Ambasadoare de păcate.Niciun comentariuHai sa vorbim08.08.2014Cornel Ilie

 

Știi locul ăsta-n care ești acum, fără să vrei?

Unde ai ajuns fără poteci, cărări și nici alei.

E gândul meu și de aici nu prea mai poți găsi ieșire,

Poți să încerci, dar am făcut cea mai obraznică răpire.

 

În realitate, poți fi una dintre cele rușinoase,

Cu rochii lungi și nu te duci în alte case,

Însă, în minte se-ntâmplă des un fenomen,

Ai tâmplele fierbinți, mă arzi pe abdomen.

 

De obicei, tu stai picior peste picior,

Spatele drept, privirea verde în covor,

În gândul meu nu este loc de mobiliere,

Rămâi înfășurată-n jurul meu, înfiptă în plăcere.

 

Nimeni nu te știe vorbăreață,

Răspunzi cu glas încet și nu privești în față,

Dar ce-avalanșă de imagini știi să faci când strigi,

Prin gândurile mele toată noaptea te împingi.

 

N-o să te șantajez cu ce știu despre tine,

Te las în gândul meu să-mparți dorințe clandestine,

Atâta timp cât nimănui dintre toți și toate,

Nu-i dai motive să îi fii ambasadoare de păcate.