ALOE VERA

Exista in lume peste doua sute cincizeci de specii de aloe, insa doar trei-patru dintre ele au proprietati semnificative din punct de vedere medical si de intretinere. Cel mai puternic potential de vitamine, minerale, aminoacizi si enzime este detinut de Aloe Barbadensis Miller, numita comun Aloe vera. Numele sau latinesc se traduce prin "adevarata aloe" si i-a fost probabil acordat, deoarece este cea mai raspandita si celebra. Inca din timpurile stravechi a fost considerata cea mai folositoare din punct de vedere terapeutic.Una din substantele pe care le contin frunzele acestei plante. Imediat sub suprafata interioara a pielitei frunzei, in incretiturile tesutului ce o captuseste, se gaseste latexul sau seva galbena. Amara la gust, ea irita buzele si impreuna cu tepii de pe margine are rolul de a descuraja animalele si insectele care vor sa atace planta.Astazi planta creste in India, China, America Centrala, America de Sud, Caraibe, Spania, Mexic. In America de Nord, cele mai intinse culturi se afla in Texas si in Florida. Temperaturile tropicale si subtropicale sunt exact ceea ce ii trebuie plantei Aloe vera, indragostita de cele mai secetoase si mai toride zone ale lumii. Frunzele sale groase, tepoase pe margine si variind de la cenusiu la verde deschis, par cartea de vizita a unui cactus, desi aloe face parte din familia Liliaceae, asemeni cepei, usturoiului si lalelei. Aceasta inrudire devine evidenta in momentul infloririi, primavera sau toamna, cand in varful unei tije ce se iveste din mijlocul plantei, apare succesiune de flori tubulare galbene, stralucitoare, asemanatoare crinului. Frunzele lungi si tari, in forma de sabie, cresc la fel ca la varza; mai late la baza, se subtiaza spre varf, iar cele situate la exterior pot sa atinga la maturitate de la 60 la 90 cm inaltime si sa cantareasca 1,5-2 kg fiecare. Frunzele mai mari, de la exterior, le protejeaza pe cele mai tinere din centru.Aloe vera apartine clasei botanice a Xerophitelor, numite asa deoarece au proprietatea de a-si inchide stomatele (deschizaturi mici si foarte fine in epiderma frunzei), ca sa-si mentina apa in interior. Cand este cultivata in scopuri de comercializare, planta trebuie sa aiba trei sau patru ani inainte de a fi recoltata, deoarece acesta este timpul necesar gelului continut in frunze pentru a ajunge la cel mai inalt grad de concentratie in substante active. Toate etapele culturii si ale recoltarii trebuie realizate manual, pentru a se evita ranirea frunzelor si expunerea gelului la aer si lumina, caci s-ar oxida si ar pierde din virtutile sale nutritive si terapeutice.Desi forurile medicale nu-l atesta ca medicament, gelul de aloe a fost folosit secole de-a randul pentru a vindeca arsuri, taieturi si iritatii, pentru a catifela si hidrata tenul. Oamenii au obtinut rezultate spectaculoase prin aplicarea sa locala. In plus, multe tratamente traditionale utilizeaza Aloe vera sub forma de crema pentru a vindeca rani grave, degeraturi si arsuri.Stomatologii folosesc gelul de aloe pentru a reduce inflamarea si sangerarea gingiilor, pentru tratamentul paradontozei si cicatrizarea rapida dupa interventii dentare. Antrenorii sportivilor de performanta apeleaza la aceasta planta pentru dureri musculare, luxatii si rani capatate in timpul pregatirilor. Oftalmologii au descoperit ca produsele din aloe sunt benefice in ameliorarea cataractei, a conjunctivitei si a hipermetropiei, iar cosmeticienii s-au bazat pe ea in tratarea cu succes a celor mai dificile forme de acnee. De altfel, companiile de cosmetice o adauga in compozitia cremelor, a sapunurilor si a sampoanelor, nu doar pentru efectele sale remarcabile, ci si pentru impactul de marketing pe care il au asupra cumparatorilor etichetele care o mentioneaza.Exista un numar impresionant de marturii care certifica rezultatele binefacatoare ale gelului de aloe consumat intern asupra ulcerului, artritei, diabetului, afectiunilor grave ale ficatului, bolilor cardiovasculare, astmului bronsic, insomniei, migrenelor si a altor serioase probleme de sanatate.