Facultate de Filosofie şi Ştiinţe Social- Politice

Specializarea Asistenta Sociala

Tema Alegeti o problema social ape care sa o definite prin modelul analizei problemei prezentat.

Abandonul copiilor ca problemă socială

• Ce este abandonul copiilor? Natura Problemei

Abandonarea copiilor (la naştere) reprezintă o modalitate rudimentară de gestionare a

naşterilor nedorite sau neacceptate din cauze culturale sau/şi economice. Prezenţa sau persistenţa

lor în societăţile moderne sunt generate de absenţa unor servicii, de nefuncţionare a unor

instituţii sau de absenţa culturii utilizării lor.

Abandonul reprezintă cea mai gravă formă de neglijare a copilului. Conform unui studiu

publicat cu sprijinul UNICEF, “copilul abandonat este acel copil ai cărui părinţi biologici renunţă

la asumarea responsabilităţii îngrijirii, şi satisfacerii nevoilor fundamentale de dezvoltare ale

copilului, separându-se fizic de acesta, înainte ca această responsabilitate să fie preluată de o

instituţie abilitată”. Abandonul poate surveni imediat după naşterea copilului, sau în orice

moment pe parcursul dezvoltării acestuia, după ce, în prealabil, a petrecut o perioadă de timp în

familie. Ulterior, copilul este încredinţat instituţiilor de protecţie ale statului, care au rolul de a

prelua atribuţiile părinteşti şi de a sprijini dezvoltarea copilului

În ultimii ani, în România au fost realizate mari progrese în domeniul protecţiei drepturilor

copilului. Au fost create noi structuri instituţionale centrale şi locale. S-au dezvoltat servicii

pentru copii şi familii în dificultate şi pentru prevenirea situaţiilor de risc. Referitor la amploarea

acestui fenomen faţă de anii 2003 şi 2004 când aproape 4000 de copii nou-născuţi erau

abandonaţi în maternităţi, la care se adăugau aproape peste 5000 de copii care erau abandonaţi în

spitale, secţii de pediatrie, numărul copiilor abandonaţi a scăzut considerabil, astfel în anul 2008

un număr de 750 de copii au fost abandonaţi în maternităţi, iar în primele nouă luni ale anului

2009, numărul acestor cazuri a fost de 600.

În ciuda acestor realizări importante, România continuă să se confrunte cu problema

abandonului copiilor, în acest sens se asteaptă să existe o creştere a numărului de copii

abandonaţi, în special din cauza unui impact al crizei economice, creşterea omajului, scădereaș

unor beneficii pe care familia le primea înainte.

Copiii abandonaţi sunt de regula, copii cu dizabilităţi şi/sau copii ce provin din familii sărace,

dezmembrate, referitor la starea civilă, s-a constatat că ponderea mamelor celibatare este dublă la

categoria celor care-şi abandonează copiii în maternităţi faţă de cele care abandonează în

pediatrie. În privinţa educaţiei, mamele cu abandon în maternitate sunt puţin mai educate şi mai

puţin sărace decât cele care-şi abandonează copiii în spitalele de pediatrie.

Cu toate acestea, respingerea copilului este mult mai pronunţată la mamele cu abandon în

maternitate decât în pediatrie, şi cu decizie mai fermă de a da copilul în adopţie. Mamele

celibatare care şi-au abandonat copiii în maternitate reprezintă în mare parte subcategoria de

femei care-şi abandonează copiii în principal pentru că nu sunt căsătorite şi provin dintr-o

cultură în care astfel de evenimente sunt grav sancţionate în sine (fără să fie nevoie de prezenţa

unor alte impedimente care nu permit creşterea în familie a copilului).

O altă categorie a mamelor care şi-au abandonat copiii în maternitate o reprezintă cele care

au trăit o vreme într-o relaţie de cuplu şi au fost abandonate de partenerii lor în momentul aflării

sau pe parcursul sarcinii, ori li s-a condiţionat continuarea relaţiei de abandonarea copilului.

Problema copiilor abandonaţi are ca efecte pe termen lung, consecinţe nu numai asupra

grupurilor direct afectate ci asupra tuturor membrilor societăţii deoarece are ca efecte: creşterea

numărului de copii ai străzii, creşterea delincvenţei juvenile şi a numărului de consumatori de

droguri. Efectele acestui fenomen pe termen scurt implică cheltuieli materiale şi umane pentru

instituţionalizare, dar mai ales cele pe termen lung deoarece după împlinirea vârstei de 18 ani,

aceşti copii se vor găsi în impoibilitatea de a-şi asigura existenţa şi vor încerca să supravieţuiască

apelând la activităţi ilegale, acestea reprezentând tocmai consecinţele traumei pe care aceştia o

poartă.

• Cauzele abandonului copiilor

Cauzele pentru care un copil ajunge în situaţia de abandon sunt multiple şi se pot

clasifica în:

• Cauze ce ţin de condiţia socio- economică

• Situaţia materială- de cele mai multe ori principalul motiv pentru care un copil este

abandonat este sărăcia. Lipsa unei locuinţe sau condiţiile improprii de locuit, precum şi

lipsa unei surse de venit permanente îngreunează decizia de a păstra un copil.

• Relaţiile cu familia- lipsa sprijinului partenerului sau a familiei poate reprezenta

deasemenea o cauză pentru care copilul este abandonat.

• Dezinteresul părinţilor- în multe cazuri sarcina este accidentală, părinţii copilului

abandonat nu îşi doresc copii motiv pentru care îl abandonează.

• Nivelul de educaţie sexuală scăzut- fapt ce se manifestă prin neutilizarea măsurilor de

contracepţie şi de planning familial.

• Vârsta- vârsta fragedă a unuia sau a ambilor părinţi reprezintă deasemenea un

impediment pentru păstrarea copilului.

• Cauze ce ţin cont de situaţia medicală a :

• Copilului- problemele de sănătate ale copilului (malformaţii congenitale) pot

determina abandonul.

• Mamei- starea de sănătate a mamei ( boli psihice, infecţie HIV, TBC)

influenţează decizia de a nu păstra copilul.

• Politici şi programe sociale

În vederea diminuării ratei abandonului copiilor statul a acordat o serie de beneficii ce vin în

sprijinul mămicilor printre care:

• Dreptul la concediu prenatal sau de maternitate

• Acordarea de indemnizaţii pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav

• Analize sau consultaţii gratuite etc.

Pentru a se reduce numărul de copii abandonaţi organizaţiile, fundaţiile şi asociaţiile umanitare

au propus şi derulat diverse programe sau campanii pentru oferirea de sprijin moral şi financiar

dar şi de sensibilizare a mamelor în situaţii de risc. Organizaţii, fundaţii, asociaţii: UNICEF

România, Salvaţi Copiii, Asociaţia M.A.M.E, Fundaţia Română pentru Copii, Comunitate şi

Familie, Asociaţia de Sprijin a copiilor cu handicap, Fundaţia Vodafone etc.

Programe pentru prevenirea abandonului copiilor:

• Casa Agar

• Parteneri- Fundaţia Vodafone şi Asociaţia Touched România

Beneficiari: mamele şi copiii aflaţi în situaţii de risc

Localizare: Bucureşti

Perioadă de desfăşurare: 2007- până în prezent

Context desfăşurare program: Conform UNICEF, în România numărul copiilor

abandonaţi a rămas constant de 15 ani (9.000 anual) în ciuda scăderii natalităţii şi

eforturilor depuse de autorităţi. Majoritatea copiilor instituţionalizaţi au fost abandonaţi

în maternităţi sau spitale de copii. 83% dintre copii abandonaţi în spitale au fost sub 3 ani

şi jumatate dintre aceştia (41%) au vârste cuprinse între 1 şi 2 ani.

Scopul programului: Centrul maternal “Casa Agar” activează în domeniul prevenirii

abandonului copilului cu scopul de a asigura suport emoţional, material şi educaţional

pentru mamele şi copiii aflaţi în situaţii de risc, pentru o perioadă de până la 9 luni.

• Să păstrăm părinţii şi copiii împreună

Parteneri- Fundaţia Vodafone şi Fundaţia Serviciilor Sociale Bethany

Beneficiari: 100 nou-născuţi distrofici cu risc de abandon sau instituţionalizare, proveniţi din spitalele de pediatrie sau din maternităţile din Iaşi; 100 de familii ale copiilor nou-născuţi cu risc de abandon

Localizare: judeţul Iaşi

Perioadă de desfăşurare: 2002- prezent

Context desfăşurare program: Statisticile Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi

Protecţia Copilului arată că 4.356 de copii trăiesc în instituţiile publice sau private din

Iaşi şi Timiş. Unii dintre aceşti copii sunt abandonaţi, instituţionalizaţi ca urmare a

sărăciei, excluziunii sociale, dizabilităţilor, etc.

Scopul programului: Prin acest program se doreşte prevenirea abandonul nou-

născuţilor, inclusiv al celor distrofici prin oferirea de suport profesional familiilor

acestora şi prin creşterea gradului de conştientizare a comunităţii privind această

problemă.

Scopul acestor programe este :

• De a preveni şi diminua abandonul copiilor

• De a creşte gradul de conştientizare a comunităţii şi nu în ultimul rând a părinţilor

privind această problemă

• De a creşte rata natalităţii

CONCLUZII:

Abandonul copiilor reprezintă o problemă socială care se află sub incidenţa unor factori

atât de natură individuală şi familială, cât şi de natură socială, de aceea pentru reducerea ratei

abandonului copiilor trebuie lucrat atât la nivelul mămicilor ţi a familiilor acestora cât ţi la

nivelul întregii societăţi prin campanii de sensibilizare privind această problemă.

Bibliografie:

Surse web: 1. http://www.unicef.org/romania/ro/children_2819.html

2. http://www.studiidecaz.ro/images/attach_com/292-153.pdf

3.https://www.vodafone.ro/fundatia-vodafone/fundatia-vodafone/proiectele-

noastre/prevenirea-abandonului-familial/sa-pastram-copii-si-parintii-impreuna/index.htm

4. http://www.euroavocatura.ro/dictionar/1426/Abandonul_de_copii

5.Suport Curs.,,POLITICI SOCIALE’’ – George Poede