Comportamentul prosocial

Altruismul

Comportamentul prosocial

• Comportamentul prosocial este definit ca fiind comportamentul orientat spre ajutorarea, protejarea, sprijinirea altor persoane, fără a aștepta o recompensă externă.

Comportamentul prosocial presupune:• Intenția de a ajuta alte persoane• Libertatea alegerii, acordarea ajutorului în afara

obligațiilor profesionale.• Neașteptarea recompensei.

Atributele unei persoane ce dezvolta comportamentul prosocial

Competența în domeniu. Empatia Motivația Responsabilitatea Prin dezvoltarea comportamentului prosocial,

valorificarea și mediatizarea acestuia atunci când semenii noștri îl manifestă, are loc un impact asupra personalității oamenilor ce poate avea ca efect învățarea și reproducerea acestui tip de comportament.

Concluzii...Comportamentul prosocial nu trebuie confundat cu altruismul, care nu

constituie decât o subspecie a celui dintâi. Altruismul este definit ca fiind acel comportament intenționat, realizat în afara obligațiilor profesionale și orientat spre susținerea, conservarea și promovarea valorilor sociale.

Conceptul de comportament prosocial definit astfel, capătă o extensie mult mai mare și cuprinde fenomene foarte variate: ajutorarea semenilor, apărarea proprietății, jertfa de sine pentru dreptate și pentru independența patriei. Locul central în sistemul compotamentului prosocial este ocupat de intrajutorarea, protejarea si sprijinirea dezvoltarii semenilor nostri, omul fiind valoarea sociala suprema.

• ALTRUISM, termen creat de Auguste Comte spre a desemna grija dezinteresată pentru binele semenului.

• Altruismul îşi are sursa în natură, dar poate rezulta şi din reflecţie. Se observă,la fiinţe din aceeaşi specie, comportamente altruiste naturale, spontane.

Altruismul în natură

Altruismul uman

http://www.youtube.com/watch?v=A-am5YucrNw

http://www.youtube.com/watch?v=52sP2RvDzDA

Tipuri de altruism• Altruismul participativ

Acest tip de altruism este caracteristic societăților extrem de bine articulate și integrate, în care cooperarea este intensă și permanentă. Este vorba despre un angajament fără rezerve al fiecărui membru în  vederea supraviețuirii ansamblului social. Pe scurt, se poate admite că este vorba despre un altruism exersat în favoarea familiei, Bisericii, Patriei etc.

Tipuri de altruism• Altruismul fiduciar (fiducia -„încredere” ) – reprezintă actele

altruiste destinate sustinerii unei relatii între persoane si reducerii distantei dintre ele.

Altruismul absolut nemotivat nu există, însă. Chiar dacă nu este vorba despre recompense externe, există recompense interne suficient de puternice spre a motiva unele gesturi. Fie că este vorba despre empatie, fie că este vorba despre sentimentul de bine pe care îl încercăm atunci când facem un bine, fie că este vorba despre creșterea respectului față de noi înșine, altruismul fiduciar contribuie, mai ales, la satisfacerea ego-ului nostru.

Tipuri de altruism• Altruismul normativ.

Este vorba, în acest caz, despre actele altruiste în care intervine, ca un al treilea actor, norma societății sau a culturii în interiorul căreia se petrece interacțiunea. Până la urmă, orice societate are un ansamblu de reguli privind situațiile în care trebuie ajutat cel aflat în suferință și persoanele care merită ajutate – copiii, bătrânii, cei aflați în situații critice etc.

Numeroase instituții – aziluri, cămine, ajutorul de șomaj ș.a. – apar ca fiind instituții de altruism normativ. Ele sunt fundamentate pe o reprezentare socială a comportamentelor menționate, a clasificărilor de ajutoare care trebuie acordate sau a sacrificiilor la care trebuie să consimțim.

Parabola samariteanului milostiv ( Luca 10, 35 )

„Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, și a căzut între tâlhari care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea, și văzându-l, a trecut pe alături. De asmenea și un levit, ajungând în acel loc și văzând, a trecut pe alături. Iar un samaritean, mergând pe cale, a venit la el și, văzându-l, i s-a făcut milă, și, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin, și, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeți, și a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoțând doi dinari, i-a dat gazdei și i-a zis: Ai grijă de el și ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarcre, îți voi da.”

Să urmăm faptei samariteanului milostiv...

• Prin preluarea parabolei lui Iisus și a bunului samaritean și prin reflectarea la conținutul ei, aproape am putea spune că e o scenă din zilele noastre, cu mențiunea că acum vedem destul de rar un samaritean, care plimbându-se, se mai și îngrijește de rănile mulțimii de femei și bărbați aflați fără mijloace de existență, fără demnitate, fără speranțe și chiar tulburați psihic.

Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua”. (Faptele 20:35)