ANALIZATORIISistemul nervosisiindeplineste rolul de integrare a organismuluiin mediulinconjuratorsi de coordonare a functiilor organelor interne pe baza informatiilor receptionate din mediul externsi din mediul intern. Structurile anatomice care realizeazaaceste functii se numesc analizatori. Analizatorii sunt sisteme complexe care receptioneaza, conducsi transformaexcitatiilein senzatii adecvate.Analizatorii sunt constituiti din trei segmente: periferic, intermediarsi central.a) Segmentul periferic,receptorul, este o celulasau un grup de celule specializate pentru receptionarea variatiei unei anumite forme de energie care reprezintaexcitantul specific.Dupateritoriul de receptie a excitantilor,receptoriise clasificain: exteroceptori, proprioceptorisi interoceptori. Dupadistanta de la care actioneazaexcitantul, receptorii pot fi: de contact (tactili, gustativi etc.)si de distanta(auditivi, olfactivi etc). Receptorii 131b15b pot fi liberi (terminatii nervoase liberesi corpusculi), sau pot fi inclusiinorganele de simt.Ei diferastructural de la un analizator la altul, darintotdeauna transformaactiunea stimululuiin potential de receptor specific, apoiin potential de actiune, influx nervos nespecific.Valoarea potentialului de receptor variazain functie de intensitatea excitantului. Spre deosebire de acesta, la nivelul fibrei nervoase se manifestanumai modularea frecventei potentialului de actiune.b) Segmentul intermediar(calea aferenta) este constituit din neuronii pseudounipolari, din ganglionii spinalisi tracturile ascendente medulare sau din fibrele senzitive ale unor nervi cranieni. Caile aferente trimit colaterale la nuclei ai trunchiului cerebral.c) Segmentul centraleste reprezentat de ariile corticale, unde informatiile sunt transformate, dupapro-cese de analizasi sinteza,in senzatii specifice.1. ANALIZATORUL CUTANATAnalizatorul cutanat are rol in integrarea organismului in mediu si in apararea activa, prin reactiile adaptative generate pe baza excitatiilor prelucrate de SNC si transformate in senzatii tactile, termice si dureroase.a) Segmentul perifericeste reprezentat de receptorii tactili, termicisi durerosi situatiin piele.Pieleaeste organul conjunctivo-epitelial, care acoperaintegral suprafata organismuluisi se continuacu mucoase la nivelul orificiilor. Pielea este constituitadin trei straturi: epiderm, dermsi hipoderm (. 1.).Epidermuleste untesut epitelial pluristratificat cheratinizat.In stratul bazal se aflamelanocite, care secretamelanina, cu rol fotoprotector.Dermuleste untesut conjunctiv dens. La contactul cu membrana bazalaprezintapapile dermice. Stratul profund este cel mai rezistent datoritafibrelor de colagen, reticulinasi elastice prezente aici.Amprentele digitale, utilizatein criminalistica, reprezintaimaginea dispunerii papilelor dermice digitale, caracteristice fiecarui individ.Hipodermuleste untesut conjunctiv lax, cu grupuri de adipocite. Depoziteazatrigliceride, rezerva de grasime subcutanaa organismului.Vascularizatia este mai densain stratul papilar al dermuluisiin portiunea subdermica.In piele se aflaproductiile acesteia: parul cu muschii erectori, glandele sebaceesi sudoripare, precumsi receptorii sensibilitatilor cutanate specifice.Functiile pieliisunt: functia de protectieimpotriva agentilor externi, de excretie (prin glandele sudoripare), de termoreglare (prin vasodilatatie, vasoconstrictie perifericasi secretie sudorala), de depozitare a lipidelorsifunctia de organ de simt,prin receptorii pe careii contine.Sensibilitatea tactilafina,epicriticasau de atingere, este determinatade excitanti care produc deformari usoare ale tegumentului. Sensibilitate tactilamai pronuntataprezintazonele paroase, pulpa degetelorsi buzele.Sensibilitatea tactilapresionalaeste determinatade apasare,iarreceptorii specifici sunt situatiin profunzimea tegumentului.Doua sau mai multe excitatii tactile aplicate simultan sunt receptionate numai dacadistanta dintre punctele excitate este suficient de mare. Fenomenul poartanumele dediscriminare tactila.Sensibilitatea termicaeste neuniformape suprafata tegumentului. Receptorii pentru rece sunt mai numerosi decat cei pentru cald. Intensitatea senzatiei depinde de marimea suprafetei excitatesi de diferenta de temperaturadintre tegumentsi excitant.

. 1.Structura pielii: 1. 2. straturi cornoase; 3. strat granulos; 4. strat poliedric;strat bazal; 6. derm; 7. zonapapilara; 8. zona reticulara; 9. hipoderm; 10. artera; 11. nerv vegetativ; 12. vena; 13. adipocite; 14. glomerulul glandei sudoripare; 1 corpusculul Pacini; 16. nerv senzitiv; 17. canal excretor; 18. folicul pilos; 19. radacina firului de par; 20. glanda sebacee; 21. muschi erector; 22. terminatii nervoase libere; 23. corpuscul Meissner; 24. papila dermica; 2 por; 26. fir de par.Sensibilitatea dureroasa,determinata de excitanti care produc leziuni celulare, se manifesta mai intens la nivelul degetelor, buzelor si varfului limbii. Ladurereategumentara se manifesta o mare capacitate de discriminare, deoarece aceeasi zona a pielii poate fi inervata de mai multi neuroni. Durerea viscerala poate fi determinata si de distensia unui organ. Algoreceptorii sunt mai rari in viscere, motiv pentru care durerea viscerala nu se poate localiza precis.Datorita conducerii pe aceleasi cai medulare a sensibilitatilor dureroase somatice si viscerale, durerea somatica este insotita de reactii vegetative (accelerare a ritmului cardiac, secretie sudorala), iar durerea viscerala este insotita de reflexe somatice (contractia musculaturii abdominale).In tabelul 8 este redata distributia receptorilor, rolul lor si stimulii la care reactioneaza.b) Segmentul de conducere.Caile aferente au fost descrise la functia de conducere a maduvei si lanervii cranieni. In cazul fasciculelor spinobulbare, axonilor deutoneuronilor din bulb li se alatura sifibrelesenzitive ale trigemenului (V).c) Segmentul centralal analizatorului cutanat este localizat in girusul postcentral din lobul parietal (ariile somestezice). Proiectiile tactila, termica si dureroasa dintr-o anumita regiune a corpului se amesteca in aceeasi zona a scoartei de pe emisfera opusa.Pe baza informatiilor din mediul extern, se creeaza senzatii care permit recunoasterea dimensiunilor, formei,greutatiisi consistentei unui corp, a vibratiilor, a diferentelor de temperatura si a unor agenti nocivi. Pe aceasta baza se pot elabora comenzi adecvate, care au ca rezultat reactia de adaptare a organismului. Analizatorul cutanat, impreuna cu analizatorul kinestezic, asigura determinarea pozitiei si deplasarii unor segmente corporale in raport cu altele.Tab.8. Principalele tipuri de receptori cutanati.SENSIBILI

TATETIP DE RECEP

TORIRECEPTORILOCALIZARESTIMULI

tactila fina mecanoreceptoricorpusculi Meissner

Merkel papile dermice

foliculii pilosideformari usoare aletegumentului (atingere)

tactila proto-

paticamecanoreceptoricorpusculi Golgi

Ruffini

Pacinihipoderm presiune, deformaresi intindere a tegume-nului

termicatermoreceptoricorpusculi KrauseRuffiniterminatii ner-voase libere derm

hipoderm

corneea globului

ocular rececald(diferente de temperatura)

dureroasaalgoreceptoriterminatii ner-

voase libereepiderm, foliculi

pilosi, corneenespecifici care deter-mina leziuni celulare

2. ANALIZATORUL KINESTEZICAnalizatorul kinestezic* informeazaSNC despre pozitiasi miscareain spatiu ale corpuluisi ale segmentelor sale, precumsi despre gradul de contractie a muschilor. Pe baza acestor informatii, prelucrate de centrii nervosi superiori, apar senzatiile posturalesi de miscaresi se elaboreazacomenzi care determinatonusul muscularsi contractiile musculare adecvate diferitelor miscari.a) Segmentul periferical analizatorului kinestezic este constituit din proprioceptori situatiin muschi, tendoane, aponevroze, capsule articulare, periostsi pericondru. Numelesi repartitia proprioceptorilor este redatain tabelul 9.Organele tendinoase Golgi (. 2. A) sunt stimulate de cresterea tensiuniiin tendoane, determinatadecontractia musculara.Corpusculii Pacini au ca stimul presiunea exercitataasupra formatiunilor structuralein care se gasesc. Ei sunt sensibili la miscari rapidesi la vibratii.Terminatiile nervoase libere din articulatiisi muschi sunt numai receptori ai dureriisi nu proprioceptori.Tab. 9. Distributia proprioceptorilor.PROPRIOCEPTORILOCALIZARE

Organe tendinoase Golgiin tendoanesi ligamente

Corpusculi Paciniin tendoane, capsule articulare, fascii musculare,ligamente, periost, pericondru

Fusuri neuromusculareprintre fibrele musculare

. 2. A.Organe tendinoase Golgi: 1. fibrasenzitiva; 2. capsulaconjunctiva; 3.fibrede colagen. B.Fus neuromuscular: 1. fibre musculare extrafusale; 2. capsulaconjunctivaa fusului; 3. fibraintrafusala; 4. terminatii nervoase spiralate;fibrein buchet; 6, 7. fibre senzitive; 8. fibre eferente gama; 9. fibre eferente alfa.Cei mai importanti proprioceptori sunt fusurile neuromusculare (. 2. B). Acestea sunt constituite din grupe de 210 fibre intrafusale, cu rol senzitivo-motor, situateintre fibrele musculare obisnuite (extrafusale)si paralel cu acestea. Extremitatile fibrelor intrafusale pot fi prinse pe tendoanesi fibre extrafusale sau numai pe fibre extrafusale. O fibraintrafusalaare extremitati striate contractilesi o portiune centralanecontractila, mai voluminoasa, cu mai multi nucleisi faramiofibrile.Inervatia senzitivaa fusului este formatadin terminatii primare spiralate, situatein zona centrala,si terminatii secundare, fibrein buchet', situate la extremitatile zonei centrale. Terminatiile primare, cucon-ducere rapida, sunt stimulate de gradul deintindere al muschiului.Inervatia motorie, proprie capetelor contractile ale fibrelor intrafusale, estereprezentatade fibre nervoase cu origineain neuronii motori gama medulari, spre deosebire de fibrele extrafusale care sunt inervate de neuronii motori alfa medulari.b) Segmentul de conducereeste reprezentat de:caile nervoase ale sensibilitatii proprioceptive inconstiente, care deservesc activitatea reflexade contractie tonicaa muschilor (au fost studiate la functiile maduvei);caile sensibilitatii proprioceptive constiente, reprezentate de fasciculele spinobulbare, la care se adaugaaferente cerebelo-corticale.c) Segmentul centralil reprezintaariile senzitivomotorii corticale, care marginescsantul central, unde are loc analiza informatiilor aduse pe caile sensibilitatii proprioceptive constientesi transformarea lorin senzatiisi actiuni motorii tonice corective.3 ANALIZATORUL OLFACTIVAnalizatorul olfactiv receptioneaza si prelucreaza informatiile referitoaare la proprietatile chimece ale unor substante odorante, aflate la o anumita distanta fata de organism.a) Segmentul receptoreste format din epiteliul olfactiv constituit din celule receptoare (chemorecep-tori de distanta)si din celule de sustinere incluseinmucoasaolfactiva.Mucoasa olfactivaare o suprafatade 23 cm2si este dispusain regiunea superioaraa foselor nazale (.3.). Celulele receptoare sunt neuroni bipolari senzitivi. Dendritele acestora prezintabutoni olfactivi de la care pleaca68 cili olfactivi receptori, care depasesc celulele de sustineresi patrundin mucusul secretatde celulele glandulare alemucoaseiolfactive (4.).. 3Localizarea mucoasei olfactive1. fosa nazala; 2. cornet nazal superior; 3. mucoasa olfactiva; 4. bulb olfactiv;os etmoid; 6. coane; 7. bolta palatina.

. 4.Structura mucoasei olfactive si caile olfactive1. epiteliu olfactiv; 2. substanta odoranta; 3. mucus; 4. cili olfactivi;buton olfactiv; 6. neuron bipolar olfactiv; 7. celula de sustinere; 8. celula bazala; 9. tesut conjunctiv; 10. glanda mucoasa; 11. nerv olfactiv; 12. lama ciuruita a etmoidului; 13. celule mitrale; 14. bulb olfactiv.Calea olfactiva este formata numai din doi neuroni, protoneuronul fiind celula receptoare.Inflamarea mucoasei nazale in afectiuni respiratorii scade sensibilitatea olfactiva.b) Segmentul de conducere.Axoniineuronilor olfactivi, care constituie protoneuronul caii, strabatinmanunchiuri lama ciuruitaa etmoiduluisi patrundin cutia craniana, formand nervii olfactivi cu traseu pana la bulbiiolfactivi. Aici fac sinapsa cu celulele mitrale, care reprezintadeutoneuroniicaiiolfactive. Axonii acestora se despart: o parte trecin bulbul contralat,iar cealaltaparte formeazatracturile* olfactive, care seproiecteazain cortex.c) Segmentul centraleste reprezentat de paleocortexul olfactiv, aria de proiectie primaraa aferentelorolfactive.Fiziologia analizatorului olfactiv.Analizatorul olfactivare rolin aprecierea calitatii aerului, prevenind patrundereain organism a unor substante nocive. Impreuna cu analizatorul gustativ, analizatorul olfactiv intervinein aprecierea calitatii alimentelorsiin declansarea secretiei salivare.Stimulii specifici sunt reprezentati de substantele volatile, care ajung la receptori odatacu aerul inspirat. Substantele volatile sunt receptionate numai dupadizilvarea lorin pelicula de mucus. Pentru a putea fi receptionate, aceste substante trebuie saaibao concentratie egalasau superioarapragului de excitabilitate.Pragul de excitabilitate reprezintacantitatea minima de substantaodorantacapabilasaprovoace senzatia de miros. Acesta variazain functie de natura substantelor. Intensitatea senzatiei olfactive este proportionalacu concentratia substantei odoranteinaersi depinde de urmatorii factori: gradul de solubilitate a particulelorin lichidul care acoperamucoasa, umiditatea mucoasei, varstasi starea fiziologicaa organismului.Dacasubstantele odorante persistaun timp mai indelungat, apare fenomenul de adaptare.4. ANALIZATORUL GUSTATIVAnalizatorul gustativ receptioneaza si prelucreaza excitatiile determinate de proprietatile chimice ale substantelor sapide * solubile care intra in contact cu mucoasa bucala.a) Segmentul receptoreste reprezentat de mugurii gustativi, raspanditiinintreaga mucoasabuco-faringianasiin mucoasa linguala.Mugurii gustativi (.A) au formaovoida, cu polul bazal asezat pe membrana bazalaa epiteliului lingual. La polul apical prezintaun por gustativ.Intr-un mugure gustativ exista520 celule senzoriale cu cili, care reprezintaformatiunile receptoare.In mucoasa linguala, mugurii gustativi pot fi grupatiin papile gustative (.B). Papilele circumvalate* formeazala baza limbii V-ul lingual, cele fungiforme* sunt raspandite pe varfulsi marginile anterioare ale limbii, iar cele foliate* pe marginile posterioare ale limbii (. 6. A).b) Segmentul de conducere.De la polul bazal al celulelor receptoare pornesc fibrele senzitive ale nervilor cranieni VII, IXsi X. Nervul facial inerveazaprimele 2/3 ale limbii, glosofaringianul treimea posterioara, iar vagul, restul mugurilor gustativi panala epiglota.Protoneuronii* cailor sunt situatiin ganglionii nervilor cranieni VII, IXsi X. Dendritele acestora sunt conectate cu celulele receptoare. Deutoneuronii se aflain nucleul solitar din bulb, unde converg fibrele senzitive ale celor trei nervi cranieni. Axonii acestora, dupaincrucisare, fac sinapsacu cel de-al treilea neuronin talamus.c) Segmentul centraleste reprezentat de aria gustativa, situatala baza girusului parietal ascendent, unde se integreazasensibilitatea gustativacu cea tactila, termicasi dureroasaa limbii, transmisaprin fibreletrigemenului (V).

.A.Mugure gustativ: 1. por gustativ; 2. cili gustativi; 3. celule senzoriale; 4. celule de sustinere;fibre nervoase. B.Papilagustativa:6. suprafata limbii; 7. muguri gustativi; 8. fibre nervoase; 9. glande secretoare.

. 6. A.Distributia pe limbaa tipurilor de papile: 1. papile circumvalate; 2. papile filiforme; 3. papile fungi-forme; 4. radacina limbii;epiglota; 6. amigdalapalatina; 7. amigdalalinguala; 8. corpul limbii.B.Localizarea gusturilor: 9. amar; 10. acru; 11. sarat; 12. dulce.Determinati localizarea pe limbaa receptorilor gustativi specializati, utilizand diferite substante sapide.Fiziologia analizatorului gustativ.Gustul contribuie la aprecierea calitatii alimentelor, prevenind patrundereain organism a alimentelor alterate,si la declansarea secretiilor digestive.Deosebim patru tipuri de senzatii gustative: acru, sarat, dulcesi amar. Ariile linguale ale diferitelor gusturi au localizare specifica, deci mugurii gustativi dobandesc o anumitaspecializare (. 6. B).Pragul de excitabilitate gustativaeste diferit pentru fiecare substanta. Cea mai mare sensibilitate se manifestapentru substantele amare. Intensitatea senzatiei depinde de concentratia substantei dizolvate, denumarul receptorilor excitatisi de temperatura solutiei. Analizatorul gustativ, la fel casi cel olfactiv, se adapteazala actiuneaindelungataa unui excitant.ANALIZATORUL VIZUALCea mai mare parte a informatiilor din mediul exterior este receptionataprin vaz. Vederea are un rol esentialin adaptarea la mediu,in orientarea spatiala,in mentinerea echilibruluisiin activitatile specific umane.a) Segmentul receptoreste inclusin globul ocular. Globul ocular este constituit din:invelisuri, aparatul opticsi receptorul (. 7.).

. 7.Sectiune sagitalaprin globul ocular: 1. sclerotica; 2. muschi drept superior; 3. coroida; 4. corp ciliar;pata galbena; 6. nerv optic; 7. pata oarba; 8.retina; 9. cristalin; 10. iris; 11. umoare apoasa; 12. cornee.Invelisurile globului ocularTunica fibroasa,sclerotica, este o formatiune conjunctiva, albala exterior, cu rol protector. Pe ea se insera musculatura extrinsecaa globului ocular (tab. 10.). Prezintaanterior corneea transparenta, iar posterior este strabatutade nervul optic.Tab. 10. Musculatura extrinsecaa globului ocular.MUSCHI EXTRINSECIINERVATIE

drepti: superior, inferiorsi medial (intern)oblic inferiorfibrele somatice ale oculomotorului (III)

drept lateral (extern)nervul abducens(VI)

oblic superiornervul trohlear(IV)

Tunica vasculara,coroida, este pigmentatasi vascularizata. Are functii troficesi conferainteriorului globului ocular calitatea de cameraobscura. Din ea se constituiein partea anterioarairisulsi corpul ciliar (musculatura intrinseca* netedaa globului ocular) cu fibre circularesi radiare.Tunica nervoasa,retina, cuprinde celulele fotoreceptoare.Aparatul opticcuprinde medii transparente:Corneea transparentaeste nevascularizata, bogat inervataprin terminatii nervoase libere.Umoarea apoasadin camera anterioaraeste un lichid transparent, secretat permanent de proceseleciliaresi drenat prin sistemul venos.Cristalinuleste olentilabiconvexa, transparenta,invelitaintr-o capsulacristaloida. Este situatin spatele irisuluisi legat de corpul ciliar prin ligamentul suspensor. Nu este vascularizatsi nici inervat.Corpul vitroseste un gel transparent. El umple cavitatea posterioaraa globului ocularintre cristalinsi retina.Receptorulesteretina,constituitadin zece straturi celulare (. 8.). Stratul profund, format dincelulepigmentare,are functii de protectiesi metabolice, asigurand sinteza pigmentilor fotosensibili. Al doilea strat cuprinde celulele fotosensibile cu conurisi bastonase.

. 8.Straturile retinei: 1. pigmentar; 2. conuri si bastonase; 3. limitanta externa; 4. granular extern;plexiform extern; 6. neuroni bipolari; 7. plexiform intern; 8. neuroni multipolari; 9. fibre optice; 10.limitantainterna.Celulele cu conuri,aproximativ 7 milioane / retina, predomina in pata galbena (maculata lutea) si constituie in exclusivitatefovea centralis,zona cu acuitate* vizuala maxima.Pigmentul fotosensibil esteiodospina.Celulele cu conuri au rol important in vederea diurna, in perceptarea culorilor si a formelor.Celulele cu bastonase,aproximativ 130 milioane / retina, sunt mai numeroase la periferie, mai putine in pata galbena si lipsesc dinfovea centralis. Pigmentul fotosensibil al acestora esterodopsina.Celulele cubastonase asigura vederea la lumina slaba, vederea nocturna.La nivelul stratuluineuronilor bipolarisi al stratuluineuronilor multipolaridin retina se manifesta procesul deconvergenta.Un neuron multipolar, impreuna cu neuronii bipolari care converg la acesta si cu celulele fotoreceptoare care converg la neuronul bipolar, formeaza ounitate functionala(.9).

. 9.Procesul de convergenta: A.in retina periferica; B.in macula lutea; C.in fovea centralis.Acuitatea vizuala depinde de structura unitatilor functionale asupra carora actioneaza lumina.b) Segmentul de conducere.Primul neuron al caii optice este reprezentat de celulele bipolare din retina. Dendritele acestora sunt conectate cu celulele fotoreceptoare. Al doilea neuron al caii il constituie celulelemultipolare retiniene. Axonii lor formeazanervii optici.Fibrele acestora se incruciseaza partial in chiasma optica, apoi continua sub numelede tracturi opticepana la corpii geniculati laterali metatalamici unde fac sinapsa cu al treilea neuron. Axonii neuronilor metatalamici de releu au proiectie corticala (. 10).Din corpii geniculati se desprind colaterale spre nucleii nervilor cranieniIII, IV, VI,spre maduva cervico-dorsala, spre coliculii cvadrigemeni superiorisi spre SAA. Acestea constituie caile reflexelor optice de orientare, adaptaresi acomodare.c) Segmentul centraleste localizat in lobii occipitali aiemisferelor cerebrale, de o parte si de alta a scizuriicalcarine, unde se afla aria optica primara. In jurulacesteia existazona de asociatie vizuala, care determinarealizarea notiunii de spatiu, necesara in orientaresi recunoastere,si asigura memoria vizuala.Fiziologia analizatorului vizual.Analizatorul vizual permite recunoasterea formei, culorii, luminozitatii, miscarii obiectelorsi aprecierea distantelor.In corelatie cu analizatorii acustic, vestibularsi kinestezic, realizeazaorientareain spatiusi mentinerea echilibrului.Proiectarea imaginii pe retinase datoreazaaparatului optic care, prin procese de refractie, adaptare la intensitatea luminiisi acomodare la distanta, asigurafocalizarea razelor de luminala 24 mminapoia cristalinului, pe directia axului optic, pe pata galbena. Imaginea formataeste reala, mai micasi rasturnata(. 11.).Reamintiti-vade la fizicain ce conditii apare refractia luminiisi precizati fenomenulin cazul mediilor transparente ale ochiului.Procesul vederii este descrisin mai multe faze, care,in realitate, se desfasoaraconcomitent.1. Reflexul de convergentaconstain miscarea concomitentaa celor doi ochi, avand ca urmare modifi-carea pozitiei axeloropticesi reperarea corectaa obiectelorin spatiu,indiferent dedistanta panala obiectsi de pozitiaacestuia.Precizati muschii extrinseci ai fiecarui glob ocular, care realizeaza orientarea ochilor in jos, in sus, la stanga si la dreapta.

. 10.Caile de conducere ale analizatorului vizual:1. camp vizual; 2. glob ocular; 3. nerv optic; 4. chiasmaoptica;tract optic; 6. corpi geniculati laterali; 7. bandeletaoptica; 8. arie vizuala; 9. punte; 10. coliculi cvadrigemeni;11. nuclei ai nervilor cranieni III,IV, VI;12. fibravegetativapreganglionara(III); 13. fibravegetativapostganglionara(III); 14. ganglion ciliar.Campurile vizualealecelor doi ochi se suprapun partial. Zona desuprapunereformeazacampul de vedere binoculara.Prin analizacorticalasi diferentierea impulsurilor din campurile devederemonocularasi binoculara, la care se adaugaimpulsurileproprioceptive de la muschii extrinseciin timpul reflexelorde convergenta, se asiguraaprecierea distantelorfatade obiecte.Fiecare ochivede obiectul subun unghi diferit, generand vederea stereoscopica,in relief.2. Adaptareala intensitatea luminii se realizeazaprin douacategorii deprocese:reactia pupilarasiadaptarea fotochimica.a)Reactia pupilara.Irisulregleazareflex (prin variatia diametrului pupilar) cantitatea de luminaproiectatape retina. Stimulul este lumina, receptorul este retina, caile aferente sunt somatice, iar caile eferente sunt vegetative, simpaticesi parasimpatice.b)Adaptarea fotochimica.La proiectarea luminii pe retina, pigmentii fotosensibili scad cantitativ, fiind descompusiin cantitate direct proportionalacu intensitatea acesteia. La trecerea de la luminalaintuneric, adaptarea dureaza3040 de minute, timpin care se resintetizeazapigmentiisi scade pragul de excitabilitate a celulelor fotoreceptoare.Laintuneric creste cantitatea de pigmenti depozitata, ceea ce are ca urmare scaderea pragului de excitabilitate a celulelor receptoare. Deci, adaptarea la trecerea de laintuneric la luminase petrece mai rapid (maxim 34 min.).3. Acomodarea la distanta(. 12.) este realizatareflex prin actiunea muschilor circularisi radiari ai corpului ciliar, care maresc sau micsoreazaconvexitatea fetei anterioare a cristalinului. Aceste procese duc la modificarea unghiurilor de refractie a razelor luminoase. Atunci cand muschiul ciliar circular este relaxat, ligamentul suspensor, tensionat de muschii radiari, mentine cristalinul aplatizat, realizandu-se adaptarea pentru vederea la distanta. La contractia muschilor circulari, determinatade parasimpatic, ligamentul suspensor se relaxeaza, cristalinul se bombeaza, favorizand vederea obiectelor apropiate.. 11. Formarea imaginii pe retina.. 12.Limitele acomodariiA. ochi emetrop; B. ochi miop; C. ochi hipermetrop; a. distanta minima a vederii clare; b. distanta maxima a vederii clare; 1. vedere clara fara acomodare; 2. distanta vederii clare cu acomodare; 3. distanta vederii neclare.4. Stimularea retineiconstain excitarea receptorilor retinieni de catre radiatiile luminoase.a) Lumina strabate celulele retiniene panala stratul pigmentarsi este absorbitade pigmentii fotosensibili din celulele cu bastonasesi conuri. Celulele receptoare sunt stimulate de radiatii cuprinseintre 390si 760 nm*.b) Scindarea pigmentilor fotosensibili sub influenta luminii,in retinolsi opsina(derivat al vitaminei A),cueliberare de energie.Aceste procese determinacresterea permeabilitatii membranei celulelor receptoare pentru sodiusi aparitia potentialului de receptor.c) Transformarea potentialului de receptorin potential de actiune, care este condus sub formade influx nervos modulat de catre celulele bipolare.d) Refacerea pigmentilor, proces de sintezain care un rol importantil detine vitamina A.

Pentru a provoca excitatia, razele luminoase trebuie saposede o energie suficientasi saactioneze un timp suficient deindelungat.corectarea miopieicu lentile divergente

ochi miop

A.ochi hipermetropcorectarea hipermetropieicu lentile convergente

B.C.astigmatismdatoratastigmatismdatoratneregularitatii corneeideformarii cristalinului. 13.Defectele vederii si corectarea lor1. ochiul normal; 2. defect de sfericitate.ExercitiuCunoscand faptul ca daltonismul este o maladie ereditara determinata de o gena recesiva heterozomala, argumentati de ce boala se transmite cu preponderenta la un anumit sex si care este acesta.Celulele cubastonaseau pragul de excitabilitatesi puterea derezolutiescazute. Celulele cu conuri receptioneazastimul luminosicu intensitate mare (au prag deexcitabilitate ridicat),darinregistreazaculoarea,detaliile si contururile.Teoria tricromaticaYoung Helmholz consideracacelulele cu conuri,pentru vederecromatica, trebuie saaibacel putin treitipuri de pigmentipentru culorile fundamentale: rosu,verde, albastru. Daca celetrei substantefotosensibile sunt descompuse uniform, se percepe culoareaalba.Prindescompunerealor inegalase percep celelalte culori.Vederea este un proces proces indeplinit proportional de cele doua tipuride celule fotoreceptoare in functie de conditiile de luminozitate. Sensibilitatea retinei depinde de natura luminii, intensitatea si durata iluminarii, dimensiunea sursei de lumina, zona retiniana luminata si suprafata acesteia.Defectele vederii.Spre deosebire de ochiul normal (emetrop), la ochii cu deficiente (ametropi) formarea imaginii nu se poate realiza pe pata galbena. Ametropia se datoreaza mai multor factori (.13.)a) Modificarea lungimii axei ochiului sau variatia indicelui de refractieax mai lung sau refractie excesiva, cu formarea imaginii clare inaintea retinei, in cazulmiopiei;ax mai scurt sau refractie slaba, cu formarea imaginii clare inapoia retinei, in cazulhipermetropiei.b) Scaderea elasticitatii cristalinului si a contractilitatii muschilor ciliari, care reduc limitele de acomodare. Afectiunea se numestepresbitismsi este caracteristica persoanelor varstnice.c) Deformari ale corneei si / sau ale cristalinului. Afectiunea poarta numele deastigmatismsi se corecteaza cu lentile cilindrice.d) Absenta partiala sau totala a pigmentilor fotosensibili din celulele cu conuri determina perturbari in perceperea culorilor (daltonismul).RETINETI1. Lipsa vitaminei A dinalimentatiedeterminatulburariale vederii prin diminuarea sintezei de pigmenti fotosensibili. (hemeralopia* sau orbul gainilor).2. Daca frecventa stimulilor depaseste 40/ s, are loc fuziunea imaginilor, fara a percepe discontinuitatea, datorita persistentei imaginilor pe retina. Pe acest principiu se bazeaza cinematografia.6. ANALIZATORUL AUDITIV SI ANALIZATORUL VESTIBULARDin punct de vedere functional, cei doi analizatori sunt independenti, dar anatomic,receptorii ambilor analizatori se aflain urechea interna, iar caile de conducere sunt ramuri ale aceluiasi nerv cranian (VIII).Urechea este constituitadin trei componente: urechea externa, mediesi interna(. 14.).a) Urechea externaeste formatadin pavilionsi conductul auditiv extern. Tegumentul conductului este prevazut cu perisi glande sebacee modificate care secretacerumen, substantacu rol protector.b)Urechea medieeste situataintr-o cavitate a osului temporal. Spre exterior prezintamembrana timpanica, iar spre interior fereastra ovalasi fereastra rotunda.Intre membrana timpanicasi membrana ferestrei ovale se aflalantul de oscioare: ciocanul, nicovalasi scarita. Urechea medie comunicacu faringele prin trompa lui Eustachio.c)Urechea internaeste formatadin labirintul osos, sapatin osul temporal,in interiorul caruia se aflalabirintul membranos.Labirintul osos cuprinde vestibulul, canale semicircularesi melcul osos (cohleea). Labirintul membranos este constituit din utriculasi sacula(in vestibulul osos), canalele semicirculare membranoase (in canalele semicirculare osoase)si melcul membranos sau canalul cohlear (in cohlee).In labirintul membranos se aflaendolimfa.Intre labirintul osossi cel membranos se aflaperilimfa. La baza canalelor semicirculare,in utriculasi saculase aflareceptorii analizatorului vestibular.In canalul cohlear se aflareceptorul analizatorului acustic.

. 14.Structura urechii:A. ureche externa: 1. pavilion; 2. conduct auditiv. B. ureche medie: 3. timpan; 4. ciocan;nicovala; 6. scarita; 7. fereastraovala; 8. os temporal; 9. fereastrarotunda; 10. cameratimpanica; 11. trompa lui Eustachio. C. ureche interna: 12. canale semicirculare osoase; 13. utricula; 14. sacula; 1 rampavestibulara; 16. rampatimpanica; 17. cohlee; 18. nerv vestibulo-cohlear.6.1. Analizatorul auditiva) Segmentul receptor.Cohleea este un canal rasucitin jurul unui ax, columela. Din columelase desprinde lama spiralaosoasa, pe toatalungimea canalului. Aceastasi membrana bazilaracare o continuaimpart canalul spiralin douarampe: vestibulara(care comunicacu vestibulul)si timpanica(care comunicacu fereastra rotunda). Rampele comunicaprin helicotrema, orificiu situatin varful melcului.Canalul cohlear are peretele inferior constituit din lama spiralasi membrana bazilara, iar peretele superior de membrana Reissner (. 1 A).In canalul cohlear, pe membrana bazilara, se aflaorganul Corti, receptorul auditiv (. 1 B). Celulele senzoriale ciliate din structura sa sunt dispuse de o partesi de alta a tunelului Corti, medial pe un rand, lateral pe 24 randuri. Ele suntinsotite de celule de sustinere. Cilii celulelor senzoriale, dupace strabat membrana reticulata, suntin contact cu membrana tectoria. Baza celulelor senzoriale este conectatacu dendrite ale neuronilor din ganglionul spiral Corti din columela.b) Segmentul de coducereare primul neuronin ganglionul Corti. Axonii acestuia formeazaramura cohlearaa nervului cranian VIII. Deutoneuronii caii se aflain nucleii cohleari din bulb. Axonii acestora seincruciseazapartial, formand douafascicule ascendentesi fac sinapsacu cel de al treilea neuronin corpii geniculati mediali din metatalamus. Colaterale se desprind spre coliculii cvadrigemeni inferiori, spre nucleul facialului, spre nucleul oculomotorului, spre substanta reticulatasi spre cerebel (. 16.).c) Segmentul centralse aflain girusul temporal superior. Fiecare organ Corti proiecteazabilateral.Fiziologia analizatorului acustic.Analizatorul acustic capteaza, receptioneazaundele sonoresi creeazasenzatia auditiva. Urechea umanapercepe suneteintre 1620 000 de vibratii/secunda(Hz*). Undele sonore sunt captate de pavilion, concentratein conductsi conduse spre membrana timpanica, a carei vibratie o determina.Sistemul de oscioare din urechea medie preia vibratiile, le amplificasau le atenueaza,si le transmite membranei ferestrei ovale. Miscarile acesteia determinadeplasarea oscilatorie a perilimfei prin rampa vestibulara, helicotrema, apoi prin rampa timpanicapanala fereastra rotundacare asiguramentinerea constantaa presiunii perilimfei.

. 1 A.Sectiune transversalaprin cohlee: 1. rampavestibulara; 2. membranaReissner; 3. canal cohlear; 4. membranatectoria;cilii celulelor senzoriale; 6. organ Corti; 7. membranabazilara; 8. rampatimpanica; 9. ganglion spiral Corti; 10. ramuracohlearaa nervului VIII. B.Organul Corti: 1. membranatectoria; 2. cili; 3. celule senzoriale; 4. celule de sustinere;dendrite ale neuronilor din ganglionul spiral; 6. membranabazilara.

. 16.Caile de conducere ale analizatorului auditiv:1. ganglion Corti; 2. nuclei cohleari bulbari; 3. lemniscuri laterale; 4. coliculi cvadrigemeni inferiori;corpi geniculati mediali metatalamici; 6. SAA; 7. talamus.RETINETI:1.In mediile intens poluate sonor este indicatafolosirea unor mijloace de protectie acustica.2.Functia auditivaprezintao deosebitaimportantasocialain comunicarea interumana.Oscilatiile perilimfei determinaoscilati ale membranei bazilare pe care se aflaorganul Cortisi ale endolimfei, marind sau micsorand distanta dintre celulele receptoaresi membranatectoria(variatii de contact).In urma presiuniiexercitate demembrana tectoria asupra cililorsi a deplasarii organuluiCorti fatade aceasta, se realizeazastimularea celulelorreceptoare,in urma stimularii, aparpotentialelemicrofonice de receptor, care sunt preluatesi transmiseprin fibrele caii de conducere.La frecventeinalte, vibreazamembranabazilarade la baza melcului, iar lafrecvente joase vireazamembrana bazilarade la varf.Amplitudineavibratieieste direct proportionalacu intensitateastimulului.Acuitatea auditivamaximaeste intre10004000 Hz*. Pragul auditiv masuratindecibeli*este zero. Urechea umanapercepesuneteintre 0140 dB.Peste aceastavaloare este afectat organul Corti.Localizarea sursei sonore se realizeaz; datorita diferenteide timpinperceperea biauriculara asunetelor. Intervalul minimnecesarsunetelor este 0,10,6 ms. Aprecierea directiei sursei sonore se face prin miscariale capului si prin analizaspatialavizuala.6.2 Analizatorul vestibulara) Segmentul receptor.Canalele semicirculare membranoase sunt dispuse in trei uri, la 45ounul fata de celelalte, si se deschid in utricula. Deschiderile sunt in numar de cinci, deoarece doua dintre canalele semicirculare se unesc. Fiecare canal are la un capat o dilatare, numita ampula (. 17). In cele trei ampule se afla crestele ampulare.Crestele ampularesunt constituite din celule receptoare ciliatesi celule de sustinere. Cilii celulelor receptoare sunt inglobati intr-o masa gelatinoasa, numitacupula( 18. B).Maculeledin utriculasi sacutaau acelasi tip de epiteliu senzorial.In masagelatinoasacare acoperacilii se aflagranule calcaroaseotolitele. Maculeleconstituie aparatul otolitic (. 18. A).Crestele ampularesi maculetesunt receptoriianalizatorului vestibular. Cresteleampularedeservesc echilibrul dinamic, iar maculele deservesc echilibrul staticsi acceleratia liniara.Celulele receptoareale ambelor formatiuni sunt conectate cu dendrite ale neuronilor din ganglionii Scarpa.

. 17.Dispunerea receptorilor vestibulari:1. canale semicirculare membranoase; 2. ampule; 3. utricula; 4. sacula;ganglion Scarpa; 6. ramuravestibulara; 7. ramuracohleara; 8. ganglion Corti.

. 18. A.Macula: 1. cili; 2. otolite; 3. substantagelatinoasa; 4. celule de sustinere;celule receptoare; 6. fibre nervoase.B.Creastaampulara:1. creasta; 2. cupula; 3. cili; 4. celule receptoare;celule de sustinere; 6. fibre nervoase.C.Cai de conducere ale analizatorului vestibular: 1. ganglion Scarpa; 2. nucleu vestibular; 3. spre cerebel; 4. fascicul vestibulo-spinal;nucleii nervilor cranieni III,IV, VI;6. spre cortex.b)Segmentul de conducereal analizatorului are protoneuroniiin ganglionii Scarpa. Axonii acestora formeazaramura vestibularaa nervului VIIIsi fac sinapsacu deutoneuroniiin nucleii vestibulari din bulb. De aici fibrele se despartin cai directesi colaterale. Calea directaare al treilea neuronin talamus, iar axonii acestuia proiecteazain cortex. Caile colaterale sunt: fasciculul vestibulo-spinal (cale motorie extrapiramidala), fasciculul vestibulo-cerebelos, prin arhicerebel spre nucleul rosusi formatiunea reticulata, fasciculul vestibulo-nuclear, spre nucleii nervilor cranieni III, IV, VI (. 18. C).c) Segmentul centralnu este bine precizat. Diferiti autoriil plaseazain girusul temporal superior sauin girusul parietal ascendent.Fiziologia analizatorului vestibular.Mentinerea pozitiei este asigurataprin modificari ale tonusului muscular, care determinapastrarea proiectiei centrului de greutate al corpuluiin poligonul de sprijin.Crestele ampulare sunt stimulate de accelerarea sauincetinirea miscarilor de rotatie a capuluisi a corpului. Rotirea capului determinadeplasarea endolimfei din canalul semicircular aflatin ul miscarii. Endolimfa,in deplasare contraradirectiei demiscare, antreneazacupula. Aceasta stimuleazacilii celulelor receptoare care descarcapermanentimpulsuri.Lainceputul miscarilor orizontale, verticalesau de rotatie,frecventa acestora creste. Pe baza lor se desfasoarareflexele labirintice de acceleratie, care determinacontractii ale muschilor cefei, corpuluisi membrelor (reflexe de echilibru sau statokinetice).In cazul maculelor, gravitatia face ca otolitii saexercite permanent presiune asupra cililor.In functie de pozitia capului se modificasi modul de actiune a otolitilor asupra cililor, generand presiune sau tensiune. De aici pornesc reflexele de pozitie sau statice,in functie de pozitia capului sau de acceleratia miscarii liniare. Modificarile pozitiei capului influenteazapozitia corpului (postura). Reflexele care determinapostura se numesc reflexe statice sau posturale.Impreunacu analizatorul vestibular,in reactiile de redresare posturalamai sunt implicati analizatorii cutanat, kinestezicsi vizual, cerebelulsi nuclei ai nervilor cranieni III,IVsiVI.Distrugerea labirintului determinainitial tulburari grave ale echilibrului staticsi dinamic. Dupao perioadade timp intervin mecanisme compensatorii proprioceptive, vizualesi cutanate care preiau unele functii ale labirintuluisi determinacorectarea pozitiei corpului.