Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

55
ANALIZA POLITICII FISCAL-BUGETARE A ROMÂNIEI ÎN PERIOADA DE TRANZIŢIE (1990-2007) 1. Reforma sistemului fiscal în perioada de tranziţie – introducere (vezi „Economia României. O viziune ... ”, pp. 150-152) 2. Sistemul fiscal din România (progresiv 1990-2004 vs cota unică 2005-2007) 3. Comparaţia sistemului fiscal românesc cu sistemele fiscale din ţările UE27

Transcript of Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

Page 1: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

ANALIZA POLITICII FISCAL-BUGETARE

A ROMÂNIEI ÎN PERIOADA DE TRANZIŢIE

(1990-2007)

1. Reforma sistemului fiscal în perioada de tranziţie – introducere (vezi

„Economia României. O viziune ... ”, pp. 150-152)

2. Sistemul fiscal din România (progresiv 1990-2004 vs cota unică

2005-2007)

3. Comparaţia sistemului fiscal românesc cu sistemele fiscale din ţările

UE27

4. Economia politică a reformei fiscale din România – sistem progresiv

de impozitare versus cota unică

5. Analiza politicii fiscal-bugetare în România 2007.

Perspective 2008-2010

Page 2: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

1. Reforma sistemului fiscal în perioada

de tranziţie – introducere (vezi „Economia României. O viziune ... ”, pp. 150-152)

2. Sistemul fiscal din România (progresiv 1990-2004

versus cota unică 2005-2007)

La începutul anului 2005, noul guvern introducea cota unică de

impozitare de 16% asupra veniturilor persoanelor fizice şi asupra profitului

firmelor, reformând astfel din temelii sistemul fiscal din România.

Care sunt diferenţele de abordare a reformei fiscale până în 2005 şi

după 2005?

Care dintre cele două sisteme fiscale este sustenabil pe termen

mediu şi lung, fiind puţin probabil să genereze dezechilibre

macroeconomice?

Cum poate creşte ponderea veniturilor încasate la buget în PIB de la

29% (în 2006, România aflându-se, la acest indicator, pe ultimul loc

în UE27) la 40-45%, cât este media ţărilor UE27?

La aceste întrebări vom încerca să răspundem în continuare. Mai întâi,

vom analiza comparativ cele două sisteme fiscale: cel de până în 2004 şi

sistemul actual, iniţiat la 1 ianuarie 2005. Ulterior, vom compara sistemul

fiscal actual din România cu alte sisteme fiscale din ţările UE27.

2

Page 3: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

Sistemul fiscal de până în 2004: progresiv, redistributiv, social

În 2004, sistemul fiscal era unul progresiv, cu cote diferenţiate în ceea

ce priveşte impozitul aplicat pe venitul persoanelor fizice. Astfel, cei care

aveau venituri de până la 28 milioane ROL, plăteau 18% drept impozit pe

venit, pentru cei cu venituri cuprinse între 28 milioane ROL şi 69,6 milioane

ROL cota era de 23% şi impozitul putea ajunge până la 40% în condiţiile în

care venitul depăşea suma de 156 milioane ROL. Impozitul aplicat asupra

profitului impozabil al companiilor era de 25%. Dobânzile erau impozitate

cu 1%, iar dividendele cu un procent de 5%. Microîntreprinderile plăteau un

impozit pe venit de 1,5%.

În 2004, sistemul fiscal din România era considerat de către Fondul

Monetar Internaţional1 ca fiind unul sustenabil, care nu creează dezechilibre

macroeconomice pe termen mediu şi lung. Balanţa economii-investiţii

îmbunătăţită, arierate într-o scădere rapidă, menţinerea salariilor în limita

bugetelor aprobate şi ratele ridicate de colectare de 95-98% la principalele

utilităţi fundamentau analiza pozitivă a specialiştilor FMI: „Politica bugetară

în anul 2004 va susţine obiectivele de dezinflaţie şi limitarea deficitului de

cont curent extern, creând în acelaşi timp condiţii pentru creşterea în

continuare a investiţiilor sectorului privat”.

Ce urma să se întâmple cu sistemul fiscal în 2005, dacă guvernarea de

atunci continua? Guvernul convenise deja cu FMI, din luna iulie 2004, un

program de reformă fiscală care ar fi intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005.

Principalii piloni ai acestui program prevedeau o reducere a impozitului pe

profit de la 25% la 19%; o reducere a impozitului pe venit pentru cea mai

mică tranşă de impunere de la 19% la 14%, compensate parţial prin

1 Acord Stand-By 2004-2006, încheiat de România cu FMI la 7 iulie 2004, dar modificat la începutul anului 2005, ca urmare a modificării Guvernului, analiză disponibilă pe www.fmi.ro

3

Page 4: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

îngheţarea deducerilor personale la nivelul din 2004 şi o reducere a ratei

contribuţiilor pentru asigurările sociale cu 1,25%. Pentru a compensa o parte

din pierderea de venituri, autorităţile doreau să introducă simultan un

impozit pe teren, să crească impozitul pe dividende şi accizele, cu începere

de la 1 iulie 2005. Pierderea netă de venit asociată reformei s-ar fi ridicat la

0,25% din PIB faţă de referinţa de bază, datorită efectului pe parcursul

întregului an al eliminării ratei reduse de impunere la impozitul pe profit

pentru activităţile de export, efectului reportat al creşterii accizelor din iulie

2004 şi al unor îmbunătăţiri în colectare datorită reformei administraţiei

fiscale şi a unei reduceri a evaziunii fiscale.

Obiectivele reformei propuse de guvernul din 2004 erau legate de

sprijinirea distribuţiei echitabile a câştigurilor de pe urma creşterii

economice ridicate, îmbunătăţirea climatului de afaceri şi întărirea poziţiei

competitive a României. În plus, reforma fiscală dorea să răspundă şi

aşteptărilor oamenilor de afaceri, legate de creşterea predictibilităţii în

domeniul fiscal, reducerea costurilor administrative legate de impozite şi

reducerea presiunilor legate de impozitarea muncii.

Sistemul fiscal din 2005-2007: stimulativ pentru afacerile mari şi

consum

Deşi sondajele efectuate în rândul oamenilor de afaceri în ultimii 5 ani

arată că nivelul fiscalităţii este una dintre preocupările secundare ale

managementului companiilor (mult mai puţin importantă decât, de exemplu,

predictibilitatea fiscală), reforma fiscală din 2005 a ţintit încurajarea

afacerilor mari, a companiilor cu forţă financiară ridicată, mizându-se pe

efectele de antrenare ale investiţiilor masive realizate de aceşti investitori.

De la 1 ianuarie 2007, au intrat în vigoare amendamentele, îndelung

disputate, aduse Codului Fiscal. Amendamentele nu au avut în vedere

4

Page 5: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

modificarea elementelor esenţiale ale sistemului fiscal românesc, construit,

în principal, pe baza cotei unice de 16% aplicate veniturilor şi a unei taxe pe

valoarea adăugată de 19%.

Impozitul pe dividende, plătit de către acţionarii persoane juridice, este

de 10% în condiţiile în care nu deţin participaţii de minimum 15% până la

1 ianuarie 2009, respectiv 10% după această dată pentru o perioadă de

minimum doi ani înainte de data plăţii. Excepţia de la regula de impozitare a

societăţilor comerciale este, în continuare, dată de impozitarea venitului

microîntreprinderilor, cu condiţia ca acestea să realizeze minimum 50% din

venituri din alte activităţi decât cele de consultanţă pentru management şi

afaceri. Prevederea se doreşte o soluţie în sensul eliminării folosirii

microîntreprinderilor pentru încasarea salariilor de către unii angajaţi. Cota

de impozitare a veniturilor este, în cazul microîntreprinderilor, de 2% în anul

2007, 2,5% în anul 2008 şi 3% în anul 2009.

Pentru câştigurile obţinute din răscumpărarea titlurilor la fondurile

deschise de investiţii se aplică o rată de impozitare diferenţiată în funcţie de

durata de deţinere a acestor titluri după cum urmează: dacă sunt deţinute o

perioadă mai mică de 365 de zile, se aplică rata de impozitare generală de

16%; dacă sunt deţinute o perioadă mai mare de 365 de zile, se aplică o rată

de impozitare de 1% pe câştigul net obţinut.

Pentru titlurile de valoare, valori mobiliare, cumpărate şi răscumpărate

se aplică un impozit de 16% pe câştigul net obţinut din operaţiunile de

vânzare - cumpărare din cursul exerciţiului fiscal. Dividendele, inclusiv

sumele primite ca urmare a deţinerilor de titluri la fondurile închise de

investiţii, obţinute de către persoanele fizice, se impozitează cu o cotă de

16% din valoarea dividendelor brute cuvenite.

Sistemul fiscal intrat în vigoare în 2005 şi ajustat în 2007, şi-a stabilit

ca obiectiv asigurarea unor venituri disponibile mai mari, potenţiala

5

Page 6: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

expansiune a afacerilor, creşterea investiţiilor directe, reducerea ponderii

economiei subterane, o creştere economică sustenabilă, mai multe locuri de

muncă, creşterea economisirii şi a investiţiilor. Dintre aceste ţinte, analiştii

consideră că au fost atinse creşterea investiţiilor străine (un record în

perioada postdecembristă, 9,1 miliarde de euro în 2006), o creştere

economică ridicată (7,7% în 2006, chiar dacă în mare parte bazată pe

consum) şi expansiunea afacerilor desfăşurate de firmele mari, puternice din

punct de vedere financiar. Ce nu a reuşit să obţină reforma sistemului fiscal

promovată de guvernarea de după 2005 au fost creşterea ponderii veniturilor

bugetare în PIB, creşterea economisirii iar ceea ce a înrăutăţit este

accentuarea deficitului de cont curent. Veniturile disponibile mai mari au

însemnat un consum mai mare (mai ales de bunuri din import) şi implicit,

adâncirea deficitului balanţei comerciale.

3. Comparaţia sistemului fiscal românesc cu sistemele fiscale din ţările UE27

Specificul României faţă de ţările UE27 constă în structura veniturilor

încasate la bugetul de stat. În România, veniturile fiscale şi bugetare sunt

dependente de veniturile din taxele şi impozitele indirecte (TVA, accize,

taxe vamale etc.), în timp ce, în Uniunea Europeană, contribuţiile celor trei

mari categorii de impozite şi taxe (impozite directe, indirecte şi contribuţiile

sociale) la formarea veniturilor sunt relativ apropiate. În acest context,

putem observa că fiscalitatea din România este una medie faţă de ţările

Uniunea Europeană, situându-se la un nivel relativ apropiat de Irlanda sau

Slovacia (unde se aplică o cotă unică de 19% atât pentru venituri, cât şi

pentru TVA) şi mult mai redusă atât faţă de cea din ţările UE15, de exemplu,

6

Page 7: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

Suedia, Franţa sau Danemarca, cât şi în comparaţie cu unele dintre ţările

nou-venite în UE în anul 2004, precum Cehia sau Ungaria.

În prezent, România are una dintre cele mai reduse cote din UE27 la

impozitul pe venitul persoanelor fizice. Cu o rată de impozitare de 16%,

România se află între Serbia (cu venituri impozitate progresiv, cu o rată

minimă de 10% şi una maximă de 14%) şi ţările dezvoltate din UE, în care

predomină, la fel, sistemul progresiv. Cele mai mari rate de impozitare a

veniturilor sunt în Danemarca (38%-59%), Suedia (30%-55%), Finlanda

(29%-53,5%), Olanda (34,2%-52%) şi Norvegia (28%-51,3%). Dintre cele

12 ţări noi membre ale UE (zece care au aderat în mai 2004 şi două în

ianuarie 2007), majoritatea au cote de impozitare mai ridicate decât

România. Astfel, Ungaria are cote cuprinse între 18% şi36%, Cehia

(12%-32%), Polonia (19%-40%) iar Bulgaria între 10% şi 24%.

În ceea ce priveşte impozitul pe profitul companiilor, România are

printre cele mai scăzute cote dintre ţările din UE27. Pentru persoanele fizice,

rata de impozitare a dividendelor este de 16%, astfel că profiturile unei

societăţi comerciale sunt impozitate cu 29,44%, în cazul acţionarilor

persoane fizice şi cu 24,4%, în cazul persoanelor juridice. Bulgaria impune o

cotă de impozitare pe profitul companiilor de 10%, Ungaria 16% iar Estonia

22% (trebuie menţionat că Bulgaria şi Estonia nu impozitează veniturile din

dividende). Dacă avem în vedere rata de impozitare combinată (impozit pe

profit + impozit pe dividende), observăm că ţările dezvoltate din UE au un

regim de impozitare mult mai restrictiv decât al României. Astfel, dacă

impozitul final combinat este de 19% în Slovacia, în Irlanda acesta este de

26%, mai mic decât în Polonia (34,4%), Franţa (55,9%), Germania (52,4%),

Cehia (35,4%) şi aproximativ egal cu cel din Grecia (29%).

Comparativ cu ratele practicate de statele membre UE, cota TVA

aplicată în România se situează la un nivel relativ mediu. Aceeaşi rată, 19%,

7

Page 8: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

este întâlnită în Slovacia (unde se practică principiul cotei unice extins şi la

TVA), Germania, Cehia etc. Cea mai mare rată a TVA este înregistrată în

Suedia, Norvegia şi Danemarca (25%). Rata utilizată în România este mai

mare decât cea practicată de alte state, cum ar fi, de exemplu, Luxemburg şi

Cipru (15%) sau Marea Britanie (17%). Altfel, legat şi de taxa de primă

înmatriculare, nou introdusă în Codul Fiscal şi atât de contestată, trebuie

menţionat că, în România, taxele pe mediu sunt de 10 ori mai mici în

comparaţie cu Uniunea Europeană.

Reforma sistemului fiscal naşte în continuare multe controverse în

România. Succesul sau eşecul ei depinde de momentul în care este aplicată,

mediul economic în care este implementată şi măsurile acompaniatoare –

reducerea cheltuielilor publice, impunerea de constrângeri tari rău-

platnicilor, flexibilizarea Codului Muncii etc În România, opiniile pro cota

unică vorbesc despre creşteri de venituri la buget, „magnet” pentru

investiţiile străine, crearea de locuri de muncă etc. Părerile contra recunosc

cotei unice de impozitare doar avantajul reducerii birocraţiei fiscale

(simplitatea ei administrativă), imputându-i lipsa de echitate. Se

argumentează că veniturile la buget s-au mărit prin creşterea încasărilor din

TVA, generate de expansiunea consumului datorată transferurilor băneşti de

la românii plecaţi în străinătate şi măririi cererii celor cu venituri mari, care

au câştigat mai mult ca urmare a aplicării cotei unice. În mod cert, consensul

minim privind consolidarea unei strategii fiscale predictibile în România

este necesar deoarece concurenţa fiscală între ţările UE este din ce în ce mai

puternică.

8

Page 9: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

4. Economia politică a reformei fiscale din România –

sistem progresiv de impozitare versus cota unică

Începând cu 2005, guvernul a introdus cota unică de impozitare de 16%

asupra veniturilor persoanelor fizice şi asupra profitului firmelor.

După opinia autorităţilor ce au propus-o, această măsură reprezenta

osatura unei relaxări fiscale. Potenţiala expansiune a afacerilor, creşterea

investiţiilor directe, reducerea ponderii economiei subterane, o creştere

economică sustenabilă, mai multe locuri de muncă, creşterea economisirii şi

a investiţiilor erau enumerate ca ingredientele unui program de succes.

Totuşi, mulţi specialişti îşi arătau îngrijorarea cu privire la oportunitatea

momentului de introducere a cotei unice. Care erau condiţiile pentru ca

introducerea cotei unice în România să fie un succes? Prin introducerea cotei

unice, apar presiuni inflaţioniste puternice în România? Dispare stabilitatea

macroeconomică? Se vor manifesta şi în România beneficiile cotei unice,

observate în Slovacia?

Practica arată că această măsură a avantajat mai ales firmele cu putere

financiară ridicată şi indivizii cu venituri mari. Totuşi, firmele mici şi

mijlocii, în cadrul cărora ponderea cheltuielilor cu forţa de muncă este

ridicată, introducerea cotei unice este o reducere perversă a fiscalităţii. La

nivelul acestor companii, un impact semnificativ asupra profitabilităţii o are

cota de contribuţie la asigurările sociale, care a rămas la un nivel ridicat

(chiar dacă s-a redus cu 4 puncte procentuale faţă de 2004, ea rămâne cu 8

puncte procentuale peste media UE).

9

Page 10: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

Modelul teoretic...

În proiectarea unei reforme fiscale, trebuie cunoscută magnitudinea

efectului de multiplicare al reducerii ratei de impozitare, datorită faptului că

acesta poate conduce la o cerere agregată în exces, determinând astfel efecte

inflaţioniste greu de oprit, prin canalul unor deficite bugetare ridicate pe

termen mediu şi lung. Teoria economică ne învaţă că o creştere temporară a

venitului curent (prin scăderea ratei de impozitare, pe termen scurt)

determină o modificare mică a cheltuielilor de consum ale menajelor. În

schimb, o creştere a venitului permanent (prin scăderea ratei de impozitare,

pe termen lung) determină o modificare puternică a cheltuielilor de consum

şi astfel, a cererii agregate. Mulţi economişti consideră - în mod eronat - că

reducerea fiscalităţii va duce la o creştere puternică şi pe latura ofertei

agregate. Ei spun că măsurile de relaxare fiscală reprezintă esenţa abordării

economice prin prisma ofertei agregate. Reducerea fiscalităţii va conduce la

o creştere a nivelului veniturilor colectate la buget şi se va ajunge la o

economie de tip voodoo (economie în care menajele vor consuma mai mult,

producţia va creşte, are loc o reducere a şomajului şi nu o creştere a

inflaţiei).

Totuşi, chiar dacă reducerea fiscalităţii are impact atât asupra cererii

agregate cât şi asupra ofertei agregate, efectele sunt diferenţiate ca mărime.

Incidenţa reducerii fiscalităţii este mult mai puternică asupra cererii agregate

şi mai redusă asupra ofertei agregate. Teoreticienii motivează creşterea

ofertei agregate prin îmbunătăţirea stimulentelor de a munci, deşi studii

recente demonstrează că introducerea cotei unice de impozitare are drept

principală calitate reducerea costurilor administrative (simplitatea ei).

10

Page 11: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

Pe termen scurt, ca urmare a reducerii impozitării, cererea agregată

creşte, produsul intern brut creşte cu o mărime mare conducând la scăderea

veniturilor fiscale încasate la buget cu un procent mai mic decât procentul de

scădere a ratei marginale de impozitare. Pe termen lung, ca urmare a

reducerii impozitării cresc stimulentele de a munci şi astfel creşterea

PIB-ului potenţial este mult mai mică decât cea a PIB pe termen scurt,

obţinută prin stimularea cererii agregate. Rezultă că veniturile fiscale

colectate la bugetul de stat cresc cu o rată mult mai mică faţă de rata de

scădere a încasărilor la buget ca urmare a aplicării cotei unice → creşte

deficitul bugetar → apar presiuni inflaţioniste puternice.

11

Nivelul mediu al

preţurilorP

P0

0 PIBpotent0 PIBpotent1 Produsul Intern Brut PIB

E2

E0

E1

AS0 AS1

AD1AD0

P1

Page 12: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

În realitate, contradicţiile asupra cifrelor...

12

Page 13: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

Evoluţiile din economia românească par să redea fidel ceea ce a

prognozat modelul teoretic.

Conform Guvernului, primii doi ani de cotă unică în România au

însemnat venituri bugetare mai mari cu 14,8% (comparativ cu

nivelul din 2004), descurajarea muncii la negru, „oficializarea”

veniturilor şi crearea de noi locuri de muncă (efectivul salariaţilor

din economie a crescut cu circa 177 mii persoane în luna decembrie

2006 faţă de sfârşitul anului 2004).

Un alt aspect important vizat de reforma fiscală este reprezentat de

transformarea impozitelor şi taxelor pe bunuri şi servicii în

principala sursă de venituri ale bugetului de stat.

Realizarea acestui obiectiv este susţinută de ponderea sporită pe care

au dobândit-o aceste impozite, îndeosebi taxa pe valoarea adăugată,

în formarea veniturilor bugetului de stat.

Totodată, impozitele pe bunuri şi servicii au participat la formarea

veniturilor bugetului de stat într-o proporţie de 58,4% în 2006 faţă

de 62,5% în perioada corespunzătoare a anului 2005.

Dintre acestea, cea mai importantă contribuţie aparţine taxei pe

valoarea adăugată, de 32,5% (35,6% în perioada ianuarie-decembrie

2005), urmată de accize (a cărei pondere în totalul veniturilor

bugetului de stat a fost apropiată în 2006 de cea din anul 2005 şi

anume 24,4% faţă de 24,8%.

13

Page 14: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

Spre deosebire de autorităţile române, care consideră că implementarea

cotei unice a adus venituri la buget, specialiştii Fondului Monetar

Internaţional2 consideră că introducerea acestei măsuri „a determinat o

pierdere de venituri din impozitul pe venit şi impozitul pe profit de

aproximativ 1% din PIB în 2005. Totuşi, susţin ei, „această pierdere a fost

compensată de colectarea unor venituri mai mari decât cele prevăzute din

impozite indirecte, datorită unei cereri puternice de bunuri şi servicii.

Veniturile totale au fost deci, constante ca procent din PIB. Complementar,

reducerea semnificativă a cheltuielilor de capital şi necesarul redus de

resurse publice pentru cofinanţare, ca urmare a gradului scăzut de absorbţie

a fondurilor europene, au condus la obţinerea unui deficit bugetar moderat în

2005, de 0,9% din PIB”.

Contradicţii există şi între valorile prognozate de Guvern şi cele

publicate de direcţia de Statistică a Uniunii Europene, Eurostat, cu privire la

ponderea încasărilor bugetare în PIB. Astfel, dacă în Programul Economic

de Preaderare (ediţia 2005)3 evoluţia veniturilor bugetare în raport de PIB

este de 33,5% în 2005, 32,9% în 2006, 32,2% în 2007 şi 31,9% în 2008

(comparativ cu 32,1% în 2004), în Programul de Convergenţă (2006-2009)4

găsim că „veniturile bugetare vor ajunge la 36,5% din PIB în 2007”, iar

Eurostat arată că „România are cel mai scăzut nivel al veniturilor bugetare

ca pondere în Produsul Intern Brut (circa 29%), dintre toate cele 27 de ţări

membre ale Uniunii Europene, unde media veniturilor s-a situat la 40,8% din

PIB în 2005”.

2 Vezi Fondul Monetar Internaţional – Raportul Fondului privind Consultările din 2006 pe Articolul IV, 30 martie 2006, disponibil pe www.fmi.ro 3 disponibil pe site-ul Comisiei Naţionale de Prognoză, www.cnp.ro 4 disponibil pe site-ul Ministerului Finanţelor, www.mefromania.ro

14

Page 15: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

... sunt însoţite de riscuri majore pe termen mediu şi lung

Riscurile asociate reformei fiscale din România, având ca pilon cota

unică de impozitare sunt creşterea deficitului bugetar, o adâncire a

deficitului balanţei comerciale, o creştere a deficitului de cont curent până la

nivelul de 14% în 2007 şi presiuni inflaţioniste puternice începând cu 2007

(vezi în cursul trecut că rata inflaţiei a crescu la 6,67%, la sfârşitul lunii

noiembrie). Banca Centrală va continua să scadă rata dobânzii de referinţă,

ceea ce va provoca reducerea economisirii şi creşterea consumului.

Riscuri

Ideea conform căreia modificarea ponderii veniturilor încasate la

bugetul de stat din impozite indirecte este un efect pozitiv pentru

România este cel puţin controversată.

Creşterea încasărilor din TVA şi accize se bazează mai ales pe

creşterea consumului, care va avea un ritm din ce în ce mai scăzut în

următorii ani (conform Comisiei Naţionale de Prognoză, consumul

final a crescut cu 11,5% în 2006 şi va creşte cu 9,5% în 2007, 8,3%

în 2008 pentru a ajunge la 7,5% în 2009 – modificări procentuale

faţă de anul anterior).

Boom-ul creditelor de consum se va tempera iar remitenţele se

saturează în jurul nivelului de 4-5 miliarde euro.

Scăderile de venituri la buget sunt procese care pot fi observate încă

din primele 10 luni ale anului curent, când veniturile realizate la

buget din TVA au reprezentat doar un procent de 91%, comparativ

cu aceeaşi perioadă din 2006. O altă reducere se va realiza în ceea ce

15

Page 16: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

priveşte încasările din taxele vamale, odată cu intrarea României în

Uniunea Europeană (doar 38% venituri bugetare din taxe vamale în

primele 5 luni din 2007, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului

2006).

Propuneri

Pentru a asigura succesul cotei unice de impozitare, decidenţii

trebuiau să combine această reformă fiscală cu măsuri

acompaniatoare.

a) Perfecţionarea sistemului financiar:

reducerea cheltuielilor publice, prin reducerea dimensiunii sectorului

guvernamental, o politică salarială prudentă etc (măsură greu de

realizat deoarece România are nevoie de un stimulent de creştere, iar

investiţiile în infrastructură reprezintă cel mai la îndemână

instrument, concordant şi cu obiectivele de modernizare);

intensificarea executării silite şi a impunerii de constrângeri tari

tuturor rău-planicilor;

reducerea ponderii contribuţiei la asigurările sociale – un echilibru

pe termen lung între impozitarea muncii şi impozitarea capitalului.

b) Implementarea politicilor de stimulare a ofertei agregate:

o stabilitate legislativă mai ridicată, instituţii capabile să exercite

guvernanţa;

micşorarea lag-urilor interne ale politicii fiscale (care şi aşa sunt mari);

predictibilitate în reforma fiscală;

16

Page 17: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

un mediu concurenţial stabil, predictibil (funcţionalizarea

Consiliului Concurenţei);

acordarea ajutoarelor de stat numai în concordanţă cu legislaţia

europeană în domeniu;

stimularea economiilor şi investiţiilor interne;

strategii coerente de atragere a investiţiilor străine directe;

reducerea contribuţiilor sociale pentru a creşte gradul de ocupare al

forţei de muncă;

creşterea mobilităţii forţei de muncă prin conceperea unui Cod al

Muncii nemarcat de prevalenţe ideologice şi care să admită

flexibilitatea pieţei muncii şi să genereze responsabilizarea actorilor

economici.

c) Reducerea distorsiunilor pieţei prin restrângerea/stimularea

efectelor externalităţilor negative / pozitive, prin:

stabilirea riguroasă a drepturilor de proprietate;

reducerea costurilor de tranzacţie;

utilizarea taxelor şi subvenţiilor pentru a elimina efectele

externalităţilor negative;

un proces eficient de restructurare şi privatizare, însoţit de

stimularea aplicării politicilor industriale active;

intrarea şi ieşirea liberă pe/de pe piaţă a agenţilor economici (mai

ales liberalizarea ieşirilor din sistem).

Matricea de politici acompaniatoare ale cotei unice (propuse mai sus)

este în stare să conducă la o creştere mai mare a PIBpotential (PIBpotential0→

PIBpotential1) faţă de creşterea PIB potenţial din modelul iniţial. Oferta agregată

17

Page 18: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

AS va creşte cu o mărime mai mare astfel încât curba AS se va deplasa mai

mult spre dreapta (faţă de modelul iniţial) (AS0→AS1).

Astfel, deficitele bugetare vor fi mai mici, iar presiunile inflaţioniste

mai puţin apăsătoare (P0→P1). Banca Naţională a României îşi va putea

atinge ţinta de inflaţie pentru următorii ani, deficitul de cont curent nu se va

mai afla la „cote îngrijorătoare”. Se creează astfel un cerc virtuos. Vom

putea remotiva speranţa că introducerea cotei unice poate să fie un succes.

18

Nivelul mediu al

preţurilorP

P0

0 PIBpotent0 PIBpotent1 Produsul Intern Brut

PIB

E2

E0

E1

AS0 AS1

AD1AD0

P1

Page 19: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

5. Analiza politicii fiscal-bugetare în România

în 2007. Perspective 2008-2010

Execuţia bugetară 11M 2007

Deşi programul bugetar al anului 2007 anticipa un deficit al

bugetului general consolidat de 2,7% din PIB – ţinând cont de

execuţia în primele 11 luni ale anului, prin ultima rectificare, acesta

a fost crescut la 2,9 la sută din PIB

În primele 11 luni ale anului 2007, execuţia bugetului general

consolidat indică un deficit de 1% din PIB, comparativ cu 1,7% PIB

în aceeaşi perioadă a anului 2006. Veniturile fiscale au crescut cu

0,6 puncte procentuale, ajungând la 13,8% din PIB în primele 9 luni

ale anului 2007

Pe termen mediu, deficitul prognozat se situează la 2,9% din PIB, în

creştere faţă de cel prevăzut în Programul de Convergenţă anterior.

Această ajustare este determinată de necesitatea asigurării fondurilor

în scopul iniţierii unor proiecte pentru infrastructură în domeniile

prioritare: transport, mediu, învăţământ şi sănătate, în paralel cu

susţinerea contribuţiei naţionale la programele de investiţii eligibile

a fi finanţate din fonduri europene (vezi tabelul 1 din anexe).

Datoria publică

19

Page 20: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

Gradul de îndatorare publică a României se situează sub 20% din

PIB, cu mult sub limita de 60% din PIB stabilită prin Tratatul de la

Maastricht. Astfel, pe fondul creşterii economice susţinute, la

sfârşitul anului 2006 datoria guvernamentală calculată conform

metodologiei UE (ESA95) reprezenta 12,4% din PIB, din care

datoria internă 2,7%, iar cea externă 9,7%. Pentru sfârşitul anului

2007 nivelul acestui indicator este estimat la 11,9% din PIB.

Sursa: Ministerul Economiei şi Finanţelor

Graficul 1. Structura datoriei publice

Structura datoriei guvernamentale la 31.12.2006 pe instrumente de

datorie arată că emisiunile de titluri guvernamentale reprezintă

28,4% din total datorie, iar diferenţa este acoperită cu împrumuturi.

20

Page 21: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

În ceea ce priveşte maturitatea iniţială aferentă datoriei

guvernamentale, 9,5% din datorie avea scadenţe pe termen scurt iar

90,5% cu scadenţe pe termen mediu şi lung, în timp ce maturitatea

medie a soldului datoriei la sfârşitul anului 2006 era de 5,1 ani.

Piaţa titlurilor de stat

În anul 2007, strategia de finanţare a fost planificată astfel încât să

fie utilizate preponderent sursele interne de finanţare. Astfel, a fost

emis calendarul anual de emisiuni de titluri de stat, anunţându-se un

volum indicativ de titluri de stat de 12 mld. lei, instrumentele

anunţate fiind certificate de trezorerie cu scadenţe la 6 luni şi 12

luni, respectiv obligaţiuni benchmark, cu scadenţe de 3, 5 şi 10 ani,

iar până la 30 septembrie 2007 au fost emise titluri de stat în valoare

de 9,0 mld.lei.

Sursa: Ministerul Economiei şi Finanţelor

Graficul 2. Evoluţia randamentului titlurilor de stat active

la data de 30 septembrie 2007

21

Page 22: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

În anul 2006 finanţarea deficitului bugetar s-a realizat în proporţie

de 84,3% din surse interne, iar în anul 2007 finanţarea deficitului

bugetar se va realiza, în principal, din surse interne. Datorită unor

politici fiscale prudente cât şi a reducerilor costurilor aferente noilor

împrumuturi urmare a îmbunătăţirilor succesive ale ratingului

suveran, povara serviciului datoriei guvernamentale s-a redus

gradual şi este uniform distribuită pentru anii următori.

Politica fiscal bugetară în perioada 2008-2010

Viziunea Guvernului în domeniul politicii fiscale este centrată pe:

asigurarea unui rol stimulativ al taxelor şi impozitelor

consolidarea finanţelor publice, în vederea sporirii rolului său

stabilizator prin reducerea deficitelor structurale

îmbunătăţirea condiţiilor pentru funcţionarea simetrică a

stabilizatorilor automaţi.

asigurarea unui mediu nediscriminatoriu, concentrându-se pe măsuri

de consolidare a simplităţii, transparenţei şi predictibilităţii sale.

Reducerea în continuare a ratelor contribuţiilor la asigurările sociale

este justificată de intenţia de diminuare a înclinaţiei agenţilor

economici de a păstra activităţile în economia gri, pentru a da un

impuls pozitiv evoluţiilor pieţei muncii, contribuind în paralel la

atingerea scopurilor formulate în Strategia Lisabona relansată.

Deficitul structural al bugetului va ajunge la un nivel de 0,9 procente

din PIB în 2011, respectând prevederile Pactului de Stabilitate şi Creştere

22

Page 23: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

revizuit, implicând o marjă de siguranţă suficientă pentru a evita depăşirea

nivelului de 3 la suta din PIB în condiţiile apariţiei unor şocuri asimetrice la

adresa creşterii produsului intern brut.

23

Page 24: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

Bugetul pe 2008

Fundamentare

Creştere economică +6,5%;

Formarea brută de capital fix +13,0%;

Câştigul salarial mediu brut +12,3%

Numărul mediu de salariaţi +2,0%

Rata şomajului 4,3%

Deficit bugetar 2,7%

Veniturile bugetului general consolidat sunt estimate la 39,3% din

PIB, în creştere cu 2,4 puncte procentuale faţă de anul 2007. Pe categorii,

principalele impozite vor avea următoarea evoluţie:

În ceea ce priveşte veniturile din impozitul pe venit şi salarii, se

estimează că acestea vor creşte cu 0,5 puncte procentuale (de la

3,5% din PIB în 2007, la 4,0% în 2008, menţinându-se la acest nivel

şi pe termen mediu). Creşterea va fi determinată, în principal, de

creşterea câştigului salarial mediu brut şi a numărului mediu de

salariaţi în perioada de prognoză.

Deşi în termeni nominali veniturile din impozitul pe profit se

estimează că vor creşte, ponderea în produsul intern brut în anul

2008 faţă de anul 2007 va rămâne constantă (2,9%). Pe termen

mediu însă, se estimează o uşoară creştere a încasărilor la această

categorie de venituri, pe de o parte ca urmare a reducerii

contribuţiilor la asigurările sociale, pe de altă parte determinat de

recuperarea arieratelor din economie din anii precedenţi.

24

Page 25: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

Veniturile din contribuţiile de asigurări sociale continuă să deţină

ponderea cea mai mare în produsul intern brut, înregistrând o

creştere de 1,4 puncte procentuale (de la 9,5% în anul 2007, la

10,9% în anul 2008).

Pentru anul 2008, se preconizează reducerea contribuţiilor la

asigurările sociale cu 6 puncte procentuale cumulat (angajat şi

angajator), distribuite astfel: 1,5 puncte procentuale la bugetul

asigurărilor sociale de stat; 2,0 puncte procentuale la bugetul

asigurărilor pentru şomaj; 1,8 puncte procentuale la bugetul

fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; 0,7 puncte

procentuale la bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli

profesionale.

Veniturile din taxa pe valoarea adăugată estimăm că vor cunoaşte o

uşoară creştere de 0,2 puncte procentuale în 2008 faţă de 2007.

Nivelul veniturilor din accize va cunoaşte o uşoară scădere de 0,2

puncte procentuale în condiţiile continuării procesului de

armonizare cu legislaţia europeană, aprecierii cursului de schimb şi

reducerii consumului la alcool şi tutun.

25

Page 26: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

Graficul 3. Veniturile bugetului general consolidat 2004-2008

(mld lei / % din PIB)

Cheltuielile bugetului general consolidat

Sunt estimate la 42% din PIB în 2008.

Guvernul îşi propune pentru 2008 scăderea ponderii cheltuielilor de

personal în produsul intern brut, în scopul susţinerii procesului

dezinflaţionist. Pe termen mediu, se are în vedere reducerea în

continuare a ponderii cheltuielilor de personal până la nivelul de

5,6% din PIB în 2010.

Dobânzile se vor menţine la aproximativ acelaşi nivel cu cel din anul

2007 (0,9% în produsul intern brut faţă de 0,8% în anul 2007).

Subvenţiile vor reprezenta 1,5% din P.I.B. în 2008, iar tendinţa de

30,4% PIB

31,6% PIB

36,9% PIB

39,3% PIB

30% PIB

74

87,6

108,2

143,8

172,8

20

50

80

110

140

170

200

2004

2005

2006

2007

2008

- miliarde lei -

26

Page 27: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

scădere a ponderii acestora va continua până la 1,0% în 2010, în

condiţiile retragerii treptate a statului din economie şi întăririi

mecanismelor de piaţă.

Transferurile continuă să deţină ponderea cea mai mare în produsul

intern brut (18,5% din P.I.B.), cu 1,7 puncte procentuale în creştere

faţă de anul 2007 în condiţiile creşterii reale a pensiilor.

De asemenea, guvernul îşi propune îmbunătăţirea considerabilă a

politicii de cheltuieli prin direcţionarea fondurilor publice pentru

susţinerea creşterii economice. Astfel, pentru 2008, se estimează o

creştere a cheltuielilor de capital de la 5,5% din produsul intern brut

în anul 2007, la 6,5% din P.I.B în 2008.

Exemple pe domenii în 2008: 6% din PIB pentru educaţie şi cercetare;

4,5% din PIB pentru sănătate; 2,7% din PIB pentru agricultură; 4% din PIB

pentru transporturi; 1,5% din PIB pentru servicii si locuinţe

Din bugetul asigurărilor sociale de stat: 7,3% din PIB pentru pensii în

2008

Graficul 4. Cheltuielile bugetului general consolidat 2004-2008

(mld lei / % din PIB)

Principalele modificări ale sistemului fiscal pe partea de venituri

în 2008

27

31.2% PIB

33.2% PIB

39.6% PIB

42.0% PIB

30% PIB

77,789,9

113,7

154,5

184,8

20

50

80

110

140

170

200

2004

2005

2006

2007

2008

- miliarde lei -

Page 28: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

În domeniul impozitului pe venit si salarii au fost adoptate următoarele

prevederi ce vor intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2008

creşterea plafonului lunar privind venitul neimpozabil din pensii de

la 900 lei la 1000 lei;

introducerea impozitului pe venituri din agricultură (2%), începând

cu data de 1 ianuarie 2009;

impozitarea nerezidenţilor în ceea ce priveşte venitul din transferul

proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal.

Impactul bugetar, mil lei.

Tabelul 1

Măsura introdusăImpactul bugetar

2008 2009 2010

creşterea plafonului lunar privind

venitul neimpozabil din pensii de

la 900 lei la 1000 lei; -63 -186 -201

introducerea impozitului pe

venituri din agricultură începând

cu 1 ianuarie 2009

+29,7 +30,6

impozitarea nerezidenţilor în ceea

ce priveşte venitul din transferul

proprietăţilor imobiliare din

patrimoniul personal

+8,4 +9,2 +10,3

Modificările legislative referitoare la taxa pe valoare adăugată ce

urmează a intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2008 sunt:

importatorii care realizează importuri în anul precedent de cel puţin

150 milioane lei se aplică sistemul taxării inverse, beneficiază de

28

Page 29: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

aplicarea sistemului de taxare inversă la import, nefiind obligaţi la

plata TVA în vamă;

eliminarea aplicării măsurilor de simplificare pentru lucrările de

construcţii-montaj datorită întârzierii colectării taxei la buget,

precum şi pentru livrările de clădiri, părţi de clădire şi terenuri.

ajustarea taxei, în cazul în care bunul de capital este folosit în alte

scopuri decât cele economice, va fi realizată o singură dată pentru

întreaga perioadă de ajustare rămasă, indiferent de durata acesteia

(5 sau 20 ani).

În tabelul de mai jos este calculat impactul bugetar determinat de

măsurile introduse în acest domeniu.

Impactul bugetar, mil lei

Tabelul 2

Măsura introdusăImpactul bugetar

2008 2009 2010

Eliminare taxare inversă pentru

servicii de construcţii-montaj

+1500,0 +1743,0 +2012,0

Eliminare taxare inversă pentru

livrări de clădiri, părţi de clădiri şi

terenuri de orice fel

+992,2 +1010,2 +1031,4

Percepere TVA în vamă pentru

importuri din afara UE

+1793,0 +2171,0 +2433,0

Probleme ale politicii fiscal bugetare în anii 2006-2008

1. Proiecţia de buget pe 2008 este construită pe datele unei economii

imaginare

29

33.9%

36.9%

35.8%

31%

32%

33%

34%

35%

36%

37%

38%

39%

40%

2007 2008

Prognoza

Comisiei

Europene

PrognozaGuvernului

39.3%

Page 30: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

Graficul 5. Ponderea veniturilor bugetare în PIB

2. Prognoza Guvernului privind deficitul bugetar nu corespunde cu

prognoza Comisiei Europene

Graficul 6. Deficitul bugetar (% din PIB)

3. Cheltuirea ineficientă a banilor publici

Repartizarea neuniformă a cheltuielilor bugetare de-a lungul anului

(în ultimele 2 luni ale anilor 2005 şi 2006 s-au cheltuit câte 3% din PIB)

Ministerele nu reuşesc să aloce pe proiecte mai mult de 40% din

cheltuielile de capital alocate de la buget

amânarea marilor proiecte de infrastructură

3 rectificări bugetare pe an

30

2.7%

3.2%

2%3%3%3%3%3%3%3%3%3%

2008

PrognozaComisieiEuropene

PrognozaGuvernului

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2007

Prognozat

Realizat01.10.2007

Page 31: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

Graficul 7. Cheltuieli de capital din bugetul de stat

4. Exagerare privind capacitatea de absorbţie a fondurilor

europene

În nivelul de 39,3% a ponderii veniturilor în PIB în 2008 s-a luat în

calcul şi un procent de 2,68% din PIB absorbţie de fonduri europene

(adică 3 miliarde euro pentru 2008).

gradul de absorbţie de 90% prognozat de către Guvern pentru 2008

nu are legătură cu realitatea

5. Programarea bugetară multianuală nu există

31

Page 32: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

Anexe

Proiecţia bugetului consolidatTabel 1

CodulESA

2006 2006 2007 2008 2009 2010nivel % din PIB

Împrumuturi nete (EDP B9) pe sub-sectoare1. Buget consolidat S.13 -6.378,5 -1,9 -2,9 -2,9 -2,9 -2,42. Bugetul central S.1311 -9.949,1 -2,9 -3,3 -3,1 -3,2 -2,63. Buget de stat S.1312 4. Bugete locale S.1313 -82,4 0,0 0,0 0,1 0,1 0,15. Bugetul asigurărilor sociale S.1314 3.653,0 1,1 0,4 0,1 0,2 0,2

Buget consolidat (S13)6. Încasări totale TR 113.512,4 33,2 37,4 39,8 39,9 40,87. Cheltuieli totale TE1 119.890,9 35,0 40,3 42,7 42,8 43,28. Soldul net EDP B.9 -6.378,5 -1,9 -2,9 -2,9 -2,9 -2,49. Dobânzi EDP D.41 2.806,9 0,8 0,9 0,9 0,8 0,810. Balanţa primară -3.571,6 -1,0 -2,0 -2,1 -2,1 -1,611. One-off şi alte măsuri temporare1 -1446,4 -0,4 -0,2 -0,2 -0,1 -0,1

Componentele veniturilor12. Impozite totale (12=12a+12b+12c) 64.877,0 18,9 21,6 21,9 22,5 2312a. Impozite pe producţie şi import D.2 43.911,3 12,8 14,0 14,0 14,5 1512b. Impozite curente pe venit, avuţie, etc D.5 20.965,7 6,1 7,6 7,9 8 812c. Impozite pe capital D.91 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,013. Contribuţii sociale D.61 35.604,2 10,4 10,3 11,6 11,2 11,014. venituri din proprietate D.4 3.324,1 1,0 1,3 1,6 1,4 1,315. Alte 9.707,1 2,8 4,2 4,7 4,8 5,5

Page 33: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

CodulESA

2006 2006 2007 2008 2009 2010nivel % din PIB

16 = 6. Venituri totale TR 113.512,4 33,2 37,4 39,8 39,9 40,8p.m.: povara fiscală (D.2+D.5+D.61+D.91-D.995) 100.481,2 29,3 31,9 33,5 33,7 34,0

Componentele cheltuielilor17. Remunerare angajaţi + consum intermediar D.1+P.2 52.963,6 15,5 16,9 16,7 16,0 15,817a. Remunerare angajaţi D.1 31.268,1 9,1 9,1 8,6 7,8 7,317b. Consum intermediar P.2 21.695,5 6,3 7,8 8,2 8,2 8,518. Contribuţii sociale (18=18a+18b) 33.017,9 9,6 10,0 11,5 12,0 11,9

18a. Contribuţii sociale în naturăD.6311,

D.63121, D.63131

2.659,5 0,8 0,2 0,3 0,3 0,3

18b. Contribuţii sociale, altele D.62 30.358,4 8,9 9,8 11,2 11,7 11,719=9. Dobânzi2 EDP D.41 2.806,9 0,8 0,9 0,9 0,8 0,820. Subvenţii D.3 6.302,5 1,8 1,7 1,4 1,2 0,921. Formarea brută de capital fix P.51 16.930,0 4,9 7,0 8,2 8,6 9,222. Altele 7.870,0 2,3 3,9 4,0 4,2 4,523=7. Cheltuieli totale TE1 119.890,9 35,0 40,3 42,7 42,8 43,2p.m.: consumul guvernamental (nominal) P.3 57215,3 16,7 L L L L

1) Compensations titles issue by government as a result of restitutions law

2) For the period 2007 - 2010 interest expenditure are cash basis

Evoluţia datoriei bugetului general

Tabelul 2

% din PIB 2006 2007 2008 2009 2010

33

Page 34: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

1.Nivelul datoriei guvernamentale brute (conform ESA) 12,4% 11,9% 13,6% 14,2% 14,9%2. Modificarea datoriei guvernamentale, % -3,4% -0,5% 1,7% 0,6% 0,7%

Contribuţia la modificarea datoriei brute3. Balanţa primară -1,0% -2,0% -2,1% -2,1% -1,6%4. Dobânda (incl. SIFM ) 0,8% 0,9% 0,9% 0,8% 0,8%5. Ajustări stoc-flux -3,2% 0,6% 2,9% 1,9% 1,5%

Din care: - Diferenţe între cash şi accrual -0,02% -0,01% -0,01% -0,02% -0,01%

- Acumularea netă de active financiare 2,69% 0,06% 0,15% 0,10% 0,10%Din care: apărute din privatizare 2,61% 0,04% 0,01% 0,01% 0,01%

- Efecte ale evaluării şi altele -5,9% 0,6% 2,8% 1,8% 1,4%p.m. rata dobânzii implicite asupra datoriei 6,2% 7,3% 7,1% 6,3% 5,8%

Alte variabile relevante6. Active financiare lichide 3,9% 2,8% 2,6% 2,3% 2,1%7. Datoria financiară netă ( 7=1-6 ) 8,5% 9,1% 11,0% 11,9% 12,8%

*) reprezintă disponibilităţile în contul în valută al MEF şi în contul în lei din încasări din valorificarea activelor bancare şi din activitatea de privatizare.

Sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice

Tabelul 3

% din PIB 2000 2005 2010 2020 2030 2050

Cheltuieli totale 33,6 35 43,2 41 39 37

34

Page 35: Analiza Politicii Fiscal-Bugetare

% din PIB 2000 2005 2010 2020 2030 2050

Cheltuieli cu pensiile 6,7 6,8

Îngrijirea sănătăţii 3,5 3,3

Cheltuieli cu educaţia 3,4 4,3

Venituri totale 32,1 33,2 40,8 40,5 38,5 37

- ritmuri medii -

Creşterea productivităţii muncii 2,2 8,6 5,0 5,1 4,4 3,6

Creşterea reală a PIB 2,1 5,7 6,4 5,5 4,6 3,7

- % -

Rata de participare în rândul bărbaţilor 75,4 69,5 72,6 75,1 78,1 80,5

Rata de participare în rândul femeilor 61,8 55,3 60,7 63,1 64,9 70,8

Rata totală de participare 68,7 62,4 66,6 69,1 71,5 75,7

Rata şomajului – BIM 6,9 7,2 6,6 4,8 4,6 4,5

Populaţia în vârstă de 65 ani şi peste/ populaţia totală 13,6 14,7 15,5 17,0 18,5 22,0

35