PROIECT MANAGEMENT

FINANCIAR

Profesor coordonator:Prep. Drd. Anton Sorin Gabriel

-Iaşi, 2008-

AAnaliza naliza ttablouluiabloului ssolduriloroldurilor

iintermediare dentermediare de ggestiuneestiune

Cuprins

1.Introducere ……………………………………………….pag.12. Capitolul IContul de profit şi pierdere..........................................……...pag.2

3. Capitolul IISoldurile intermediare de gestiune.........................................pag.42.1. Marja comercială.............................................................pag.62.2. Producţia exerciţiului.......................................................pag.72.3. Valoarea adăugată............................................................pag.82.4. Excedentul brut de exploatare..........................................pag.11 2.5. Rezultatul exploatării.......................................................pag.122.6. Rezultatul curent ……………………………………….pag.132.7. Rezultatul net al exerciţiului……………………………pag.15

4. Capitolul IIIExemplul 1…………………………………………………pag.16 Exemplu 2............................................................................pag.19

SOLDURI INTERMEDIARE DE GESTIUNE – MODALITATE DE ANALIZĂ A PERFORMANŢEI ÎNTREPRINDERII

Indicatorii utilizaţi în analiza pe baza contului de rezultate, soldurile intermediare de

gestiune oferă informaţii cu privire la profitabilitatea firmei pe diverse paliere. Acestea pot fi

determinate de caracteristici de activitate (de exploatare, financiară, excepţională), dar şi de

monetaribilitate (definind prin acest indicator calitatea elementelor de venituri de a fi încasabile,

respectiv a celor de cheltuieli de a fi plătibile; cu alte cuvinte, de a se manifesta ca nişte fluxuri

monetare, de cash ) sau de participare a anumitor stakeholderi1 la distribuirea rezultatelor

financiare. Utilitatea cunoaşterii acestor indicatori rezidă în faptul că o parte dintre ei sunt

utilizaţi efectiv la întocmirea anumitor documente financiare, atât de analiză, cât şi de

previziune, din categoria cărora se detaşează situaţia fluxurilor monetare degajate de firmă

(echivalentul unui „cash flow statement”), instrument extrem de util managementului financiar al

firmelor româneşti, ales în contextul problemelor legate de lichiditatea anumitor societăţi

comerciale din din tara noastră.

În literatura românească de specialitate se pot identifica mai multe curente de opinie

cu privire la modul de calcul al acestor indicatori. Fiecare dintre aceste modalităţi de calcul poate

fi argumentată din anumite puncte de vedere. Dificultăţile de utilizare a acestora în practică

pentru un neiniţiat pot fi deranjate, intrucât în acest moment se pot regăsi relaţii diferite de

calcul al anumitor indicatori chiar pe parcursul aceleiaşi lucrări.

Deşi la momentul introducerii unor mecanisme de analiză financiare caracteristice

economiei de piaţă în România curentul general de opinie era orientat spre analiza de sorginte

franceză, modul general de gândire a fost influenţat puternic în ultimii ani de spiritul lucrărilor

de specialitate americane, între cele două şcoli apărând de multe ori diferenţe semnificative în

modul de calcul al indicatorilor.

1 Prin stakeholder definim orice agent economic aflat în relaţii cu firma: proprietar, creditor, salariat, manager, furnizor, client, stat, comunitate locală etc.

Capitolul I.Contul de profit si pierdere (Contul de rezultate)

Sintetizând pentru o perioadă dată(de obicei un exerciţiu financiar ), ansamblul fluxurilor

economice generatoare de venituri(ca surse de îmbogăţire) şi cheltuieli(ca surse de sărăcire),

contul de profit şi pierdere arată cum s-a ajuns de la starea patrimonială iniţială la cea finală,

reflectate în bilanţurile de la începutul şi sfârşitul exerciţiului (realizează legătura dintre bilanţul

iniţial şi cel final).

Contul de Profit şi Pierdere are următoarea structurăCHELTUIELI VENITURIII. CHELTUIELI PENTRU EXPLOATARECheltuieli privind mărfurileCheltuieli materialeCheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi Cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilateCheltuieli cu personalulAlte cheltuieli de exploatareCheltuieli cu amortizarea şi provizioanele

I. VENITURI DIN EXPLOATAREVenituri din vânzarea mărfurilor (a)Producţia vândută (b)Cifra de afaceri (a+b)Venituri din producţia stocată (SF-Si) (c)Venituri din producţia de imobilizări (d)Producţia exerciţiului (b+c+d)Venituri din subvenţii de exploatareAlte venituri privind exploatareaVenituri din provizioane privind exploatarea

REZULTATUL DE EXPLOATARE(I -II)IV CHELTUIELI FINANCIAREPierderi din creanţe legate de participaţiiCheltuieli privind titlurile de plasament cedate*1Cheltuieli din diferenţe de curs valutarCheltuieli privind dobânzileAlte cheltuieli financiareCheltuieli privind amortizările şi provizioanele

III. VENITURI FINANCIAREVenituri *2 din participaţii, alte imobilizări financiare şi creanţe imobilizateVenituri din titluri de plasament*3Venituri din diferenţe de curs valutarVenituri din dobânziAlte venituri financiareVenituri din provizioane

B. REZULTATUL FINANCIAR (III-IV)C. REZULTATUL CURENT AL EXERCIŢIULUI(I+III-II-IV)

VI. CHELTUIELI EXCEPŢIONALEOperaţiile de gestiuneOperaţiile de capitalAmortizări şi provizioane

V. VENITURI EXCEPŢIONALEOperaţiile de gestiuneOperaţiile de capitalAmortizări şi provizioane

D. REZULTATUL EXCEPŢIONAL(V-VI)VIII. CHELTUIELI TOTALE (II+IV+VI) VII. VENITURI TOTALE

E. REZULTATUL BRUT AL EXERCIŢIULUI(VII-VIII)IX. IMPOZIT PE PROFIT

F. REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI (E-IX)*1 diferenţele nefavorabile dintre valoarea contabilă a titlului de plasament şi preţul de

cesiune;

*2 dividende aferente titlurilor de participare, dividende aferente titlurilor imobilizate ale

activităţii de portofoliu şi alte imobilizări financiare, dobânzi aferente creanţelor imobilizate.

*3 venituri nete rezultate din vânzarea titlurilor de plasament, respectiv diferenţa

favorabilă dintre valoarea contabilă a titlurilor de plasament şi preţul de cesiune al acestora.

1.Principalele componente ale contului de profit si pierdere

Contul de rezultatele se descompune în trei blocuri de importanţă inegală:

De exploatare. Este activitatea recurentă a întreprinderii, rezultatul meseriei sale.

Rezultatul exploatării permite compararea a două întreprinderi cu aceeaşi activitate indiferent de

modul de finanţare a acestei activităţi

Financiar. Este contul de finanţare a activităţii. Contul de finanţare a activităţii poate fi

în funcţie de decizia de producţie (de exe., o puternică substituire a capitalului cu munca şi

investiţii importante ). Rezultatul financiar este de asemenea în funcţie de istoricul întreprinderii.

O întreprindere cu tradiţie, care a acumulat rezultate pozitive importante şi deci rezerve

financiare va avea un rezultat financiar pozitiv. O întreprindere recentă va fi puternic

îndatorată(slăbiciunea capitalurilor proprii, creşterea puternică a necesarului de fond de rulment

de exploatare datorită creşterii rapide a activităţii).

Rezultatul financiar puternic negativ înseamnă întotdeauna dezechilibre bilanţiere, dar nu

neapărat o întreprindere a cărei sănătate este periclitată, dinamismul economic creând adesea

dezechilibre financiare (importanţa datoriilor financiare în capitalurile permanente sau

dezechilibrul FRNG -NFR).

Excepţional. Rezultatul excepţional este nerecurent, el fiind în general puţin semnificativ

în activitatea exerciţiului. Există, cu toate acestea, cazuri ce pot fi analizate; de exemplu,

cesiunea importantă de imobilizări (ramură de activitate) va conduce la apariţia unor probleme

de recurenţă a rezultatului de exploatare. Penalităţile importante înscrise în rândul cheltuielilor

excepţionale pot fi efectul unor disfuncţionalităţi.

Capitolul II.

Soldurile intermediare de gestiune

Structurarea contului de profit şi pierdere pe cele trei tipuri de activităţi permite degajarea

unor solduri de acumulări băneşti potenţiale, destinate să îndeplinească o anumită funcţie de

remunerare a factorilor de producţie şi de finanţare a activităţilor viitoare, denumite solduri

intermediare de gestiune (SIG). Realizarea acestui obiectiv presupune o tratare prealabilă a

contului de profit şi pierdere pentru a pune în evidenţă modul de funcţionare şi rentabilitatea

întreprinderii ca marjă comercială, producţie a exerciţiului. Valoarea adăugată, excedentul brut

de exploatare, rezultat al exploatării, rezultat curent şi rezultat net al exerciţiului.

Fig. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune 2

CHELTUIELI VENITURI SIGCostul de cumpărare a mărfurilor vândute

Vânzări de mărfuri Marjă comercială

sau variaţia în minus (reducerea stocurilor)

Producţia vândutăProducţia stocată(Sf-Si)Producţia imobilizată

Producţia exerciţiului

Consumuri provenind de la terţi

Producţia exerciţiului Marja comercială

Valoarea adăugată (1)

Impozite, taxe, vărsăminte asimilateCheltuieli cu personalul

Valoarea adăugatăSubvenţii de exploatare

Excedentul brut sau insuficienţa brută de exploatare (2)

sau Insuficienţa brută de exploatareAmortizări şi provizioane calculateAlte cheltuieli de exploatare

Excedentul brut de exploatareReluări asupra provizioanelorAlte venituri din exploatare

Rezultatul exploatării (profit sau pierdere) (3)

sau Rezultatul exploatării (Pierdere)Cheltuieli financiare

Rezultatul exploatări (profit)Venituri financiare

Rezultatul curent(profit sau pierdere) (4)

sau Rezultatul curent(Pierdere)Cheltuieli excepţionaleImpozit pe profit

Rezultatul curent (Profit)Venituri excepţionale

Rezultatul net al exerciţiului(profit net sau pierdere) (5)

Soldurile intermediare de gestiune reprezintă, de fapt, palierele succesive în formarea

rezultatului final. Construcţia indicatorilor se realizează în cascadă pornind de la cel mai

cuprinzător( producţia exerciţiului + marja comercială) şi încheind cu cel sintetic (rezultatul net

2 Georgeta Vintilă – Gestiunea Financiară a Întrepriderii, Ed Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005, p. 81.

al exerciţiului). Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul gestiuni financiare la treapta

respectivă de acumulare.

Fig. Cascada soldurilor intermediare de gestiune3

Activitatea comercială Activitatea industrială

Marja comercială

Producţia exerciţiului

Marjacomercială

Producţia vândută

Producţia stocată

Producţiaimobilizată

Consumuri de la terţi VALOAREA ADĂUGATĂ

Subv. de exploatare

2.1. Marja de profit

3 Georgeta Vintilă – Gestiunea Financiară a Întrepriderii, Ed Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005, p.82.

Vânzări de mărfuri

Marja comercială

Cumpărări de mărfuri –variaţia stocurilor de mărfuri

Impozite şi taxe

Chelt.cupersonalul

Excedentul Brut de

Exploatare

Alte venituri de expl. Şi Venit din provizioane

Alte ch. de explo.Amortizare şi prov. calculate

REZULTATUL DIN EXPLO

(Profit)

Venituri financiare

Chelt.Financiare

REZULTATULCURENT(Profit)

Venit. Excepţionale

Chelt.excepţionale

Impozit pe profit

REZULTATUL

NET(Profit)

Marja comercială(adaosul comercial) permite întreprinderilor de comerţ să determine

rezultatul degajat din vânzările de mărfuri. Vizează în exclusivitate întreprinderile cu activitate

mixtă, industrială şi comercială.

Excedentul vânzărilor de mărfuri în raport cu costul de cumpărare al acestora

reprezintă marja comercială. Costul de cumpărare al mărfurilor vândute (revândute) include

preţul de cumpărare (preţ fără TVA) majorat cu cheltuielile accesorii de cumpărare şi corectat cu

variaţia stocurilor de mărfuri. Marja comercială este principalul indicator de apreciere a unei

activităţi comerciale. Dacă cifra de afaceri realizată, este indicator de volum a activităţii, suma

marjei comerciale, generată de cifra de afaceri realizată, este indicatorul indispensabil pentru

aprecierea gestiuni unei întreprinderi comerciale. Practica demonstrează că, două întreprinderi cu

activitate comercială pot realiza, cu aceiaşi cifră de afaceri, marje comerciale diferite. Ori marja

comercială constituie singura resursă veritabilă a întreprinderi comerciale. Analiza tendinţei în

timp a ratei marjei comerciale(marja comercială /cifra de afaceri) şi compararea acesteia cu cele

înregistrate de alte întreprinderi, din acelaşi sector, constituie elementele de bază în evaluarea

performanţelor financiare ale acestor întreprinderi.

Mărimea marjei comerciale este un element care trebuie apreciat în funcţie de tipul

politicii de vânzarea promovare de întreprindere. Pentru aprecierea oportunităţii politicii

comerciale promovată de întreprindere, marja comercială trebuie descompusă pe produse sau

evidenţiată pe ramuri de activitate. Variaţia marjei trebuie explicată în funcţie de rotaţie

stocurilor, ştiut faptul că reducere a marjei ar trebui, în mod normal, să fie compensată printr-o

creştere a vânzărilor, care conduce, în principiu la o reorientare a politicii comerciale.

Marja comercială se constituie ca un indicator de bază pentru studiile previzionale,

permiţând determinarea pragului de rentabilitate, sau punctul critic al unei activităţi comerciale

(cheltuieli fixe /marja comercială unitară).

În mod similar, şi cu semnificaţie apropiată, întreprinderile industriale, pot calcula un

indicator denumit marja asupra consumurilor materiale, ca diferenţă între producţia exerciţiului

şi consumurile. Această marjă este cu atât mai semnificativă cu cât producţia imobilizată este

mai redusă şi consumul de materiale important.

Primul sold intermediar de gestiune este de fapt insuficient pentru a analiza activitatea

unei întreprinderi cu activitatea pur comercială. Aceste întreprinderi îşi vor analiza marja într-o

manieră sectorială, pe produs sau sector geografic.

Soldurile intermediare de gestiune sunt puţin adaptate analizei activităţii comerciale,

îndeosebi conceptul de valoare adăugată.

În general, cu cât sectorul de vânzări al întreprinderii este mai aproape de consumatorul

final, cu atât procentul marjei comerciale este mai ridicat.

2.2. Producţia exerciţiului

Producţia exerciţiului este un amestec de venituri din exploatare cu origine şi principii de

evaluare diferite. Producţia exerciţiului include valoarea bunurilor şi serviciilor „fabricate” de

întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. Producţia include

trei elemente: producţia vândută, producţia stocată, şi producţia imobilizată.

Vânzările de produse finite şi prestările de servicii sunt evaluate la preţul de vânzare, în

vreme ce producţia stocată şi producţia imobilizată sunt evaluate la costuri de producţie.

Veniturile nete parţiale din operaţiunile pe termen lung reprezintă o cotă parte din beneficiul

contractelor cu o durată de un an.

Producţia exerciţiului fiind conceptul central în calculul soldurilor intermediare de

gestiune, alături de marja comercială, merită diferenţiat de cifra de afaceri. La întreprindere cu

activitate mixtă, cifra de afaceri evidenţiază vânzările de mărfuri şi producţia vândută, în timp ce

la întreprinderile industriale acesta reflectă doar producţia vândută. Ignorând anumite aspecte

esenţiale privind activitatea întreprinderii, cum sunt decalajele între momentul fabricării şi cel al

facturării antrenând variaţia stocurilor ca şi producţia imobilizată care uneori pot înregistra valori

semnificative, cifra de afaceri poate să genereze o imagine deformată asupra activităţii

întreprinderii. Dimpotrivă, producţia exerciţiului oferă o imagine mai fidelă a activităţii reale a

întreprinderii pe durata perioadei de gestiune.

Producţia exerciţiului este un indicator inevitabil, dar ambigu, întru-cât este constituit din

elemente foarte eterogene: unele sunt evaluate la preţul de vânzare – producţia vândută, iar

altele, la cost de producţie – producţia stocată şi producţia imobilizată. În plus, nivelul

rezultatelor se poate modifica în funcţie de metoda reţinută pentru evaluarea stocurilor. Datorită

acestui fapt, valoarea producţiei nu poate să reflecte o realitate financiară

Retratarea producţiei exerciţiului: - producţia stocată : evaluarea stocurilor cuprinde în acelaşi

timp preţul de cumpărare al materiilor prime, cât şi cheltuielile accesorii, mâna de lucru directă şi

amortizările. Aceste mărimi vin să falsifice valoarea adăugată, majorând-o cu cheltuielile

necuprinse în consum.

Producţia stocată poate fi diminuată cu mâna de lucru directă şi cu amortizările incluse,

aceste mărimi fiind retratate la nivelul excedentului brut de exploatare şi la nivelul rezultatului

de exploatare.

2.3. Valoarea adăugată (primul sold intermediar de gestiune)

Conceptul de valoare adăugată este extrem de important din punct de vedere economic.

Este vorba de diferenţa dintre intrări şi ieşiri. Ea măsoară crearea de valoare de către

întreprindere. Este vorba de o creare de valori începând din momentul în care vânzările

exerciţiului sunt superioare consumurilor generate de aceste vânzări.

Valoare adăugată este un bun indicator al ponderii activităţii economice a întreprinderii

în ansamblu economiei naţionale. Această noţiune este apropiată de agregatele din contabilitatea

naţională.

Valoarea adăugată nu este adaptată analizei unei activităţi de prestări servicii în care

consumul nu reprezintă altceva decât cheltuielile generale ale întreprinderii.

Pe lângă activităţile comerciale şi prestări servicii, o puternică valoare adăugată poate însemna:

- o puternică tehnologie avansată sau produse protejate prin brevet,

- o puternică integrare pe verticală care diminuează consumul.

Invers, se poate estima că valoarea adăugată este ceea ce rămâne pentru remunerarea

factorilor de producţie a participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea de exploatare a

întreprinderii:

- personal prin salarii, indemnizaţii, premii şi cheltuieli sociale;

- statul, prin impozite, taxe, vărsăminte asimilate(minus subvenţii pentru exploatare);

- creditorii, prin dobânzi, dividende şi comisioane plătite;

- acţionarii, prin dividende plătite;

- întreprinderea, prin capacitatea de autofinanţare.

Raportând remunerarea fiecărui participant la valoarea adăugată se poate face o evaluare

a distribuţiei veniturilor globale către partenerii întreprinderii.

Valoarea adăugată se calculează pornind de la producţia exerciţiului majorată cu marja

comercială şi diminuată cu consumurile de bunuri şi servicii furnizate de terţi pentru această

producţie.

Valoarea adăugată = Producţia exerciţiului + Marja comercială –Consumuri de la terţi

În care:

Consumuri de la terţi = cumpărări de materii prime şi materiale + variaţia stocurilor de

materii prime şi materiale + alte cheltuieli şi cumpărări externe.

Valoarea adăugată nu este evidenţiată în contul de profit şi pierdere, dar acesta, din urmă,

conţine elementele necesare pentru determinarea sa, în special, pentru stabilirea consumurilor

provenind de la terţi.

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune evidenţiază prima metodă de calcul a valorii

adăugate – metoda deductivă. Valoarea astfel stabilită este o valoarea adăugată brută, care nu

ţine cont de deprecierea activului imobilizat sub forma amortizărilor şi provizioanelor calculate.

Valoarea adăugată brută păstrează caracterul eterogen al conceptului, de producţie. Această

limită poate fi depăşită prin descompunerea soldului (VA) în două componente corespunzătoare

structuri producţiei. Se obţine astfel, valoarea adăugată vândută, corespunzătoare producţiei

vândute şi valoarea adăugată produsă aferentă producţiei stocate şi imobilizate.

Sub aspect financiar, noţiunea de valoare adăugată brută nu prezintă interes deosebit,

analiza financiară preocupându-se în special, de fluxurile monetare corespunzătoare valorii

adăugate vândute, sub rezerva luării în seamă a decalajelor privind creanţele şi datoriile aferente

operaţiilor care au generat această valoare adăugată vândută.

Adoptarea noţiunii de valoare adăugată vândută, obligă întreprinderea producătoare la

separarea costurilor de producţie în costuri externe(CE) şi costuri interne (CI) sau costuri

adăugate. Această structură a producţiei permite determinarea:

- unei marje asupra costului de producţie;

- unui cost adăugat;

- unei valori adăugate prin adunarea la marjă a costului intern.

O altă metodă de calcul a VA o reprezintă metoda adiţională. Curent utilizată în practica

financiară, această marjă de acumulare prezintă interes pentru că:

- realizează legătura între nivelul micro şi macroeconomic.

Prin însumarea valorilor adăugate de la toate întreprinderile din ţară se obţine produsul

intern brut. Aceasta reprezintă singura ofertă de bunuri şi servicii pentru satisfacerea

cererii(interne şi externe) de consumuri finale, în sectorul privat şi cel public.

- reprezintă un criteriu pentru aprecierea aportului specific al întreprinderii la realizarea

producţiei sale. Valoarea adăugată este un indicator mai sintetic decât cifra de afaceri şi

producţia. Cifra de afaceri evidenţiază performanţa comercială a întreprinderii, respectiv

capacitatea sa de vânzare, dar nu este un indiciu pertinent pentru aprecierea dimensiunii unei

întreprinderi. Valoarea adăugată este singurul indicator care măsoară aportul specific al

întreprinderii la realizarea producţiei sale.

- este criteriu de apreciere a creşterii întreprinderii. Rata creşterii cifrei de afaceri este

adesea nerealistă. Numai rata privind creşterea valorii adăugate permite evaluarea creşterii reale

a întreprinderii.

- măsoară gradul de integrare al întreprinderii, prin raportul valoare adăugată /producţie

(CA). Cu cât rezultatul este mai mare, cu atât mai mult întreprinderea este integrată, adică îşi

poate asigura un număr mare de faze de fabricaţie, mergând de la materiile prime la elaborarea

produselor finite, fără a recurge la serviciile altei întreprinderi.

- evidenţiază structura exploatării, prin intermediu ratelor de repartizare a valorii

adăugate. Raportând remunerarea fiecărui participant la valoarea adăugată se poate face o

evaluare a distribuţiei veniturilor globale către partenerii întreprinderii.

- reflectă gradul de utilizare al factorilor de producţie. Această utilizare este diferită, fiind

diferenţiată de randamentul diferit al forţei de muncă şi al echipamentelor de productive afectate

efectiv activităţii de exploatare. Legătura dintre cele două rapoarte este asigurată de rata

intensităţii capitalistice( echipament /salariat):

Randamentul muncii Intensitatea capitalistică Randamentul echipamentelor

Se observă că randamentul muncii va fi cu atât mai mare cu cât intensitatea capitalistică

este mai puternică(echipament modern cu grad mare de automatizare) şi randamentul

echipamentelor mai mare.

- permite, în condiţiile de funcţionare identice , realizarea anumitor clasificaţii sectoriale .

astfel, la o extremitate, se vor situa întreprinderile comerciale care revând ceea ce ele cumpără,

cu o valoare adăugată slabă, iar la cealaltă extremitate, firmele de consultanţă, care cumpără

puţin şi vând (materie cenuşie), cu o valoare adăugată importantă. Între cele două şi sectorul

industrial, se întâlnesc, pe de o parte, întreprinderi de înaltă tehnologie, cu o valoare adăugată

ridicată, iar pe de altă parte, industria constructoare de maşini, cu o valoare adăugată modestă.

Eficienţa informaţiilor furnizate de noţiunea de valoare adăugată se fundamentează pe o

interpretare prudentă a indicatorilor. De exemplu, creşterea valorii adăugate nu este neapărat un

semn de prosperitate pentru întreprindere, în măsura în care această creştere poate fi însoţită de o

scădere bruscă o performanţelor comerciale şi de o înrăutăţire a trezoreriei. În privinţa rolului

valori adăugate în interpretarea structurii de exploatare a unei întreprinderi, se pot prezenta două

aspecte: majorarea cheltuielilor cu personalul poate angaja o creştere a valorii adăugate, în timp

ce rezultatul şi rentabilitatea întreprinderii se pot reduce brusc; creşterea valori adăugate poate fi

rezultatul creşterii stocurilor de produse finite fabricate la costuri foarte ridicate pe care piaţa va

fi incapabilă să le absoarbă datorită preţurilor de vânzare pe care ar trebui să le practice. Acesta

ne obligă la o interpretarea prudentă a valorii adăugate în raport cu factorii care au generat-o.

2.4. Excedentul brut de exploatare (Earning before interest, taxes,

depreciation, and amortization=EBITDA)

Excedentul brut de exploatare(EBE), sau, după caz insuficienţa brută de exploatare (IBE)

este rezultatul după remunerarea factorilor de producţie mână de lucru şi stat. Trebuie să notăm

că impozitele şi taxele plătite sunt considerate ca o remunerare a serviciilor prestate de către stat.

EBE = (Valoarea adăugată + Subvenţii de exploatare) – (Cheltuieli cu personalul +

Impozite, taxe, vărsăminte asimilate)

Excedentul brut al exploatării, exprimă acumularea brută din activitatea de

exploatare(operaţii stric legate de producţia industrială, de activitatea comercială sau prestări

servicii), resursa principală a întreprinderii, cu influenţe hotărâtoare asupra rentabilităţii

economice şi a capacităţii potenţiale de autofinanţare a investiţiilor .

Dacă diferenţa dintre valoarea adăugată şi excedentul brut de exploatare este importantă,

acesta arată o întreprindere cu o puternică utilizare a mânii de lucru. Întreprinderea este slab

mecanizată: fie că substituirea de capital - muncă este imposibilă, fie că întreprinderea are o

tehnologie îmbătrânită.

EBE va fi soldul intermediar semnificativ pentru întreprinderea prestatoare de servicii în

care cheltuielile cu personalul reprezintă o parte importantă din costuri. EBE este un bun

indicator al performanţelor industriale şi comerciale.

Până la excedentul brut de exploatare, ansamblul veniturilor şi al cheltuielilor are un

caracter încasabil şi decasabil.

Rolul EBE, în analiza financiară poate fi urmărit sub trei aspecte:

EBE este o măsură a performanţelor întreprinderii

Sub acest aspect indicatorul este utilizat în calculul rentabilităţii economice(EBE /capital

economic) sau al ratei marjei brute de exploatare (EBE/CA). Un EBE suficient de mare va

permite întreprinderi reînnoirea imobilizărilor sale prin amortizări, acoperirea riscurilor din

provizioanele constituite şi asigurarea finanţări sale care antrenează cheltuieli financiare, iar

diferenţa va fi distribuită statului sub forma impozitului pe profit, acţionarilor sub forma

dividendelor şi /sau conservarea prin autofinanţare.

EBE este independent de politica financiară a întreprinderii, de politica de

investiţii, de politica fiscală, şi de elementele excepţionale.

EBE nu este influenţat de veniturile şi cheltuielile financiare dependente de structura financiară

a întreprinderii, nu ţine cont de deciziile întreprinderii privind modalităţile de calcul a amortizări,

de deciziile conducerii privind repartizarea profitului net şi nu ia în calcul impozitul pe profit şi

rezultatul excepţional. Acest sold intermediar nefiind perturbat de politicile întreprinderii

furnizează informaţii semnificative cu privire la performanţele industriale şi comerciale, fiind de

aceea recomandat în studii previzionale şi analize comparative ale întreprinderilor aparţinând

aceluiaşi sector de activitate.

EBE reprezintă o resursă financiară fundamentală pentru întreprindere

EBE reprezintă resursa financiară fundamentală care va fi utilizată pentru menţinerea sau

creşterea capacităţii de producţie a întreprinderii, plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe

profit a dividendelor, rambursarea împrumuturilor angajate anterior. Dar această resursă nu este

decât o resursă potenţială, un cash-flow potenţial degajat de exploatare, susceptibil a se

transforma în disponibilităţi pe măsura reglementării decalajelor dintre nevoile şi resursele

exploatării.

EBE este al patrulea sold intermediar de gestiune şi încadrează toate conturile de la 70 la 74

minus toate conturile de la 60 la 64.

Retratarea EBE

- personalul interimar integrat în valoarea adăugată este dedus din EBE;

- participarea salariaţilor poate fi astfel retratată la nivelul EBE dacă se estimează că

aceasta face parte din costul global al personalului;

- subvenţia de exploatare: aceasta poate face referire la posturile specifice ale costului de

rezultate: de exemplul, subvenţia pentru angajarea unui salariat. Aceste subvenţii pot fi

deduse din costurile de cheltuieli corespunzătoare.

2.5. Rezultatul exploatării (profit sau pierdere)

Priveşte activitatea de exploatare normală şi curentă a întreprinderii. El va permite

măsurarea eficienţei aparatului productiv ca o combinaţie între capital şi forţa de muncă.

Prin deducerea cheltuielilor cu amortizările şi provizioanele din EBE acesta devine un rezultat

net al exploatării :

RE = EBE + (Veniturile din provizioane pentru exploatare + Alte venituri din

exploatare) – ( Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele pentru exploatare).

Rezultatul exploatării exprima mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare,

obţinută prin deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile exploatării.

Exprimarea sub formă relativă(rezultatul exploatării /active de exploatare) a rentabilităţii

activităţii de exploatare serveşte la realizarea unor comparaţii între diverse întreprinderi care

promovează politici de amortizare diferite.

O întreprindere a cărei funcţie de producţie arată o puternică substituire a capitalului cu

munca va constata o puternică degradare a rezultatului de exploatare în raport cu EBE.

Rezultatul exploatării va permite compararea deciziilor productive făcute de mai multe

întreprinderi din acelaşi sector de activitate, independent de modalitatea de finanţare practicată

Retratarea rezultatului de exploatare

- cota parte din chiria pentru mijloacele deţinute în leasing corespunzătoare amortizării

care s-ar fi practicat în condiţii de proprietate a imobilizărilor este dedusă din rezultatul

de exploatare.

- transferul cheltuielilor de exploatare acesta poate privi conturi de consumuri(cota parte a

cheltuielilor rambursate de către o întreprindere care ocupă spaţii comune). De asemenea,

el poate face referire la salariu(rambursarea indemnizaţiilor zilnice de securitate socială)

şi la alte posturi.

Se preferă afectarea transferurilor de cheltuieli la fiecare sold intermediar implicat pentru a face

posturile omogene.

2.6. Rezultatul curent

Rezultatul curent (RC: profit sau pierdere) este determinat atât de rezultatul

exploatării normale şi curente, cât şi de cel al activităţii financiare. Este, prin urmare de

rezultatul tuturor operaţiilor curente ale întreprinderii.

Rezultatul curent integrează costul finanţării întreprinderii (rezultatul financiar).

RC = RE + Venituri financiare – Cheltuieli financiare

Acest sold permite analiza dinamicii rezultatelor curente ale întreprinderii pe mai multe exerciţii

succesive.

  Rezultatul

financiarRezultatul Exploatării

<< 0Pragul de rentabilitate al

politicii financiare>>0

>>0ExploatareFoarte rentabila

RC @ 0   (1)

 RC > 0

 (4)

RC >> 0 

(6)@ 0Pragul de rentabilitate al exploatării

RC < 0 

(7)

RC @ 0  (2) RC > 0

 (5)

<< 0Exploatare nerentabilă

RC << 0

(9)

RC < 0 

(8)

  RC @ 0

  (3)

Matricea pentru analiza rezultatului curent

 

Activitate nerentabilă

Matricea privind analiza rezultatului curent pune în evidenţă nouă situaţii4

1)Rezultatul curent este aproximativ zero : RC » 0

Cazurile (1),(2),(3) corespund “pragului de rentabilitatea activităţii curente”, respectiv

situaţiilor în care suma veniturilor din exploatare şi financiare au permis acoperirea exactă a

cheltuielilor din exploatare şi financiare. Acest prag nu permite şi dezvoltarea întreprinderii.

Cazul 1 : pragul de rentabilitate curentă “levier financiar”

Exploatarea foarte rentabilă ar trebui să permită întreprinderii asanarea rapida a situaţiei

financiare, astfel încât cheltuielile financiare se vor diminua şi rezultatul curent se va ameliora.

Cazul 2 : pragul de rentabilitate curentă “supravieţuire”

Întreprinderea echilibrează şi exploatarea şi politica sa financiara rămânând în stare de

supravieţuire. Transformarea sa progresivă depinde de nivelul investiţiilor şi de starea pieţei.

Cazul 3 : pragul de rentabilitate “transformare”. Întreprinderea renunţa la activitatea de

exploatare nerentabilă în favoarea activităţii financiare.

2)Rezultatul curent este pozitiv : RC > 0

Cazurile (4),(5),(6) – întreprinderea degaja rentabilitatea din activitatea sa. Acestea sunt

situaţiile ideale.

Cazul 4 : profit curent “manager întreprindere”. Datorită unui bun echilibru al politicii

financiare, rezultatul exploatării nu este absorbit de cheltuielile financiare.

Cazul 5 : profitul curent “supermarché” sau “holding”.

Întreprinderea desfăşoară o activitate generatoare de lichidităţi pentru care caută cele mai

bune plasamente, supraveghind zi de zi expansiunea pieţei şi gestiunea trezoreriei.

Cazul 6 : profitul curent “monopol”. Întreprinderea ocupa o poziţie forte pe piaţă.

3)Rezultatul curent este negativ : RC < 0

Cazurile (7),(8),(9) corespund situaţiilor în care activitatea curentă a întreprinderii nu

degaja rentabilitate.

Cazul 7 : deficit curent “redresare”. Întreprinderea echilibrează rezultatul exploatării, dar ea este

grevată de importante cheltuieli financiare. Se poate crede că îndatorarea a permis realizarea

unor investiţii care vor ameliora în viitor rezultatul exploatării, asigurând astfel rambursarea

datoriilor financiare. dacă piaţă nu este în expansiune, întreprinderea se va confrunta cu situaţii

destul de dificile.

Cazul 8 : deficit “dilema”. Exploatarea nefiind rentabila, dar rezultatul financiar echilibrat,

întreprinderea va dispune de noi atuurii comerciale?(produse noi, publicitate), dacă da ea va

trebui să se îndatoreze pentru a procura disponibilităţi necesare realizării investiţiilor sale.

4 Georgeta Vintilă – Gestiunea Financiară a Întrepriderii, Ed Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005, op. cit. p. 89-92.

Cazul 9 : deficit curent “criza”. Întreprinderea trebuie sa-si restabilească situaţia financiara prin

fonduri proprii, să depisteze cauzele deficitului său de exploatare şi sa-l remedieze.

2.7. Rezultatul net al exerciţiului

Este ultimul sold de gestiune şi exprima rezultatul degajat de întreaga activitate a

întreprinderii, în cursul unui exerciţiu. De fapt, el reprezintă variaţia situaţiei nete a întreprinderii

între deschiderea şi închiderea exerciţiului ca urmare a activităţii economice. Se determina pe

baza relaţiei :

 

      Rezultatul curent (+/-)

      Rezultatul excepţional (+/-)

- Cheltuieli cu impozitul de profit (ct. 691)

= Rezultatul net al exerciţiului (+/-)

 

Rezultatul net al exerciţiului este rezultatul care urmează să fie supus deciziei de

repartizare de către adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor, după caz.

Capitolul.III.

Exemplu de calcul

Activitatea unei întreprinderi se poate concretiza în obţinerea de produse, executarea de

lucrări şi prestarea de servicii, raţiunea de a exista constituind-o obţinerea unei rentabilităţi

scontate. În economia de piaţă, o întreprindere nu poate supravieţui şi respectiv, dezvolta decât în

măsura în care dovedeşte că este capabilă să răspundă de o manieră durabilă solicitărilor

clienţilor şi motivaţiilor acestora, asigurarea promptă a unei oferte de produse şi servicii

adecvate.

Analiza performanţelor întreprinderii în contextul valorificării informaţiei degajate de

contul de profit şi pierdere este evidenţiată prin analiza rezultatelor pe baza contului de profit şi

pierdere la SC „TEXFIR” SA Suceava, obiectul principal de activitate al societăţii fiind

producerea şi comercializarea tricotajelor tip lână şi confecţii ţesături.

Pe baza datelor desprinse din contul de profit şi pierdere, pentru doi ani analizaţi (2002 şi

2003), am efectuat calculul privind rezultatele evidenţiate cu ajutorul tabelului SIG.

Calculul şi analiza soldurilor intermediare de gestiune la SC „TEXFIR”SA Suceava, conduc la

rezultatele din tabelul 1.

Nr

.cr

t.

Solduri intermediare de

gestiune

-mii lei-

Exerciţiul financiar Abateri ( ) Indici %

Precedent Curent

1 Vânzări de mărfuri (Vmf) 5032740 1409094 -3623646 28,00

2 Costul mărfurilor vândute

(Chmf)

4633832 1317328 -3316504 28,43

3 Marja comercială (Mc)

(1-2)

398908 91766 -307142 23,00

4 Producţia vândută (Pv) 149843584 195618526 45774942 130,55

5 Cifra de afaceri netă

(CA) (1+4)

154876324 197027620 42151296 127,22

6 Variaţia stocurilor (±ΔS) 6274332 2129507 -4144825 33,94

7 Producţia imobilizată (Pi) 63844 0 -63844 0,00

8 Producţia exerciţiului

(Pex) (4+6+7)

156181760 197748033 41566273 126,61

9 Consumuri intermediare

(Ci)

92115461 113889750 21774289 123,64

10 Valoarea adăugată

(Vad) (3+8-9)

64465207 83950049 19484842 130,23

11 + Subvenţii de exploatare 0 0 0 0,00

12 - Alte impozite şi taxe 751307 380262 -371045 50,61

13 - Cheltuieli cu personalul 36335182 42142203 5807021 115,98

14 = Excedent brut de

exploatare (EBE)

27378718 41427584 14048866 151,31

15 + Alte venituri din

exploatare

3933 772402 768469 19639,00

16 - Ajustarea valorii

imobilizării

0 0 0 0,00

17 - Alte cheltuieli de

exploatare

17830444 39742822 21912378 222,89

18 = Rezultatul din

exploatare (Rexp)

9552207 2457164 -7095043 25,72

19 +Venituri financiare 6923922 6853892 -70030 98,99

20 - Cheltuieli financiare 3925004 3921837 -3167 99,92

21 = Rezultatul financiar

(Rfin)

2998918 2932055 -66863 97,77

22 Rezultatul curent (Rcrt)

(18+21)

12551125 5389219 -7161906 42,94

23 + Venituri extraordinare 45903 0 -45903 0,00

24 - Cheltuieli extraordinare 606860 0 -606860 0,00

25 = Rezultatul

extraordinar (Rextr)

-560957 0 560957 0,00

26 Rezultatul brut (Rbr)

(22+25)

11990168 5389219 -6600949 44,95

27 Venituri totale 168188258 206783421 38595163 122,95

28 - Cheltuieli totale 156198090 201394202 45196112 128,94

29 = Rezultatul brut (Rbr)

(27-28)

11990168 5389219 -6600949 44,95

30 -Impozitul pe profit 978384 894948 -83436 91,47

31 = Rezultatul net (Rnet)

(29-30)

11011784 4494271 -6517513 40,81

Pentru SC „TEXFIR”SA Suceava, analizând soldurile intermediare de gestiune, se desprind

următoarele concluzii:

1. Scăderea marjei comerciale cu 307.142 mii lei (23%) s-a datorat scăderii vânzărilor din primul

semestru al anului 2003 şi închirierii spaţiilor comerciale deţinute de societate în semestrul II

(iulie – decembrie 2003);

2. Creşterea cifrei de afaceri nete cu 42.151.296 mii lei (27,22%) s-a datorat creşterii producţiei

vândute, în mod special datorită evoluţiei favorabile a cursului Euro în anul 2003 faţă de anul

2002.

3. Creşterea producţiei exerciţiului cu 41.566.273 mii lei (26.61%) s-a datorat producţiei vândute

destinate exportului.

4. Creşterea valorii adăugate cu 19.484.842 mii lei (30,23%) a fost consecinţa creşterii mai

rapide a producţiei exerciţiului faţă de consumuri (126,61>123,64%);

5. Creşterea excedentului brut din exploatare cu 14.048.866 mii lei (51,31%) s-a datorat creşterii

valorii adăugate pe seama cheltuielilor cu personalul;

6. Reducerea rezultatului din exploatare cu 7.095.043 mii lei, s-a datorat creşterii mai lente a

sumei excedentului brut din exploatare şi a altor venituri din exploatare

( = =154,11%) comparativ cu suma amortizării şi altor

cheltuieli de exploatare ( = 222,89%);

7. Scăderea rezultatului financiar cu 66.863 mii lei (97,77%) s-a datorat reducerii veniturilor

financiare şi a cheltuielilor financiare;

8. Scăderea rezultatului curent cu 7.161.906 (42,94%) s-a datorat reducerii în proporţii mai mare

a rezultatelor din exploatare (25,72%) comparativ cu scăderea rezultatului financiar;

9. Lipsa rezultatului extraordinar în anul 2003 s-a reflectat în egalitatea rezultatului curent cu

rezultatul brut, care a scăzut în anul 2003 faţă de anul 2002 cu 6.600.949 mii lei (44,95%).

Rezultatul brut a scăzut ca urmare a creşterii mai rapide a cheltuielilor totale comparativ cu

veniturile totale (28,94 > 22,95%);

10. Rezultatul net contabil al exerciţiului a scăzut cu 6.517.513 mii lei (cu 40,81%) faţă de

exerciţiul financiar al anului 2002, într-un ritm inferior scăderii rezultatului brut (%) datorită

scăderii mai rapide a impozitului pe profit (91,47 > 44,95%)

* Dacă bilanţul exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la sfârşitul exerciţiului

financiar, contul de profit şi pierdere reprezintă documentul contabil care exprimă cum s-a ajuns

la respectiva stare patrimonială finală, care au fost fluxurile de venituri şi cheltuieli care au

marcat traiectoria evoluţiei întreprinderii între începutul şi finele exerciţiului financiar.

Contul de profit şi pierdere sau contul de rezultate (sintetizează rezultatul fluxurilor

economice şi financiare de intrare, prelucrare şi ieşire aferente unei perioade analizate) reprezintă

documentul contabil de sinteză care măsoară performanţele activităţii unei întreprinderi.

Exemplu 2 Întreprinderea MONDOTRANS S.A. prezintă următoarea structură a contului de profit şi pierdere5.

CHELTUIELI VENITURICheltuieli din exploatare 7700 Venituri din exploatare 9.000Cheltuieli cu materiile prime şi materialele

3.200 Cifra de afceri netă 8.000

Cheltuieli cu personalul 2.800 Producţia stocată 200Amortizare/provizioane de exploatare

1.100 Producţia imobilizată 500

Alte cheltuieli de exploatare 600 Alte venituri din exploatare 300 cheltuieli cu impozite, taxe şi

vărsăminte asimilate400 venituri din cedarea

activelor300

cheltuieli cu active cedate 200Cheltuieli financiare 1.200 Venituri financiare 800Cheltuieli privind provizioanele fin

100 Venituri din interese de participare

300

Cheltuieli privind dobânzile 700 Venituri din dobânzi 400Alte cheltuieli financiare 400 Alte venituri financiare 100Cheltuieli extraordinare 0 Venituri extraordinare 0Impozitul pe profit 300Profit net 600

Sa se determine soldurile intermediare de gestiune în cele două variante:Rezolvare

a) În varianta anglo-saxonă se determină succesiv EBITDA, EBIT, EBT şi rezultatul net(RN). CA(vânzări) 9.000 - Cheltuieli de exploatare(fără amortizări 6.600 + Venituri financiare 800 - Cheltuieli financiare(fără dobănzi) 500+ Venituri extraordinare 0 - cheltuieli extraordinare 0

EBT 900 - Impozit pe profit 300

5 Ion Stancu- Finanţe, Editura Economică, Buc. 2002, p.77-78.

EBITDA 2.700 - Amortizări şi provizioane de exploatare 1.100

EBIT 1.600- Cheltuieli privind dobânzile 700

Rezultatul net 600

b) În varianta franceză vom determina Producţia exerciţiului, valoarea adăugată (VA), excedentul brut din exploatare (EBE), rezultatul exploatării (RE), rezultatul curent(RC) şi Rezultatul net (rn) CA netă 8.000 + Producţia stocată 200 +Producţia imobilizată 500

- Consumuri externe(chelt mat.) 3.200

Valoarea adăugată 5.500 - Cheltuieli cu personalul 2.800 - Impozite, taxe, vărsăminte asimilate 400 Excedentul brut din exploatare 2.300 + Alte venituri din exploatare 300 - Alte cheltuieli de exploatare 200 - Amort şi proviz. de exploatare 1.100 Rezultatul exploatării 1.300 +Venituri financiare 800 - Cheltuieli financiare 1.200 Rezultatul curent 900 + Venituri extraordinare 0 - Cheltuieli extraordinare 0 - Impozit pe profit 300 Rezultatul net 600

*Corespondenţa între marjele de acumulare în variantele anglo-saxonă şi franceză:

Varianta anglo saxonă Varianta Franceză

MCV VA

EBITDA EBE

EBIT RE

EBT RC

RN RN

Producţia exerciţiului 8.700

Bibliografie:

1. Avare Ph, Legros G, L.Ravary, P.Lemonnier - Gestiunea şi analiza financiară, Ed, Economică 2002;

2. Dumitru Bucătaru – Gestiunea finaciară a întreprinderii, Ed Junimea, Iaşi, 2002;

3. Georgeta Vintilă – Gestiunea Financiară a Întrepriderii, Ed Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005

4. Ion Stancu – Finanţe, Ed. Economică, 2002;

5.Victor Dragotă, laura Obreja şi alţii-Management Financiar, Editura Economică, Bucureşti, 2003;

6.***.Diagnostic contabil al rezultatelor pe baza contului de profit şi pierdere -Prof. univ. dr. Elena HLACIUC , Lect. univ. drd. Camelia MIHALCIUC, 2004