite în exprimarea acestor rate (interesele managerilor , actionarilor , creditorilor etc.) sau la tipul de rezultat ce se afla la numaratorul ratelor .

Dupa criteriul bazei de raportare , se pot distinge :

- ratele de marja sau de structura , care au la numitor un indicator de flux global al activitatii (de exemplu ratele rentabilitatii comerciale );

- ratele de eficienta , care au la numitor mijloacele angajate sau consumate pentru obtinerea rezultatelor .

Dupa criteriul functional , ratele rentabilitatii se pot clasifica în :

- rate ale rentabilitatii economice ;

- rate ale rentabilitatii financiare ;

- rate ale rantabilitatii resurselor consumate ;

- rate ale rentabilitatii veniturilor .

4.1. Rata rentabilitatii economice

Ratele de rentabilitate economica vizeaza , în esenta eficienta capitalului economic alocat activitatii de exploatare a întreprinderii , masoara performantele totale ale activitatii unei firme ,independent de modul de finantare si de sistemul fiscal . Relatia cea mai generala care se foloseste pentru calculul ratei de rentabilitate economica este :

re =

În exprimarea rentabilitatii economice , la numaratoarea fractiei se poate utiliza fie rezultatul exploatarii (profitul din activitatea de exploatare ) , fie excedentul global de exploatare , sau excedentul brut de exploatare , iar la numitor activul total sau o parte a acestuia. Activul total , sau capitalul angajat , cuprinde capitalul economic , imobilizarile în afara exploatarii si financiare , nevoia de fond de rulment în afara exploatarii si disponibilitatile banesti , în timp ce capitalul investit , parte a activului total , cuprinde doar capitalul economic si imobilizarile în afara exploatarii .

Capitalul economic cuprinde imobilizarile utilizate în întreprindere pentru activitatea sa de exploatare si nevoia de fond de rulment , deci , el reflecta o parte a mijloacelor economice ale întreprinderii . Rezulta ca rata rentabilitatii economice poate fi exprimata în mai multe variante .

1.Rata rentabilitatii activelor totale sau a capitalului angajat :

reAT = = = ,

în care :

reAT - rata renatabilitatii activului total ;

AT - activele totale ale întreprinderii ;

Kang - capitalul angajat al întreprinderii (sau activul total ) ;

Kperm - capitalul permanent ;

Ds - datorii pe termen scurt ;

EG - excedentul global (inclusiv subventiile) ;

VAB - valoarea adaugata bruta ;

S - subventii acordate de stat pentru cresteri de preturi si tarife ;

IT - impozite si taxe datorate - total (inclusiv impozitul pe profit );

Cs - cheltuieli salariale .

2. Rata rentabilitatii economice a capitalului investit se determina ca raport între rezultatul total al exercitiului sau rezultatul din exploatare si capitalul investit :

Re = · 100

De nivelul acestei rate sunt interesati , în primul rând investitorii actuali si cei potentiali (actionarii si bancile ) , care o compara cu rentabilitatea unor alte forme de plasament (dobânzile la depozitele bancare , câstigul din plasarea capitalului la alte întreprinderi etc.) , dar si managerii , pentru care un nivel ridicat al acestei rate semnifica o gestiune eficienta a capitalurilor investite . În acest sens ei compara rata rentabilitatii economice cu rata medie a costului capitalului (Rci), putându-se întâlni urmatoarele situatii :

- când Re > Rci înseamna ca activitatea desfasurata degaja o rentabilitate economica superioara costului capitalului , înregistrându-se o valoare adaugata economica pozitiva care va spori valoarea de piata a întreprinderii ;

- când Re < Rci înseamna ca rentabilitatea obtinuta nu poate acoperii solicitarile furnizorilor de capital , înregistrându-se o valoare adaugata economica negativa si o reducere a capitalurilor proprii .

Pentru calculul ratei si a influentelor factorilor , se utilizeaza datele din tabelul de mai jos :

Indicatori 2005 (RON)

2006 (RON) 2007 (RON)

Active imobilizate

857,25 1.149,74 1.446,12

Active circulante

1.036,49 1.112,23 1.443,77

Active totale 1.893,74 2.261,97 2.889,90

Profitul de exploatare

106,60 246,67 463,09

Profitul financiar

- 87,70 - 47,91 - 21,91

Profitul extraordinar

0 0 0

Profitul brut 18,89 198,75 441,18Rata rentabilitatii economice

1,09 % 8,77 % 15,26 %

Veniturile totale 2.994,19 4.211,57 4.794,57

Modificarea absoluta a ratei rentabilitatii economice a activelor în anii analizati este :

Ra = Ra2006 - Ra2005 = 8,77 - 1,09 = 7,68 %

Ra = Ra2007 - Ra2006 = 15,26 - 8,77 = 6,49 %

Se constata o crestere a acestei rate cu 7,68 % si 6,49%, aspect datorat sporirii într-un ritm mai mare a rezultatului exercitiului fata de activele totale .Se observa ca sporirea activelor întreprinderii a condus la o scadere a ratei rentabilitatii economice a activelor , aspect care nu se interpreteaza nefavorabil , deoarece a crescut si profitul brut , influenta favorabila a acesteia devansând-o pe cea negativa a activului total . Totodata se observa ca activitatea financiara a influentat negativ rentabilitatea economica , urmare a cresterii volumului creditelor bancare , cât si ca urmare a diminuarii veniturilor obtinute din dobânzi .

4.2 Rata rentabilitatii financiare

Rentabilitatea financiara reflecta capacitatea întreprinderii de a degaja profit brut sau net prin folosirea capitalurilor proprii .

Rentabilitatea financiara reflecta , pe de alta parte scopul final al actionarilor unei întreprinderi , exprimat prin rata de remunerare a investitiei de capital facuta de acestia în procurarea actiunilor întreprinderii , sau a reinvestirii totale sau partiale a profiturilor ce le revin de drept . De aceea la numitorul raportului vor figura capitalurile proprii sau parti ale acestora , sub forma unor marimi (solduri ) medii. La numarator figureaza de obicei , rezultatul net al exploatarii sau cel al exercitiului (profitul net ) sau rezultatul curent înainte de impozitare , care prezinta în raport cu profitul net al exploatarii , avantajul de a fi mai apropiat de realitatea financiara întrucât elimina incidenta activitatii exceptionale (rezultatul curent este dat de rezultatul exploatarii plus rezultatul financiar ).

Pentru determinarea marimilor ratelor de rentabilitate finaciara , pot fi utilizate urmatoarele relatii generale , în functie de indicatorii utilizati la numaratorul raportului :

Rata rentabilitatii financiare nete =

Rata rentabilitatii financiare =

înainte de impozitare

Randamentul capitalurilor proprii =

Ţinând seama de cele trei relatii generale ale ratelor de rentabilitate financiara , în literatura de specialitate si în practica economico- financiara sunt propuse si folosite mai multe variante ale ratelor de rentabilitate financiara . 2

În plus , este necesar ca rata rentabilitatii economice sa fie superioara costului capitalului împrumutat devenind ineficienta .

În functie de capitalul utilizat în determinarea acestei rate avem :

- rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu ;

- rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent .

4.2.1 Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu

Se poate calcula prin raportarea profitului net (Pn) la marimea capitalului propriu , astfel :

Rf = × 100

Pentru a elimina influenta elementelor extraordinare , cu caracter aleatoriu , care pot avea uneori o pondere semnificativa în cadrul profitului net , este necesar ca , în locul rezultatului net al exercitului dupa impozitare (profitului net) , sa operam cu rezultatul curent al exercitiului . În vederea folosirii valorilor nete , putem deduce marimea teoretica a impozitului pe profit aferent acestui rezultat curent . Din relatia de calcul al acestei rate rezulta ca pentru cresterea nivelului sau este necesar ca profitul net sa creasca într-un ritm superior cresterii capitalului propriu . Pentru evidentierea influentelor celor doi factori , la SC ANDEZITUL SRL, vom folosi datele din tabelul urmator :

Indicatori 2005 (RON) 2006 (RON) 2007 (RON)Capitalul propriu 665,32 990,65 1.642,51 Profitul net 18,89 156,81 371,43Cifra de afaceri 2.774,13 3.575,06 4.216,09Rata rentabilitatii financiare (Rf) 2,83% 15,83% 22,61%Eficienta utilizarii capitalului propriu (Ekpr)

4,169 3,609 2,566

Rata rentabilitatii vânzarilor (Rv)

3,39% 4,37% 8,81%

Constatam ca rata rentabilitatii financiare la firma analizata a crescut în anul 2006 fata de anul 2005 cu 0,98 % iar în anul 2007 fata de anul 2006 , cu 6,78 %, crestere apreciata favorabil .Se constata atât o crestere a capitalului propriu , cât si o sporire a profitului net , ambele influente apreciindu-se favorabil , semnificând o sporire a eficientei utilizarii de catre întreprindere a capitalului propriu . Cresterea eficientei utilizarii capitalului propriu a condus la o majorare a ratei rentabilitatii financiare cu 6,78 % , dupa cum am mentionat si mai sus , acest fapt s-a datorat sporii într-un ritm superior a cifrei de afaceri . De asemenea si rata rentabilitatii vânzârilor a influentat favorail rata rentabilitatii financiare , determinând cresterea acesteia .

Pentru o analiza mai detailata a acestei rate , se impune descompunerea sa într-un produs de doua sau mai multe rate . Un astfel de model tine seama de eficienta utilizarii capitalului propriu (Ekpr) si de rata rentabilitatii vânzarilor (Rv) , astfel :

Rf = Ekpr × Rv = × ×100

4.2.2 Rata rentabilitatii financiare a capitalurilor permanente se calculeaza pe baza relatiei :

Rf = × 100 = × 100 .

Indicatori

2005 (RON)

2006 (RON)

2007 (RON)

Rezultatul exploatarii

106,60 246,67 463,09

Dobânzi 1.015,79 1.079,37 1.049,98Capitalul propriu 665,32 990,65 1.642,51Datorii pe termen mediu si lung

28,52 22,07 12,66

Capitalul 852,63 1.182,60 1.839,92

permanentRata rentabilitatii financiare

24,58% 33,79% 44,82%

Cresterea capitalului permanent în anul 2006 fata de anul 2005 a determinat o reducere a ratei rentabilitatii financiare cu 0,7 % . Aceasta influenta negativa s-a datorat majorarii capitalurilor proprii cu 651,86 (anii 2006-2007) , în timp ce reducerea datoriilor pe termen mediu si lung cu 9,41 a avut o influenta pozitiva . Majorarea rezultatului exploatarii cu 216,42 a avut o influenta pozitiva ducând la cresterea ratei rentabilitatii financiare cu 11,3 % .

Pe ansamblu se observa ca influenta pozitiva a rezultatului exploatarii este mai mare decât influentele negative ale capitalului permanent , si nivelul dobânzilor , ceea ce justifica din punct de vedere economic , atât majorarea capitalului permanent , cât si creditele suplimentare luate de la banci.

În cadrul analizei se poate studia si legatura dintre rata rentabilitatii financiare , rata rentabilitatii economice si rata dobânzii , prin intermediul gradului de îndatorare sau a pârghiei financiare si a cotei de impozit pe profit .

Fiecare dintre aceste categorii de rate exprima modul de finantare a unei forme de capital . Astfel , daca rata rentabilitatii economice exprima eficienta utilizarii capitalurilor investite , rata rentabilitatii financiare si rata dobânzii exprima modul de remunerare a celor doua componente ale acestuia (capitalul propriu si capitalul împrumutat ). În conditiile unei rate a rentabilitatii economice date , orice modificare a raportului dintre capitalul propriu si capitalul împrumutat conduce la modificarea ratei rentabilitatii financiare .

Pentru a exprima legatura dintre aceste trei rate se foloseste relatia :

Rf = [ Re + (Re-Rd) × ] ( 1 - ) ,

unde: Rd - rata dobânzii pentru creditele lunare de la banci ;

D - datorii purtatoare de dobânzi ;

Ci - cota de impozit pe profit ;

- levierul sau pârghia financiara ;

Din aceasta relatie observam ca în functie de raportul care exista între rata rentabilitatii economice si rata dobânzii , efectul de levier financiar va fi pozitiv sau negativ , adica apelarea la credite bancare va conduce la cresterea sau la scaderea rentabilitatii financiare . Astfel :

A ) Daca Re > Rd, apelarea la capitaluri împrumutate va conduce la cresterea rentabilitatii financiare , deoarece efectul de levier financiar va fi pozitiv si va reveni actionarilor (Rf > Re). În acest caz , întreprinderea va avea interesul sa foloseasca cât mai multe împrumuturi pentru a beneficia de efectul de levier financiar , însa pâna la limita riscului de insolvabilitate .

B ) Daca Re = Rd , apelarea la credite nu va avea nici un efect asupra rentabilitatii financiare , nivelul acesteia fiind egal cu cel al rentabilitatii economice (Rf = Re ).

C) Daca Re < Rd , contractarea unor noi împrumuturi va conduce la reducerea ratei rentabilitatii financiare (Rf < Re ) , efectul de levier financiar fiind negativ . În acest caz , activitatea firmei respective se caracterizeaza prin ineficienta si va conduce treptat la decapitalizarea sa .

Deci efectul de levier financiar este pozitiv decât în masura în care rata rentabilitatii economice este superioara ratei dobânzii . Problema fundamentala este de a stii daca eventualele conditii economice nefavorabile pot conduce la reducerea rentabilitatii economice astfel încât sa provoace un efect de levier financiar negativ .

Nivelul ratei rentabilitatii financiare este influentat , în mod considerabil , de modalitatile de finantare a activitatilor firmei , respectiv de structura fianciara . Pentru ca un investitor sa fie interesat sa achizitioneze actiuni la o firma , rata rentabilitatii financiare a capitalurilor proprii trebuie sa fie superioara ratei medii a dobânzii pe piata financiara .

Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu este un indicator elocvent de apreciere a gradului de remunerare a capitalului , dar ea are semnificatii diferite pentru actionari , în functie de numarul de actiuni detinute si de interesele lor în cadrul firmei .

Astfel daca un actionar urmareste realizarea unei investitii pe termen lung în cadrul întreprinderii (de regula actionarul majoritar ) , el nu va solicita o remunerare pe termen scurt a capitalului investit . El va fi multumit cu un nivel mai redus al dividendului , dar va urmarii o capitalizare cât mai mare a profitului , în scopul cresterii valorii firmei pe termen lung .

Actionarii care urmaresc doar efectuarea unei speculatii pe termen scurt (actionarii minoritari), vor fi interesati doar de valoarea dividendelor încasate si mai putin de profitul net total obtinut . De regula aceasta categorie de investitori isi lichideaza participatiile în cadrul firmei imediat dupa trecerea datei de referinta de acordare a dividendelor .

Se observa ca interesele celor doua categorii de actionari sunt opuse în functie de orizonturile de timp avute în vedere pentru investitiile efectuate . Firma poate decide însa si o alta varianta de distribuire a profitului net obtinut , care sa satisfaca atât actionarul majoritar , cât si pe cei minoritari . Este vorba de majorarea capitalului social prin capitalizarea întregului profit sau a celei mai mari parti a acestuia în cadrul companiei si acordarea de actiuni gratuite proprietarilor . În acest fel , actionarii minoritari vor obtine actiuni a caror valoare de piata depaseste nivelul dividendelor pe care le-ar fi obtinut daca firma ar fi decis acordarea acestora , iar actionarul majoritar va fi satisfacut , întucât isi va mentine pozitia în cadrul actionariatului firmei , iar compania nu se decapitalizeza prin iesirea unor fluxuri de lichiditati în contul dividendelor .

4.3 Rata rentabilitatii resurselor consumate

Rata rentabilitatii resurselor consumate (Rc) se exprima ca raport între un anumit rezultat economic si cheltuielile efectuate pentru obtinerea acestuia . Prezinta interes pentru managerii întreprinderii , care trebuie sa asigure o utilizare eficienta a resurselor disponibile . Putem calcula astfel urmatoarele rate :

4.3.1 Rata rentabilitatii cheltuielilor de exploatare (Rce) , cu doua exprimari :

Rce = × 100 si Rce = × 100 ;

în care : Ce - cheltuieli de exploatare ;

A - cheltuieli cu amortizarea ;

Cpe - cheltuieli cu provizioanele de exploatare ;

4.3.2 Rata rentabilitatii cheltuielilor aferente cifrei de afaceri (Rc) , calculata ca raport între profitul aferent cifrei de afaceri a întreprinderii (Pr) si costul productiei vândute :

Rc = × 100 = × 100

Rezulta ca modificarea ratei rantabilitatii resurselor consumate se aplica în mod direct prin modificarea structurii productiei vândute (s) , a costurilor pe produse (c) si a preturilor de vânzare fara TVA pe categorii de produse (p).

Modificarea volumului fizic al productiei vândute pe sortimente (q) nu influenteaza în mod direct asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate deoarece apare si la numarator si la numitor , pe ansamblu influenta sa fiind nula .

In ceea ce priveste modificarea structurii productiei , desi si aceasta apare atât la numarator cât si la numitor , influenta acesteia nu este nula , deoarece la numarator avem structura productiei vândute exprimata cu ajutorul pretului si a costului , în timp ce la numitor avem structura productiei vândute exprimata numai cu ajutorul costului , ori , raportul cost -pret nu este constant pentru toate produsele si deci si cele doua posibilitati de exprimare a structurii sunt diferite .

Cresterea ratei rentabilitatii resurselor consumate poate avea loc prin :

- îmbunatatirea structurii produselor vândute prin cresterea ponderii produselor a caror rata a rentabilitatii resurselor consumate este superioara ratei medii pe întreprindere ;

-reducerea costurilor pe unitatea de produs ;

-cresterea preturilor de vânzare , care poate avea loc numai prin cresterea calitatii produselor si în corelatie cu evolutia raportului dintre cerere si oferta pentru bunurile respective .

Modelul de analiza prezentat are dezavantajul ca furnizeaza informatii în medie la nivelul întreprinderii , fara sa permita o aprofundare a analizei pe produse . Pentru eliminarea acestui dezavantaj , rata rentabilitatii resurselor consumate se mai poate calcula în functie de structura cheltuielilor pe sortimente (gi) si de rata rentabilitatii resurselor consumate pe categorii de produse (ri), astfel :

Rc = = , unde gi = · 100

Prin luarea în considerare a acestor influente se pot face aprecieri mai corecte asupra modificarilor intervenite în rata rentabilitatii resurselor consumate , precum si asupra posibilitatilor de crestere a rentabilitatii la nivelul fiecarui produs .

4.4 Rata rentabilitatii veniturilor

Rata rentabilitatii veniturilor (Rv) exprima profitul total ce revine la 100 lei venituri . Nivelul sau se determina cu relatia :

Rv = · 100

Prin acest model urmarim corelatia dintre dintre dinamica profitului si dinamica veniturilor. Pentru a evidentia influentele factorilor se foloseste metoda substituirilor în lant :

1. Influenta veniturilor totale :

VtRv = · 100 - · 100

2. Influenta profitului total :

PtRv = · 100 - · 100

O situatie favorabila se înregistreaza atunci când profitul creste într-un ritm superior cresterii veniturilor totale .

Pentru analiza factoriala mai poate fi utilizat urmatorul model :

Rv = ,

unde : gi - structura veniturilor totale pe categorii ;

gi = · 100

ri - rata rentabilitatii pe categorii de venituri ;

ri = ; ; · 100

O varianta a a ratei rentabilitatii veniturilor , circumscrisa activitatii de explotare , este rata rentabilitatii comerciale (Rcom) . Aceasta rata exprima efecienta activitatii de comercializare a întreprinderii , ca rezultat al eforturilor de promovare a produselor si mai ales al politicii de preturi aprobate de întreprindere .

Rata rentabilitatii vânzarilor se poate determina sub una din urmatoarele forme :

Rcom = · 100 = · 100

În cadrul acestui model apar ca factori de influenta cifra de afaceri, drept factor cantitativ , determinata la rândul sau , de volumul productiei vândute si de pretul de vânzare fara TVA , si respectiv , excedentul brut de exploatare sau rezultatul brut de exploatare , ca factori calitativi . Pentru întreprinderi mici si mijlocii , care nu au o forta de de piata deosebita sau care se afla pe piete puternic concurentiale , cresterea rentabilitatii vânzarilor se poate obtine mai ales prin sporirea EBE sau RE , ca rezultat al reducerii costurilor de productie , deoarece cifra de afaceri nu poate înregistra cresteri foarte însemnate .

Daca ne vom referi strict la activitatea de productie , si comercializare , adica la profitul aferent cifrei de afaceri , deoarece rezultatul de exploatare poate contine influenta altor elemente , care nu au legatura directa cu cifra de afaceri , rata rentabilitatii comerciale sau a vânzatorilor poate fi exprimata astfel :

Rcom = × 100 = × 100

Rv = =

unde : gi - structura cifrei de afaceri pe produse ;

gi = · 100

ri - rata rentabilitatii comerciale pe produse .

Aceste modele cuprind aceiasi factori de influenta ca si rata rentabilitatii resurselor consumate, situati în aceeasi ordine de conditionare : s , c , p .

Calculul si interpretarea influentelor acestor factori se face în mod asemanator ca si în cazul ratei rentabilitatii resurselor consumate , prin aplicarea metodei substitutiei în lant .

4.5.Analiza rentabilitatii pe produse si pe baza

pragului de rentabilitate

Analiza rentabilitatii pe produse permite cunoasterea profitului si a ratei rentabilitatii pe fiecare sortiment , precum si a cailor prin care se poate actiona în vederea cresterii acesteia . Pentru aprecierea rentabilitatii pe produse se folosesc doi indicatori principali :

- profitul pe categorii de produse ;

- rata rentabilitatii pe categorii de produse .

Profitul pe unitatea de produs (pr) se stabileste ca diferenta între pretul de vânzare fara TVA (p) si costul pe unitatea de produs (c) , adica :

pr = p - c

Nivelul sau este influentat de cei doi factori de baza carora se determina .

Profitul total pe un sortiment (Pr) se determina în functie de cantitatea de produse vânduta din acel sortiment (q) si de profitul pe unitatea de produs , astfel :

Pr = q ( p-c ) = qp - qc

Nivelul sau este influentat de : volumul productiei vândute , costul pe unitatea de produs si pretul de vânzare .

"În cazul analizei rentabilitatii pe produse , trebuie sa se urmareasca si modul de îndeplinire a prevederilor la cei doi indicatori , profitul pe produs si rata rentabilitatii pe produs , punând în evidenta factorii care au determinat abateri fata de program si punând masuri de îmbunatatire a situatiei . De asemenea trebuie studiate si caile principale de crestere a rentabilitatii pe produse , acestea referindu-se la reducerea cheltuielilor pe unitaea de produs , atât pe seama cheltuielilor salariale , si la cresterea preturilor de vânzare , în functie de cresterea calitatii si de evolutia raportului dintre cerere si oferta pentru fiecare produs "[25] .

În activitatea unei firme pot aparea situatii când oferta este mai mare decât cererea , ceea ce impune reducerea volumului productiei . Problema care se pune , într-o astfel de situatie , este de a stabili acel nivel pâna la care întreprinderea poate reduce volumul de activitate , astfel încât sa nu înregistreze pierderi .

"Pragul de rentabilitate , numit si punct critic sau punct de echilibru , reprezinta tocmai acel volum al activitatii ce urmeaza a fi realizat de catre o firma în vederea obtinerii unor venituri care sa permita acoperirea integrala a cheltuielilor efectuate , dar fara a se obtine profit " [26].

Nivelul sau poate fi determinat prin metoda algebrica sau sub forma grafica , precum si prin combinatia celor doua exprimari .

Prin metoda algebrica , pragul de rentabilitate poate fi determinat în unitati fizice sau în unitati valorice , pentru un anumit produs sau la nivelul întregii firme . Stabilirea pragului de rentabilitate pe fiecare produs , în parte este însa posibila numai la firmele unde exista posibilitatea identificarii clare a cheltuielilor fixe pe fiecare produs .

Determinarea pragului de rentabilitate în unitati fizice presupune egalarea functiei veniturilor cu cea a costurilor de exploatare , precum si rezolvarea ecuatiei corespunzatoare :

V = q × p



Ct = Cf + q × cv ,

unde:

V - venituri din exploatare

q - volumul fizic al productiei vândute dintr-un anumit produs

p - pretul de vânzare

C - cheltuielile de exploatare aferente produsului respectiv

Cf - cheltuieli fixe

Cv - cheltuieli variabile pe unitatea de produs .

Întrucât în punctul de echilibru , veniturile sunt egale cu costurile (profitul este zero ), vom obtine :

q cr × p = Cf + q cr × cv

q cr = ,

unde : q cr - volumul productiei dintr-un anumit sortiment corespunzator punctului critic .

Diferenta dintre pretul de vânzare unitar si cheltuielile variabile pe unitatea de produs reprezinta marja cheltuielilor pe unitatea de produs sau marja bruta pe unitatea de produs (mcv). Aceasta arata contributia fiecarei unitati de produs la acoperirea cheltuielilor fixe si obtinerea profitului de exploatare .

De aceea volumul productiei corespunzatoare pragului de rentabilitate se mai poate scrie ca raport între cheltuielile fixe si marja costurilor variabile unitare , adica :

q cr =

Daca întreprinderea îsi propune obtinerea unui anumit nivel al profitului (Pr0) pentru sortimentul considerat , volumul total al productiei care trebuie vândut (qt) pentru a realiza profitul previzionat se determina astfel :

qt = =

Pragul de rentabilitate se poate exprima si valoric (CAcr) , în acest caz numindu-se si cifra de afaceri critica , si poate fi determinat cu formulele :

CAcr = = = (în cazul unui sortiment )

CAcr = = = (în cazul volumului total al productiei )

unde :

rv - rata cheltuielilor variabile (cheltuielile variabile de un leu vânzari sau cifra de afaceri pe produse ) ;

rmv - rata marjei cheltuielilor variabile pe unitatea de produs ;

Cft - cheltuielile fixe totale (aferente volumului total al productiei vândute ) ;

CA - cifra de afaceri totala a firmei ;

Cv - cheltuielile variabile totale ale firmei ;

Rv - rata cheltuielilor variabile totale .

Daca întreprinderea doreste si obtinerea unui anumit profit , marimea totala a cifrei de afaceri care trebuie realizata se calculeaza astfel :

CAt = (în cazul unui sortiment )

CAt = (în cazul volumului total al productiei ).

Analiza rentabilitatii pe baza punctului critic permite si aprecierea gradului sau a coeficientului de utilizare a capacitatii de productie a întreprinderii , prin raportarea volumului productiei aferent punctului critic sau a volumului total al productiei ce trebuie realizat pentru obtinerea profitului previzionat la nivelul capacitatii de productie , astfel :

K = × 100,

unde : Cp - capacitatea de productie a firmei .

Analiza pragului de rentabilitate este operationala pentru o perioada previzionala de un an sau mai putin . Totusi unele costuri nu vor fi acoperite prin veniturile realizate de activitatile pe care le implica , decât în viitor . De exemplu cheltuielile de cercetare - dezvoltare facute într-o anumita perioada vor fi concretizate în produse noi abia peste câtiva ani . De aceea , pentru a fi un instrument de previziune , costurile de exploatare ale unei firme trebuie sa fie puse în concordanta cu veniturile realizate pe aceeasi perioada pentru care se face previziunea .

Desigur analiza pragului de rantabilitate prezinta multe avantaje incontestabile , dintre care mentionam :

permite stabilirea nivelurilor de productie pentru care nu se mai înregistreaza pierderi sau pentru care se obtine un nivel programat al profitului ;

evidentiaza corelatiile dintre evolutia productiei , a veniturilor si a costurilor , grupate în costuri variabile si costuri fixe ;

permite stabilirea gradului de utilizare a capacitatilor de productie în conditiile obtinerii unui anumit profit programat si a cailor sale de crestere ;

permite elaborarea de ipoteze si simulari privind evolutia profitului firmei ;

permite luarea unor decizii privind dimensionarea optima a capacitatii de productie si efectuarea unor investitii pentru dezvoltarea si modernizarea fiecarei firme .

4.6.Analiza rentabilitatii investitiilor de capital

Pentru firmele cotate la bursa , analiza clasica , pe baza indicatorilor prezentati , poate fi completata cu ajutorul unor indicatori specifici . Acestia prezinta ineres , în primul rând , pentru actionarii firmei , dar si pentru investitorii de pe piata financiara .

Unul dintre acesti indicatori este rezultatul net pe actiune (Rna) . Acesta arata cât revine unei actiuni detinute de actionarii firmei din profitul obtinut de acea firma în decursul unei perioade de gestiune :

Rna = × 100 = × 100

Profitul net luat în calcul se considera a fi profitul obtinut dupa deducerea impozitului si a dividendelor preferentiale .

Aceasta rata nu permite efectuarea unor comparatii între firme , datorita modurilor diferite de stabilire a profitului net si , respectiv , a numarului diferit de actiuni care sunt emise de fiecare societate în parte .

În afara câstigurilor obtinute într-o anumita perioada este interesat de cunoscut si valoarea capitalului propriu care revine pe o actiune . Un astfel de indicator este valoarea contabila a capitalului propriu pe actiune , denumit , pe scurt , valoarea contabila pe actiune (Vca) , care se calculeaza astfel :

Valoarea contabila pe actiune =

VCA =

Valoarea contabila a capitalului propriu poate sa difere fata de valoarea de piata a acestuia .

Valoarea de piata a unei actiuni (Vpa) reprezinta un indicator mult mai bunal finalitatii investitiilor efectuate de catre actionari în firma respectiva si se poate calcula prin raportarea valorii bursiere a actiunilor (Vba) la numarul de actiuni comune (Nac) , adica :

Vpa=

Multi investitori sunt interesati de modul în care piata evalueaza profiturile obtinute . Un indicator al modului în care sunt evaluate profiturile este reprezentat de rata pret al actiunii - profit pe actiune (price earnings ratio sau PER). Aceasta rata (denumita si coeficientul de capitalizare bursiera ) compara pretul actiunilor comune cu profitul pe actiune :

PER= × 100 = × 100

PER= × 100 = × 100

Valoarea bursiera a actiunilor (Vba) se determina prin înmultirea valorii de piata a unei actiuni (Vpa) sau a cursului bursier de la închiderea exercitiului contabil cu numarul de actiuni comune existente (Nac) , adica :

Vba=Vpa × Nac

Daca valoarea pe piata a actiunilor reprezinta previziunea actuala a câstigurilor viitoare ale actionarilor comuni si daca câstigurile prezente sunt un indicator al câstigurilor viitoare , aceasta rata exprima de fapt valoarea actuala a unui leu de profit .

Valoarea prezenta a unei actiuni comune este data de catre aprecierea facuta de investitori asupra valorii actuale a cash flow-urilor viitoare pe care le va genera fiecare actiune .

Deoarece CF viitoare ale actionarilor sunt dividendele pe care le vor primi acestia , avem nevoie de un indicator al dividendelor generate de fiecare actiune comuna pentru a evalua CF viitoare pe actiune .

Dividendul pe actiune (Dva) se poate calcula astfel :

Dva =

O alta modalitate de a descrie dividendele platite în decursul unei perioade este data de raportarea acestora la profiturile disponibile actionarilor (profitul net dupa impozitare ) . Aceasta rata este cunoscuta sub denumirea de rata recompensarii prin dividende (Rrd) sau dividend payout ratio si se calculeaza pe baza relatiei :

Rrd = =

De asemenea , randamentul unei actiuni se poate stabili prin raportarea profitului pe actiune (Pra) la cursul unei actinuni sau la valoarea de piata a unei actiuni (Vpa) ,

adica : Ra = × 100

Cursul bursier al actiunilor se considera ca este un bun indicator de estimare a averii sau bogatiei reale a actionarilor , întrucât incorporeaza atât informatii cantitative , cât si date calitative , referitoare la evolutia preformantelor , potentialul de dezvoltare al firmei , calitatea mnagementului , a personalului , imaginei firmei pe piata etc. De asemenea ia în considerare , atât informatii trecute , cât si previziunile investitorilor cu privire la evolutia viitoare a activitatii firmei .

Rata distribuirii dividendelor reflecta politica întreprinderii în materie de repartizare al profiturilor . Astfel o rata scazuta de distributie conduce la reducerea cursului bursier al actiunilor , prin vânzarea actiunilor de catre proprietari . O astfel de politica determina dificultati de finantare prin emisiuni viitoare de noi actiuni , pierderea prestigiului firmei etc. Actionarii ignora însa faptul ca , pe termen lung , o politica de capitalizare a profitului duce la cresterea valorii capitalurilor proprii , preferând beneficii mai reduse pe termen scurt în defavoarea unor beneficii mai mari pe termen lung .

Cap.5 Concluzii si propuneri

Analiza fianciara vizeaza aprecierea situatiei întreprinderii sub aspectul rentabilitate - risc , depistare deficientelor si estimarea posibilitatilor de dezvoltare , având semnifiacatie atât ca procedeu aparte (utilizat în vederea evaluarii situatiei financiare actuale ) , cât si ca procedeu folosit în cadrul celorlalte domenii , pentru examinarea posibilelor urmari ale deciziilor luate .

Desfasurarea normala a activitatii oricarei firme sau întreprinderi , în cadrul economiei de piata , implica obligatoriu asezarea sa temeinica pe principiile efecientei economice , care sa permita nu numai conservarea capitalului sau ci si sporirea acestuia .

O componenta esentiala a desfasurarii unei activitati efeiciente o constituie folosirea cât mai rationala , mai economicoasa a factorilor implicati în procesele respective de productie , cu atât mai mult cu cât caracterul limitat al resurselor se accentueaza tot mai mult .

Menirea stiintei economice consta în oferirea întreprinzatorilor , pe baza unor profunde investigatii stiintifice a unor instrumente care sa permita acestora , organizarea si desfasurarea activitatii cu un consum minim de resurse , sa obtina de pe urma utilizarii acestora un efect util , maxim .

Evaluarea starii economice si financiare a firmelor pe piata concurentiala , reprezinta o directie în care se îndreapta cercetarea în domeniul microeconomic . Aceasta presupune si impune cu necesitate utilizarea unor metode de investigare de o mare rigurozitate stiintifica menite a evidentia cât mai exact gradul de stabilizare economica si financiara a firmelor . Numai pe acesta baza , apoi se pot elabora o serie de strategii pe termen mai lung care sa directioneze un anumit comportament concurential al firmei .

Evidentierea factorilor care contribuie la evolutia fenomenelor si proceselor economice , reprezinta un obiectiv central al conducerii firmelor , care are implicatii directe în dezvoltarea portofoliului de afaceri a firmelor . Aceasta se poate realiza cu ajutorul unor procedee chemate a reflecta pe de o parte factorii de influenta ai fenomenului economic , iar pe de alta parte , de a evidentia contributia cantitativa a acestor factori la modoficarea nivelului fenomenului investigat .

În cazul firmei analizate se observa o crestere treptata în fiecare an a Excedentului Brut din Exploatare , interpretata favorabil pentru desfasurarea întregii activitati a firmei . Pe baza analizei excedentului brut din exploatare se poate determina acea diferenta între venitrile din exploatare si cheltuielile din exploatare, diferenta care poate fi utilizata ca sursa pentru reproductia mijloacelor folosite în ciclul de fabricatie , si totodata pentru finantare .

Cresterea capitalului permanent în anul 2007 fata de anul 2005 a determinat o reducere a ratei rentabilitatii financiare cu 0,7 % . Aceasta influenta negativa s-a datorat majorarii capitalurilor proprii cu 651,86 (anii 2006-2007) , în timp ce reducerea datoriilor pe termen mediu si lung cu 9,41 a avut o influenta pozitiva . Majorarea rezultatului exploatarii cu 216,42 miliarde lei a avut o influenta pozitiva ducând la cresterea ratei rentabilitatii financiare cu 11,03% .

Se constata o majorare cu 196,86 în anul 2007 fata de anul 2006 si 242,42 a profitului brut în anul 2007 fata de 2006 , care în termeni procentuali corespunde unei cresteri de 54,94 % . Cresterea profitului brut s-a datorat majorarii veniturilor totale cu 58,29 si a cheltuielilor totale cu 3,40 , pe ansamblu cele doua influente apreciindu-se favorabil .

Cresterea veniturilor totale s-a datorat majorarii cu 570,81 a veniturilor de exploatare (influenta favorabila). Cresterea cheltuielilor de exploatare a avut o influenta negativa asupra evolutiei profitului brut , determinând scaderea acestuia cu 353,39 influenta care însa nu se apreciaza nefavorabil, având în vedere ca aceasta crestere de cheltuieli a fost recuperata pe seama cresterii superioare a veniturilor din exploatare (570,81 fata de 353,39 RON)

Pe ansamblu se observa ca influenta pozitiva a rezultatului exploatarii este mai mare decât influentele negative ale capitalului permanent , si nivelul dobânzilor , ceea ce justifica din punct de vedere economic , atât majorarea capitalului permanent , cât si creditele suplimentare luate de la banci.

În urma analizei efectuate la SC ANDEZITUL SRL, am constatat o cresterea a profitului dupa fiecare an si o cifra de afaceri consistenta care propulseaza firma în topul societatile mici si mijlocii , si care a cunoscut o dezvoltare rapida intr-un timp scurt .

Pentru a face fata exigentelor pietei si segmentului de consumatori carora i se adreseaza firma trebuie sa ia în considerare urmatoarele aspecte :

diversificarea si cresterea numarului de facilitati si servicii oferite clientilor în scopul cresterii numarului acestora ;

cresterea numarului de proiecte întocmite la solicitarea potentialilor clienti , atragerea si implicare unui numar cât mai mare de reprezentanti ai firmei în proiectele implementate de societate ;

realizarea de parteneriate cu institutii si organizatii din tara si din strainatate , cu scopul multiplicarii actiunilor comune de informare si pregatire a personalului firmei ;

adoptarea unor solutii organizatorice noi necesare activitatilor în sectiunile si departamentele functionale , dezvoltarea activitatilor de consultanta în initierea si derularea afacerilor ;

amplificarea , diversificarea si ridicarea calitatii actiunilor de sprijin si promovare a intereselor firmei , de facilitare a contractelor de afaceri ;

promovarea imginii firmei , prin reclama si publicitate sau prin realizarea de cataloage;

imbunatatirea activitatilor de constatare si solutionare a cauzelor de concurenta neloiala;

minimizarea consumului de resurse sau rationalizarea diferitelor categorii de cheltuieli ;

Bibliografie

1. Batrâncea I. - "Analiza financiara " , Editura Dacia , Cluj Napoca , 2000

2. Batrâncea I. , Lazar I. - "Analiza economico - financiara a întreprinderii " , Editura Intelcredo , Deva , 1997

3. Bugnea A.- "Analiza situatiei financiare a întreprinderii " , Editura Mirton , Timisoara , 2004,

4. Buse L. , Siminica M. , Marcu N. , - "Analiza economico - financiara " , Editura Scrisul Românesc , Craiova , 2003.

5. Cainap I. , Batrâncea I. "Analiza economica si financiara a firmelor industriale " , Univ. "Babes - Bolyai" , Cluj

Napoca , 1993 .

6. Dragota V. , Ciobanu A. , Obreja L. , Dragota M. - "Management financiar " , , Editura Economica , Bucuresti

2003 .

7. Elie Cohen - "Analyse financiere " , Editura Economica , Paris , 1988 ," Analyse financiere " , 2- eme edition , Les

Edition d'Organisation , Paris , 1995

8. Gheorghiu Al. - "Analiza activitatii economice a întreprinderilor ", Editura Didacatica si Pedagogica , Bucuresti ,

1982 .

9. Isfanescu A. , Robu V. - "Evaluarea întreprinderii " , Editura Tribuna Economica , Bucuresti 2001

10. Isfanescu A. , Stanescu C. , Baicusi A. - "Analiza economico - financiara " , Editura Economica , Bucuresti , 1999 .

11. Margulescu D. , coordonator , -"Analiza economico-financiara a întreprinderii" , Editura Tribuna Economica ,

Bucuresti , 1994.

12. Manolescu Gh. - "Management financiar " , Editura Economica , Bucuresti ,1995

13. Niculescu M. - "Diagnostic global strategic ", Editura Economica , 1997 .

14. O .M .F .P. nr. 1752 din 17.11.2005 , pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele

europene , publicat în M.O. nr.1090 din 30.11.2005 .

15. Radu F. "Metode si tehnici de analiza economico -financiara" , Editura Scrisul Românesc, Craiova , 1999.

16. Robu V. , Georgescu N."Analiza economico - financiara " , ASE ,2001

17. Stancu I.- "Finante" , Editura Economica , Bucuresti , 2002

18. Stancu I.- "Gestiunea financiara a agentilor economici " , Editura Economica , Bucuresti , 1994

19. Stanescu C. , Isfanescu A. , Baicusi A. - "Analiza economico - financiara " , Editura Economica , Bucuresti , 1997 .

20. stefanescu C. , Isfanescu A. , Baicusi A . "Analiza economico - financiara " , Editura Economica , Bucuresti , 1996.

21. stefea Petru - " Analiza rezultatelor întreprinderii " , Editura Mirton , Timisoara , 2002.

22. Vâlceanu Gh. , Robu V. , Georgescu N. "Analiza economico - financiara " , Editura Economica , Bucuresti , 2004 .

23. www.mfinante.ro

24. www.bvb.ro

25. www.manager.ro

Judetul: Bistrita - Nasaud Activitatea Cod CAEN: 2862

Unitatea: SC ANDEZITUL SRL Fabricarea uneltelor de mâna , fabricarea pânzelor de

fierastrau pentru masini de prelucrare a lemnului

Adresa: Com.Magura Ilvei Cod Fiscal: 11503845

Nr. Registrul Comertului

J10/83/1994 Simbol: ROCE

Rezultate financiare prezentate comparativ pe anii 2005,2006,2007 Conform OMF nr.94 /2001

2005 2006 2007A.ACTIVE IMOBILZATE 857,25 1.149,74 1.446,12 I.Imobilizari necorporale 4,93 12,80 20,32 II.Imobilzari corporale1.Terenuri si constructii 465,27 658,53 671,802.Instalatii tehnice si masini 372,27 433,21 434,853.Alte instalatii , utilaje si mobilier 5,70 8,11 10,054.Avansuri si imobilizari corporale în curs 8,55 19,67 53,87Total imobilizari corporale 851,80 1.119,53 1.170,58

III. Imobilizari financiare 0,52 17,40 255,21B.ACTIVE CIRCULANTE 1.036,49 1.112,23 1.443,77I.Stocuri1.Materii prime si materiale consumabile 215,94 323,55 319,052.Productia în curs de executie 56,30 91,46 45,163.Produse finite si marfuri 242,61 227,24 199,794.Avansuri pentru cumparari stocuri 10,13 6,30 36,47Total stocuri 524,99 694,08 600,48II.Creante 456,90 393,17 782,47III.Investitii financiare pe termen scurt 0 0 0IV.Casa si conturi la banci 54,59 24,97 60,82C.CHELTUIELI ÎN AVANS 12,30 8,72 3,25D.DATORII CE TREBUIE PLĂTITE INTR - O PERIOADĂ DE UN AN 1.015,79 1.079,37 1.049,98E.ACTIVE CIRCULANTE , RESPECTIV DATORII CURENTE NETE 32,99 41,58 397,04F.TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 693,84 1.012,73 1655,18G.DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN

28,52 22,07 12,66

H.PROVIZIOANE PT RISCURI SI CHELTUIELI 0 0 0I.VENITURI IN AVANS 196,41 178,59 187,99J.CAPITAL SI REZERVE 665,32 990,65 1.642,51Total capitaluri proprii din care 665,32 990,65 1.642,51I.Capital 369,60 369,60 510,17II.Prime de capital 0 0 140,56III.Rezerve din reevaluareSold Creditor 148,28 316,80 299,85Sold debitor 0 0 0IV.Rezerve 133,92 155,98 327,01V. Rezultatul reportatSold creditor 13,50 148,25 364,91Sold debitor 0 0 0VI. Rezultatul exercitiuluiSold creditor 18,89 156,81 371,43Sold debitor 0 0 0Repartizarea profitului 18,89 156,81 371,43

Cont de profit si pierdere prezentat comparativ pe anii 2005,2006,2007 2005 2006 20071.Cifra de afaceri neta 2.774,13 3.575,06 4.216,09Venituri din exploatare 2.989,11 4.165,64 4.735,46Cheltuieli din exploatare 2.882,51 3.918,97 4.272,37Rezultatul din explotareRezultatul din exploatare Profit 106,60 246,67 463,09Rezultatul din exploatare Pierdere 0 0 0Venituri financiare 5,07 45,93 59,10Cheltuieli financiare 92,78 93,84 81,02Rezultatul financiarRezultatul financiar Profit 0 0 0Rezultatul financiar Pierdere 87,70 47,91 21,91Rezultatul currentRezultatul curent Profit 18,89 198,75 441,18Rezultatul curent Pierdere 0 0 0Venituri extraordinare 0 0 0Cheltuieli extraordinare 0 0 0Rezultatul extraordinarRezultatul extraordinar Profit 0 0 0Rezultatul extraordinar Pierdere 0 0 0Venituri totale 2.994,19 4.211,57 4.794,57Cheltuieli totale 2.975,30 4.012,82 4.353,39Rezultatul brutRezultatul brut Profit 18,89 198,75 441,18Rezultatul brut Pierdere 0 0 0Rezultatul netRezultatul net Profit 18,89 156,81 371,43Rezultatul net Pierdere 0 0 0

Rezultatul pe actiune (profit )-de baza 127 106 97-diluat 0 0

[1] F.Radu - Metode si tehnici de analiza economico- financiara , Editura Scrisul Românesc , Craiova , 1999, pag.5

[2] Gh. Vâlceanu , V. Robu , N. Georgescu - Analiza economico - financiara , Editura Economica , Bucuresti , 2004, pag.14

[3] Al. Gheorghiu - Analiza activitatii economice a întreprinderilor , Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti , 1982 , pag.5

[4] C.Stanescu , A. Isfanescu , A. Baicusi - Analiza economico -finaciara , Editura Economica , Bucuresti , 1997 , pag.15

[5] D. Margulescu - Analiza economico - financiara a întreprinderii , Editura Tribuna Economica , Bucuresti , 1994 , pag.188

[6] Ibidem

[7] L. Buse , M . Siminica , N. Marcu - Analiza economico -financiara , Editura Scrisul Românesc , 2003 , pag.189

[8] D.Matis - Probleme privind gestiunea economico -financiara în industria de pielarie si încaltaminte , Editura Sincron , Cluj Napoca , 1997 , pag.41

9 I. Stancu - Gestiunea financiara a agentilor economici , Editura Economica , Bucuresti 1994 , pag.22

[10] A.I. Giurgiu - Mecanismul financiar al întreprinzatorului , Editura Dacia , Cluj Napoca , 1995 , pag. 10-11

[11] I. Cainap , I. Batrâncea - Analiza economica si financiara a firmelor industriale , Universitatea "Babes-Bolyai" , Cluj - Napoca , 1993 , pag. 17

[12] V. Dragota , A. Ciobanu , L. Obreja , M. Dragota - Management financiar , Editura Economica , Bucuresti 2003 , pag.205

[13] L. Buse , M. Siminica , N. Marcu - Analiza economico - financiara , Editura Economica , Bucuresti 1997 , pag . 123

[14] D. Margulescu - Analiza economico - fianciara a întreprinderii , Editura Tribuna Economica , Bucuresti , 1994 , pag.67

[15] I. Stancu - Finante , Editura Economica , Bucuresti , 2002 , pag. 550

[16] A. Buglea - Analiza situatiei financiare a întreprinderii , Editura Mirton , Timisoara , 2004, pag. 139

[17] M.Toma , M.Chivulescu - Ghid pentru diagnostic si evaluare a întreprinderii , Editura CECCAR , Bucuresti , 1994 , pag.74

[18] D. Margulescu - Diagnostic economico - financiar , Editura Romcart , Bucuresti , 1994 , pag.25

[19] A. Isfanescu , V. Robu - Evaluarea întreprinderii , Editura Tribuna Economica , Bucuresti , 2001 , pag. 75

[20] L. Buse - Analiza economico - financiara , Editura Economica , 2005 , pag . 244-246

http://www.scritube.com/economie/ANALIZA-PERFORMANTELOR-ENTITAT32513.php#_ftnref20



















[21] Decizia nr.9/2003 pentru aprobarea solutiilor referitoare la aplicarea unor prevederi legale privind impozitul pe profit , coroborate cu Reglementarile contabile armonizate cu directivele europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate , publicata în M.O. nr. 781 bis. Din 08.11.2003 .

[22] H.G. 704/1993 pentru aprobarea bilantului contabil al agentilor economici

[23] M. Batrâncea , L.M. Batrâncea - Analiza financiara a întreprinderii , Editura Risoprint , Cluj - Napoca 2005 , pag.33

[24] M. Batâncea , L.M. Batrâncea - Analiza financiara a întreprinderii , Editura Risoprint , Cluj Napoca 2005 , pag.35

[25] Stancu I. - Gestiunea financiara a agentilor economici , Editura Economica , Bucuresti , 1994 , pag.22

[26] Petru stefea - Analiza rezultatelor întreprinderii , Editura Mirton , Timisoara , 2002, pag.84







andezitul

Documents

Transcript of andezitul