Amenajarea si organizarea urbanistica la nivelul municipiului Bucuresti

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI MANAGEMENT PUBLIC

Amenajarea și organizarea urbanistică la nivelul municipiului

București

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: Conf. Univ. Dr. Cristina Alpopi

ABSOLVENT: Mihai Alexandru- Cezar

Amenajarea și organizarea urbanistică la nivelul municipiului București

2

Cuprins

Introducere ........................................................................................................................................................ 4

Capitolul 1. Cosiderații generale privind amenajarea și organizarea urbanistică ............................................. 5

1.1 Stadiul actual al cunoașterii ..................................................................................................................... 5

1.2 Delimitări conceptuale ............................................................................................................................. 6

1.2.1 Structura urbanistică a teritoriului ................................................................................................... 6

1.2.2 Teritoriul și componentele sale ........................................................................................................ 7

1.2.3 Urbanismul și metode moderne de organizare a spațiului urban .................................................. 19

Capitolul 2. Studiu de caz. Conceptul strategic București 2035 ...................................................................... 20

2.1 Importanța temei .................................................................................................................................. 20

2.1.1 Opiniile tinerilor despre București .................................................................................................. 20

2.2 Prezentarea primăriei municipiului București ....................................................................................... 28

2.3 Conceptul Strategic București 2035 ...................................................................................................... 28

2.3.1 Date generale ................................................................................................................................. 28

2.3.2 Necesitatea unei viziuni și a unei strategii de dezvoltare a municipiului București ...................... 29

2.3.3 Procesul de elaborare și structura proiectului ............................................................................... 30

2.3.4 Contextul global, european și național ........................................................................................... 31

2.3.5 Diagnosticul urban al municipiului București ................................................................................. 33

2.3.6 Viziunea procesului de dezvoltare urbană – București 2035 ......................................................... 35

2.3.7 Dimensiunea teritorială a dezvoltării municipiului București ....................................................... 38

2.3.8 Cuvintele cheie ce definesc Conceptul Strategic 2035 – pe termen lung ...................................... 40

2.3.9 Obiective strategice pe termen lung în contextul Conceptului Strategic București 2035 ............. 41

2.3.10 Analiza SWOT ................................................................................................................................ 44

2.4 Concluzii și recomandări ........................................................................................................................ 47

Capitolul 3. Proiectul- Diametrala Nord-Sud București (Victoriei-Buzești-Berzei) .......................................... 49

3.1 Importanța proiectului .......................................................................................................................... 49

3.2 Prezentarea zonei .................................................................................................................................. 49

3.3 Încadrare zonă și morfologie ................................................................................................................. 49

3.4 Delimitarea zonei studiate .................................................................................................................... 53

3.5 Circulație, socio-comunitar și funcțiunile zonei .................................................................................... 53

3.6 Proiecte asemănătoare ......................................................................................................................... 54

3.7 Analiza SWOT a zonei studiate .............................................................................................................. 55


3

3.8 Concluzii ................................................................................................................................................. 57

Bibliografie ....................................................................................................................................................... 59

Anexe ............................................................................................................................................................... 60


4

Introducere

Cercetarea mea pentru lucrarea de licență se numește „Amenajarea și organizarea

urbanistică la nivelul municipiului București” și consider necesar să folosesc în elaborarea acesteia

metode de cercetare calitative, cum ar fi revizuirea literaturii de specialitate, a lucrărilor care s-au

scris de-a lungul timpului pe acest subiect și care reprezintă o bază de pornire, analiza de

documente, documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism, articole academice care

treatează tema amenajării și organizării urbanistice, astfel încât să obțin cât mai multe informații

veridice care să îmi folosească în demersul meu.

Fiind o temă de actualitate, care are o importanță deosebită pentru bunăstarea cetățenilor și îi

vizează pe aceștia în mod direct, de-a lungul timpului, amenajării și organizării urbanistice i s-a

acordat o mare atenție din partea scriitorilor, fie că este vorba de cei care provin din lumea

academică, a profesorilor, a specialiștilor în domeniu, fie că este vorba de jurnaliști sau oameni

simpli care și-au exprimat părerea personală. Acest lucru este demonstrat prin faptul că există cu

privire la acest subiect numeroase lucrări de specialitate, studii, articole oficiale, dar și păreri ale

cetățenilor.

Așa cum presupune cercetarea calitativă, în primul rând, este necesară căutarea și colectarea

unei palete variate de documente, lucrări științifice, studii de caz, texte istorice, documente oficiale,

articole științifice si interviuri. Mai apoi, aceste documente trebuie parcurse, studiate și selectate,

astfel încât să se separe materialele utile în cercetare de cele nefolositoare. Iar materiale utile vor fi

studiate în profunzime, înțelese și interpretate. Acest proces este urmat de formularea întrebării de

cercetare, a ipotezelor de cercetare și schițarea structurii lucrării pe capitole și subcapitole.

Structura lucrării de licenta cuprinde 3 capitole referitoare la cadrul teoretic, consideratii

generale, legislatia in domeniu, iar studiul de caz va aborda, pe de o parte, o temă de actualitate a

Bucureștiului și anume Conceptul Strategic București 2035, care este extrem de important în

dezvoltarea coerentă pe termen lung a municipiului, iar pe de altă parte, abordează un proiect

concret, parte a Conceptului Strategic 2035 și anume Diametrala Nord-Sud (Victoriei-Berzei-

Buzești), care este o alternativă de ocolire a Bucureștiului, pentru preluarea traficului din zona

centrală.


5

Capitolul 1. Cosiderații generale privind amenajarea și organizarea

urbanistică

1.1 Stadiul actual al cunoașterii

Orientarea către structurile Uniunii Europene au adus mai multă eficiență și coerență în

implementarea schimbării, de altfel extrem de solicitante pentru generaţiile care îi fac faţă.

Eforturile nu sunt însă mai mici; adaptarea legislaţiei, a instituţiilor, a procedurilor, aderarea la

documente internaţionale, toate pe fondul proceselor economice şi sociale care decurg din

schimbarea sistemului, conduc la presiuni semnificative la toate nivelurile, sectoarele şi în toate

compartimentele de activitate. Efectele asupra vieţii localităţilor se regăsesc în: comunităţile

sărăcite şi destructurate, economia distorsionată, dezvoltările necontrolate, lipsa de locuinţe,

problemele de mediu, degradarea generală a mediului construit şi a calităţii vieţii în general.

Adaptarea la noua dinamică este mai uşoară pentru oraşe - acestea o duc mai bine de cele

mai multe ori din punct de vedere economic, sunt mai atractive şi gestionează mai eficient resursele;

mai complicată e realitatea pentru localităţile rurale şi oraşele mici. Totuşi este vizibilă difuzia

directă sau indirectă a bunăstării, în special în cazul oraşelor de rang superior, către localităţile din

jur care joacă un rol din ce în ce mai activ în asigurarea unei părţi din forţa de muncă, a unor

amplasamente pentru activităţi economice, de recreere, pentru o a doua locuinţă şi pentru locuinţe

de vacanţă, pentru servicii şi spaţii de depozitare etc. Dacă înainte de 1989 procesele de acest fel

puteau fi planificate şi dezvoltarea era previzibilă, azi lucrurile s-au schimbat radical. Aceste

procese de difuzie legate de revitalizarea economică, a mediului construit şi natural sunt mai dificil

de surprins şi localizat pentru că ele depăşesc graniţele locale şi depind de interdependenţa de alte

zone, de dezvoltarea altor sectoare, de deciziile adoptate în domenii conexe etc., toate într-un câmp

de fenomene cu dinamici diverse. Una din consecinţele cele mai evidente este că graniţele

administrative ale oraşelor nu se mai potrivesc cu cele ale dezvoltării. Iar urmarea ar fi necesitatea

identificării unor modalităţi de abordare a dezvoltării la altă scară şi într-un context instituţional

adecvat.


6

1.2 Delimitări conceptuale

1.2.1 Structura urbanistică a teritoriului

Urbanismul a fost considerat in trecut, disciplina care se ocupa cu sistematizarea si

dezvoltarea orașelor, căutarea prin toate resursele tehnice disponibile pentru a determina cel mai

bun aranjament stradal, al cladirilor si instalațiilor publice precum si a proprietaților particulare,

astfel incât populația să ducă o viață confortabilă, placută și sănătoasă.

În cultura occidentală, urbanismul datează de pe vremea lui Hippodamos din Millet (secolul

IV î. Hr. ) însă disciplina propriu-zisă a aparut pornind de la revoluția industrială și de la prima

mare expansiune urbană care a cauzat-o.

Experții in domeniu sunt de acord asupra faptului că orașul nu este o entitate desprinsă de

teritoriul pe care s-a format, ci mai degrabă este o zona mult mai mare decât limitele sale fizice

definite.

Obiectul de studiu al urbanismului este astfel extins, incluzând nu numai orașul, ci întreg

teritoriul, în suprafața urbană, cât și cea rurală.

“Urbanismul este știința care, pe plan social și uman, studiază sistematizarea rațională

a orașelor, comunelor, teritoriilor, mijloacelor de comunicație, cu scopul de a realiza cele mai

bune condiții de viață pentru colectivități. “

Din definiția urbanismului, derivă următoarele aspecte: (Alpopi,2008)

Sfera de cuprindere a urbanismului este întreg teritoriul: urban si rural, construit și

neconstruit, construibil și neconstruibil;

Elementele pe care urbanismul, ca știință, le folosește sunt: cercetările, dispozițiile, regulile,

regulamentele, proiectele necesare pentru a se ajunge la o sistematizare rațională și la cea

mai bună utilizare a teritoriului;

Scopul urbanismului este acela de a favoriza bunăstarea comunității prin perfecționarea

structurilor.

Scopul urbanismului stă la baza importanței sale ca știință și a dificultăților cu care se

confruntă. În realitate, aceasta înseamnă acceptarea principiului solidarității sociale, de exemplu,

pentru a pune interesul colectiv deasupra celui individual. In acest sens, statul este capabil să

impună limite și să stabilească legături între cetățeni cu interese diverite, cu scopul de a îndeplini

exigențele colective.

„Urbanismul este o îmbinare între morală, politică, știință, tehnică și artă.”

Importanța urbanismului rezultă chiar din scopul urmărit de acesta: scop de natură, la a

carei atingere știința, tehnica și arta iși aduc contribuții indispensabile. Știința, studiind fenomene

naturale si comportamente umane investighează cauze, corelații, legi și formulează norme pentru

atingerea obiectivelor determinate. Tehnica, având ca scop satisfacerea numeroaselor exigențe ale

vieții cotidiene pune in valoare cercetările științelor aplicate. Arta, ca expresie a inteligenței și


7

creativității umane, se regăsește în procesele de sistematizare a teritoriului și de construire a

diferitelor obiective.

Așadar, în urbanism, ca știiță, latura științifică și cea artistică se întâlnesc, se întrepătrund,

se completează reciproc și se exprimă prin intermediul tehnicii.(Alpopi,2008)

1.2.2 Teritoriul și componentele sale

Teritoriul actual este rezultatul unui proces indelungat de transformare a spațiului terestru

și este opera omului. Acesta reprezinta un sistem complex format din elementele principale:

- așezarile umane;

- infrastructurile de rețele, compuse din utilaje și instalații pentru transportul persoanelor

și obiectelor, cele destinate producerii și distribuției de energie electrică, apă, gaz, cele

pentru colectarea și evacuarea apelor reziduale, linii speciale de comunicație etc.

- marile spații libere, cuprinzând terenurile folosite în activitățile agricole și silvice,

parcurile și rezervațiile naturale, munții, râurile, și lacurile etc. (Alpopi, 2008)

Întrucât numim structură ansamblul relațiilor care au loc între elementele unui sistem,

se poate defini structură urbanistică- totalitatea relațiilor existente între elementele unui

teritoriu dat.

De exemplu, structura urbanistică a unui mare oraș cuprinde elemente precum: zonele

rezidențiale de diferite tipologii, spațiile de folosință colectivă, marile artere de circulație, străzile de

legătură, pasajele pietonale, zonele verzi, spațiile agricole etc.

Orașul

Deși știm cu toții cu aproximație semnificația termenului „oraș”, de la sociologi la

arheologi, istorici , demografi, economiști, urbaniști, au încercat sa dezvolte acest concept, definiția

exactă și lipsită de ambiguitate este destul de dificilă.

„Orașul este un fapt natural ca un cuib sau ca un furnicar. Dar, de asemenea, este și o operă

de artă conștientă care cuprinde în structura sa de ansamblu multe forme de artă mai simple și mai

individuale. Gândirea prinde formă în oraș și la rândul lor, formele urbane condiționează gândirea.

Deoarece spațiul, nu în mai mică masură decât timpul, este reorganizat, în mod ingenios în orașe, în

liniile și în contururile zidurilor, în stabilirea planurilor orizontale și a înălțimilor, în utilizarea sau

contrastarea conformației naturale, orașul înregistrează atitudinea unei culturi și a unei epoci în fața

evenimentelor fundamentale ale existenței sale. Cupola și clopotnița, strada deschisa și curtea

interioară închisă, nu povestesc doar istoria diverselor adaptări materiale, ci și pentru aceea a unor

concepții total diferite ale destinului uman. Orașul este în prezent un instrument material al vieții

colective și un simbol al acelei concordanțe de țeluri și de consimțăminte care se naște în

circumstanțe favorabile. Ca și graiul, acesta rămâne poate cea mai mare operă de artă a

omului.”(Alpopi,2008)


8

Pentru sociologi, orașul este o așezare umană relativ întinsă, densă și permanentă alcătuită

din indivizi eterogeni din punct de vedere social.

Pentru economiști, orașul reprezintă un spațiu economic în care sunt concentrate numeroase

activități și fluxuri de capital, de bunuri, forță de muncă și servicii pe o suprafață relativ mică.

Pentru geografia urbană, orașul este o concentrare, într-un anumit spațiu construit, de

locuri care desfășoară activități fundamentale din sectorul secundar si terțiar.

O altă direcție de definire a orașului este cea de conveniență, agreată atât de demografi, cât

și de cercetătorii din domeniul administrației publice, și se bazează, de obicei, pe o clasificare a

numărului populației. În realitate orașul,mai mult decât numărul de locuitori, este descris prin

numeroase funcții, care sunt reflectate în diferențele, uneori nete, între diferite domenii: comerciale,

industriale, culturale, rezidențiale etc. Nu este luată în considerare funcția agricolă, în timp ce

prezintă o mare importanță sectorul comerțului și transporturilor, organizarea financiară și politică.

Geograful german Fr. Retzel consideră că pentru a defini orașul este necesar să se aibă în

vedere activitatea profesională, concentrarea locuințelor și numărul de locuitori. Sau, W. Christaller

consideră că la baza activității umane stau comerțul, administrația, micile meșteșuguri și mai puțin

industria. Geograful român Vintilă Mihailescu (1941) considera că orașul este un element legat de

spațiul geografic, înauntrul căruia sunt concentrate bunuri materiale și spirituale - “ orașul este un

organism legat de spațiul geografic, înlăuntrul căruia el îndeplinește o funcție precisă (concentrează,

transformă și redistribuie bunurile materiale și spirituale) “. (Alpopi,2008)

Există, de asemenea, și explicații mai complexe a ceea ce înseamnă orașul mai ales atunci

cand ne raportăm la lumea modernă. Sociologii, in general, au elaborat definiții mai apropiate

zilelor noastre. Peter Lauger (1984) propune o clasificare sociografică a orașului:

- „orașul-bazar” , considerat a fi centru de schimb, dar nu numai material, ci și de

mentalități, idei, experiențe de viață, stări de spirit etc;

- „orasul- junglă” este considerat a fi un spațiu supraaglomerat și periculos, cu locuitori

care iși asumă un loc și un mod de relaționare.

La începutul sec. XX , definea orașul ca fiind o entitate umană, caracterizată prin acțiuni,

relații si instituții sociale complexe. Fernard Brandel, istoric contemporan, caracteriza orașele ca pe

„ niște transformatori electrici, pentru că ridică tensiunile, grăbesc schimbările, agită viața

oamenilor”.

Orașul au fost și rămân „ motorul progresului și leagănul a numeroase cuceriri intelectuale,

culturale (…) și tehnologice ”, cea mai bună organizare a coabitării umane, deși proporțiile

urbanizării sunt și vor rămâne mult timp diferite de la o regiune la alta, de la o țară la alta și in

funcție de nivelul de dezvoltare economico-social, tradiții culturale și istorice.

In concluzie, orașul este o formă complexă de așezare umană, cu un număr mare de

locuitori, având dimensiuni variabile și multiple dotări edilitare, de obicei cu funcție politico-

administrativă, industriala, comercială și culturală; construcțiile sunt grupate în ansambluri

arhitectonice și organizate în zone cu unități definite (industriale, comerciale, administrative,

de locuințe etc. ) se dezvoltă relații și comunități bine organizate, cu funcții multiple și

complexe, exercitate de o populație care traiește în cea mai mare parte din activități mai puțin

agricole; exercită o mare influență economică și organizatorică asupra zonei înconjurătoare.


9

Clasificarea orașelor

Din multitudinea de clasificări ale orașului (poziție geografică, dimensiune demografică,

forma urbană, funcții principale etc. ) cele mai importante din punct de vedere urbanistic sunt: cea

funcțională și cea privind forma fizică a orașului.

Clasificarea funcțională se bazează pe activități ce caracterizează și definesc rolul unui

oraș. Clasificarea în funcție de formă se bazează pe configurația fizică pe care o prezintă orașul.

Cele două aspecte sunt în mod evident corelate între ele.

În orice oraș, desfășoara activități socio-economice, îndreptate atât spre satisfacerea

necesităților propriilor locuitori, cât și cei din afara localității, situați intr-un hinterland1 mai mult

sau mai puțin restrâns.

Orașele au funcții predominant neagricole, din sectorul secundar (industriile prelucrătoare și

construcții) și terțiar (servicii). Funcțiile orașului au caracter istoric, așadar se pot schimba în timp.

De exemplu, unele centre urbane care au astăzi funcții complexe, au avut la început doar o singură

funcție. În raport cu activitățile de bază pe care le desfășoară populația, orașele se clasifica astfel:

Orașe specializate, în care este predominantă populația ocupată într-un anumit sector de

activitate:

o Industriale- Torino (Italia-oraș monoindustrial datorită preponderenței industriei

automobilistice în raport cu celelalte sectoare de producție) , Kiruna (Suedia), Turabao

(Brazilia), Lupeni (România);

o De servicii- individualizându-se mai ales orașe turistice ( Cannes în Franța, Mecca în

Arabia Saudită, Miami în SUA, Predeal și Sinaia în România); orașe financiar-bancare

(Frankfurt, Hong Kong) , culturale (orașele universitare: Cambridge și Oxford în Marea

Britanie, Uppsala în Suedia);

o Agricole - acestea sunt predominante în țările în curs de dezvoltare și incă

numeroase în țările foste comuniste;

o Orașe cu funcții politico-administrative, remarcându-se orașele special construite

pentru a îndeplini funcția de capitală ( Washington- SUA. Canberra-Australia, Moscova-

Rusia, Brasilia- Brazilia) ;

Orase cu multiple funcții: majoritatea orașelor din țări dezvoltate, precum și unele centre

urbane din țări în curs de dezvoltare, mai dezvoltate din punct de vedere economic, respectiv

toate marile orașe ale lumii: New York, Tokio, Paris, Londra, Cairo, Rio de Janeiro, Beijing.

Prin forma orașului se înțelege aspectul său vizibil, având în vedere ansamblul tuturor

părtilor sale fizice cum ar fi : rețeaua de străzi, piețe , clădiri izolate, suprafețe deschise de

dimensiuni variabile precum: curți interioare, grădini, parcuri etc. sau elementele sale naturale și

artificiale definite geometric, precum: șanțuri, canale, ziduri etc.

1 Hinterland-1.Teritoriu care gravitează spre un centru economic. 2. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat, folosită

ca bază a unor acțiuni expansioniste; p. ext. coloniile și țările dependente de metropolă. – Din germ. Hinterland.


10

O alta clasificare posibilă este cea în funcție de formă, care analizează planul orașului.

Urbaniștii moderni, au încercat să găsească planul ideal. Din multitudinea acestora putem desprinde

câteva scheme geometrice care au inspirat mai mult sau mai puțin conștient construcțiile orașelor.

- planul rectangular (în eșichier)1 a fost mult întrebuințat în construcția orașelor.

Rețelele rectangulare sunt caracteristice în special concepțiilor urbanistice de creare a unor orașe

din nou , sau extinderi în ritm accelerat, fiind ușor de conceput și de realizat, asigurând în același

timp suprafețe regulate și egale în ochiurile rețelelor.

Avantajele acestora erau că puteau fi schițate simplu, bazându-se pe o rețea în cadrul căreia

străzile se întretăiau în unghi drept. Această structură este importantă pentru claritatea deosebită a

rețelei de circulație, o bună posibilitate de devizare a orașelor, proiectarea simplă a rețelelor de

transport și maxima folosire a terenului prin construirea de case sau blocuri paralelipipedice.

Pe de altă parte, acest model de oraș are și dezavantaje întrucât acest se îngreunează

circulația, aceasta efectuându-se în linii frânte ceea ce determină pierderi însemnate de timp, iar

vizibilitatea în intersecții este nulă.

Pentru eliminarea acestora, în unele orașe ale lumii s-au construit artere diagonale care

micșorează timpul de transport, însă și acestea ridică probleme de ordin arhitectural, fiind necesară

construirea unei clădiri prismatice triunghiulare nu întotdeauna încadrate perfect în concepția

arhitecturală de ansamblu. (Ioan, 2006)

Exemple de orașe cu plan rectangular sunt: New York (zona Manhattan), San Francisco, iar

în România, municipiul Drobeta Turnu Severin.

- planul radial concentric este conceput cu scopul de a distribui armonios străzile

în jurul unui centru de unde pleacă toate arterele sub forma unor raze.

Planul radial concentric s-a format printr-o evoluție lentă în decursul secolelor, pornind de la

o răscruce, de la o convergență de drumuri, ori dictată de relief (Pitești), ori de un loc de târg între

zone cu caracteristici deosebite (Craiova). Acestea sunt orașe de tip medieval, care s-au dezvoltat în

continuare, iar vechile fortificații au fost demolate și înlocuite cu altele înglobând și noile cartiere;

vechile șanțuri au fost umplute iar pe terenul astfel obținut s-au creat bulevarde inelare. Avantajul

este ca din orice punct se poate ajunge cu ușurință în centru, acolo unde se concentrează

principalele funcțiuni social-culturale, comerciale și administrative ale orașului.

„Sub aspect estetic- urban, atât radialele cât și inelele favorizează crearea de perpective

remarcabile. Rețelele radial-inelare se pot adapta relativ ușor reliefului, în cazul în care căderile de

teren nu sunt exagerate. Unele dintre aceste avantaje însă, în cazul depășirii unor limite de trafic se

pot transforma în deficiențe prin încorsetarea părții centrale, care nu mai poate fi amplificată în

suprafață, deși cresc solicitările acestei părți odată cu extinderea orașului, capacitățile arterelor de

acces devenind total insuficiente. De asemenea, deși teoretic ocolirea centrului este posibilă prin

inele, traversările orașului au tendința să fie facute tot prin centru, sau în cel mai bun caz prin

ocolirea pe inelul cel mai apropiat de centru care devine astfel extrem de aglomerat. Soluțiile limită

de interzicere a traficului prin această zonă, nu aduc decât unele ameliorări temporare, locale, în

dauna zonelor înconjurătoare apropiate. “ (Alpopi, 2008)

Acest tip de plan este specific Evului Mediu atunci când în centru se situa castelul feudal,

apoi în jurul acestuia, apăreau în dispunere circulară noi locuințe.

1 EȘICHIÉR, eșichiere, s. n. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri, cu intervale uniforme între ele.


11

În perioada actuală întâlnim o astfel de organizare în orașe cum ar fi: Milano (Italia),

Odessa(Ucraina), Brăila (România) etc.

- planul în evantai este de fapt o jumătate de rețea radial-inelară, cu toate

caracteristicile acesteia.

- planul mixt combină planul rectangular cu cel radial-inelar.

- planul liniar este caracteristic orașelor mici sau celor constrânse de condițiile de

relief. Cladirile sunt situate de o parte și de cealaltă a unor artere de intensă circulație. De-a lungul

acestor artere sunt concentrate clădirile administrative, comerciale, unitățile de activități productive.

Principalul neajuns, al acestui tip de plan, este distanța mare între punctele extreme ale orașului.

Rețeaua liniară a fost creată în căutarea unor soluții urbanistice mai raționale sub aspectul înscrierii

în relief, al eliminării unor deficiențe în trafic semnalate la rețelele de tip geometric și obținerii unor

efecte peisagiste, convenabile în special localităților mai mici turistice și balneo-climaterice. Totuși,

aceste rețele, în afara cazurilor menționate, nu pot fi aplicate în general, ele constituind eventual

numai rezolvări locare în anumite zone ale orașului , dar prezentând dificultăți importante la

construirea rețelelor edilitare. Un exemplu de plan liniar este cel al orașului Marsilia (Franța), situat

pe malul Mării Mediterane. (Ioanid,1998)

În țara noastră astfel de orașe sunt Petroșani, Târgu Jiu și cele de pe Valea Prahovei: Sinaia.

Bușteni, Predeal.

- plan adaptat condițiilor de relief

Formele de relief de asemenea, impun structura orașului. Astfelm amplasarea sa de-a lungul

unor văi impune un plan radial. Dacă în apropierea orașului se află o culme deluroasă sau muntoasă

acesta va putea extinde, în viitor, în jurul acesteia ( municipiul Brașov,masivul Postăvaru). Insulele

formate pe albia unui râu sau fluviu care traversează orașul pot genera amplasamente de o parte și

de alta sau chiar în interiorul acesteia (cazul Parisului este cel mai cunoscut, însă și Budapesta, de o

parte și de alta a Dunării , sau cazul Romei, situată pe 7 coline).

Diferitele împrejurări au generat schimbări ale planurilor orașelor. Astfel, războaiele au

condus uneori la distrugeri totale ori parțiale ale acestora (Varșovia, Gdansk în Polonia), incendii

sau cutemure au provocat mari distrugeri în arhitectura și infrastructura acestora ( San Francisco-

1906, Tokio- 1923) sau au distrus din temelii așezări precum Zimnicea (România- 1977). (Ioan,

2006).

Forma orașului este în mod categoric rezultatul culturii care l-a definit, adică acel ansamblu

de situații ce caracterizează o societate într-o anumită perioadă a existenței sale.

Critica cea mai mare pe care o poate primi un oraș contemporan este aceea de a nu avea o

formă. Tocmai de aceea, este foarte sugestivă reprezentarea realizată de Rob Krier, cercetător

celebru al fenomenului „oraș” -pentru orașul antic si modern. (Alpopi, 2008)

În comparație cu orașele tradiționale, antice, în cazul orașelor moderne nu este tocmai o

problemă lipsa formei acestora, în cazul separării diferitelor funcțiuni urbane, adică la împărțirea

orașului în unități funcționale( zonă rezidențială, zonă de recreere, zonă de lucru etc.) Este un lucru

știut că astăzi, centrele orașelor se transformă în centre exclusiv administrative și comerciale, chiar

dacă după închiderea magazinelor și a birourilor acestea rămân pustii, iar cartierele rezidențiale de

la periferie devin tot mai monotone.

Propunerile ideile teoretice pentu îmbunătățirea acestei situații desigur că nu au lipsit. Însă

tendințele actuale sunt îndreptate spre recuperarea periferiilor urbane, introducându-le funcții


12

complementare pe langă cea rezidențială și spre revitalizarea centrelor istorice cu inițiative cu

caracter comercial și cultural destinate frecventării prelungite a acestora.

Aspectele unui oraș, considerate puncte forte, trebuie analizate foarte atent. Deși acesta își

identifică un punct forte, nu constituie în mod necesar un avantaj competitiv. Următorul pas constă

în identificarea oportunităților și amenințărilor. Kotler definește oportunitatea ca fiind “un spațiu

de acțiune în care orașul are șanse sporite de a realiza un avantaj competitiv”(Kotler,1993). Reunind

totalitatea oportunităților și amenințărilor mediul unnei comunități urbane, putem să stabilim gradul

de atractivitate al acesteia: orașul ideal este cel care se bucură de multe oportunități și nu este

amenințat de situații negative; orașul incert, se caracterizează atât printr-o multitudine de

oportunități, dar și de amenințări; orașul matur se caracterizează prin puține oportunități și

amenințări; orașul problemă este supus numeroaselor amenințări, fără a se bucura de prea multe

oportunități. (Stănciulescu,2008)

Acest proces are în vedere analiza următorilor factori:

identificarea viziunii de dezvoltare a orașului; (Kotler, 1993)

identificarea obiectivelor de dezvoltare a orașului; (Stănciulescu, 2008)

conceperea celor mai potrivite strategii, tactici și alternative decizionale pentru

fiecare acțiune;

planificarea procedurii de feedback- elaborarea unui model eficient de comunicare.

(Stănciulescu, 2008)

Dezvoltarea teritorială reprezintă procesul de tranformare a geografiei teritoriilor locuite,

mai exact a elementelor fizice: peisaj, orașe, dar și a structurii teritoriale și distribuția geografică a

populației și activităților umane.

Scop și obiective

Gestionarea spațială a teritoriului țării constituie o activitate obligatorie și continuă,

desfășurată în interesul colectivităților, în concordanță cu valorile și așteptările societății în

concordanță cu valorile și aspirațiile societății și cu cerințele integrării României în spațiul

european. (Ghica, 2004)

Gestionarea se realizează, în principal, prin intermediul activitităților de amenajare a

teritoriului și urbanism.

Scopul principal al activității de amenajare a teritoriului îl reprezintă armonizarea la nivelul

întregului teritoriu a politicilor economice, sociale, ecologice și culturale, stabilite la nivel național

și local pentru asigurarea echilibrului în dezvoltarea urbană.

Activitatea de amenajare a teritoriului se exercită pe întreaga suprafață a României, pe baza

principiului ierarhizării, coeziunii și integrării spațiale, la nivel național, regional și județean.

Obiectivele principale ale activității de amenajare a teritoriului sunt:

dezvoltarea socială și economică echilibrată;


13

îmbunătățirea calității vieții oamenilor și a colectivităților umane;

gestionarea responsabilă a resurselor naturale și protecția mediului; (Ghica,2004)

În vederea atingerii obiectivelor de mai sus activitatea de amenajare a teritoriului trebuie să fie:

a. globală – urmărește coordonarea politicilor sectoriale într-un ansamblu integrat;

b. funcțională - ține seama de valorile de cultură și interesele comune prezente în cadrul

natural și construit al teritoriului respectiv;

c. prospectivă – analizează tendințele de dezvoltare pe termen lung, luându-se în considerare

fenomenele și intervențiile economice, ecologice, sociale și culturale;

d. demografică – asigură participarea populației și a reprezentanților ei politici la adoptarea

deciziilor.

Amenajarea teritoriului și urbanismul sunt domenii înrudite, fiind considerate ramuri

ale aceluiași trunchi, al cărui domeniu de referință îl reprezintă spațiul. (Pascariu,2004)

Urbanismul și amenajarea teritoriului constituie un complex de cunoștiințe științifice,

tehnice, functionale și estetice care servește la satisfacerea unor necesități obiective ale

colectivităților umane. (Alpopi, 2008)

Urbanismul și amenajarea teritoriului au în vedere și găsirea unor modalități de

implementare (analize, studii, metode și practici, previziuni) care permit adoptarea de măsuri în

vederea reducerii și eliminării unor repercusiuni negative asupra mediului.

Mediul antropic este caracterizat printr-o contradicție între durata foarte mare de exploatare,

cu inerție semnificativă a amenajărilor (construcțiilor) realizate de om și necesitățile indivizilor care

le utilizează (necesități foarte flexibile, care se schimbă rapid în timp). (Ioanid,1998)

Atât noțiunea de teren cât și cea de populație este indisolubil legată de urbanism și

amenajarea teritoriului ( se pot realiza studii prospective pentru zone lipsite de populație sau se

poate creea teren artificial-precum cazul Olandei, care anual recuperează foarte mult teren din mare,

prin intermediul polderelor). (Alpopi, 2008)

Pentru urbanism și amenajarea teritoriului domeniul de referință îl reprezintă spațiul. Astfel,

amenajarea teritoriului și urbanismul reprezintă un domeniu de studiu și o disciplină

spațială. Acestea se înrudesc pe de o parte cu geografia, iar pe de altă parte cu arhitectura.

În practică, specialiștii în amenajarea teritoriului și urbanism lucrează împreună cu geografi,

economiști, sociologi, arhitecți, ecologi, ingineri de construcții civile și rețele, istorici, igieniști,

antropologi, dar depind foarte mult de politicieni.

O definiție des utilizată este cea formulată de miniștrii ce coordonează dezvoltarea teritorială

și urbană din țările Uniunii Europene: amenajarea teritoriului este expresia spațială a patru

tipuri de politici: economice, sociale, ecologice și culturale. (Alpopi, 2008)

Amenajarea teritoriului și urbanismul reprezintă un ansamblu de activități complexe care au

dreot scop organizarea fizică a spațiului. Definiția anterioară sugerează intervenția voluntară a

omului asupra mediului (natural, într-o primă fază, apoi și construit) în vederea modelării acestuia și

condițiilor necesare pentru existența comunităților umane. (Alpopi, 2008)


14

Amenajarea teritoriului se ocupă cu suprafețe vaste de teren, în care (de cele mai multe

ori) domină mediul natural. Amenajarea teritoriului (Regional planning) are ca scop coordonarea

activităților din teritoriu, din afara localității (dar include parțial sau total și pe cel din localități)

caracterizat de densități relativ mici ale populației.

Urbanismul (Urban Planning) se ocupă cu așezările umane propriu-zise, în care

domină spațiul construit, artificial, puternic antropizat și coordonează activitățile din

interiorul acestor localități, caracterizate printr-o densitate mare a populației.

Multe administrații locale sunt deja angajate în această nouă provocare și au găsit un nou

instrument, cel mai potrivit pentru noua sarcină: urbanismul strategic (urban strategic

planning)(Capello&Nijkamp, 2004).

În literatura internațională de specialitate, acesta este definit ca fiind construcția ca fiind

construcția colectivă a unei viziuni comune de viitor pentru o anumită zonă teritorială, procese dure

de participare, dezbateri, audiție. Este un acord între administratori, actori, cetățeni și diverși

parteneri în implementarea acestei viziuni printr-o strategie și o serie de proiecte, cu diferite

interconexiuni între ele, care sunt justificate, evaluate și partajate. Planificarea strategica ( strategic

planning) poate fi în cele din urmă definită ca o coordonare a responsabilităților asumate de către

diferiți actori pentru implementarea unor astfel de proiecte.(Gibelli, 1996)

Prin urmare, planificarea strategică (strategic planning):

favorizează analiza orientată spre viitor și pentru elaborarea unor scenarii,

urmărește complexitatea și specificul local spre o singură direcție strategică,

funcționează într-un mod deschis și pragmatic, conștient de faptul că operează într-o situație

de raționalitate limitată și, prin urmare, se comportă dinamic și flexibil în definirea de obiecte și

acțiuni,

se bazează pe procesele de învățare și pe repetatele procese de revizuire,

promovează o consultare extinsă, contribuția intereselor și a societății civile,

evaluează proiecte pe baza compatibilității lor cu strategia generală și principiilor de

compatibilitate și durabilitate în planficarea urbană (urban planning),

atribuie relevanță strategică fazelor de implementare ale planului, și

încredințează în principiu, o funcție persuasivă și de promovare a documentelor planului.

Planul strategic nu este un plan de oraș, implementat de către administrația locală, dar este

un plan al orașului, implementat prin intermediul celei mai mari participări posibile de interese,

grupuri, cetățeni, cu administrația publică fiind un facilitator, coordonator, auditor de compatibilități

și implementator parțial.

Administrația publică locală este responsabilă pentru verificarea compatibilității, nu atât de

mult cea financiară, cât planificarea și aspectele tehnico-funcționale ale diferitelor propuneri în curs

de dezvoltare din procesul de parteneriat, precum și definirea priorităților. În același timp, ea trebuie

să evalueze, de asemenea, care dintre diferitele proiecte ar putea să funcționeze, eventual, ca factori


15

declanșatori și catalizatori pentru procesele de sine stătătoare, fiind astfel decisivi pentru punerea în

aplicare a strategiei globale.

În procesul de planificare strategică, orașul nu mai apare doar ca un recipient sau un fundal

fizic în procesul de dezvoltare sau declin, declanșat de decizii externe, nefiind un obiect pasiv al

deciziilor și rezultatelor determinate competitiv. Acesta devine- sau încearcă să devină- motorul

deciziilor raționale și partajate, dar și un actor implicat în procesele globale.

Principala funcție a planului tradițional al orașului, este aceea de a diminua nesiguranța

operatorilor privați în ceea ce privește alegerile publice. Planificarea strategică impune operatorilor

privați să-și asume responsabilitatea-se așteaptă- și facilitează- o coordonare ex-ante între diferiți

actori și sinergii între sectorul public și privat. Aceștia sunt factori care ajută luarea deciziilor la

nivel economic și de a crește eficacitatea, indiferent de conținutul deciziei în sine.

Planificarea strategică are mai multe domenii care influențează toate domeniile de capital

social. Aceasta se concentrează pe interacțiunea dintre actori și domeniul public; se pune accentul

pe procesele participative; planificarea strategică își propune să construiască o viziune comună a

viitorului, încearcă să stimuleze toate formele de sinergii între actori și proiecte complementare,

precum și toate căile posibile de implicare a actorilor locali și le investește cu responsabilitate fiind

angajată să definească reguli clare de planificare urbană. În timp ce planificarea strategică își asumă

un anumit grad minim de relaționare la nivel local, ea are un rol fundamental în crearea relaționării.

Este posibil să susțină că un nou tip de gurvernare a comunității este în curs de dezvoltare-

promovare și de recunoaștere a rețelelor sociale, concentrându-se pe valori comune și să ofere

oportunități pentru discutarea și coordonarea problemelor, care pot aborda cazuri evidente de

eșecuri ale pieței și eșecuri guvernamentale. În cele mai multe cazuri, comunitatea locală este

capabilă să îndeplinească eficient acțiuni colective în care mecanismul spontan sau acțiunile

adiministrației publice să eșueze din cauza lipsei informațiilor cruciale cu privire la comportamentul

diverșilor parteneri, abilităților sau nevoilor sale. (Capello și Nijkamp, 2006)

Ca instrumente inovative de planificare urbană strategică se admit:

o eficiență economică mai mare și risc antreprenorial mai mic în proiectele urbane,

o creativitare mai mare în realizarea planurilor,

creșterea eficacității în organizarea activelor publice, și în comun

o coerență mai mare pentru proiectele teritoriale individuale, care sunt atât subiecte de

domeniul public cât și metode colective de evaluare, și

o participare cetățenească mai mare la deciziile colective, nu doar ca un mijloc pentru

atingerea obiectivelor de mai sus, ci ca un obiectiv pozitiv în sine. (Capello și

Nijkamp,2004)

Dacă în amenajarea teritoriului, localitățile sunt private ca elemente ale unui sistem, în

urbanism, localitățile reprezintă sistemul însuși de care acesta se ocupă. Ca urmare, există grade

diferite de detaliere spațială, între amenajarea teritoriului și urbanism.


16

Britanicii vorbesc despre Planning atunci când se referă la dezvoltarea spațială. Fac

diferență între “urban planning” și “territorial planning” , dar în anumite situații utilizează și

termenii de “physical planning” ( spre deosebire de economic planning sau family planning ).

Francezii folosesc asemeni nouă denumirile de „urbanisme” și „aménagement du

territoire”.

Dacă vrem să găsim un echivalent al “planificării spațiale” va fi un pic mai dificil

deoarece, între “aménagement du territoire” , “planification territoriale”, “spatial planning”,

“town and country planning”, “raumordnung”, “ruimtelijke ordening” , “tratiamento

del territorio” există numeroase nuanțe și interpretări.

Se poate spune că urbanismul este parte a amenajării teritoriului, având problematică

și caracteristici specifice. Ceea ce trebuie subliniat este însă complexa interdependență, de

netăgăduit, între urbanism și amenajarea teritoriului.

Amenajarea teritoriului, spre deosebire de Urbanism (care studiază amplasarea fizică a

clădirilor), are un profund conținut economic. Astfel, amenajarea teritoriului studiază:

amplasarea zonelor de locuit în raport cu industria;

distribuția în teritoriu a activităților productive;

amplasarea rețelelor de transport și stradale;

amplasarea locurilor de muncă în raport cu locuirea, ceea ce determină, inclusiv, costuri mai

mari decât cele suportate de Urbanism.

Activitățile principale de amenajare a teritoriului și de urbanism constau în transpunerea

la nivelul întregului teritoriu național a strategiilor, politicilor și programelor de dezvoltare durabilă

în profil spațial, precum și urmărirea aplicării acestora în conformitate cu documentațiile de

specialitate legal aprobate.

Activitățile conexe de amenajare a teritoriului și urbanism au ca obiectiv:

a. cercetarea în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului și elaborarea studiilor

de fundamentare a strategiilor, politicilor și documentațiilor de amenajare a teritoriului și urbanism;

b. construirea, întreținerea, extinderea și dezvoltarea bazei de date și documente;

c. elaborarea strategiilor și politicilor în domeniu;

d. avizarea și aprobarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism;

e. elaborarea de acte cu caracter normativ sau de normative în domeniu;

f. monitorizarea și controlul privind transpunerea în fapte a strategiilor, politicilor,

programelor și operațiunilor de amenajare a teritoriului și de urbanism.

Văzute din perpectiva acțiunilor , amenajarea teritoriului și urbanismul cuprind:

elaborarea strategiilor și politicilor de dezvoltare teritorială umană;

elaborarea, avizarea și aprobarea documentațiilor tehnice specifice (planuri și regulamente),

a studiilor de fundamentare a acestora și a cercetărilor;

formularea propunerilor de acte cu caracter reglementar (legi și alte acte normative);

coordonarea proceselor de gestiune teritorială și urbană;

monitorizarea și controlul modului de punere în practică a prevederilor planurilor și

regulamentelor specifice.


17

Scopul principal al amenajării teritoriului îl reprezintă armonizarea la nivelul întregului

teritoriu a politicilor economice, sociale, ecologice și culturale, stabilite la nivel național și local

pentru a asigura echilibrul în dezvoltarea diferitelor zone ale țării, urmărindu-se creșterea coeziunii

și eficienței relațiilor sociale și dintre acestea. Amenajarea teritoriului constituie, deci, expresia

spațială a politicilor economice, sociale, culturale și ecologice ale societății.

Scopul de bază al urbanismului îl constituie stimularea evoluției complexe a localităților,

prin elaborarea și implementarea unor strategii de dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung.

Activitatea de urbanism cuprinde toate localitățile tării, organizate în rețea, pe baza ierarhizării și

distribuției echilibrate a acestora în teritoriu. Urbanismul are ca scop stabilirea direcțiilor dezvoltării

spațiale a localităților urbane și rurale, în raport cu potențialul acestora și cu necesitățile locuitorilor.

În vederea atingerii obiectivelor de mai sus, activitatea de amenajare a teritoriului, trebuie

să fie:

o globală - urmărește coordonarea politicilor sectoriale într-un ansamblu integrat;

o funcțională – ține seama de valorile culturale și interesele comune prezente în cadrul

natural și construit al respectivului teritoriu;

o prospectivă – analizează tendințele de dezvoltare pe termen lung, luându-se în

considerare fenomenele și intervențiile economice, ecologice, culturale și sociale;

o demografică – asigură participarea populației și a reprezentanților ei politici la adoptarea

deciziilor; (Alpopi, 2008)

Conceptul de amenajare a teritoriului în România este racordat la principalele documente

europene din acest domeniu. Acesta se concretizează prin studii, planuri, programe și proiecte care

armonizează la nivel teritorial politicile economice, ecologice, sociale și culturale în vederea

asigurării dezvoltării durabile în profil spațial a diferitelor zone ale țării. (Alpopi, 2008)

Conform legii 305/2001, activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism se exercită pe

întreg teritoriul României pe baza principiului ierarhizării, coeziunii și integrării spațiale la nivel

național, regional, județean sau la nivel de oraș și comună, creând cadrul adecvat pentru

dezvoltarea echilibrată și utilizarea rațională a teritoriului precum și gestionarea responsabilă a

resurselor naturale și protecția mediului.

Urbanismul privit ca ansamblu de activități urmărește atingerea următoarelor obiective:

Determinarea structurii funcționale a localităților;

Ameliorarea condițiilor de viață prin eliminarea disfuncționalităților, asigurarea

accesului la serviciile publice și locuințe convenabile pentru toți locuitorii;

Crearea condițiilor pentru satisfacerea unor nevoi speciale ale copiilor, vârstnicilor și ale

persoanelor cu handicap;

Utilizarea eficientă a terenurilor, necesare funcțiunilor urbanistice în localități;

Extinderea controlată a zonelor construite;

Protejarea, conservarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural construit sau

natural;

Protejarea populației și a cadrului natural sau construit împotriva poluării și a riscurilor

natuale și tehnologice previzibile.


18

Amenajarea teritoriului este un ansamblu de activități complexe, cu caracter global și

interdisciplinar, având ca obiectiv final organizarea fizică a spațiului.

Ca obiective specifice pot fi menționate: localizarea activităților industriale, a marilor

structuri teritoriale, dinamica formelor demografice și migraționiste, protecția mediului, dezvoltarea

urbană etc.

Amenajarea teritoriului este o activitate de interes general, cu caracter continuu și care se

desfășoară, după caz, la nivelul unui teritoriu regional, național, macro-regional sau continental.

Are, de asemenea, un caracter prospectiv, deoarece urmărește identificarea trendurilor

economice, demografice, a riscurilor ecologice și sociale etc, dar are și un caracter aplicativ,

deoarece fundamentează în mod obiectiv decizia instituțiilor cu responsabilități în domeniu, o

anumită concepție de organizare/ modelare a teritoriului.

Pentru activitatea de amenajare a teritoriului sunt responsabile instituțiile publice la nivel

central și local (în România: Parlamentul, Guvernul și instituțiile centrale specifice, consiliile

județene, municipale, orășenești și comunale).

Finanțarea activităților de amenajare teritorială se realizează de obicei din fonduri publice (

bugete naționale, regionale și locale). În anumite cazuri, în țările membre ale Uniunii Europene sau

în țările asociate, activitățile pot fi finanțate și din fonduri europene (mai ales cercetarea).

Participarea sectorului privat la finanțarea studiilor și cercetărilor de amenajare a teritoriului este

posibilă în condițiile legii. (Enache, 2003)

Amenajarea teritoriului solicită un cadru instituțional, legal și procedural. În Europa,

acesta este diferit de la țară la țară, dar principiile și mijloacele de aplicare sunt asemănătoare.

Activitățile amenajării teritoriale pot fi grupate în două categorii, care se corelează:

activități practice de administrare a unui teritoriu;

activități teoretice/suport, de cercetare și elaborare a planurilor de amenajare a

teritoriului.

Instrumentul principal de amenajare a teritoriului îl reprezintă planul. Acesta este o expresie

a unei strategii globale de organizare/modelare a teritoriului și poate avea compartimente sectoriale

și regionale sau teritoriale (planul de amenajare a zonei montane, planul de amenajare a unui județ

etc.).

În noul context european, amenajarea teritoriului devine disciplina care necesită, în același

timp, acțiune la nivel local și gandire la nivel global.

Acțiunea la nivel local se dovedește a fi necesară datorită creșterii rolului localităților în

amenajarea teritoriului, deoarece la nivelul localității individul se identifică mai bine, se simte mai

legat în procesele de creație sau de producție.

Gândirea la nivel global este indispensabilă pentru o dezvoltare armonioasă a teritoriului,

pentru o funcționare strâns legată a relațiilor dintre localități.


19

1.2.3 Urbanismul și metode moderne de organizare a spațiului urban

Termenul de urbanizare a apărut, pentru prima dată, în lucrarea inginerului Ildefonso Cerela

intitulată „Teoria generală a urbanizării” publicată în 1867. S-a conturat treptat ca o știință care se

ocupă cu activitățile legate de organizarea, amenajarea, compoziția spațială a orașelor, în

concordanță cu dezvoltarea economico-socială posibilitățile tehnice și elementele specifice. (Bran,

2006)

Principalele preocupări în domeniul urbanismului contemporan sunt: proporția între

suprafața construită și zonele neconstruite; echilibrul între construcțiile destinate locuirii și cele

destinate comerțului; dintre spațiile verzi și cele construite.

Obiectivele generale ale acțiunii de organizare a spațiului urban se referă la:

- dezvoltarea controlată pentru toate categoriile de orașe;

- realizarea unor dimensiuni optime ale așezărilor urbane;

- folosirea eficientă a teritoriului, mai ales prin realizarea unor densități optime;

- ridicarea gradului de dotare și echipare tehnico-edilitară;

- realizarea unui sistem urban optim pe baza zonării sale funcționale, a amplasării

judicioase a investițiilor și a unei scheme adecvate de circulație modernă;

- protecția mediului înconjurător.

Organizarea spațiului urban trebuie să fie un proces continuu, deosebit de dinamic, deci o

organizare nu numai în spațiu, ci și în timp, care necesită studii teoretice și cercetări care să

revizuiască, de fiecare dată, concepția de ansamblu a orașului, deoarece decizia în organizarea

spațiului urban se ia în funcție de o serie de criterii politice, economice, sociale și funcționale,

estetice, igienico-sanitare sau de fezabilitate.

De asemenea, organizarea poate fi integral realizată doar prin investiții succesive la diferite

niveluri: rețea urbană, oraș, zonă urbană sau un fragment oarecare din oraș.

Metodologia organizării spațiului urban prevede reactualizarea periodică a schițelor de

organizare a spațiului prin modificări succesive. Pentru organizarea strategică pe termen lung se

impune adoptarea- ca metodă de lucru- a previziunii condiționale, pornind de la analiza situației

existente la un moment dat, atât în ceea ce privește elementele sistemului urban cât și relațiile

cantitative și calitative dintre aceste elemente. În acest scop, se construiesc matrice de corelație

care, prin corelarea și analiza perechilor de componente, permit stabilirea tipurilor de relație dintre

elemente, asigurând varianta cea mai buna de organizare.


20

Capitolul 2. Studiu de caz. Conceptul strategic București 2035

2.1 Importanța temei

Modul de configurare a Bucureștiului actual este rezultatul unei alternanțe de momente și

ritmuri de dezvoltare diferite, care au lăsat în urma lor componente valoroase care ii definesc

identitatea cât și elemente perturbatoare. Acest lucru nu se aplică doar orașului în sine ci și zonei

sale de influență, a zonei care a reprezentat cadrul geografic de așezare și cu care municipiul

București se află într-o relație de interdependență permanentă. Cu toate acestea, planificarea, până

în prezent, atât a Bucureștiului cât și a zonei sale limitrofe, s-a făcut pe fragmente, cu alte cuvinte o

sumă de entități urbane care cunoscut, în special în ultimii ani, principiul unei dezvoltări intense

însă, nu și cel al unei viziuni comune.

Conceptul Strategic București 2035 este un proiect strategic lansat la inițiativa Primăriei

Municipiului București și are ca scop conturarea unui model de dezvoltare pentru București care să

ia în seamă inclusiv aria sa de influență. Scopul este stabilirea unor principii comune de dezvoltare

care să conducă la conturarea unei zone armonioase și competitive cu șanse mari să antreneze atât

dezvoltarea de ansamblu cât și comunitățile locale.

Conceptul Strategic București 2035 își propune formularea unei viziuni a orașului, o

armonizare a principalilor factori care îi conduc dezvoltarea, fondate pe un echilibru între creșterea

economică, punerea în valoare și conservarea patrimoniului natural și cultural, pe respectul față de

mediul înconjurător și calitatea vieții. Termenul lung la care se referă proiectul, de 25 de ani, este

justificat de faptul că Bucureștiul trebuie să recupereze o serie de pași, în primii ani, pentru a intra

ulterior pe un drum armonios de dezvoltare.

2.1.1 Opiniile tinerilor despre București

Cu scopul de a reliefa punctul de vedere al locuitorilor tineri ai Bucureștiului, i-am rugat să

completeze un chestionar despre București. Acesta s-a adresat celor cu vârste cuprinse între 20 și 30

de ani și subiectul l-au constituit problemele majore ale orașului, structurate pe 7 domenii de

interes: Circulație, Mediul, Administrație Publică, Calitatea vieții, Locuire, Spații verzi și în

domeniul Socio-Comunitar.

1. În opinia ta, care consideri că este cea mai importantă problemă cu care se confruntă

Bucureștiul actual în ceea ce privește infrastructura și circulația ? Pot exista raspunsuri multiple.

a. Starea proastă a infrastructurii a infrastructurii existente;

b. Insuficiența numărului de parcări;

c. Insuficiența transportului în comun;


21

d. Transportul cu metroul;

e. Atitudinea participanților la trafic.

Graficul 2.1 Probleme de circulație

Din graficul 2.1 se constată că cea mai semnalată de respondenți a fost “Starea proastă a

infrastructurii existente” adunând 54 % din totalul repondenților, urmată de problemele

“Insuficiența numărului de parcări” care a adunat 20 % dintre repondenți și “Insuficința

transportului în comun” care de asemenea a strâns 10%. Problemele evidente au fost legate de

impactul direct al acestora asupra repondenților și o perioadă scurtă de timp, în sensul remedierii,

deoarece oamenii așteaptă rezultate. Transportul public, mai ales metroul, au revenit frecvent

printre răspunsurile la probleme cu o pondere de 9%. O altă problemă semnalată a fost, de altfel,

atitudinea participanților la trafic- respectul față de ceilalți situându-se la un nivel de 7%.

2. În ceea ce privește mediul înconjurător, care credeți că sunt principalele cauze ale stării

actuale a Bucureștiului?

a. Respectul față de mediu al locuitorilor;

b. Poluarea afectează calitatea aerului;

c. Tratarea cu superficialitate de către autoritățile locale;

d. Lipsa unui sistem de transport pe energie alternativă.

54%

20%

10%

9% 7%

Probleme de circulație

starea proastă a

drumurilor

insuficiență numărului

de parcări

insuficiența

transportului în comun

transportul cu metroul

atitudinea

participanților la trafic


22

Graficul 2.2 Mediul înconjurător

Din graficul 2.2 rezultă că, principala problemă semnalată de tineri este “Respectul față de

mediu al locuitorilor” subiect care a adunat majoritatea procentajelor cu o pondere de 60% urmat

de “Calitatea aerului” ce a adunat un procent de 20 % și de „Tratarea cu superficialitate a

problemelor de mediu de către organele abilitate în domeniu ” cu un procent de 10%. Probleme

semnalate au fost de altfel, distrugerea sistematică a zonelor verzi în favoarea ridicării de noi

construcții și probleme cauzate de acestea. De asemenea au fost semnalate și deficiențe legate de

administrație/ legislație în domeniul deoarece este destul de permisivă fie, colectarea deșeurilor se

realizează destul de prost.

Mulți repondenți au reclamat aspecte legate de energie alternativă și lipsa lor din sistemul

orașului (autovehicule electrice, energie solară) acumulând o pondere de 10 %.

3. Care credeți că este principala problema în administrația publică locală? Pot exista

răspunsuri multiple.

a. Corupția;

b. Lipsa specialiștilor pe domenii în cadrul structurilor de administrație locală și regională;

c. Ineficiența actului de justiție;

d. Lipsa transparenței administrative;

e. Lipsa de comunicare între organele decizionale și cetățeni.

60% 20%

10% 10%

Mediul înconjurător

Respectul față de mediu

al locuitorului

Poluarea afectează

calitatea aerului

Tratarea cu

superficialitate de către

autoritățile locale

Lipsa unui sistem de

transport pe energie

alternativă


23

Graficul 2.3 Principalele probleme în administrația publică

Conform graficului 2.3, problema majoră care a fost subliniată de majoritatea

repondenților este “Corupția” cu o pondere de 40% însă aceasta se consideră a fi omniprezentă nu

doar în sistemul administrativ al orașului. Pe locurile următoare se situează „Lipsa specialiștilor pe

domenii în cadrul structurilor de administrație locală/regională” și „Ineficiența actului de

justiție” cu un procent de 15% fiecare, mulți considerând clasa de conducere a sistemului

administrativ subcalificată și incompetentă în administrarea eficientă a orașului. De asemenea o

problemă semnificativă a fost lipsa transparenței în administrația publică și lipsa de comunicare

între cetățeni și organele decizionale, având ambele un procent de 10% la nivel de oraș și nu

numai. Se mai semnalează probleme precum “Birocrația” și „incapacitatea de a duce proiectele la

final” lucru confirmat de discontinuitatea marilor proiecte, deoarece fiecare administrație aducea

propriile idei, acest lucru denotând și lipsa unei strategii pe termen lung, respondenții cu acest

răspuns au o pondere de 5 %.

4. Ce vă nemulțumește cel mai rău în acest municipiu?

a. Traficul;

b. Lipsa locurilor de muncă;

c. Nesiguranța spațiilor publice;

d. Calitatea defectuoasă a spațiilor din proximitatea locuirii;

e. Lipsa de educație a cetățenilor.

40%

15% 15%

10%

10%

5%

5%

Principalele probleme în administrația

publică Corupția

Lipsa specialiștilor pe

domenii

Ineficiența actului de

justiție

Lipsa transparenței

administrative

Lipsa de comunicare

Birocrația

Incapacitatea de a duce

proiectele la final


24

Graficul 2.4 Calitatea vieții

Conform graficului 2.4, principala problemă care afectează calitatea vieții în oraș este

Traficul cu o pondere de 45 %,urmat apoi de „Lipsa locurilor de muncă” cu 23% și de

“Nesiguranța spațiilor publice din punct de vedere social” cu un procent de cu 17%. Traficul

este văzut ca principala cauză a a problemelor din oraș. De această dată, transportul public nu

constituie un factor perturbator al calității vieții, fiind clasat pe ultimele locuri alături de “Calitatea

defectuoasa a spațiilor din proximitatea locuirii” cu o pondere de 10%. O problemă suplimentară

expusă de cetățeni a fost problema „Educației locuitorilor” care afectează interacțiunea cu viața în

oraș, cu un procent de 5%.

5. În ceea ce privește locuirea în muncipiul București, care credeți că este principala

deficiență?

a. Extinderea necontrolată a zonelor de locuit;

b. Salubritatea în cartierele orașului;

c. Starea precară a fondului construit;

d. Calitatea slabă a materialor folosite pentru construcția de locuințe.

e. Prețul ridicat în cazul locuințelor și chiriilor.

45%

23%

17%

10%

5%

Calitatea vieții

Traficul

Lipsa locurilor de muncă

Nesiguranța spațiilor

publice

Calitatea defectuoasă a

spațiilor din

proximitatea locuirii

Lipsa de educație a

cetățenilor


25

Graficul 2.5 Problema locuirii

Conform graficului 2.5, în ceea ce privește locuirea în municipiul București, principala

problemă constatată de către tineri a fost “Extinderea necontrolată a zonelor de locuire prin

inserții haotice, lipsite de studiu în prealabil” lucru argumentat de cei mai mulți dintre ei prin

calitatea estetică a orașului precum și a spațiilor oferite de el, în cele mai multe cazuri, sufocante,

acumulând o pondere de 50 %. „Problema salubrității în cartierele orașului” și „Starea precară a

fondului construit” sunt situate pe locurile următoare, cu un procent de 20% și respectiv 13%,lucru

care este justificat prin modul în care se prezintă cartierele bucureștene, în special marile aglomerări

de locuit din București. Majoritatea repondenților au considerat acest lucru ca fiind o problemă.

O problemă suplimentară a fost considerată „Calitatea slabă a materialelor utilizate la

fabricarea noilor ansambluri rezidențiale”, cu o pondere de 10% și în special a noilor cartiere

rezidențiale construite. De asemenea, a fost semnalată problema „Prețului ridicat” în cazul chiriilor

sau prețul locuințelor în special pentru tineri, mai ales a celor care vin să studieze la universitățile

din oraș.

6. Care considerați a fi motivul insuficienței spațiului verde?

a. Dispariția treptată a spațiilor verzi și a parcurilor în favoarea investițiilor de interes

privat;

b. Lipsa educației în ceea ce privește respectarea spațiului verde;

c. Amenajarea și repartiția necorespunzătoare a spațiului verde.

50%

20%

13%

10% 7%

Problema locuirii

Extinderea necontrolată a

zonelor de locuit

Salubritatea în cartierele

orașului

Starea precară a fondului

construit

Calitatea slabă a materialor

folosite pentru construcția

de locuințe Prețul ridicat în cazul

locuințelor și chiriilor


26

Graficul 2.6 Motivul insuficienței spațiilor verzi

Din punct de vedere a spațiilor verzi, principala problemă expusă o reprezintă “Dispariția

treptată a spațiilor verzi și a parcurilor în favoarea investițiilor de interes privat” ,cei mai mulți

argumentând acest fapt prin corupția existentă în sistemul imobiliar actual sau , într-o proporție mai

scăzută, prin necesitatea creșterii spațiului construit, cu un procent de 65 %. Cei mulți dintre ei

compară la acest capitol cu celelalte capitale europene, care au un număr de metri pătrați de spațiu

verde pe cap de locuitor mult mai mare decât în cazul Bucureștiului. Și la acest punct a fost

identificată de către repondenți problema socială„Educația deficitară în ceea ce prinvește

respectarea spațiului verde” ,cu o pondere de 25 %considerată ca fiind o problemă majoră de mulți

dintre cei intervievați, întrucât una din consecințe o reprezintă distrugerea spațiului verde sau

deterioarea vizibilă a acestuia. O altă problemă o reprezintă Amenajarea necorespunzătoare a

spațiilor publice, argumentată prin prezența slabă a zonelor pietonale, a mobilierului urban, prin

calitatea spațiilor verzi proiectate sau execuția lor defectuoasă cu materiale ieftine și de proastă

calitate, cu procent de 10 %.

7. Care considerați a fi cea mai mare problemă de ordin social din perspectiva voastră?

a. Lipsa locurilor de muncă pentru tinerii absolvenți;

b. Nivelul de trai scăzut;

c. Lipsa spiritului civic al cetățenilor;

d. Gradul ridicat al infracționalității.

65%

25%

10%

Principala problemă a spațiilor verzi Dispariția treptată a

spațiilor verzi și a

parcurilor în favoarea

investițiilor de interes

privat

Lipsa educației în ceea

ce privește respectarea

spațiului verde

Amenajarea și repartiția

necorespunzătoare a

spațiului verde


27

Graficul 2.7 Probleme de ordin social

Cea mai importantă problemă semnalată este “Lipsa locurilor de muncă pentru tinerii

absolvenți”, cu un procent de 45% argumentată de unii repondenți prin lipsa de experiență

acumulată numai prin absolvirea facultății și prin numărul mare de absolvenți care nu sunt dispuși

către o reconversie. O altă problemă extrem de gravă este “Nivelul de trai scăzut”, cu o pondere de

27% oarecum în strânsă legătură cu lipsa locurilor de muncă precum și de puterea economică

scăzută. A fost adesea menționată și „Lipsa spiritului civic” , cu un procent de 18% în strânsă

legătură cu lipsa de educație și de interpretarea eronată a conceptului de democrație, consecințele

acestei probleme fiind acut resimțite în societatea actuală și relaționate cu „Gradul ridicat de

infracționalitate”, cu o pondere de 10 %. Alte probleme relevante în domeniul sociocomunitar este

prezența într-un număr foarte mare a câinilor comunitari, excluderea din spațiile publice a

persoanelor vârstnice, a persoanelor cu handicap, a adolescenților, a mamelor cu bebeluși

Observații

Media de vârstă a repondenților a fost de 23-26 de ani, ceea ce implică un grad semnificativ

de specializare, cel puțin în cazul problemelor cu care se confruntă în mod direct, tinerii intervievați

au arătat o preocupare majoră spre: starea precară a infrastructurii, traficul foarte mare din oraș,

extinderea necontrolată a zonelor de locuire, lipsa de educație ecologică a populației, corupție în

administrația publică dar și distribuția dezechilibrată a spațiilor verzi sau insuficiența acestora.

Aceștia sunt interesați și așteaptă o schimbare radicală și nu intervenții parțiale care ar rezolva doar

anumite probleme sau probleme parțial rezolvate. De asemenea, își doresc proiecte de promovare a

transportului alternativ, centre de reciclare, continuitate în ceea ce privește mandatele celor ce

conduc administrația locală și mai ales în privința realizării marilor proiecte, ceea ce denotă

preocuparea pentru soluții de ansamblu în ceea ce privește dezvoltarea orașului.

45%

27%

18%

10%

Probleme de ordin social

Lipsa locurilor de

muncă pentru tinerii

absolvenți

Nivelul de trai scăzut

Lipsa spiritului civic al

cetățenilor

Gradul ridicat al

infracționalității


28

2.2 Prezentarea primăriei municipiului București

Primăria Municipiului Bucuresti este organizată și funcționează potrivit prevederilor Legii

administrației publice locale nr. 215/2001 și în conformitate cu hotărârile Consiliului General al

Municipiului București privind aprobarea organigramei și numărului de posturi ale aparatului

propriu de specialitate.

Primarul General, Viceprimarii, Secretarul General al municipiului Bucuresti, împreună cu

aparatul propriu de specialitate costituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită

Primăria Municipiului București care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului General al

Municipiului Bucuresti și dispozițiile Primarului General, soluționând problemele curente ale

colectivității locale.

Primarul General este seful administrației publice locale a municipiului București și al

aparatului propriu de specialitate, pe care îl conduce și controlează, conform art. 66(1) din Legea

215/2001. Primarul General reprezintă autoritatea executivă în realizarea autonomiei locale.

De asemenea, Primarul General răspunde de buna funcționare a administrației publice a

municipiului București, în condițiile legii.

Totodată, Primarul General reprezintă municipiul București în relațiile cu alte autorități

publice, cu persoanele fizice sau juridice, române sau străine, precum și în justiție.

Consiliul General al Municipiului Bucuresti reprezintă autoritatea deliberativă în cadrul

Primăriei Municipiului Bucuresti.

In relatiile dintre Consiliul General al Municipiului București, ca autoritate deliberativă și

Primarul General, ca autoritate executivă nu exista raporturi de subordonare.

Între Prefectul Municipiului București, în calitate de reprezentant al Guvernului, Consiliul

General al Municipiului București și Primarul General nu există raporturi de subordonare.

2.3 Conceptul Strategic București 2035

2.3.1 Date generale

Termenul de strategie de dezvoltare se identifică foarte clar cu opusul termenului

„dezvoltare la întamplare”. În cazul orașelor, această dezvoltare la întamplare se datorează explicit

unor interese private, separat de interesul colectiv, având deseori efecte în toate planurile existenței.

Se ajunge la producerea de dezechilibre sociale sau economice foarte mari în interiorul orașului, la

contraste vizibile între zone sărace și zone de lux, segregate social, ghetouri, ducând la o lipsă de

atractivitate și o scădere a calității vieții în oraș.

Așa cum o demonstrează și foarte multe exemple de orașe, în special cele europene,

strategia are rolul de a confrunta cu componentele orașului (spații verzi, locuire ) toți factorii care


29

acționează asupra orașului și a-i grupa sub un scop comun. Strategia are menirea de a acorda

prioritate factorilor care vor activa orașul pe plan social și economic.

Viziunea strategică asupra orașului include o vedere în ansamblu a lucrurilor și alătură toate

resursele orașului pentru propria bunăstare.

Așadar, rolul strategiei de dezvoltare este de a nu lăsa lucrurile să se desfășoare întâmplător,

ci într-un proces amplu de reflecție, analiză și propunere având rolul de a canaliza și întări valorile

orașului vizând totodată rezolvarea problemelor majore.

2.3.2 Necesitatea unei viziuni și a unei strategii de dezvoltare a municipiului București

Realizarea unei strategii de dezvoltare a municipiului București în context european, regional,

național și teritorial este o necesitate ce rezultă în primul rând, din triplul statut pe care îl deține

municipiul București: cea mai mare Aglomerație Urbană a României ,ce situează aproximativ 10 %

din populația țării, statutul de oraș capitală europeană și cel de metropolă de importanță europeană.

De asemenea, necesitatea întocmirii unei strategii de dezvoltare integrată a municipiului

București pe termen scurt, mediu și lung, elaborată la nivelul regiunii pe care o domină, rezultă în

mod necesar chiar din starea actuală ce se manifestă în teritoriu: lipsa de viziune în dezvoltare la

nivel teritorial, conectivitate redusă cu teritoriul național și internațional a Bucureștiului,

necesitatea de a spori accesibilitate înspre sau dinspre capitală, lipsa participării și a cooperării pe

proiecte/ programe locale de dezvoltare între diversele comunități teritoriale și altele.

Situația specifică a Bucureștiului,cea de capitală a țării și de inimă a celei mai mari

aglomerații urbane a României, face clar indispensabilă o gândire strategică coordonată,

materializată în întocmirea unei strategii de dezvoltare a municipiului în strânsă legătură

planificarea strategică la nivel regional.

„Problema este însă mult complicată de faptul că aglomerația urbană București ale cărui

limite nu coincid cu hotarele stabilite prin lege ale nici unei unități administrativ teritoriale de

bază sau județene și nici cu cele ale regiunii 8 de dezvoltare.”(csb2035.ro) Cu atât mai mult,

această aglomerație urbană nu are un statut administrativ, iar limitele ei sunt definite ca parte a

fundamentării Planului Urbanistic General din 1999 și trebuie, în prezent, ținut seama de

dezvoltarea municipiului și a zonei sale de influență în ultimii 11 ani.

Este indiscutabil că, în lipsa unui cadru instituțional legal stabilit, prevederile oricărui

document strategic de planificare a Bucureștiului se poate realiza prin intermediul studiului și

modelării evoluției contextului național și regional; în același timp, trebuie să se țină seama și de

politicile Uniunii Europene în domeniu.


30

2.3.3 Procesul de elaborare și structura proiectului

Conceptul Strategic București 2035 adună toate componentele planificarii strategice, atât

partea de analiză cât și cea de definire a unor obiective și de a stabili planurile operaționale ce vor fi

utilizate pentru atingerea lor.

Studiul cuprinde toate etapele caracteristice procesului de elaborare a unei strategii: analiza

SWOW, diagnosticarea, viziunea,misiunea împreună cu direcțiile strategice principale, sistemul de

obiective strategice, sistemul de direcții de acțiune, precum și ansamblul de politici, programe și

proiecte ce asigură punerea în aplicare a oricărei strategii.

De altfel, sunt abordate și aspecte ce țin de legislație, instituționalitate și finanțare extrem

de importante în succesul planificării strategice a dezvoltării.

Acest concept are în vedere trei orizonturi de timp: pe termen lung- anul 2035, pe termen

mediu- anul 2020, iar pe termen scurt- anul 2015.

În dorința de a valorifica multitudinea informațiilor existente în domeniu, de a impărtăși

bunele practici ale marilor orașe care își definesc strategic direcțiile de dezvoltare de decenii.

De asemenea, reflectând asupra transparenței procesului de elaboare și deschiderea către

participarea mare a specialiștilor și cercetarea asupra percepției și așteptările cetățenilor, studiul

include rezultate ale unor dezbateri de tip focus-grup, precum și a sutelor de chestionare utilizate

pentru diagnosticarea stării actuale a Bucureștiului, dar și a teritoriului său de susținere și de

influență.

Conceptul Strategic București 2035 se compune din două părți: o parte analitică (analiza

SWOW, diagnosticul și profilul orașului)

Analiza SWOT rezumă datele analitice și identifică legături între caracteristicile orașului.

Această analiză stă la baza forumulării viziunii strategice.

Viziunea strategică se forumulează pe baza profilului orașului și a analizei SWOT și este

explicitată prin cadrul strategic de aplicare a conceptului în: anasamblul de politici, sistem de


31

obiective și direcțiile de acțiune, programe și proiecte ce coordonează punerea în practică a

strategiei.

Profilul orașului este ceea ce se conturează în prezent și este alcătuit dintr-un set de date

plauzibil pentru dezvoltarea potențială a orașului.

2.3.4 Contextul global, european și național

Uniunea Europeană a avut un rol extrem de important în ultimii 25 de ani în modelarea

politicilor de dezvoltare spațială, atât în cadrul statelor membre cât și în cazul celor în curs de

aderare.

Conferința Europeană a Miniștrilor pentru Amenajarea Teritoriului (1983) în cadrul

Consiliului Europei, a adoptat Carta de la Torremolinos care definește obiectivele amenajării

teritoriale ca fiind:

dezvoltarea echilibrată a regiunilor;

ameliorarea calității vieții;

gestiunea cadrului natural și a resurselor;

utilizarea rațională a spațiului.

Carta menționează că punerea în practică a acestor obiective presupune o coordonare

intersectorială și o cooperare între nivele de decizie diverse (europene, naționale, regionale, locale),

ca și participarea populației.

Conferința Informală a Miniștrilor responsabili cu Amenajarea Teritoriului Uniunii

Europene a adoptat Perspectiva Dezvoltării Spațiului European (ESDP), la Postdam, în mai 1999.

ESDP reprezintă expresia voinței statelor membre ale UE și ale Comisiei Europene, susținută de

Parlamentul European, Comitetul Regiunilor și comitetul Economic și Social, de a promova o mai

bună percepție a dimensiunii spațiale a politicilor europene și de a da importanță mai mare

conceptelor spațiale în cadrul acestor politici.

Scopul ESDP este de a contribui la dezvoltarea durabilă și echilibrată a teritoriului UE,

acordându-se o atentie sporită politicilor de dezvoltare spațială a teritoriilor din afara granițelor

actuale sau viitoare ale statelor membre, inclusiv țările mediteraneene, ale Orientului Mijlociu și

Africii de Nord.

Conferința Europeană a Miniștrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului

(CEMAT,2000) a adoptat la Hanovra documentul- “Principii directoare pentru dezvoltarea

teritorială durabilă a continentului european” care a avut un rol determinant pentru orientarea

politicilor respective în Europa.

Documentul introduce următoarele principii ale politicilor de amenajare durabilă a

teritoriului:

Promovarea coeziunii teritoriale prin dezvoltarea socio-economică echilibrată și

ameliorarea competitivității;

Promovarea acțiunilor de dezvoltare angrenate de funcțiunile urbane și de

îmbunătățirea relațiilor rural-urban;


32

Promovarea condițiilor mai echilibrate de accesibilitate;

Dezvoltarea accesului la informații și cunoștințe;

Reducerea prejudiciilor provocate mediului;

Valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare;

Dezvoltarea resurselor energetice cu conservarea siguranței;

Promovarea turismului calitativ și durabil;

Limitarea preventivă a efectelor catastrofelor naturale.

Statele membre (15) au adoptat următoarele categorii de teritorii, obiective și opțiuni politice

pentru dezvoltarea spațială a Europei:

(1) zone metropolitane

(2) zone urbane policentrice (cu densități ridicate și scăzute)

(3) zone rurale urbanizate (rural accesibil)

(4) zone rurale (rural inaccesibil)

(5) zone periferice.

În contextul național, Bucureștiul ca principal centru de atracție și motor al dezvoltării, nu a

reușit să se impună la nivel european pe plan cultural, configurându-se ca o regiune specializată

europeană. De asemenea, problemele de mediu se disting ca fiind printre cele mai acute din Europa,

cu precădere centrul și sudul țării (inclusiv zona Bucureștiului), acest teritoriu se caracterizează

printr-o fragmentare accentuată (ca urmare a urbanizării unor largi teritorii adiacente municipiului și

principalelor coridoare de transport).

Principalele implicații ale dezvoltării infrastructurii asupra dezvoltării spațiale a teritoriului

sunt după cum urmează:

Îmbunătățirea accesibilității reprezintă o condiție de bază a apariției și dezvoltării unui

număr ridicat de sisteme policentrice urbane,în primul rând, accesibilitatea multimodală a Zonelor

Urbane Funcționale fiind determinată de localizarea geografică și în al doilea rând este determinată

de mărimea localității.

Dezvoltarea orașelor, a grupărilor de orașe și a rețelelor de orașe situate pe coridoare de

transport va fi susținută din punct de vedere economic, fluxurile economice urmând să cunoască

modificări datorate eliminării granițelor între statele membre UE. Una dintre barierele importante

pentru dezvoltare este în acest moment calitatea slabă a infrastructurii de transport în interiorul

granițelor precum și a infrastructurii care face legătură cu vestul Europei.

Coridoarele de transport pe direcția nord-sud au o importanță mare în Europa dar

extinderea UE va avea o contribuție substanțială la dezvoltarea coridoarelor de transport pe

direcția est-vest. Permeabilitatea este o exigență a dezvoltării coridoarelor de transport

transnaționale și dezvoltarea permeabilității granițelor este necesară în vederea integrării regiunilor

frontaliere și pentru a dezvolta relațiile transfrontaliere.

Accesarea serviciilor de interes general este condiționat de dezvoltarea infrastructurii și a

serviciilor de transport existente care generează inclusiv competitivitatea teritoriilor.

Dezvoltarea colectivității este legată în mod direct de dezvoltarea rețelei interne de

transport și de calitatea acesteia, în principal a rețelei rutiere, autostrăzi în centrul și estul Europei,


33

reprezentând o problemă importantă în cadrul politicilor de dezvoltare spațială la național, regional

sau local.

Investițiile în domeniul transporturilor au un impact pozitiv asupra valorii PIB și asupra

potențialului de dezvoltare pentru partea sudică a Europei centrale și de est.

2.3.5 Diagnosticul urban al municipiului București

Bucureștiul anului 2011 este rezultatul unui proces de dezvoltare incoerentă, inegală și

lipsită de o viziune clară pe termen lung , nesprijinită de cooperare teritorială, nesustenabilă și

generând dezechilibre sociale, dezvoltare care a folosit inadecvat resursele nevalorificând

competențele distinctive locale și care nu a acordat o atenție sporită creșteriii calității vieții

locuitorilor, calitate înțeleasă ca rezultat al concurenței mai multor factori de naturi diferite: de

mediu natural și construit, culturali, economico-sociali și istorici.

În consecință, astăzi, nemulțumirea cetățenilor față de starea orașului este generalizată,

performanțele capitalei de motor al economiei românești în ultimii 10 ani au fost mult sub

așteptări, în timp ce competitivitatea foarte scăzută în context global și european împreună cu

reputația sa nefavorabilă plasează Bucuresțiul actual pe ultimele locuri în clasamentele europene

privind atractivitatea și calitatea vieții.

Atractivitatea Bucureștiului pentru investitori sau vizitatori, dar și asumarea rolului de

capitală sunt afectate de o accesibilitate redusă, determinată în principal de numărul redus și de

calitatea precară a infrastructurilor rutiere și feroviare, dar și de capacitatea limitată a aeroporturilor

sau nefinalizarea unor proiecte hidrotehnice majore.

Lipsa unor sisteme regionale de cale ferată și de autostrăzi sau drumuri expres afectează nu

doar legătura municipiului cu teritoriul său de susținere și de influență sau cu marile artere de

transport, dar generează încărcări majore de trafic auto în interiorul orașului, suprasolicitând arterele

majore ale acestuia dar și restul reței stradale generând poluare urbană și o stare continuă de

nervozitate socială.

Transporturile publice aproape inexistente la nivel regional și încă mult sub așteptări sau sub

imperativele sustenabilității, la nivelul orașului, nu au cum să nu genereze, în lipsa unor politici și

programe adecvate, trecerea către un alt fel de mobilitate teritorială și urbană.

Presiunea ridicată privind construirea în ultimii ani, condusă doar de interese private

speculative și neorientată sau limitată de politici publice funciare, urbanistice, imobiliare ori fiscale

a determinat creșterea dezechilibrelor dintre diverse zone ale orașului, diminuarea suprafețelor

verzi, a contribuit la agravarea problemelor de trafic și staționare, a deteriorat în multe cazuri

peisajul urban contribuind la un comportament distructiv în ce privește elemente valoroase de

patrimoniu construit.

Resursele reprezentate de marile terenuri ale fostelor zone industriale au fost în mare parte

irosite ori subutilizate în interesul municipiului, prin fragmentare și dezvoltare îngust-speculativă,

multe din șansele de dezvoltare de noi poli urbani prevăzuți de PUG-ul din 1999 au fost pierdute

sau compromise într-o mare măsură.

Atât inexsitența unui proiect al orașului în ansamblu larg asumat și urmat cu consecvență,

cât și un context legal și administrativ, au descurajat operațiunile urbane de amploare ca inițiativă

publică contribuind determinant la aceste procese cu efecte negative.


34

Populația de circa 1,94 milioane de locuitori a scăzut în ultimii ani cu 3,3 %, în primul rând

din cauza unei tendințe de stabilire a domiciliului celor bogați în localitățile din regiune- care a

caștigat aproximativ 16 % în populație- dar îmbătrânirea începe să se manifeste și este prognozată o

accentuare a acestui fenomen. Densitatea pe teritoriul orașului cunoaște variații foarte mari- un

raport de 1:3,5 între sectoare- și în special acolo unde este asociată cu sărăcia, contribuie efectiv la

calitatea scăzută a vieții. Dacă veniturile sunt în medie mai mari decât media națională, problemele

sociale reprezintă polarizarea crescută , ce se manifestă și spațial, șomajul în rândul tinerilor, starea

de sănătate a populației, cât și formarea profesională continuă insuficientă sau existența unor

grupuri vulnerabile.

Locuirea este profund marcată de o mobilitate de locuire redusă, generată în principal de

deținerea în proprietatea ocupanților a majorității stocului locuințelor, dar și de lipsa unei piețe

suple și diversificate a locuințelor. Marile ansambluri de locuințe au atât durata de serviciu trecută

de jumătate cât și spațiile comune degradate, prin micșorarea spațiilor verzi în favoarea parcărilor

sau prin insuficiența gradului de dotare cu echipamente, iar eforturile de reabilitare a unor zone,

meritorii dar și costisitoare adesea, sunt inegal distribuite spațial și nu pot rezolva în totalitate

problemele, în special în zonele cu densitate mare de locuire. În același mod, programele de

reabilitare a fațadelor odată cu ameliorarea izolării termice nu pot suplini în totalitate incapacitatea

economică sau lipsa de determinare a multor proprietari care suportă din ce în ce mai greu chiar și

plata utilităților.

Calitatea vieții este de altfel afectată de parametrii de mediu, iar nivelurile diverselor tipuri

de poluare cresc necontenit, în principal nivelul emisiilor generate de numărul mare de

autovehicule, concentrat pe unele axe majore și în cadrul căreia prezența vehiculelor mari ce nu

respectă normele europene este foarte mare și de asemenea, nivelul poluării fonice.

Amprenta de mediu a municipiului este amplificată de extinderile necontrolate în teritoriu,

de soluții neadecvate în domeniul evacuării apelor menajere și de întârzierea funcționării la

parametri necesari a stației de epurare.

Un sistem ineficient și neecologic de gestionare a deșeurilor, inclusiv a celor din activitatea

de construcții, are consecințe grave în cea ce privește calitatea apei, solului și a aerului, amplificate

de comportamentul prea puțin responsabil al cetățenilor, încă rezistenți la puținele inițiative

educativ-ecologice și la proiectele pilot.

Diminuarea dramatică a suprafețelor verzi între 1990-2007, ca și creșterea cantității de praf

și alte suspensii de aer au generat numeroase nemulțumiri publice, iar politicile sau programele de

contracarare sunt timide sau prea puțin eficace, în condițiile unui cadru legal incoerent în contextul

schimbărilor climatice comprimarea unor posibile coridoare micro-climatice, cu efect pozitiv în

reducerea insulelor de căldură și în ventilarea orașului are consecințe grave și costisitor de reparat.

Domeniul în care lipsa unei politici publice articulate a produs cele mai dramatice

consecințe vizibile este cel al calității spațiului public.

Invadarea acestuia de către automobile, chiar și în locurile unde spațiul public a fost special

proiectat în favoarea pietonilor este doar cel mai des invocat fenomen; lipsa unor proiecte de

reabilitare, regenerare și creare a unor spații publice variate, de calitate arhitecturală ridicată și care

să genereze interacțiune socială diversă și toleranță este , de altfel, pregnant vizibilă mai ales din

cauza prezenței degradante a publicității poziționate neadecvat, fie a improvizațiilor neprofesionist

proiectate și realizate.


35

În unele cazuri, aceste intervenții realizate cu intenții bune, fie suprasolicită locul, ca în

parcurile mari spre exemplu, fie instaurează o imagine diferită de caracterul acestuia.

Astfel configurat și gestionat, spațiul public,în general, contribuie prea puțin la dezvoltarea

spațiului comunitar și la o bună conviețuire, într-un oraș cu o mare diversitate etnică și

multiculturalism aflate în creștere.

Educația avansată și valorile culturale, potențiale calității individualizante ale orașului și

purtătoare de imagine, sunt apreciate în mod special de locuitorii săi dar nu sunt de ajuns sprijinite

în mod coerent de toate nivelurile administrației pentru a atinge excelența, respectiv pentru a

contribui la creșterea reputației și a prestigiului internațional, contracarând plasarea municipiului pe

locuri destul de joase în multe clasamente privind competitivitatea. După calitatea aerului, poluarea

fonică, starea de curățenie a orașului și serviciile de sănătate, caracteristicile urbane cele mai

negative din punctul de vedere al populației sunt modul în care autoritățile locale folosesc banul

public și eficiența redusă a serviciilor publice. În același timp, sondajele par a indica o stare de

pasivism social, în principiu din cauza resemnării față de lipsa unor realizări durabile sau din cauza

scepticismului în ceea ce privește reducerea corupției, dar și lipsa unei strategii clare, rezultat al

unui proces participativ și întocmirea unor politici, programe și proiecte realiste, inteligent finanțate

și atent evaluate nu face decât să accentueze nerealizările în domeniul planificării lucide și

sustenabile a dezvoltării Bucureștiului.

Fără această planificare integrată și coerentă, susținând interesele strategice ale comunității

și fără o urmărire consecventă a direcțiilor prioritare de acțiune astfel definite, de către instituții

transparente și calificate, deschise spre parteneriate cu sprijinul cadrului legal și de politici naționale

și regionale, multe din resursele urbane potențial valorificabile încă existente se vor consuma

ineficient, deteriorând calitatea vieții cetățenilor și compromițând șansele pe termen lung ale

capitalei în competiția urbană globală.

2.3.6 Viziunea procesului de dezvoltare urbană – București 2035

Modul în care Conceptul Strategic București 2035 proiectează orașul în anul 2035 se

numește viziune. Aceasta este o stare ce trebuie atinsă și pentru care este nevoie, în principal, de o

bază stabilă formată din cele cinci dimensiuni: teritoriu, productivitate, funcționalitate, durabilitate

și management. Dacă această bază este solidă, pe ea se construiește sistemul trilitic alcătuit din

locuibilitate, competitivitate și accesibilitate. Împreună, acest sistem alcătuiește structura care

asigură îndeplinirea viziunii.

Cu alte cuvinte, este necesar într-o primă fază rezvolvarea unor probleme esențiale ale

orașului și asigurarea unei stabilități pentru ca Bucureștiul să poată aspira la ținte mult mai înalte.

„Bucureștiul va fi, în 2035, o metropolă influentă și integrată european prin durabilitate

și caracter, reinventată inteligent și sensibili, o comunitate deschisă și evoluată, o capitală

dinamică și creativă.” (www.csb2035.ro)


36

Orașul teritorial

La nivel teritorial, municipiul va fi un nod cu activitate intensă de cooperare în rețele

multiple, bine conectat cu restul țării, cu regiunea și lumea prin infrastructuri echilibrat grupate și

articulate într-un sistem spațial de poli coridoare, dar și prin porturi, aeroporturi sau portale digitale,

un oraș care e caracterizat de mobilitate complexă și accesibilitate crescută.

Orașul productiv și durabil

Capitala va avea o economie competitivă și se va comporta cu responsabilitate față de

mediu: o educație performantă și deschisă favorizează dezvoltarea tehnologiiilor avansate și

industriilor creative iar cercetarea bine valorificată și serviciile diversificate vor contribui nu numai

la atractivitatea economică ridicată ci și la gestiunea inteligentă resurselor naturale și a energiei sau

la protejarea biodiversității, deci la o dezvoltare sustenabilă.

Orașul funcțional

Cetățenii apreciază viața într-un oraș sănătos și sigur , cu identitate bine conturată, cu locuire

de calitate și cu locuri de muncă motivate, fiind membrii unei comunități solidare, care respectă

tradiții și protejează valorile, care este de asemenea conciliată și deschisă cooperării și diversității, o

comunitate plurivalentă și multiculturală care își construiește armonios o imagine de succes.


37

Managementul orașului

Dezvoltarea Bucureștiului va fi realist dimensionată, ca rezultat al unei planificări spațiale

lucide care realizează o integrare între nivelurile urban și teritorial cu cel al unei finațări coerente;

administrația publică locală reprezintă nu doar un gestionar eficient al resurselor ci și constructor de

parteneriate în interesul public- cu nivelul teritorial și cel național, cu vecinii, dar și cu toate alte

categorii, cum ar fi actorii privați și societatea civilă; beneficiind de adecvarea și suplețea cadrului

legal, procesul de dezvoltare va fi monitorizat și adaptat noilor provocări și aspirațiilor comunității.

Punerea în practică a acestei strategii într-un mod eficient depinde pe de-o parte, de

condiționările externe referitoare la cadrul legal, modul de împărțire administrativ- teritorială

precum și contextul spațial la diferite scări, iar pe de altă parte de modul în care calitatea

administrației publice contribuie la o bună guvernanță ce poate asigura atât o planificare durabilă și

coerentă, cât și un nivel mai înalt al performanțelor strategice.


38

O strategie eficientă necesită sprijin teritorial și mecanisme adecvate de cooperare între

comunele implicate și implicit de un cadru legislativ care să permită acțiuni coerente și să pună la

dispoziție instrumente operaționale. Fără aceste elemente, dezvoltarea municipiului va avea mult de

suferit și orice strategie, oricât de ambițioasă, va fi expusă unor eșecuri prin lipsa de sinergie între

programele și proiectele prin care se pune în aplicare.

2.3.7 Dimensiunea teritorială a dezvoltării municipiului București

a) Elemente teritoriale

București- port la Dunăre și la “Marea Neagră” ;

București- nod în coridoarele de transport pan-european (autostrăzi, trenuri de mare

viteză, aeroporturi);

Relație structural sistemică între București și teritoriul de suștinere și de influență;

Intensificarea relației dintre București și polii din teritoriu ( transport, comunicații);

Coordonarea amplasării în teritoriu a noilor dezvoltări economice;

Protecția, conservarea și valorificarea patrimoniului natural și arhitectural.

b) Direcții strategice

Pentru a putea atinge viziunea București 2035 este foarte importantă orientarea eforturilor

către patru direcții strategice majore: crearea unei forme administrative la nivelul municipiului

București și a teritoriului acestuia de influență, întărirea și revitalizarea sistemului de poli teritoriali,

dezvoltarea și eficientizarea sistemului de infrastructură și valorificarea durabilă a resurselor de

patrimoniu natural și construit.


39

Crearea unei forme administrative sub denumirea de zonă metropolitană implică direcții de

acțiune precum: coordonarea și controlarea expansiunii teritoriale a așezărilor, gestionarea unor

servicii publice și favorizarea dezvoltării la nivel teritorial.

Dezvoltarea și eficientizarea sistemului de infrastructură necesită direcții de acțiune care se

referă la: extinderea rețelelor tehnico-edilitare în teritoriu, completarea sistemului de axe rutiere și

feroviare majore (autostrăzi, centura București, căi ferate de mare viteză), crearea unui sistem de

poli intermodali cat și reorganizarea sistemului de transport în comun la nivel metropolitan.

Revitalizarea și întărirea sistemului de poli teritoriali presupune direcții de acțiune precum:

implementarea unui set de politici de atragere a investitorilor în poli teritoriali, revitalizarea

dotărilor existente și echiparea cu dotări noi, întărirea relațiilor cu așezările învecinate oferindu-le

astfel resursele pentru eficientizarea producției (în special în agricultură), eficientizarea

infrastructurii cât și modului de gestionare și utilizare a acesteia.

Valorificarea durabilă a resurselor patriomoniului natural și construit implică direcții de

acțiune ce necesită favorizarea cooperării așezărilor cu activitățile turistice prin crearea unor astfel

de sisteme, implementarea unor zone naturale de echilibru, protejarea și marirea suprafețelor

împădurite, promovarea și sprijinirea unor tipologii de turism, monitorizarea și sancționarea

poluatorilor cât și favorizarea implementării tehnologiilor cu grad redus de poluare.

Prin respectarea și implementarea acestor direcții de acțiune în cadrul investițiilor viitoare

asupra teritoriului actual se va ajunge la atingerea unei imagini a Bucureștiului, prezentat într-o

viziune solidă.

c) Acțiuni prioritare

Adoptarea de către Guvern a strategiei de dezvoltare a municipiului București în teritoriu;

Îmbunătățirea legislației de urbanism;

Noi instrumente de control și coordonare urbană (inclusiv instrumente de negoicere cu

dezvoltatori);

Legea imobiliarelor și standardul imobiliar european aplicat ( 2 ani de formare a

specialiștilor în domeniul imobiliar);

Adoptarea și operaționalizarea Zonei Metropolitane București;

Cooperare interguvernamentală pentru atragerea marilor investiții către Zona Metropolitană

București;

Întărirea rolului planificării teritoriale și urbane;

Instrumente de intervenție ale Primăriei extinse și consolidate (achiziții de terenuri în oraș și

chiar în afara lui) conform schiței de strategie;

Comunicare, informare și educare a cetățenilor (Primăria, RUR, Ministerul Educației,

Ordinul Arhitecților)

Participarea populației la atingerea obiectivelor strategice ale municipiului în teritoriu.


40

2.3.8 Cuvintele cheie ce definesc Conceptul Strategic 2035 – pe termen lung

Realizarea viziunii strategice pe termen lung a pornit de la o serie de termeni importanți,

esențiali în definirea conceptului in sine.

Dintre cei mai relevanți sunt:

Coordonare- coordonarea integrată a dezvoltării Bucureștiului, coordonarea între

regiune și municipiu, coordonarea oraș-administrație centrală, coordonarea în

utilizarea resurselor și în finanțarea dezvoltării, coordonarea mediu-economic-social,

coordonarea între componentele planificării și dezvoltării spațiale;

Cooperare și creștere- Bucureștiul observat ca nucleul unui teritoriu dezvoltat

echilibrat, cu un sistem ierarhizat de localități și poli de scară sub-regională, cu

multiple zone naturale și de agricultură, protecție și exploatare a apelor într-un mod

inteligent, cu echipamente teritoriale; orașul caracterizat de o creștere coordonată și

sustenabil controlată;

Conectivitate – prezența unor sisteme de transport integrate urban-teritorial și inter-

modal, construirea unor coridoare articulate de transport, a nodurilor extrem de

importante reprezentate de aeroporturi și porturi: conectivitate digitală și un transport

eficient al energiei;

Competitivitate- Bucureștiul și teritoriul său de influență vor fi definite de o

economie diversificată,însă orientată clar spre tehnologii înalte și industrii creative, o

economie puternic susținută de cercetare și nivelul ridicat de educație al forței de

muncă, sectorul economic ce crează plus valoare semnificativ peste media

europeană; o economie cu o puternică amprentă ecologică;

Calibrare- Atât dezvoltarea spațială cât și cea economică sunt atent calibrate: re-

echilibrarea nord-sud, creșterile etapizate, densitățile gestionate, inteligenta ocupare

a terenurilor și corecta amenajare a parcelelor urbane, gestionarea lucidă a

investițiilor publice în infrastructură;

Coerență- în dezvoltarea acestuia, municipiul este caracterizat de

multifuncționalitate și de investiții publice puternic potențatoare, de frecvența și

utilizarea transparentă a proiectelor în parteneriat public-privat necapturate de

interese speculative, de optima distribuire spațială a dotărilor ce sunt în acord cu

necesitățile; sistemul spațiilor publice și mobilitatea alcătuiesc parteneriate

fundamentale atât la nivel spațial cât și al comunității;

Caracter- Municipiul are o identitate diferențiată și un patrimoniu respectat, cu

valori protejate; este exigent cu noile dezvoltări; arta își regăsește locul firesc în oraș,

iar acesta este mult mai bine înțeles de către locuitorii săi care reprezintă astfel o

marcă a noțiunii de cultură urbană contemporană;

Calitate- Locuitorii municipiului conviețuiesc într-un mediu prietenos și au acces la

spații plantate pentru agrement și sport, la educație și servicii medicale; gradul de

securitate și cel de siguranță sunt ridicate, iar imaginea urbană este percepută ca o

valoare comunitară structurată, datorită amenajărilor inventive și arhitecturii de

calitate ce stimulează contactele sociale;

Comunitate- o comunitate se găsește în zone individualizate și in cartiere de calitate;

o comunitate definită prin diversitate nesegregată, în care sărăcia absolută este


41

eradicată; o comunitate ce include sprijin pentru grupurile vulnerabile, inclusiv copii

și vârstnici; o comunitate activă socio-economic, jovială și se mobilizează rapid.

Comunicare- administrația este orientată exclusiv către satisfacerea cerințelor

cetățeanului, municipiul știe să-și facă reclamă, să ajute comunicarea în interiorul

comunității; orașul și-a reconsolidat reputația și prin intermediul mass-media și a

altor mijloace de comunicare, structurează și sprijină un nou brand.

Continuitate- dezvoltarea municipiului București este caracterizată printr-un caracter

continuu în diferite planuri: o continuitate spațială diferențiată și o continuitate în

timp a viziunii, cu reinventările și repoziționările necesare, ambele susținute de

continuitatea instituțională în administrația publică în rezonanță cu evoluția

opțiunilor politice; în același timp și o continuitate de programe și politici publice,

adaptate nevoilor în schimbare ale unei populații dinamice, în contextul unei

continuități în cooperarea pe multiple planuri dar și aromonizarea și suportul din

partea nivelului național.

2.3.9 Obiective strategice pe termen lung în contextul Conceptului Strategic București 2035

(1) O comunitate educată și adaptată- capabilă să răspundă provocărilor.

Oamenii reprezintă principala bogăție a municipiului București și modul în care ei

conlucrează și alcătuiesc o comunitate, constituie un blazon inconfundabil al urbei.

Cât mai mulți cetățeni bine educație înseamnă creșterea șanselor fiecăruia, dar și sporirea

capacității orașului de a răspunde prompt noilor nevoi și de a rezista schimbărilor venite din lumea

întreagă: atât și folosirea șanselor care apar cât și înfruntarea inteligentă și flexibilă a provocărilor-

„adaptabilitatea nu înseamnă doar supraviețuire, ci mai mult, înțelepciunea de a ne dezvolta

sustenabil.”

(2) O structură echilibrată și dinamică de activități economice

O economie solidă este temelia unui București dezvoltat și îi va asigura succesul în

competiția cu alte mari metropole. Activitățile economice diversificate-industriale, de servicii și

tehnologii înalte- oferă șansa locurilor de muncă și succesul lor reprezintă creșterea bunăstării

cetățenilor. Cu cât sunt mai avansate tehnologic, activitățile economice utilizează forța de muncă

bine calificată și generează noi locuri de muncă în diverse domenii.

Competitivitatea sporită inteligent este ceea ce Bucureștiul are nevoie.

(3) O racordare eficientă la marile axe europene de transport și conectare facilă cu

fluxurile informaționale globale

Această lume în care trăim se află în rapidă schimbare, iar mobilitatea- cea fizică

profesională sau cea a minții- devine un necesar în obținerea succesului, pentru oameni cât și pentru

orașe deopotrivă. În Bucureștiul viitorilor ani se va ajunge rapid, sigur, confortabil și în multiple

moduri, deoarece autostrăzile, aeroporturile, căile ferate și drumurile vor fi de calitate superioară și


42

suficiente ca municipiul să devină un nod important în rețelele europene și mai aproape de marile

orașe ale țării cât și de alte capitale.

Municipiul București va fi pregătit să beneficieze de fluxurile de informații, să prelucreze

și să emită informație, să fie online sub toate formele.

(4) Un nucleu metropolitan puternic- ancorare funcțională puternică în teritoriu

În 2035 Bucureștiul va avea o puternică zonă metropolitană, atent planificată și coerent

administrată: rezidenții din această zonă lucrează în capitală iar cetățeni ai Bucureștiului au locuri

de muncă în împrejurimi- pentru nici unii dintre ei naveta nu mai este o povară datorită unui

transport public coordonat și traseelor ocolitoare pentru marele trafic. Cei din zona metropolitană se

bucură de teatre și beneficiază de spitalele specializate din București, după cum cei din capitală

folosesc împreună cu ei zonele de agrement bine amenajate, în vecinătatea pădurilor, lacurilor și

luncilor protejate. A luat naștere o comunitate mai educată, care trăiește mai bine și datorită unei

economii puternice, judicios amplasate – nu „micul Paris” ci „Marele București” – cel

metropolitan.

(5) Un mediu sănătos de viață și sigur- poluare și amprentă ecologică diminuate

Este necesară o reeducare în privința respectului față de mediu, pentru sănătatea acestuia;

începând de la o hârtie aruncată la coș și până la mai puțin observabilul pământ nepoluat din parc

sau din grădina personală. Aerul curat și apa limpede fac parte din mediul sănătos, dar ele sunt

afectate nu doar de marii poluanți dar și de cât de des preferăm transportul public ori bicicleta sau

de locul unde aruncăm uleiul de gătit ori cel din automobil. Siguranța poate crește datorită străzilor

bine iluminate sau conștiinciozitatea oamenilor legii, dar și pentru că cetățenii sunt mai politicoși,

mai cinstiți sau înțelegători față semenii lor. „Mediul este orașul care ne înconjoară.”

(6) Responsabila gestionare a energiei, cu maximă eficiență

Pentru existența și dezvoltarea sa, orașul consumă energie și produce energii. Bilanțul

între realizări și consum trebuie ameliorat, cu atât mai mult cu cât energia consumată- din gaze,

petrol, electricitate- este din ce în ce mai scumpă valorificarea energiilor materializate e dificilă în

competiții înverșunate. A diversifica resursele și micșora consumurile- așa numita “amprentă

energetică ”- constituie un deziderat primordial, însă la fel de importantă e reducerea costurilor pe

care trebuie să le achite populația. “Iar o gospodărie înțeleaptă a energiei și energiilor este în

strânse legături cu un mediu mai bun, cu o economie competitivă și cu o calitate sporită a

locuirii.”

(7) O calitate ridicată a locuirii fără segregare și o polarizare socio-economică

diminuată

Locuibilitatea trebuie să fie un cuvânt definitoriu pentru capitala anilor viitori: nu doar

locuințe suficiente pentru toate toate nevoile și posibilitățile diferitelor categorii de locuitori, cât și

toate facilitățile, dotările sau amenajările de care acestea au nevoie- de la acces facil și spații


43

plantate, de recreere sau joacă, la comerț sau școli și grădinițe în apropiere; de la echiparea tehnico-

edilitară corespunzătoare și întreținerea clădirilor, la curățenie, interacțiune socială civilizată și

siguranță. “Calitatea sporită a locuirii devine nu doar un deziderat, ci un drept al fiecăruia dintre

bucureșteni.”

(8) Servicii sociale performante adaptate nevoilor și adecvat distribuite spațial

Comunitatea bucureșteană vine în ajutorul membrilor săi ce întâmpină dificultăți.

Administrația locală construiește atât adăposturi pentru cei fără locuință ori extinderi de spitale, cât

și parteneriate stabile, transparente și eficiente cu toți cei ce vor să îi ajute pe cei fără posibilități sau

pe vârstnicii singuri, pe copiii fără familie ori pe cetățenii cu dizabilități. Sunt sprijiniți șomerii care

se recalifică și tinerii care vor să continue studiile, iar programele de asistență pentru diferite

grupuri arată că solidaritatea socială se află la un nivel ridicat și înțelegerea dificultăților sunt

roade ale educației, dar și acțiunilor lucid întreprinse, în centre sociale sau oriunde este nevoie.

(9) O identitate urbană puternică – rezultat al valorificării istoriei și al construirii de

noi însușiri

Personalitatea orașului este rezultatul relațiilor dintre oameni și locurile în care trăiesc,

dintre trecutul și prezentul orașului, dintre atitudini și comportamente, al raporturilor între clădiri și

spațiile publice, dintre natural și construit, dintre muncă și petrecerea timpului liber. Identitatea

orașului se construiește cu respect și continuitate, de către întreaga comunitate, nu doar de către

administrația publică- ea este nu doar componenta oficială, ci este și transmisă de vizitatorii

orașului, după cum este determinată și de comportamentul în oraș al fiecăruia dintre noi. Prin

reputația sa și prin marcă, Bucureștiul trebuie să convingă, să atragă, să seducă și să câștige.

(10) O dezvoltare urbană curajos planificată, lucid condusă și atent evaluată

Orașul se dezvoltă în toate domeniile, iar problemele cărora administrația publică trebuie să

le găsească soluții apar atât din interiorul orașului cât și din afară, dintr-o lume care se schimbă cu

mare viteză. Muncipalitatea recunoaște însă beneficiile unei abordări strategice: planificarea

spațială și financiar- fiscală corelate, înțelepciunea alegerilor și câștigurile coerenței și continuității,

urmărirea drumului către scopuri. “Planificarea sustenabilă economică, socială și a mediului, prin

agenția municipală specializată, cu urbaniști și alți profesioniști de elită- orașul și teritoriul său

de influență și sprijin dezvoltându-se spre binele locuitorilor. (csb2035.ro)

(11) Administrația publică performantă, capabilă să construiască parteneriate

profitabile dezvoltării sustenabile a orașului

În artă, sport sau în meserii, performanța înseamnă: competitivitate, privire limpede,

agilitate, reactivitate, putere, antrenament, elasticitate, constanță în realizări, promptitudine,

pricepere, învățare, spirit de echipă, solidaritate, colegialitate și inventivitate.


44

Administrația publică a municipiului București în anul 2035 va fi responsabilă, mai

deschisă, mai profesionistă, cinstită, deschisă și inovativă, mai lucidă în propășirea interesului

public- va ști să satisfacă mai bine interesul cetățenilor.

(12) Capitală de succes, în sistemul marilor orașe balcanice, oraș-poartă și oraș-punte

Într-o continuă schimbare spre mai bine și înțelept administrat, Bucureștiul devine un model

de dezvoltare urbană pentru celelalte mari orașe românești. Poartă către lume pentru români și

poartă către țară pentru vizitatori, dar și punte de legătură între continente și culturi, poartă a

Uniunii Europene dinspre răsărit, muncipiul București cooperează cu celelalte capitale din regiune,

construindu-și o reputație, un brand inteligent promovat, atrăgând investitori, parteneri și prieteni.

Succesul Bucreștiului – calitatea vieții este crescută, datorită unei economii performante- e

construit pe atingerea tuturor obiectivelor strategice; este totodată succesul locuitorilor săi, dar și

al unei administrații performante.

2.3.10 Analiza SWOT

PUNCTE FORTE

cea mai competitivă economie la nivel național;

grad mediu/ridicat de educație;

existența unor zone înclinate spre activități terțiare care în unele cazuri utilizează pozitiv

mecanismele de conversie;

existența unui număr mare de universități;

pondere mare a populației active (rata șomajului scăzută);

rata de dependență a vârstnicilor de 19,2 % în regiunea București-Ilfov reprezintă una dintre

cele mai scăzute din Europa;

emergența unui sector de industrii creative și media din ce în ce mai consacrate;

existența unor programe și proiecte de reabilitare a unor spații publice în ansamblu;

fond mare de locuit și grad mare de echipare tehnico-edilitara;

rețea densă de străzi care oferă diverse alternative de parcurgere a unor zone mai vaste;

existența în municipiu a unor terenuri compacte de suprafață mare pretabile la realizarea

unor programe și proiecte urbane ample pentru a răspunde unor nevoie majore ale orașului;

existența unor elemente de patrimoniu cultural construit extrem de valoroase, din care multe

au caracter de unicat;

existența unor parcuri de dimensiuni vaste- Herăstrău, Tineretului, Titan, Carol, cu investiții

importante pentru ameliorarea dotării și stării vegetației;

elemente naturale definitorii pentru structura morfo-funcțională a orașului- lacurile

Colentinei și zona aferentă lor, Dâmbovița și terasele albiilor din interiorul orașului- cu mare

potențial pentru politicile de regenerare urbană;

sporirea preocupării publicului pentru domeniul, programele și proiectele de dezvoltare

urbană;


45

existența unor studii, planuri și strategii de planificare, ale căror informații pot contribui atât

la înțelegerea proceselor aflate în derulare, cât și la definirea unor priorități de acțiune pe

termen scurt și mediu;

existența unor investiții publice destul de ridicate, chiar dacă insuficiente și izolate, au avut

efecte pozitive pentru starea orașului;

PUNCTE SLABE

competitivitatea regiunii București-Ilfov este doar cu puțin peste media Uniunii Europene,

fără a fi însă un avantaj competitiv substanțial în relația cu orașe europene și regiuni

metropolitane de același calibru;

pondere scăzută a activităților performante în economia orașului, atractivitatea pentru aceste

activități nefiind stimulată de proiecte urbane;

pondere mică a formării profesionale continue (life long learning);

grupurile vulnerabile sunt constituite din persoane care trăiesc în sărăcie absolută, adulți fără

adăpost, copiii străzii dar și persoane vârstnice;

natalitate în scădere ce determină scăderea populației tinere;

decalaje de dezvoltare în interiorul orașului;

pregătirea tehnologică slabă a întreprinderilor;

calitatea slabă a guvernării care duce la un mediu instituțional și macroeconomic

disfuncțional și incert;

cvasi-inexistența programelor de locuințe sociale;

rata mică de înnoire a fondului de locuințe;

îmbătrânirea și starea fizică precară a majorității stocului de locuințe;

exodul reședințelor înstărite în afara orașului, spre locații privilegiate (elemente naturale

teritoriale), contribuind la segregarea socio-economică în plan spațial;

dezechilibru nord-sud în ce privește dezvoltarea dotărilor respective, a locurilor de muncă, a

repartiției zonelor de sărăcie, a echipării generale;

nedefinitivarea construirii structurii unui sistem de artere majore care să asigure în același

timp accesibilitatea echilibrată a centrului și protejarea lui de traficul de tranzit;

gradul scăzut de integrare a diferitelor sisteme de transport public, insuficiența nodurilor

intermodale și cvasi-lipsa zonelor park&ride (parchează și folosește transportul în comun),

precum și accesibilitatea redusă restrictivă pentru alte categorii de utilizatori, în special în

stațiile de metrou;

suprafața redusă a spațiului verde amenajat corespunzător recreării, ce revine fiecărui

locuitor, în contextul unei repartiții teritoriale dezechilibrate și a lipsei acestora în unele zone

dens populate, precum și în apropierea zonelor sărace;

utilizarea și construirea agresivă în diferite sectoare ale acestor teritorii naturale ca urmare a

neglijării interesului public în raport cu cel privat, în contextul nedefinirii unei atitudini

strategice, de valorificare sustenabilă pentru binele orașului;

slaba coordonare între instituțiile publice și prestatorii de servicii publice;


46

factorii politici de culori diferite au o capacitate redusă de concentrare asupra unor decizii

cardinale majore ce vizează dezvoltarea urbană- politizarea nepotrivită în domeniul

planificării și managementului urban ce are consecințe pe termen mediu și lung;

capacitate redusă și limitată a primăriei de a construi programe și proiecte în parteneriat

public- public și public- privat, în contextul insuficienței cadrului legislativ, reprezentând

încă un mod de dezavantajare a interesului public în dezvoltarea urbanistică, în raport cu

interese private rapide și înguste;

lipsa unei strategii integrate de dezvoltare urbană, asumată prin consens politic și însoțită de

un sistem coerent de politici publice, proiecte și programe strategice care să asigure

continuitatea și punerea eficientă în practică, strategie care să fundamenteze atât deciziile

financiare referitoare la investiții publice majore, cât și planul urbanistic general.

relația tensionată a administrației cu societatea civilă;

neintegrarea intervențiilor asupra spațiilor publice în politici coerente și focalizate spațial.

OPORTUNITĂȚI

adopotarea de către Uniunea Europeană a Strategiei 2020, un succesor al strategiei Lisabona

care va ajuta Europa să se refacă după criza economică și să atingă niveluri înalte ale

productivității și ratei de ocupare, a coeziunii sociale și teritoriale, factorii cheie fiind

cunoașterea și inovația;

măsurători efectuate de studii europene (Espon) care prin intermediul evidențierii

decalajelor pot stimula impunerea unor ținte de urmărit, în raport cu media europeană în

diverse domenii de dezvoltare;

tendința ușoară de ameliorare a potențialului demografic al Regiunii 8 de dezvoltare, ce

poate indica o creștere a competitivității pe termen lung;

recenta localizare a unor activități terțiare cu vizibilitate medie în teritoriul de influență al

Bucureștiului (centre de cercetare-inovare de înaltă specializare la Măgurele și Titu);

deschiderea unor noi oportunități odată cu finațarea prin programe europene ce urmăresc

reducerea disparităților teritoriale sau coeziunea teritorială;

existența Conceptului Strategic de Dezvoltare Teritorială a României care pune bazele

dezvoltării integrate a teritoriului României, stabilind un sistem ierarhic urban, cât și

principiile de dezvoltare viitoare;

existența la nivel național a Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă care fundamentează

și stabilește principiile generale de dezvoltare a teritoriului României;

existența unui cadru natural încă nedeteriorat de expansiunea urbană (salbe de lacuri, păduri)

și infrastructură (chiar dacă nu foarte dezvoltată) pentru turism și recreere în partea de nord

a teritoriului (Snagov).


47

AMENINȚĂRI

Nivel scăzut de conectivitate în cadrul teritoriului de influență și suport al Bucureștiului, în

contextul unei intermodelări între rețeaua de cale ferată și cea rutieră aproape inexistente la

nivel local și regional, de o rețea subdezvolatată și insuficient diversificată prin căi de

transport și nesusținute de investiții importante, fapt care descurajează o bună cooperare

între București și teritoriul său de influență;

lipsa unui sistem de transport public gestionat la nivelul teritoriului său de influență și suport

al capitalei;

identitate neclară a zonei periurbane a Bucureștiului determinată de inexistența unui sistem

de poli la scară regională, care să posede identitate proprie și o bună conectivitate;

fenomen amplificat de urbanizare a ultimei perioade care a condus la impermeabilizarea

solurilor cuplată cu o creștere a volumului de trafic cu efecte severe în poluarea aerului și

solului;

concentrarea rețelelor edilitare în așezările urbane fără a se extinde suficient către așezările

rurale, corelată cu o gestiune ineficientă a deșeurilor, necoordonată la nivel teritorial;

incărcătura demografică în creștere având drept consecință o creștere a numărului de

deplasări zilnice pune presiuni mari asupra cadrului natural, compromițând resurse viitoare

importante;

performanță redusă a mecanismelor de planificare și coordonare ori lipsa expertizei în

materie de planificare și dezvoltare teritorială;

incapacitatea absorbției fondurilor europene cauzată de puternica fragmentare politică și

funcționarea separată a diferitelor niveluri ale administrației.

2.4 Concluzii și recomandări

Acest studiu se încheie cu fixarea unor obiective strategice și calea pe care municipiul

București va trebui să o urmeze pentru a deveni un oraș înfloritor și demn de exemplu pentru

celelalte capitale europene. Conceptul Strategic București 2035 strânge lalolaltă bune practici și

oameni care vor fi capabili de o schimbare în bine, pe termen lung, cu o stabilitate și continuitate

administrativă, proiecte durabile care vor avea consecințe pozitive asupra dezvoltării teritoriale a

municipiului și zonelor adiacente.

Se dorește un impact major inclusiv asupra modului de a acționa al cetățenilor și modul de

intervenție care ar urma să și-o asume administrația publică locală în următoarele două decenii și

jumătate.

În raport cu această viziune și cu direcțiile strategice formulate, obiectivele strategice și

direcțiile de acțiune este necesară identificarea unor seturi de politici publice care vor asigura

punerea în practică a conceptului strategic, precum și a programelor și proiectelor majore în plan

urbanistic pentru cele trei orizonturi de timp: 2015-2016, 2020 și 2035.


48

Recomandări

O primă recomandare ar fi demararea unor studii specializate, bazate pe date actualizate

colectate din teren. În ciuda existenței multor documentații de planificare și a unor proiecte ori

studii specializate, este necesară studierea structurii actualei economii locale și dispunerea spațială a

activităților economice în oraș și în teritoriul său e influență, precum și implicațiile asupra

mobilității în București.

O altă recomandare ar fi implicarea nivelului național în dezvoltarea capitalei și a teritoriului

de influență, deoarece ar avea consecințe pozitive asupra continuității proiectelor demarate.

Se recomandă înființarea unei bănci colectoare de date urbane, funcțională și ușor accesibilă

care să ofere un sistem de indicatori relevanți asupra stării actuale a Bucureștiului, care vor fi

colectați și monitorizati anual.

De asemenea, ar fi necesar să se asigure din partea și cu sprijinul administrației locale, a

unei vizibilități sporite pentru viziune și direcții strategice cu scopul de a arăta cetățenilor ceea ce

s-a realizat până prezent și direcțiile viitoare de dezvoltare socio-economică.


49

Capitolul 3. Proiectul- Diametrala Nord-Sud București (Victoriei-Buzești-

Berzei)

3.1 Importanța proiectului

Proiectul Berzei-Buzesti unul dintre proiectele integrate in Conceptul Strategic Bucuresti

2035 își propune să răspundă unor cerinte privite ca fiind de maximă importanță, și anume:

creșterea accesibilității în zonă , ridicarea nivelului de trai și creearea unei alternative de tranzitare a

orașului pe direcția Nord Sud .

Fiind un proiect in desfășurare , diametrala N-S realizată deja in procent de 60 % reprezintă

un proiect concret, a cărui analiză poate fi identificată ca fiind cel mai punctual nivel de dezvoltare

urbanistică. Proiectele prin definiție sunt concrete , detaliate precis plasate în timp și cu un buget

aferent.

Acestea răspund la randul lor unor politici pe care o strategie le emite în urma unui

diagnostic și care însumate trebuie să ducă la întregirea viziunii.

3.2 Prezentarea zonei

Diametrala N-S (Victoriei – Buzesti- Berzei)1 este una dintre arterele majore ale orașului

București; ea face legatura între nordul (sectorul 1) și sudul (sectorul 5) primului inel al

municipiului.

Tronsonul studiat de mine se întinde de la Piata Victoriei până în Parcul Izvor/ râul

Dâmbovița. Acesta este traversat de alte artere importante ce fac legătura cu centrul orașului ca

Șoseaua Nicolae Titulescu, Calea Griviței, Strada Mircea Vulcănescu, Strada Știrbei Vodă, Calea

Plevnei, Bulevardul Mihail Kogalniceanu și Splaiul Independenței.

3.3 Încadrare zonă și morfologie

Această arteră este una dintre cele trei care fac legătura între nordul și sudul orașului din

primul inel. Celalalte doua își au punctul de inceput tot în Piața Victoriei și sunt : Calea Victoriei și

artera împărțită capătă mai multe denumiri pe parcursul ei : Bulevardul Lascăr Catargiu –

Bulevardul Gheorghe Magheru – Bulevardul Nicolae Bălcescu – Bulevardul I.C.Brătianu.

Diametrala se află în partea de vest a inelului. În această zonă sunt predominante instituții

publice administrative și de transport: Gara de Nord (Calea Grivitei –Strada Dinicu Golescu),

Ministerul Transporturilor(Strada Dinicu Golescu), Guvernul României (Piața Victoriei) și DNA-ul;

instituții de învățământ ca A.S.E.-ul (Calea Grivitei – Bulevardul Dacia), Facultatea de Drept

(Bulevardul Mihail Kogălniceanu), Liceul de Arhitectura “I.N. Socolescu”, Liceul de Muzică

“George Enescu” și Liceul bilingv “Miguel de Cervantes”. De asemenea, avem prezente și clădiri

1 vezi Anexa 5.


50

reprezentative pentru orașul Bucuresti și pentru cultură : Opera Română București (Splaiului

Independenței), Casa de Cultură a Studenților (Calea Plevnei), Casa Radio (Strada General

Berthelot) și Hala Matache. Totodată, există și zone protejate în țesutul rezidențial. În vecinătatea

zonei studiatate se află și Parcul Cișmigiu.

In partea centrală și de est a arealului sunt predominante parcelele de tip istoric –alungite,

care, deși sunt zone protejate, majoritatea marchează un grad înalt de insalubritate.

În partea de nord – nord-vest avem un parcelar destructurat cu loturi de diferite mărimi. În

partea de sud sunt prezente parcele proiectate/ geometrice.

Piața Victoriei- Strada Occidentului- Calea Griviței

Calea Griviţei, legând Gara de Nord de Calea Victoriei, este pilonul unei zone de o valoare

istorică şi arhitecturală însemnată, marcată însă astăzi de disfuncţii spaţiale şi socio-economice

majore.

Atât potenţialul său determinat,pe de o parte, de localizarea sa ca poartă de intrare în centru

dinspre gara principală a capitalei şi, pe de altă parte, de valoarea fondului construit, cât şi nevoile

zonei o recomandă ca areal ţintă pentru un proiect de regenerare integrată sau ca parte a unei zone

de acţiune urbană din cadrul unui plan integrat de dezvoltare urbană.

Strada Berzei în zona Halei Matache

Zona este definită de o tramă stradală neregulată, definită de construcţii şi spaţii diverse

tipologic, dar coerente prin preponderenţa fondului construit de sfârşit de secol XIX - prima

jumătate a secolului XX şi prezenţa caracteristică a vegetaţiei, în scuaruri sau în interiorul

parcelelor. Drept urmare, zona se constituie ca un areal tipic pentru locuirea tradiţională a

Bucureştiului. În acelaşi timp, din punct de vedere socio-economic, zona prezintă caracteristicile

fenomenului de sărăcie accentuată, survenită în ultima jumătate de secol, care se manifestă şi prin

degradarea fondului construit.

Strada Berzei de la Hala Matache la Piața Virgiliu (intersecția Str. Stirbei Vodă - B-dul

Dinicu Golescu)

Parcelele sunt dezvoltate în adâncime, fronturile sunt continue sau grupate în cazurile

străzilor tradiţional comerciale (Calea Griviţei, strada Buzeşti, strada Berzei etc.) şi discontinue pe

străzile rezidenţiale. Străzile cu profil comercial sunt flancate de clădiri care au în general spaţii

comerciale la parter şi locuinţe la etaj. Zona îmbină funcţia de locuire cu cea comercială, prezentă

atât pe arterele importante cât şi în Piaţa Matache.

Tronsonul de pe strada Berzei, cuprins între intersectia cu Calea Griviței și cea cu Bd.

Dinicu Golescu, prezintă o complexitate ridicată datorată urmatoarelor caracteristici:

1. alăturarea unor imobile cu valoare arhitectural-urbanistică foarte diferențiată (de la clădiri cu

statut de monument la clădiri insalubre);

2. alăturarea unor tipologii spațiale diferite (de la spații monumentale aferente clădirii protejate a

Ministerului Transporturilor la spații destructurate în urma demolărilor din anii 1980 – la sud de


51

Piața Matache – și spații labirintice amintind de locuirea specifică vechilor mahalale - în zona intr.

Baldovin Parcalabul si pe latura de nord a Pietei Matache;

3. dispersarea la distanțe relativ mari a clădirilor protejate.

Strada Știrbei Vodă - Strada Cobălcescu - Strada Vasile Pârvan (intersecție cu Calea

Plevnei)

Acest tronson al zonei studiate se caracterizează prin varietatea cadrului construit, precum şi

varietarea tipologiei parcelarului:

4. Pe Calea Plevnei întâlnim în mare parte un parcelar destructurat în urma fragmentării succesive a

loturilor iniţiale, situaţie ce a rezultat în proprietăţi cu front la stradă redus şi cu adâncimi mari de

lot, cu limitări pentru construcţii. Excepţie face zona de colţ cu Str. Berzei, unde întâlnim Spitalul

Clinic de Stomatologie;

5. Pe Str. Ştirbei Vodă, frontul se constituie din clădiri de locuinţe colective şi semi-colective cu

regim de înălţime mediu spre mare;

6. Pe Str. Berzei întâlnim o varietate în tipologia construcţiilor, precum şi în funcţiunile acestora,

mare parte dintre acestea fiind de interes public.

Strada Știrbei Vodă este o stradă care este mărginită de construcţii şi spaţii caracteristice

pentru ţesutul istoric difuz; ea se deosebeşte de celelalte străzi de ţesut prin situarea centrală, prin

sinuozitatea traseului şi prin faptul că leagă o serie de clădiri cu caracter monumental.

Strada Vasile Pârvan – intersecție B-dul Mihail Kogalniceanu - Splaiul Unirii

Iniţial, acest spaţiu trebuie să fi fost unul de tip „maidan”, în consecinţă, primăria nu şi-a

asumat o investiţie riscantă, pentru că nu a făcut decât să fructifice un vad comercial existent şi

pentru că se baza pe un parteneriat public-privat, în care primăria şi comunitatea funcţionau la

unison. Dovada acestei afirmaţii sunt celelalte două monumente istorice de pe Berzei, la numărul

89, la circa 250 m sud de Hala Matache, şi la numărul 81, la alţi aproximativ 250 m de numărul 89.

Clădirea din str. Berzei 89 a fost, de când s-a construit, o brutărie, iniţial probabil o clădire

exclusiv sau preponderent parter, care, în trena Halei Matache, a avut un succes atât de mare încât a

căpătat, foarte curând după prima etapă de construcţie, nu doar un etaj, ci şi o formă luxoasă.

Iniţiativa punctuală a primăriei de a construi Hala Matache a atras mici întreprinzători – ca

acela localizat în strada Berzei la numărul 89 – care, profitând de impactul halei, au îmbogăţit

funcţional această parte de oraş. În schimb, astfel de mici întreprinzători au întors o parte din

beneficii asupra zonei însăşi. Este şi cazul micii brutării în discuţie care a ocupat nişa liberă – este

cunoscut şi susţinut de documente faptul că avea ca funcţiune principală comerţul cu produse din

carne – care a fost etajată şi a căpătat o arhitectură cu caracter de reprezentare.

CLĂDIRI INCLUSE ÎN AREAL

Hala Matache Măcelarul din Bucuresti este un monument al arhitecturii inginerești din

secolul XIX, construită între 1887 și 1899. Este situată în piața Haralambie Botescu nr. 10,

București.

Proiectul Halei a fost executat de Serviciul Tehnic al Comunei, în anul 1886. Construcția

inițială a halei este formată dintr-o structură tipică halelor europene de secol XIX, din oțel nituit,


52

suplă și perforată, acoperită în lateral cu suprafețe mari de sticlă și inchideri de lemn. Întradosul

acoperișului este format dintr-o astereală din lemn, aparentă, imbinată cu lambă și uluc. Imobilul

este identificat în Lista Monumentelor Istorice .

București Nord (popular Gara de Nord) este cea mai mare stație feroviară a României,

situată în municipiul București. Este deservită de trenuri ale Căilor Ferate Române și cele

internaționale. București Nord este capătul liniei și are un număr de opt peroane și paisprezece linii.

Gara este deservită de diverse rute de autobuze, troleibuze, tramvaie, o linie Expres (780) care face

legătura cu aeroportul internațional Henri Coandă și de o stație de metrou, aflată pe magistralele M1

și M4. Clădirea gării imită arhitectura Gării de Nord din Paris, Franța, fiind inclusă în lista

monumentelor istorice. Ultima restaurare a avut loc în 1997-1999.

Palatul CFR este o construcție din sectorul 1 al municipiului București, amplasată în partea

de sud a Pieței Gării de Nord, clădirea găzduiește sediul administrativ al Căilor Ferate Române.

Clădirea este ridicată după planurile arhitectului Duiliu Marcu, execuția ei începând în anul 1937.

Din punct de vedere al tehnologiei folosite, clădirea este primul edificiu civil de o asemenea

dimensiune din România, edificat pe un schelet metalic sudat și înglobat în beton.

Palatul Radiodifuziunii (Strada General Berthelot 1960. ARH. TIBERIU SI MIHAI

RICCI) este o lucrare de mari proportii, caracteristica pentru orientarea momentului catre investitii

in institutii de cultura de prestigiu. Precedat de un parvis si un portic cu pilastri volumul salii e

imbracat intr-un bloc de studiouri si birouri, totul pe o insula între câteva strazi.

Spitalul Polizu (maternitatea Ana Pauker - strada Polizu 1902 ARH. I. M. ENESCU) este

un alt exemplu surprinzator de arhitectura de excelenta modernitate realizata in cea mai represiva –

si regresiva – perioada, in plin „realism socialist”.

CLADIRI DIN VECINĂTATEA ZONEI

Cladirile din vecinatatea zonei ce au un rol reprezentativ sunt :

Palatul Victoria, Muzeul Țăranului Român, Muzeul Geologic Național, Muzeul Național de Istorie

Naturală Grigore Antipa, Opera Nationala Bucuresti( 1952- 1953. Arh. O. Doicescu, N. Cucu),

Complexul facultatii de drept (1933-1935. Arh. P. Antonescu), Primaria municipiului Bucuresti (

Bulevardul Regina Elisabeta 1906-1910 Arh. P. Antonescu), Centrul UNESCO (Palatul Kretzulescu

– Strada Stirbei Voda nr. 39 1902 – 1906 Arh. P. Antonescu).

SPAȚII VERZI

Grădina Cișmigiu este cea mai veche grădină publică din București. Este așezată în centrul

orașului, are o suprafață de circa 16 hectare și este mărginită de două artere importante: bulevardul

Regina Elisabeta și bulevardul Schitu Măgureanu. Grădina Cișmigiu este amenajată în genul

parcurilor engleze și are mai multe intrări: două prin bulevardul Regina Elisabeta, două prin

bulevardul Schitu Măgureanu, una prin str. Știrbei Vodă. Este clasată pe lista monumentelor istorice

din București.

Parcul Kiseleff este un parc din București, amplasat de-o parte și de alta a Șoselei

Kiseleff în triunghiul descris de bulevardul Ion Mihalache, bulevardul Aviatorilor și strada Ion

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gar%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti

http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83ile_Ferate_Rom%C3%A2ne

http://ro.wikipedia.org/wiki/Metrou

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gara_de_Nord_(Paris)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Paris

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C8%9Ba

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_monumentelor_istorice_din_Bucure%C8%99ti,_sector_1


http://ro.wikipedia.org/wiki/1997


http://ro.wikipedia.org/wiki/Sectorul_1


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Pia%C8%9Ba_Gara_de_Nord&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83ile_Ferate_Rom%C3%A2ne

http://ro.wikipedia.org/wiki/Duiliu_Marcu


http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Beton


http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_monumentelor_istorice_din_Bucure%C8%99ti

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_monumentelor_istorice_din_Bucure%C8%99ti


http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98oseaua_Kiseleff

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98oseaua_Kiseleff


53

Mincu. Arhitectul peisagist după planurile căruia a fost amenajat parcul este Wilhelm Mayer,

peisagistul care a contribuit și la amenajarea Parcului Cișmigiu. În prezent parcul are o suprafață de

31.690 m². Parcul este înscris în Lista monumentelor istorice din București, sector 1.

3.4 Delimitarea zonei studiate

Delimitarea zonei a fost aleasă în functie de tipul parcelelor și configurația lor, schimbările

bruște de țesut și influențe date atât de artere importante ce traversează diametrala cât și de instituții

relevante ale arealului.

Se observă în nord (către Piața Victoriei), țesutul asemănător atât parcelar cât și funcțional –

servicii. Pe partea de est, după strada Sevastopol spre sud, sunt prezente parcelele de tip istoric si

influențele date de instituțiile : Liceul de Arhitectura „Nicolae Socolescu”, Sala Radio – Palatul

Radio Difuziunii (strada General Berthelot), D.N.A; iar după strada Știrbei Vodă se observă un

țesut omogen – parcele geometrice. În sud, delimitarea este impusa de cursul râului Dâmbovița. Pe

partea de vest a diametralei, limita a fost aleasă în funcție de influențe : Facultatea de Drept si Gara

de Nord si de terenurile cu potențial pentru noi construcții.

Alte influențe au fost reprezentate de spatiile verzi din vecinatatea spatiului studiat : Parcul

Kiseleff, Parcul Cișmigiu și Parcul Operei.

3.5 Circulație, socio-comunitar și funcțiunile zonei

Circulație

Prezența diametralei N-S București (Victoriei-Buzesti-Berzei-Uranus) are rolul de a crea

condiții optime de desfășurare a traficului, și chiar de a îl echilibra pe Calea Victoriei, însă în

același timp diametrala poate diviza țesutul existent.

De asemenea, sunt prezente intersecțiile cu alte străzi și bulevarde de mare importanță ce fac

legatura între periferia și centrul orașului : Calea Griviței, strada Știrbei Vodă, Calea Plevnei,

bulevardul Mihail Kogălniceanu, Splaiul Independenței; se observă intenția străpungerii Căii

Buzești de strada Gara de Nord, proiect ce nu a fost incă dus până la capăt. Sunt prezente artere de

rang 1, 2, 3 și 4, iar pe partea de est a diametralei străzile ce au sens unic sunt alternate. Există

noduri cu trafic intens întinse pe toată lungimea diametralei (Piața Victoriei, Piața Virgiliu, Splaiul

Independenței).

Totodată am observat că traficul pietonal este ridicat în dreptul Splaiului Independenței,

Gării de Nord și Pietei Victoriei. Există multiple mijloace de transport în comun : metrou ( 2 stații :

Piața Victoriei și Izvor); autobuz și troleibuz; tramvai.

Socio-comunitar

Se observă un flux mare de populație în partea de nord și de sud, care au o stare materială

bună. Media de vârstă predominantă este 16-60 ani, ceea ce indică faptul că există o forță de muncă,

însă procentul de populație tânără nu depășește 30%.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Ci%C8%99migiu



54

În zona Halei Matache este existentă o comunitate de rromi și se observă starea de sărăcie

dată și de lipsa de cultură și educație, care a dus și la degradarea și insalubritatea zonei respective.

Funcțiuni

Zona studiată oferă o gamă largă de funcțiuni : locuire, servicii (în nord spre Piața Victoriei),

comerț, birouri, învățământ și culte. Spațiile verzi din vecinătatea arealului (Parcul Cismigiu, Parcul

Operei, Parcul Izvor și Parcul Kiseleff) au rol de loisir1.

Totodată, am găsit repere de interes municipal și național: Gara de Nord, Ministerul

Transporturilor, Hala Matache, D.N.A., Piața Victoriei, Guvernul României și Parlamentul;

instituții cu rol educational: Liceul de Arhitectură “Nicolae Socolescu”, Liceul de arte plastice

„Nicolae Tonița”, Liceul de muzică „George Enescu”, Liceul bilingv „Miguel de Cervantes”,

Facultatea de Drept, Muzeul „Grigore Antipa”, Muzeul Geologic Național.

3.6 Proiecte asemănătoare

Intervențiile lui Haussmann la Paris

Poate, cel mai reprezentativ exemplu de reacție conștienta față de necesitățile dezvoltării

unui mare oraș european au fost măsurile urbanistice, desfășurate la Paris între anii 1852 și 1870, în

timpul guvernării lui Ludovic Bonaparte, din inițiativa prefectului departamentului de Sena, Eugene

Georges Haussmann, sub conducerea arhitectului A. Alphand.

În scopul soluționării problemelor traficului, a fost prelungită strada Rivoli până la suburbia

St. Antoine, iar perpendicular,în raport cu aceasta, a fost străpunsă o arteră alcătuită din bulevardele

Sebastopol, Strassbourg și St. Michel. Pentru a descărca cele două diametre realizate două artere

inelare concentrice, cea interioară unind Piața Concordiei cu Piața Bastiliei. Tot acest sistem lega

între ele și gările orașului.

Desigur că străpungerile efectuate au condus la pierderea unui fond construit medieval. Dar,

fără asemenea intervenție nu s-ar mai fi putut circula azi în Paris.

Ringul vienez

Sub influența operațiilor chirurgicale efectuate la Paris, după 1857 are loc la Viena

demolarea fortificațiilor care, in anul 1683, rezistaseră asediului turcesc, dar, în schimb, își

pierduseră de mult funcțiile defensive, ocupând împreuna cu esplanada destinată paradelor militare,

circa 2000 ha sustrase funcțiilor vii ale orașului. Pe locul acestor fortificații demolate s-a realizat,

prin contribuția arhitecților-urbaniști Eduard Van der Dul și August Snardsburg și a arhitectului

Gottfried Semper, autor al unor clădiri, centrul civic inelar al orașului alcătuit dintr-o salbă de

1 LOISIR [LOAZÍR] s. n. timp liber (al cuiva). ♢ folosire optimă a timpului liber, potrivit dorinţelor şi înclinaţiilor

individului. (< fr. loisir)


55

construcții publice legate printr-o magistrală, Ringstrasse. Nucleul medieval al orașului, cu un

diametru de 700m, prins între magistrală și un canal al Dunării, a putut deveni o zonă pietonală.

În ambele cazuri, și la Paris și la Viena, pierderea unui fond construit și, respectiv, a unui

monument de arhitectură de apărare a fost compensată prin constituirea de noi valori ale arhitecturii

și urbanismului care, acum, aparțin istoriei.

3.7 Analiza SWOT a zonei studiate

PUNCTE FORTE

MEDIUL FIZIC

apropiere de zona centrală a Bucureștiului;

accesibilitate foarte bună auto și prin mijloace de transport în comun (autobuz, troleibuz,

tramvai, metrou)

diametrala contribuie la fluidizarea traficului de direcția NS, astfel realizându-se conexiuni

în cadrul orașului mult mai rapid și eficient;

diversitate mare de funcțiuni: locuire, servicii, comerț, birouri, învățământ, culte;

existența a patru spații verzi mari în apropiere: Parcul Cișmigiu, Parcul Izvor, Parcul

Operei și Parcul Gării de Nord;

prezența în zonă a unor terenuri libere ce pot dezvolta noi funcțiuni.

MEDIUL SOCIAL

flux mare de populație în partea de N (Piața Victoriei și de S (Splaiul Independenței);

media de vârstă predomninantă este de 16-60 de ani, persoane apte de muncă;

zona este tranzitată de o populație tânără datorită prezenței unităților de învățământ

(Facultatea de Drept, Liceul Tonita, Politehnica Polizu, Liceul Socolescu).

MEDIUL ECONOMIC

existența unei concetrări de activități economice, în special în zona Halei Matache;

dezvoltarea funcțiunilor de birouri și servicii în zona de N în apropiere de Piața Victoriei;

prezența Gării de Nord duce la apariția unor funcțiuni comerciale în proximitate.

PUNCTE SLABE

MEDIUL FIZIC

descărcarea circulației în zona Splaiului Dâmboviței;

intersecții de străzi de gradul I cu străzi de gradul IV;

existența unor terenuri neamenajate;

insalubritate în zona Halei Matache;

clădiri în stare avansată de degradare.


56

MEDIUL SOCIAL

lipsa locurilor de joacă special amenajate pentru copii;

majoritatea populației are venituri modeste;

prezența în zona Halei Matache a unor enclave cu grad scăzut de cultură și educație;

lipsa spațiilor publice ce ar putea favoriza legături în comunitate.

MEDIUL ECONOMIC

discrepanța între funcțiunile majore la nivelul municipiului (zona de birouri- Piața Victoriei)

și cele de importanță locală (zona Halei Matache);

dezvoltarea funcțiunilor comerciale spontane pe terenuri libere rezultate în urma

demolărilor (zona Hala Matache);

lipsa funcțiunilor pe timp de noapte.

OPORTUNITĂȚI

MEDIUL FIZIC

încurajarea transportului în comun prin crearea a două linii noi de tramvai;

crearea unor trasee pietonale duce la relaționarea mai bună a ariilor funcționale;

echilibrarea traficului pe Calea Victoriei; tranformarea ei parțială în traseu pietonal;

tranformarea unor străzi carosabile din interiorul țesutului istoric în străzi pietonale;

accesibilitatea mai bună poate revitaliza zona.

MEDIUL SOCIAL

încurajarea aducerii populației tinere în zonă contribuie la întreținerea fondului construit;

MEDIUL ECONOMIC

dezvoltarea unei zone adiacente Pieței Victoriei prin introducerea unor funcțiuni compatibile

cu cele existente;

existența terenurilor libere ce au potențial de dezvoltare a unor noi funcțiuni care să

pastreze caracterul zonei;

spațiile comerciale provizorii din jurul Gării de Nord pot fi ușor înlocuite cu funcțiuni

permanente;

dezvoltarea unor funcțiuni mixte în zona Splaiului Independenței;


57

AMENINȚĂRI

MEDIUL FIZIC

diametrala poate fi o barieră ce fragmentează țesutul existent;

traficul intens poate duce la blocaje în anumite perioade ale zilei;

nevoia de modernizare a infrastructurii poate duce la o degradare a fondului construit;

nevoia de funcțiuni noi poate determina apariția unor funcțiuni incompatibile cu caracterul

zonei (ex: apariția unor clădiri înalte de birouri la intersecția Căii Grivița cu strada Buzești;

pierdere a unei părți importante de țesut istoric.

MEDIUL SOCIAL

apariția unor conflicte între comunitățile vechi și cele noi;

perturbarea liniștii rezidenților datorită traficului auto și fluxului mare de persoane aflate în

tranzit;

riscul creșterii densității populației datorită tendinței de construire de locuințe colective de-a

lungul diametralei.

MEDIUL ECONOMIC

specula imobiliară nejustificată poate crește artificial prețul zonei;

situația economică deficitară determină scăderea interesului investitorilor;

dezvoltare nesustenabilă datorită creșterii economice bazată pe consum și servicii asociate;

3.8 Concluzii

Partea din zona centrală care este situată în interiorul limitelor de protecţie a valorilor

istorice și arhitectural urbanistice păstrează fragmentar ţesutul urban rezultat din succesiunea

diferitelor etape de precizare a tramei stradale ca trasee şi profile şi de reconstrucţie spontană sau

bazată pe regulamente urbanistice ori proiecte. Această zonă conţine marea majoritate a

monumentelor de arhitectură din Bucureşti, înscrise în lista monumentelor sau propuse a fi înscrise

conform studiului de fundamentare, între care se găsesc cele mai importante şi mai reprezentative

clădiri destinate funcţiunilor publice, biserici sau foste clădiri rezidenţiale de mare valoare istorică,

arhitecturală şi memorială, adăpostind acum diferite alte funcţiuni, precum şi clădiri de locuit.

Valoarea deosebită a zonei constă în existenţa într-un perimetru uşor de parcurs pietonal a

unor areale aparţinând diferitelor perioade istorice care sunt suficient de ample pentru a conferi

imagini coerente bine definite pentru anumite etape de dezvoltare urbanistică şi de rezonanţă la


58

principalele curente ale arhitecturii europene. În acelaşi timp, alăturarea şi articularea acestor areale

conferă o remarcabilă diversitate, accentuată de menţinerea punctuală a unor importante

monumente medievale. Se urmăreşte păstrarea caracterului şi particularităţilor fiecăruia dintre

segmentele caracteristice ale cadrului construit, în scopul menţinerii diversităţii şi accentuării

prestigiului cultural al zonei centrale.


59

Bibliografie

1. Alpopi, C., Elemente de urbanism, Editura Universitară, București, 2005.

2. Capello R., Nijkamp P., Urban Dynamics and Growth- Advances in Urban Economics, Ed.

Elsevier, Amsterdam, 2004

3. Cândea M., Bran F., Cimpoeru I., Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a

spațiului geografic, Editura Universitară, București, 2006.

4. Ghica, C., Infrastructură teritorială și dezvoltare umană, Editura Uranus, București, 2004.

5. Ioan, C.A, Urbanism și amenajarea teritoriului, Editura Zigotto, Galați, 2006.

6. Stănciulescu G.C, Modelarea factorilor de influență a dezvoltării urbane durabile, Editura

ASE, București, 2008.

7. Legea Amenajării Teritoriului și Urbanismului, nr. 350/2001.

8. http://www.csb2035.ro/

9. http://www.pmb.ro/

http://www.csb2035.ro/

http://www.pmb.ro/


60

Anexe

Anexa 1. Documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism

Din punct de vedere al complexității obiectivelor și a mijloacelor de atingere a acestora,

activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism nu se poate desfășura decât pe baza unor

documentații riguroase din punct de vedere tehnic și legislativ. Acestea constau din următoarele:

documentații de amenajare a teritoriului (planuri de amenajare a teritoriului);

documentații de urbanism (planuri și regulamente de urbanism)

Documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism se fundamentează prin studii și

cercetări de specialitate. În final, ele cuprind prevederi cu caracter director și prevederi cu caracter

de reglementare.

Prevederile cu caracter director, întâlnite exclusiv întâlnite exclusiv în documentațiile de

amenajare a teritoriului, stabilesc strategiile și direcțiile principale de evoluție a unui teritoriu , la

diverse niveluri de complexitate (național, zonal sau local). Respectarea acestor prevederi este

obligatorie pentru organele administrației publice centrale și locale, care preiau și detaliază aceste

prevederi în documentațiile de urbanism, devenind în cea mai mare parte, prevederi cu caracter de

reglementare.

Prevederile cu caracter de reglementare, cuprinse în documentațiile de urbanism, stabilesc

reguli care se aplică până la nivelul unei parcele cadastrale. Aceste prevederi constituie elemente de

fundamentare obligatorii, necesare eliberării certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de

construire, desființare și funcționare.

Prevederile cu caracter director, cuprinse în documentațiile aprobate de amenajare a

teritoriului, sunt obligatorii pentru toate autoritățile administrației publice, iar cele cu caracter de

reglementare, pentru toate persoanele fizice și juridice.

A) Documentațiile de amenajare a teritoriului, concret Planurile de amenajare a

teritoriului, sunt:

1. Planul de amenajare a teritoriului național (PATN)

PATN este suportul dezvoltării complexe și durabile inclusiv al dezvoltării regionale a

teritoritoriului și reprezintă contribuția specifică a țării noastre la dezvoltarea spațiului european și

premiza înscrierii în dinamica dezvoltării economico-sociale europene.

Planul de Amenajare a Teritoriului Național-PATN- se elaborează pe secțiuni specializate,

care sunt aprobate prin lege de către Parlamentul României:

- Secțiunea 1- Căi de comunicație;

- Secțiunea 2- Apa;

- Secțiunea 3- Zone protejate și construite;

- Secțiunea 4- Rețeaua de localități;


61

- Secțiunea 5- Zone de riscuri naturale;

- Secțiunea 6- Turismul;

- Secțiunea 7- Dezvoltare rurală.

Prin lege se pot aproba și alte secțiuni.

2. Planul de amenajare a teritoriului zonal (PATZ)

PATZ se elaborează pentru părți din teritoriul național. Acestea au caracter director și

cuprind o viziune globală asupra dezvoltării tuturor activităților sectoriale de pe teritoriul ce face

obiectul acestui plan. Principalul scop al acestei categorii de documentații este cooperarea între

teritorii cu administratori diferiți dar cu interese comune în amenajarea teritoriului. Părțile din

teritoriul național pentru care se elaborează un PATZ pot fi diferite, înglobând fie teritoriile unor

unități administrativ-teritoriale de bază (intercomunal, interorășenești), părți din județe sau județe

intregi (interjudețene), mai multe județe cuprinse într-o regiune (regional)

În principiu, Planul de amenajare a teritoriului național și planurile zonale tratează

următoarele categorii de probleme:

protejarea și utilizarea resurselor naturale;

dezvoltarea socio-economică;

structura și dinamica populației și resursele de muncă;

dezvoltarea rețelelor de localități;

echiparea tehnică a teritoriului;

protecția sau reabilitarea mediului natural și a celui construit;

stabilirea zonelor în care se preconizează desfășurarea operațiunilor majore de

amenajare a teritoriului.

3. Planul de amenajare a teritoriului județean (PATJ)

PATJ se întocmește pentru teritoriul administrativ al județului, are caracter director și

reprezintă expresia spațială a programului de dezvoltare socio-economică a județului. PATJ are rol

de armonizare a dezvoltării durabile a teritoriului.

Acest plan se corelează cu PATN, PATZ, cu programe gurvernamentale sectoriale, precum

și cu alte programe de dezvoltare. PATJ cuprinde un program etapizat pe obiective, pentru fiecare

domeniu de activitate. Fiecare județ trebuie să dețină propriul PATJ, pe care îl va reactualiza

periodic, la 5-10 ani, în funcție de politicile și programele de dezvoltare ale județului.

Elaborarea acestor planuri este o condiție pentru realizarea Planurilor Urbanistice Generale

ale unităților administrativ teritoriale comparate. 90% din județele țării au planurile de amenajare

a teritoriului județean avizate și aprobate conform legii.

B) Documentațiile de urbanism pot fi caracterizate rezumativ astfel:

- se referă la toate localitățile (urbane și rurale);

- reglementează utilizarea terenurilor și condițiile de ocupare a acestora cu construcții;

- transpun propunerile cuprinse în planurile de a teritoriului național, zonal și județean;


62

- au caracter de reglementare specifică și stabilesc reguli ce se aplică localităților și

părților din acestea, până la nivelul parcelelor cadastrale;

- cuprind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea ceritificatelor de

urbanism.

Documentațiile de urbanism sunt următoarele:

- planul urbanistic general (PUG) și regulamentul local de urbanism;

- planul urbanistic zonal (PUZ) și regulamentul aferent acestuia;

- planul urbanistic de detaliu (PUD).

1. Planul Urbanistic General (PUG)

- are un caracter exclusiv de reglementare (operațională);

- constituie documentația de bază care stabilește obiectivele, acțiunile și masurile de

dezvoltare pentru o localitate existentă sau viitoare pe o perioadă definită, pe baza

analizei multicriteriale a situației existente;

- explicarea și detalierea PUG se face cu ajutorul Regulamentului local de urbanism.

PUG-ul se actualizează periodic, având durata de valabilitate de până la 10 ani, daca pe

parcurs nu apar elemente importante de dezvoltare care impun actualizarea.

PUG cuprinde reglementări pe termen scurt, la nivelul întregii unități administrativ-

teritoriale de bază cu privire la:

- optimizarea relațiilor localităților cu teritoriul lor administrativ și județean;

- delimitarea teritoriului intravilan în relație cu teritoriul administrativ al localității;

- zonificarea funcțională în corelație cu organizarea rețelei de circulație;

- delimitarea suprafeței pe care se proconizează realizarea obiectivelor de utilitate publică;

- modernizarea și dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare;

- stabilirea zonelor protejate și de protecție a monumentelor istorice;

- formele de proprietate și circulația juridică a terenurilor;

- protecția mediului, eliminarea resurselor de poluare.

PUG cuprinde, de altfel, prevederi pe termen mediu și lung cu privire la:

- evoluția în perspectivă a localității;

- direcțiile de dezvoltare funcțională în teritoriu;

- traseele coridoarelor de circulație și de echipare prevăzute în planurile de amenajare a

teritoriului național, zonal și județean.

2. Planul Urbanistic Zonal (PUZ)

PUZ este documentația care se referă la o zonă dintr-o localitate existentă sau viitoare

(acoperind toate funcțiunile) și asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe a zonei cu

prevederile PUG-ului localității din care face parte. Prin această documentație se analizează situația

actuală și se precizează elementele necesare pentru eliberarea Certificatului de Urbanism și a


63

Autorizației de Construcție. Prin PUZ se stabilesc obiectivele, acțiunile, prioritățile, reglementările

de urbanism ( permisiuni sau restricții) necesare pentru a fi aplicate zonei din localitate, pe o

perioadă determinată de timp și în strânsă corelare cu PUG-ul aprobat.

În acest caz, zona, ca teritoriu precis delimitat dintr-o localitate, prezintă un grad ridicat de

complexitate sau de o dinamică urbană accentuată și poate fi zona centrală, zona de locuit, zone

pentru diverse activități, zone protejate, zone de agrement.

În vederea aplicării și detalierii PUZ se întocmește regulamentul aferent.

Cele mai importante reglementări într-un PUZ se referă la:

- organizarea rețelei stradale;

- organizarea arhitectural- urbanistică, în funcție de caracteristicile structurii urbane;

- modul de utilizare a terenurilor;

- dezvoltarea infrastructurii edilitare;

- statutul juridic și circulația terenurilor;

- protejarea monumentelor istorice și serviciilor în zonele de protecție ale acestora.

3. Planul urbanistic de detaliu

PUD –ul reprezintă documentația prin care se stabilesc condițiile de amplasare și executare

pe un anumit teren a uneia sau mai multor construcții cu destinație precizată, cu respectarea

prevederilor celorlalte documentații de urbanism și de amenajare a teritoriului.

PUD are caracter exclusiv de reglementare, iar prevederile cuprinse se referă la:

stabilirea destinației construcțiilor care urmează a se realiza;

delimitarea terenurilor pe care se pot amplasa construcțiile;

stabilirea limitei dintre domeniul public și domeniul privat sau terenurile proprietate

privată a persoanelor fizice și juridice;

alinierea construcțiilor;

coeficientul de utilizare a terenului (CUT);

procentul de ocupare a terenului (POT);

delimitarea terenurilor care urmează a fi trecute în domeniul public;

accesul vehiculelor și al pietonilor;

staționarea vehiculelor-garaje și parcaje;

spațiile plantate;

restricții speciale de prezența unor monumente istorice sau ale naturii;

echiparea edilitară și impactul asupra rețelelor existente în zonă ( necesitatea de

dezvoltări/ modernizări etc).

PUD-ul se elaborează în strânsă legătură cu prevederile din PUG și PUZ, cuprinzând cele

mai multe dintre elementele care stau la baza întocmirii documentației pentru obținerea autorizației

de construire. După aprobare, PUG, PUZ și PUD împreună cu regulamentele locale de urbanism

aferente, sunt opozabile în justiție.


64

Anexa 2. Legea Amenajării Teritoriului și Urbanismului 350/2001

În ceea ce privește obiectivele specifice ale amenajării teritoriului și urbanismului, ele pot fi

definite în prezent în România, în raport cu politica națională în domeniu, exprimată în cuprinsul

Legii Amenajării Teritoriului și Urbanismului nr. 350/2001.

Astfel, obiectivele principale ale activității de amenajare a teritoriului sunt:

- dezvoltarea economică și socială echilibrată a regiunilor și zonelor, cu respectarea

specificului acestora;

- îmbunătățirea calității vieții oamenilor și colectivităților umane;

- gestionarea responsabilă a resurselor naturale și protecția mediului;

- utilizarea rațională și eficientă a teritoriului;

- protejarea unor teritorii sensibile din punct de vedere ecologic;

- evitarea riscurilor naturale și prevenirea efectelor unor catastrofe.


65

Anexa 3. Locuibilitatea și competitivitatea Bucureștiului


66

Anexa 4. Chestionarul

Acesta a avut un eșantion de aproximativ 50 de tineri cu vârste cu prinse între 23 și 26 de

ani, din București sau din afara lui.

1. În opinia ta, care consideri că este cea mai importantă problemă cu care se confruntă

Bucureștiul actual în ceea ce privește infrastructura și circulația ? Pot exista raspunsuri multiple.

a. Starea proastă a infrastructurii a infrastructurii existente;

b. Insuficiența numărului de parcări;

c. Insuficiența transportului în comun;

d. Transportul cu metroul;

e. Atitudinea participanților la trafic.

2. În ceea ce privește mediul înconjurător, care credeți că sunt principalele cauze ale

stării actuale a Bucureștiului?

a. Respectul față de mediu al locuitorilor;

b. Poluarea afectează calitatea aerului;

c. Tratarea cu superficialitate de către autoritățile locale;

d. Lipsa unui sistem de transport pe energie alternativă.

3. Care credeți că este principala problema în administrația publică locală? Pot exista

răspunsuri multiple.

a. Corupția;

b. Lipsa specialiștilor pe domenii în cadrul structurilor de administrație locală și

regională;

c. Ineficiența actului de justiție;

d. Lipsa transparenței administrative;

e. Lipsa de comunicare între organele decizionale și cetățeni.

f. Birocrația

g. Incapacitatea de a duce proiectele la final.


67

4. Ce vă nemulțumește cel mai rău în acest municipiu?

a. Traficul;

b. Lipsa locurilor de muncă;

c. Nesiguranța spațiilor publice;

d. Calitatea defectuoasă a spațiilor din proximitatea locuirii;

e. Lipsa de educație a cetățenilor.

5. În ceea ce privește locuirea în muncipiul București, care credeți că este principala

deficiență?

a. Extinderea necontrolată a zonelor de locuit;

b. Salubritatea în cartierele orașului;

c. Starea precară a fondului construit;

d. Calitatea slabă a materialor folosite pentru construcția de locuințe.

e. Prețul ridicat în cazul locuințelor și chiriilor.

6. Care considerați a fi motivul insuficienței spațiului verde?

a. Dispariția treptată a spațiilor verzi și a parcurilor în favoarea investițiilor de interes

privat;

b. Lipsa educației în ceea ce privește respectarea spațiului verde;

c. Amenajarea și repartiția necorespunzătoare a spațiului verde.

7. Care considerați a fi cea mai mare problemă de ordin social din perspectiva voastră?

a. Lipsa locurilor de muncă pentru tinerii absolvenți;

b. Nivelul de trai scăzut;

c. Lipsa spiritului civic al cetățenilor;

d. Gradul ridicat al infracționalității.


68

Anexa 5. Diametrala Nord-Sud București (Victoriei-Buzești-Berzei)


69

Anexa 6. Încadrarea în zona studiată

Amenajarea si organizarea urbanistica la nivelul municipiului Bucuresti

Documents

Transcript of Amenajarea si organizarea urbanistica la nivelul municipiului Bucuresti