ALICEÎNŢARAMINUNILOR

Capitolul1CoborâreaînvizuinaIepuraşului

Aşezată lângăsoraei, pemalul apei,Alice începusea seplictisi, pentru cănuaveanimicdefăcut.Bachiar,odatăsaudedouăori,aruncaseoprivireasupracărţiipecareociteasoraei,darnuvăzunicipoze,nicidialog:„Lace-ofibunăocartefărăpozeşifărădialog?”seîntrebăAlice.

Şidoarceerapepunctuldeachibzui(atâtcâtsepoatechibzuipeoarşiţăcaasta,careteîndeamnălamoţăit)dacăplăcereadeaîmpletiocoroniţădeflorimeritaostenealadeaseridicaşideaculegemargarete,când,deodată,unIepuraşAlb,cuochiidemărgean,trecuînfugăchiarpelângăea.

Nimicnufuînmăsurăsă-istârneascămirarea;nuisepăruneobişnuitnicichiaratuncicândîlauzipeIepuraşbombănind:„Vai,vai,vai!Osăîntârzii!”

Maitârziu,cândsegândilaîntâmplareaasta,îşidăduseamacăs-arficuvenitsăomire,dar,înaceaclipă,totulîipărucâtsepoatedefiresc.

Iepuraşulscoasedinbuzunarulvesteiunceasornic,seuitălaelşiapoisepusedinnoupefugă,multmaiiutededataasta.Văzândunacaasta,Aliceserepeziînpicioare;deîndatăîşidăduseamacănumaivăzuseniciodatăpânăatunciunIepurecaresăaibăvestăcubuzunareşiniciceaspecaresă-lscoatădinele.Şi,tarecurioasă,oluălafugă,pestecâmp,peurmeleIepuraşului,pecare,cupuţinnoroc,îlzăritocmaicândsestrecuraîntr-ovizuinămăricicădesubtufişuri.

NutrecumultşiAlicesefurişălarânduleiînvizuină,fărăacumpăniînsălafelulîncarevatrebuisăiasăînapoi.

Obucatădedrum,merseprinvizuinăcaprintr-untuneldrept,apoioluăbrusclavale, dar atât de brusc, încât Alice nici n-apucă să se oprească; se trezialunecândînjos,caîntr-unpuţ,foarte,foarteadânc.

Fiepuţulerafoarteadânc,fieAlicecădeafoarte,foartedomol,căci,învremececădea,avutimpsăpriveascăpeîndeleteînjuruleişisăseîntrebeceurmasăseîntâmple.

Maiîntâi,sestrăduisăpriveascăînjos,spreaselămuriasupralocurilorundevaajunge,darsefăceaunîntunericdinceîncemaimare,casămaipoatădesluşiceva.

Apoi se uită la pereţii puţului şi băgă de seamă că erau acoperiţi cu rafturi cuproviziişicuetajerecucărţi;dinlocînlocsegăseauagăţatehărţigeograficeşitablouri, în trecere, luă de pe un raft un borcan, pe a cărui etichetă era scris:DULCEAŢĂDEPORTOCALE,dar,spremareaeidezamăgire,acestaeragol.Nu

cutezăsă-larunce,deteamăca,încădere,acestasănuloveascăpecinevacares-arputeaafladedesubt.Izbuticugreusăaşezeborcanulpeunaltraftpelângăcarealuneca.

„Ei,bine!”îşiziseAlice,„dupăoaşacădere,nicic-osă-mimaipesecândmăvoidade-adurapescări!Câtdecurajoasăamsăleparcelordeacasă!Deacum,chiarde-arfisăcaddepeacoperiş,n-aşmaiscoateniciunsunet.”(Şiemaimultcasigurcăgrăiaadevărul.)

…Cădea,cădea,cădea.„Osăîncetezevreodatăcădereaasta?Măîntreb,oarecâţi kilometri oi fi coborât până acum”, îşi spuse ea cu glas tare. „Cred că voiajungeundeva,princentrulpământului.Iasăvedem:astaarînsemna,credeu,oadâncimedeşasemiidekilometri…” (căci,vedeţi voi,Alice învăţasecâtecevadespre acest lucru din lecţiile de la şcoală şi, deşi momentul în care să-şidovedeascăcunoştinţelefuseseprostales,datfiindcănusegăseanimenicares-oaudă,eagăsidecuviinţăsămairepeteodată)…„Da,camastaarfidistanţacuaproximaţie,dar încazulăstamă întreb laceLatitudinesauLongitudineamajuns?” (Alice n-avea nici cea mai vagă idee despre ce voia să însemneLatitudinea ori Longitudinea, dar i se părea tare plăcut să rostească cuvinteimpresionante.)

„Măîntreb”,reluăea,dupăpuţinăvreme,„oarevoistrăbatepământuldintr-oparteîn cealaltă?Ce nostim ar fi să apar printre oamenii caremerg cu capul în jos!Antipaticii,cred…”(şisesimţitaremulţumită,dedataasta,cănusegăseanimenipe lângă ea, care s-o poată auzi, căci acesta nu părea a fi cuvântul cel maipotrivit)… „Dar va trebui să-i întreb, cu siguranţă, denumele ţării: „Fiţi amabilă,doamnă,neaflămcumva înNouaZeelandăori înAustralia?” (Cuvinteleei furăînsoţitedeoplecăciune-şi închipuiţi-văce feldeplecăciunepoate facecinevaaflat în plină cădere! Credeţi că voi aţi reuşi, dacă v-aţi afla într-o astfel deîmprejurare?)„Darde-ovoiîntrebaaşaceva,doamnaîşivaimaginacăarede-aface cu o fetiţă tare neştiutoare! Prin urmare, ar fi mai bine să nu-i pun nici oîntrebare,poatecăvoizărinumeleţăriiscrispeundeva.”

Cădea, cădea, cădea.Cumn-aveanimicmai bunde făcut,Alice începu iar săvorbească:„Dinacredcă-mivasimţilipsadeseară,cusiguranţă!”(Dinaerapisicaei.) „Sper cănuvoruita, laora ceaiului, să-i punăşiDinei lapte.Dina,drăguţamea,cemultaşdorisăteamaici,lângămine!Nusuntşoareciprinvăzduh,darînschimbaiputeaprindecâteunliliac.Ştii,lilieciiseaseamănămultcuşoarecii.Oarepisicilemănâncălilieci?măîntreb.”

Alice,care între timpîncepusesăaţipească,repeta întruna,caprinvis: „Pisicilemănâncălilieci?”şiuneorisemaiîncurca:„Lilieciimănâncăpisici?”

Cumtotnuştiasărăspundălaaceastăîntrebare,nupreacontacumoformula.îşi dădu seama că era gata să aţipească de-a binelea. Tocmai începu să seviseze plimbându-se cu Dina de mână, întrebând-o foarte serios: „Hai, Dina,spune-midrept:aimâncatvreodatăunliliac?”,când,deodată,buf!şiiarbuf!,căzupeunmaldărdecrengişifrunzeuscate.

Astfelcădereaeiluăsfârşit.Alice,carenupăţinimicînurmacăzăturii,într-oclipăfuînpicioare.Priviînsus,dardeasupraeieraunîntunericdenepătruns;înainteaeiseîntindeauncoridorlung,lacapătulcăruiaîlzăripeIepuraşulAlb,alergândcâtîlţineaupicioarele.Nueranicioclipădepierdut:Aliceîncepuafugicâtputudetarepeurmeleacestuiaşi izbutisă-laudăbombănind,întimpcecoteadupăcolţ:

-Vaideurechileşidemustăţilemele,cătares-amaifăcuttârziu!…

Îl urmă de aproape, dar, când Alice coti după Iepuraş, îi fu imposibil să-l maizărească.

Se găsea într-o sală lungă şi joasă, luminată de un rând de lămpi agăţate întavan.Dejurîmprejurulsăliierauuşi,dartoateîncuiate.Şi,dupăce-ostrăbătuînlungşiînlat,încercândînzadarfiecareuşăînparte,seîntoarseînmijloculsălii,întrebându-secumsăfacăsăiasădinacelloc.

Deîndatăvăzuînainteaeiomăsuţăcutreipicioare,numaişinumaidincleştar;pemasănusegăseaaltcevadecâtocheiţămititicădeaur.Alicecrezumaiîntâicăeracheiavreuneiadintreuşilesălii;dar,vai!fiebroaşteleîncuietorilororfifostpreamari,fiecheiapreamicuţă,căciniciunadinuşinusedescuia.

într-untârziu,Alicedescoperioperdeapecarelaînceputn-obăgasedeseamăşi,îndărătulacesteia,zăriouşiţăînaltădevreotreipalme;încercăcheiţadeaurînbroascauşii-şimare-ifubucuria-cheiasepotrivea!

Alicedeschiseuşiţaşivăzucădădeaîntr-uncoridorîngust,niţelmailargcacelalunui şobolan; se puse în genunchi şi zări la capătul coridorului o grădină cumnumaiînvisamputeavedea.

îşidoreanespussăpoatăieşidinsalaîntunecatăşisăseplimbeprintrerăzoarelede flori, de culori strălucitoare şi printre fântânile acelea, cu apă deosebit deproaspătă,darnicimăcarcapulnu-itreceaprindeschizăturauşii.

„Şichiarde-aşputeascoatecapul,îşispuneabiataAlice,lacemi-arfidefolos,fără umeri? Ah, ce bine-ar fi să mă pot strânge ca o lunetă! Cred c-aş izbuti,numaide-aşşticumsăîncep.”

Fiindcă, vedeţi, i se întâmplaseră atâtea lucruri extraordinare, încât Alice,începuseacredecănimic,sauaproapenimic,nueracuadevăratimposibil.

înzadaraşteptăAlicelângăuşiţă;deaceeasedusedinnoulamăsuţă,trăgândnădejdeacăvagăsiacolooaltăcheiesaumăcaronotiţăcuinstrucţiunidesprefelulîncaresepotstrângeoameniiprecumlunetele.

Deastădată,găsiosticluţă(„care,maimultcasigur,nufusesepemăsuţămaiînainte”, îşi zise Alice) pe a cărei etichetă de hârtie se puteau citi, cu literefrumoaseşimari,cuvintele:«BEA-MĂ!»

Uşordezis«BEA-MĂ!»,darAlice,înţeleaptăcumera,nufăcugreşealadeaserepezisăfacăunacaasta.

„Banu”,ziseea,„întâimăuit,săvăddenucumvascriepesticlăOtravă.”

Citise ea câteva istorioare în care era vorbadespre copii care sealeseseră cuarsurisaucarefuseserăînghiţiţidelighioanesălbatice;saucarecăzuserăpradăaltorpăţaniişimaişi;şitoateacesteadinpricinăcănuţinuserăseamăderegulifoartesimple,datedeceicelevoiaubinele,depildă:căunvătraiîncinsteardede-l ţii preamult înmână şi că, atunci când te tai foarte adânc cu un cuţit, deobicei curge sânge; şi nu uitaseniciodată că, de beimult dintr-o sticlă pe carescrie«Otravă»,emaimultcasigurcă,maidevremesaumai târziu,orsă ţiseîntâmplelucruritareneplăcute.

Totuşipeaceastăsticlănuscria«Otrav㻺iprinurmareAlicecutezăşigustădinconţinutulei;şi,găsind-onemaipomenitdebună(fiindcăaveaungustamestecat,de plăcintă cu vişine, cremă de vanilie, de ananas, de friptură de curcan, decaramelşidepâineprăjităcuunt),oînghiţipânălaultimapicătură.

„Cestraniumăsimt!”ziseAlice.„Deparcăaşfipecalesămăstrângcaolunetă!”

Chiar asta se şi întâmpla; nu mai măsura mai mult de douăzeci şi cinci decentimetri;chipul iseluminălagândulcăeratocmaidemărimeapotrivităcasăpoatătreceprinuşiţăşisăajungăîngrădinaaceeafermecătoare.

Maiaşteptătotuşioclipăsăvadădacăcontinuăsăsemicşoreze;acest lucruoneliniştiunpic, „căciaşputeasfârşi”, îşi ziceaAlice, „prinamăsubţia într-atât,încât să ajung precum o lumânare. Cum aş arăta atunci?” Şi încercă să-şiînchipuiecuceseaseamănăflacărauneilumânăridupăces-asuflatînea,căcinu-şimaiaduceaamintesăfivăzutvreodatăcevaasemănător.

Dupăpuţinăvreme,cumnimicnuseîntâmplă,sehotărîsămeargăfărăîntârziereîngrădină.Dar,vai!biataAlice!Cândajunseînfaţauşiiîşidăduseamacăuitasecheiţa de aur, şi, făcând cale-ntoarsă ca s-o caute, înţelese că nu era chip săajungălaeadinpricinaînălţimiieideacum;sestrăduisăsecaţerepeunuldinpicioarelemesei,daracestaeraaşadeneted, încâtn-aveadecesăseprindă;toateîncercărileeidădurăgreşşi,ostenităcumera,sepusepejosşiîncepusăplângăînhohote.

„Lacebunsăplângiatâta!”îşiziseAlicecudeosebităasprime.„Tesfătuiescsăîncetezide îndată!”Obişnuiasă-şideasfaturi,darnudeorice fel,cidintrecelemaibune,numaică,dinpăcate,rareoriţineacontdeele.De

data aceasta se mustră atât de tare, încât lacrimile îi intrau acum în ochi. îşiaduse aminte că, odată, încercase chiar să se tragă de urechi din pricină cătrişaseîntimpuluneipartidedecrochetpecareojucaîmpotrivavoinţeisale;căciacestei fetiţedeosebite îiplăceataremultsă facă înaşa fel încâtsăparădouăpersoane. „Dar acum e inutil”, îşi zise Alice. „Abia dacă amai rămas dinmineîndeajunscâtsăfacmăcaropersoanădemnădeacestnume!”

încurând,privirea îi căzuasuprauneicutiidesticlă,careseaflapeomasă;odeschise şi găsi înăuntru o prăjiturică pe care erau scrise cu stafide uscate,

cuvintele:«MĂNÂNCĂ-MĂ».-„Zăuc-ovoimânca!”îşiziseAlice;„demăvafacesăcresc,voiputealuacheia;iarde-osămămicşoreze,măvoiputeastrecurapesubuşă,deci,oricums-oîntâmpla,voiintraîngrădinăşiapoi,fiece-ofi!”

Mancăobucăţicădinprăjitură,întrebându-secuîngrijorare:„Cesevaîntâmpla?Cesevaîntâmpla?”,ţinându-şiîntrunamânapecreştetulcapului,casăvadădevacreştesausevamicşora.Futareuimităsăvadăcăînălţimeaeinusuferinicioschimbare;bineînţelescăastaseîntâmplăoridecâteorimănâncioprăjitură,darAlice se deprinsese într-atât cu întâmplările neobişnuite, încât i se părea tareplicticoscalucrurilesăsedesfăşoareînchipfiresc.

Aşadar,începusăînfuleceprăjituraşi,nudupămultăvreme,reuşis-odeagata.

Capitolul2Baltadelacrimi

-E totmal şidince încemaiciudat!exclamăAlice (atâtdemare-i fuuimirea,încât,pentruoclipă,începuseasebâlbâi);iatăcăacumîncepsămălungesccaceamaimarelunetădin lume!Larevedere,picioarelemele!(căci,cândîncercăsăleprivească,abiadeleputuzări,aşadedeparteisepăreau).O!bietelemelepicioruşe,măîntrebcinevăvamaiîncălţadeacumîncoloşicinevăvamaipuneciorăpei!Câtdespremine,cusiguranţăcăn-osămaifiuînstaredeunacaasta!Voi fi mult prea departe ca sămai pot ajunge la voi! Trebuie să vă descurcaţisingure de acum înainte! Dar, mai bine să mă port frumos cu ele, altfel tepomeneşticăn-orsămaivreasămăducăundeosăvreaueusămerg!Ce-aşputea face eu pentru ele?O să le fac cadou câte o pereche de ghete noi, defiecareCrăciun!

Şi continuă să-şi închipuie cum ar face toate acestea. „Le voi trimite printr-uncomisionar”,îşizicea.„Cehazliuosăfie,să-ţitrimiţidaruripropriilortalepicioare!Şiceciudatăadresăvatrebuisădau!”

Destinatar:

Mult-stimatulDomn,

PicioruldreptalAliceiCovoraşuldelângăVatrăNudepartedeGrătar(CutoatădragosteaAlicei)

„O,doamne!Cedeprostiimaispun!”

Chiarînaceaclipăselovicucapuldetavanulsălii;măsuraacummaimultdedoimetri şi şaptezeci şi cinci de centimetri! înhaţă de îndată cheiţa de aur şi seîntoarseînmaregrabălauşacedădeaspregrădină.

BiataAlice!Totceputufacefusăseculcepe-oparteşisăpriveascăchiorâşpringrădină;numaierachipsătreacădincolodeuşă.Seaşezăjosşiîncepuiarsă

plângăînhohote.

„Artrebuisă-ţifieruşine!”îşiziceaAlice.„Odomnişoarăcatine”(şiaicichiarcăaveadreptate)„săplângiîntruna!înceteazăimediat,atâtaîţispun!”

Cu toateacestea,continuasăverseşiroaiede lacrimi,astfel încât în juruleisefăcu de îndată o baltă adâncă de vreo cinci degete, ce se întindea până înmijloculsălii.

Nu după multă vreme, auzi în depărtare un zgomot de paşi zoriţi; îşi ştersedegrabălacrimiledelaochi,casăpoatăvedeamaibinecinesoseşte.Era,şidedataasta,IepureleAlb.Nespusdefrumosîmbrăcat,ţinândîntr-omânăoperechedemănuşialbedinpieledecăprioarăşiîncealaltăunevantaimare.

Veneataregrăbitşibombănindîntruna:

-O!Ducesa!Ducesa!Cefurioasăvafide-ovoifacesăm-aştepte!

Alice,careeraaşadedeznădăjduităîncâtarficerutajutorprimuluivenit,cândîlzăriapropiindu-se,îizisecusfială:

-Iertaţi-mă,domnule…

Iepurele tresări aşa de puternic, încât mănuşile albe din piele de căprioară şievantaiulîiscăparăpejos.Oluălafugăcâtputudetareşisepierduînîntuneric.

Aliceadunădepejosmănuşileşievantaiulşi,cumînsalăsefăcusefoartecald,începusă-şifacăvântfărăîntrerupere,spunându-şi:

„Extraordinar! Extraordinar! Ce lucruri ciudate se petrec astăzi! Şi când tegândeşti că ieri totul păreaatâtdenormal!Nucumva,din întâmplare, în timpulnopţii,m-amschimbatîncesuntacum?Staisămăgândesc!Oareeramaceeaşiazi-dimineaţăcândm-amtrezit?Parcămăsimţeamniţeluşalta.Dar,denusuntaceeaşideazi-dimineaţă,arfinimeritsămăîntreb:Cinesuntoare?Ei,comedie!”

Alice începu să se gândească la toate fetele de vârsta ei pe care le cunoştea,încercândsădescoperedenucumvaadevenitunadintreele.

-SuntsigurăcănusuntAda,îşispuseAlice,căcieaarepărullungşiondulat,pecândalmeunumaiondulatnue;niciMabeln-amcumsăfiu,căcieuştiuatâtealucruri,învremeceeaeatâtdeprostuţă!înplus,eaeea,iareusunteuşi…Vai!Câtedecomplicat!Osă încercsă-miamintesc toate lucrurilepecare le ştiampână acum. Să vedem: patru ori cinci fac doisprezece, patru ori şase factreisprezece,patruori şapte fac…O,Doamne!Dac-o ţin totaşa,nuvoiajungeniciodată la douăzeci! Şi până una-alta Tabla înmulţirii nici măcar nu-i aşa deimportantă. Să trecem la Geografie! Londra e capitala Parisului, iar Parisul ecapitalaRomei,şiRoma…nu, totulegreşit,suntconvinsă!Maibineaşîncercasărecit„Celucitoare…”îşiîncrucişamâinileînpoală,decaşicumarfitrebuitsăspună lecţia, şi începu să recite poezia. Vocea îi era foarte răguşită şi foartestranie,iarcuvintelepecarelerosteanueraunicidecumceledorite:

Celucitoarecoadă-şiface

MicuţulcrocodilŞi-şiscaldăoricesolzdeaur

înapeledinNil!

Ceveselparesărânjească

Cumgheare-ntindelin,

Poftindmicuţiipeştiîngura-i

Cufălcizâmbindsenin!

„Punprinsoarec-amgreşit!”îşispusebiataAlice;ochiiiseumplurăiardelacrimi,în vreme ce continua să-şi spună: „Trebuie să recunosc că sunt Mabel. Voi finevoită să trăiesc de-acum încolo în căsuţa aia amărâtă a ei, să nu mai amjucării, însă, înschimb,săammulte lecţiide făcut.M-amhotărât:dacăeusuntMabel,numămaimişcdeaici!Degeabaorisă-şibagetoţicapulînvizuinăşi-orsă-mizică:

Ieşide-acolo,drăguţamea!Eun-osăfacaltcevadecâtsămăuitînsusşisălezic:Dar-cinesunteu?Maiîntâispuneţi-micinesunt,şiapoi,dacăîmiplacecinesunt,osăurclavoi.Dar,vaidemine!”strigăAlice,izbucnindiarînlacrimi,„cemult aş vrea să-i vădpe toţi băgându-şi capul în vizuină!Aşaamobosit să totstausingurăaici!”

Şispunândaceasta,îşiaruncăprivireaasupramâinilorşifufoarteuimităsăvadăcă, în vreme ce vorbea, îşi pusese în mână una din mănuşile din piele decăprioarăalbăcare-iaparţinuseIepuraşului.

„Cumamfăcutunacaasta?”seîntrebăea.„Credcăosăîncepdinnousămăfacmică.”

Seridicăşiseîndreptăspremasăpentruaseputeamăsura;constatăcă,dupăcumputu să-şi dea seama,măsuraacumdoar douăpalme înălţime, dar că semicşoracumultărepeziciune;înţelesedeîndatăcauza:evantaiulpecare-lţineaînmână;prinurmareîlaruncăimediat,chiarcândfupepunctuldeadispăreacutotul.

-Amscăpatcaprinurechileacului! îşiziseAlice,oarecum înspăimântată debruscatransformare,darfericităcăîncămaiexistă.Şiacum,îngrădină!

Se,grăbidinnouspreuşă.Vai!uşiţafuseseînchisăşicheiţapusăpemasă,lafelcamaiînainte:

-Totulmergedinceîncemairău!gândiAlice,căcin-ammaifostniciodatăatâtdemicuţă,niciodată!Preamultghinion!

Şi, pe când rostea aceste cuvinte, piciorul îi alunecă şi, în clipa următoare,bâldâbâc!Căzuseîntr-oapăsărată,care-iajungeapânălabărbie.Maiîntâigândicănimerisecumvaînmare;„şidacă-iaşapotsămăîntorccutrenul”, îşispuseea. (Alice fusese la mare o singură dată în viaţa ei şi trăsese concluzia că,oriundete-aiducepelitoralulAngliei,daideniştecabinedebaiepelângăplajă,

decâţivacopiicaresejoacăînnisipculopăţeledelemnşiapoideunşirdeviledelocuit,iarîndărătullorseaflăîntotdeaunaogară.)

însă,nutrecumultşiînţelesecădefaptsegăseaînbaltadelacrimivărsatechiardeeaînsăşi,pecândaveadoimetrişişaptezecişicincidecentimetri.

„Cebinearfifostden-aşfiplânsatât!”îşispuneaAlice,înotândşistrăduindu-sesă ajungă lamal. „Drept pedeapsă,mă tem că acummă voi îneca în propriilemelelacrimi!Ciudatăîntâmplare!Dartotuleciudatastăzi.”

Chiar în acea clipă, auzi ceva plescăind prin apă, undeva aproape; începu săînoateîntr-acolo,casăvadădespreceevorba.

întâi crezu că e o morsă sau un hipopotam, dar apoi, amintindu-şi cât era demică, îşidăduseamacănueradecâtunşoarece,care,caşiea,alunecase înbaltă.

„Mi-ar fi oare de vreun folos, dacă i-aş vorbi acestui şoarece? Totul e atât deneobişnuit pe-aici, că nu m-aş mira să-mi poată vorbi; oricum, nu strică să-miîncercnorocul.”Aşacăîncepu:

- O, Şoarece!Ştii cumvacumsepoate ieşi dinaceastăbaltă?Amostenit decândînotpeaici.O,Şoarece!

(Alicegândeacăaşaeracuviinciossăteadreseziunuişoarece;erapentruprimaoară când făceauna ca asta, dar îşi amintea că văzuse înGramatica Latină afratelui ei: „Un şoarece - al unui şoarece - unui şoarece -un şoarece - O,şoarece!”)

Şoareceleseuită laeamirat (Alicei i sepăruchiarcă-i facesemn,clipindniţeldintr-unochişor),darnuspusenimic.

„Poate nu înţelege englezeşte”, gândi Alice; „cu siguranţă că e un şoarecefrancez,careatrecutlanoicuWilliamCuceritorul.”(Deşiştiacevaistorie,Alicen-avea idei foarte clare despredata la care se întâmplaserăaceste evenimente.)Aşacăîncepudinnou:

-Ouestmachatte?

Eraprimapropoziţie dinmanualul de franceză.Şoarecele ţâşni dintr-o dată dinapă,tremurânddefricădintotcorpul.

- O, îmi cer iertare! strigă de îndată Alice, temându-se să nu-l fi supărat pesărăcuţulanimal;uitasemcănu-ţiplacpisicile.

- Cănu-miplacpisicile! exclamăŞoarecele, cuo voceascuţită şi tremurândă.Dacăaifiînloculînmeu,ţieţi-arplăceapisicile?

- Poate că nu! Mai mult ca sigur că nu, răspunse Alice, împăciuitoare; nu fisupărat pentru un astfel de lucru. Totuşi, aş vrea să ţi-o pot arăta pe pisicanoastră,Dina:credcăaiîndrăgipisicile,dacăaivedea-omăcarodată.Eatâtdeliniştită, urmă ea cu jumătate de voce, continuând să înoate leneş prin baltă.

Toarceaşadefrumoslavatrafocului,învremece-şilingelăbuţeleşisespalăpefaţă; are o blăniţă aşa de moale… şi apoi n-o întrece nimeni la prindereaşoarecilor… O! îmi cer iertare! strigă iarăşi Alice; căci, de data aceasta,Şoareceluiisezbârlisetotpărulpeel,iarfetiţaerasigurăcăl-ajignittarerău.N-osămaivorbimdespreDina,devremecenu-ţifaceplăcere.

- N-o sămai vorbim despre ea, sigur! strigă Şoarecele, care tremura din cappână-nvârfulcozii.Deparcăeuaşvreasăvorbescdespreea!înfamilianoastrăn-am putut suferi niciodată pisicile: sunt nişte creaturi josnice, respingătoare,vulgare!Sănumairosteşticuvântul„pisică”înfaţamea!

-Niciodată!promiseAlice,grăbindu-sesăschimbesubiectuldiscuţiei.îţiplac…îţiplac…câinii?

ŞoarecelenurăspunseşiAlicecontinuărepede:

- Există, lângăcasanoastră,uncăţeluşpecaremi-ar faceplăceresă ţi-larăt,atâtdedrăgălaşeste!Unmicuţ terrier, cuochiiageri, ştii, cu -oh!unpăr lung,cafeniuşicreţ!Aduceînapoi toateobiectelepecare i learunci,sepune-ndouălăbuţecândceredemâncareşifaceatâtealucruri,daracumnu-mimaipotamintinicijumătatedinele.Ştii,estealunuifermier,iaracestfermierspunecăluiîietaredefolosşicăvaloreazămiidelire!Zicecăomoarătoţişobolaniişi…vaidemine!strigăAlice,cuglasnecăjit,mi-etarefricăcăte-amsupăratdinnou!

Căci Şoarecele se îndepărtase de ea înot, pe cât putuse de iute, stârnind cumişcărilesaleunadevăratcutremurprinbaltă.

Alicestrigădupăel,cuglasblând:

- Şoarecedragă!Terog,vino înapoişin-osămaivorbimnicidepisici,nicidecâini,dinmomentcenu-ţiplac!

CândauziŞoareceleunacaasta,făcucaleîntoarsăşiînotădomolspreea;faţaîipălise(„demânie”,îşiziseAlice)şispuse,cuglasîncetşitremurând:

-Săajungemlamalşi-osă-ţispunpovesteamea,casă-nţelegidecenupotsăsufărcâiniişipisicile.

Eraşitimpulsăiasădinbaltă,căcisefăcuseoîngrămădealăgrozavădeanimaledetotsoiul,carecăzuserăînea:oRaţăşioPasăreDodo,unPapagalLori,cupenaj colorat, unPui deVultur şi câte şimai câte alte lighioanenemaiîntâlnite.Aliceoluăînainteşitoatăadunareaînotăînurmaeispremal.

Capitolul3Unmitingînpasalergătorşiopovestecucoadălungă

Fuoadunarecuadevăratciudată,cândsestrânserălaolaltăpemal:păsărilecupenajul ud leoarcă, animalele cu blana lipită de trup, toate şiroind de apă, cu

mutrişoareletristeşisimţindu-secâtsepoatedestingherite.

După cum era şi firesc, cea dintâi problemă fu - cum să se usuce. Fiecare îşidăducupărerea înprivinţaaceasta;şinu trecuserănicicâtevaminute,cădejaAlice le vorbea fără pic de sfială noilor săi prieteni, de parcă i-ar fi cunoscutdintotdeauna.Ladreptvorbind,purtăolungădiscuţiecuLori,caresfârşiprinasebosumfla,spunânddestuldenătâng:

-Eusuntmaibătrâncavoişiştiumaibinecetrebuiefăcut.

AcestlucruisepăruAliceideneacceptatşivrusăaflecâţianiare.Cumelrefuzăcuhotărâresă-ispunăvârstaexactă,discuţiaseîncheiebrusc.

într-untârziu,Şoarecele,carepăreaaaveaunpicdeautoritateasupracelorlalteanimale,poruncicuglasputernic:

-Aşezaţi-văcutoţiişiascultaţi-mă!Osăfacîncurândînaşafel,încâtsăfiţicutoţiiuscaţi!

Toatălumealuălocformând,uncercmare,înmijloculcăruiaseaflaŞoarecele.Aliceîiaruncăacestuiaoprivireneliniştită;îşidădeaseamacă,denusevauscarepede,aveasăcapeteorăcealăgrozavă.

- Hm! făcu Şoarecele, luându-şi un aer important. Sunteţi gata cu toţii? Iatăpovestea pe care o cunosc, ceamai seacă cu putinţă, singura capabilă să văusucepeloc.Linişteîncerc,vărog!„WilliamCuceritorul,acăruicauzăbeneficiadesprijinulPapei,primideîndatăsupunereaEnglezilor,careaveaunevoiedeunconducătorşicare,decevavreme,sedeprinseserăcuuzurpărileşicucuceririle.EdwinşiMorcar,conţiideMerciaşiNorthumbria…”

-Brrrr!făcuLori,tremurând.

- îmi cer iertare! spusepoliticosŞoarecele,dar încruntându-şi sprâncenele.Aţispusceva?

-N-amfosteu!spusegrăbitLori.

-Mis-apărutcăaudpecinevavorbind,reluăŞoarecele.Săcontinui: „EdwinşiMorcar,conţiideMerciaşideNorthumbria,trecurădeparteaacestuia;şiStigand,ArhiepiscopulpatriotdeCanterbury,găsinimerit…”

-Găsice?întrebăRaţa.

- Găsi nimerit, răspunse Şoarecele, fără a încerca să-şi ascundă supărarea.Bineînţeles,ştiţiceînseamnă„nimerit”.

-Ştiudestuldebinecevreasăzică„nimerit”,cândeusuntcelcenimereştepesteceva,spuseRaţa;deobiceieobroascăsauunvierme.întrebareaeste,pesteceanimeritArhiepiscopul?

FărăsădeaceamaimicăatenţievorbelorRaţei,Şoarecelesegrăbisăcontinue:

-…”şi găsi nimerit să se ducă cu Edgar Atheling în întâmpinarea lui William,

pentrua-ioferiacestuiacoroana.Laînceput,Williamsepurtăcucumpătare.DarobrăzniciaNormanzilorsăi…”Cumtemaisimţi,micuţo?întrebăel,întorcându-sespreAlice.

-Lafeldeudăcaşipânăacum,răspunseAlicecuglastrist;separecăpovesteatanum-auscatnicicâtnegrusubunghie.

- în acest caz, spuse, ridicându-se cu un aer solemn, Pasărea Dodo, propunamânarea acestei adunări, în vederea adoptării imediate a unui remediu maienergic…

- Vorbeştemaiclar! spusePuiuldeVultur. Nu înţelegnimicdinvorbeleasteacomplicateşi,înplus,credcănicimăcartunupricepinimic!

PuiuldeVulturîşilăsăcapulînjos,pentruaascundeunzâmbet;celelaltepăsărichicotirăgălăgios.

-Ceeacevoiamsăspun,continuă,cuunaer jignit,PasăreaDodo,estecăcelmaibunmoddeanezvântaesteunMitingînpasalergător.

-CeesteacelaunMitingînpasalergător?întrebăAlice;nucăi-arfipăsatpreamult să ştie, dar Dodo se întrerupsese, ca şi când ar fi dorit ca cineva să iacuvântul;niciunuldinceiprezenţinupăreadispussăspunăceva.

-Ceamaibunămetodădeaexplicaestesă-lfacempurşisimplu.

(Şi,cumsepreapoatesăvreţişivoisăîncercaţiîntr-ozideiarnă,osăvăspuncumafăcutPasăreaDodo.)

Mai întâi,adesenatopistădealergări,un feldecerc („n-are importanţă formaexactă”,azisel)şiapoii-aaşezatpetoţide-alungultraseului,dinlocînloc.N-afolosit semnalul obişnuit: „Pe locuri… fiţi gata… start!”, ci fiecare începea săalergecareîncotroîltăiacapul,oprindu-seatuncicânddorea,astfelîncâtnueradelocuşorsă-ţidaiseamacândseterminăalergarea.Dupăceoţinurăaşa,preţdevreojumătatedeorăşiseuscarăbine,Dodostrigăbrusc:

-Alergareaaluatsfârşit!

Seadunarăcutoţiiînjurullui,gâfâinddeatâtaobosealăşiîntrebând:

-Darcineacâştigat?

La această întrebare, Pasărea Dodo nu putu da un răspuns pe loc, ci chibzuiîndelung; rămase tăcută o bucată de vreme, ţinându-şi un deget la frunte (aşacum îl vedeţi de obicei peShakespeare în poze şi în tablouri), pe când ceilalţiaşteptauînlinişte.

înceledinurmă,zise:

-Toţiaţicâştigat,şitoţitrebuiesăprimiţicâteunpremiu.

-Darcinevaînmânapremiile?întrebarătoţiîncor.

-Cum cine?Ea, bineînţeles, răspunsePasăreaDodo, arătând cu degetul spre

Alice.

ŞitoţidădurăbuznaspreAlice,strigândde-avalma:

-Premiile!Premiile!

Aliceinu-idădeapringândcesă facă;băgă repedemâna înbuzunar,deundescoaselaivealăocutiuţădecaramele(sprenoroculei,apasăratănuajunseselaele)şiîncepusăîmpartăpremiile.Erachiarcâteunadefiecare.

-Darşieitrebuiesăisedeaunpremiu,spuseŞoarecele.

- Cum să nu! aprobă, cu gravitate, Pasărea Dodo. Ce mai ai prin buzunare?întrebăel,întorcându-sespreAlice.

-Doarundegetar,răspunsetristăAlice.

-Dă-mi-l,zisePasăreaDodo.

Se adunară din nou în jurul ei, şi Pasărea Dodo îi înmâna solemn degetarul,spunând:

-Terugămsăprimeştiacestfrumosdegetar!

Şidupăcescurtacuvântareluăsfârşit,începurăcutoţiisăaplaude.

Alicegăsitoatăpovesteaastafoartehazlie,dar,cumtoţiîşipăstrauunaerfoarteserios,nucutezăsărâdă.Şi,cumnugăsinimicdespus,semulţumisă facăoplecăciune,luându-şiunaercâtputudegrav,pemăsuramomentului.

Apoi, seapucară sămănâncebomboanele, lucru careproduse ceva zgomot şioarecareîncurcături,căcipăsărilemaimariseplânserăcănuputeausălegustepe ale lor, iar cele mici se înecară, încât fură nevoite să primească câţivapumnişoriînspate,pentrua-şireveni.Pânălaurmătotulsesfârşicubine,toatălumeaseaşezădinnou în cerc şi îl rugarăpeŞoarecesă lemaipovesteascăcâteceva.

-Mi-aipromis,ţiiminte,că-mispuipovesteata,ziseAliceşidecenupoţisuferipe…PşiC…,adăugăea,aproapeşoptit,deteamăsănu-lsupereiar.

-Elungăşitristă!ziseŞoarecele,întorcându-sespreeaşioftândadânc.

- E lungă, într-adevăr, zise Alice, măsurând din ochi, cu uimire, coadaŞoarecelui,dardecespuicăeşitristă?

Continuă să-şi frământe mintea cu această întrebare, în vreme ce Şoarecelevorbea;şiiatăcumîşiînchipuieapovestea:

MOTANULŞIŞORICELUL

Unmotanhotărât

„Şoricel”,spuse,„atât

Ştiu:cănu-socupat,

Decitevreaujudecat!

Nufugi,nunega,

Cănevomjudeca,

Pentrucăabsolut

Nimicn-amdefăcut!”

Şoricelulstrigă:

„Domnule,euştiucă,

Fărăjudecător,Judecata-iomor!”

„Măfaceuprocuror,

Toteujudecător;

Judecpartecuparte:

Tecondamneulamoarte.”

- La ce te gândeşti? Nicimăcar num-asculţi! îi zise Şoarecele Alicei, cu voceaspră.

-îmiceriertare,răspunseAlice,cupărerederău.Aiajunslaalcincileacot,nu-iaşa?

-Cecot?ţipăŞoarecelefurios.Dacăn-asculţi!Iars-o-nnod?

- Unnod?ziseAlice,uitându-secu îngrijorare lacoadaŞoarecelui.Şicumeragatamereusăofereajutorcuiva,adăugă:teajutsă-ldeznozi,arată-miundee!

-Nicipringândnu-mitrece!strigăsupăratŞoarecele,ridicându-seşiîndepărtându-sedeAlice.Măjigneşti,îndrugândastfeldeprostii!

-N-amvrutunacaasta!zisebiataAlice.Darştiucăeştisupărăcios,nuglumă!

-Terog,vinoînapoişisfârşeşte-ţipovestea!Şoareceledădudoardincapşi iuţipasul.

-Cepăcatcăn-avrutsămairămânăalăturidenoi!zisesuspinândLori,deîndatăce Şoarecele se îndepărtă. Un bătrân Crab profită de ocazie pentru a-i spunefiuluisău:

- Ei, dragul meu! Asta să-ţi servească drept lecţie, să nu-ţi pierzi niciodatăcumpătul!

-Taci,tată!zisetânărulCrab,puspeharţă,aiînnebunipânăşiostridie12!

-CemultaşvreacaDinasăfieaici!spuseAlicecuvocetare,fărăaseadresacuivaanume.Eaarputeasă-laducăimediatînapoi!

-Şicineeste,mărog,Dinaasta?întrebăLori.Alice,gataoricândsăvorbeascădepreferataei,zise:

-Dinaestepisicanoastră!N-oîntrecenimenilaprindereaŞoarecilor!Ei!Cetaremi-ar plăcea s-o vedeţi când vânează păsărele!Da, nici n-o zăreşte bine, că -hap!şi-aşiînghiţit-o!

Vorbeleeiîiînspăimântăgrozavpeceiprezenţi:câtevapăsăriotăiarălafugă,îngrabamare;oCoţofanăbătrânăseînfoieînpene,zicând:

-Trebuiesăpornescsprecasă,nu-miprieşteaerulnopţiilagât!

UnCanarîşichemăpuişorii,zicându-le:

-Veniţiiute,dragiimei!Etimpulsămergeţilaculcare!

Subdiferitepretexte,dispărurăcutoţiişiAlicesevăzuîncurânddinnousingură.

-N-arfi trebuitsăpomenescdeDina!îşiziseeacutristeţe.Nimeninupares-oplacăpeaicişitotuşi,suntconvinsăcă-iceamaibunăpisicădinlume!Oh,Dina,dragameaDina!Osătemairevădvreodată?

Şi biata Alice se puse din nou pe plâns, căci se simţea tare singură şideznădăjduită.

Dupăpuţinăvreme,auzidinnouniştepaşigrăbiţişi,crezândcăeraŞoarecele,care se răzgândise între timp şi venea să-şi termine povestea, ridică repedeprivirea.

Capitolul4IepuraşultrimiteunMicBill

EraIepuraşulAlb.Veneaiute,aruncândînjurulluiprivirineliniştite,decaşicumarfipierdutceva;Aliceîlauzibombănind:

-Ducesa!Ducesa!Vaidelăbuţelemele!Vaideblanaşidemustăţilemele!Osădeaporuncăsămăexecute, sigur cumsunt copoii copoi!Undeamputut să lepierd,măîntreb?

Aliceghici imediatcăeravorbadespreevantaişidespremănuşilesalealbedinpieledecăprioarăşi,cutoatăbunăvoinţa,începuşieasădesăvârşească.

Dupăpuţinăvreme,IepuraşulozăripeAlice,carecăutadezorşi-istrigăcuglastaresupărat:

-Ei,Mariana,tucecauţiaici?Fugirepedeacasă,chiarînclipaastaşiadu-mioperechedemănuşişiunevantai!Hai,iute!

Aliceiisefăcuaşadefrică,încât,fărăsăîncercemăcara-iexplicacăgreşise,oluăîndatălafugăîndirecţiacei-oarătaseIepuraşul.

„M-a luat drept slujnica lui”, îşi zise ea, alergând. „Ce mirat o să fie, când vadescoperi cinesunt!Totuşi ar fi binesă-i aducevantaiul şi-mănuşile, fireşte, cucondiţiasălepotgăsi.”

Învremecerostiacestecuvinte,dădudeocăsuţăcurăţică,peacăreipoartăseputeazărioplăcuţădealamăstrălucitoare,pecareeragravatnumele:„IepureA.”

Intrăfărăsăbatăşiurcăscărileînfugă,temându-secanucumvasădeanasînnascuMarianaşisăfieastfelalungatăînaintedeafigăsitevantaiulşimănuşile.

„Ce ciudăţenie!” îşi spunea Alice. „Auzi, să mă trimită după treburile lui unIepuraş!încurândşiDinavaajungesămăpunăsăfactreburileînloculei!”

Şi începu să-şi închipuie cam cum ar fi asta. De pildă, ar chema-o dădaca ei:„Alice!vinodeîndatăşipregăteşte-tedeplimbare!”,iareaartrebuisărăspundă:„Oclipădoar,vinimediat!Trebuiesăpândesclângăgauraastadeşoarece,pânăseîntoarceDina,casăn-ozbugheascăşoarecele.”

„Numaică”,gândimaideparteAlice,„dacăarîncepesăfacăpegrozava,punândlumealatreabă,ceideacasăn-armaiţine-opeDinanicioclipă.”

între timp,Aliceajunseseîntr-oodăiţădrăguţă,cuomăsuţă în faţa ferestrei;pemasă (după cum nădăjduise) se găseau un evantai şi o pereche de mănuşimititele,dinpielealbădecăprioară.

Luăevantaiul şiperecheademănuşi şi, tocmaicânderagatasăplece, îi căzuprivirea pe o sticluţă care se găsea lângă oglindă.De data aceasta sticluţa nuaveanicioetichetăpecaresăscrie:«Bea-mă»;şicutoateacesteaeaîiscoasedopul şi oduse lagură. „Ştiubine”, îşi ziseea, „căori decâteorimănâncsaubeauceva,seîntâmplăcevaneobişnuit:hai,săvăd,cesevamaiîntâmpladevoibeadinsticluţaasta!Nădăjduiesc,zăuaşa,c-osămăfacăsăcresciarmare;m-amsăturatsămaifiuatâtdemicuţă!”

Şichiaraşaseîntâmplă;începusăcrească,însămultmaiiutedecâtseaştepta;nuapucasesăbeanicijumătatedinsticluţă,cândîşidăduseamacăselovisecucapuldetavanşitrebuisăseaplecepentruanu-şirupegâtul.Puseiutesticluţajos,spunându-şi:„Gata!Spercăn-osămaicrescşimaimultde-atât!Cumsuntacuma,numaipotsăiespeuşă.Cebinearfifostsănufibăutaşademult!”

Dar,ah!Părerilederăuerauacumzadarnice!Continuăsăcrească,şi încăatâtdemult, încât funevoităsăsteaîngenunchi;oclipămai târziu,numaiputusăsteanicimăcarîngenunchişiîncercăsăseîntindăpepodea,cuuncotproptitînuşă şi cu celălalt braţ încolăcit în jurul capului.Dar totmai creştea; în cele dinurmă,cândnumaiavuîncotro,scoaseunbraţpefereastrăşiunpiciorprinhornuldepeacoperiş,spunându-şi:„Ce-osămăfac,dacătotmaicresc!”

Dar,din fericire,sticluţa fermecată îşi făcuseefectulpedeplinşiAlice încetăsămai crească. Cu toate Acestea, poziţia în care se găsea nu era nicidecumcomodăşi,cumnuvedeaîncefelarmaiputeaieşidinîncăpere,Alicesesimţea,fireşte,tarenefericită.

„Eracumultmaiplăcutacasă”,segândeabiataAlice. „Nueramnevoităsămăfac,întruna,bamică,bamareşinicisăascultdeşoarecisaudeiepuraşi.Mi-aşfidoritsănuficoborâtniciodatăînvizuinaaceeadeiepureşitotuşi…şitotuşi…edestuldenostimăviaţapecareoduc!Cândciteamcâteunbasm,îmiînchipuiamcăastfeldelucrurinuseîntâmplăniciodatăşiiată-măcătrăiescînplinbasm!Artrebuisăsescrieocartedespremine,zăuaşa!Şicândmăvoifacemare,os-oscriuchiareu!Darsuntîncădepeacummare”,adăugănecăjită,„întotcazulaicinumaiamlocsăcresc!”

„Daroareosărămânlavârstapecareoamacum?”seîntrebaAlice.„într-unfeleplăcutsăştiicănuveideveniniciodatăbătrână.Ei,darşisăaimereulecţiidefăcut!O,niciastanumi-arplăcea!”

„O,biatadetineAlice,ceprostuţăeşti!”îşirăspunsetotea.„Cumaiputeasăfacilecţiiaici?Dacăabiaîncapitu,undesămaiîncapăşicărţilepentrulecţii!”

Şi,totgândindaşa,privindsituaţiacânddintr-olatură,cânddincealaltăşipurtândoadevăratăconversaţiecusine însăşi,deodată,nudupămultăvreme,auziunglasafarăşiseoprisăasculte.

-Mariana!Mariana!strigăcineva.Adu-mimănuşileînclipaasta!

Apoi paşi grăbiţi se făcură auziţi pe scări. Alice înţelese că era Iepurele, carevenea să vadă ce face ea acolo şi începu să tremure aşa de tare, de secutremuraîntreagacasă,uitândcudesăvârşirecăacumeaeradeomiedeorimai mare decât Iepuraşul, şi că, prin urmare, n-avea nici un motiv să se maiteamădeel.

De îndată, Iepurele ajunse la uşă, încercând s-o deschidă, dar, cum uşa sedeschideaspreinteriorulcamerei,deundeAliceoîmpingeacucotul,încercărileIepuraşuluifurăzadarnice.Aliceîlauzibombănind:

-Dinmomentcenureuşescpeuşă,osădauocolcaseişiosăintrupefereastră.

„S-ocrezitu!”gândiAlice.Dupăceaşteptăpânăceisepărucă-laudepeIepuresub fereastră, scoase brusc mâna afară şi se făcu că înhaţă ceva. Nu înhaţănimic,darauziunstrigătascuţit,apoiobufniturăşi-unzgomotdesticlăspartă,ceea ce o făcu să creadă că poate Iepuraşul căzuse în vreo răsadniţă decastraveţi sau cam aşa ceva. După aceasta, se auzi un glas furios (era alIepuraşului):

-Pet!Pet!Undeeşti?

Apoiunglaspecarenu-lmaiauzisepânăatunci:

-Aicisunt,undealtundeva!Sapdupămere,Cucoane!

-Da,da,sapidupămere!îlîngânăsupăratIepuraşul.Vino-ncoaceşiajută-măsăiesdeaici.(Seauzidinnouunzgomotdesticlăspartă.)

-Acuma,spunetu,Pet,cesevedeacolo-nfereastră?

- Ecusiguranţăunbraţ,Cucoane(bra-bra-bra…,rostiel,bâlbâindu-sedefricăce-iera.)

- Un braţ, nătărăule! Cine-a mai văzut un braţ atât demare? Nu vezi că-i câtfereastra?

-Cusiguranţăcăaşa-i,Cucoane!dartotbraţe.

-Ei,bine,întotcazuln-arececăutaacolo;du-teşidă-lafară!

Urmăapoiotăcerelungă,întreruptădincândîncânddeşoaptegreudeînţeles:

-Nu-miplaceunacaasta,Cucoane!zăuaşa…nu-miplacedeloc!

-Făaşacumîţiporuncesc,fricosule!

înceledinurmă,Aliceîşiîntinsedinnoumânaşisefăcucăînhaţăceva.

Dedataastaseauzirădouăţipeteascuţiteşiiarzgomotuldesticlăspartă.„Câterăsadniţedecastraveţiauăştia în jurulcasei?”seîntrebăAlice.„Acumce-orsămaifacă?Măcarde-arreuşieisămăscoatăprinfereastră!Euuna,chiarcănumaivreausărămânînchisăaici,nicipentruoclipămăcar!”

Rămasecâtva timpcuurechileciulite, fărăsăaudă însăniciunzgomot; într-untârziu,auziunhuruitasemănătorcucelalunorroţimicidecarşizarvamaimultorglasuri,carevorbeaude-avalma;pricepucâtevafrânturidinvorbeleacestora:

-Unde-icealaltăscară?

-Păi,eutrebuiasăaducdoaruna;Billtrebuiasăoaducăpecealaltă.

-Bill!Ad-o-ncoa’flăcăule!

-Aşa,urcă-leaici,încolţulăsta.Nu,întâipune-leunapestealta,aşan-ajunginicipânălajumătate.

-A!Lasc-osămeargă;numaifacepedeşteptul!

-Prindecoarda,Bill!Fiiatentlaţiglaastadesprinsă!…O!iauite-l,cade!.Joscapetele!(seaudeotrosniturăputernică)…Cineafăcutunacaasta?…Billtrebuiesăfifost!…Cineintrăpecoş?…

-Nu,eunu!Du-tetu!

-SăcoboareBillprincoş.

-Ei,n-auzi,Bill?Stăpânulzicecătueşticelcaretrebuiesăcoboareprincoş!

„Aşa!DeciBill e cel care va coborî prin coş!Văd că tot ce-imai greu cadepespinarea luiBill!Pentrunimic în lumen-aşvreasă fiu în locul lui!Hornulăstaecam strâmt, ce-i drept, dar cred că la o adică voi fi în stare să trag un piciorzdravănprinel!”

Încercăsă-şitragă,pecâtputu,piciorulînapoişirămasenemişcatăpânăceauzi,aproape, deasupra-i, o lighioană mică (nu-şi putu da seama ce o fi fost)căţărându-seprinhorn;şi-apoi,îşizise:“ĂstaeBill!”Aliceloviodatăzdravăncu

piciorulşiîşiciuliurechilesăaudăcesemaiîntâmpla.

Maiîntâiîiauzipetoţi,într-unglas,strigând:

-Iauitaţi-lpeBill,cumîşiiazborul!

ApoidoarglasulIepuraşului:

-Prindeţi-lvoi,ceidelângăgard!

Apoităcere;apoiiarînvălmăşealădeglasuri:

-Ţineţi-icapul!

-Niţelrachiu!

-Vezisănuse-nece!

-Ces-aîntâmplat,băiatule?Ce-aipăţit?Spune-netot!

într-unsfârşitseauziunglăsciorslabşifoarteascuţit(„ăsta-iBill”,gândiAlice):

-Zău,nicieunupreaştiu.Nu,nu-mimaidaţi,acumamăsimtmaibine,darsuntpreanăucitcasăvăpotpovesti.Totceştiuecă…nuştiucenaibas-arepezitlamine,prinhornşimi-apocnitunbobârnacde-amzburatcaorachetă.

-Da,zău,Bill,chiarc-aizburat!întărirăceilalţi.

-Trebuiesădămfoccasei!seauziglasulIepuraşului.

Alicestrigăcâtputudetare:

-De-osăfaceţiaşaceva,opunpeDinasăvăînhaţe!Urmăotăceredemoarte,iarAlicegândi:„Măîntreb,

ce-orsămaipunălacale?Dac-araveaunpiculeţdeminte,arscoateacoperişul.”

Dupăunminut,două,începurăiarsăseagiteşiAliceîlauzipeIepuraş:

-Oroabăarfideajunspentruînceput.

„Oroabăcuce?”seîntrebăAlice.Darnuapucăsăseîntrebepreamult,că, înclipaurmătoare,oploaiedepietricelemicipătrunsepefereastră,unelelovindu-ifaţa.„îifaceusăse-astâmpere”,îşispuseşistrigăcuglastare:

-Sănumaifaceţiasta,c-osăvăparărău!

Alice bagă de seamă, nu fără mirare, că pietricelele căzute pe podea seprefăceau toate în prăjiturele şi-atunci îi veni o idee grozavă: „De voimânca oprăjituricădinastea,esigurc-osămiseschimbeiarstaturaîntr-unfelsaualtul;şi,cummaimarenupotsămăfac,probabilc-osămăfacmaimică.”

Aşa că înfulecă o prăjiturică şi fu nespus de încântată să constate că începeimediat să se micşoreze. De îndată ce ajunse îndeajuns de mică pentru a seputeastrecuraprinuşă,părăsicasaînfugă.Afarăvăzuogrămadădeanimaleşide păsări mici, care o aşteptau: un Pui de Şopârlă, adică bietul Bill, aflat înmijlocullor,sprijinitdedoiŞoarecialbi,careîidădeausăbeacevadintr-osticlă.

Cândo zăriră, se repeziră cu toţii cătreAlice; dar eao luă la fugă cât putu derepedeşi,încurând,sevăzulaadăpost,într-opăduredeasă.

„Primullucrupecare-lamdefăcut”,îşiziseAlice,rătăcindprinpădure,„estesă-mi recapăt statura mea dintotdeauna; al doilea, să găsesc drumul ce duce lafrumoasagrădină.Credcă,pentrumoment,ăstavafiplanul.”

Părea într-adevărunplanextraordinardebunşi totodatăsimpluşiclar;singuradificultate era aceea că n-avea nici ceamai mică idee despre felul în care vaputea să-l îndeplinească. Şi, în vreme ce mergea cu prudenţă prin pădureadeasă,unlătratscurtîirăsunăînurechi,făcând-osă-şiridiceprivireacurioasă.

Uncăţelnespusdemareseuitalaea,cuochimarişirotunzi,întinzându-iolabăcucareîncercasăoatingă.

„Bietul animal!” ziseAlice, cu voce linguşitoare, străduindu-se din toate puterilesă-ivorbească,darnufărăteamă,lagândulcăacestaarputeafiînfometatşică,înacestcaz,arfiînfulecat-oînciudatuturorlinguşelilorsale.

Nustătupreamultpegândurişi,luânddepejosunbeţişor,i-lîntinsecăţeluşului;acesta începu să sarăpeste beţişor, lătrânddebucurie; prefăcându-se că vreasă-l facăbucăţi,căţeluşulserepeziasuprabeţişorului, însăAlice,defricăsănufiecălcatăînpicioare,sefurişăînspateleunuiscaiete;dar,oridecâteoriaceastaapăreadedupăscaiete,căţeluşulsenăpusteadinnouasuprabeţişorului,făcândniştetumbegrozave,îngrabaluidea-lprinde.Alice,careaveaimpresiacăarede-afacecuuncalnăzdrăvanşiaşteptându-secadintr-unmomentînaltulsăfiecălcată înpicioaredeacesta, sedădudinnoupedupăscaiete; crezândcă sejoacă,căţelultăbărîiarasuprabaghetei,făcânddefiecaredatăcâţivapaşiînapoi,pentrua-şiluaavântşiscoţândcâteunlătratputernic.într-unsfârşit,gâfâinddeosteneală,cu limbascoasăşiabia ţinându-şiochiideschişi,mersesăseaşezecevamaidepartedeloculundesegăseaAlice.

Acesta i se păru Aliceimomentul prielnic ca s-o taie la fugă; plecă degrabă şialergă cât o ţinură puterile, până ce lătratul căţelului nu se mai auzi aproapedeloc.

„Şi totuşi era un căţel tare drăgălaş!” îşi zise Alice, sprijinindu-se de o floare-broştească, pentru a-şi mai trage un pic sufletul şi făcându-şi aer cu frunzeleacesteia. „L-aş fi putut învăţa atâtea lucruri, de-aş fi fost un picmaimare! Vai!uitasemcămi-ampropussăcrescdinnou!Cumsăprocedez?Bănuiesccăvatrebuisămănâncsausăbeauceva;darce?”

Ceamaimareproblemăoreprezenta,fărăîndoială,găsireaaceluilucrucares-ofacă să crească iar. Alice îşi aruncă privirea asupra florilor din jurul ei, asuprafirelordeiarbă,fărăagăsinimicdinceeacecăuta.Ociupercăaproapecâteademare se înălţa din pământ, nu departe de locul unde se găsea.Se apropie deciupercă,oprivicumultăatenţiepetoatepărţile,dar,cândseuitămaibine,văzucăpepălăriaciuperciitronaoomidă,cefumatacticosdintr-unciubuc.

Capitolul5PoveţeledomnuluiOmidă

DomnulOmidăşiAliceseprivirăpentrucâtevaclipeîntăcere;înceledinurmă,Omidăîşiscoasedingurăciubuculşi,cuunglasleneşşisomnoros,oîntrebă:

-Darcineeştidumneata?

Acesta nu părea a fi începutul unei conversaţii foarte încurajatoare. Alicerăspunsecamsfioasă:

-Eunuştiupreabine,domnule,celpuţinpentrumoment;ştiucineeramcândm-amtrezitdedimineaţă,darcredcădeatuncim-amschimbatdejadecâtevaori.

-Cumadică?întrebădomnulOmidă,cuasprime.Vorbeştemaiclar!

- Mă tem,domnule,cănupotsăvăexplicce-mi treceprincap, răspunseAlice,căcinicieunusuntprealămurită,dacăînţelegeţicevreausăspun.

-Nu,nuînţelegcevreisăspui,spusedomnulOmidă.

-Mi-e teamăcăn-osăpotvorbimaiclarde-atât, răspunsepoliticosAlice,căci,pentruînceput,pânăşimieîmiparetotuldeneînţeles;şi,ştiţi,cândteschimbideatâteaoripezi,începisănumaiînţeleginimic,nu-iaşa?

-Nu-iaşa!zisedomnulOmidă.

-De!Poatecădumneatanute-aiaflatînsituaţiaastapânăacum,spuseAlice,darcândvatrebuisăteschimbiîncrisalidăşiapoiînfluture,suntsigurăcăacestlucruţisevapăreacamciudat,nucrezi?

-Nicidecum!răspunsedomnulOmidă.

-Pânăunaalta,poatecădumneataeştialtfeldecâtmine,ziseAlice; totceştiuestecămiemis-arpăreafoarteciudat.

-Dumitale!zisedispreţuitordomnulOmidă.Darcineeştidumneata?

Acestlucruîiaduceaînapoilapunctuldeundeporniseconversaţia.AliceeraunpiccamîncurcatădefaptulcădomnulOmidăîivorbeaatâtdetăios.Seridicăînpicioareşizisefoarteserios:

-Credcăarfimaibinesă-mispuidumneatacineeşti.

-Dece?întrebădomnulOmidă.

Iatăoaltăîntrebarecareocamîncurca;cumnu-idădeaîngândniciunrăspunspreabunşi cumdomnulOmidănupăreaa fi foartevoios,Alicese întoarsecuspatele.

-Vinoînapoi!îistrigădomnulOmidă.Trebuiesă-ţispuncevaimportant.

Părea a fi o făgăduială ispititoare,motiv pentru careAlice se întoarse iar şi seapropie.

-Nutepierdecufirea!zisedomnulOmidă.

-Asta-itot?întrebăAlice,abiastăpânindu-şimânia.

-Nu,răspunsedomnulOmidă.

Alicegândică,laurmaurmei,puteasămaiaibărăbdare,totn-aveaaltcevamaibundefăcutşipoatecăpânălaurmădomnulOmidăvasfârşiprina-ispunecevainteresant.PreţdecâtevaminutedomnulOmidănuscoaseniciuncuvânt:pufăiînainte în tăcere; dar, într-un târziu, îşi desfăcu braţele, îşi scoase din nouciubuculdingurăşizise:

-Carevasăzică,gândeşticăte-aischimbat,nu-iaşa?

-Mă tem că da, domnule, zise Alice. Unele lucruri numi lemai pot aminti caaltădatăşinupotrămânelafelnicimăcarzeceminute-bamăfacmică,bamăfacmare!

-Şicelucrurinuţileaminteşti?întrebădomnulOmidă.

-Ei,depildă,amîncurcatpoezia„Celucitoareharnicaalbină…”şiaieşitcutotulşicutotulaltceva!ziseAlicecutristeţe./

-Spunepoezia„Eştibătrân,taicăWilliam!”,îiporuncidomnulOmidă.

Aliceîşiîmpreunămâinileşiîncepu:

„Eştibătrân,taicăWilliam,aspusJiul,uimit,

Părulţi-a-ncărunţitşis-aros.

Totuşistaiziuatoată-ncap,necontenit.

Crezicălavârstataefrumos?

„Fiindtânăr”,răspunseacestagrăbit,

Mătemeamcălacreiermăstric.

Daracumpotsăstaueuaşaliniştit:

Amaflatcăîncapn-amnimic.”

„Eştibătrân,taicăWilliam,dupăcumţi-ammaispus,

Şi-aiajunsşiteribildegras.

Totuşisalturimortalefaci,pejosşipesus;

Cemotive-ţidictează-acestpas?

„Fiindtânăr”,răspunseacesta-nţelept,

„Pepicioarem-amdat,şipemâini,

Cuaceastă-alifie;deeştitudeştept

Euţi-ovânddoarcupreţu-uneipâini.”

„Eştibătrân,taicăWilliam,aigingiilemoi,

Totcepoţisămaimestecieseu.

Totuşiaidevoratraţaceamaidesoi;

Oarecumreuşeşti?mă-ntrebeu.”

„Fiindtânărmereumergeamlatribunal-

înprocescusoţiaeram–

Şiînfălcimi-acrescutoputeredecal,

Arătândcedreptateaveam.”

„Eştibătrân,taicăWilliam,aşpunerămas

Căvedereademultţi-aslăbit.

Totuşiţiiînbalansuntiparchiarpenas-

Cetefaceaşaiscusit?”

„Amrăspunsdetreiori.

Detreioriedestul.

Nupretindecăeştiuntipprofund.

Deprostiiletaledejasuntsătul.

Denupleci,îţidauşuturiînfund!”

-Nueaşa,n-aispus-obine,zisedomnulOmidă.

- Asta cam aşa e; şi mie mi se pare că n-am spus-o cum trebuie, zise Alice,necăjită;amîncurcatunelecuvinte.

-Aigreşit-odelaînceputpânălasfârşit,zisecuhotărâredomnulOmidă,dupăcareurmăotăceredecâtevaminute.

DomnulOmidăvorbiceldintâi:

-Şicemărimeţi-arconvenisăai?întrebă.

-A!N-aşvreaomărimeanume,segrăbisărăspundăAlice.Ştiţi,singurul lucrucarenu-miplaceestecătrebuiesămătotschimb.

-Nu,răspunsedomnulOmidă,nuştiu.

Alice tăcu;decândseştia, numai întâlnisepecinevacares-o contrazică într-atât,simţeacăaveasăsepiardăcufirea.

-Eştimulţumităcumărimeatadeacum?întrebăOmidă.

-De…mi-arplăceasăfiuunpicuţmaimare,domnule,dacănuvăecusupărare,ziseAlice.Esteatâtdeneplăcutsăaioînălţimedenumaişaptecentimetri.

-Dincontră,miemisepareoînălţimefoartebună,zisecumâniedomnulOmidă,înălţându-seţeapănîntimpcevorbea(măsuratocmaişaptecentimetri).

-Numaicănusuntobişnuită!zisesmerităbiataAliceşigândi:„Of,cănumaidefiinţerăutăcioasedau!”

- Cu vremea o să te obişnuieşti, zise Omida şi, ducându-şi ciubucul la gură,începuiarsăpufăie.

Dedataaceasta,AliceaşteptărăbdătoarecadomnulOmidăsăvorbeascăprimul.Dupăcâtevaminute,acestaîşitraseciubuculdingură,căscăodatăsaudedouăorişisescutură.Apoisedădujosdepeciupercăşiopornipriniarbă,caoreptilă,rostind:

-Dintr-opartecreştimare,dincealaltătefacimică.

„Dintr-opartece?Şicealaltăpartedince?”seîntrebăAlice,gânditoare.

-Dinciupercă,zisedomnulOmidă,deparcăarfifostîntrebatcuglastare;şi,oclipămaitârziu,dispăru.

Alicerămasecâtvatimppegânduri,privindciupercaşi încercândsă-igăseascăceledouăpărţi;şicumciupercaeracudesăvârşirerotundă,găsiproblemafoartegrea.înceledinurmăîşiîntinsebraţeleînjurulciuperciişirupsecufiecaremânăcâteobucăţicădinmargine.

„Şi acum, care este partea bună?” se întrebă ea în vreme ce încerca, ronţăindbucăţica dinmâna dreaptă; după o clipă, simţi sub bărbie o lovitură puternică:tocmaiselovisecupiciorul.

Speriatăpentruoclipădeneaşteptataschimbare,îşidăduseamacănumaiaveatimpdepierdut,căcisemicşoradinceîncemairepede;începuprinurmaresăînfuleceofărâmădincealaltăbucată;bărbia-ieraatâtdeaproapedepicior,încâtnu mai putea să-şi deschidă gura, într-un târziu, reuşi să înghită bucăţica dinmânastângă.

„Gata,acumpotsă-mimişccapul!”îşispuseAlice,bucuroasă.însă,dupăoclipă,fucuprinsăde teamă,cândbăgădeseamăcănumaierachipsă-şigăseascăumerii; coborându-şi privirea, nu văzu decât un gât de o lungime nemăsuratăcare,caungigantpeduncul,păreaa ieşidintr-ogrămadăde frunzeverzicesegăseasubpicioareleei.

„Cepoatefitoatăaceastăverdeaţă?”seîntrebăAlice.„Şiunde-misuntumerii?Vai!bietelemelemâini,cumse facedenuvăpotzări?” îşiagităbraţele înaer,însănureuşisăproducădecâtunfreamătscurtalfrunzelor.

Şi, cum i se părea că nu va izbuti să-şi atingă capul cumâinile, încercă să-şicoboarecapulpânălaele;fugrozavdeuimităcândobservăcăgâtulsăuputeafirăsucitcuuşurinţăînoricedirecţie,cuuşurinţacucareserăsuceşteunşarpe.

Tocmai reuşise să-şi îndoaie capul spre pământ, realizând un frumos zigzag şidorind să-şi strecoare capul prin frunziş, care nu era altceva decât vârfurilecopacilorpesubcarerătăciseîntimpulneobişnuiteisalepăţaniidemaidevreme,când, deodată, un şuierat ascuţit o făcu să se întoarcă: un porumbel mare serepeziselafaţaei,bătândputernicdinaripi.

-Şarpe!strigăPorumbelul.

-Nusuntşarpe,răspunseAlicesupărată,şimailasă-mă-npace!

-Şarpe,îţirepet!zise,cuglasscăzut,Porumbelul,apoiadăugă,văietându-se:

-Le-amîncercatpetoate,darnimicnumi-afostfolositor!

-Nuştiudesprecevorbeşti,spuseAlice.

- Am căutat printre rădăcinile copacilor, prin tufişuri, prin garduri, continuă el, ne-luând în seamă vorbele Alicei; dar, degeaba! Pe şerpii ăştia nu-i poţimulţumi!

Aliceeradin ce în ce maiuluită, dar segândeacăeste inutil sămaiadaugeceva,pânăcePorumbelulnuvaterminadevorbit.

-Caşicândn-aşaveapecapşiclocitulouălor,spusePorumbelul,trebuiesămămaiţinăşişerpii treazzişinoapte! Zăudac-amînchisochiimăcaroclipăînultimeletreisăptămâni!

-Îmiparerăusăaflucăainecazuri,ziseAlice,începândsăghiceascădespreceeravorba.

- Iată, continuă Porumbelul, aproape strigând, iată că, în momentul în carepusesemochiipecopaculcelmaiînaltdinpădureşitocmaicândmăgândeamcăam scăpat de ei, iată că aceste blestemate târâtoare încep să coboare dinvăzduh.Şarpele!

-Dareunusuntşarpe,ţi-ammaizis,protestăAlice,eusunto…,eusunto…

-Spune!Ceeştitu?zisePorumbelul.îmidauseamacăîncercisăinventeziceva!

- Eu… eu… eu sunt o fetiţă, răspunse, fără prea multă convingere, Alice,amintindu-şitoateschimbărilepecareleînduraseînaceazi.

-Sepreapoate!zise,cuunglasdispreţuitor,Porumbelul.Amvăzutmultefetiţeînviaţamea,darniciunanuaveaunasemeneagât!Nu,nu!Eştiunşarpe,sănu-mispuicănu-iaşa!Bănuiesccăosă-mizicicăn-aimâncatniciodatăunou!

-Ammâncatouă,cusiguranţă,ziseAlice,sincerăcumera;câtdespreouă,copiiin-audecesă-iinvidiezepeşerpi.

-Nutecred,îirăspunsePorumbelul;dardacăceeacespuieadevărat,copiiinusuntdecâtoaltăspeciedeşerpi,asta-itotceamdezis.

EraoideeatâtdenouăpentruAlice,încâtaceastarămasefărăglas,preţdeunminutsaudouă,faptcaredăduocaziaPorumbeluluisăadauge:

-Cauţiouă,ştiufoartebine;şice-mipasămiedacăeştiofetiţăsauunşarpe.

-Mie-mipasătaremult,ziseAlicegrăbită,căcieunucautouă;şi,chiardacăaşcăuta,n-aşvreaouăledumitale;nu-miplaccrude.

- Bine,du-teatunci!zisecuglasposomorâtPorumbelul,aşezându-se încuibulsău.

Aliceseaşezăpevine, înmijloculcopacilor,nu fărăgreutate,căcigâtulsăuseîncurcaprintreramurişi,de fiecaredatăseopreaspreaşi-ldesprinde.Dupăovreme, îşi aduse aminte cămai avea înmână cele două bucăţi de ciupercă şiîncepusămănâncecugrijădintr-una,apoidincealaltă.Bacreştea,basefăceamaimică.Pânălaurmă,reuşisărevinălamărimeaeideodinioară.

Trecuseatâtatimpdecândnumaifuseseastfel,încât,laînceput,sesimţiciudat;dar,dupăcâtevaminute,seobişnuişiîncepusăvorbească:

„Foartebine,opartedinplanulmeuafostrealizată!Câtdenăucitoaresunttoateacestetransformări!Sănuştiiniciodatăceveifaceînclipaurmătoare!Totuşimi-am recăpătat mărimea normală; acum nu mai trebuie decât să pătrund înminunatagrădină.Cumsăfac?măîntreb.”

Şi, spunândaceasta, ajunsedeodată într-un luminiş în caresegăseao căsuţăînaltădeunmetruşidouăzeci:

„Oricine ar locui aici, gândi Alice, nici numă gândesc să-l întâlnesc, aşamarecumsunt:suntsigurăcăarmuridefrică!”

începu din nou să ronţăie din bucăţica de ciupercă pe care o avea în mânadreaptă şi nici nu apucă să se apropie de căsuţă, că deja se făcusemică, denumaidouăzecidecentimetri.

Capitolul6PurcelşiPiper

Deunminut saudouă stătea în faţa casei, întrebându-se ce să facămai întâi;când,deodată,seivi,alergânddinsprepădure,unlacheu(îlconsiderălacheu,dinpricinăcăeraîmbrăcatînlivrea,altminteri,judecânddupăfaţalui,l-arfiluatdreptunpeşte.)

Acestlacheuseapropiedecasăşiciocănitareînuşă.Uşaîifudeschisădecătreunalt lacheu în livrea, cuo faţă rotundăşi ochiimari, cadebroască.Amândoilacheiiaveaupărulpudratşiaranjatînbucleceleacopereautotcapul.Alicenumaiputeadenerăbdaresăaflecesepetrecea;setrasepuţinmai laoparte,înpădure,casătragăcuurechealacevorbesc.întâişiîntâiLacheul-Peştescoaselaiveală,desubbraţ,oscrisoaremare,aproapecâteldemare,pecarei-odăduceluilalt,spunândpeuntonsolemn:

-PentruDucesă.OinvitaţiedinparteaReginei laopartidădecrochet.Lacheul-Broască repetă pe acelaşi ton solemn ca şi Lacheul-Peşte, schimbând un picordineacuvintelor:

-DelaRegină,oinvitaţielaopartidădecrochet.PentruDucesă.

Apoiîşifăcurăunulaltuiacâteoplecăciuneadâncă,şibucleleliseamestecară.

Văzânduna ca aceasta,Alice se prăpădeade râs,motiv pentru care trebui săalerge înapoi, în pădure, pentrua seascunde, de frică săn-oaudăcei doi; şi,cândscoaseiarcapulcasăprivească,Lacheul-Peşteplecase,iarcelălalt,stândpejos,aproapedeuşă,priveaneclintitcerul.

Aliceseapropiecusfialădecasăşibătu.

-Degeababaţi,îispuseLacheul,şiastadindouămotive:înprimulrând,fiindcăeumăgăsescdeaceeaşiparteauşiicaşidumneata;înaldoilearând,deoarececeidinăuntrufacatâtagălăgie,încâtnutepotauzi.

-Atuncivărogsă-mispuneţicumaşputeasăintru?întrebăAlice.

-Armaiavearostsăbaţi,vorbiînainteLacheul,neţinândseamadespuseleei,dacăarfiuşaastaîntrenoi.Depildă,dacăaifidumneataînăuntru,saputeasăbaţişieuaşputeasă-ţideschid,înţelegi?

în vreme ce vorbea se holba întruna la cer, şi Alice gândi că aceasta era, cusiguranţă,cevanepoliticos.

„Da’poatecănueeldevină-n-ofiputândaltfel;areochiiatâtdeapropiaţidecreştetulcapului!Dar,înoricecaz,arputeacelpuţinsă-mirăspundălaîntrebări.”

-Cumsăfacsăintru?repetăea,cuglastare.Lacheulzise:

-Euosăstauaicipânămâine.

Chiar în acea clipă uşa casei se deschise şi zbură prin ea, chiar peste capulLacheului,ofarfuriemare;nu-iatinsedecâtnasulşizburămaideparte,pânăsesparsedeuncopac.

-…saupoatepânăpoimâine,continuăLacheul,peacelaşiton,caşicândnus-arfiîntâmplatnimic.

-Cumsăintru?întrebădinnouAlice,cuglasmaitare.

- Păi, chiar trebuie să intri? întrebă Lacheul. Asta e prima problemă pe care oavemdelămurit,înţelegidumneata?

Astaaşaera,fărăîndoială,numaicăAliceinu-ipreaplăcus-oaudădelael.

- E îngrozitor, bombăni pentru sine, cum te contrazic toate fiinţele astea! Teînnebunesc,nualtceva!

În tot acest timp, Lacheul găsise un bun prilej ca să-şi repete observaţiile deadineauri,cucâtevaînflorituri:

-Euosăstauaicifără-ntrerupere,spuseel,zileîntregi.

-Şieuce-osăfac?întrebăAlice.

-Facicepofteşti,răspunseLacheul,începândsăfluiere.

„Totdegeabavorbesccuel”,îşiziseAlice,„înculmeadisperării:ecompletidiot!”

Apoideschiseuşaşiintră.

Uşadădeadirectîntr-obucătăriemare,plinădefum.înmijloculîncăperii,peunscăunelcutreipicioare,stăteaDucesa,ţinândînbraţeuncopilmic.Bucătăreasa,aplecatădeasupra focului,amesteca într-unceaunmare,carepăreaa fiplincusupă.

„Maimultcasigurapuspreamultpiperînsupă!”îşiziseAlice,printrestrănuturi.

într-adevăr, tot aerul răspândeamirosul de piper. Până şi Ducesa strănuta dincând încând, iarcopilaşulbastrănuta,ba ţipa, fără întrerupere.Singurele fiinţedin bucătărie care nu strănutau erau bucătăreasa şi o pisică mare, ce stăteaîntinsăpevatră,rânjindcugurapânălaurechi.

-Sunteţiatâtdebunăsă-mispuneţi,ziseAlice,sfioasă,căcinuerapreasigurădacă era politicos să vorbească ea prima, de ce rânjeşte astfel pisicadumneavoastră?

-Pentrucă-iopisicădeCheshire,de-aia,ziseDucesa.Porcule!

Ultimelecuvintefurărostitecuatâtaviolenţă,încâtAlicetresări;dar,nudupămulttimp, înţelese că nu ei îi erau adresate, ci copilaşului; prinse din nou curaj şicontinuă:

-NuştiamcăpisiciledeCheshirerânjescfără-ntrerupere,maibinespus,nicinuştiamcăpisicileştiusărânjească.

-Toateştiu,ziseDucesa,şimaitoaterânjesc.

-Nuştiamsăexistevreuna înzestratăcuacestdar,ziseAlice foartecuviincios,bucuroasăcăareuşitsălegeodiscuţiecucineva.

-Tunuştiimulte,maievorbă!răspunseDucesa.Aliceinu-iplăcutonulcucare-ispuseseaceastaşi

gândic-ar fimaibinesăschimbesubiectuldeconversaţie învremeceAlicesestrăduiasăgăseascăaltsubiect,bucătăreasascoaseceaunulcusupăşi,imediatdupăaceea,începusăazvârlecutotce-ipica-nmânăînspreDucesăşicopil;maiîntâicuvătraiul,apoiurmăoploaiedecratiţe,detăvişidefarfurii.

Ducesa,chiarşiatuncicândonimereacâteunobiect,nuseferea,iarcopilulţipaoricumatâtde tare, încâteracuneputinţăsă-ţi dai seamadacăeradinpricinaloviturilorsaunu.

- Ah, te rog, bagă de seamă ce faci! Ah, fii atentă la năsucul lui, strigă Alice,sărinddelaloculeişitremurânddefrică,căciocratiţăneobişnuitdemarezbură

chiarpelângănasulcopilului,încâtfugatasăi-lstrivească.

-Dacăşi-arvedeafiecaredetreabalui,zise,cudeosebităasprime,Ducesa,s-armişcalumeamultmairepede.

-Darastan-arfideniciunfolos,ziseAlice,încântatăcăaprinsprilejuldeaarătaşieaniţelceştie.Gândiţi-vădoar,cums-armaidescurcaziuacunoaptea?Ştiţi,nu-iaşa,căpământularenevoiededouăzecişipatrudeorecasăserăsuceascăînjurulaxeisale.

-Cătotvenivorbaderăsucit,ziseDucesa,răsuciţi-igâtul!

Alicearuncăopriviredeosebit de îngrozită sprebucătăreasă, casăvadădacăare de gând să execute ordinul dat de Ducesă, dar aceasta îşi vedea încontinuaredeamestecatulsupeişipăreacănicinuoascultă.

Alicecutezăastfelsăvorbeascămaideparte:

62

-Douăzecişipatrudeore,dacănugreşesc,saudouăsprezece?Am…

-Ah,cetotmăbaţilacapcuastfeldelucruri!ziseDucesa.Amurâtîntotdeaunacifrele!

Apoiseapucă iarsăadoarmăcopilul, cântându-iun feldecântecde leagănşiscuturându-lputerniclasfârşitulfiecăruivers:

Răsteşte-telabăieţel

Şibate-lcândstrănută,

Căcivreasăte-enervezeel

Cumintea-iprefăcută.

REFREN(cuparticipareabucătăreseişiabebeluşului)

Hau!Hau!Hau!

ÎnvremeceDucesacântaadouastrofă,îşiaruncacopilulînsusşi-lprindeaapoidinzbor.Biatafiinţăţipaatâtdetare,încâtAliceabiaputupricepeultimelecuvintealecântecului.

Eumărăstesclabăieţel

Şi-lbatoricândstrănută–

Prafdepiperinspirăelînjoaca-ine-ntrecută.

REFREN

Hau!Hau!Hau!

-Poftim!Dacăvrei,îlpoţilegănaşituunpic!îiziseDucesaAlicei,zvârlindcopilulspreea.Evremeasămăîmbrac,casămerglaopartidădecrochetlaRegină.

Şiieşiîngrabădinodaie.

Bucătăreasaaruncădupăeacuocratiţă,careînsăabiaoatinse.

Aliceprinsecopilul,nufărăgreutate,căcimititelulaveaoformătareciudată:ţineabraţeleşipicioareleîntinseînlături.

„Parcăarfiosteademare”,gândiAlice.

Când fu luat în braţe,micuţul gâfâia şi se răsucea caun viermişor, încâtAlice,vremedecâtevaminute,abiareuşisănu-lscapepejos.

îndatăce-şidăduseamacumtrebuiesăprocedezepentrua-l ţine(îl împătureaicaşicândaifaceunnod,şiapoiîlapucaideurecheadreaptă^depiciorulstâng,ca să împiedici desfacerea nodului), îl scoase afară. „De nu-l voi lua cumine”,gândiAlice,„îndouăsautreizilevafimort.N-arfiocrimăsălaşipecinevaîntr-unasemenealoc?”

Ultimelecuvintefurărostitecuvocetare, iarbebeluşulîirăspunsecuungrohăit(numaistrănuta,pentrumoment).

-Numaigrohăi,îiziseAlice.Nuaşasevorbeşte.

Copilul grohăi din ce în ce mai tare, iar Alice îi privea cu nelinişte chipul,întrebându-seceeraurât lael.Avea, fără îndoială,nasul învânt,aducândmaimultarâtdecâtanas;pedealtăparte,ochişoriipăreaumaimicidecâtceiaiunuibebeluş;pânăuna-alta,nimicdinînfăţişareaa-cestuianu-ierapeplacAlicei.„Darpoate căeaşaurât din pricinaplânsului”, gândi ea, privindu-l iar în ochi ca săvadădearelacrimi.

„Nu,n-are.Deteveischimbaîntr-unpurceluş,dragulmeu”,îiziseAlice,serioasă,„nuvreausăamde-afacecutine.Bagădeseamă!”

Bietul de el izbucni iar în plâns (sau în grohăit, nu puteai să-ţi dai seama) şiplimbareacontinuăobucatădevremefărăcaAlicesămaiscoatăvreovorbă.

Alice tocmai erape caledea se întreba: „Ce-o sămă fac cuaceastă creaturăcând o s-o duc acasă?”, cândmicuţul începu să grohăie cu atâta putere, încâtAlice,oarecumîngrijorată,îşicoborîprivireaasuprachipuluisău.

Dedataaceasta,sespulberăoriceurmădeîndoială:eraunpurceluşsadea,şiîşidăduseamacăn-aveaniciunrostsă-lpoarteînbraţe.Simţioadevăratăuşurarecândîllăsăjosşi-lvăzualergândîngrabăsprepădure.

„Pemăsurăce-ar fi crescut,ar fi devenituncopil tarehâd,dar, cu toateastea,găsesccă-iunpurceluşdestuldedrăgălaş.”

Tocmai începuse a se gândi la alţi copii de vârsta ei care i-ar fi părut niştepurceluşideosebiţi,întrebându-se:„Măcarde-amşticumsă-ischimbăm…”când,deodată,setreziînfaţaPisiciideCheshire,carestăteacocoţatăîntr-uncopac.

Zărind-opeAlice,Pisicarânjeaîntruna.Aliceogăsidestuldenostimă,daraveaghearele foarte lungi şi nenumăraţi colţi, fapt pentru care se cuvenea să i teadresezicurespect.

-PisicuţodeCheshire…,ziseea,cuoarecareteamăînglas,neştiindcumsăiseadreseze. însă Pisica rânji şi mai tare. „Aşa, văd că-i place”, gândi Alice,continuând:Vrei,terog,să-mispuipecedrums-oapuc,casăpotplecadeaici?

-Depindeundevreisăajungi,răspunsePisica.

-Oriunde,numaisăajungundeva,adăugăAlice,dreptexplicaţie.

-Poţifisigurăcăveiajunge,deveimergedestulăvreme,răspunsePisica.

Alicefunevoităsă-ideadreptate.Cutezădecisă-imaipunăoîntrebare:

-Şicefeldeoamenilocuiescprinpărţileastea?

-înparteaaceea,răspunsePisica,arătândculabadreaptă,locuieşteunPălărier;iar înparteaasta,adăugăea, fluturându-şicealaltă labă, locuieşteun IepuredeMartie.Poţis-oapuciîncepartevrei,oricumamândoisuntnebuni.

-Dareun-ampoftăsămăducprintrenebuni,ziseAlice.

-N-aicesă-ifaci,zisePisica.Aici,toţisuntnebuni.Şieusuntnebună.Şitueştinebună.

-Deundeştiitucăeusuntnebună?întrebăAlice.

-Trebuiesăfii,răspunsePisica,altfelce-aificăutatpeaici?

Alicenufuîndeajunsconvinsăcăastaeraodovadă;totuşicontinuăsăîntrebe:

-Şi,mărog,deundeştiicăeusuntnebună?

-Maiîntâidetoate,câineleenebun?Nue,ziceu.Aşa-i?

-Credcăaşa-i,răspunseAlice.

-Eibine,vorbimaidepartePisica,câinelemârâiecândemâniosşidădincoadăcândebucuros.Pecândeu,mârâicândsuntbucuroasăşidaudincoadăcândsuntmânioasă.Prinurmare,suntnebună.

-Euziccătutorci,nucămârâi,ocontraziseAlice.

-Spune-icumdoreşti,zisePisica.OsăjocişituastăzicrochetcuRegina?

-Aşfiîncântată,răspunseAlice,darn-amfostinvitatăpânăacum.

-Osămăveziacolo,zisePisicaşidispărudinnou.Alicenufuînsăpreamirată,căciîncepuseasedeprindecuciudăţeniile.PecândîncămaiprivealoculundestătusemaidevremePisica,deodatăaceastaseividinnou:

-Ascultă,ces-aîntâmplatcucopilul?Eracâtpe-acisăuitsăte-ntreb.

-S-apreschimbatînpurcel,răspunseAliceliniştită,deparcăivireaacesteiais-arfipărutcutotulfirească.

-Bănuiameu,zisePisica,pierindiar.

Alicestătucâtvatimplapândă,aşteptându-secaPisicasăreapară;darPisicanumaiapăru,aşacă,dupăunminut-două,pornispreloculundeaflasecălocuieşte

IepureledeMartie.

„Pălărieriammaivăzut”,îşiziseea.„Dartotmaiinteresantesă-lvădpeIepureledeMartie;şi,cumacumsuntemabiaînlunamai,s-arputeacaacestasăfiemaipuţinnebundecâtînmartie.”

Pecândîşivorbeaastfel,ridicăochiişiiatăcăPisicasegăseadinnouagăţatădeoramurădecopac.

-Aizispurcelsaucercel?întrebăPisica.

-Amzispurcel,răspunseAlice,şi-aşdorisănumaitotaparişidispariaşabrusc,măameţeşti,purşisimplu!

-Amînţeles,zisePisica,dispărânddedataasta,uşor,uşor,începândcuvârfulcozii şi sfârşind cu rânjetul, care mai continuă o vreme, după ce restul pisiciidispăruse.

„Ciudat!”gândiAlice. „Ammaivăzuteupânăacumpisică fără rânjet,dar rânjetfărăpisică!N-ammaiîntâlnitaşacevadecândmăştiu.”

NumersemultşidădupestecasaIepureluideMartie;îşiînchipuicăastatrebuiesă fie casa lui, de vreme ce hogeagurile se înălţau în formă de urechi, iaracoperişuleratapiţatcublanădeiepure.

Eraocasăatâtdemare,încâtAlicenucutezăsăseapropiedeeaînaintedeafironţăit bucăţicade ciupercăpe careoavea înmâna stângă, ca să creascădevreoşaizecidecentimetri.Chiarşiaşa,seîndreptătemătoaresprecasaIepureluideMartie, spunându-şi: „Dar dacă totuşi e nebun de-a binelea? îmi pare de-adreptulrăucăn-ammersmaiîntâilaPălărier!”

Capitolul7Ceaiulnebunilor

Subuncopac, în faţacasei,era întinsăomasă lacare luauceaiul IepureledeMartieşiPălărierul. întreceidoi, cufundat într-unsomnadânc,stăteaBursucul;ceidoi cumetri îl foloseaudreptpernă, sprijinindu-şi coatelepeel şi vorbindpedeasupracapuluisău.

„Trebuie să fie tare neplăcut pentru Bursuc”, gândi Alice, „dar, din moment cedoarme,bănuiesccănu-lsupără.”

Cutoatecămasaeradestuldemare,eistăteauînghesuiţiîntr-uncolţ.

-Nueloc!Nueloc!strigarăaceştia,deîndatăce-ovăzurăpeAliceapropiindu-se.

-E locdestul! răspunseAlice indignatăşi seaşeză într-un fotoliumare,aflat lacelălaltcapătalmesei.

-Doreştiunpicdevin?oîntrebăîngăduitorIepureledeMartie.

Alice îşi aruncă privirea asupramesei, dar nu zări nimic altceva de băut decâtceai.

-Nuvădnicistropdevin,ziseea.

-Nicin-avemmăcar,spuseIepureledeMartie.

- în acest caz, nu-i prea frumos din partea dumitale să-mi oferi ceva ce nu ai,spuseAlicemânioasă.

-Dinparteadumitalenupreaefrumossăteaşeziaicifărăsăfiipoftită,răspunseIepureledeMartie.

-N-amştiutcăasta-imasadumitale,spuseAlice.Epusăpentrumaimultdetreipersoane.

-Decenu-ţitaipărul,nucrezică-iprealung?zisePălărierul.

Acesteafurăprimelecuvintepecareileadresă;pânăînacelmomentnufăcusealtcevadecâtsăseuitelaeacuodeosebităcuriozitate.

-Dar dumneata de ce faci observaţii nepoliticoase, spuseAlice, cu o oarecareduritate.Săştiicănu-ifrumos!

Laauzulacestorvorbe,Pălărierulîşiholbăochii,mulţumindu-sedoarsăîntrebe:

-Care-iasemănareadintreuncorbşiomasădescris?

„Foartebine,prinurmareosăneamuzămniţeluş!”îşiziseîngânduleiAlice.„Măbucurcăauînceputsăspunăghicitori.”Apoiadăugăcuglastare:

-Credcăosăpotghiciasta.

-Vreisăspuicătugândeştic-aiputeagăsirăspunslaîntrebare,ziseIepureledeMartie.

-întocmai,răspunseAlice.

-înacestcaz,continuăIepureledeMartie,trebuiesănespuicegândeşti.

-Spunceeacegândesc,segrăbisărăspundăAlice,saucelpuţin,gândescceeacespun,etotuna,nu-iaşa?

-Nu-itotuna,spusePălărierul,dacăarfitotuna,arînsemnacă:„Vădcemănânc”etotunacu:„Mănânccevăd!”

- Arînsemna,întări IepureledeMartie, că:„îmiplacecegăsesc”etotunacu:„Găsescce-miplace!”

- Ar însemna, adăugă Bursucul, care părea a vorbi în somn, că: „Respir cânddorm”etotunacu:„Dormcândrespir”!

-Latineetotuna,zisePălărierul.

Aici discuţia se întrerupse. Vreme de unminut, tăcurămâlc cu toţii, în timp ce

Alicesestrăduiasă-şiaducăamintetotceştiadesprecorbişimesedescris-şinu-şiaminteacineştiece.

PrimulcarepusecapăttăceriifuPălărierul:

- În ce zi a lunii ne aflăm? întrebă, întorcându-se către Alice; îşi scoase dinbuzunarceasorniculşiîlprivea

cuunaernecăjit,scuturându-lşiducându-ldincândîncândlaureche.

Alicestătuoclipăsăsegândească,apoirăspunse:

-Înapatra.

-Ecudouăzileînurmă!oftăPălărierul.Ţi-amziseusănu-lungicuunt,adăugăacesta,săgetându-lcuprivireapeIepure.

-Eraununtdeceamaibunăcalitate,seapărăumilIepureledeMartie.

-Da,darodatăcuuntul,orfiintratînelşicâtevafirimituridepâine.Nutrebuiasăungiroţilecucuţituldepâine.

Iepurele de Martie luă ceasul şi-l privi cu un aer posomorât; apoi îl înmuie înceaşcacuceai;negăsindaltcevamaibundespus, reluăceeacespusesemaiînainte:

- Era, într-adevăr, un unt de ceamai bună calitate. în tot acest răstimp, Alice,oarecumcurioasă,seuita

pesteumărulluisăvadăcefacecuceasul.

-Ceceasnostim!remarcăea.Aratăziualunii,darn-aratăora!

-Dece-ararătaora?mormăiPălărierul.Deparcăceasuldumitalearatăanul?

-Bineînţelescănu,răspunseAlice,fărăurmădeşovăială,darastapentrucăstăaşademultînacelaşian.

-Lafelseîntâmplăşicualmeu,spusePălărierul.Alicerămasecompletuluită.

Observaţia Pălărierului îi părea lipsită de noimă şi, cu toate acestea, vorbiseenglezeşte,înlimbaei.

-Nupreapricep,spuseeacâtputudepoliticos.

-Bursuculaadormitdinnou,spusePălărierul,vărsândunpicdeceaifierbintepeboticulacestuia.

Bursucul,enervat,scuturădincapşispuse,fărăadeschideochii:

-Bineînţeles,bineînţeles,tocmaiastaerasăspunşieu.

-Aireuşitsăaflirăspunsullaghicitoare?întrebăPălărierul,întorcându-sedinnouspreAlice.

-Nu,n-amreuşit.Mălaspăgubaşă,răspunseAlice.Care-irăspunsul?

-Habarn-am!mărturisiPălărierul.

-Euniciatât!recunoscuIepureledeMartie.Aliceoftăplictisită.

- Cred, ziseea, căar trebui săaveţi şi altcevamai bunde făcut, decât să văirosiţitimpulcughicitorilacarenuexistărăspuns.

-DacăaicunoaşteTimpul,aşacumîlcunosceu,spusePălărierul,n-aimaivorbidespreelcadespreunlucru.Timpuleofiinţă.

-Nuînţelegmainimic,ziseAlice.

-Efirescsănuînţelegi!făcuPălărierul,clătinânddincap,cuunaerdispreţuitor.Punprinsoarecănicimăcarnui-aivorbitvreodată!

-Sepreapoate,răspunseAlice,cuprudenţă.Darlalecţiademuzicăamînvăţatsăbattimpul.

- Aha! zise Pălărierul, acum pricep. Timpului nu-i place să fie bătut precumanimalele.Vezi,dacănul-aisupăraşidacăaţifiprietenibuni,arpuneceasullaceorăpofteştitu.Depildă:săzicemcă-ioranouădimineaţa,cândtrebuiesăteapuci de lecţii, nu ai decât să-i spui Timpului ceea ce doreşti, iar el va învârticeasulîntr-oclipită,pânălaunuşijumătate.Şi-gata!Asositoraprânzului.

-Aşvreaeusăfieaşa!şoptipentrusineIepureledeMartie.

-Arfiextraordinar,cusiguranţă,ziseAlice,gânditoare,însă,vezitu,atuncinumi-arfiîncăfoame.

-Laînceput,poatecănu,zisePălărierul;darn-aidecâtsăţiiceasulînloc,launuşijumătate,câtpofteşti.

-Aşafacidumneata?întrebăAlice.

Pălărieruldădudincap,amărât,însemndenegare.

-Eunupot!răspunse.Ne-amcertatastăprimăvară,prinmartie,chiarînaintedea înnebuni dumnealui de colo (şi-l arătă cu linguriţa de ceai pe Iepuraşul deMartie). Era lamarele concert dat de către Regina de Cupă, iar eu trebuia săcânt:

Străluceşte,liliac,

Oarecumîţifacipeplac?

-Bănuiesccăştiicântecul,nu-iaşa?

-Parcăl-aşcunoaşte,răspunseAlice.

-Maideparteştiicume,continuăPălărierul:

„Zboritupestelumeatoată–

Tavă-nceruriaruncată.

Străluceşte—”

Aici Bursucul tresări şi începu să cânte: „Străluceşte, străluceşte, străluceşte,

străluceşte”şi totaşamereu, încât furănevoiţisă-lciupeascăpentrua-l facesătacă.

- Ei, nici n-apucasem să sfârşesc primul vers, continuăPălărierul, căRegina asărit în sus ca friptă şi s-a pus pe ţipat: „Ucigaşul! A venit aici să-şi omoareTimpul!Să-ifietăiatcapul!”

-Câtăcruzime!Eînfiorător!exclamăAlice.

-Şideatunci,continuăPălărierulcuglasnecăjit,Timpuls-asupăratpemineşinuechipsămămaiîmpaccuel!Acumeîntrunaoraşase.

Aliceiîivenioideestraşnică:

-Ăsta-imotivulpentrucaresuntatâteaceştişifarfurioarepemasă?întrebăea.

-Fireşte!oftăPălărierul,fiindcăemereuoraceaiuluişin-avemtimpsăstrângemmasa.

-Şiatuncibănuiesccăvămutaţi,fără-ntrerupere,delaomasălaalta,nu-iaşa?întrebăAlice.

-Aşae,pemăsurăcelefolosim,spusePălărierul.

-Darce-osăseîntâmplecândosăajungeţidinnoulaprimaceaşcă?cutezăsăîntrebeAlice.

- Maibine-amschimbasubiectul,zise IepureledeMartie,căscând.Amînceputsămăplictisesc.Propuncatânăradomnişoarăsănespunăopoveste.

-Mi-eteamăcănuştiuniciuna,spuseAlice,pecareideean-oatrăgeasubniciunchip.

-Atunci,săpovesteascăBursucul!strigarăceilalţidoi.

-Hai,Bursucule,trezeşte-te!Şi-lciupirădinambelepărţi.Bursuculdeschiseîncetochii.

-Nudormeam,ziseel,cuglasslabşirăguşit;amauzittotce-aţidiscutat.

-Spune-neopoveste!ziseporuncitorIepureledeMartie.

-Da,da,spune-neopoveste!insistăşiAlice.

-Şispune-oiute,adăugăPălărierul,căaltfelaisăadormipân-otermini.

-„Aufostodatătreisurori”,începuBursucul,cumaregrabă;„senumeauLizica,LuciaşiTilica;şitrăiauînadânculuneifântâni…”

-Cucesehrăneau?întrebăAlice,caredădeaomareimportanţălatotceeaceeralegatdemâncareşibăutură.

-Sehrăneaucumelasă,răspunseBursucul,dupăcâtevaclipedegândire.

-Dacăs-arfihrănitcuaşaceva,s-arfiîmbolnăvit!

-Cusiguranţă,eraubolnave,chiarfoartebolnave!răspunseBursucul.

Aliceîncercăsă-şiînchipuiecumarfiacestfeldeviaţă,darerapreagreu,aşacăpreferăsămaiîntrebe:

-Dardecetrăiauîntr-ofântână?

-Maiiapuţinceai,propuseînţepatIepureledeMartie,adresându-seAlicei.

-Adicăcumsămai iau!ziseea,cuunaertare jignit.Cădoarpânăacumn-amluatnimic!

-Aşînţelegesătemiridacăţi-arfispussăieimaipuţincanimic,zisePălărierul,darmaimultcanimicefoarteuşorsăiei,nu-iaşa?

-Nuţi-acerutnimenipărerea,ziseAlice.

- Da! Cine face acum observaţii nepoliticoase? întrebă Pălărierul, cu un aertriumfător.

Alice nu prea ştiu ce sămai răspundă, aşa că bău puţin ceai şimancă puţinăpâinecuunt,apoiseîntoarsecătreBursucelşirepetăîntrebarea:

-Decetrăiauînfântână?

Bursucelulstătucâtevaclipesăsegândească,apoizise:

-Eraofântânădemelasă.

-Aşacevanuexistă!ziseAlice,foartesupărată.Eragatasămaiadaugeceva,darPălărierulşi

IepureledeMartiefăceau:„Şt!şt!”,iarBursuculspuseîmbufnat:

-Dacănupoţisăfiipoliticoasă,atuncispunetumaidepartepovestea!

-Nu,terog,spunemaideparte!ziseAlicefoartesmerită.N-osătemaiopresc.Poatecăîntr-adevărexistăvreuna.

-Una!Ha!făcuBursuculşimaienervat.Totuşiîşicontinuăpovestea:Şiaşacumziceam:„celetreifetiţetrăiauînadânculfântânii…şitoatăziuanufăceaualtcevadecâtexerciţiidedesen…”

-Cedesenau?întrebăAlice,uitându-şidepromisiuneafăcută.

- Melasă, răspunse Bursucul, fără a mai lua în seamă de data aceastaîntrerupereaAlicei.

-Vreauoceaşcăcurată,zisePălărierul.Sănemutămcutoţiiînaltloc,unpicmaiîncolo!

Şi, zicândaşa,seşimutarăpe loculurmător, iarBursuculprocedăexact la fel.IepureledeMartieluăloculBursucului, iarAlice,vrând-nevrând,trebuisăocupeloculIepureluinebun.

Pălărierulfusingurulcareprofitădepeurmaacesteimutări;Aliceînsăsealesesecu un loc mult mai neplăcut decât cel de dinainte, fiindcă Iepurele de Martietocmaicerăsturnasedinneatenţiecanadelapteînfarfurie.

Cubăgaredeseamă,canucumvasă-lsuperedinnoupeBursuc,Aliceîntrebă:

-Darnupricep.Cumputeauscoatemelasacas-odeseneze?

- Din moment ce poţi scoate apa dintr-o fântână, cum să nu poţi scoate şimelasa,isteaţo?zisePălărierul.

Alicetrecucuvedereaobservaţiaacestuiaşiseapucăiarsă-lîntrebepeBursuc:

-Bine,darn-aispuscăerauînăuntru?Bursuculrăspunseapăsat:

-Amspuscăerauînfântânademelasă;şi,cătreceilalţi:Vedeţi,nu-midăpace!

Alice, un pic încurcată, ascultă câtva timp povestea Bursucului, fără să-l maiîntrerupă.

- Făceau exerciţii de desen, reluă Bursucul, căscând şi ştergându-se la ochi,fiindcă-lprinsesedejasomnul,şidesenautotsoiulde lucruri…totce începeculiteraM…

-DecenumaiceîncepeculiteraM?întrebăAlicetarecurioasă.

-Decenu?răspunseIepureledeMartie.Alicetăcumâlc.

Bursucul îşi închisese deja ochii şi începuse să moţăie; dar, de îndată cePălărierulîlciupi,acestasetrezibrusc,scoţândunţipătplângăreţşicontinuă:

-…ce începe cu M, de pildă: mica, marea, memoria, multitudinea - ştii că sespuneuneori, „multdintr-omultitudine”?Daraivăzutvreodatăundesencarereprezintăomultitudine?

-Ladreptvorbind,mărturisiAlice,caren-aveaniciceamaivagăideedesprecevorbeaBursucul,nucred…

-Înacestcaz,maibinetacidingură!zisePălărierul.

Alice nu mai putea îndura atâta obrăznicie: foarte plictisită, se ridică şi plecă.Bursucul adormi de îndată, iar ceilalţi nici măcar nu dădură vreun fel deimportanţăplecăriiei,deşieaîntorsesecapuldecâtevaori,nădăjduindcăovorchemaînapoi.Ultimaoarăcândîivăzu,aceştiaîncercausă-lbagepeBursucîntr-unceainic.

„N-am să mă mai întorc aici nici moartă!” îşi zise Alice, în vreme ce mergeatemătoare prin pădure. „De când m-am născut, n-am mai luat ceaiul cu aşanebuni!”

Şi, tot vorbind aşa, zări un copac, care avea o uşă ce ducea înăuntrul lui.„Astachiarcă-iciudat!”gândiea.„Darcenu-iciudatazi?Credcăaşfacemaibinesăintrudeîndată”.Şiaşaşifăcu.

Ajunsedinnouînsalamare,lângămăsuţadecleştar.

„De data asta, ar trebui să reuşesc” îşi zise ea, şi înhaţă cheiţa de aur, ca săpoatădescuiacuajutoruleiuşacareduceaspregrădină.Apoiîncepusăronţăiebucăţica din ciupercă, pe care o mai păstrase în buzunar, până ce ajunse de

numaitreizecidecentimetri;străbătucoridorul,prinmijloculrăzoarelordeflori,deculoristrălucitoareşitrecupelângăproaspetelefântâni.

Capitolul8TerenuldecrochetalReginei

Aproapedeintrareaîngrădinăseînălţaunarbuststufosdetrandafiri; trandafiriieraualbi, dar trei grădinarimunceaudezorpentrua-i vopsi în roşu.Alicei i sepărutarestraniepreocupareaacestoraşiseapropiesăvadămaiculuare-amintecefăceau.

Îndată ce ajunse lângă grădinari, îl auzi pe unul din ei spunând:

-Fiiatent,Cinci!Numămaistropicuvopsea!

-Nu-ivinamea,răspunseCinci,morocănos.Şaptem-alovitpestecot.

Şapteridicăochiişispuse:

-Frumosdinparteata,Cinci!Dămereuvinapealţii!

-Tumaibinesătaci!spuseCinci.Ieriamauzit-opeReginăspunândc-aimeritasăţisetaiecapul.

-Darce-afăcut?întrebăcelcarevorbiseîntâi.

-Astanutepriveşte,Doi!îlrepeziŞapte.

-Ba îlpriveşte!ziseCinci.Şi-osă-ispun: i-aadusbucătăresei în locdeceapă,cepedelalele.

Şaptearuncăpensulajosşistrigă:

-Aşanedreptatemairar!

Darchiaratunci,dinîntâmplare,dăducuochiideAlice,carestăteaşi-iobserva.în clipa aceea se opri; ceilalţi se întoarseră şi o văzură şi ei; şi toţi îi făcură oplecăciuneadâncă.

-Vreţisăfiţiaşadebunişisă-mispuneţidecevopsiţitrandafirii?întrebăAlice,cuoarecaresfială.

CincişiŞaptenuziserănimic,ciprivirăspreDoi.Doiîncepu,cuglasscăzut,decaşicumi-arfifostteamăsănu-lvadăcineva:

-Ştiţi,domnişoară,defaptînloculăstatrebuiasăfieotufădetrandafiriroşii,iarnoi,dingreşeală,amsădituntrandafiralbşi,dacădescoperăReginaboroboaţa,punesănise taiecapul.Aşacăîncercămsăfacemşinoiceputem, înaintesăvinădânsa.

ChiaratunciCinci, care îşi plimba încetprivirilepringrădină,exclamă: „Regina!Regina!”şi, într-oclipă,cei treigrădinarisearuncarăcufaţa lapământ.Seauzitropotdepaşi;seapropiaalaiulReginei.Aliceîntoarsecapul,foartecurioasăsăovadă.

În fruntea alaiului păşeau zece oşteni, purtând halebarde18 în formă de trefle;aveau aceeaşi înfăţişare ca şi cei trei grădinari: lunguieţi şi turtiţi, iarmâinile şipicioareleleţineauîntinsesprecelepatrucolţuri.

Urmară zece curteni; în locdediamantepurtau, presăratepeste tot veşmântul,carouri.Caşioştenii,treceaudoicâtedoi.

Dupăeiveneaucopiiiperechiiregale;erauzecelanumărşidrăguţiideeiţopăiauvoioşi, ţinându-se de mână doi câte doi; toţi erau împodobiţi cu inimi. Urmauoaspeţii; cei mai mulţi dintre ei erau regi şi regine. Printre dânşii, Alice îlrecunoscu pe Iepurele Alb; era plin de neastâmpăr, vorbea pripit şi zâmbea laoricesespunea.Trecupelângăeafărăs-oobserve.

ÎnurmaacestoraveneaValetuldeCupă,purtândcoroanaregeluipeopernădecatifeapurpurie.

TotacestmăreţalaifuîncheiatdeRegeleşiReginadeCupă,împodobiţidesuspânăjoscuinimi.

Alice se întreba dacă nu cumva s-ar cuveni să stea şi ea cu faţa la pământ,precum cei trei grădinari, dar nu-şi amintea să fi auzit că acest lucru ar fiobligatoriucândasiştilaoparadă.„Şi-apoi”,îşiziseea,„lacefolostoatăparada,dacălumeatrebuiesăsteacufaţalapământşisăn-ovadă?”

Aşacărămaseundesegăseaşiaşteptă..

Cândalaiul trecuprin faţaAlicei, cu toţii seoprirăşi seuitară laea, iarReginaîntrebăcuasprime:

-Astacinee?

PeValetuldeCupăîl întrebase,darel,dreptrăspuns,făcudoaroplecăciuneşizâmbi.

-Neghiobule!spuseRegina,dândarţăgoscapulpespate;apoiseîntoarsecătreAlice:Cumtenumeşti,fetiţo?

-MănumescAlice,cuvoiaMajestăţiiVoastre!răspunsefoartepoliticoasăfetiţa;apoiadăugă,capentrusine:„Zău,aceştioameninusuntdecâtniştecărţidejoc.N-aredecesă-mifieteamădeei!”

-Şicinesuntceidoi?întrebăRegina,arătândcudegetulspreceitreigrădinaricare stăteau nemişcaţi în jurul tufei de trandafiri; căci, din pricina faptului căstăteaucufaţalapământ,şiavândpespateaceleaşiînsemnealecărţilordejoc,eanu-şiputeadaseamadacăeraugrădinarii,soldaţii,curteniisauchiarpropriiisăicopii.

-Deundevreţisăştiueu?răspunseAlice,eaînsăşisurprinsădeîndrăznealacucareiseadresaseReginei.Nuetreabamea.

Regina se făcu roşie de mânie. După ce-i aruncă fetiţei o privire aproapeucigătoare,asemeneapriviriiunuianimalsălbatic,începusăurle:

-Săisetaiecapul!Săisetaie…

-Prostii!spuse,cuglastareşihotărât,Alice,iarReginaamuţi.

Regeleîşipusemânapeumărulsoţieisale,spunându-icublândeţe:

-Nu-idecâtocopilă,dragamea!

Reginaîiîntoarsespatelecumânieşi-iporunciValetului:

-întoarce-icufaţaînsus!

Valetul,foartedelicat,îiîntoarsepeceitreicuvârfulpiciorului.

-Ridicaţi-vă!ţipăReginacuglasascuţit.

Cei trei grădinari săriră în picioare într-o clipită şi începură a face plecăciuniRegelui,Reginei,prinţişorilorşituturorcelordefaţă.

- Isprăviţi odată! urlă Regina. M-aţi ameţit! Apoi, îndreptându-se spre tufa detrandafiri:Cefaceţiaici?

-CuvoiaMajestăţiiVoastre,sebâlbâiDoi,foartesmerit,punândungenunchilapământ,încercămsă…

-Lasă,c-amînţeleseu!tunăRegina(întretimpseuitasedeaproapelatrandafiri).Tăiaţi-lecapul!

Şi alaiul se urni din loc, rămânând în urmă doar trei oşteni, pentru a executaporunca Reginei. Nefericiţii grădinari alergară către Alice, nădăjduind că-i vascăpa.

-N-osăvisetaiecapul!îiliniştiAliceşi-ibăgăpetoţitreiîntr-unghivecimaredefloripecareîlgăsilaîndemână.

Ceitreioşteniumblarăoclipădecolo-colo,uitându-sedupăvinovaţiicetrebuiauexecutaţi,apoioluarălapiciorşisealăturarăfoarteliniştiţiconvoiului.

-Le-aucăzutcapetele?zbierăRegina.

- Precum aţi poruncit, Majestate! Li s-au tăiat capetele! strigară oştenii dreptrăspuns.

-Foartebine!răcniRegina.Ştiisăjocicrochet?

-Ştiu!răcniAlice.

-Atunci,haide!zbierăRegina, iarAlicesealăturăconvoiului, foartecurioasă înlegăturăcuceaveasăurmeze.

-Cezi…cezifrumoasă-iazi!rostiunglassfioslângăea.

Cândseuită,văzucămergealăturideIepureleAlb,careîicercetapefurişfaţa,cuprivirineliniştite.

-Foartefrumoasă!răspunseAlice.Ducesaundee?

-Şşt!Şst! făcu IepuraşulAlb, înşoaptăpripită,uitându-se îngrijorat înurma lui.Apoi se înălţă în vârful picioarelor şi-i şopti Alicei la ureche: „E condamnată lamoarte!”

-Ce-afăcut?ziseAlice.

-Aispus„Cepăcat!”?întrebăIepureleAlb.

-Aş!ziseAlice.Nucredcăedelocpăcat.Amîntrebatce-afăcut.

-I-atrasopalmăReginei,şuşotiIepurele.Aliceiîiscăpăunhohotderâs.

-Vai,taci!oopriIepurele,temător.Osăte-audăRegina!Ştiicums-aîntâmplat?DucesaavenitcamtârziuşiReginai-aspus…

-Treceţilalocurilevoastre!tunăReginaşitoţiîncepurăsăalergecareîncotro,împiedicându-seunuldealtul.

Totuşi,dupăunminut-două,fiecareîşiocupaseloculşiîncepurăsăjoace.

Alicesegândicănumaivăzuseniciodatăunterendecrochetatâtdeciudat.Eraformatdoardingropişidinmovilite;bileleerauniştearicivii, iarciocaneleniştepăsăriflamingo;câtdespreportiţe,eleerauformatedinsoldaţiîndoiţidemijlocşiproptiţiînmâini.

Celmaigreu îi fu la începutAliceisă-şimânuiască flamingoul: reuşisă-lprindădestul de bine la subsuoară, cu picioarele atârnându-i în jos, dar, de obicei,tocmaicândizbuteasă-iîndreptefrumosgâtulşisepregăteasăloveascăariciulcu capul păsării, aceasta se răsucea înapoi şi o privea cu o expresie atât denedumerită, încât Alice nu se putea abţine să nu izbucnească în râs; iar cândreuşeasă-i împingăcapul în josşisepregăteasăînceapădinnou,constatacuciudăcăariciulsedesfăcuseşierapepunctulde-aolualasănătoasa.Maimultdecâtatât:chiaracoloundedoreaşieasă trimităariciul,apăreacâteogroapăsau câte o ridicătură de pământ; soldaţii-portiţă se fâţâiaumereu de colo pânăcolo, pentru a ocupa alte zone de pe teren, iar fiecare jucător făcea ce-i tăiacapul,neaşteptândsă-ivinărândulşicertându-sepearicicuceilalţiparteneridejoc.Aliceajunseîncurândlaconcluziacăeraunjocmultpreagreupentruea.

Văzândunacaaceasta,Reginaseînfurieşiîncepusăstrăbatăterenuldelauncapătlaaltul,urlândcâtoţineagura:„Tăiaţi-icapulăstuia!Tăiaţi-icapulceluilalt!”Aliceiîncepusăisefacăfrică;într-adevăr,nusecertaseîncăcuRegina,darseputeaaşteptalaacestlucruoricând.„Şiatunci”,seîntrebăea,„cesevaalegedemine?Suntnebuni,cumanialordeatăiacapeteleoamenilor!Ceeacemămirăcelmaitareestecăsuntîncăvii!”

Tocmaiceseapucasesăcautecuprivireaunlocprincaresăsestrecoareşisăfugă, fără ca cineva s-o zărească, când văzu în văzduh o ciudată arătare; la

începuto cuprinsenedumerireadar,de îndatăceprivi cumaimultăatenţie, îşidăduseamacăeraunrânjetşi îşispuse: „EstePisicadeCheshire!Acumosăamcucinesăstaudevorbă!”

-Cemai faci?o întrebăPisica,de îndatăce îi apărudestulăgurăcasăpoatăvorbi.

Alicemaiaşteptăunpic,pânăceîiapărurăşiochiişiapoidădudincap.„N-areniciunrostsăvorbesccuea”,îşizise,„pânăcenu-iaparşiurechile-saumăcaruna din ele. „în minutul următor i se ivi tot capul şi atunci Alice îşi puse josflamingoul şi începusă-ipovesteascăPisicii despre joc, încântatăcă, însfârşit,existacinevacares-oasculte.Pisicapăreasăsefigânditcăîşiarătaseopartesuficientdemaredincorp,căcirestulcorpuluinu-şimaifăcuapariţia.

-Nucredcăoameniiăştiajoacăcinstit,începuAlicedestuldesupărată;seceartăcu toţii într-unmodînfiorător,denicinu temaipoţiauzivorbind;nuparsăaibănişteregulidejoc,sau,celpuţin,dacăexistăacestereguli,nimeninuţinecontdeele.Depildă,portiţapesubcaretrebuiesătrecbilasemutăîncapătulcelălaltalterenuluisau,adineauri,arfitrebuitsălovescariciulReginei,numaicăacestaaluat-olafugăcândl-avăzutpe-almeuvenind.

-CumţisepareRegina?întrebăîncetPisica.

-Nupots-osuport!răspunseAlice.Eatâtde…

ÎnaceaclipăvăzucăReginaerachiarînspateleeişioasculta,aşacăpreferăsăcontinue altfel decât începuse:… de pricepută la jocul de crochet, încât suntconvinsăcăvacâştigaşi nici nupreamaimerită să-ţi pierzi vremeasă terminijocul.

Reginatrecumaideparte,zâmbind.

-Cucinevorbeşti?întrebăRegele,apropiindu-sedeAliceşiuitându-securioslacapulPisicii.

- Cu o prietenă, o Pisică de Cheshire, răspunse Alice. Daţi-mi voie să v-oprezint.

-Nu-miplacedeloccumarată!răspunseRegele;întotcazul,poatesă-misărutemâna,dacăvrea.

-Prefersăn-ofac,zisePisica.

-Nufiobraznicăcumineşinu-miaruncaprivireaasta,ziseRegele,ascunzându-seînspateleAlicei.

-OricePisică sepoateuita la unRege, ziseAlice.Amcitit astaundeva, într-ocarte,darnu-miaducbineaminteîncare.

-Ei,bine/trebuie luatădeaici,zise foartehotărâtRegeleşistrigăcătreRegină,care tocmai trecea pe acolo: Draga mea! aş vrea să dai poruncă ca aceastăPisicăsăfieluatădeaici!

Toate problemeleReginei,maimari saumaimici, nu puteau fi rezolvate decâtîntr-unsingurfel.

-Tăiaţi-icapul!strigăea,fărăsăpriveascămăcarsprePisică.

-Voiaducechiareucălăul!spusenerăbdătorRegeleşiseîndepărtăîngrabă.

Alicesegândicăarputeasăse întoarcăsăvadăcummaimerge jocul,căcioauzea pe Regină strigând înfuriată. O auzise deja condamnând la moarte treijucători pentru că-şi pierduseră rândul şi nu-i plăcea deloc cum se desfăşuraulucrurile; jocul eraaşade încurcat, încât n-aveanici ceamai vagă ideedacă îiveneasaunurândul.Aşacăplecăîncăutareaariciuluisău.

îl găsi bătându-se cu un alt arici şi asta i se păru Alicei ceamai bună ocaziepentrua-llovipeunuldecelălalt;singuraproblemăeracăflamingouleiajunseseîncelălaltcapătalgrădinii,deundesechinuiasăzboareîntr-uncopac.

Pânăsă-şiprindădinnou flamingoul şi să-l aducă înapoi, luptase încheiaseşiamândoi aricii pieriseră; „dar, oricum nu mai are importanţă”, gândi Alice, „devreme ce toate portiţele au plecat.” Prin urmare, prinse bine flamingoul lasubsuoară,casăn-omaiiaiarlafugăşisedusesăsteadevorbăcuprietenasa.

CândajunseîndreptulPisiciideCheshire,văzucăaceastaeraînconjuratădeomulţimedestuldemare:călăul,RegeleşiRegina,careerauînplinăceartăşi

vorbeautoţideodată,pecândceilalţităceau,cuunaertarestânjenit.

De îndatăceapăruAlice,grupulcertăreţo rugăsă le fiearbitru,pentruapunecapătneînţelegerii; fiecareseapucăsă-şiprezintepunctuldevedere.Dar,cumvorbeautoţiînacelaşitimp,Aliceiîifuimposibilsăpriceapăexactcespuneau.

Călăulsusţineacutăriecănupoţităiauncapdacănuexistăşiuntrupdepecaresă-lretezi;cănumaifăcuseniciodatăaşacevaşicănicin-aveadegândsăseapucedeaceastalabătrâneţe.

Regeleconsideracăoricecappoate fi retezatşică tocmaicălăulnu trebuiasăîndrugeastfeldeprostii.

Regina însăameninţacă,denuseva facenimicpentruasegăsiosoluţie,vapune ca toată lumea să fie executată. (Acestea fuseseră cuvintele careîntunecaserăchipurilecelorprezenţi.)

Alicenugăsialtcevamaibundespusdecât:

-EPisicaDucesei;maibineaţimergesă-icereţieipărerea.

-Ducesaelaînchisoare,îiziseReginacălăului.Călăulplecăiutecaosăgeată,s-oaducăpeDucesă,înclipaîncareacestaseîndepărtă,capulPisicii

începusădisparăşi,cândacestareveni împreunăcuDucesa,Pisicapierisecudesăvârşire.

Regele şi călăul începură să alerge încoace şi încolo, în vreme ce jucătorii se

duserăsă-şireiapartidaîntreruptă.

Capitolul9PovesteaFalseiBroaşteŢestoase

-Nicinu-ţiînchipuicâtmăbucursăterevăd,micuţameadragă!spuseDucesa,luând-odrăgăstosdebraţpeAliceşipornindcuealaplimbare.

Aliceeratarebucuroasăcăovedeîntr-odispoziţieatâtdeplăcută;gândiînsineaei că poate numai din pricina piperului fusese atât de sălbatică la prima lorîntâlnire,înbucătărie.

„CândvoifieuDucesă”,îşispuse(fărăpreamultăconvingere),„înbucătăriameanicin-osăexistepiper.Supaefoartegustoasăşifără.Poatecăpiperulîifacepeoameni atât de iuţi la mânie”, gândi mai departe, încântată că descoperise oregulănouă, „iaroţetul îi faceacri,muşeţelul,amari şi…bomboanele,dulciurilede tot felul îi fac pe copii să fie blânzi şi buni. Ce bine ar fi să ştie asta toatălumea;desigurcăatuncin-armaificeimariaşadezgârciţicudulciurile.”

între timp uitase de Ducesă şi tresări foarte speriată când îi auzi glasul foarteaproapedeurecheaei.

-Tegândeştilaceva,dragameaşidincauzaastaaiuitatsămaivorbeşti.Nupotsă-ţi spun imediat care-i morala acestui lucru, dar o să-mi aduc amintenumaidecât.

-Poaten-areniciomorală,îndrăzniAlicesăîşideacupărerea.

-Da’deunde,da’deunde,fetiţo!ziseDucesa.Oricepelumeareomorală,însătrebuiesăştiis-ogăseşti.

Vorbindastfel,sevârîşimaiaproapedeAlice.

Feteinu-iplăceadelocs-osimtăatâtdeaproape;maiîntâi,fiindcăDucesaeraopocitanie,şiapoifiindcăeraexactatâtdeînaltă,încâtsă-şipropteascăbărbiadeumărulei; şiAlicegăseacăeobărbie foarteascuţităşi incomodă.Totuşi, cumnu-iplăceasăfienepoliticoasă,răbdacâtputea.

-Joculmergecevamaibineacuma,spuse,casăîntreţinăniţelconversaţia.

- Aşa e, zise Ducesa, şi morala acestui lucru este: „O, doar dragostea, doardragosteapune-nmişcarelumea!”

-Cinevaaspus,şuşotiAlice,călumeasemişcămaibinecândîşivedefiecaredetreabalui.

-A,fireşte!Ecamacelaşilucru,ziseDucesa,lovindcubărbia-imicuţăşiascuţităumărulAlicei,pecândadăuga:Şimoralaacestuilucrueste:„Aigrijădeînţelesşiatuncicuvintelevoraveagrijădeeleînsele.”

„Ce-imaiplacesăgăseascăcâteomoralălatoate!”îşiziseAliceîngândulei.

- Punprinsoarecă te întrebidecenu te iaudemijloc, spuseDucesa,dupăoscurtătăcere.Răspunsule:pentrucănucunoscpreabinecaracterulflamingouluitău.Săfacoîncercare?

- Te-ar putea pişcă, răspunse, cu prudenţă, Alice, puţin dornică să vadăîncercarea.

-Eadevărat,spuseDucesa,păsărileflamingopişcăprecummuştarul.Iarmoralaebinecunoscută:„Cineseaseamănă,seadună”.

-Darmuştarulnu-ipasăre,remarcăAlice.

-Cadeobicei,aidreptate!exclamăDucesa,cebinespuitulucrurilorpenume!

-Eunmineral,cred,ziseAlice.

- Bineînţeles că e, răspunse Ducesa, care părea gata să-i dea dreptateîntotdeauna;existănişteminedemuştarpe-aici,pe-aproape. Iarmoralae: „Cucâtemaimultlamine,cuatâtemaipuţinlatine.”

-Ah,ştiu!exclamăAlice,fărăsădeaimportanţăvorbelorDucesei.Eolegumă.Nupreaaducealegumă,darastae.

-Suntcutotulşicutotuldeaceeaşipărere,ziseDucesa,iarmoralaeasta:„Fiiceeaceaipăreasăfii.”Potsăţi-ospunşimaisimplude-atât:„Sănu-ţiînchipuiniciodatăcănueştialtfeldecâtceeacele-arputeapăreacelorlalţicăceeaceeraisauaifipututsăfiin-afostaltfeldecâtceeacefuseseşişilorlis-apărutcăeştialtfel.”

-Credcă,dac-aşvedea-oscrisă,aşpricepe-omailesne,mărturisiAlice,foartepoliticos;daraşa,cumospuidumneata,nuînţelegmarelucru.

- Asta nu-i nimic pe lângă ce aş putea să spun, dacă aş vrea, făcu Ducesa,măgulită.

-Vărog.nuvăosteniţisăspuneţişimaimult!exclamăAlice.

-A,nicisănuvorbeştideosteneală!protestăDucesa.îţifaccadoutotceamspuspânăacum.

„Ieftincadou!”gândiAlice. „Noroccănuni se facşideziuanoastrăasemeneacadouri!”Fireştecănucutezăsăspunăastacuglastare.

- Iar te gândeşti? întrebă Ducesa, lovindu-i niţel umărul cu bărbia-i mică şiascuţită.

- Am dreptul să gândesc, zise Alice răspicat, căci situaţia începea s-o camsupere.

-Totatâtadrept,răspunseDucesa,câtaupurceiisăzboare;şimo…

Darînclipaaceea,spreuimireaAlicei,glasulDuceseisestinse,chiarînmijloculcuvântuluieipreferat,morala,iarbraţulpetrecutprintr-alfetiţeiîncepusătremure.

Alice ridică ochii - şi iat-o peRegină stând în faţa lor, cu braţele încrucişate şiîntunecatălafaţăcaşicerulpevremedefurtună.

-Cezifrumoasă,Majestate!începuDucesa,cuglasscăzut,smerit.

-Ascultă!tunăRegina,bătândmânioasădinpiciorpecândvorbea,sănuzicicănute-amanunţat:orizboride-aici,ori îţizboarăcapul!Şiastaînmaipuţindeojumătatedeclipă!Alege!

Ducesaaleseşidispăruîndată.

-Săcontinuămjocul!îispuseReginaAlicei;iarAlice,preasperiatăcasăpoatărosticeva,ourmăcupasşovăielnicînapoispreterenuldecrochet.

Ceilalţiinvitaţi,profitânddeabsenţaReginei,seodihneaulaumbră;dardeîndatăce-ovăzură,seîntoarserăcugrabălajoc,Reginafăcândsinguraobservaţiecăoclipădeîntârziereîivacostaviaţa.

Pe când jucau, Regina se certa necontenit cu ceilalţi jucători, răcnind mereu:„Zburaţi-icapulăstuia!Zburaţi-icapulăsteia!”

Cei condamnaţi erau luaţi sub pază de către oşteni, care, fireşte, pentru aîndeplini această sarcină, trebuiau să renunţe la rolul de arcuri; cam într-ojumătatedeoră,numairămăseserăarcuridefel,iarjucătorii,cuexcepţiaRegelui,aRegineişiaAlicei,seaflautoţisubpazăşicondamnaţilamoarte.

Atunci Regina, abia trăgându-şi sufletul demult ce răcnise, se lipsi de joc. SeapropiedeAliceşioîntrebă:

-Aivăzut-opeFalsaBroascăŢestoasă?

-Nu,răspunseAlice,nicinuştiuceînseamnăFalsăBroascăŢestoasă.

-EBroascaŢestoasădincareseface„SupăfalsădeBroascăŢestoasă.”

-Nicin-amvăzut-o,nicin-amauzitdeea,ziseAlice.

-Atuncihaide,spuseRegina,aresă-ţiistoriseascăpovesteaei.

Pe când se îndepărtau împreună, Alice îl auzi pe Rege vorbindu-le încetişoroaspeţilor:

-Sunteţicutoţiigraţiaţi!lespuse.

„Ah, ce bine!” gândi Alice, răsuflând uşurată: fusese foarte nefericită, ştiind căReginaporunciseatâteacondamnărilamoarte.

FoartecurânddădurădeunGrifon,caredormeadus,lasoare.

-Trezeşte-te,măi,puturosule!spuseRegina,şidu-opedomnişoaraastalaFalsaBroascăŢestoasă,s-ovadăşisă-iaudăpovestea.Eutrebuiesămăducînapoi,casăsupraveghezexecuţiilepecarele-amporuncit.

Şiplecă,lăsând-opefetiţăsingurăcuGrifonul.Aliceinu-ipreaplăceacumarătaaceastăfăptură,darsegândică,laurmaurmei,n-aveasăfiemaiprimejdiossă

rămână cu ea, decât să se ducă dupăRegina aceea crudă. Aşadar rămase şiaşteptă.

Grifonulseridicăşisefrecălaochi,apoiourmăricuprivireapeReginăpânănusemaivăzu;şiapoirâsepeînfundate.

-Caraghioasa!chicotiGrifonul,înpartepentrusine,înpartecătreAlice.

-Cine-icaraghioasă?întrebăAlice.

-Păi,aia,răspunseGrifonul.Aşa-şiînchipuieea,dardeexecutatnuseexecutănicioexecuţie,dacăvreisăştii.Haide!

„Toată lumeadepeaici îţispuneîntruna«Haide!»”,gândiAlice, luându-seîncetdupădânsul.„Decândtrăiescnumis-amaiporuncitatâta,bauna,baalta,zăuaşa!”

NutrecumultşiovăzurădedepartepeFalsaBroascăŢestoasă;şedeatristăşisinguraticăpeunciotdestâncăşi,cândsemaiapropiară,Aliceoauzisuspinândatâtdejalnic,deparcăis-arfifrântinimadedurere.Îifufoartemilădeea.

-Deceemâhnită?întrebăAlice.

IarGrifonulrăspunse,camlafelcaşimaiînainte:

-A!Aşa-şiînchipuieea,darnu-imâhnitădeloc,dacăvreisăştii.Haide!

SesuirăaşadarpânălaloculundeşedeaFalsaBroascăŢestoasă,careîipriveaîntăcere,cuochimari,înlăcrimaţi.

-Domnişoricaasta,spuseGrifonul,cicăvreasă-ţiaudăpovestea,de-aiaavenit.

-Amsă i-o spun, răspunseFalsaBroascăŢestoasă, cuglasadânc şi găunos.Aşezaţi-văamândoişinuscoateţiovorbăpânănuisprăvesc.Seaşezară,aşadar,nimeninuspuseovorbă,vremedecâtevaminute. îngândulei,Alice îşizicea:„Nu văd cum o să isprăvească vreodată, dacă nu începe.” Totuşi aşteptărăbdătoare.

- Pe vremuri, spuse în sfârşit Falsa Broască Ţestoasă, oftând adânc, eram oadevăratăBroascăŢestoasă.

Acestorcuvinteleurmăotăcerefoartelungă,întreruptădoarlarăstimpuridecâteoexclamaţiecârâităde-aGrifonuluişidenecontenitelehohotedeplânsaleFalseiBroaşteŢestoase.

Aliceeracâtpe-aci săse ridiceşi săspună: „Vămulţumesc foartemult pentrupovestea dumneavoastră atât de interesantă”; totuşi, vrând-nevrând, gândi cătrebuiesămaiurmezeceva,aşacăşezuliniştităşinumaispusenimic.

-Cânderammici,continuă înceledinurmăFalsaBroascăŢestoasă,cevamaipotolit,deşiicişicolototîimaiscăpacâteunsughiţdeplâns,mergeamlaşcoalăîn mare. Profesoară era o bătrână Broască Ţestoasă. îi ziceamPrivighetoarea.

-Dardece-iziceaţiaşa?CădoarnueraPrivighetoare!întrebăAlice.

- îi ziceam Privighetoare, fiindcă ne privea şi ne veghea, fiindu-neSupraveghetoare!răspunsesupăratăFalsaBroascăŢestoasă.Dargreadecapmaieşti!

- Mă mir că nu ţi-e ruşine să întrebi ceva aşa de lesne de priceput, adăugăGrifonul.

Apoităcurăamândoi,privind-o;bieteiAliceîiveneasăintreînpământ,nualta.

înceledinurmă,GrifonulîispuseFalseiBroaşteŢestoase:

- Hai, soro, dă-i drumul! Nu ne ţine toată ziua. Iar Falsa Broască Ţestoasăcontinuă:

-Da,mergeamlaşcoalăînmare,deşipoaten-aisăcrezi.

-Amziseucănucred?oîntrerupseAlice.

-Aizis,spuseFalsaBroascăŢestoasă.

-Ţine-ţigura!adăugăGrifonul,înaintecaAlicesămaipoatăspuneceva.

FalsaBroascăŢestoasăcontinuă:

-Nis-adatoeducaţiefoarteîngrijită.Aflăcăammerslacursurizidezi.

-Şieuammerslacursuridezi.Ăstanu-iunmotivsătemândreşti.

- Erau şi cursuri speciale la şcoala ta? întrebă Falsa Broască Ţestoasă, camîngrijorată.

-Da,ziseAlice,deFrancezăşideMuzică.

-ŞideSpălat?întrebăFalsaBroascăŢestoasă,camîngrijorată.

-Aş!Nicipomeneală!…Astanuseînvaţălaşcoală!sesupărăAlice.

- Înseamnăcăn-aimers laoşcoalădintrecelemaibune,spuseFalsaBroascăŢestoasă, vădit uşurată. La şcoala noastră lista de materii se încheia cu lecţiispecialedeFranceză,MuzicăşiSpălat.

- Cred cădeaşa cevanupreaaveaţi nevoie, dinmoment ce trăiaţi pe fundulmării,spuseAlice.

-Eun-ampututsămăînscriulacursurileastea,oftăFalsaBroascăŢestoasă.Euaraurmatdoarcursurinormale.

-Adică?ointerogăAlice.

- Ciulitul şi Scrâşnitul, desigur, pentru început, răspunse Falsa BroascăŢestoasă; apoi diferitele ramuri ale Aritmeticii: Ambiţionarea, Căderea,îmbulzireaşiînurâţirea.

-N-ammaiauzitdeînurâţire,cutezăAlicesăspună.Ce-iasta?

Grifonulridicăamirareamândouălabele.

-N-aimaiauzitdeînurâţire!exclamă.Spercăştiiceînseamnăaînfrumuseţa?

-Da,ziseAliceşovăielnic,înseamnăafacecevamaifrumos.

-Ei,atunci,continuăGrifonul,dacănuştiiceînseamnăaînurâţi,eştionătângăşigata!

Alicenumaiîndrăznisăîntrebenimicînprivinţaasta.SeîntoarseiarcătreFalsaBroascăŢestoasă.

-Şialtcevacemaiaveaţideînvăţat?

-Păi,răspunseFalsaBroascăŢestoasă,numărândpelabesubiectele:Misteriaanticăşimodernă,Mareografia,apoiDesenajulînvaluri,astanepredaodatăpesăptămână un bătrân Ţipar-mare; ne învăţa lin linii, să pictăm în Aquarele, săfacemIţeînclorşiFiţeînrotocol.

-Arată-mişimiecumsefaceaşaceva!orugăAlice.

- Păi acuma-s prea ţeapănă, nu pot să-ţi arăt. IarGrifonul n-a învăţatmateriaasta.

-N-amavuttimp,ziseGrifonul,euamfăcutcursuldeliteraturăclasică.ProfesoruleraunRacfoartebătrân,da,da.

-Eunum-amdusniciodatălael,spuseFalsaBroascăŢestoasă,oftând.ElînvăţalumeaA-Râde-LatineşteşiA-Plânge-Greceşte,aşaamauzit.

- Chiaraşa,chiaraşa,spuseGrifonul,oftând la rândul lui;şiambele făpturi îşiascunserăfeţeleînlăbuţe.

-Şicâteoreînvăţaţipezi?întrebăAlice,grăbităsăschimbesubiectul.

-Zeceoreînprimazişidinziînzimaipuţin,răspunseFalsaBroascăŢestoasă.

-Ciudatprogram!exclamăAlice.

- Păi de-aia se cheamăpro-gram, lămuriGrifonul, că până la urmă rămâi c-ungramdeînvăţătură.

Era o idee nouă pentru Alice, încât stătu să se gândească puţin la cele cespuseseGrifonul,înaintedeapunealtăîntrebare:

-înseamnăcăînziuaaunsprezecean-aţiînvăţatdeloc,aveaţivacanţă?

- Bineînţeles! zise Falsa Broască Ţestoasă. Ne odihneam de atâtaînvăţătură.

-Darînadouăsprezeceazi,cumreluaţilecţiile?

- Hai că i-ai spus destul despre lecţii! o întrerupse foarte hotărât Grifonul. Maipovesteşte-işidesprejocuri!

Capitolul10

Cadrilulhomarilor

FalsaBroascăŢestoasăscoaseunoftatadâncşi începusă-şi şteargăochii cuunadin înotătoarelesale.Seuită laAlice, încercândsăvorbească, însă,vremedeunminut-două,nuizbutisă-şipotoleascăhohoteledeplâns.

-Parcăs-aînecatcuunosdepeşte,ziseGrifonul, începânds-oscutureşisă-ideapumnişoriînspate.

într-un târziu,FalsaBroascăŢestoasă îşi recapătăglasulşi,cuobrajiişiroindu-idelacrimi,îiziseAlicei:

-Fără-ndoialăcăn-aitrăitpreamultînmare…

-Nu,într-adevăr!

-…şin-aifăcutniciodatăcunoştinţăcuunhomar…Aliceîncepusăzică:

-Ammâncatodată…

Darseîntrerupsebrusc,spunând:

-Nu,niciodată!

-…aşacăn-aicumsă-ţiînchipuicedansminunatesteunCadrildeHomari!

-Trebuiesărecunosccăinu,răspunseAlice.Cefeldedanseăsta?

-începiprinatealiniapeunrândde-alungulmaluluimării…,explicăGrifonul.

-Pedouărânduri!îlcorectăFalsaBroascăŢestoasă,maiîntâifocile,laurmăbroaştele ţestoase, somonul şiaşamaideparte;apoi, dupăceaucurăţatplajademeduze…

-Şiastanecesităcevatimp,interveniGrifonul.

-…facdoipaşiînainte…

-Fiecareîşiiacâteunhomardreptcavalerdedans!strigăGrifonul.

- Bineînţeles, fac doi paşi înainte, se întorc la partener…, zise Falsa BroascăŢestoasă.

-Schimbăhomarulşiseîntorcînaceeaşiordine,continuăGrifonul.

-Apoi,continuăFalsaBroascăŢestoasă,aruncă…

-Homarii!strigăGrifonul,sărindînsus.-…câtmaideparte,înlarg…

-Şimergsă-iajungă,înotând!urlăGrifonul.

-Facotumbăînmare!strigăFalsaBroascăŢestoasă,făcândsalturineastâmpărate.

-Schimbăiarhomarul!urmă,cuglasfoarteascuţit,Grifonul.

-Vin lamalşi…astea toate reprezintăabiaprima figură, spuse, coborându-şi

glasul,FalsaBroascăŢestoasă.

Celedouăcreaturi,care,cât ţinudemonstraţia,nuîncetaserăoclipăsăsarăcanebuneleîntoatepărţile,luarălocliniştite,cuniştemutrişoaretriste,uitându-selaAlice.

-Credcă-iundanstaredrăguţ!zisefetiţa,cusfială.

- Vrei să-ţi arătăm cum anume se dansează? întrebă Falsa BroascăŢestoasă.

-Aşfiîncântatăsăvăd!răspunseAlice.

-Să încercămprima figură! îi propuse FalsaBroascăŢestoasăGrifonului.Putemîncercafoartebineşifărăhomari.Darcaredinnoidoivacânta?

-Tu,cântătu,terog!Euamuitatcuvintele.

Începurăadansaîncerc,cuunaersolemn,înjurulAlicei,călcând-opepiciororidecâteoritreceaupreaaproapedeeaşibătândpasulculăbuţelededinainte.întotacesttimp,FalsaBroascăŢestoasăcânta,cuovocetărăgănatăşitristă:

„Mergi,terog,unpicmaiiute!”către-unmelcspuse-oalbită;

„Vine-untonînurmanoastrăşimăcalcăpecodiţă.

Dehomariseumpleţărmul,deţestoaseînbalans:

Staunerăbdătoripeplajă–

vreişitusăviiladans?

Viitu,nuvii,viitu,nuvii,viişituladans?

Viitu,niivii,viitu,nuvii,nuviituladans?

Certecănicinu-ţidaiseamaceplăcerevomsimţi

Căndne-aruncă-nlargulmăriicuhomarii-nplinăzi!”

Zisemelcul:„Preadeparte!”şichiorâşprivi,-nsuspans;

„Mulţumescfrumos,albiţo,darnuvreausăvin—ladans.

Nuvreau,nupot,nuvreau,nupot,nuvreaueuladans,

Nuvreau,nupot,nuvreau,niipot,nupoteuladans,

„Ce-are-afacecă-ideparte?”spusepeştelesolzos,

„Eunţărmşi-npartea-ailaltă,cunimicamaiprejos.

DinspreAngliadefacipaşi,cătreFranţaiei

avans.Decinupăli,iubitemelc,cihaişituladans!

Viitu,nuvii,viitu,nuvii,viişituladans?

Viitu,nuvii,viitu,nuvii,nuviituladans?”

-Mulţumesc,acestdansefoarteinteresantsă-lpriveşti,ziseAlice,fericităcăînsfârşitseterminase.Celmaimultmi-aplăcutcânteculaceladesprealbită!

-Ah,câtdesprealbită,spuseFalsaBroascăŢestoasă,ei…aivăzutalbite,nu?

-Da, răspunseAlice,amvăzutdemulteori lamas… (dar seopri aici, chiar latimp.)

-NuştiuundesegăseşteaceastălocalitateMas,ziseFalsaBroascăŢestoasă,dardacăle-aivăzutatâtdedes,ştiicumarată,nu-iaşa?

-Credcăda,răspunseAlice,gânditoare.Aucozileîngurăşisuntacoperitecupesmet.

-înceeacepriveştepesmetul,n-aidreptate,dacăarfiaşa,apamării l-arspălapetot,ziseFalsaBroascăŢestoasă.Darchiaraucozileîngură,precumaispusşi asta deoarece…, aici Falsa Broască Ţestoasă se întrerupse, căscă şi îşiînchiseochii.Spune-itudeceşitotcemaiştii,îiziseeaGrifonului.

-Deoareceobişnuiau,spuseGrifonul, sămeargăcuhomarii ladans. Cumeleeraucelearuncateînapă,trebuindsăsedeade-arostogolulelaomaredistanţăşicumacest lucruduraceva timp, îşibăgaucozile îngură. însăodatăşi le-austrânsaşadetareîngură,cănuşile-aumaipututtrageînapoi.Asta-itot.

-Mulţumesc,foarteinteresant.N-amştiutniciodatăatâtealucruridesprealbită.

-Dacădoreşti, îţispunşimaimultede-atât,ziseGrifonul.Ştiideceisespunealbită?

- Nu mi-am pus niciodată această întrebare,mărturisiAlice.Dece,mărog?

- Pentrucă lustruieştegheteleşipantofii celorlalţi peşti, replică, foartesolemn,Grifonul.

Alicerămasecuguracăscatălaacestrăspunsneaşteptat.

-Lustruieştegheteleşipantofiicelorlalţipeşti!repetăAlice,uimită.

-Păi,gândeşte-tebine,cuceţiselustruiescţiepantofii?Adică,ce-ifacepeeisălucească?

Alicecumpănibineînaintedearăspunde:

-Credcăsedaucunegreală!

-Gheteleşipantofiidinmaresunt însă lustruiţicualbită!continuăGrifonulcuovoceprofundă.De-acumştii!

-Şidincesuntfăcuţi?întrebăAlicecumarecuriozitateînglas.

-Dintălpanişicalcani,fireşte,răspunseGrifonulcamrepezit,oricecreveţicăţi-arfipututspuneasta!

-Dac-aşfifosteuînloculalbitei,spuseAlice,careîncăsemaigândealacântec,

i-aşfispustonului:„Staideoparte,terog!Nuvremuntoncunoi!”

-Erauobligaţi să-l aibă cuei! spuseFalsaBroascăŢestoasă;nici unpeştenupoatespunenimicfărăton!

- Chiar aşa? întrebă Alice cu un ton arătând o mare uimire.

-Sigurcănupoate,spuneFalsaBroascăŢestoasă;păi,dacăarveniunpeştelamineşimi-arspunecăurmeazăsăţinăocuvântare,l-aşîntreba:„Cuceton?”

-Nuvreisăspui,„cetonalitatevaaveavoceata”?întrebăAlice.

-Vreausăspunceeacevreausăspun!răspunseFalsaBroascăŢestoasăîntr-untonofensat.

IarGrifonuladăugă:

-Haisă-auzimaventuriletale!

-Aşputeasăvăpovestescaventurilemele, începânddeazi-dimineaţă,zisecusfialăAlice;n-arerostsăvăvorbescdeziuadeieri,căciierieramaltăpersoană.

-Cumvineasta?întrebăFalsaBroascăŢestoasă.

-Nu,nu!Maiîntâinespuiaventurile!ziseGrifonulnerăbdător;explicaţiiledureazăpreamulttimp.

Alice începu prin urmare să le povestească aventurile sale, de când îl văzuseprimaoarăpe IepureleAlb.Când îşi începupovestea,eraunpiccamsperiată,deoarececeledouăcreaturisetrăseserăpreaaproapedeeaşistăteaucuochiişicugura largdeschise, însă,pemăsurăcepovestea, începuseaprindecuraj.Cei doi păstrară tăcerea, până ce Alice ajunse cu povestirea la poezia „Eştibătrân, taică William”, pe care i-o recitase domnului Omidă şi le povesti cumgreşisetoatecuvinteledinpoezie;înacelmomentFalsaBroascăŢestoasătraseputernicaerînpieptşizise:

-Numi-aşfiînchipuitcevamaiciudat!

-Ecâtsepoatedeciudat!întăriGrifonul.

-Aşa,prinurmare,airecitatgreşittoatăpoezia!repetăgânditoareFalsaBroascăŢestoasă.Mi-arplăceasămi-o recite carevaacum.Spune-i să înceapă, îi ziseFalsaBroascăŢestoasăGrifonului,deparcăacestaarfiavutooarecareinfluenţăasupraAlicei.

-Ridică-teînpicioareşirecită„Estevoceatrântorului”,spuseGrifonul.

„Ce-mimaidauporuncifiinţeleasteaşimăfacsă-mirepetlecţiile!Caşicumaşfilaşcoală!”Cutoateacestea,seridicăînpicioareşi începusărecitepoezia,darcumminteaeiera/totlaCadrilulHomarilor,iarîiieşitoatăpoeziaanapoda.

Estevoceahomarului; iată,declară: „Suntpreabine făcut;niştezahărpresară!”Caşiraţa,îşiperieelchiarcunasulPărul,nasturii,corpul,priindu-ipopasul.Când

nisipu-iuscat,cântăcaciocârliaŞibârfeşterechinii,arătăndu-şimânia.

Darcândfluxulse-nalţăşirechiniiabundăAre-ovocetimidăşidăse-ascundă.

-Ealtfeldecâtospuneameucânderammicuţ!ziseGrifonul.

-Euuna,n-ammaiauzit-opână-nclipaasta,spuseFalsaBroascăŢestoasă,darmisepareosmintealăfărăegal.

Alice nu zise nimic; se aşeză, cu capul în palme, întrebându-se de va mai fivreodatăcevanormal.

-Aşvreasămiseexpliceşimieversurileastea,ziseFalsaBroascăŢestoasă.

-Eanueînstaredeaşaceva,ziserepedeGrifonul,trecilastrofaurmătoare.

-Şicumecupărul?insistăFalsaBroascăŢestoasă.Cumizbuteasăşi-lperiecunasul?

- Faceparte din dans şi doar se prefac, răspunseAlice, cu totul dezorientată,grăbindu-sesăschimbesubiectul.

-Trecilastrofaurmătoare,repetăGrifonul;începecu„Treceampringrădina-i.”

Alice, care nu cutezi să-l refuze, deşi ştia bine că din nou va încurca totul,continuăcuovocetremurătoare:

Treceampringrădina-i;văzuiînincintă

CumPanteraşiBuha-mpărţeauoplăcintă:

Panteraluacoajaşiluaumplutura,

IarBuhacublidulîşitotumpleagura.

Terminarăeimasaşi,cu-ngăduinţă,

Buhalingura-aluat-o,debunăcredinţă:

IarPantera-urlând-,furculiţa,cuţitul

Şibanchetulfugata.

Ce rost are să reciţi toate bazaconiile astea, o întrerupse Falsa BroascăŢestoasă,dacănulepoţişiexplica?Ecelmaiîncurcatlucrupecarel-amauzitvreodată!

-Credc-arfimaibinesărenunţi,ziseGrifonul,sprebucuriaAlicei.

-Nuvreisămai încercămşialtă figurădinCadrilulHomarilor? întrebăGrifonul.Vreisă-ţimaispunăuncântecFalsaBroascăŢestoasă?

- Da, da, un cântec, te rog, dacă Falsa Broască Ţestoasă e atât de bună,răspunseAlice,atâtderepede,încâtGrifonulspusecuunaerdestuldejignit:

-Fiecarecugusturilesale!Cântă-i,dragă,„SupadeBroascăŢestoasă!”

FalsaBroascăŢestoasăoftăadâncşiîncepu,cuovoceînecatăînsuspine:

Supă frumoasă, înţeleaptă, în castron fierbinte-aşteaptă. Cine nu ştie: eştigustoasă!Supădeseară,supăfrumoasă!

Suuuuuuu—păfrumoaaaaaa—să!

Suuuuuuu—păfrumoaaaaa—să!

Suuuuuu—pădeseaaaaaa—ră,

Supăfrumoasă,frumoasă!

Supăfrumoasă!Cinesăvrea

Carnesauoricealtceva?

Cinen-ardaoricedincasă

Pe-unpolonicdesupăfrumoasă?

Suuuuuuu—păfrumoaaaaaa—să!

Suuuuuuu—păfrumoaaaaa—săi

Suuuuuu—pădeseaaaaaa—ră,

Supăfrumoasă,frumo—ASĂ!

- Mai spune o dată refrenul! strigă Grifonul şi, tocmai când Falsa BroascăŢestoasăvoiasă-lrepete,seauziîndepărtareunţipăt:

-Începeprocesul!

-Haide!strigăGrifonulşi,trăgând-opeAlicedemână,plecăîngrabă,fărăamaiaşteptafinalulcântecului.

-Despreceprocesevorba?întrebăAlice,gâfâinddeatâtaalergătură.

Dar Grifonul semulţumi să repete doar „Haide!” şi o luă şi mai iute la pas, învremeceadiereavântuluipurtapânălaei,dinceîncemaislab,cuvinteletriste:

Suuuuuu—pădeseaaaaaa—ră,Supăfrumoasă,frumoasă!

Capitolul11Cineafurattartele?

Cândajunseră,găsirăpeRegeşipeReginadeCupăaşezaţipetronurilelor,cuomare mulţime adunată în jurul acestora, tot felul de păsări şi de jivine mici,precumşiîntregulpachetcucărţidejoc.Valetulstaînfaţalor,ferecatînlanţuri,cu câte un oştean de fiecare parte, păzindu-l, iar în apropierea Regelui staIepureleAlb,cuotrompetăîntr-omânăşiunsuldepergamentîncealaltă.Chiarînmijloculcurţiidejudecatăeraomasă,pecareseaflaofarfuriemarecutarte;după înfăţişare, păreau atât de bune, încât Alicei i se făcu o foame grozavă,uitându-selaele.

„De-ar termina mai repede cu procesul”, gândi ea, „şi să înceapă a serviprăjiturile!”

Darsepăreacănicivorbănueradeaşaceva;Aliceîncepusăpriveascăînjurulei,casă-imaitreacătimpul.

Numaifuseseînviaţaeilaocurtedejudecată,darcitiseîncărţidespreproceseşierafoartebucuroasăvăzândcăştiecumsenumeştemaitotcevedeaacolo.

„Acesta-ijudecătorul”,îşizise,„fiindcăpoartăoperucămare.”

Judecătorul,dealtminteri,eraînsuşiRegele.Şi,cumpurtacoroanăpesteperucă,nupăreadelocsăsesimtăînlargulluişinicifrumosnu-işedeadefel.

„Şi acolo-i banca juraţilor”, gândiAlice, „iar celedouăsprezecevietăţi” (nuaveaîncotro, aşa trebuia să le spună, fiindcă, parte erau animale, parte păsări)„bănuiesc că trebuie să fie juraţii.” Acest ultim cuvânt şi-l repetă de câteva ori,cam fălindu-se în sinea ei că-l ştie, căci era încredinţată, pe drept cuvânt, căfoarte puţine fetiţe de vârsta ei ştiau ce înseamnă. De fapt, ar fi fost la fel deCorectdacăarfispuscăceledouăsprezecevietăţialcătuiaujuriul.

Ceidoisprezecejuraţiscriaucutoţiifoartezoriţipeniştetăbliţe.

-Cefacacolo?îlîntrebăAlicepeGrifon,înşoaptă.Doarnuaucesăscriepânăn-aînceputprocesul.

-Îşiscriunumele,îişoptiGrifonuldreptrăspuns,casănucumvasăleuiteînaintedesfârşitulprocesului.

- Ceneghiobi! izbucni cuglas tareAlice, foarte indignată;darseopri repede,căciIepureleAlbstriga:

-Tăcereînsaladejudecată!

IarRegeleîşipuseochelariipenasşiseuităîngrijoratîmprejur,casădescoperecinevorbea.

Alicevedeadesluşit,deparcăs-arfiuitatpesteumeriilor,cătoţijuraţiiscriaupetăbliţe:„Ceneghiobi!” -bachiarbăgădeseamăcăunuldintreeinuştiacumsescriecuvântul„neghiobi”şifunevoitsă-lroagepevecinulluisă-ispună.

„Frumosorsămaiaratetăbliţelelor,laterminareaprocesului!”gândiAlice.

Unuiadintre juraţi îi scârţâiacondeiul.FireştecăAlicei îieranesuferitzgomotulacesta,aşacădăduocolsăliidejudecată,seopriîndărătulbănciijuraţilorşigăsicurândprilejulsă-iiaaceluijuratcondeiul.Atâtderepedefăcuacestlucru,încâtmicuţuljurat,bietuldeel(careeraBill,PuiuldeŞopârlă),nupricepeadelocceseîntâmplase cu condeiul lui; şi, după ce se scotoci peste tot, se văzu nevoit săscriedeaici încolocuundeget,ceeacenu-ierademarefolos, fiindcănu lăsaurmepetăbliţă.

-Crainic,citeşteactuldeacuzare!spuseRegele.AtunciIepureleAlbsuflădetreioriîntrompetă,apoidesfăşurăsululdepergamentşiciticeleceurmează:

Regina-Carteîşicoapsetarte

Petoate-nzidevară:

Valetul-Carteaceletarte

LeJurăşisecară.

-Daţiverdictul!seîntoarseRegelecătrejuriu.

-încănu,încănu!întrerupsezoritIepurele.Maisuntmultepânăatunci!

-Săfiechematprimulmartor!ziseRegele,iarIepureleAlbsuflădetreioridintrompetă,apoistrigă:

-Săseînfăţişezeprimulmartor!

PrimulmartoreraPălărierul.Apărucuoceaşcădeceaiîntr-omânăşicuofeliedepâinecuuntîncealaltă.

-Ceriertare,Majestate,c-amvenitlajudecatăcuastea,începuavorbi,darîncănu-miterminasemceaiulcândauvenitsămăia.

-Arfitrebuitsă-lfiterminat,spuseRegele.Cândl-aiînceput?

PălărierulseuitălaIepureledeMartie,careîlurmaselaCurteadeJudecată,braţlabraţcuBursucul.

-Înpaisprezecemartiemiseparecăera…

-Încincisprezece,ziseIepureledeMartie.

-Înşaisprezece,ziseBursucul.

-Notaţideclaraţiile!seadresăRegelejuriului;iarjuraţii,plinidezel,scriserătoateceletreidatepetăbliţă,apoileadunarăîntreeleşiprefăcurărezultatulîncentimetrişigrame.

-Scoate-ţipălăria!îispuseRegelePălărierului.

-Nueamea,zisePălărierul.

- E de Jurat! exclamă Regele, întorcându-se către juraţi, care notară imediatfaptul.

- Eu am pălării de vânzare, încercă să lămureascămartorul. N-am nici una amea.SuntPălărier.

Laacestecuvinte,ReginaîşipuseochelariipenasşiseuităţintălaPălărier,careseîngălbenişiîncepusătremuredincappânăînpicioare.

-Depune-ţimărturia,spuseRegele,şifiicalm,altfelpunsăteexecutepeloc.

VorbeleRegeluinupărurăa-l liniştidelocpemartor;setotfrământa,lăsându-secândpeunpicior,cândpecelălaltşiuitându-sesperiatlaRegină;dezăpăcitceera,muşcăobucatămaredinceaşcadeceai,înlocsămuştedinfeliadepâinecuunt.

Chiarînaceaclipă,Aliceavuosenzaţiefoarteciudată;omirămultpânăînţeleseceera:începuseiarsăcrească.Laînceputvoisăseridiceşisăplecedinsaladejudecată;darse răzgândişi sehotărî să rămânăundeera,atâta timpcâtavealoc.

-Făbineşinumămaiîmpingeaşa!ziseBursucul,careşedealângădânsa.Măstriveşti,nualta!Abiamairăsuflu.

-N-amîncotro,răspunseAlice,cublândeţe.Amînceputsăcresc.

-N-ainiciundreptsăcreştiaici,ziseBursucul.

-Nuvorbiprostii!ziseAlicecevamaiîndrăzneţ.Ştiifoartebinecăşitucreşti.

-Da,dareucresccumăsură,cumtrebuie,n-oiauraznacatine.Ecaraghios,zăuaşa!

Şi,sculându-sefoarteîmbufnat,trecuîncealaltăparteasălii.

întretimp,ReginasetotuitaseţintălaPălărierşi,chiarpecândBursucultreceaîncealaltăparteasălii,eaîispuseunuiadintreaprozi:

-Sămiseaducălistacântăreţilordelaultimulconcert!

Auzindacestevorbe,nefericitulPălărier începusă tremureatâtde tare, încât îiscăparădinpicioareamândoipantofii.

-Depune-ţimărturia,repetăRegelefurios,că,denu,punsăteexecutefărăsă-mipesedeeşticalmsaunu.

- Majestate, sunt un biet sărac, începu Pălărierul, cu glas tremurător. Şi abiaîncepusemsă-mibeauceaiul,camde-osăptămână-două,şipâineacuuntsetotsubţia…şiceaiulsclipea…

-Ce?Cesclipea?întrebăRegele.

-Cuceaiaînceput,răspunsePălărierul.

-Totdeaunaîncepicuceai!ziseseverRegele.Numaifăpedeşteptul,căatâtalucruştiuşieu!Hai,ziînainte!

-Suntunbietomsărac,repetăPălărierul,şipânălaurmătoatealeasclipeau;darIepureledeMartieazis…

-Ban-amzis!serepezisă-itaievorbaIepureledeMartie.

-Baaizis!spusePălărierul.

-Nurecunosc!protestăIepureledeMartie.

-Nurecunoaşte!repetăRegele.Astasăn-oscrieţi.

- Bine,dar înoricecazBursuculazis,continuăPălărierulşiseuităgrijuliu,săvadă dacă nu cumva şi Bursucul avea să nege; Bursucul însă nu negă nimic,deoarecedormeabuştean.Şidupăasta,continuăPălărierul,ammaităiatniştepâinecuunt…

-Darce-azisBursucul?întrebăunuldintrejuraţi.

-Astanu-mimaiamintesc,răspunsePălărierul.

-Trebuiesă-ţiaminteşti,interveniRegele,altfelveifidecapitat.

Nefericitul Pălărier scăpă dinmâini ceaşca cu ceai şi pâinea cu unt şi căzu îngenunchi.

-Suntunbietomsărac,Majestate,începuel.

-Eştiunbietprostănac,ziseRegele.

Aici, unul dintre Cobai aplaudă guiţând, dar fu îndată înăbuşit de către aprozi.(înăbuşitfiinduncuvântcamtare,casănusecreadăcineştiece,voilămuricums-aprocedat.Aprozii aveau la îndemânăun sacmare, care se lega la gură cusfori;acolol-aubăgatpeCobai,cucapulînjos,şi-apois-auaşezatpesac.)

„Măbucurcăacumştiudespreceestevorba”, îşiziseAlice.„Amvăzutdeseoriprin ziare, pe la sfârşitul dărilor de seamă despre procese: «Parte din publicizbuc-neşte în aplauze; aclamaţiile şi aplauzele sunt imediat înăbuşite de cătreaprozi»;şipânăacumnuînţelegeamceînseamnă.”

-Dacăasta-itotceştii,poţisăstaijos,vorbimaideparteRegele.

-Maijosde-atâtnupotsta,căstaupepodea,zisePălărierul:

-Atuncipoţisăşezijos,răspunseRegele.

AiciizbucniînaplauzecelălaltCobaişifudeasemeneaînăbuşit.

„Ei,acumcăs-asfârşitcuCobaii!”gândiAlice.„Poatec-osămeargămaibinecuprocesul.”

- M-aş duce să-mi termin ceaiul, zise Pălărierul, cu o privire îngrijorată spreRegină,carecitealistacântăreţilordelaconcert.

-Poţisăpleci,spuseRegele,iarPălărieruloşterseatâtderepede,încâtuităsă-şimaitragăpantofiiînpicioare.

-…şi-afară îi tăiaţicapul!adăugăReginacătreunuldintreaprozi;darPălărierulsefăcusenevăzutînaintesăfiajunsaprodullauşă.

MartorulurmătorerabucătăreasaDucesei.Apărucuorâşniţădepiperînmână;de altfel, încă dinainte să fi intrat în sală, Alice ghicise cine eramartora, dupăcoruldestrănuturidelauşă.

-Depune-ţimărturia!porunciRegele.

-N-odepun!răspunsebucătăreasa.

RegelepriviîngrijoratcătreIepureleAlb,care-işuşoti:

- Majestate, pe această martoră trebuie s-o supuneţi la un interogatoriucontradictoriu.

-De,dacătrebuie,trebuie,ziseRegele,amărâtşi,dupăce-şiîncrucişabraţelelapieptşioprivipebucătăreasăatâtdecrunt,încâtmaisă-iiasăochiidincap,rosticuvoceadâncă:Cumsefactartele?

-Întâişi-ntâipuipiper.

-Melasă!seauziunglassomnorosîndărătulei.

-Gardă,pune-izgardăBursuculuiăluia!pornisăţipeRegina.Decapitaţi-l!Daţi-lafarădinsală!înăbuşiţi-l!Umflaţi-l!Radeţi-icapul!

Fiind mare harababură în sală până să-l scoată pe Bursucel, procesul seîntrerupsecâtevaminute;lareluare,seconstatăcăbucătăreasadispăruse.

-Nufacenimic,ziseRegele,părândfoarteuşurat.Chemaţimartorulurmător.Şi,cu glas scăzut, adăugă către Regină: Draga mea, te rog, pe martorul următorsupune-l tu la un interogatoriu contradictoriu.Mie chestia asta îmi dă dureri decap!

Aliceseuita la IepuraşulAlbcumcotrobăiaprinhârtii, căutând listademartori;era foarte curioasă să vadă cine va fi următorul şi ce-o să se lămurească dinmărturialui,„căcipânăacuma‘1,îşispuneaea,„nus-alămuritnimic.”

Închipuiţi-vă cât fu de surprinsă când Iepuraşul Alb citi, cât putu de tare, cuglăsciorulluipiţigăiat,numele:

„Alice!”

Capitolul12Alicedepunemărturie

-Prezent!spuseAliceşi,deemoţie,uităcâtdemultcrescuseînultimeleminuteşi sări de pe locul ei cu atâta grabă, încât răsturnă cu poalele rochiei bancajuraţilor;aceştiaseprăvălirăcutoţiipestecapetelemulţimiiadunatejos,însală.Zăceauacum,bieţii,împrăştiaţipepodea,amintindu-ifoartelimpededeunvascupeştişoriauriipecare-lrăsturnasedingreşealăcuosăptămânăînainte.

-O,vărog,iertaţi-mă!exclamăAlice,foartenecăjită;şiseapucăsă-iculeagădepe joscâtputuderepede;ourmăreapăţaniacupeştişoriiauriişi isepăreacăîntr-oclipătrebuiesă-iaduneşisă-ipunălalocpejuraţi,altfelvormuri.

- Procesul nu poate continua, ziseRegele, cu vocea foarte gravă, până ce toţijuraţiinuvorfilalocurileloraşacumsecuvine,toţi,repetăfoarteapăsat,privindţintălaAlicepecândvorbea.

Alice se uita spre banca juraţilor şi văzu că, în grabă, îl pusese pe Puiul deŞopârlăcucapulînjos,iarbiatavietatedădeadincoadăfoartemâhnită,fiindu-icuneputinţăasemişca.AliceîlscoasepeBillşi-lpusela loccumsecuvenea:

„Nucăaraveavreoimportanţă”,îşispuse.„PentrulămurireaprocesuluicredcăetotunadacăBillstăîncapsauîncoadă.”

De cum îşi mai reveniră juraţii din spaima ce o trăseseră când se văzuserărăsturnaţi şi de îndată ce fură găsite şi li se înmânară tăbliţele şi condeiele, seapucarăcumaresârguinţăsăscrieistoriculaccidentului.Cutoţiiscriau,afarădeBill,PuiuldeŞopârlă,multpreacopleşitdeultimeleevenimente,casămaifieînstaredealtcevadecâtsăşadăcuguracăscată,privindtavanultribunalului.

-Ceştiiînaceastăprivinţă?oîntrebăRegelepeAlice.

-Nimic,răspunseAlice.

-Absolutnimic?stăruiRegele.

-Absolutnimic,răspunseAlice.

-Astaefoarteimportant,declarăRegele,întorcân-du-secătrejuraţi.

Aceştia erau gata să scrie pe tăbliţe ce rostiseRegele, când interveni IepureleAlb:

-NeimportantvreadesigursăspunăMajestateaVoastră,făcuelpeuntonfoarterespectuos,darîncruntându-seşischimonosindu-selaRegeîntimpcevorbea.

- Neimportant, bineînţeles, am vrut să zic, se corectă grabnic Regele, apoicontinuăcuglasscăzut,neimportant-important,deparcăarfivrutsăîncercecarecuvântsunamaibine.

Uniijuraţinotarăpetăbliţe:important,învremecealţii:neimportant.

Alicestăteadestuldeaproape,casăpoatăvedealămurittotcescriaupetăbliţe.

„Şi-aşa,şi-aşa,totn-areimportanţă”,gândiea.

în clipa aceea,Regele, care câtva timpmâzgălise de zor ceva în caietul lui cuînsemnări,strigăcuglasrăsunător:

-Linişte!Apoicitidincaiet:„RegulamentulPatruzecişidoi”:«Oricepersoanăcareare o înălţimemaimare de un kilometru este obligată să părăsească sala dejudecată.»

ToatălumeaseuitaspreAlice.

-Eun-amoînălţimedeunkilometru,spuseAlice.

-Baai,ziseRegele.

-Aiaproapedoikilometri!ziseRegina.

- Şicedacă!Deplecat totnuplec,spuseAlice,şi-afarădeastanicinuesteoregulăreală:aţiinventat-oacuma.

-EsteceamaivecheregulădinCodulCivil,spuseRegele.

-Dac-arfiaşa,s-archemaRegulanumărulUnu,ripostăAlice.

Regelepălişiînchiserepedecaietulcuînsemnări.

-Daţiverdictul!spusecătrejuriu,cuglasmoaleşitremurător.

- Cu voiaMajestăţii Voastre, mai sunt încămărturii de examinat, sări cumaregrabăIepureleAlb,chiaracums-agăsitaceastăhârtie.

-Ceeînea?întrebăRegina.

- încăn-amdeschis-o, spuse IepureleAlb, darpare să fieo scrisoare, pe caredeţinutulascris-ocuiva.

-Astatrebuiesăfie,spuseRegele,afarădoardacăofiscris-onimănui,ceeacenupreaseobişnuieşte.

-Cuiîiesteadresată?întrebăunuldintrejuraţi.

-Nueadresatădeloc,spuseIepureleAlb;peparteadinafarănuestescrisnimic.Pecândvorbea,deschisehârtiaşiadăugă:Pânălaurmă,nicinueoscrisoare,eopoezie.

-Escrisulacuzatului?întrebăunaltjurat.

- Nu, zise Iepurele Alb, şi tocmai asta-i cel mai curios! (Juraţii rămaseră toţifoarteuluiţi.)

-Sevedec-ofiimitatscrisulaltcuiva,spuseRegele.(Juraţiiseluminarălafaţă.)

-Vărog,Majestate,spuseValetul,n-amscriseuhârtiaastaşinusepoatedovedicăamscris-o,fiindcănuenicioiscălitură.

-Dacăn-ai iscălit, spuseRegele, cazul este şimai grav.Sigur căai scris-o cugândrău,altfelteiscăleai,caunomdetreabă.

La aceste cuvinte izbucniră aplauze unanime în sală, fiindcă era prima oară înaceastăzicândRegelesearătasecuadevăratisteţ.

-Fireştecăasta-idovedeştevinovăţia,spuseRegina,aşaîncâtdecapi…

-Banudovedeşte nici o vinovăţie! îi tăie vorbaAlice.Cum, dar nici nu ştiţi cescrieînpoeziaaia!

-Citeşte-o!porunciRegele.IepureleAlbîşipuseochelarii.

-Cucesăîncep,Majestate?întrebă.

-Începecuînceputul,porunciRegele,cuglassolemn,şiciteştepânăsetermină,apoiteopreşti.

În sală se lăsă o tăcere profundă, în timp ce Iepurele Alb dădu citire acestorversuri:

Sespunecăaifostlaea

Şiluii-aispusdemine.

Unbunportreteaîmifăcea;

Doarcănu-înotnu-ibine.

Iarelle-aspuscăn-amplecat

(Şiştimcă-aspus-obine):

Dardacăea-arficontinuat,

Ces-arfi-alesdetine?

Una-amdatei,i-audatluidouă,

Ne-aidattutreişipeste.

Iardelael,eiledauvouă;

Dartotulalmeueste.

Şidacăeusaueaamfi

Băgaţiîntreabaasta,

Elliberineva-ngădui-

Cumchiareram-şibasta.

Precumsimteu,aidevenit

(Eiţandărasă-isară)

Obstacolmare,şi-aivenit

Lael,lanoi,înţară.

Elnuvaşticăeiîiplac

Aceia,cănu-ibine.

Cutoţiceilalţiotaină-ofac

Şi-oştimdoartucumine.’

- Iatăprobaceamai însemnatăcareni s-a înfăţişatpânăacum,spuseRegele,frecându-şimâinile,aşadar,juraţiisă…

- Îi dau un sac de bani oricăruia dintre juraţi care e în stare să lămureascăînţelesul acestei probe, spuse Alice, în ultimeleminute crescuse atât demare,încâtnu-imaieracâtuşidepuţinteamăsă-lîntrerupăpeRege.Eucredcăpoeziaastan-areniciunpicdeînţeles.Toţijuraţiiscriserăpetăbliţe:Eacredecăpoeziaastan-areniciunpicdeînţeles-darniciunulnuîncercăsălămureascăînţelesuldocumentului.

-Dacăn-areînţeles,cuatâtmaibine,spuseRegele,nutrebuiesănemaibatemcapulsă-lcăutăm…Şi totuşi,maiştii,urmă,punândhârtiacuversuripegenunchi şi uitându-se chiorâş la ea, dacă stau să mă gândesc, parc-ar aveaoarecare înţeles. “Doarcănu-înotnu-ibine.”Nuştii să înoţi,nu-iaşa?adăugă,adresându-i-seValetului.

Valetulclătinădincapamărât.

-Ameuaerulcăştiusăînot?răspunse.(Fireştecăn-avea,devremeceerafăcutcutotulşicutotuldincarton.)

-Ei,pânăacumstămbine,spuseRegele,apoiseapucăsămormăiepentrusineversurile:”Şiştimcă-aspus-obine”-ştim,adicăştiujuraţii,bineînţeles.

“Una-amdatei,i-audatluidouă”adicăastaartrebuisăfiedespreceafăcutelcutartele,se-nţelege…

-Da,darmaidepartezice:Jardelael,eiledauvouă”,îlîntrerupseAlice.

- Fireşte, poftim: aicea sunt! zise Regele, încântat că reuşise să demonstrezeceva,arătândcuundegettarteledepemasă.Nimicmailimpedecaasta!Şimaideparte: “Ei ţandăra să-i sară.” Nu-i aşa, dragamea, că ţie nu-ţi sare ţandăraniciodată?seadresăReginei.

- Niciodată! răspunseRegina furioasă, aruncând totodată o călimară în capulPuiuluideŞopârlă.(NefericitulBillrenunţasesămai

scrie pe tăbliţă cudegetul, fiindcă se convinsese cănu lasănici o urmă; acumînsăreîncepugrăbit,folosindcernealaceiseprelingeapefaţă,pânăseisprăvi.)

-Dacănu-ţisare,atuncinicivorbeleastean-ausare,făcuRegele,aruncândopriviresatisfăcutăînjurullui.

însalădomneamaideparteliniştea.

-Afostunjocdecuvinte!strigăRegelemâniosşitoatălumeasegrăbisărâdă.

-Juraţiisădeaverdictul!spuseRegele,poatepentruadouăzeceaoarăazi.

-Nu,nu!strigăRegina.întâicondamnareaşiapoiverdictul.

- Ceprostiegogonată, exclamăAlice tare. I-auzicolo: întâisă-l condamneşiabiaapoisă-ideaverdictul!

-Ţine-ţigura!răcniRegina,învineţindu-sedefurie.

-Ban-osămi-oţin!răspunseAlice.

-Săisetaiecapul!zbierăRegina.

- Cui îi pasă de voi? spuse Alice. (între timp crescuse până la înălţimea eideplină).Nusunteţidecâtunpachetdecărţidejoc!

în acea clipă, toate cărţile din pachet se ridicară mai întâi în văzduh, apoi selăsară din zbor asupra-i. Alice scoase un ţipăt scurt, parte de teamă, parte demânieşisestrăduisă leînlăture,dânddinbraţe.Şisevăzutolănităpemal,cucapul în poala surorii ei, care da binişor deoparte câteva frunze veştede carefluturaserădinarboripestefaţafetiţei.

-Trezeşte-te,Alicedragă!Cemultaidormit!spusesoraei.

Îipovestisuroriiei,pecâtîşiamintea,straniileperipeţiidesprecareaţicititvoiîn

aceastăcarte,iarcândterminăpovestea,soră-saspuse:

-Afost,într-adevăr,unvisfoarteciudat!…Daracumdăfugaacasă,laceai!S-afăcuttârziu.

IarAlice se sculă înpicioare şi o tuli spre casă; şi alergând, se tot gândea, pebunădreptate,cevisminunatavusese.

Dar sora ei rămase nemişcată pe bancă, cu capul sprijinit într-o palmă, privindasfinţitulsoareluişigândindu-selamicuţaAliceşilaaventurileeiminunate,pânăce,launmomentdat,începuşieasăviseze-şiiatăvisulei.

MaiîntâiovisăpemicuţaAlice,cumânuţeleeicuprinzându-igenunchii,iarochiistrălucitori se uitau în ochii ei… îi putea auzi până şi glasul şi o vedea făcândaceamişcarezglobiedin cap, casă-şi deadeopartepărul ce-i veneamereu înochi; şi totuşi, învremeceasculta, saupăreacăascultă,neobişnuitelecreaturinăscuteînvisulsuroriieiînsufleţirădeodatăloculîncaresegăsea.

Iarbaînaltăîncepuafoşnilapicioareleei,pecândIepureleAlbtrecuîngrabă…;Şoarecele, speriat, înota prin eleşteul din apropiere, stârnind în urma luiadevărate valuri; auzea chiar clinchetul ceştilor de cafea, dinaintea căroraIepurele de Martie şi prietenii săi îşi luau interminabilul ceai, precum şi glasulascuţit al Reginei, poruncind executarea nefericiţilor săi invitaţi…; din nou,bebeluşul Purcel strănuta pe genunchii Ducesei, în vreme ce farfurii şi cratiţezburauînjurullor…;apoiţipătulGrifonului,scârţâitultăbliţeidescrisaPuiuluideŞopârlăşiglasurileînăbuşitealecobailorumpleauvăzduhul,amestecându-secususpineleFalseiBroaşteŢestoase.

Aşacărămaseacolo,cuochiiînchişişiaproapecăseînchipuiînŢaraMinunilor,deşiştiacă,îndatăce-şivadeschideochii,totulvarevenilarealitateaobişnuită:iarbavafoşnidoarlaadiereavântului,iareleşteulvamaiclipocidoarlaunduireastufului…clinchetulceştilordecafeasevatransformaînsunetultălăngilordelagâtul oilor, iar ţipetele ascuţite ale Reginei, în vocea păstorului; strănutulbebeluşului, ţipătul Grifonului şi toate celelalte sunete stranii vor deveni (cusiguranţă) tumultul zgomotelor de la fermă, în vreme ce mugetele vitelor vorînlocuisuspineleadâncialeFalseiBroaşteŢestoase.

Înceledinurmă,şi-o imaginăpesurioaraei,cândva, înviitor,o femeieîn toatăfirea, păstrându-şi de-a lungul întregii vieţi sufletul bun şi iubitor din vremeacopilăriei, adunând în jurul ei alţi copilaşi, în a căror privire va citi aceeaşistrălucireşicuriozitate,atuncicând levaspunepoveştineobişnuite,poatechiarcele de demult, din visul ei din Ţara Minunilor. Şi-o închipui de asemeneaîntristându-sepentru toatenecazurile lormărunte şi înveselindu-sepentru toatebucuriilelornaive,pecândîşivaamintidepropria-icopilărieşidefericiteleziledevară.