Analiza fenomenului de inculturaţie în şcoală. Şcoala ca instanţă culturală

Inculturaţia reprezintă procesul prin care factorii socio-culturali ai mediului de referinţă modelează şi structurează individul din punct de vedere psiho-comportamental şi ideologico-valoric.(Glava, C) avand drept rezultat procesul de inculcare(de întipărire în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepţie, o normă de comportament)la nivelul indivizilor, a valorilor, normelor, principilor, comportamentelor, atitudinilor culturale şi sociale ale unei comunităţi/societăţi/culturi.

E. Durkheim definea şcoala ca fiind “un grup social care are o unitate şi o fizionomie proprie”. Şcoala îndeplineşte caracteristicile specifice organizaţiilor. Acestea ar fi :întreţinerea de multiple relaţii cu mediul extern și îndeplinirea a două funcţii : una primară, de formare a elevilor şi integrare a lor în societate și una secundară, furnizând populaţiei din zonă modele comportamentale.

Şcoala este un sistem formal şi un mediu de relaţii informale. Este formală pentru că prescrie norme şi reguli, sancţionează conduitele individuale şi informală pentru că răspunde nevoilor reale ale indivizilor.

Acţiunea definitorie a şcolii rămâne educaţia, considerată un proces destinat exclusiv omului şi care vizează disciplinarea şi civilizarea acestuia, din perspectiva unui ideal de personalitate umană, propus şi dorit chiar de societate.

Ioan Cerghit definea educaţia din mai multe unghiuri, ca proces, prin care fiinţa umană este supusă unei transformări îndelungate, ca acţiune de conducere, omul devenind o fiinţă formată şi autonomă, dar şi ca acţiune socială sau ca relaţie desfăşurată între doi poli, educatorul şi cel care este educat

În societatea tradițională, valorile promovate de scoală erau ascultarea, disciplina, supunerea față de profesor. Cadrul didactic avea o poziție privilegiată în câmpul școlar, spre deosebire de elev, văzut drept obiect pasiv al procesului de învâțământ. Aceste coordonate se modifică însă în școala modernă, care pune accent pe alte valori, cum ar fi cooperarea, competiția pozitivă și inițiativa proprie.

Funcțiile educației sunt diverse și se referă la transmiterea valorilor pe care societatea le posedă, la pregatirea și la formarea oamenilor sau la valorizarea creațiilor culturale.

Se poate observa un principiu tot mai des întâlnit în școala modernă, cel al însușirii constiente și active. Școala și învățământul traditional se axau pe respectarea intervalului de timp alocat orei, în dauna elevilor, care nu asimilau în mod corect informațiile transmise. Acest principiu, însă, insistă asupra unei apropieri între elevi și conținutul curricular și cere ca ambii parteneri să se implice în procesul didactic. Efortul este dublu. Pe de o parte, profesorul trebuie să cedeze o parte din atribuții, renunțând la poziția centrală care i se atribuia în invățământul tradițional. De cealaltă parte, elevul este stimulat să aibă încredere în posibilitățile proprii și să-și depășească pasivismul.

Câmpul școlar educativ modern se desfășoară, între două elemente care trebuie să participe în egală măsură, profesorul, manager și formator al procesului instructiv-educativ, iar elevul, obiect și subiect al acestui proces, dobândind autonomie și formându-se în spiritul responsabilității și al culturii civice.

Pedagogia activă, caracteristică învăţământului modern, face posibilă trecerea de la transmiterea de cunoştinţe la formarea de deprinderi şi de abilităţi, accentuând astfel latura formativă a educaţiei. Total diferită de pedagogia tradiţională, pedagogia modernă modifică rolul jucat de polii educaţionali, mutând accentul pe elev.

Învăţământul modern nu caută să scoată în evidenţă rolul profesorului, ci vine în întâmpinarea cerinţelor societăţii, propunând strategii didactice potrivite pentru formarea elevilor. curricular, acesta fiind uşor de reactualizat, o dată trecut prin filtrul propriu. Şcoala trebuie să încurajeze formarea unui spirit critic, a unor atitudini pozitive şi a studiului individual, antrenând elevii în activităţi diverse şi diversificate, pentru a-i face să renunţe la rolul pasiv.

Așa cum am menționat la începutul prezentării inculturaţia reprezintă procesul prin care factorii socio-culturali ai mediului de referinţă modelează şi structurează individul din punct de vedere psiho-comportamental şi ideologico-valoric.

Factorii socio-culturali cu influenţă asupra dezvoltării psiho-sociale a copilului sunt reprezentaţi de condiţiile economice şi culturale generale ale societăţii, mediul familial şi colectivităţile în care se încadreazăcopilul (creşa, căminul, grădiniţa, şcoala).

Mediul familial are o importanţă deosebit de mare pentru dezvoltarea psihosocială a copilului. Elemente importante ale acestui mediu ar fi structura familiei, nivelul intelectual, cultural, personalitatea, sănătatea membrilor familiei, metodele educative utilizate etc.

Colectivităţile în care se încadrează copilul au o influenţă deosebit de mare asupra dezvoltării psihosociale.

Grădiniţa are o mare importanţă pentru pregătirea şcolarizării. Şcoala, pe lângă rolul de a transmite cunoştinţe şi a forma deprinderi, are şi rolul de a forma,de

a modela personalitatea elevilor.

Fără a nega importanţa activităţii instructiv-educative, multe studii de psihologie atrag atenţia asupra unor deficienţe ale şcolii, prin care aceasta poate afecta negativ dezvoltarea elevilor. Se consideră că se cere prea mult copiilor să se adapteze exigenţelor şcolii, în loc să se adapteze şcoala la posibilităţile copiilor. Cel mai nociv factor este poate supraîncărcarea care favorizează surmenajul, reacţiile nevrotice, dezadaptările şcolare şi, ceea ce este cel mai grav, determină scăderea motivaţiei pentru activităţile de tip şcolar.

Bibliografie

Cristea, Gabriela -- “Psihologia educaţiei”, editura C.N.I. Coresi Cristea, Sorin -- “Managementul organizaţiei şcolare”, Editura Didactică şi Pedagogică, 2003 Cojocaru, Venera Mihaela -- “Teoria şi metodologia instruirii”, E.P.P., 2002 Cucoş, Constantin -- “Pedagogie”, Polirom , 1996 Glava, . Cătălin Şcoala – cultura, climatul şi identitatea instituţiei educaţionale Fenomenul de

inculturaţie Suport de curs Stan, Emil - - “Profesorul, între autoritate şi putere”, Teora, 1999 Internet