UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTIFACULTATEA DE LITERE

Departamentul de Studii Culturale

Strategii de persuadare și cuvinte-cheie în discursul politic din cadrul ședinței în plen a Parlamentului European

Coordonator,Prof. univ. dr. Rodica Zafiu

Absolventă,Petre Alina Mădălina

București,Iunie 2014

Rezumat

În studiul de faţă mi-am propus să analizez discursul politic susţinut de Joseph Daul în

cadrul adunării în plen a Parlamentului European. Discursul vizează dezbaterile ce vor avea loc

în cadrul viitoarei reuniuni a Consiliului European. Lucrarea urmăreşte să demonstreze felul în

care deputatul îşi construieşte retorica discursivă; analizează pas-cu-pas mijloacele de

persuadare, figurile de stil şi trăsăturile dominante ale discursului.

Introducere

În contextul crizei economice din 2011, liderii politici europeni au decis să discute pe

marginea problemelor cu care se confruntă comunitatea europeană, în vederea obţinerii unor

rezultate operaţionale şi productive. Criza monedei euro avea să ameninţe statele membre ale

Uniunii Europene prin consecinţe economice şi sociale dezastruoase. Totodată, această situaţie

critică avea să afecteze şi Uniunea Europeană în ansamblul ei, punând la îndoială avantajele

zonei euro. Absenţa unui răspuns coordonat la criză i-a determinat pe cetăţenii din statele

membre să-şi manifeste neîncrederea faţă de Uniunea Europeană şi chiar să pună la îndoială

raţiunea sa de a fi.

Cuprins

Înainte de a trece la prezentarea succintă a tehnicilor discursive şi la analiza propriu-zisă

a textului, este necesar să menţionez că discursul parlamentar este direcţionat pe diverse teme de

interes şi are caracter deliberativ, scopul urmărit fiind luarea unor decizii.

Discursul lui Joseph Daul debutează într-o manieră puternică, punând în prim-plan o

serie de întrebări retorice prin intermediul cărora politicianul subliniază necesitatea adoptării

unei poziţii ferme de către Consiliul European în dezbaterea ce va avea loc vineri, 4 februarie

2011: "Domnule Președinte, doamnă Győri, domnule Barroso, doamnelor și domnilor, ce va

reține publicul european din reuniunea conducătorilor săi de la Bruxelles de vinerea aceasta? Va

înțelege că, pentru provocările europene – moneda euro, energie, cercetare și inovare și ocuparea

forței de muncă – se caută răspunsuri europene cu bună credință? Sau mai degrabă că, încă o

dată, cădem pradă spectacolului trist al divizărilor și al luptelor pentru putere? Care vor fi titlurile

principale ale marilor ziare? Despre ce vor vorbi oamenii sâmbătă pe bloguri și pe Facebook

când se vor referi la deciziile Consiliului European? Despre timiditatea Europei atunci când s-a

confruntat cu situația țărilor mediteraneene care doresc să le fie respectate drepturile sau,

2

dimpotrivă, despre statutul său de lider?" Această introducere ex abrupto subliniază faptul că, în

cadrul reuniunii, Consiliul European trebuie să-şi asume rolul de lider şi să ofere soluţii viabile

pentru ameliorarea crizei; totodată, locutorul aduce şi o remarcă critică asupra modului în care

Uniunea Europeană a gestionat problema din zona mediteraneeană. Deputatul dă impresia că

încearcă să anticipeze felul în care se va desfăşura reuniunea de la Bruxelles. El dă de înteles că

n-ar vrea ca dezbaterea din Consiliul European să se deruleze din nou pe fondul "divizărilor şi al

luptelor pentru putere". Prin folosirea sintagmei "încă o dată", locutorul îşi justifică oarecum

afirmaţia, dând de înţeles că dezbaterile liderilor politici au mai căzut şi altă dată în această

capcană.

Discursul său dezvăluie o atitudine sceptică cu privire la deciziile ce vor fi adoptate de

către Consiliul European pentru rezolvarea problemelor acute de pe agenda de lucru. Totodată,

acesta dă impresia că se teme de reacţia publicului şi de un posibil eşec: "Despre ce vor vorbi

oamenii sâmbătă pe bloguri și pe Facebook când se vor referi la deciziile Consiliului European?"

Deputatul face aluzie la lipsa de implicare a Europei în zona mediteraneeană tocmai pentru a

ilustra faptul că această greşeală ar adânci şi mai mult neîncrederea statelor membre în Europa.

Prin acest exemplu negativ, el dă impresia că are aşteptări mai mari de la Europa şi speră că

aceasta se va repune pe picioare.

Discursul are un caracter deliberativ- politicianul decide ce trebuie făcut în vederea

remedierii situației- şi se constituie „sub forma declaraţiei, a pledoariei, a apologiei”1 în sprijinul

ideii de Uniune Europeană unită.

Deputatul foloseşte o exprimare impersonală, vorbeşte în numele Partidului Popular

European şi oferă câteva soluţii pentru ieşirea Europei din criză: "Doamnelor și domnilor,

Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) consideră că [...]." Acest lucru conferă

discursului credibilitate şi legitimitate; întrucât se bucură de suportul popular al partidului din

care face parte, Joseph Daul dă de înţeles că nu este singurul care aderă la aceste idei.

Acesta pune accent pe ideea de unitate, asociază Uniunea Europeană cu acest concept,

subliniind faptul că statele membre nu ar trebui să se concentreze pe interesele naţionale, ci pe

dobândirea unor beneficii comune: "[...] soluția la problemele noastre constă în a avea mai multă,

și nu mai puțină Europă. Soluția nu constă în mai multe așa-zise victorii naționale, ci în mai

multe victorii comune și mai multe răspunsuri coordonate. Soluția nu constă într-o atitudine

1 Silvia Săvulescu, Retorica și teoria argumentării, p. 34.

3

relaxată față de aplicarea normelor noastre comune, ci în mai multă disciplină. Soluția,

doamnelor și domnilor, nu constă în divergențe mai mari între bugetele noastre, în legislația

muncii și în ratele noastre de impozitare, ci în mai multă convergență."

Sintagma "problemele noastre" pe care politicianul o foloseşte în susţinerea opiniei sale

poate avea două semnificaţii. Pe de-o parte sugerează faptul că toate statele membre sunt afectate

în mod egal de această criză, iar pe de altă parte induce ideea potrivit căreia remedierea situaţiei

depinde de iniţiativele lor.

Deputatul pledează pentru susţinerea Europei, exprimându-şi convingerea că este o

alianţă benefică- nu ea a generat criza, ci lipsa de cooperare, absenţa unei viziuni comune: " [...]

soluția la problemele noastre constă în a avea mai multă, și nu mai puțină Europă"; " [...] în lipsa

unei viziuni comune și a resurselor comune, țările noastre se vor împotmoli într-o creștere lentă

și se vor afunda într-o criză socială."

Ca şi cum ar fi sesizat greşelile care au condus Europa în acest impas, politicianul nu

menţionează doar ce trebuie făcut în vederea salvării identităţii europene, ci are grijă să enumere

o serie de greşeli pe care Europa n-ar mai trebui să le facă. Această argumentare bazată pe

negaţie acuză subtil participarea neadecvată a statelor membre în cadrul Uniunii: " Soluția nu

constă în mai multe așa-zise victorii naționale [...]"; "Soluția nu constă într-o atitudine relaxată

față de aplicarea normelor noastre comune [..]"; "Soluția, doamnelor și domnilor, nu constă în

divergențe mai mari între bugetele noastre, în legislația muncii și în ratele noastre de impozitare

[...]". Politicianul menţionează mijloacele prin care Europa poate depăşi acest moment critic-

"mai multă disciplină" şi "răspunsuri coordonate".

Repetiţia termenului "soluţie" poate să sugereze faptul că remediul pentru situația de

criză este cunoscut de toată lumea, dar nu este pus în aplicare. Totodată, utilizarea frecventă a

acestui cuvânt sugerează necesitatea unei schimbări în cadrul Uniunii. Locutorul dă de înţeles că

lucrurile nu mai pot merge aşa şi că puterea de a schimba ceva stă în mâinile celor care alcătuiesc

Uniunea.

Termenii-cheie ce se regăsesc în discursul său fac apel la cooperare şi coeziune, cuvinte

ce definesc prin excelenţă ideea de bază a Uniunii Europene: "problemele noastre"; "victorii

comune"; "normele noastre comune"; "bugetele noastre"; "ratele noastre de impozitare"; "mai

multă convergenţă". Aceste sintagme sunt folosite cu intenţia de a sugera faptul că statele care

alcătuiesc Uniunea Europeană nu au înţeles principiul de bază al existenţei sale.

4

Discursul lui Joseph Daul este constituit dintr-o argumentare bazată pe exemple

antitetice. "Antiteza este o figura retorică bazată pe contrastul dintre două idei, fenomene,

situaţii, personaje, expresii etc. plasate în construcţii simetrice care se evidenţiază reciproc."1 Tot

într-o manieră impersonală, deputatul afirmă că perioada de criză oferă o lecţie de învăţat

europenilor. În acest moment ei au putut vedea efectele negative ale lipsei de cooperare: "După

părerea Grupului PPE, avem o singură lecție de învățat din criză, și anume că, în lipsa unei

viziuni comune și a resurselor comune, țările noastre se vor împotmoli într-o creștere lentă și se

vor afunda într-o criză socială."

Reversul medaliei constă în faptul că munca în echipă va scoate ţările europene din impas

şi le va direcţiona spre dezvoltare şi prosperitate: "Dacă există o singură lecție de învățat din

această criză, aceasta este că judecând, muncind și investind ca europeni, țările noastre vor ieși

din pasa dificilă prin care trec și vor fi mai puternice de acum înainte."

Deputatul îndrăzneşte chiar să privească această criză dintr-o perspectivă pozitivă,

mergând pe ideea că aceasta poate funcţiona ca un element mobilizator şi ca un factor de

coeziune între ţările membre: "Ce altceva ne va face să reacționăm uniți dacă nu dificultățile cu

care tocmai ne-am confruntat?"

Întrebările retorice au rolul de a subinia anumite deficienţe cu care se confruntă Uniunea,

reliefând faptul că aceasta nu acţionează în vederea obţinerii binelui comun, ci este fragmentată

şi eterogenă: "Împreună cu Comisia Europeană, cu majoritatea colegilor mei din această sală și,

sunt sigur, cu o mare parte din cele 500 de milioane de europeni, adresez următoarea întrebare

Consiliului European: când vom acționa și reacționa uniți?"

Eficienţa discursului constă şi în gradul de persuasiune al acestuia. În discursul de faţă,

persuasiunea se realizează în direcţia obţinerii unor „efecte de rezolvare/ soluţionare”, iar

„inducerea unei idei se face prin repetiţie obsesivă.”2

Discursul său se adresează unui public larg, vizând atât auditoriul din sală, cât şi cei 500

de milioane de europeni care alcătuiesc o Europă Unită. Argumentarea sa devine subiectivă şi

persuasivă. Locutorul se exprimă la persoana I singular şi încearcă să convingă auditoriul de ceea

ce trebuie făcut în vederea ameliorării situaţiei de criză: "Cât despre moneda euro, știu că

guvernele noastre se vor ține pe poziție și nu vor permite speculatorilor să distrugă 60 de ani de

construcție europeană." Discursul capătă un caracter imperativ, iar deputatul dă impresia că-şi 1 Silvia Săvulescu, Retorica și teoria argumentării, p. 94.2 Ibid., p. 180.

5

impune soluţiile şi ideile, vrând să-i determine pe europeni să preia iniţiativa: "Le solicit acum să

se concentreze pe consolidarea mecanismului de stabilitate financiară, deoarece acesta este

esențial. Le solicit să consolideze în special disciplina bugetară și să mențină eforturile de

reducere a datoriilor publice."

Folosirea adverbului de timp "acum" semnalizează faptul că Europa se confruntă cu o

situaţie dificilă care nu mai suportă amânare, iar luarea unor decizii de schimbare se impune cu

necesitate.

Întregul discurs se construieşte în jurul ideii de Europă Unită, concept care stă la baza

argumentelor sale şi care constuie soluţia salvatoare. Utilizarea obsesivă a unor cuvinte-cheie

dezvăluie tema discursului şi amplifică/ hiperbolizează noţiunea de Europa. Practic, în asta

constă soluţia propusă de el; în Europa crede şi pentru Europa îşi susţine discursul: "publicul

european"; "provocările europene"; "moneda euro"; "răspunsuri europene"; "deciziile Consiliului

European"; "timiditatea Europei"; "responsabiltatea Europei"; "mai multă Europă"; "europeni";

"Comisia Europeană"; "construcţia europeană"; "guvernanţă europeană"; "brevet european";

"populaţia din Europa". Toţi aceşti termeni se înscriu într-un registru stilistic specific comunităţii

din care face parte, reliefând importanţa pe care i-o acordă.

Locutorul ocupă o poziţie fermă, iar după expunerea logică a factorilor care au condus la

criză, el oferă "reţeta de succes" pentru sprijinirea proiectului european. Acesta este convins că

guvernanța europeană şi moneda euro sunt condiţiile de bază pentru funcţionarea bună şi

eficientă a comunităţii europene: "Guvernanța europeană este premisa sine qua non a succesului

proiectului nostru comun. Grupul meu susține această măsură la fel de mult cum susține și

moneda euro, adică total."

După ce-şi expune premisa, locutorul încearcă să-şi justifice opinia, aducând în sprijinul

ei lămuriri suplimentare. Acesta are grijă să explice în ce constă o Europă Unită şi totodată

menţionează beneficiile pe care le poate oferi aceasta.

Formularea fermă a enunţurilor şi stabilirea unor rapoarte de tip cauză-efect sprijină teza

propusă de el şi îi întăreşte poziţia: "Nu vom putea niciodată să subliniem îndeajuns faptul că

transformarea acestei piețe într-una pe deplin operațională ne va face mai competitivi, va asigura

securitatea proviziilor noastre și va garanta o creștere considerabilă a producției de energie

regenerabilă."

6

Discursul său căpăta legitimitate atât prin structura logică, cât şi prin coerenţă şi

acurateţe. Deputatul nu doar enumeră obiectivele Uniunii, ci are grijă să ofere şi idei despre felul

în care acestea pot fi atinse: "a încuraja statele membre să facă față provocării de a-și spori

eficiența energetică cu 20 % până în 2020"; "a avea mai multă Europă în domeniul energetic

înseamnă a investi mai mult"; "a acorda mai multă atenție întreprinderilor mici și mijlocii'; "a

reduce la minim birocrația"; "a ajunge în cele din urmă la un acord cu privire la un brevet

european".

Deputatul indică măsurile pe care statele ar trebui să le adopte pentru a reconstrui

echilibrul european. În această ipostază, vorbitorul ia puţină distanţă faţă de discursul său, dând

impresia că nu el impune aceste norme, ci din contră, ele au fost adoptate în mod voit de către

ţările membre: "Ele însele și-au impus acest obiectiv. Trebuie să ne asigurăm că-l vor atinge, în

caz contrar va trebui să ridicăm standardele pe care trebuie să le îndeplinească pentru a reuși

acest lucru." 

În discursul său, Joseph Daul evidenţiază în mod constant faptul că Europa poate

supravieţui perioadei de criză doar prin conlucrarea liderilor politici şi prin revizuirea

mecanismului de funcţionare de până atunci. Vorbitorul face apel la conştiinţa comună a

europenilor încercând să-i convingă că puterea de a schimba ceva stă în mâinile lor. Enumerarea

succesivă a soluţiilor propuse de el conferă discursului credibilitate şi putere expresivă.

Expresivitatea joacă un rol important în receptarea discursului politic. În funcţie de mijloacele

discursive utilizate de vorbitor, un discurs expresiv poate avea mai mult succes în faţa publicului

decât unul care conţine idei şi convingeri bune, dar este prezentat sub o formă monotonă şi

neatractivă.1

Spre finalul discursului, deputatul atrage atenţia asupra faptului că ţările membre trebuie

să uite de vechile obiceiuri axate pe "individualism" şi "interese naţionale" şi să se concentreze

pe situaţia actuală.

Sintagma eufemistică "reacţiile noastre impulsive din trecut" face aluzie la discrepanţele

şi neînţelegerile ce au existat între statele europene; în acţiunile lor, acestea nu au ţinut seamă de

binele comun al Europei. Pronumele folosit la persoana I plural- "noastre"- poate induce în

eroare auditoriul. Vorbitorul poate cumva să se excludă pe sine şi să aducă o învinuire celor cu

care vorbeşte. Prin asta el critică felul în care europenii au înţeles conceptul de Europă Unită.

1 Silvia Săvulescu, Retorica și teoria argumentării, p. 24.

7

Trece din nou în revistă lucrurile benefice pentru Europa, dar şi pe cele care afectează

identitatea acesteia: "Promovarea diferențelor noastre este un lucru bun, însă este și mai bine ca

acestea să fie reciproc complementare. Inițiativele individuale pot fi utile, însă meciul se câștigă

prin muncă în echipă. Susținerea ambițiilor naționale este pe deplin legitimă, însă înțelegerea

faptului că jocul se câștigă la nivel internațional prin muncă în echipă este garanția unui viitor

pentru populația din Europa."

Discursul este alcătuit dintr-un limbaj standard, cuvintele sunt folosite cu sens propriu,

locutorul evitând situaţiile de polisemie sau exprimarea ambiguă. Trebuie menţionat faptul că

limbajul nu este „doar un instrument folosit pentru transmiterea informaţiilor”, ci „are funcţii

descriptive, constatative şi funcţii evaluative, el transmite informaţii şi totodată induce stări

afective, provoacă comportamente.”1

Discursul lui Joseph Daul este persuasiv şi se axează pe folosirea unor termeni

emblematici pentru ideea de comunitate europeană. Strategia sa discursivă se bazează în mare

parte pe întrebări retorice, enumeraţii şi repetiţii. Adresarea directă către public denotă

subiectivitate, implicare afectivă şi totodată reprezintă o strategie de captare a atenţiei. Prin

intermediul întrebărilor retorice, Joseph Daul îşi construieşte un discurs interactiv; aduce în

discuţie o serie de probleme cu intenţia de a da de gândit ascultătorilor din sală. Rapiditatea cu

care se succed aceste întrebări transmite starea de tensiune şi de nelinişte în care află Europa. El

admite că Uniunea traversează o perioadă de criză şi pentru asta găseşte necesar să îndemne

statele membre la implicare şi cooperare. Luând în considerare cei "60 de ani de construcţie

europeană", deputatul refuză de la început ideea unei retrageri din joc. Responsabilitatea de a

remedia situaţia aparţine guvernelor europene pe care le "solicită" în mod constant, îndemnându-

le la iniţiativă.

1 Andrei Marga, Teoria argumentării, p. 27.

8

Bibliografie teoretică:

MARGA, Andrei: Teoria argumentării, URL:

< https://archive.org/details/Andrei_Marga-Teoria_Argumentarii_09__>.

SĂVULESCU, Silvia: Retorica și teoria argumentării. Note de curs, București: 2001.

ZAFIU, Rodica: Limbaj și politică, București, Editura Universității din București: 2007, URL: <

https://www.uploady.com/#!/download/YVyfmLmK~p7/~4VPJPofBpz49xje >.

Suport de curs: < http://www.unibuc.ro/prof/zafiu_r/docs/2013/noi/13_14_34_56curs3-4_2013-

Retorica.ppt >.

Sursa textelor anexate, URL: <

http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+CRE+20110202+ITEM-

014+DOC+XML+V0//RO&language=RO>. (Pregătirea reuniunii Consiliului European (din 4

februarie 2011)- miercuri, 2 februarie 2011, Bruxelles, ultima actualizare pe 23 mai 2011,

accesat pe 10 iunie 2014)

9

Textul anexat:

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE. – (FR) Domnule Președinte, doamnă Győri,

domnule Barroso, doamnelor și domnilor, ce va reține publicul european din reuniunea

conducătorilor săi de la Bruxelles de vinerea aceasta? Va înțelege că, pentru provocările

europene – moneda euro, energie, cercetare și inovare și ocuparea forței de muncă – se caută

răspunsuri europene cu bună credință? Sau mai degrabă că, încă o dată, cădem pradă

spectacolului trist al divizărilor și al luptelor pentru putere? Care vor fi titlurile principale ale

marilor ziare? Despre ce vor vorbi oamenii sâmbătă pe bloguri și pe Facebook când se vor referi

la deciziile Consiliului European? Despre timiditatea Europei atunci când s-a confruntat cu

situația țărilor mediteraneene care doresc să le fie respectate drepturile sau, dimpotrivă, despre

statutul său de lider? Responsabilitatea Europei în această privință este clară: trebuie să-și

exploateze toate resursele și toate aptitudinile diplomatice pentru a susține tranziția și

organizarea unor alegeri democratice și deschise.

Doamnelor și domnilor, Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat)

consideră că soluția la problemele noastre constă în a avea mai multă, și nu mai puțină Europă.

Soluția nu constă în mai multe așa-zise victorii naționale, ci în mai multe victorii comune și mai

multe răspunsuri coordonate. Soluția nu constă într-o atitudine relaxată față de aplicarea

normelor noastre comune, ci în mai multă disciplină. Soluția, doamnelor și domnilor, nu constă

în divergențe mai mari între bugetele noastre, în legislația muncii și în ratele noastre de

impozitare, ci în mai multă convergență.

După părerea Grupului PPE, avem o singură lecție de învățat din criză, și anume că, în

lipsa unei viziuni comune și a resurselor comune, țările noastre se vor împotmoli într-o creștere

lentă și se vor afunda într-o criză socială. Dacă există o singură lecție de învățat din această criză,

aceasta este că judecând, muncind și investind ca europeni, țările noastre vor ieși din pasa dificilă

prin care trec și vor fi mai puternice de acum înainte.

Ce altceva ne va face să reacționăm uniți dacă nu dificultățile cu care tocmai ne-am

confruntat? Împreună cu Comisia Europeană, cu majoritatea colegilor mei din această sală și,

sunt sigur, cu o mare parte din cele 500 de milioane de europeni, adresez următoarea întrebare

Consiliului European: când vom acționa și reacționa uniți?

10

Cât despre moneda euro, știu că guvernele noastre se vor ține pe poziție și nu vor permite

speculatorilor să distrugă 60 de ani de construcție europeană. Le solicit acum să se concentreze

pe consolidarea mecanismului de stabilitate financiară, deoarece acesta este esențial. Le solicit să

consolideze în special disciplina bugetară și să mențină eforturile de reducere a datoriilor

publice. Guvernanța europeană este premisa sine qua non a succesului proiectului nostru comun.

Grupul meu susține această măsură la fel de mult cum susține și moneda euro, adică total.

Soluția la problemele noastre, așa cum spuneam la începutul discursului meu, constă în a

avea mai multă, și nu mai puțină Europă. Acest lucru este valabil pentru ocuparea forței de

muncă și economie și este valabil și pentru energie, subiect pe care Consiliul îl va aborda vinerea

aceasta. A avea mai multă Europă înseamnă în primul rând a pune în aplicare în totalitate legile

care există deja cu privire la piața energetică internă. Nu vom putea niciodată să subliniem

îndeajuns faptul că transformarea acestei piețe într-una pe deplin operațională ne va face mai

competitivi, va asigura securitatea proviziilor noastre și va garanta o creștere considerabilă a

producției de energie regenerabilă.

A avea mai multă Europă înseamnă, de asemenea, a încuraja statele membre să facă față

provocării de a-și spori eficiența energetică cu 20 % până în 2020. Ele însele și-au impus acest

obiectiv. Trebuie să ne asigurăm că-l vor atinge, în caz contrar va trebui să ridicăm standardele

pe care trebuie să le îndeplinească pentru a reuși acest lucru. În cele din urmă, a avea mai multă

Europă în domeniul energetic înseamnă a investi mai mult. Comisia estimează că va fi nevoie de

1 miliard de euro pentru a ajunge la nivelul de infrastructură necesar. Ne așteptăm la decizii

ambițioase din partea Consiliului European pentru a atinge aceste obiective. Europa are nevoie

de energie sigură și curată la fel de mult ca de o politică în materie de cercetare și dezvoltare și

de o politică care să promoveze inovarea industrială. Și în acest caz soluția constă în a avea mai

multă Europă și în a acorda mai multă atenție întreprinderilor mici și mijlocii. Soluția constă în a

reduce la minim birocrația și în a ajunge în cele din urmă la un acord cu privire la un brevet

european. Și în domeniul inovării așteptăm soluții comune de la conducătorii noștri, și nu certuri

provinciale.

Doamnelor și domnilor, a venit vremea să depășim reacțiile noastre impulsive din trecut.

Promovarea diferențelor noastre este un lucru bun, însă este și mai bine ca acestea să fie reciproc

complementare. Inițiativele individuale pot fi utile, însă meciul se câștigă prin muncă în echipă.

Susținerea ambițiilor naționale este pe deplin legitimă, însă înțelegerea faptului că jocul se

11

câștigă la nivel internațional prin muncă în echipă este garanția unui viitor pentru populația din

Europa.

12