Amidonul[ C6 H10 O5] 

Amidonul este o substanţă organică ce se

găseşte în seminţele, fructele şi tuberculii plantelor şi care

se foloseşte în industria alimentară, chimică

 etc. Formula brută a amidonului, determinată prin

analiza elementară, este (C6H10O5)n, la fel ca a celulozei

. Prin hidroliza cu acizi, amidonul trece in D-glucoza, cu randament cantitativ. Din

punct de vedere al compoziţiei chimice, amidonul este un amestec, format din 2 polizaharide: amilopectină şi amiloză, care diferă între ele prin structură şi reactivitate.

Hidratii de carbon care alcatuiesc grupa polizaharidelor au structura macromoleculara. Polizaharidele sunt mult raspandite in natura, mai ales in vegetale.            Prin hidroliza, polizaharidele se transforma in monozaharide. Se gasesc in natura polizaharide compuse din hexose, din pentoze si din derivati ai celor dintai. Cele mai insemnate sunt cele doua polizaharide derivand de la D-glucoza, celuloza si amidonul.

Amidonul - [ C6 H10 O5] Ø    este un amestec de doua polizaharide :  amiloza si  amilopectinaØ    structura macromolecularaØ    n C6 H12 O6 → [ C6 H10 O5 ] nØ    industrial, amidonul se obtine din cartofi sau faina de grauØ    se prezinta ca o pulbere  fina, de culoare alba, mai mult sau mai putin stralucitoareØ    in industrie, hidroliza acida a amidonului este folosita la prelucrarea glucozei, iarhidroliza enzimatica, la obtinerea etanolului

• Amidonul  este componenta de baza a multor produse alimentare importante: piinea, faina, cartofii, porumb. Se foloseste in industrie la producerea glucozei, alcoolului etilic, cleiurilor, acetonei, glicerinei, acizilor lactici, citrici s.a.

• Amidonul intra in componenta mediului nutritiv la producerea antibioticelor,  vitaminelor.  Amidonul  hidrolizeaza la fierbere in prezenta acizilor sau sub actiunea  enzimelor.Sub actiunea fermentilor sau la incalzirea cu acizii minerali amidonul hidrolizeaza destul de usor, la inceput, transformindu-se in amidon solubil, apoi in dextrine. Produsul final al hidrolizei amidonului este glucoza:(C6H10O5)n + nH2O      nC6H12O6Solutia de iod coloreaza amidonul in albastru. Aceasta reactie se utilizeaza pe larg pentru determinarea ionilor de iod in solutie sau invers, la determinarea prezentei amidonului in produsele alimentare, medicinale, etc.

Porumbul este cea mai importanta materie prima pentru obtinerea amidonului industrial.

Amidonul dur incepe sa se formeze in partea superioara cand apare dentarea. Aceasta zona de amidon dur avanseaza spre baza in cele 20 de zile pana la atingerea maturitatii. « Linia

laptelui » separa zona dura de cea inca moale si poate fi identificata ca linie de delimitare intre zona dura de galben

intens si pericarp tare si zona de galben pal, laptos si pericarp moale. Pentru a observa linia de lapte se sparge un bob si se

observa in sectiunea transersala in partea superioara a acestuia(opusa embrionului).

Amidon de porumb :

Formarea în plante

Amidonul se formează în plante, fiind o sursă importantă de glucide pentru animale. Ecuaţia reacţiei generale a formării

amidonului ar fi format din două etape:* CO2 + H2O ----> CH2O + O2

* 6 CH2O ----> C6H10O5 + H2O, ambele reactii înfăptuindu-se la clorofilă, la lumină.

ProprietăţiAmidonul are o structură amorfă, insolubilă în apă, deşi la contact cu apa acesta se umflă. La recunoaşterea amidonului se foloseşte iodul: la contact cu acesta, amidonul dă o culoare violet închisă la

rece. Reactii

* Cu apa în prezenţa acizilor:(C6H10O5)n + nH2O → n C6H12O6

* Cu apa în prezenta amilazei:2(C6H10O5)n + nH2O -> n C12H22O11 

Utilizarea amidonului si sursele de dobindire