Universitatea de Agronomie și Medicină Veterinară „ Ion Ionescu de la Brad”, Iași

Ameliorarea garoafelor

- 2015-

Student: Vasile Anca

Grupa 483, Peisagistică, an III

Cuprins:

Introducere

1. BAZELE BIOLOGICE ALE AMELIORĂRII GAROAFELOR

1.1.Originea și răspândirea geografică

1.2.Surse de gene pentru ameliorare

1.3 Elemente de biologie florală și citogenetică

2.OBIECTIVE DE AMELIORARE

2.1.Productivitatea

2.1. Calitatea florilor

2.3. Ritmul accelerat de creștere și înflorirea rapidă

2.4.Rezistența la frig

2.5. Rezistența la boli

3.METODE DE AMELIORARE

3.1. Selecția

3.2.Hibridarea

Bibliografie

Introducere

Amelioararea plantelor decorative – a florilor și arbuștilor ornamentali – urmărește

crearea de hibrizi și soiuri noi,care, prin însușirile lor ornamentale și economice superioare, să satisfacă, într-o măsură tot mai mare, gustul pentru frumos și simțul estetic al oamenilor, ca și cerințele culturii respective.

Extinderea culturilor floricole și ornamentale impune intensificarea lucrărilor de ameliorare, care sunt foarte necesare, dar dificile în cadrul unui material cu o diversitate și o variabilitate atât de accentuate, cum sunt florile și plantele decorative. Sarcina amelioratorilor este să creeze soiuri noi, care să întreacă formele din natură și să se remarce atât prin perfecțiunea florilor, cât și frumusețea culorilor.

Necesitatea lucrărilor de ameliorare. Larga răspândire în cultură a garoafelor a dus și la dezvoltarea lucrărilor de ameliorare. Soiurile valoroase din grupa Sim, garoafele remontate sau cele miniatură, cu inflorescențe în buchete, reprezintă succese de seamă ale amelioratorilor.

În țara noastră la S.C.P.P. Cluj-Napoca s-a creat noul soi Gloria Clujului, pornind de la o variație mugurală a soiului Dark Red Sim Improved. Planta este viguroasă, cu tije drepte, rezistente, de 70cm lungime și flori foarte mat (diametrul 14-16 cm), de culoare roșie intensă.

Programul național de ameliorare. Obiectivele pentru lucrările de ameliorare a garoafelor prevăzute în acest plan sunt: crearea de soiuri mai productive, cu mai multe flori recoltabile (minim 150 flori/mp), cu flori mari, de diverse culori și nuanțe, cu caliciu rezistent la crăpare, tije florale lungi, flexibile, dar suficient de rezistente pentru a susține florile. De asemenea, se prevede crearea de soiuri rezistente la rugini, la bolile ofilirii și la ger (pentru culturile de câmp).

1.BAZELE BIOLOGICE ALE AMELIORĂRII GAROAFELOR

1.1.Originea și răspândirea geografică Cele mai multe specii de garoafe își au originea în Bazinul mediteranean, iar un număr mai redus provin din China, Sudul Africii sau Europa Centrală.

1.2.Surse de gene pentru ameliorareÎn ameliorarea garoafelor se folosesc în primul rând soiurile cultivate, remarcabile

prin frumusețea și calitățile florilor, precum și specii sălbatice care posedă factori ereditari de rezistență la boli, dăunători, condiții nefavorabile, dar și elemete de calitate.Dintre speciile de garoafe, câteva prezintă o importanță mai mare pentru ameliorare:

Dianthus cariophyllus L. (garoafa de grădină), originară din bazinul mediteranean este rar întâlnită în stare sălbatică. Este perenă, cu flori mari, parfumate, simple sau bătute, de cele mai multe ori colorate în roșu.

D. barbatus L. (garoafa turcească), răspândită în centrul Europei, este o specie perenă de 30-70 cm, cu flori roșii dispuse pe pedunculi scurți. Se cunosc forme cultivate, cât și sponane.

D. chinensis L. (garoafa chinezească), originară din China și Japonia, este o specie bienală, dar cuprinde și forme perene. Sunt cultivate mai ales soiuri bienale ce provin din această specie și care se remarcă prin flori mari, de culori diferite, uneori cu pete sau puncte, iar marginea petalelor neregulat dințată.

D. plumarius L. (garoafa penată), răspândită în sud-estul Europei, este o specie perenă, cu flori mari, roz roșcat, foarte parfumate. Preferă terenurile cu conținut ridicat în calar. Supusă lucrărilor de selecție a dat naștere la soiuri cu talie diferită, cu flori simple sau involute cu pronunțat efect decorativ.

D. carthusianorum L. (garofița) este răspândită din Europa centrală până în Asia Mică. În țara noastră o întâlnim atât la șes, cât și în zona dealurilor sau chiar în zona alpină. Este o specie perenă, cu polimorfism accentuat, prezentând mai multe subspecii și varietăți. Are flori roz sau roșu închis, cu pedicele scurte și petale dințate.

D. silvester Wulfen (garoafe de stâncă) este întâlnită pe teritorii vaste din sudul Europei, din Spania până în Balcani, crescând la fel de bine în zonele de șes, cât și în cele alpine, la altitudini până la 2.800 m. Are tulpini de 30-60 cm și flori cu nuanțe diferite de la roz-roșietice până la purpuriu deschis.

D. glacilis Haenke (garoafa de ghețari) crește în munții Alpi, dar și în Carpați. Este o specie perenă cu talie foarte scundă, cu flori roșii-purpurii, rar albe.

Dintre soiurile cultivate prezintă deoasebit interes pentru ameliorare garoafele americane, cărora le aparțin și cele din grupa Sim. Acestea aproape au înlocuit în cultură pe cele de tip Riviera, datorită caracterelor și însușirilor valoroase pe care le prezintă: flori mari, divers colorate, tije florale numeroase, lungi și rigide, rezistente la transport. Soiuri ca White Sim cu flori albe, Crowley Sim cu flori roz pal sau Williams Sim cu flori roșii pot fi folosite ca surse de gene, de asemenea, prezintă interes și unele soiuri italiene ca Aiglon, Colombe, Parma, care au flori cu diametrul de 14-15 cm și foarte frumos și divers colorate.

1.3 Elemente de biologie florală și citogeneticăMajoritatea speciilor de garoafe au 2n=30 cromozomi (D. barbatus, D.

carthusianorum). Se întâlnesc însă și specii tetraploide, cu 60 cromozomi sau hexaploide cu 90 cromozomi. Încrucișarea între specii sau soiuri cu același număr de cromozomi nu întâmpină dificultăți.

2.OBIECTIVE DE AMELIORARE

2.1.ProductivitateaEste exprimată prin numărul de flori la mp ce pot fi valorificate. În funcție de numărul

de flori, se apreciază și randamentul pe care îl dau în cultură. Astfel, cele mai productive soiuri produc câte 10-18 flori pe plantă și 180-200 flori la mp. Lucrările de ameliorare, pornind de la această limită, trebuie să depășească nivelul actual ajungând la 250 sau chiar mai multe flori pe mp.

2.2.Calitatea florilorEste o însușire complexă, care depinde de mai multe elemente a căror armonie trebuie

să fie perfectă. Mărimea florilor poate depăși 15 cm diametru, totuși trebuie să existe un echilibru între lungimea și grosimea tijei florale și mărimea florii; nu întotdeauna florile uriașe sunt și cele mai frumoase. Florile bătute, cum întâlnim frecvent la soiurile pentru flori tăiate, susținute de tije lungi și rezistente, trebuie să se deschidă lent, iar caliciul să fie rezistent, să nu crape, ca să nu strice simetria florii.

Coloritul va trebui să prezinte nuanțe vii, plăcute. Sunt preferate florile unicolore, albe, roze, roșii, bordo; cele pestrițe sunt apreciate numai dacă există o foarte bună armonie între diferitele culori și nuanțe. Soiurile de garoafe mediteraneene pot fi folosite ca o adevărată sursă de culori pentru obținerea soiurilor noi.

Calitatea ridicată a florilor tăiate mai este caracterizată de o rezistență accentuate la transport și manipulare și de o păstrare în vas cu apă de cel puțin 10 zile, fără ca în acest tmp culorile să devină mai palide.

2.3. Ritmul accelerat de creștere și înflorirea rapidăEste un obiectiv important pentru sporirea eficienței economice a culturilor. Înfloritul

la 4-5 luni de la semănat sau plantare se consideră o precocitate suficientă, dacă se menține vigoarea și frumusețea florilor.

2.4.Rezistența la frigSe urmărește la soiurile de grădină, care în mod obișnuit iernează afară. În general,

acestea posedă rezistența la frig. Va trebui însă ca soiurie nou create să suporte fără vătămări temperaturi de -20….-25 grade Celsius, întâlnite în țara noastră în anotimpul rece.

2.5. Rezistența la boliGaroafele sunt afectate de boli vasculare produse de ciuperci, ca: Phialophora

cinerencens Van Beyma, Fusarium oxysporium ssp. Dianthi Snyd et. Hans, Rhizoctonia solanii Kuhl sau de bacterii, ca: Pseudomonas cariophylli Star et Burkh, Erwinia chrisanthemi Burkh. Ele sunt atacate, de asemenea, de rugini. Sursele de rezistență le constituie mai ales speciile sălbatice. Factorii de rezistență sunt transferați soiurilor selecționate pe baza hibridizării cu specii rezistente. De asemena, observarea permanentă a culturilor și alegerea indivizilor cu rezistență sporită poate fi o cale pentru atingerea acestui obiectiv.

3.METODE DE AMELIORARE

Metodele de ameliorare la garoafe sunt selecția și hibridarea; se practică și selecția mutantelor somatice, întâlnite destul de des la garoafe, și care afecteză culoarea, forma și mărimea florii, numărul petalelor, talia sau alte caractere. Frecvența mutațiilor variază în

funcție de soi; cele mai multe apar la garoafele de seră și mai ales la cele americane din grupa Sim, dar pot apărea și la garoafele din câmp.

Prin observarea atentă a culturilor pot fi identificate mutante cu valoare decorativă și economică deosebită. Odată descoperite, vor fi separate și înmulțite prin butășire, în vederea unui studiu comparativ amănunțit cu soiul inițial și alte soiuri de cultură. Cele mai valoroase pot constitui punctul de plecare pentru un soi nou și vor fi prezentate pentru omologare. Soiul Gloria Clujului este o mutantă descoperită de R. Polocsay la stațiunea de cercetări horticole din Cluj-Napoca.

3.1. SelecțiaSelecția individuală se aplică în cadrul descendențelor seminale obținute prin

fecundare liberă. Alogamia și baza ereditară pronunțat heterozigotă asigură o variabilitate accentuată și posibilitatea alegerii de elite care să întrunească cât mai multe caractere și însușiri pozitive. Elitele valoroase se înmulțesc apoi, în vederea studiului amănunțit în culturi comparative.

3.2. HibridareaHibridarea sexuată este metoda care a dar și cele mai bune rezultate în ameliorarea

garoafelor. Încrucișările naturale, dar mai ales cele dirijate, între specii sălbatice și soiuri cultivate au contribuit la obținerea a numeroase soiuri, foarte variate ca aspect și calitate a florilor și la lărgirea bazei lor ereditare.

Bune rezultate se obțin numai în urma alegerii judicioase a genitorilor, ținând seama de baza biologică, originea filogenetică și ecologo-geografică a lor. Garoafele americane și în special cele din grupa Sim sunt buni genitori pentru frumusețea florilor și productivitate. Garoafele italiene vor fi folosite ca genitori pentru diversitatea de culori și forme a florilor.

Semințele hibride se seamană în seră în a doua jumătate a lunii februarie, iar plăntuțele se repică de două ori. În luna mai se plantează în brazde, în câmp, unde își continuă vegetația până la înflorire, când se aleg elitele, ținând seama de complexul de caractere și însușiri evidențiate la o plantă valoroasă.

Bibliogarfie:

I.Căzăceanu, M. Georgescu, A. Zăvoi – „Ameliorarea plantelor horticole și tehică experimentală”, Ed. Didactică și Pedagogică, București