Amintiri din copilărie – rezumat

PARTEA I

          În prima parte autorul ne povestește cum părinții se certau din cauza lui. Mama sa, Smaranda, voia neapărat să-l dea la școală ca să ajungă preot iar tatăl său nu voia spunând că nu are bani pentru asta. Situația s-a schimbat  într-o duminică, când a venit în vizită David Creangă, bunicul lui Nică. Acesta a spus că îl ia pe băiat și îl va duce la școală, la Broșteni. David le-a explicat că e bine să știi carte și că este păcat de omul neînvățat. Pe lângă aceasta, Creangă ne mai povestește și alte întâmplări.

          Caprele Irinucăi –  După ce bunicul David îl duce pe Nică și pe încă un tovarăș de-al lui la Broșteni, acesta i-a cazat la o femeie, Irinuca. Casa ei era o cocioabă veche iar  pe lângă aceasta, ea mai avea un țap și două capre care erau slabe și râioase. Acestea dormeau în tinda casei. Bărbatul și fata Irinucăi lucrau la pădure toată săptămâna. La școală cei doi băieți au mers bine în afara faptului că profesorul a poruncit unui om să-i tundă la piele pe cei doi, că aveau plete. După ce trecu iarna, în primăvară băieții s-au trezit plini de râie de la caprele Irinucăi. Cei doi s-au uns cu leșie, au stat la soare și apoi au intrat să se scalde în Bistrița. Dar cu toate acestea încă nu au scăpat de râie. Într-o zi, când Irinuca era dusă prin sat, băieții  s-au suit pe munte, mai sus de casa ei, și au urnit o stâncă din locul ei astfel încât să se ducă la vale. A dărâmat gardul și casa Irinucăi, a făcut bucăți o capră și s-a numai în Bistrița. Speriați, copiii și-au luat lucrurile și au pornit la drum spre Pipirig. Uitând de râie și de bucuria pe care i-o făcuseră Irinucăi, cei doi s-au bucurat de vreme, cât a fost frumoasă. La un moment dat a pornit o vijelie cumplită urmată de o ninsoare cum se cade. Au înnoptat în munți, dogoriți de flacăra unui foc uriaș. A doua zi, spre seară, au ajuns la bunicul David din Pipirig. Bunica i-a poftit la masă și apoi i-a vindecat de râie ungându-i cu unsoare de mesteacăn. Peste câteva zile a aflat și bunicul despre paguba Irinucăi, pentru care a plătit patru galbeni. În sâmbăta Paștilor a ajuns și Nică acasa la ai săi, în Humulești. Nică nu fost deloc bucuros deoarece au râs toate fetele de el, văzându-l tuns de tot.

         Calul Bălan și Sf. Nicolae – Autorul își amintește cu drag de meleagurile natale și de oamenii gospodari din jurul său. Un loc aparte îl ocupă părintele Ioan, om bun și vrednic. El a înfrumusețat cimitirul și a construit o chilie pentru școala satului. Împreună cu bădița Vasile, dascălul bisericii, părintele a mers prin sat și i-a îndemnat pe oameni să-și dea copii la școală. Astfel s-au adunat o mulțime de băieți și fete, dornici de carte dar și de năzdrăvănii. Ca să-i liniștească, părintele Ioan a adus la școală un scan numit Calul Bălan și un bici numit Sf. Nicolae.  Prima pedepsită a fost chiar Smărăndița popii, o copilă ageră și zdravănă care întrecea pe toată luma. Când părintele  a descoperit că băieții aveau ceasloavele murdare, pline de muște moarte, i-a poftit pe toți să încalece pe Calul Bălan și să-și ia răsplata. Dar ca să-i îmbuneze pe copii, le aducea colaci de la biserică și cum bădița Vasile, învățătorul, era om de treabă toate mergeau strună.

 

PARTEA a II-A

1

         În această parte scriitorul narează câteva din întâmplările foarte cunoscute ale copilăriei sale: La cireșe, Pupăza din tei, La scăldat.

          La cireșe – Într-o vară prin luna iunie Nică se hotărăște să se ducă la moș Vasile, fratele cel mare al tatălui său pentru a fura cireșe. S-a dus la el acasă și s-a prefăcut că îl caută pe vărul lui, Ion, ca să meargă la scăldat. Mătușa Mărioara i-a spus că e plecat cu tatăl său la adus de sumani. Bucuros de cele auzite, Nică își ia rămas bun de la mătușă, după care se strecoară în grădina casei și se urcă în cireș. A început să-și umple cămașa cu cireșe până când l-a văzut mătușa Mărioara cu o jordie în mână. Atunci, repede, băiatul sare repede din pom direct în stratul de cânepă. Mătușa a început să fugă și ea tot prin cânepă. Într-un moment în care mătușa se împiedică și cade, băiatul sare gardul casei și fige acasă. Spre seară a venit moș Vasile împreună cu vornicul și paznicul la părinții lui Nică pentru a cere daune pentru cânepă și cireșe. La sfârșit băiatul primește o bătaie zdravănă de la tatăl său pentru stricăciunile produse de el.

          Pupăza din tei – Sătul să fie trezit în fiecare zi cu noaptea în cap, Nică îi puse gând rău unei pupeze care era ceasornicul satului. Pasărea avea ciubul într-un tei din curtea lui moș Andrei, unchiul băiatului. Într-o zi, când mama îl trimise cu de mâncare la țiganii pe care-i aveau la sapă, Nică se gândi să fure pupăza. Se urcă în copac, găsi scorbura dar nu reuși să o prindă decât la întoarcere. Duse pupăza acasă și o ascunse în pod. După ce apare mătușa Măriuca, supărată foc și îi spuse Smarandei că Nică a furat pasărea, copilul, speriat, fuge cu pupăza la târg. Acolo încearcă să o vândă, dar un moș cu vițica de funie a luat-o și i-a dar drumul. Pasărea a zburat direct în teiul ei și a început să cânte din nou. Băiatul, de frică să nu-l prindă tatăl său la târg, fugi acasă și stătu cuminte toată ziua. După ce pupăza începu din nou să cânte trezind oamenii dimineața, mama lui Nică face masă mare și o chemă și pe mătușa Măriuca. Cele se împăcaseră iar Nică scăpă basma curată.

          La scăldat – În acest episod este vorba de Nică, care pleacă la scăldat, fără să asculte de mama sa. Deși aceasta l-a rugat să legene copilul deoarece ea avea o mulțime de alte treburi: de țesut, de cusut, de făcut mâncare; băiatul sta pe gânduri. A stat el o vreme, dar era așa de cald și senin că nu putu rezista și a fugit la baltă, la scăldat. Când își dădu seama că Nică a fugit, mama lui a început să-l strige cât se poate de tare. Aceasta a lăsat totul baltă și a plecat la baltă după băiat, că știa că acolo s-a dus. Nică stătea în pielea goală întins pe nisip, apoi într-un picior, arunca cu piuetre în apă și la urmă sărea să el și se scufunda. În tot acest timp mama sa l-a privit cum petreceam, după care s-a furișat și i-a luat hainele și l-a lăsat acolo în pielea goală. Fetele de pe la râu, văzând asta, au început să râdă de el. Într-un târziu, când fetele erau ocupate cu clătitul pânzelor în apă, Nică a luat-o la fugă spre casă, luând-o prin grădinile  oamenilor ca să nu-l vadă cineva. Ajuns în grădina lui, băiatul a mers prin porumb până la gardul ogrăzii. Acolo își vede mama cum alerga să facă trabă, când afară când afară, când în casă. Nică și-a făcut curaj și a sărit în ogradă. Apoi i-a luat cu silă mâna mamei și a sărutat-o, i-a cerut iertare și i-a zis să-i facă ce-o vrea, numai să-i dea de mâncare, că moare de foame. Mamei i-a fost milă și ia dat să mănânce dar i-a spus că încă nu-l va ierta. Băiatul a promis să nu mai iasă din cuvântul ei și a început să o ajute la treburile casei.

 

2

PARTEA a III-A

          În această parte autorul își descrie  satul natal și împrejurimile acestuia și amintește de istoria acelor locuri. Nică urmează cursurile Școlii Domnești din Târgu Neamț și apoi pe cele de la Școala de Catiheți din Fălticeni. În perioada următoare urmează procesul de formare al băiatului din punct de vedee social în relațiile cu colegii de școală, cu vărul Ion sau cu Pavel Ciubotarul. Acesta îi ține pe bîieți în gazdă pe timpul cursurilor. Aici, cei doi, îșiaduceau mâncare de acasă iar iarna se îngrijeau de lemne de foc. Autorul amintește și de prietenul lui Trăsnea pentru care gramatica era de neînțeles. Nică mai povestește  și de serile  petrecute la crâșmă împreună cu prietenii lui, unde mâncau plăcinte și găini fripte, beau vin și se distrau pe cinste.

 

PARTEA a IV-A

          În ultimul capitol al romanului, autorul ne prezintă plecarea sa la Seminarul de la Socola. Dar el nu vroia să plece că satul natal era tot ce îi estemai drag lui.  Nică a tot încercat să-și convingă mama să nu plece dar nu reușea. Acesta pleacă trist și cu ochii înlăcrimați împrună cu Zaharia lui Gâtlan, un alt băiat obligat să plece la Socola. Pe cei doi copii îi duce Luca Moșneagu’, un vecin, cu căruța trasă de doi cai. Pe tot parcursul călătoriei cei doi se tot gândeau la la satul natal, la călugărie, tot felul de lucruri. Ajungând în Valea Pășcanilor, moș Luca începe să le povestească băieților cum este viața la câmp. După un popas de o noapte, cei trei se întâlnesc cu niște drumeți care mergeau și ei spre Iași. Trecând pe la Păcurari, unii oameni au început să râdă iar alții să-și bată joc. Într-un târziu, în aceea noapte au ajuns la Socola. Moș Luca a tras căruța la umbra unui plop înalt, iar atunci cei doi băieți văzură o mulțime de dascăli și preoți care îți mărturiseau păcatele.

3

"Amintiri din copilarie" este un roman autobiografic, romanul formarii personalitatii unui tanar, care prezinta procesul educatiei si al experientei dobandite de Nica, Ion Creanga fiind scriitorul care realizeaza "primul roman al copilariei taranesti" din literatura noastra.

Partea I:

Ion Creanga, adult, incepe povestirea amintirilor din propria copilarie.

Inca de la inceput, naratorul fixseaza locul, satul Humulesti si timpul, varsta fericita a copilariei.

Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti.

Copiii nu inteleg rostul scolii, sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan "om vrednic si cu bunatate", le aduce ca "dar de scoala noua" pentru a -i sili spre invatatura, "Calul Balan" si pe "Sf. Nicolai". Preotul a instituit regula ca, in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita, fiica preotului. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete.

Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor. De fapt era un pretext pentru a -l lua pe Badita Vasile la armata. A fost prins cu arcanul, pus in catuse si dus la Piatra Neamt.

Pentru a urma scoala, Nica este trimis de mama sa Smaranda, sa continue scoala la Brosteni. Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza. I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana, taierea pletelor, statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita.Partea a-II-a

In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale: "La cirese ", "Pupaza din tei", "La scaldat"

La cirese. Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese. Pretextand ca vrea sa -l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. Isi ia ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires. Matusa Marioara il zareste, incepe sa -l ameninte, iar drept urmare Nica sare din cires si, pentru a scapa, incepe sa alerge printr- o plantatie de canepa. Urmarit de matusa, cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata. Nica a reusit sa scape sarind gardul,dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese. Nica primeste "o chelfaneala " zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el.Pupaza din tei. Intr-o dimineata mama lui,Smaranda, il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui,cand era somnul mai dulce, ca sa nu-l spurce " cucul armenesc". Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prasit. Pe drum ,Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. Cand o vede, se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod.Dupa doua zile, de frica sa nu fie prins ,Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda. Un mosneag, sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza,o dezleaga si ii da drumul. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taica-sau. Speriat,Nica fuge acasa. Ajuns acasa,fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ,iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei.Dar tocmai atunci, se aude pupaza, care canta.La scaldat. Intr-o zi,Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute.El promite sa stea acasa,dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa, se duce la balta si-l vede tolanit in pielea goala pe nisip. Ea asteapta sa intre in apa, apoi ii ia toate hainele. Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. O ia prin papusoi, prin gradinile oamenilor, il latra cainii, apoi ajunge, cu chiu cu vai, in ograda

4

casei sale.Dupa aceasta intamplare, Nica devine ascultator si harnic,pana cand, impresionata, Smaranda il iarta.

Partea a III - a

Nica este acum adolescent,urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului, apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga, urmarind procesul formarii lui Nica, raporturile lui cu viata sociala, cu noii colegi de scoala, intre care Ion Mogorogea, varul sau, Gatlan, Trasnea, Oslobanul, impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul, unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc.

Partea a IV - a

La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii, toamna anului 1855 si spatiul, satul Humulesti. Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insista sa plece la Seminarul de la Socola. Nica pleaca impreuna cu Zaharia lui Gatlan, ducandu - i mos Luca. Sosire la Socola, intr-un tarziu, noaptea si ramanerea in caruta trasa sub un plop mare, deci sub cerul liber, simbolizeaza lumea necunoscuta in care urma sa intre Nica si in care se simte stingher.

Finalul acestui capitol si al "Amintirilor" exprima filozofia relativitatii timpului ce se scurge ireversibil, lasand in urma o viata bogata in trairi si sentimente pure.

5