MOTTO:“ Medicul trece, asistenta ramane. Medicul prescrie, asistenta

executa” – iata de ce indeplinirea obligatiilor care-i revin, la un nivel superior de intelegere si interpretare, ca urmare a pregatiri

sale de baza si tehnico profesionale, constituie aportul remarcabil al asistentei medicale.

Definitie: Pancreatita acuta este o afectiune caracterizata prin autodigestia pancreasului care isi foloseste propriile enzime pentru a se autodistruge. Acest process reprezinta un fapt unic in patologie. In cadru afectiunii se produc modificari morfopatologice ale pancreasului care merg de la edem pana la necroza hemoragica.

Anatomie si Fiziologie

Pancreasul este un organ parenchimatos, situat retroperitoneal, dispus transversal intre cadru duodenal si hilul splinei. Are o forma alungita masoara in lungime 10-12 cm, inaltime 6-8 cm, in grosime 2-4 cm , avand greutatea intre 80-100 g . Din punct de vedere descriptiv, pancreasul reprezinta o extremitate dreapta voluminoasa- capul, o portiune mai stramta-gatul, o portiune alungita-corpul si o portiune terminala, subtiata-coada.

Din punct de vedere topografic si chirurgical pancreasul prezinta doua portiuni distinctive :

Capul, portiunea cea mai voluminoasa, solidara cu potcoava duodenala strabatuta de canalul colector, in raport cu bazinetul renal drept si vasele renale drepte;

Corpul si coada cu raporturi anatomice mai simple, portiunea caudala ajungand in hilul splinei iar posterior la bazinetul renal stang.

Pe fata posterioara a corpului trec vasele splenice, vena splenica totdeauna acoperita de glanda, pe cand artera ajunge si depaseste marginea craniala a pancreasului. La nivelul gatului pancreatic si inapoia lui trec vasele mezenterice superioare.

Pancreasul are trei surse de irigatie arteriala: Artera splenica; Artera hepatica comuna ; Artera mezenterica superioara.

Artera splenica : furnizeaza ramuri “dinti de pieptene” pe jumatatea craniala a corpului si coada pancreasului Artera hepatica : prin intermediul arterei gastroduodenale da doua ramuri cu destinatie pancreatica:

Pancreatico- duodenala dreapta superioara Pancreatica-duodenala dreapta inferioara

Artera mezenterica superioara: da de asemena,doua ramuri pancreatice: Pancreatico –duodenala stanga superioara Pancreatico- duodenala stanga inferioara

Arterele pancreatico-duodenale sunt anostomozale intre ele formand doua arcade comune pancreatico-duodenale( superioara si inferioara), din care pleaca ramuri atat pentru capul pancreasului cat si pentru duoden, fapt ce se explica imposibilitatea rezectiei izolare a capului pancreatic sau a duodenului.

Venele pancreasulu, satelite sistemului arterial, sunt tributare sistemului port, varsandu-se direct in vena porta, fie intr-una din ramurle de origine ale venei porte , vena mezenterica superioara sau vena splenica. Vena porta se formeaza inapoia gatului pancreatic in dreptul vertebrei L2 prin unirea unei vene mezenterice superioara cu trunchiul venos ilieno-mezenteric ( vena splenica unita cu vena mezenterica inferioara) Limfaticele- trunchurile colectoare limfatice dreneaza pancreasul in patru puncte cardinale: la stanga ganglionii hilului splahnic, la dreapta in ganglionii pancreatico-duodenali si subpilorici, superiori ganglioni pancreatici superiori si de-a lungul arterei hepatice, iar la inferior catre ganglioni infra-pancreatici mezenterici superiori aortei. Grupurile ganglionare pancratice primesc limfa si din alte organe si regiuni, spatiul retroperitoneal si peretele posterior, limfaticele intestinale, limfaticele veziculei biliare ale apendicelui. Inervatia pancreasului este mixta: simpatica si parasimpatica. Fibrele simpatice provin din vagul drept. Fibrele vegetative ale acestor nervi ajung la ganglionii celiaci( preponderent cel stang) si de aici prin intermediul plexului celiac la pancreas. Durerea viscerala ete transmisa prin ganglionii celiaci si aferentele splahnice, receptorii nervosi sunt foarte bine reprezentati in fita peritoneala ce acopera pancreasul. Canalele excretorii- pancreasul exocrin are doua canale secretorii: canalul Wirsung ( canalul principal al glandei) si canalul lui Santorini ( canalul accesor). Canalul Wirsung este dispus transversal in marele ax al glandei, strabate pancreasul de la coada la cap si se varsa in portiunea a doua a duodenului printr-un orificiu comun cu coledocul la nivelul ampulei Vater.

Relatiile dintre canalul Wirsung si coledoc prezinta importanta patologica in explicarea unor pancreatite de origine canalara, datorita observatiei OPIE care a emis teoria “canalului comun” , situatie care favorizeaza aparitia necrozei pancreasului. Canalul Santorini este foarte mic , se deschide in duoden la nivelul carunculei mici, situata deasupra caruncei mari. La originea sa, canalul Santorini comunica cu canalul Wirsung.