1

anul LXIII * nr. 4 (762) * aprilie 2012

revistã lunarã editatã deUniunea Scriitorilor din România

cu sprijinul Ministerului Culturii ºi Patrimoniului Naþional

Adrian Popescu UNIFORMITATE ªIINDIVIDUALITATE 3

SCRIEREA CREATOARE, AZI (I)Alexandru Muºina SCRIEREA CREATOARE VAÎNVINGE! 4

Caius Dobrescu REZISTENÞA LA SCRIEREACREATOARE 7

Simona Popescu COCHILIA ªI PAGURUL SAUDESPRE CREATIVE-WREADING 9

Romaniþa Constantinescu NARRARE NECESSEEST 11

Daniel Vighi CUM E SÃ MERGI PE LUNÃ,DUMINICÃ DUPÃ-MASÃ 13

Ruxandra Cesereanu ATELIERELE DE SCRIERECREATOARE DE LA PHANTASMA 15

Felix Nicolau ATAC LA BAIONETÃ / RETRAGEREÎN MENUET 18

Mihai Ignat TALENT, MESERIE ªI SINCERITATE 20

Radu Vancu ZONA NOUÃ. O PREZENTARE 21

Ovidiu PecicanANA BLANDIANAANIVERSARÃ 23

Ana Blandiana CEI DOIROMÂNI DIN TOLEDO 24

Adela Dinu DIARISTICA FEMININÃ ªI MODELULINTIMITÃÞII 26

Rãzvan CâmpeanROMANIAN WRITERSON WRITING 30

Mircea Braga JURNALUL, „EFECTUL GENETTE”ªI INTERSUBIECTIVITATEA (I) 31

Hanna Bota POEME AVORTATE 34

Ion Pop ALÞI DOI SEXAGENARI ÎN PRIMÃVARÃ 36

Ovia Herbert PISICOSUL 38

CRONICA LITERARÃIoan Pop-Curºeu CÃLARE PE MOTOCICLETADE LEMN 42

Ovidiu Pecican AUTOR ªI RÃSUCIRE ÎNTRE LUMI 43

Victor Cubleºan THE INSIDE JOB? 44

Florin Mihãilescu IPOSTAZELECOMPLEMENTARE 40

Alex Goldiº „ORGOLIILE” LUI BUZURA. UN CAZDE RECEPTARE CRITICÃ 46

Gheorghe Schwartz GEAMÃNUL LA CURTEALUI PETRU CEL MIC 48

F. A. Cazals POEME (traduceri de Aurel Rãu) 53

Petru Poantã SUB SEMNUL LUI CARAGIALE 54

Vlad Moldovan RUMOARE ÎN ACADEMIA 55

CÃRÞIAdrian Þion PSALMODIERILE SOLITUDINII 56

Maria Cristina Goje „UN ADEVÃRATSUPERHERO” 56

Anamaria Ciobotariu ÎMBRÃÞIªAREALUI ORFEUNicoleta Poenar FEMINISMUL LAPERSOANA I 57

Rãzvan Câmpean ªAPTE INTRUZIUNI ÎNNECUNOSCUT 58

*** FODOR SÁNDOR –IN MEMORIAM 59

Nicolae Sabãu ÎNTRE GOTIC ªI BAROC 60

Virgil Mihaiu CRÂMPEIEDE ISTORIE CU IMPLICAÞIIJAZZISTICE 63

Ioan-Pavel AzapAVEM PAPÃ! 60

2

Ilustraþia numãrului: Liviu Vlad

Comitetul ºtiinþifiic: Corin Braga (Universitatea Babeº-Bolyai), Miruna Runcan (Universitatea Babeº-Bolyai), Cãlin Andrei Mihãilescu, (Universitatea Western Ontario, Canada), Giovanni Magliocco

(Universitatea din Bari, Italia), Basarab Nicolescu (Preºedintele Centrului Internaþional de CercetãriTransdisciplinare, Paris), Ovidiu Pecican (Universitatea Babeº-Bolyai)

ISSN 0039 - 0852

Revista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1, tel. 0264 594 382,ºi la Librãria Muzeului Literaturii Române din Bucureºti.

Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România, Calea Victoriei nr.133, Bucureºti(contact: steluta.pahontu@gmail.ro ºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276)Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã

neapãrat cu opiniile exprimate de acestea.Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

steauacj@gmail.com; www.revisteaua.ro

Redactor ºef: Adrian Popescu Redactor ºef adjunct: Ruxandra CesereanuSecretar general de redacþie: Octavian Bour

Redactori: Victor Cubleºan, Alex Goldiº, Ioan Pop-Curºeu, Vlad MoldovanRedactor asociat: Virgil Mihaiu

Consiliul consultativ: Aurel Rãu, Ion Pop, Petru Poantã, Titu Popescu,Nicolae Prelipceanu, Camil Mureºanu, Ion Vlad

SUMMARY

Adrian Popescu UNIFORMITY ANDINDIVIDUALITY 3

Creative writing todayAlexandru Muºina CREATIVE WRITING WILLPREVAIL! 4

Caius Dobrescu THE RESISTANCE TOCREATIVE WRITING 7Simona Popescu THE SHELL ANDTHE PAGURUS. ON CREATIVE-WREADING 9

Romaniþa Constantinescu NARRARENECESSE EST 11

Daniel Vighi WHAT’S IT LIKE TO WALK ONTHE MOON ON A SUNDAY AFTERNOON 13

Ruxandra Cesereanu PHANTASMA CREATIVEWRITING WORKSHOP 15

Felix Nicolau BAYONET ATTACK / MINUETWITHDRAWAL 18

Mihai Ignat TALENT, TRADE AND SINCERITY 20

Radu Vancu THE NEW ZONE. A DESCRIPTION 21

Ovidiu Pecican ANA BLANDIANA AT THEANNIVERSARY 23

Ana Blandiana THE TWO ROMANIANS IN TOLEDO 24

Adela Dinu FEMININE DIARISTICS AND THEPATTERN OF INTIMACY 26

Rãzvan Câmpean ROMANIAN WRITERS ONWRITING 30

Mircea Braga THE DIARY, „THE GENETTEEFFECT” AND INTERSUBJECTIVITY (I) 31

Hanna Bota ABORTED POEMS 34

Ion Pop ANOTHER TWO SEXAGENARIESENTERED SPRING 36

Ovia Herbert POEMS 38

Florin Mihãilescu COMPLEMENTARYHYPOSTASES 40

Literary ReviewIoan Pop-Curºeu RIDING THE WOODENMOTORCYCLE 42

Ovidiu Pecican AUTHOR AND TWIST BETWEENWORLDS 43

Victor Cubleºan THE INSIDE JOB? 44

Alex Goldiº AUGUSTIN BUZURA’S „ORGOLII”.A CASE OF CRITICAL RECEPTION 46

Gheorghe Schwartz THE TWIN AT PETER THESMALL’S COURT 48

F. A. Cazals POEMS (translated by Aurel Rãu) 53

Petru Poantã UNDER THE SIGN OF CARAGIALE 54

Vlad Moldovan RUMOR IN THE ACADEMIA 55

BooksAdrian Þion THE CHANTS OF SOLITUDE 56

Maria Cristina Goje „A TRUE-BLUE SUPERHERO” 56

Anamaria Ciobotariu ORPHEUS’ EMBRACE 57

Nicoleta Poenar A SUBJECTIVE VIEW ONFEMINISM 57

Rãzvan Câmpean SEVEN INTRUSIONS INTO THEUNKNOWN 58

*** FODOR SÁNDOR – IN MEMORIAM 59

Nicolae Sabãu BETWEEN GOTHIC AND BAROCK 60

Ioan-Pavel Azap WE HAVE POPE! 62

Virgil Mihaiu FRAGMENTS OF HISTORY WITHJAZZISTIC IMPLICATIONS 63

3

Un pictor român, plecatdin Transilvania, NicolaeManiu, are succes la Paris,expunând într-una dintrecele mai selecte galerii deartã, la Opera Gallery, peRue Saint Honoré, PlaceVandome, instituþie cusucursale în toatã lumea .Este cel mai bine vândutartist român de azi. Ceea ce m-a frapat a fostexplicaþia, pe care ne-a dat-o, la un post de tv., înlegãturã cu destinul sãu artistic în Oraºul Luminilor.Cumpãrãtorii îi aleg lucrãrile (executate impecabil îngenul unui post-suprarealism, o asamblare oniricãpornind de la imagini fotografice) fãrã sã întrebeneapãrat de nu-mele artistului. Picturile expuse au unmister care-i atrage irezistibil pe admiratori, iar figurileumane, obiectele, stranii, de multe ori, pictate cuminuþiozitatea olandezilor renascentiºti, compun oatmosferã fasci-nantã. Deci, nimeni nu întreabã, dela început, care este numele autorului, de unde vine,ce curent artistic are ca fundal estetic, toate acesteavor veni, poate, mai târziu; vizitatorii galeriei merg,motivaþi, hotãrâþi la tabloul dorit, selectat pentrucalitãþile sale intrinseci, imanent-expresive, nu pentrueventuala concepþie plasticã sau pentru faimapictorului etc. Opera îºi absoarbe autorul, sau sedezintereseazã de acesta, exista un fel de excluderea lui, ca în structuralism, asistãm la supremaþiaartefactului, paralel cu eclipsarea autorului… M-amgândit cã multe versuri ale unor tineri au aceste însuºirieliminatorii, textele lor, nu lipsite de surprize, par sãse dispenseaze, parcã, de cel care le-a scris. Seinstaureazã, astfel, la nivel general, cu excepþiile derigoare, un anonimat fecund, poate, dominã o pãturãde humus literar, roditor, altminteri, unde straturile suntaproape egale. Arbuºti, tufiºuri, rar copaci impunândsolitari, care sparg peisajul poetic de azi.

Avem o poeticã a unduirilor, a fluiditãþii, nu averticalitãþii ºi a solidelor, deci, instantanee hiperrealis-te sau\ºi proiecþii cotidiene, imaginarul clipelor, clipuri,fotograme, secvenþe quasi-cinematografice conþinândtensiunile zilelor noastre, tensiuni încapsulate înseminþele textuale curente, dar autorii par a fi inter-ºanjabili, sau lesne confundabili. De aici, impresiade egalitate stilisticã, de unde izbucnesc, rar semneleoriginalitãþii marcate. Este o altã paradigmã aceastaa minimalismului post-douãmiist, propunând-ne,conºtient, sau inconºtient, semi-anonimatul stilistic?Dupã paradigma ºaizecistã, ceremonios-iniþiaticã,dupã cea ºaptezecistã, livrescã-manieristã, dupã ceaoptzecistã, demitizant-antropologicã, clasicizatã ºi ea,dupã cea nouãzecistã, dezabuzat-fracturistã, dupãcea douãmiistã, mizerabilistã, sã asistãm acum lanaºterea uneia noi- „post-douãmiistã“?

Din acest nou val, alcãtuit din foarte tineri poeþica M. Hutopila, Andrei Dósa ºi ªtefan Baghiu, aflaþiîn plinã desfãºurare, revista Steaua a publicat uneºantion convingãtor, selectat de un poet-congener

cu antologaþii – Vlad Moldovan.Aproape toþi autorii sunt în pragulintrãrii lor in viaþa literarã maturã, înstadiul urmãtor lecturilor de cenaclu,debutului în presã, etc. unii cu unvolum publicat deja, sau pregãtindu-l,cu premii importante alþii. Toþi refuzãtranscendenþa sãrbãtoreascã, darnu ºi „sacrul camuflat“, iau distanþãfaþã de solemnitate ºi gravitate, cum

fãcuserã, delimitându-se de promoþiile anterioare,primii, optzeciºtii, a dar, în plus, postdouãmiiºtii au unºi mai recognoscibl aer de familie. Preferã în textelelor: dizarmoniile din jur ºi dezagregarea formelor,laudã dezinserþia din social, subiectvitatea ca normã,inadaptarea, ca efect. Plonjeazã în anodin gãsind nuritmuri ascunse, ci incongruenþe. Acestea îmi par a fimãrcile lor stilistice. Rãdãcinile tinerilor din aceastãpromoþie sunt, dupã opinia mea, pe lângã poeþiiamericani (Frank O’Hara) sau europeni (SeamusHeaney), avangardistii români, apoi Geo Bogza,Constant Tonegaru, Ion Caraion. Uniformitatea relativãa temelor tinerilor poeþi – malformarea cotidianului sauprecaritatea lui – naºte uniformitatea relativã a stilu-rilor poetice. Nu spun cã mi se pare o poezie fãrã mizã,dar e una ascunsã bine, un fluviu subteran, poate, unflux emoþional, se mai poartã emoþia? sugrumat dinpudoare. Poate o „camuflare“, cum spunea un istoric,în banal a posibilelor semnificaþii. Nu mã sperieariditatea imaginilor, nici minimalismul afiºat caprogram de grup, nici alergia la „esenþialism“, de aiciaerul jemanfiºist, mã deranjeazã pseudo-eroticagrosierã. (vezi Gabriel Chifu- „Limbajul trivial...“ în R.L.nr. 10-2012). Simplele trivialitãþi adolescentin arti-culate cu glas tremurând pentru a scandaliza, nu suntartã, nici nu ajung la notorietatea unui CharlesBukowski. Mã uimeºte atmosfera comunã, corulcompact de voci, unde deocamdatã apar mai rarsoliºtii, poate e prea devreme, avem de a face doarcu autori aflaþi în cãutarea vocii distincte.

Am citit câteva poeme, excelente, semnate deLetiþia Ilea, în revista „Vatra“, descriind stãri de odelicatã resemnare, un fel de elogiu al imanentului,cum scriu ºi tinerii despre care vorbeam, poeziadevine,astfel, un continuu situaþional, nu o exploziede mirãri ºi revelaþii. Impresia cititorului e una detranscriere onestã a unor stãri ale omului depretutindeni, cel din zilele noastre, un om fãrã marientuziasme, religioase, culturale, filosofice, repliindu-se pe lucrurile concrete, atât la poeta clujeanã,cât ºila mai noii poeþi. Îmi vine în minte vechiul îndemn allui Enzesberger „nu mai citi poezii, citeºte Mersul tre-nurilor“. Cotidianul, devenit sursã de mister, gesturilemici transformate în ritual, „ ritual cotidian“ Victor Felea,un alt autor afin, aspirând la o transcriere quasi-anonimã a scurgerii zilelor într-un oraº „printre blocuriºi autobuze. Gustul acesta de obosealã tandrã ºiautomatism urban se bucurã de o bunã receptare, eoarecum un semn de globalizare a poeziei, de undeºi traducerea poetei în francezã.

Uniformity andIndividualityAdrian Popescu

Uniformitate siindividualitate

,

4

Braºov, 03.02.2012Dragã Ruxandra,

Scuzã-mã cã am tot întîrziat, dar de atîtea ori amtot vorbit despre scrierea creatoare, încît am senzaþiacã mã repet, la nesfîrºit ca un disc stricat sau unprogram virusat. Or, nimic nu e mai dezagreabil pentruun scriitor ce se respectã decît repetarea, redundanþa.Plus cã, sastisit de exigenþele tot mai aberante ºi deaerele de obiectivitate ale articolelor aºa-zis „ºtiinþifice”,care se „puncteazã”, se „normeazã” (parcã am fi lacolhoz sau la banda de montaj), mi-a venit sã mã laspãgubaº. Noroc cã am (re)gãsit strãvechea formulã,cea a scrisorii cãtre o persoanã care te înþelege, cucare realmente ai ceva în comun. Deci:

La cît de vechi sînt întru ale scrierii creatoare (seîmplinesc 23 de ani de cînd am pledat pentru primadatã pentru introducerea ei ca materie de studiu înfacultãþile de litere ºi la liceu), ar trebui, acum, sã mãpronunþ, ca un adevãrat maestru zen-budisto-literarce mã aflu, doar în koan-uri. Sau, ca sã revenim, totuºi,în Europa, doar în fraze-tip, îndelung ºlefuite de atîtautilizare, în lozinci, ca orice lider vizionar (dar neurmataproape de nimeni.

Ceva de genul: „Dacã scriere creatoare nu e,literaturã de calitate n-are sã fie”; „Pasãrea are aripi,dar tot trebuie sã înveþe sã zboare”; „Meseria te-nvaþãmodestia”; „Cel mai greu e sã taci în timp ce scrii”;„Nici boul nu se naºte învãþat sã tragã la jug”. ªi aºamai departe.

Mã voi mulþumi („Meseria te-nvaþã modestia!”) cucîteva fragmente de cugetare, cu cîteva gîndeme,vorba lui Luca Piþu. Altminteri, ca sã spun tot ce ampe suflet (ºi în minte!) mi-ar trebui sute de pagini... Or,asta nu se poate! Ar plictisi pe toatã lumea, ar facescrierea creatoare de-a dreptul odioasã. O cartegroasã & plicticoasã despre sujetul drag nouã nu va fiposibilã – ºi legitimã (?!) – decît post-festum, dupã cescrierea creatoare va fi fost predatã în facultãþi ºi licee,în ºcoli generale ºi grãdiniþe. Plictiseala e suportabilãnumai post-festum, ca sã nu zic post ludum. La fel

cum deocamdatã (dar, în viitor, cine ºtie) nu e posibilão tezã de doctorat despre cãrþi care urmeazã sã fiescrise.

Înainte sã trec la cogitaþiunile-mi fragmentare,obligatoriu profunde & irefutabile, am sã încerc sãexplic de ce generalizarea predãrii scrierii creatoareîn ºcoli ºi universitãþi e de neocolit. Pe de o parte,fiindcã stãm cu ochii beliþi la ce fac americanii & nestrãduim sã-i imitãm. Or, acolo, scrierea creatoare elucru curent, ba chiar existã masterate & doctoratede profil. Pe de altã parte, pentru cã în lumeapostmodernã, specializarea (ºi acreditarea, prindiplome ºi patalamale de specialitate) e tot maiagresivã, nevroticã aproape. S-ar putea ca, în curînd,sã nu mai poþi publica (la o editurã „serioasã”), dacãn-ai cum dovedi cã ai absolvit un curs de „specialitate”.

Dar, cum mai e mult pînã departe (departe,aproape... cine le mai distinge în postmodernitate?),am sã revin la oile noastre mioritice & academice,cele din anul 2012.

*O primã piedicã în calea scrierii creatoare – ca

materie predatã în facultãþi ºi în licee – e undeva înstrãfundul superficial al minþii birocraþilor din MinisterulEducaþiei, dar ºi din universitãþi. Ca sã fii birocrat(inclusiv de rang înalt) nu trebuie sã fii foarte inteligent.Dimpotrivã. Mintea birocratului e simplã: nu poate fipredatã decît o materie care deja existã în...nomenclator. Desen? Da. Muzicã? Da. Educaþiefizicã? Da... Scriere creatoare? Ce mai e ºi aia? Pãi,nu existã deja, ca materie de studiu, literatura românã?De ce trebuie sã studiezi altã materie (?!) ca sã ajungiscriitor? Desigur, muzica, desenul, educaþia fizicã sefac ºi cu elevii care nu vor deveni cîntãreþi, compozitori,pictori, sportivi de performanþã. Dar scriitori... ce nevoieavem de scriitori? Noi avem nevoie de zidari, ospãtari,informaticieni... cel mult de jurnaliºti. „Descîlceºte-i,drace!”, vorba strãmoºilor noºtri.

Reiau, aici, pe înþelesul lor: literatura românã sestudiazã ca sã poþi înþelege, descifra, comenta (ba

Scrierea creatoare va învinge!Scrierea creatoare va învinge!Scrierea creatoare va învinge!Scrierea creatoare va învinge!Scrierea creatoare va învinge!Creative Writing Will Prevail!Alexandru Muºina

Revista Steaua propune ºi gãzduieºte în acest numãr ºi în numãrul urmãtor unamplu dosar despre atelierele ºi cursurile de scriere creatoare (sau creativã, cummai sunt ele numite) din România. Care este rostul ºi finalitatea acestora ºi de cesunt ele binevenite în contextul literaturii române actuale (ºi nu numai)? Acestea aufost întrebãrile-cheie. Au onorat invitaþia concretã a revistei cei mai cunoscuþi (scriitori)iniþiatori ai unor astfel de cursuri ºi ateliere (fireºte, ca întotdeauna, lipsesc câtevanume, din varii motive – lipsã de timp, de obicei). În ultimii zece ani, mini-dosareînrudite cu dosarul de faþã (care este, însã, cel mai amplu de pânã acum, în România)au fost prezente ºi în alte reviste precum Observator cultural ºi Corpul T.

Ruxandra Cesereanu

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(I)

5

chiar ºi iubi!) ce au scris marii noºtri escribadori. Nu(ºi e normal aºa) ca sã te înveþe sã scrii tu însuþiliteraturã. În timp ce la muzicã, desen, educaþie fizicãeºti învãþat sã cînþi (tu însuþi), sã desenezi (tu însuþi),sã sari capra ºi sã te dai peste cap (tu însuþi)... Scriereacreatoare te învaþã sã fii, sã te exprimi (tu însuþi), cumintea ºi sufletul tãu, sã-þi descoperi ºi sã-þi afirmipropria personalitate. Dar ce nevoie avem noi depersonalitãþi? Noi avem nevoie de zidari, ospãtari...

Ei, ajunºi în acest punct, dãm de adevãratulbolovan: gîndirea limitatã, de paysan parvenutransplantat la oraº, de mahalagiu ajuns în înalte funcþiiadministrative, care are senzaþia cã le ºtie pe toate,deºi nu pricepe nimic din noua lume, globalizatã, nudoar modernã, ci de-a dreptul postmodernã, în caretrãim. O gîndire care, cînd e vorba de învãþatul meserieide scriitor, a fost, acum mai bine de 100 de ani,sintetizatã de acelaºi inconturnabil I.L. Caragiale: „ªtiisã scrii? Eºti scriitor. ªtii sã citeºti? Eºti critic.”.

*Al doilea front al rezistenþei la introducerea scrierii

creatoare în curriculum (îmi place cuvîntul, e uºorpervers!) e constituit chiar de profesorii din facultãþilede litere sau care predau limba ºi literatura românã laliceu. Mai an, amicul nostru Andrei Bodiu, membru întot soiul de comitete & comiþii academice centrale, apropus ca literatura românã sã fie consideratã – ºiea, sãraca! – artã. Sau, mãcar, sã i se recunoascãacest statut acolo unde se predã... scrierea creatoare.S-au opus, cu înverºunare, nu doar limbiºtii români(nici o mirare, de mult nu mai îmi fac iluzii în ceea ce îipriveºte, mai corect spus ar fi în ceea ce le priveºte),dar ºi cei care predau literatura românã.

De ce? O primã explicaþie ar fi: dintr-un complexde inferioritate. Mai nou, literatul (proful de literaturã)român îl are drept model pe inginer, pe omul de ºtiinþã(pe Einstein, nu pe Homer). Vrea ºi el, sireacul, sã fieconsiderat om de ºtiinþã, adicã un universitar „serios”.A doua explicaþie: comoditatea. E mai uºor sãpapagaliceºti scheme, formule, teorii luate de la alþii,mai mult sau mai puþin digerate, decît sã explici, sãarãþi tu însuþi cum se scrie o poezie, o schiþã, un roman.Producerea, crearea de literaturã e infinit mai dificilã,mai pretenþioasã decît pãlãvrãgeala, cu aere ºi limbajpseudoºtiinþific.

Ca sã-þi dau un exemplu de asemenea „prof. univ.de ºcoalã nouã”. Acum cîþiva ani, am fost ºi eu laBerlin, la o conferinþã consacratã literaturii române(dealtfel, singura mea contribuþie la turismul academic).Acolo, o doamnã profesoarã sudistã (nu-i dau numelefiindcã, ca mamã & gospodinã, e o persoanã perfectonorabilã) a prezentat o comunicare despre prozaromânã postbelicã, în care i-a amestecat, în vitezã(turuia realmente), pe Rorty, Derrida, Lacan, HaroldBloom, Genette ºi cine mai vrei tu. Nemþii, oameniserioºi (erau acolo ºi romaniºtii de vîrf, precum KlausHeittman sau Karl Maurer, fost asistent ºi succesor allui Hugo Friederich), ca sã priceapã ºi ei ce-a vrut sãspunã, i-au pus întrebãri precise, punctuale. Nici oproblemã: doamna profesoarã (conducãtoare dedoctorate!) le-a rãspuns, repetînd în vitezã ºi cuvînt

cu cuvînt, exact aceleaºi fraze din comunicareaprezentatã. Nemþii s-au recunoscut, tacit, învinºi încão datã.

Au nevoie asemenea profesori – majoritari & înfuncþii de conducere – de scriere creatoare în facultãþilelor? Evident cã nu. Studenþii lor sigur ar avea, dar decînd în universitãþile nostre se þine seama de,programa se face în funcþie de nevoile reale alestudenþilor (ºi ale societãþii)?

*ªi ajungem la întrebarea: cine sã predea scriere

creatoare? Profesorul doctor (& conducãtor dedoctorate), care n-a mai scris o poezie din liceu, saua produs cîteva cãrþi beletristice de perfect veleitar,sau un scriitor foarte bun, recunoscut în breaslã (ascriitorilor), dar din afara facultãþii? Unul, desigur, cuo diplomã universitarã, însã fãrã doctorat? Rãspunsule, îngrozitor ºi aberant, unul singur: proful cu doctorate& funcþii. De ce? Pentru cã el e un insider, iar scriitorulvaloros e un outsider. Pentru cã, mai nou, prin lege,nu mai poþi preda în universitãþi dacã n-ai doctorat.Cercul (vicios, dar atît de legal!) s-a închis. Excepþiile,– Mircea Cãrtãrescu, Ioana Pârvulescu, SimonaPopescu, Caius Dobrescu, Romulus Bucur, MihaiIgnat, Andrei Bodiu, Daniel Vighi, Viorel Marineasa,Felix Nicolau (ar mai fi cîþiva, inclusiv tu ºi cu mine) –nu fac decît sã confirme regula birocraticã.

Apropo de asta, iatã o istorie amuzantã (am maiscris-o de cîteva ori, dar nu conteazã). Acum cîþivaani, Consiliul Britanic, ca sã-i mai civilizeze niþel peromâni, a trimis prin facultãþile noastre de litere unpoet (bun) de-al lor, Mathew Sweeney, care-a fãcutcu profele de englezã cîteva cursuri de iniþiere (demaximum douã sãptãmîni!) în scrierea creatoare. ªi,sã vezi minune! La secþiile de englezã a început sãse predea... scriere creatoare. Cine preda & predã?Pãi, normal, „iniþiatele” lui Mathew Sweeney, care,vorba lui Ezra Pound, „nu au scris în viaþa lor mãcarun vers valabil”.

Repovestirea întîmplãrii (una dintre cele mai bunetehnici de învãþare a meseriei e rescrierea de texteliterare de vîrf!) mi-a dat, acum, o idee: poate cã osoluþie pentru introducerea scrierii creatoare înuniversitãþi ar fi intervenþia echivalentului ConsiliuluiBritanic, adicã a I.C.R.-ului. Logica e simplã: ca sã„exporþi” literaturã românã, trebuie sã ai ce exporta;ca sã „produci” literaturã de calitate, trebuie ca, maiîntîi, junii sã înveþe cum sã o scrie. Deci: Institutulorganizeazã traininguri (scurte! cã nu prea-s bani):profi, scriitori cu doctorate, grade universitare & cevaoperã, cursanþi, scriitori cu talent dovedit, dar fãrãdoctorat. La final: cîte o patalama frumoasã, cusemnãtura lui H.R.P. pe ea ºi, de ce nu?, apreºedintelui României, mare cititor de „Levant”. Pebaza acestei patalamale, absolvenþii I.C.R.-ului urmîndsã primeascã dreptul sã predea scriere creatoare caprofesori-asociaþi.

Prea frumos ca sã fie adevãrat. Dar cine ne poateîmpiedica sã visãm? Mai ales pe noi, profesorii descriere creatoare.

*Dupã cum ai observat, n-am vorbit despre bogata-

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(I)

6

mi & fructuoasa-mi activitate la Facultatea de Literedin Braºov, care, la toamnã, va împlini 22 de ani (pînãºi în America ar avea drept de vot). Nu doar dinmodestie, ci pentru cã, în final, „faptele vorbeºte”. ªipentru cã, în aceastã activitate de pionierat (am rãmastot pionier ºi dupã ce-am scãpat, aparent, decomunism!) nu am fost singur, ci alãturi de regretatulGheorghe Crãciun, de Romulus Bucur, CaiusDobrescu, Andrei Bodiu, Mihai Ignat, Radu Macriniciº.a.m.d.

Lista care urmeazã e a absolvenþilor noºtri, nudoar ai mei: Dumitru Crudu, Iulian Ciocan, JólanBenedek, Adrian Lãcãtuº, Rodica Ilie, Dan Þãranu,Adriana Bãrbat, ªtefania Mihalache, Ina Crudu, MihailTomulescu, Cristina Podoreanu, Cãtãlina Ene, SzilagyKatalin, Dora Deniforescu, Daniel Puia-Dumitrescu,Dénés Jónas, Bogdan Coºa, Andrei Dósa. Sînt sigur

cã am uitat cîteva nume, dar vina le aparþine ºi lor: cuo floare nu se face primãvarã! Din pãcate, dupã unprim volum (uneori de succes), cei mai mulþi, în bunatradiþie mioriticã, se lasã pe tînjalã. Încet-încet, renunþãla ceea ce noi credeam cã e vocaþie, dar s-a dovedita fi doar talent.

Asta, însã, e o altã poveste, una tare lungã, vorbabancului cu Copacul fericirii.

*Am fost pesimist? Nu cred. Poate doar lucid, am

arãtat obstacolele. Dar nu m-am îndoit nici o clipã ºinu mã îndoiesc de victorie, de justeþea cauzei. Scriereacreatoare va învinge! Pe de o parte, pentru cã dejaexistã, au existat cursuri de scriere creatoare, nu doar

la Braºov, ci ºi la Universitatea din Bucureºti (MirceaCãrtãrescu, Simona Popescu, RomaniþaConstantinescu), la cea din Cluj (tu, mai ales) sau dinTimiºoara (Daniel Vighi & Viorel Marineasa). Dar ºiîn cadrul unor team-building-uri cu manageri de top(Ioana Pârvulescu), la mãnãstirea Rîºca (Urmanov &Peniuc), mari sînt minunile tale, Doamne!, la Chiºinãu(Dumitru Crudu), în licee (Dan Þãranu, Daniel Puia-Dumitrescu) ºi aºa mai departe, ºi aºa mai departe.Sînt sigur cã am uitat sau nu am aflat de multe alteactivitãþi admirabile (ale unor pionieri; da, toþi sîntempionieri!) care au în comun exact asta: scriereacreatoare.

Masa criticã va fi atinsã în curînd, iar barierelebirocratice & mentalitare, interesele de gaºcã vor fispulberate de valul triumfãtor al scrierii creatoare. Abiaatunci – ºi numai atunci! – va trebui, vom ajunge sã neîntrebãm: te face un curs de scriere creatoare scriitor?(Din pãcate, unii pun cãruþa înaintea boilor ºi-ºi punîntrebarea asta încã de pe acum). Abia atunci vomputea discuta cu adevãrat despre metode, curriculum(ce-mi place cuvîntul!), despre cum e mai bine sã fieorganizate cursurile de scriere creatoare. ªi poate,cîndva, cînd vom fi pe creasta valului, dacã vom maiavea destulã energie & entuziasm, poate vom pune ºide-o revistã (ºtiiþificã, neapãrat ºtiinþificã, aspirînd laclasificãrile B, ERIH ºi, de ce nu?, chiar ISI!).

Dragã Ruxandra, acum aproape un an, la„Colocviul de literaturã românã contemporanã” de laBraºov (organizat de neobositulu’ Bodiu), discutamdespre o asemenea revistã. Prematur, dupã cum prearepede am constatat. Dar tu, adevãratã „femeie-cruciat”, nu ai depus armele. Prezentul numãr din„Steaua” e cea mai bunã dovadã, iarãºi irefutabilã(îmi place, da, ºi cuvîntul ãsta!). Va fi, sînt convins,unul „istoric”. Desigur, la nivelul þãriºoarei noastre, care– vorba lui Cioran – ar putea fi cu adevãrat mare,dacã realmente ºi-ar dori sã fie, ar crede cã poate sãfie. Or pentru asta existã o condiþie sine qua non: oliteraturã de mare anvergurã, foarte bine scrisã. Idest: scrierea creatoare e piatra de temelie a mãreþieiviitoare a României.

Exagerez? Nu cred. Acum 25 de ani predicam(aparent în deºert) necesitatea introducerii scrieriicreatoare în universitãþi ºi în licee. Azi, asta e deja unfapt în curs ºi în expansiune. Am, deci, toate motivelesã fiu optimist, avem toate motivele sã fim optimiºti.Plus încã unul: în þara asta de depresivi & vãicãreþi,numai faptul cã ai un minimum de entuziasm ºi creziîn ceea ce faci te plaseazã, automat, în rîndul elitei.Iar gloatele academice îºi urmeazã – întotdeaunaspontan, atavic ºi hipnotic – elita.

Acestea fiind zise, îþi urez spor la scris, la rescris(& publicat) cele „1001 de zile ºi nopþi”, minunat proiect(realizat!) ºi o „Stea” cît mai substanþialã ºi luminoasã.

Cu aceeaºi simpatie,Alexandru Muºina

P.S. Pentru cei realmente interesaþi de scrierilemele pentru & despre scrierea creatoare, vezi învolumele „Sinapse” ºi „Poezia. Teze, ipoteze, explorãri”

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(I)

7

Aºa cum, pe vremuri, Paul de Man vorbea, cumai multã sau mai puþinã îndreptãþire, despre“rezistenþa la teorie” manifestatã în sistemul academical studiilor literare, noi am putea vorbi astãzi, încontextul nostru local, balcanic, central-est ori sud-est (cine sã mai ºtie?) european, despre o realãrezistenþã la scrierea creatoare. Pe de o parte, avemde-a face cu un fenomen de cursã (sau “duratã”)lungã: ºi înainte de 1989 studenþii filologi erauavertizaþi sã-ºi bage minþile în ºi sã-ºi scoatã gãrgãuniidin cap, renunþînd de la bun început la eventualelelor ambiþii literare (sau în orice caz la dorinþa de-a leurmãri în cadrele sobre ale unei instituþii de învãþãmîntsuperior). Ceea ce trebuia sã le fie clar ca bunã ziuaera cã la Filologie se vine pentru a te face profesor ºipentru a-i pune mai tîrziu pe copilaºi sã recite poeziipatriotice de Octavian Goga ºi Gheorghe Þãrnea, încadrul Festivalului naþional Cântarea României.

Probabil ne-ar plãcea sã credem cã, prin aceastãpoliticã de inhibare/reprimare, dictatura comunistãaducea un omagiu forþei morale pe care o reprezentaliteratura. “Aiurea!” ne va rãspunde la asta spiritulpoetic. Chiar dacã libertatea personalã implicitã înexerciþiul creativitãþii putea fi oarecum asociatã deactiviºtii ºi securiºti acoperiþi sau descoperiþi carelucrau în sistemul universitar cu naºterea unor aspiraþiiantitotalitare, este mult mai plauzibil cã scriitorul eramai degrabã vãzut ca un pierde-varã, ca o muscã laarat. “Neseriozitatea” ocupaþiilor literare era probabilasociatã mai degrabã cu odioasa tendinþã cãtrelenevie, cãtre “parazitism” pe care Partidul o credeaadînc înrãdãcinatã într-o naturã umanã culpabilã

aproape prin definiþie. Desigur, în vremurile eroice alestalinismului mioritic, pãrea plauzibil ca lira sã devinão armã în, vorba unui clasic al perioadei, “lupta cuinerþia”. Dar dupã relaxarea din anii ’60, greu le maivenea ideologilor oficiali sã mai creadã în sinceritateasau eficienþa mobilizaþionismului literar – cu atît maimult cu cît forþa propagandisticã net superioarã afilmului ºi televiziunii devenise demult o certitudine.

E posibil, de asemenea, ca la rezistenþa faþã descrierea creatoare manifestatã sub Vechiul Regim sãfi contribuit ºi ceva din morala þãrãneascã pentru careplãcerile solitare, aºa cum sînt scrisul ºi lectura, sîntîntotdeauna suspecte, pãrînd sã se asocieze cuîndeletniciri care mai de care mai potrivnice firii. Aurade masturbare, de homosexualitate, de androginisma literaturii creatoare putea sã-i neliniºteascã pediriguitorii educaþiei universitare. Pentru a nu lãsaminþile tinerilor ºi tinerelor sã umble la cine mai ºtie ceblestemãþii, era deci util sã li se aminteascã ferm cãliteratura este în primul rînd un patrimoniu cultural, cãtrebuie pusã în rîndul sfintelor moaºte naþionale. Iarcei ce ar fi vrut cu tot dinadinsul sã o cultive, trebuiasã fie atenþionaþi cã nu au ºanse prea mari sã-ºi facãdin ea o meserie. Sã accepte deci cã o vor practicaaproape pe ascuns, cînd ºi pe unde se nimerea, dupãce-ºi vor fi fãcut datoria faþã de societate (adicã dupãce elevii lor îºi învãþau poeziile patriotice sau dupã ceculegeau tot ce era de cules de pe cîmp – fiindcã, sãnu uitãm, supravegherea muncii agricole forþate aminorilor intra ºi ea în atribuþiile sacrosancte aleprofesorilor de literaturã).

Sã constatãm totuºi cã Universitatea nu areziastat cu încãpãþînare creativitãþii artistice îngeneral, ci creativitãþii literare în special. Pînã ºi înainte-vreme, în epocile de sumbrã amintire ale lui GhiþãDej ºi Niculae Ceauºescu, funcþionau instituþii deînvãþãmînt superior a cãror raþiune era exact aceeade-a rãspunde aspiraþiilor artistice ale studenþilor.Panteonul educaþiei academice comuniste ºi naþional-comuniste nu expulzase muzele în echipã completã.Vitregite erau doar acelea ce prezidau artele literare.Puteam avea învãþãmînt artistic dacã era vorba despreartele plastice, despre muzica (în ambele ipostazeale componisticii ºi virtuozitãþii instrumentale), despretehnicile actoriceºti sau ale regiei de teatru ºi film.Dar nu ºi atunci cînd era vorba despre ceea ce azinumim “scrierea creatoare”.

Ni se va putea replica, desigur, cã, în prima safazã, regimul comunist a creat o instituþie de învãþãmînta cãrei principalã misiune era transmiterea “mãiestrieiliterare”. ªi cã desfiinþarea acesteia a fost privitã ca odovadã de liberalizare a politicilor culturale, dediminuare a controlului ideologic asupra creaþieiscriitoriceºti. Dar sã fi fost oare aºa? Cã respectivaªcoalã de literaturã a funcþionat ca un echivalentsecular al Propaganda Fide, þine de evidenþã. Daraceasta se întîmpla într-o vreme cînd ideologizareabrutalã se manifesta uniform la toate nivelele ºi întoate domeniile educaþiei, de la filozofie, lazootehnie. De ce tocmai ªcoala de literaturã, maimult decît orice altã instituþie de educaþie pentrupropagandã, ajunsese sã reprezinte Bastilia

The Resistance to CreativeWriting

Rezistenta laRezistenta laRezistenta laRezistenta laRezistenta lascriereascriereascriereascriereascriereacreatoarecreatoarecreatoarecreatoarecreatoare

,

Caius Dobrescu

eseurile: Literatura ca meserie; Poezia, amatorii ºiexperþii; La ce e bun experimentul?; Sã devii ceea ceeºti; Viaþa (literarã) merge mai departe; Poezia actualãºi publicul ei; Imit, deci exist; ªi scrisul se învaþã, nu-iaºa?

P.S. 2. Norocul – academic – al nostru sînt...neuroºtiinþele. Acestea au demonstrat, sînt pe cale sãdemonstreze cã cea mai sofisticatã ºi subtilã formã deexplorare, de cunoaºtere, de înþelegere – inclusiv prin„simulare” – a realitãþii o constituie ficþiunea. Mersi, astao ºtiam ºi noi! Atîta doar cã nu aveam argumentele –ºtiinþifice, biologico-ingineresco-informatice – pentru ao demonstra ºi pentru a-i convinge pe birocraþiiuniversitari & ºcolari de necesitatea & importanþa scrieriicreatoare. A bon entendeur, salut! S

CR

IER

EA

CR

EA

TOA

RE

, A

ZI (

I)

8

stalinismului cutural ºi de ce, în consecinþã, ea trebuiadesfiinþatã ºi nu reformatã/liberalizatã nu estedeloc evident, aº spune, pentru mintea proastã aobservatorului contemporan. Poate cã, pe moment,desfiinþarea ªcolii a fost resimþitã ºi chiar a funcþionatca o formã salutarã de dez-instituþionalizare. Poate aexistat sentimentul cã profesiei i s-a redat statutulliberal care-i era propriu ºi cã practicanþilor ei, parþialemancipaþi de condiþia iobãgiei ideologice, li s-a permissã se organizeze mai degrabã ca o breaslã, ca ocomunitate profesionalã relativ autonomã, cu statuteºi privilegii. Dar, pe termen lung, principala consecinþãa respectivului act s-ar putea sã fi fost tocmaieliminarea literaturii din cîmpul învãþãmîntului artistic.Efectul asupra imaginii publice a scriitorului posibil sãfi fost pozitiv: ca ºi altã datã în istorie, acesta pãrea sãse plaseze deasupra celorlalþi artiºti, adicã mai înapropierea liber-cugetãtorului ºi mai departe decondiþia maistrului-tehnician. Dar statutul social alprofesiei sale a fost, în timp, grav afectat, pentru cãlipsa sau reducerea drasticã a formelor de legitimareinstituþionalã i-a fãcut pe scriitori, ºi în special pe ceidin generaþiile mai tinere, foarte vulnerabili laconvenabila acuzaþie de “parazitism”.

Toate acestea, însã, ar trebui sã fie istorie. ªitotuºi... Dupã ce dictatura naþional-comunistã s-aprãbuºit (în bunã mãsurã, sub propria ei greutate)vechiul nãrav al veºtejirii “fumurilor” literare alestudenþilor a supravieþuit. O primã explicaþie ar puteafi aceea cã, datã fiind continua reducere a pieþii decarte din România, interesul pentru o eventualãcarierã scriitoriceascã nu justificã efortul organizãriiunei oferte de formare universitarã în aceastã direcþie.Un asemenea argument nu poate fi ignorat. Orice amface, nu putem ocoli evidenþa cã trãim într-o þarã alcãrei consum, în segmentul de piaþã relevant aici, sesitueazã la nivelul lumii a treia. Adicã la cote care nufac posibilã cîºtigarea existenþei prin scris. Chestiuneas-ar putea nuanþa aducînd în discuþie industriileculturale care folosesc competenþe de tip literar,precum televiziunea, turismul, publicitatea. Dar, pe deo parte, aceste alte domenii cunosc mai degrabãpusee discontinue de prosperitate decît o dezvoltaresusþinutã ºi încurajatoare (e.g. prãbuºirea actualã aproducþiei interne de seriale tv), iar pe de altã parte,formarea pentru aceste domenii este ea însãºi o piaþã,pe care scrierea creatoare ar putea intra doar cu unmare efort de voinþã ºi imaginaþie.

Cu toate acestea, în opinia mea nu determinismuleconomic (sau cel tehnologic: internetizarea careîncurajeazã în multiple forme veleitarismul) reprezintãprincipala explicaþie a excluderii sau marginalizãriiradicale a scrierii creatoare din universitãþile noastre.O cauzã mult mai directã este ceea ce am putea numi,cu formula din 1976 a lui Kurt Sontheimer, “intoxicareacu teorie”. Ca orice spaþiu cultural de margine, ºi celromânesc este blestemat sã fie într-un continuu decalajfaþã de Centru, astfel încît fascinaþia faþã de teoriemanifestatã cu timp în urmã în capitalele intelectualeale lumii occidentale ajunge la noi abia acum.Înstãpînirea nevrozei teoretice în universitãþi esteevidentã mai ales în afara acestora: multe dintre

manualele gimnaziale ºi liceale aflate astãzi în circulaþiesînt înþesate cu noþiuni sterile de teoria literaturii, a cãrorfuncþie nu este decît aceea de a exprima convingerearespectivilor compilatori cã literatura propriu-zisã existãdoar pentru a susþine lumea minunatã a conceptelor.Creativitatea însãºi nu este deloc tematizatã (nu în modoficial, nu ca politicã educaþionalã, fiindcã fãrã îndoialãexistã iniþiative care merg împotriva curentului ale unorprofesori sau chiar organizaþii de profesori; e.g.Asociaþia Naþionalã a Profesorilor de Limba ºi LiteraturaRomânã “Ioana Em. Petrescu”). Nu este de aceea demirare cã majoritatea tinerilor ies din liceu (ºi uneorichiar din facultãþile de filologie) cu convigerea cã nuexistã decît poeþi morþi. ªi aceasta nu pentru cã s-arinsista prea mult pe “tradiþie”, ci pentru cã un poet demanual, chiar dacã se întîmplã sã fie viu din punct devedere fizic, este în mod cert omorît prin preþiozitateasavantã a unor tot mai sterile abordãri formaliste.

Pe de altã parte, însã, cred cã vulnerabilitateacrescutã a cursurilor de scriere creatoare în raport cupoliticile curriculare ale Ministertului sau aleuniversitãþilor noastre poate fi pusã în relaþie ºi curelaþiile de putere care s-au înstãpînit în cîmpulintelectual reprezentat de Uniunea Europeanã. Neaflãm în situþia în care universitãþile, atît sub aspectulpredãrii, cît ºi al cercetãrii, se aflã în cea mai deplinãdependenþã faþã de birocraþia supranaþionalã ºinaþionalã. Poate cã nivelele de decizie rãmase pedinafarã, adicã regional ºi local, ar putea, la un momentdat, crea speranþe pentru o echilibrare a forþelor ºipentru recîºtigarea unui minim din prestigiul ºiprivilegiile care garantau în mod tradiþional libertateaintelectualã a universitãþilor. Dar acesta este un cutotul alt subiect, pe care s-ar cuveni sã-l abordãmseparat ºi pe larg. Pînã atunci, însã, am putea constataextinderea nestingheritã a birocraþiei asupraUniversitãþii. Unde prin “birocraþie” nu trebuie sãînþelegem aparatul administrativ indispensabilfuncþionãrii unei societãþi raþionale, ci intrarea acestuiaparat într-o autonomie a delirului. Or, dacã în celeartistice ne-am obiºnuit sã vedem delirul ca avîndrelaþii intime cu creativitatea, în cele birocratice elînseamnã, dimpotrivã, exprimarea nestingheritã aaversiunii viscerale faþã de creativitate.

Pentru birocrat, zonele din sistemul de educaþiededicate stimulãrii, antrenãrii, expansiuniicreativitãþii sînt resimþite ca profund periculoase.Spaþiul creativ este perceput ca un fel de Triunghial Bermudelor, un loc în care ºtii pe unde intri darnu ºtii pe unde (ºi dacã) mai ieºi. Fiindcã þine deesenþa creativitãþii sã fie imprevizibilã (creativitateapoate fi descrisã ca acea capacitate a minþii de a-ºifolosi facultãþile în aºa fel încît sã se ia prinsurpindere pe sine însãºi), iar mintea birocraticã,mai ales atunci cînd se aflã în delir, trebuie sãplanifice, sã organizeze linear, sã compartimenteze,sã “sectorializeze”. Ironia sorþii este cã, deºi nimeninu profitã în mai mare mãsurã de logica linearã acomputerelor decît birocratul, este evident cã nimicnu ar fi fost mai puþin capabil de a inventacomputerele decît mintea lui esenþialmente linearãºi previzibilã.

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(I)

9

De ce simpla evocare a creativitãþiifuncþioneazã, în raport cu delirul planificatorului-evaluator, precum cîrpa roþie fluturatã prin faþataurului? Manifestarea simultanã, implicitã/intricatã,a unor facultãþi diverse precum imaginaþia, intuiþia,empatia, inteligenþa îl scoate din minþi pe birocrat,pentru care totul trebuie depãnat la rînd, notat,clasat, înºiruit. Or, creativitatea este la fel deimprevizibilã ca revelaþia. Pe de altã parte, cred cãtrebuie sã luãm în calcul, exact aºa cum am fãcut-ovorbind despre asceza comunistã, suspiciuneaactivã faþã de plãcere. În mod aproape fatal,creativitatea o presupune: plãcerea intelectualã, cutoate subsidiaritãþile ei, jocul, libertatea, gratuitatea.Natura creativitãþii este jubilatorie, este, n-ai ce-iface, “orgasmicã” ºi “orgiasticã”. Or, prin aceastaactiveazã spaima visceralã a birocratului dedevãlmãºie, pornitã din ascetismul sãu structural.Chiar atunci cînd este profund corupt, cînd mutã peascuns, cu hãrnicia unui hîrciog, resursele publiceîn vizuina unde le poate savura nevãzut alãturi decei dragi, în public el se va comporta, cu toatãconvingerea, ca o bufniþã înþeleaptã ºi ca un corbpuritan. Sau, mai corect spus, ca paradoxalaîntrupare a unei raþiuni total des-trupate,decorporalizate. Birocratul va invoca mereu,montîndu-se pînã la delir, dictatura nevoilor.Creativitatea va reprezenta întotdeauna triumfulsuveran asupra lor.

Cum sã ieºim din aceastã dramaticã incom-patibilitate? În opinia mea, ar trebui sã reconsiderãmmoºtenirea miºcãrilor de rezistenþã civilã din fazapseudo-legalistã a dictaturilor comuniste. Aºa cumCharta 77 cerea statului cehoslovac sã respecteobliga-þiile internaþionale pe care singur ºi le asumaseîn privinþa protejãrii drepturilor omului (procesulHelsinki), noi ar trebui sã confruntãm astãzi birocraþiaUniunii cu principiile ºi valorile enunþate în documenteeuropene care susþin sus ºi tare importanþa creativitãþiipentru toate procesele de dezvoltare, inclusiv pentrucreºterea economicã. Sã nu uitãm cã anul 2003 afost declarat Anul european al crea-tivitãþii ºi sã pornimde la premisa cã bunele intenþii enunþate ºidocumentele elaborate cu aceastã ocazie nu au fostvalabile doar în anul respectiv. UE crede cu pasiune,dacã este sã ne luãm dupã declaraþiilereprezentanþilor sãi politici, în rolul creativitãþii însocietate; în raportul intim dintre inovaþia tehnologicãºi creativitatea culturalã; în relaþia necesarã dintrecreativitate-inovaþie ºi o atitudine generalãcomprehensivã ºi apreciativã faþã de creativitate; înrelaþia dintre ºansele de progres ºi de asigurareageneralã a demnitãþii umane, pe de o parte, ºi înþe-legerea creativitãþii nu ca un simplu instrument, ci cao atitudine existenþialã, pe de altã parte. Ceea ce ne-ar rãmâne de fãcut atunci ar fi ca, asemenea eroicilorchartiºti de la ’77, sã demonstrãm în modurile celemai energice ºi creative cu putinþã birocraþilor caregireazã politicile europene de educaþie cã nu numaicã ignorã asemenea valori ºi viziuni, ci cã îºi bat jocde ele în modul cel mai brutal prin aproape tot ceeace întreprind în ultimii ani.

Cochilia siCochilia siCochilia siCochilia siCochilia sipagurul saupagurul saupagurul saupagurul saupagurul saudespredespredespredespredesprecreative-creative-creative-creative-creative-wreadingwreadingwreadingwreadingwreading

,

The Shell and the Pagurus.On Creative Wreading

1. Ce înseamnã azi în România un curs descriere creatoare ºi de ce este el binevenit?

1. Cred cã acest tip de cursuri ar putea fi cuadevãrat... utile (deºi nu-mi place, în general, sãvorbesc în termeni de utilitate) – înainte de oricepentru deprinderea unei lecturi... creative (creatoare),pentru deprinderea „desprinderii” de lecturameschinã, sãracã. Nu ºtiu cîþi din cei care ar alegecursuri de creative writing ar ajunge scriitori, darsigur ar fi niºte excelenþi cititori (e un dar, pentru oviaþã, arta de a citi!). Ei ar ºti, spre deosebire dealþii, ce înseamnã sã scrii (nu e uºor, nu e chiar laîndemînã), s-ar apropia altfel ºi de cãrþi, ºi de autori.Ar citi ºi cu plãcerea pe care o cunosc mai rafinaþii,datã de descoperirea maºinãriei magice (de pîrghii,rotiþe, forþe, combinaþii, amestecuri, mecanismeireductibile). Am fãcut astfel de cursuri de „creativereading & writing” într-o vreme cînd, dupã ce ampropus la Facultatea de Litere un curs de creativewriting, mi s-a spus cã trebuie sã-l „ajustez” astfelîncît sã fie legat de literatura românã ºi de ceea ceau studenþii de pregãtit pentru licenþã. A fost oconstrîngere care m-a obligat sã caut soluþiiingenioase. Am vorbit împreunã cu studenþii despreproza interbelicã ºi postbelicã altfel decît de obicei,ca unii care vor fi, mãcar pentru douã, trei luniscriitori, prelungind lecturile cu scrierea creatoare.Studenþii urmau sã combine teme diferite, stiluridiferite, pornind de la autorii pe care îi discutau ºi laalte cursuri, pentru clasicele examene. La mineaveau libertatea sã scrie despre autori continuîndu-le – fie ºi doar pe o întindere de cîteva pagini, fie ºiîntr-un mod fantezist – proiectul: un fel de„critificþiune”. Sau sã scrie despre ei înºiºi folosindu-se de tot ce învãþaserã de la un autor sau altulcitindu-i cu ochi de... scriitori în devenire (tot„critificþiune”). Aºa îmi imaginez eu, de fapt, la modulideal, predarea literaturii. Cãrþile n-ar mai fi citite larece, literatura n-ar mai fi un obiect de studiudidactic, ci o poveste despre oameni ºi lucrurile lorde cuvinte, despre oameni ºi „how to do things withwords”, vorba lui J.L. Austin. Cursul (pe care l-am

Simona Popescu

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(I)

10

þinut vreo trei ani) avea ºi un titlu: Cochilia ºi pagurul.Prezentarea scurtã suna aºa:

„Cursul va fi, pe de o parte, un prilej deanalizã a unor forme de prozã experimentalãdin paradigme culturale diferite (de laCatastihul amorului ºi Pseudokinegetikos laFemeia în roºu de Mircea Nedelciu, AdrianaBabeþi, Mircea Mihãieº sau Compunere cuparalele inegale de Gheorghe Crãciun) ºi, pede altã parte, un prilej de re-(des-)«scriere» aunor teme literare apelînd la discursul ficþional.Studenþii vor participa la scrierea unor capitoledintr-un roman («in progress») despre...«istoria alternativã a literaturii române» (dar ºidespre ei!). Proiectul, început acum doi ani ºidesfãºurat cu douã serii anterioare, stã subsemnul unei imagini simbolice: pagurul ºicochilia. Rolul pagurului (nume dat unorcrustacee decapode marine al cãror abdomenmoale este adãpostit într-o cochilie goalã,pãrãsitã de gasteropode) ar urma sã-l joacefiecare dintre studenþi – fiinþe libere, purtãtoride «experienþe ºi intensitãþi» (în terminologiedeleuzianã) personale, recente, creatori deevenimente, întîlnind o (car)casã nouã, o«piele» nouã, adicã o TEXTURà (formatã dinmai multe fragmente de text). El, «pagurul»,ar urma sã se mute dintr-o «cochilie» (stilisticã,tematicã etc.) în alta, identificîndu-se nu doarcu noul «înveliº» (al sãu-altul), dar ºi cu...profunzimea lui. Alegerea unui stil ºi a uneiteme înseamnã ºi o formã de a te ataºa de unautor. Miza acestui proiect este un nou accesla literatura românã – de la începuturi pînã înzilele noastre. O istorie, «en miettes», aliteraturii, o nouã «ordine», sfidînd cronologiculca atare. O «istorie» alternativã, veselã,creativã a literaturii române. Scrisã de studenþipentru studenþi (sau cei asemenea lor).”

Mi-ar plãcea sã continui proiectul ãsta la careþin foarte mult. Dar, acum, studiile se întind pe doartrei ani. În anul doi sînt încã puþin avansaþi în studiulliteraturii române, iar apoi sînt foarte ocupaþi culicenþa ºi lucrarea de diplomã. Dar poate voi dacîndva de o mînã de tineri (cît o grupã de cursopþional) plini de entuziasm, capabili sã vadãlucrurile ºi altfel decît în termeni de obligaþii ºcolare.Cãci dacã entuziasm nu e, nimic nu e!

2. Cum a fost experienþa cu studenþii laLucrãri în verde ºi Rubik?

2. Pe cîþiva dintre cei cu care aveam sãpornesc Rubikul i-am cunoscut la cursurile asteade... creative-wreading (cum ar spune CharlesBernstein) sau la cele despre avangardã. Îmiamintesc de cei din anul patru, de dinainte dereducerea duratei de studii. Toþi erau foarte buni.Combinau teme ºi stiluri cu mare dexteritate, cuoriginalitate. Erau deºtepþi, citiþi ºi sofisticaþi. ªtiauºi sã scrie, ºi sã vorbeascã despre literaturã. Dintre

ei, patru sau cinci sînt autori Rubik. Singurul bãiatdin grupã, Dragoº, ar fi trebuit sã joace rolulmartorului, un fel de observator, de critic literarprietenos ºi pretenþios, creativ ºi reactiv, critificþionistºi ihabhassanian (de la numele postmodernului IhabHassan). Ce mai, criticul încorporat! N-a fost sãfie, e acum coleg cu mine la Universitate (el, lacatedra de francezã). Rubik a fost o experienþãgrozavã. Nu doar pentru cã am scris o carte, cipentru cã era o efervescenþã neverosimilã cînd neadunam, mai ales cînd am început sã ºi filmãm.Am scris pe larg povestea rubicilor în prefaþaromanului. A fost... suprarealist! Cînd spun asta mãrefer chiar la întîmplãri ºi coincidenþe de tipsuprarealist, care se þineau lanþ. Mai apar ºi acum.Zilele trecute m-am întîlnit cu Marieva ºi Gruia,rubici, sã mai vorbim de-ale noastre, sã ne spunãGruia cum merge romanul la care lucreazã ºiMarieva teza ei de doctorat despre Gellu Naum.Gruia a propus un pub care se numeºte Papiota.Amuzant, sã ne întîlnim – iar – sub semnul firelor(în Rubik, una dintre temele metanarative seînvîrtea în jurul întrebãrii: cum se coase ungoblen?). Nu m-ar mira sã gãseascã un loc caresã se numeascã chiar Scamã (numele personajuluilui). La Papiota era plin de papiote mari, cum amvãzut o singurã datã într-o fabricã, pe vremea cîndne duceau cu clasa la practicã, la cusut de canapelecu ace curbe. Cît despre mese, toate erau, de fapt,niºte foste maºini de cusut de pe care se luaserãmaºinile ºi se ataºeserã blaturi de lemn. La sfîrºit,Gruia a dispãrut cîteva clipe, s-a întors cu douãpapiote mici, cadou, iar la ieºire ne-a arãtat un bolplin cu nasturi ºi ne-a spus cã putem lua cîte unul.Doamna Lygia Naum – dacã tot vorbim desuprarealism – avea o vorba: „sã te þii de unnasture”. Mai stãtea lumea în prag la vorbã, înaintesã plece acasã, dupã cîte o vizita, ºi ea le spunea: „neþinem de-un nasture” (adicã nu ne dãm duºi,despãrþiþi). Mi s-a pãrut foarte... „rubik” cum ne þinemnoi de nasturi. Foarte rubik!

Cît despre Lucrãri în verde... Totul a pornit de laun curs despre poezie de prin 2003 pe care am fostobligatã sã-l þin (de fapt era seminarul unui curs deliteraturã contemporanã focalizat pe prozã, aºa cã mi-a revenit poezia). Am dat de niºte studenþi foartedeºtepþi, care nu prea aveau chef sã-ºi piardã vremeacu prãfuitul obiect numit poetry. Nici eu nu aveam chef,nu era deloc genul meu sã fac pledoarie pentru poezie.Ocolisem cu mare artã, pînã atunci, la seminare, zonaasta. Din prudenþã, dintr-un fel de teamã. Nu-i uºorsã vorbeºti despre poezie fãrã sã fii penibil. ªi-apoi,ca întotdeauna, poezia din mintea mea nu semãnadeloc cu poezia din mintea altora. Ce rost avea sã neîncurcãm? M-am mobilizat ca niciodatã pentru ei, mãgîndeam toatã sãptãmîna la cursul urmãtor (adevãrule cã-mi erau foarte simpatici, mã fãceau sã am chefsã vorbesc, îmi dãdeau sentimentul cã meritã). Amînceput sã pun la cale o strategie de corupere, deseducþie. Mã antrenam citind poeme din toate timpurileºi colþurile lumii, deºi vorbeam doar despre literaturaromânã. Cu cît citeam mai mult, cu atît îmi

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(I)

11

redescopeream un vechi entuziasm foarte...adolescentin, ca de pe vremea cînd, în liceu, i-amdescoperit pe beatnicii americani ºi mi-am fãcut niºteprieteni interesanþi – Marius (Oprea), Andrei (Bodiu)ºi Caius (Dobrescu). Le sînt recunoscãtoare studenþilormei de atunci pentru cã m-au fãcut sã am chef sãcitesc ºi sã scriu despre poezie, sã scriu poezie. Pentruei! O, ce public select, mofturos, snob, recalcitrant,atent, prietenos, stimulativ, creativ, reactiv! Pentru felulãsta de oameni scriu, pînã la urmã.

În decembrie 2011 redacþia Echinoxului m-ainvitat la Cluj pentru un workshop de scriere creatoare.M-am jucat de-a „minirubik”. Au fost doar trei zile. Dacãar fi fost un an, sau mãcar un semestru! Incredibil cîtde repede pot evolua niºte oameni tineri ºi deschiºi laminte! Totul e sã-ºi pãstreze mai apoi entuziasmul,flãcãruia aia micã, flãcãruia care se poate stinge atîtde uºor, uneori pentru totdeauna.

În urmã cu câiva ani þineam un curs opþional denaratologie la Facultatea de Litere a Universitãþii dinBucureºti. Nu e cea mai seducãtoare zonã a teorieiliterare ºi nici cea mai la modã. Tocmai de aceea urmasã discutãm sursele, dar ºi resursele naratologiei. Deexemplu, despre felul în care Genette a fost inspiratde Käte Hamburger, un nume astãzi puþin cunoscut.Dar ºi despre ºcoala care a suspendat interesul pentrunaratologie, despre estetica receptãrii. Ne propusesemsã aflãm, aºadar, nu numai ce este ºi cum este opovestire, în spiritul naratologiei clasice, dar ºi ce face,ºi, dacã ne va sta în puteri, cum se face ea. De lagramatica textului narativ am trecut la potenþialul deefect al naraþiunii asupra povestitorului ºi auditoriuluisãu. ªi am vrut sã-l experimentãm, dupã motto-ulcursului – narrare necesse est, în aceastã dublãcalitate: de auditor ºi autor. Fireºte, a primat calitateanoastrã de cititori, de „cititori informaþi”, în termenii luiStanley Fish. Însã cum „dreptul cititorului este acelade a-ºi revendica superioritatea de scriitor”, ca sã-lcitez pe Alberto Abruzzesse cu al sãu Analfabeti ditutto il mondo, uniamoci, am ajuns la rându-ne sã vremsã scriem o poveste. Asta ºi pentru cã, dupã unsemestru de lecturi obligatorii, nu eram pregãtiþi sãînchidem capitolul ºi… pur ºi simplu nu voiam sã nedespãrþim, nici eu de studenþii de la curs, nici ei demine. Am continuat sã ne întâlnim de plãcere, înformat extracurricular, clandestin ºi fãrã obligaþii,vinerea dupã-amiaza la catedrã. Mã gândeam cã nuse putea întâmpla ceva mai frumos naratologiei decâtsã înceapã sã funcþioneze nu ca ºtiinþã, ci ca techné,artã de a scrie o povestire. Scopul ei urma sã fie unulproductiv, nu unul analitic ºi descriptiv. În fond, lucruls-a ºi întâmplat câtorva naratologi importanþi, care audevenit ºi scriitori de ficþiune, cu mai mare sau maimic succes, dupã caz. Nu aveam încã o conºtiinþã

NarrareNarrareNarrareNarrareNarrarenecesse est...necesse est...necesse est...necesse est...necesse est...Romaniþa Constantinescu

vinovatã cã fac ceva la care nu mã pricep. Cã începun seminar de scriere creatoare. Nu urmasem niciunul ºi nu scriam ficþiune. Abia mai târziu, când SimonaPopescu a început un astfel de seminar, declarat caatare, mi-am pus niºte întrebãri nu foarte comode.Era însã prea târziu, eram prea departe, experimentulera prea interesant, pentru mine cel puþin, chiar dacãnici nu fusese pregãtit, nici nu se desfãºura în celemai bune condiþii. Se mai întâmplã ºi câte o minune.Când însã cei care participau la aceste întâlniri alenoastre m-au întrebat plini de sfialã dacã se pot duceºi la seminarul Simonei Popescu m-am simþit uºuratã.

Îmi creasem o încrengãturã de argumente pentrua continua. Primul: mi se pare ºi astãzi cã nu numaiaceia care vor sã devinã scriitori au nevoie sã înveþesã scrie. Ci ºi cã cei care vor rãmâne cititori au datoriasã rateze câteva specii ºi câteva stiluri. ªi cã, aºacum celor care vor sã deprindã meseria de scriitor lise recomandã sã înceapã cu cititul, cei care vor sãînveþe sã citeascã trebuie sã înceapã (odatã) cuscrisul! Existã tulburãri ale percepþiei, în care oameniinu mai pot citi, dar pot scrie. Neurologul Oliver Sackscita cazul unui pacient care nu mai era în stare sãciteascã, dar, dacã desena forma literelor în aer saurescria textul, sau numai þinea în mânã un stilou întimp ce citea, îl putea înþelege: „pe scurt, concluzionaSacks, ceea ce putem spune este cã el citeºte numaiatunci când scrie” (The Mind’s Eye, 2010, comentatãde Israel Rosenfield în „Lettre internationale”, ediþiaromâneascã 79/2011). Prin urmare, scopul meu eratot acela de a pregãti cititori informaþi, capabili sã treacãpeste cine ºtie ce alexie supãrãtoare care de-a lungulvieþii le-ar fi putut tãia calea spre text!

Corolar al primului argument: lectura ea însãºi eun proces creativ, o scriiturã. În lecturã ne inventãmîntr-un rol nou, acela de cititori. Pe vremuri acest rolavea, cel puþin pentru cititoare, ºi o costumaþie aparte:lizeuza cu volane generoase peste braþe ºi umeri, casã nu îngheþi. Cititorul scrie când citeºte, el îºi asumãcartea ca pe unul din „mijloacele de a-ºi scrie propriaviaþã”, ca sã-l amintesc iar pe Abuzzesse. Genettespune ºi el cã opera e un instrument pe care autorul îloferã cititorului pentru a-l ajuta sã citeascã în sine.Astfel privind lucrurile, asimetria dintre cititor ºi autortinde sã se reducã, iar cititorul, cel care poate auzi, sedeprinde sã ºi vorbeascã. Bibliografia cursului spuneacu convingere cã a citi înseamnã, în fond, a alteratextul, a-l întreþese cu o autobiografie de cititor. Dintext afli ºi ce cititor eºti ºi cum eºti ca cititor. Textul seoferã ºi ca scriiturã de inventare a subiectului cititor.

O viaþã de cititor e însã pânditã de multe pericole.Fie habitudinea de a citi, exersatã insuficient ºi lipsitãde gratificaþii, într-un mediu nepropice, nu s-a pututfixa într-un rol, fie rolul e gol, cititorul ºi-a pierdutatenþia, rãbdarea, interesul, plãcerea… ªi nu esuficient sã-l întãreºti pe cititor în rolul sãu, nici sã îiascuþi percepþiile punându-l la treabã sã scrie, sã vadãcum se face. Poate astfel de activitãþi ajung ºi maimult sã-l oboseascã… Oricât ar pãrea de ciudat, seîntâmplã, ºi anume destul de des, ca tocmai studenþiifilologi – din prea multe îndatoriri – sã-ºi piardãplãcerea pentru citit. E un tabu, n-ar recunoaºte-o

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(I)

12

nimeni, de teama sancþiunilor sociale ºi dintr-unsentiment puternic de vinovãþie, ºi de aceea foartepuþin ajutor existã în astfel de situaþii.

Or al doilea argument al întâlnirilor noastre þineatocmai de respectarea principiului plãcerii actuluiestetic. El îºi propunea sã facã drumul invers pe caleape care venisem cu naratologia. Fãceam acumîncercarea de a deºcolariza lectura, de a renunþa lapreeminenþa textului, în avantajul potenþãrii experienþeiestetice. S-ar putea însã imagina ca toate proceseleprin care un text trece în conºtiinþa cititorului sã fiedesprinse de acest obiect care sã rãmânã un fel depatã oarbã, înconjuratã de o activitate intensã? Cualte cuvinte, s-ar putea scrie povestea evenimentelorprin care un cititor se pregãteºte pentru un text, îi þeseiþele, cum spune teoria receptãrii, se joacã cu el, fãrãca textul, el însuºi, sã ne mai fie accesibil? E ca ºicum nu ne-am uita din spate peste umãrul cuiva careciteºte în cartea ce ºi-o þine deschisã sub ochi, ci amvedea doar faþa cititorului, cu miºcãrile eiimperceptibile, în vreme ce cartea deschisã ne-ar

rãmâne ascunsã în spatele coperþii. Procedând astfel,am respecta cel puþin caracterul personal ºi intim allecturii, chiar rãmânând orfelini de text. Nepropusesem sã scriem povestea întâlnirii noastre cuniºte texte care sã nu mai fie vizibile în producþianoastrã. Deci, nu mai era vorba de a stimula analizaºi comentariul de text, acest nivel al pregãtiriistudentului filolog fusese depãºit. Nu mai încercamsã producem discurs teoretic ºi critic, ci sã prelungimclipa extrem de instabilã în care obiectul lecturii arestatut de imagine în conºtiinþã, înainte de a setransforma în limbaj referenþial, înºelând aceastã

tentaþie ºi datorie (obositoare? angoasantã?) acomentariului. În momentul în care se constituieimaginea textului în conºtiinþã, experienþa purã aobiectului este deja depãºitã, fãrã ca prin aceasta sãse fi ajuns deja la o predicatizare a ceea ce este adusla apariþie ca imagine, fãrã sã se fi ajuns la sensulconstituit. Iser vede prezenþa obiectului estetic înconºtiinþa cititorului ca prezenþã a unei imagini, peurmele a ceea ce Michael Dufrenne numea înFenomenologia experienþei estetice imagine, adicã un„metaxu între prezenþa brutã în care obiectul esteresimþit ºi gândirea, în care el devine idee”. Cum poatefi oare prelungit momentul imaginii, dacã nu tot princreaþie, astfel încât sã nu se epuizeze în sensconstituit? O alegorie pentru aceastã activitateimaginativã a cititorului în marginea textului, la carecu drag trimit teoreticienii lecturii, este nuvela lui HenryJames, Desenul din covor, în care personajele se lasãantrenate în competiþia înþelegerii operei lui HughVerecker, în deconspirarea „desenului din covor” aacesteia. Desenul din covor e acea presimþire asensului ºi plãcere a imaginii pe care o are un privitor,ºi care i-ar fi confirmatã dacã el ar putea întoarcecovorul pe dos, unde modelul, epurat de culoare, deartificiile seducþiei, de detalii, ar apãrea în splendoarealui geometricã. Dar poate el întoarce covorul? Putemîntoarce o carte pe dos? Ne-am face un bine dacãacest lucru ar fi posibil? Nu întâmplãtor cei care par aieºi mai bine din încercarea de a elucida sensultextului lui Hugh Verecker sunt în nuvela lui HenryJames cei cu temperament artistic, precum GeorgeCorvick ºi Gwendolen Erme, cu observaþia cãGwendolen, de o culturã literarã fantasticã, cumapreciazã recenzentul Corvick, se hrãneºte cel maibine din „taina”, din „comoara îngropatã” în scrierilelui Verecker, adicã din propriile ei lecturi, din experienþaei de cititoare, dar doar pentru cã scrie ea însãºi prozã.Opera lui Verecker îi promite ei, ca ºi celorlalþi cititori,pânza de pãianjen a sensului – schema – dar aceastaîºi pãstreazã încã pentru Gwendolen aspectulconstelativ, ceea ce înseamnã cã nodurile ºi direcþiilenu sunt încã explicitate – ele se aflã într-o stare deobservabilitate reciprocã, în care jocul traseelor nu afost deja rezolvat. Ea rãspunde acestei provocãri derezolvare a „ºaradei” cu altã provocare, cu o altãºaradã, cu un alt text care prelungeºte enigma.„Desenul din covor” descoperit de ea este mãcar undesen, iar nu o simplã schemã sau formulã fixã, chiardacã este inevitabil mai mult un desen al ei, decât aloperei lui Verecker. Or suntem mult mai îndrãgostiþide desenele noastre decât de ale altora… Iar ºcoalataie mult, dacã nu taie de tot avântul nostru creativvis-à-vis de texte ºi ideea sensului negociat cumintecu opera nu e pentru toþi foarte seducãtoare: sunt ºitemperamente de cititori pentru care lectura e vitalã,dar ca prilej de creaþie ºi divagaþie. Prelungireamomentului imaginativ prin crearea unor texte-oglindãse adresa acestor cititori, dar ºi tuturor celor obosiþi,plictisiþi de scleroza discursurilor secunde. Pentru ada un singur exemplu: nu sunt sonetele închipuite alelui Shakespeare, scrise de Vasile Voiculescu, unexemplu de lecturã autenticã? Dar când eram copii

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(I)

13

nu primeam la ºcoalã însãrcinarea ca dupã câtevasãptãmâni de lecturi ºi comentarii din legendeleromâneºti sau de aiurea sã scriem o legendã la rându-ne, ca sã dovedim cã am înþeles ce este ea?

În fine, pe lângã tentativa de a inocenta lecturaºi de a prelungi momentul plãcerii, ultimul argumentpentru cursul nostru de scriere creatoare viza educaþiaesteticã în genere. Pentru a fi atât un bun cititor, cât ºiun bun scriitor îþi trebuie o bunã capacitate de arecunoaºte lucrurile familiare, dar ºi de a tresãrisubiectiv la mereu acelaºi, trebuie sã gãseºti cândcauþi ºi trebuie sã þi se întâmple când îþi doreºti asta.Formele de agnozie, de vedere înceþoºatã, pe stradãsau acasã, între oameni sau cu sine sunt încã ºi maigrave decât blocajul în bibliotecã ºi la scris. În miculnostru grup un factor juca un rol aparte: ne cunoºteambine, dar curiozitatea ne þinea încã împreunã. ‘i aveamtimp ºi nici un plan de lecþie. Aflam lucruri care nuimportã în mod obiºnuit într-un seminar: de la cât ede greu sã faci rost de o carte pânã la întâmplareanefericitã de a o pierde în împrejurãrile cele maineverosimile, care a fost prima carte pe care am citit-o ºi care a fost ultima. Povesteam mici istorioare, totfelul de episoade cu iz de carte pe care le trãiam cândveneam sau plecam de la facultate. Aveam multe sãne povestim: despre pãrinþi ºi bunici (mai mult ei),despre creºterea copiilor (mai mult eu), despre mutat,despre predat, ºi aºa mai departe. Aduceam lafacultate „obiectele“ noastre redescoperite: cãni,cufere, te miri ce, precum ºi multe cuvinte. Fãureamaltele: mistrio-nardul, elicoºildurul, compatibolul, e atâtde simplu… Scoteam nasul din cãrþi ºi alergam peafarã, în sfârºit ascultând de sfatul pãrinþilor dincopilãria smintitã de cãrþi: ce plãcere acum sã ieitramvaiul, sã te duci la piaþã, la þarã – fireºte, în cãutarede subiecte literare. Ce sã spun: cã lumea era plinãca o carte?

Poate cã ar mai merita amintit un aspect: dinvremea asta minunatã petrecutã împreunã dateazãun „roman” cãruia i-am spus Paupera. Fabula rasa(EUB, 2006). Un text colectiv, scris la multe mâini ºila calculator, cu erorile umane ºi de tipar de rigoare,cãci un pic a vrut el sã se scrie ºi singur. Lectura, ca ºiscrisul, e azi un fenomen privat, dar noi amexperimentat ceva ce încã romanticii îºi aminteau, deºitot ei, cu cultul lor pentru geniul creator, i-au venit dehac: sympoesia, poezia în solidaritate ºi simpatie.Unde se mai întâlneºte ea astãzi în altã parte?

Prezentul text dã seama despre un atelier descriere creatoare pe care l-am þinut în urmã cumai mulþi ani la Facultatea de Litere a Universitãþiidin Bucureºti. Atelierul venea în prelungirea unuicurs curricular de naratologie ºi se adresa tuturorparticipanþilor la acel curs, chiar ºi acelora carenu aveau urgenþa de a debuta literar. Am încercatsã enumãr aici câteva argumente pentru care ºicei care nu sperã (încã) la o carierã de scriitor,dar sunt sau vor sã devinã buni cititori de literaturã,pot emite aºteptãri îndreptãþite faþã de un astfelde curs.

What’s it like to Walk on theMoon on a SundayAfternoon

Cum e sa mergiCum e sa mergiCum e sa mergiCum e sa mergiCum e sa mergipe Luna,pe Luna,pe Luna,pe Luna,pe Luna,duminicaduminicaduminicaduminicaduminicadupa-masadupa-masadupa-masadupa-masadupa-masa

)) )))

)) )))

)) )))

)) ))))) )))

Ideea ºi metoda didacticã a scrierii creatoare învarianta anglo-saxonã ºi autohtonã nu este neapãratnouã în cultura româneascã. Avem o tradiþieîndelungatã a ºedinþelor de scris creator, de laîntâlnirile tinerilor la Casa Pogor la cele din locuinþalui Lovinescu, de la Cenaclul de luni pânã la CenaclulApoziþia al emigraþiei literare, toate au fost mai multsau mai puþin o chestiune de creative writing. Esteºtiutã ºi mult comentatã ªcoala de literaturã dinanii proletcultului autohton, dar ºi celebra ziceresadovenianã cum cã în respectiva ºcoalã atâþia scriitoriau intrat câþi au ºi absolvit-o.

Dezbaterea ºi neînþelegerile pe marginea învãþãriiscrisului creator au un fundament romantic aflat într-un conflict ontologic cu acela modern ºi postmodern.Cel dintâi urcã spre noi din vremea nedumeririlor luiPlaton în faþa misterului creaþiei pe care a socotit-o,dupã cum ºtie toatã lumea, un soi de nebunie misticã,o rãpire în ceruri din voinþa zeilor, oricum ceva carese sustrage cu totul demersului hermeneutic raþional,bine aºezat în fãgaº maieutic, cu întrebãri care pretindrãspunsuri inevitabile. Or în faþa creaþiei mai nimic nupare a fi inevitabil. Straniu cât cuprinde este procesulbiologic al scrierii creatoare ca mister al creaþiei. Înromanul lui Aldous Huxley - Punct contrapunct -Marjorie stã sã nascã; mai precis „Peste ºase luniavea sã nascã.” Întâmplarea dã naºtere unei mirãricare e aceeaºi cu a hermeneutului scormonitor înnaºterea textului literar: “ceea ce fusese la început osingurã celulã, apoi un ciorchine de celule, un sãculeþde þesuturi, un fel de vierme, un viitor peºtiºor cubronhii, se agita acum în ea ºi avea sã devinã într-obunã zi un om — un om în toatã firea, care va suferiºi se va bucura, va iubi ºi va urî — un om cu gîndurile,amintirile ºi fantezia lui. Iar ceea ce fusese o picãturãgelatinoasã avea sã-ºi inventeze un Dumnezeu ºi sã-l adore; ceea ce fusese un fel de peºtiºor avea sãcreeze ºi, dupã ce va crea, sã devinã un cîmp deluptã, pe care se vor înfrunta binele ºi rãul; ceea cetrãia orbeºte în ea ca un vierme parazit avea sãpriveascã la stele, sã asculte muzicã ºi sã citeascãversuri. Un lucru se va transforma într-o fiinþã, ogrãmãjoarã omeneascã. În trupul ei se desfãºurauluitorul proces al creaþiei” (Huxley, Punct

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(I)

Daniel Vighi

14

contrapunct).Scriitorii, mulþi dintre ei, par sã stea mai aproape

de viziunea filozofic-romanticã identificabilã ºi înuimirea “îngreþoºatã” a lui Marjorie: ce este, la urmaurmelor, creaþia ºi misterul ei altceva decât o “picãturãgelatinoasã” care va ajunge într-o zi sã urascã sau sãiubeascã, sã spere sau sã dispere. Unde ajungem peaceste cãrãri se întreabã, postmodern, analistuldezabuzat contemporan. Unde sã ajungem altundevadecât în preajma cozii ºi sã ne învârtim în juru-i, parsã spunã, ºi Alexandru Muºina, ºi Caius Dobrescu, ºiRuxandra Cesereanu, ºi toþi cei care susþin cã scrisulcreator este “picãturã gelatinoasã” care devine,conform unor legi lãuntrice, mai mult decât atât. Cefolos sã suspini metafizic, în loc sã-þi sufleci mânecile,sã pui mâna pe carte, sã purcezi pe calea învãþãriiscrisului creator?

Nu ajunge, strigã metafizicienii. Geaba înveþi,geaba eºti harnic, poþi deveni un caca, ºi chiar eºtiridicol dacã speri cã hãrnicia învãþãrii þine loc de harulvenit de la Zeu. Ce este mai ridicol decât învãþarealiteraturii: învãþarea conºtiincioasã, harnicã, dorinþaobsesivã, capitalist-competiþionalã, de a deveniscriitor, copiii minune cu premii prin concursuri literareºi olimpiade: adicã “americanizarea” misterului creaþiei.

O fi aºa, o fi altfel! Cum este cu putinþã ca “ceeace fusese o picãturã gelatinoasã (…) sã-ºi inventezeun Dumnezeu ºi sã-l adore”. Mister inutil, spun ceicare cred în scrierea creatoare. Poate fi un datontologic care nu-ºi ajunge sieºi, spun AlexandruMuºina, ºi Caius Dobrescu, ºi Ruxandra Cesereanu,ºi, era sã uit, Romaniþa Constantinescu la tabãra descris creator de la Ipoteºti, din urmã cu vreo doi, poatetrei, ani, în organizarea Uniunii Scriitorilor ºi acatedrelor de literaturã de prin universitãþi. E cu putinþãsã se bage în oala creaþiei academicii, zic metafizicieniiscrierii creatoare. Nimic mai fãrã sare ºi piper decâtdumnealor cu tichiile pe cap care le mãsoarã distanþade viaþã, de viaþa-pur-ºi-simplu, aceea “proastã ºifecundã” din care se naºte literatura autenticã.

Prostii! De o mie de ori prostii, spun AlexandruMuºina, ºi Caius Dobrescu, ºi Ruxandra Cesereanu,ºi Romaniþa Constantinescu. ªi mã alãtur lor! Deºimã tenteazã sã o iau pe urmele rabinului aceluia caredã dreptate ºi unora, ºi altora sfârºind prin a dadreptate ºi aceluia care îi spune cã în felul acesta nudã dreptate nimãnui. Cu toate astea bat palma cudascãlii de scris creator din tabãra de la Ipoteºti. Pebunã dreptate, zic, picãtura gelatinoasã care sfârºeºteprin “a-ºi inventa un Dumnezeu” nu e mai mult decâtatât. Dacã am rãmâne la inefabil ºi suspinãri pemarginea “misterului”, am avea ce pierde!

În primul rând sã nu uitãm cã existã oponenþi aigrupãrii de la Ipoteºti chiar printre colegii dinuniversitãþi. ªi aici e rost de gãsit limite redutabile în ajudeca altfel scrierea creatoare. Multora de princatedrele româneºti de profil li se pare disciplinarespectivã ca fiind “prea puþin” disciplinã de luat înseamã. Preocupãri de cenaclism uºurel. Ce sã cauteasemenea preocupãri vag “ºtiinþifice” în curteaacademicã, ce loc au, ºi cui foloseºte scriitorul pe postde profesor rãtãcit prin comisii dotorale: e prea puþin!

În fapt – nu-i aºa? – respectivul nu ºtie sã înveþe penimeni, îºi poate cel mult urmãri propriile brambureli.E cu capul în nori. În parantezã aº spune cã, deºiprospãt venit la catedra de literaturã prin 92, am propus–cu sfert de gurã, e adevãrat, - “sã-l aducem pe ªerbanFoarþã”. Am fost retezat repede: “dragã Vighi, tu aifost tot timpul la catedrã, chiar dacã la þiganii tãi de laºcoala nr. 15, ªerban a stat acasã, e aiurea, neserios,le bea peste mãsurã, e un boem întreþinut, ce sã facãel aici cu noi”. Am rãmas mut de nepricepere. Nu amgãsit, ºi nici nu ºtiu un dascãl de poezie mai bun decâtel, ºi Virgil Mazilescu sau Mircea Ivãnescu, acolo labirt, pe unde am fost în studenþie, în “amfiteatrele” cufum ºi larmã, ºtiau atât de multã poezie toþi trei,pricepeau literatura atât de din adâncul ei, dinontologicul picãturii de gelatinã, cã nu m-am împãcatniciodatã cu ideea cã nimeni de prin Facultatea deLitere nu are nevoie de “excursurile” lui ªerban Foarþãprin simbolismul românesc pe care le þinea în grãdinãde varã Cina, printre halbe de bere hermeneutice,academice ºi didactice. A ajuns în cele din urmã pe laJurnalisticã (imaginaþi-vã!) ºi a scris un aiuritor cursdespre regimul diurn/nocturn al presei care ar putea fiun manual al ieºirii din cliºeu pentru mulþi de princatedrele noastre.

Revin! Pledez pentru rigoare, pentru învãþare,pledez pentru ºtiinþã a literaturii, cred cã e nevoie detoate astea. Am priceput din studenþie ce înseamnãsã înveþi literatura prin scrierea creatoare de princenaclurile lui Manolescu, Mircea Martin, LiviusCiocârlie. Am avut parte, aºadar, de creative writing,am vãzut cum se petrece învãþarea, cum e sã fiageamiu literar. Sã crezi cã dacã suferi din iubire, cãdacã te pleoºteºti cu simþire la amurguri , cã dacãumbli beat pe strãzi din mahala, prin þintirimebacoviene, cã dacã ajungi cu trãirea prin toamnatârgurilor lui Fundoianu, cã dacã simþi mireasmascrumierei ºi a bãtrânului bibelou al lui Blecher, cãdacã le simþi pe toate, te vei împãrtãºi din misterulcreaþiei acelora. Mai apoi cã anume ceva din misterulscrisului creator se aflã în jocul sclipitor ºi fellinian alagapelor cu ªerban Foarþã sau în ofatul lui MirceaIvãnescu prin ganguri cu miros de urinã de pisicã.Am priceput cum e sã fi solidar în simþire.

Numai cã tot devreme am priceput cã toate asteanu ajung, cã e nevoie de grupul acela de la Ipoteºti, ºide diatribele lui Sandu Muºina care ceartã poeþii tinericã se citesc între ei, cã nu-ºi cheltuie energia pemarginea þãrii pustii a lui Eliot, cã au prea puþinã culturãºi prea multã simþire pe care o folosesc de alibi.

O fi aºa, o fi ºi altfel! Simt din nou nevoia sa apuckippa rabinului ºi sã mãrturisesc cã e nevoie ºi deuna, ºi de alta. E aici un joc complex. Alchimic. Opotrivealã greu de spus, un mister al proporþiei careîºi are propriile avantaje. În fond, vorba lui CaiusDobrescu dintr-una din prelegerile din tabãrã, toatãlumea are nevoie de scrierea creatoare: printeleviziuni, pe la firmele de publicitate sau, ºi mai ºi,pe la antrenamentele pe care le fac managerii de topca sã aibe ºanse imaginative în plus.

Toþi, absolut toþi, se pot împãrtãºi din rãtãcireascrierii creatoare, aºa cum mi se întâmpla mie cu elevii

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(I)

15

din clasa a ºasea, prin anii optzeci; elevii mei þiganigabori unguri, cu uriaºe pãlãrii negre, care se ocupaucu fãcutul de burlane din tablã prin cartierul Fratelia ºicãrora le-am dat o compunere (creative writing, cumar veni) despre o excursie cu clasa noastrã… pe Lunã,duminica viitoare, dupã masã. Se uitau gaborii uluiþila mine, cã adicã “chiar acolo sã merem, dom’prefesãr”, ºi se apucau sã scrie pe hârtii dictando cume duminicã dupã masa într-o asemenea excursie, ºiliniºtea care se lãsase în odaia clasei îmi dãdea deînþeles cã toþi erau acolo. Cã nu lipsea niciunul!

Atelierele deAtelierele deAtelierele deAtelierele deAtelierele descrierescrierescrierescrierescrierecreatoare de lacreatoare de lacreatoare de lacreatoare de lacreatoare de laPhantasmaPhantasmaPhantasmaPhantasmaPhantasmaPhantasma Creative WritingWorkshopRuxandra Cesereanu

Am propus ºi condus pânã acum, în cadrulPhantasma - Centrul de Cercetare a Imaginarului dela Cluj, de la Facultatea de Litere, ºase ateliere descriere creatoare: douã pe poezie (2002-2003, 2006),douã pe muzicã psihedelicã (2007, 2012) ºi douã peprozã (2008, 2009).

Primul atelier (2002-2003) a fost axat pe poezieoniricã si delirionistã. Am lucrat în fiecare sâmbãtã custudenii (atelierul era opþional, prin urmare nu primeacredite ori note) pe autori precum Gherasim Luca,Ilarie Voronca, Virgil Teodorescu (suprarealistul), PaulPaun, Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru, GelluNaum, Leonid Dimov ºi Vintilã Ivãnceanu. Am fostinteresatã de aprofundarea unei tehnici a delirului încâte un poem (ales canonic) al autorilor menþionaþi,dupã care participanþii primeau ca temã de lucru, peloc, scrierea unui poem pe un subiect impus, dupãtehnica poetului analizat în respectivul atelier.Experimentul s-a dovedit a fi incitant, întrucât înmajoritatea poemelor comise participanþii au încercatsã ducã pânã la capãt fantasmele autorilor deconstruiþi.A fost un succes sã gãsesc excelenþi imitatori ai luiGherasim Luca, Gellu Naum ori Leonid Dimov, uniichiar mai naumieni ori dimovieni decât faimoºii autori(ce paradox, nu-i aºa?), nu doar pentru cã spiritulmimetic al participanþilor la atelier era remarcabil, ci ºipentru adaptabilitatea acestora ºi aplicativitatea ideiide delir care a avut prizã la studenþi.

Desigur, iniþial le-am explicat participanþilor unmodel al poemului delirant, folosind o metaforã dragãmie, aceea a submarinului scufundat ºi inundat (pentrudetalii asupra acestui manifest, se poate consultaparticiparea la conferinþa din 29 martie - 1 aprilie 2007,Budapesta, Europoetica Sacra, About Delirionism, în

cadrul simpozionului “Language Border”, InstitutulGoethe din Budapesta; dar ºi articolul “Delirionismulsau manual concentrat despre cum sã nu rãmâi blocatîn realitate”, Vatra, 2, 2010, pp. 60-61; sau “IlDelirionismo o un manuale concentrato su come nonrimanere bloccati nella realta” în Poetica dell’immaginario - a cura di Gisele Vanhese, CentroEditoriale e Librario, Universita della Calabria, 2010,pp. 33-38). Fie cã participanþii la atelier au vibrat deplinla aceastã metaforã, fie cã modelul explicat li s-a pãrutacceptabil cel puþin teoretic, ei au reuºit sã se pliezepe cerinþe ºi sã desfacã tehnica delirului din autoriistudiaþi. Apoi, ca o încununare a acestei înþelegeri, eiau comis apoi poeme delirioniste (mai mult sau maiputin izbutite) în stilul poeþilor consacraþi, pe o temãimpusã (personalitatea multiplã, sonoritatea interioarã,cãlãtoria exoticã, dragostea, ospiciul, furia, a privi pegaura cheii ºi a vedea lucruri himerice). La ultimulatelier de creative writing din aceastã primã etapã,participanþilor li s-a cerut sã producã poetic propriullor submarin scufundat ºi inundat, fãrã sã li se impunãvreo temã. Ce-i drept, poemele comise de dataaceasta (când libertatea a fost absolutã) nu au fostneapãrat izbutite. Dar surpriza a fost de cu totul altãnaturã: mi-a venit ideea sã îi rog pe participanþi sã îºicomenteze propriul poem, iar cu acest prilej au ieºitla ivealã o puzderie de obsesii ºi nevroze catalizatoareale textelor produse. Punctul culminant a fost acelaîn care, suplimentar, i-am invitat pe participanþi sã îºiexpunã nevrozele dominante pentru propriul lor delir:efectul a fost de psihodramã!

În 2006 am redeschis atelierul de scrierecreatoare, tot pe poezie oniricã ºi delirionistã, dar cumizã pe alþi autori decât în cazul primului atelier; dedata aceasta a fost vorba de Nora Iuga, NichitaStãnescu, Angela Marinescu, Mircea Cãrtãrescu,Judith Meszarosz ºi subsemnata (ca experiment-limitã). Dacã în 2002-2003 au participat constant înjur de 10 studenþi (deºi iniþial au fost 17 selectaþi), laal doilea experiment a fost vorba, iniþial, de 22 departicipanþi, dintre care doar jumãtate au rezistat pânãla final. La primul atelier de adaptare ºi familiarizarele-am prezentat participanþilor (la fel ca în 2002-2003)manifestul delirionismului ºi structura unui poemconstruit dupã tehnica delirului. La fel ca data trecutã,ºi acum metafora utilizatã a fost aceea a submarinuluiscufundat ºi inundat. La urmãtoarele întâlniri am lucratconcret pe texte ale poeþilor invocaþi mai sus, analizândtemele obsesive ale poemelor ºi identificând versurile-cheie. Apoi, de fiecare datã, studenþilor li s-a cerut“sã confecþioneze” un poem având un numãr fix deversuri (minimum unsprezece versuri, maximumtreizeci de versuri, fãrã rimã, scris exclusiv cuminuscule ºi fãrã semne de punctuaþie), având ladispoziþie un timp anume (acesta a variat de la ojumãtate de orã la o orã întreagã).

*A treia serie a atelierului de scriere creatoare a

propus un experiment aparte ºi riscant, faþã de celedouã ateliere anterioare (2002-2003 ºi 2006):producerea unor texte pe fondul muzicii psihedelice.La prima întâlnire cu participanþii am fãcut o paralelã

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(I)

16

între transa ºamanicã ºi cea creatoare. Dacã transaºamanului þine de o tehnicã a extazului prin intermediulcãreia se intrã în relaþie cu spiritele (morþi, duhuri alenaturii, animale mitice ori fantastice, divinitãþi) saufuncþioneazã o direcþionare misticã, un drum cu douãposibilitãþi - spre infern ori spre paradis, transapsihedelicã nu este un act religos, mistic, ci unul strictcreator. Este o transã (mai degrabã semi-transã)muncitã ºi provocatã, dar care nu þine de o posedaredecât în sens creator, literar - în acest caz. Oare amputea vorbi, forþând lucrurile, despre un dicteu automatpsihedelic? Am recomandat obnubilarea conºtiinþeiîn timpul acestui dorit dicteu automat psihedelic, înmãsura în care acest lucru era posibil; ºi am sugeratreconvertirea energiei muzicale în energie creatoareprin scris.

Dar poate fi, oare, transa (sau în acest caz, semi-transa), provocatã în mod real printr-un act de voinþãhibridat cu o stare energeticã muzicalã? În cazultransei psihedelice nu se pune problema unei morþiritualice ºi a unei învieri urmãtoare (precum în cazultransei ºamanice). De asemenea, nu se poate vorbidespre spirite cãlãuzitoare în cadrul transeipsihedelice. Dar existã un amãnunt care ar puteacorela transa ºamanicã cu cea psihedelicã: la anumitepopulaþii care cultivã ºamanismul este clar punctatrolul tobei ºamanice - în unele ceremonii toba era astfelutilizatã încât, pe ritmul ei, ºamanul sã ajungã la centrullumii ori sã zboare, ºi tot pe ritmul ei ºamanul sã revinãla ºi în lumea realã. În acest sens, transa provocatãpe muzicã psihedelicã ar putea produce unQAUMANEQ, adicã o iluminare. Termenul esteeschimos ºi se referã la ºamanul (sau uceniculºamanic) care, în timpul transei, simte un focinexplicabil sau un tunel luminos care îl face sãperceapã altfel lucrurile din jur. Recomandarea meaa fost ca participanþii la atelierul de scriere creativã pemuzicã psihedelicã sã se foloseascã de muzicãrespectivã precum de o spiralã! Eu însãmi, scriindodinioarã pe muzicã psihedelicã, am gãsit o formulãpersonalã de provocare a (semi)transei la modultehnic: prin imaginea spiralei nici coborâtoare, niciurcãtoare, a unei spirale învârtindu-se la acelaºi nivel.Nu era vorba despre o spiralã ca oricare, ci despreuna în care îmi imaginam dansul unui derviº rotitor.Fireºte, un atelier de scriere creativã pe muzicãpsihedelicã trebuia înþeles ºi în chiar sensul termenuluipsihedelic: ca o manifestare a sufletului; muzicapsihedelicã este, în definiþia ei canonicã, inspiratã deimagini ºi sonoritãþi precum în starea de transã ori deingerare a drogurilor. Ce înseamnã mai exact o starepsihedelicã: deprivare senzorialã, schimbare fluentãde percepþii, sinestezie ºi mai ales stãri alterate deconºtiinþã.

Pentru a fi cât mai aproape de acest sens, laprimul atelier de scriere creativã pe muzicã psihedelicãam propus spre audiere (ca medium pentru oeventualã provocare a semitransei), muzica sacrã aindienilor nord-americani. Cum aceastã muzicã esteprin excelenþã una ritualicã, ea a conservat adecvatceremonii specifice ºamanului. Ulterior, sonoritãþilepsihedelice care au inspirat texte au aparþinut unor

trupe precum: Pink Floyd, King Crimson, Genesis, Yes,Van der Graaf Generator, The Doors, Nirvana, DeadCan Dance, Muse. Pentru textele produse la atelierelede scriere creatoare pe poezie ºi muzicã psihedelicãpoate fi consultat site-ul Phantasma (Centrul deCercetare a Imaginarului), unde se gãsesc postatecele mai interesante texte comise în cadrul workshop-urilor (adresa site-ului este: www.phantasma.ro).

*Al patrulea atelier de scriere creatoare a fost unul

axat pe prozã. Între 1 martie 2008 ºi 13 iulie 2009 aminiþiat ºi tutelat un atelier concentrat pe arta naraþiuniiîn seria de povestiri O mie ºi una de nopþi. Atelierul,numit 1001 de zile ºi de nopþi, s-a desfãºurat, deobicei, sâmbãta dimineaþa, la Facultatea de Litere dinCluj, vreme de douã-trei ore, ºi a durat aproape cincisute de zile. Atelierul a fost încheiat printr-o tabãrã dezece zile în iulie 2009, organizatã la Polul CulturalCetate Ultimele retuºuri ale manuscrisului au fostfãcute într-o micro-tabãrã de trei zile din iulie 2010,tot la Polul Cultural Cetate. Experimentul a fostexportat ºi în America, întrucât, între 22-24 septembrie2010, Andrei Codrescu ºi Dave Brinks au organizatun microfestival de povestiri (The 1001 Nights Story-Telling Festival in New Orleans) între povestaºi româniºi povestaºi neworlinezi.

Iatã acum ºi aici o sintezã a rezultatelor de laatelierul de scriere creatoare în prozã 1001 de zile ºide nopþi: a. au participat la atelier 16 studenþi,majoritatea de la secþia de Literaturã Universalã ºiComparatã, ºi, cu intermitenþe, 2 invitaþi specialidinafarã (din Bucureºti ºi Constanþa); b. au fost scrisepeste 100 de povestiri, din care au fost pãstrate înmanuscrisul final, spre publicare, 94 de povestiri (4scrise colectiv, 6 scrise la douã mâini – adicã de cãtredoi autori - ºi 84 scrise individual).

Scopul atelierului a fost redactarea unor povestiriînrudite ºi similare (tehnic, stilistic) cu cele din O mieºi una de nopþi, dezvoltând însã personaje “paralizate”epic, deja existente în textul consacrat al suitei depoveºti, dar cu o partiturã foarte redusã, minimalã,care permitea dezvoltarea epicã într-o nouã suitã depoveºti. Convenþia narativã a fost conservatã identic:s-a pornit de la o primã povestire-uter sau povestire-scorburã, matrice pentru urmãtoarele povestiri careaveau nevoie de lianturi ºi punþi tematice, astfel încâttrecerea de la un text la altul sã curgã firesc. În nouasuitã de poveºti, nu ªeherezada este personajulcentral, ci sora sa, Duniazada, ºi una din sclaveleacesteia, Raºazada (personajul acesta nu existã înO mie ºi una de nopþi, ci a fost inventat), ele fiindpovestitoarele care impun ritualul narativ ºi în acelaºitimp ascultãtoarele de performanþã. Lor li se adaugãun al treilea personaj povestitor, regele ‘ahzaman,fratele vestitului rege ‘ahriar, pe care ‘eherezada(clujenii au preferat sã o numeascã ‘ahrazada) sestrãduia sã îl înduplece prin naraþiuni ritualice nocturnesã nu mai ucidã fecioare. La nivel mimetic, în cadrulatelierului de prozã 1001 de zile ºi de nopþi, ne-ampropus ca povestirile scrise experimental sã acoperetrei scopuri explicite: acþiunea sã menþinã curiozitateacititorului, stilul de redactare ºi atmosfera sã respecte

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(I)

17

cutumele arabe, persane, indiene ori de altã coloraturãorientalã din O mie ºi una de nopþi; ºi, în al treilearând, în fiecare text sã funcþioneze o moralã de fabulã.

Ceea ce m-a interesat prin acest experiment descriere creatoare în prozã a fost realizarea unei cãrþiepice de tip bazar, cu o structurã hibridã, în carepovestiri fantastice ºi “gotice” (cu efriþi ºi djini) sãcoexiste cu povestiri realiste, hâtre, poznaºe (de tipsnoavã). La nivel ideatic, am avut în vedere tot o mizãhibridã: lumea cãrturarilor ºi a erudiþilor sã se amestececu aceea a oamenilor simpli ºi a vieþii cotidiene, alimbajului uzual. Atmosfera urbanã sã se combine culumea deºertului, spaþiile exotice de facturã fantasticãsã aibã ca revers oraºe reale.

Firul conducãtor al atelierului clujean de scrierecreatoare în prozã a fost, însã, întotdeaunavalorificarea ceremoniilor narative, a felului în care senaºte ºi se manifestã arta epicã. În acest sens aminventat o serie de trucuri narative, ne-am antrenat ºine-am format ca povestaºi pe mãsurã ce scriam, maiales cã primele texte au fost, fie prea simpliste (ºischematice), fie prea stufoase ºi încâlcite, cupersonaje neveridice ºi adaptãri dificile la stilul oriental,foarte tinerii povestaºi clujeni fiind influenþaþi decutumele narative din basmele europene.

A existat o oarecare disciplinã tematicã apovestirilor, dar aceasta a fost relativã, strict în funcþiede personajele “paralizate” (adicã minimalportretizate) în suita consacratã de poveºti, pe caregrupul clujean le-a preluat pentru a le permite o nouãviaþã. A fost ca într-un joc de pãpuºi second-handcare, în cele din urmã, se însufleþesc ºi preiaucontrolul asupra “realitãþii” poveºtii al cãrei personajcentral devin.

Asemenea vechilor povestiri, ºi noile povestiri auîmbinat, pe alocuri, proza cu poezia. Definiþia (implicithermeneuticã) datã de califul Harun Al-Raºid înPovestea dulcei prietene, Anis Al-Djalis, ºi a lui Ali-Nur a rãmas valabilã ºi pentru textele comise în cadrulatelierului clujean: “Proza este broderie de mãtase,versurile sunt ºirag de mãrgãritare”. Proza este oconstrucþie dupã un plan strategic narativ, iar strategiaapeleazã nu doar la o epicã stimulatoare a curiozitãþiiºi aviditãþii de a înþelege lumea, ci ºi la o panoplie detropi care îmblânzesc ºi catifeleazã naraþiunea. Poeziaeste gânditã într-un fel înrudit, dar fãrã o arhitecturãpretenþioasã: ea este lucratã pe suprafeþe mici,concentrate la nivelul figurilor de stil întotdeaunamajoritare. Proza înseamnã croitorie cu aplomb,poezia este bijuterie migãlitã, dar materialul de lucru(pentru “croitor” ºi “bijutier”) este esenþial: mãtase(pentru prozã), pietre preþioase ºi metale nobile pentrupoezie.

Dimensiunea ludicã a fost importantã în cadrulatelierului clujean: am încercat (ºi reuºit) un carnavalnarativ, cu o teatralitate demonstratã ºi explicitã (deaici strategiile de persuasiune!), în care naraþiuneaera pasatã de la un povestaº (student-participant) laaltul, prin diferite “mingi” epice (de aici abundenþade personaje de tip trickster - mãscãrici, poznaºi,farseuri - din noua suitã de poveºti “arabo-clujene”).Jocurile narative au fost utilizate, de asemenea,

pentru a susþine o altã idee (materializatã intenþionat),aceea a unui carpe diem epic. Cartea obþinutã dinacest atelier de scriere creatoare poartã titlulPoveºtile Duniazadei, ale sclavei sale Raºazada ºiale regelui ‘ahzaman ºi va fi publicatã în 2012 deEditura Tracus Arte.

*În toamna lui 2009 am propus un al doilea

atelier de scriere creatoare în prozã, ºi maiexperimental decât cel dintâi (pe O mie ºi una denopþi): de data aceasta a fost vorba despre ohibridare a artei naraþiunii ºi a temelor erotice aºacum apar în Decameronul lui Boccaccio ºi romanulComplexul lui Portnoy de Philip Roth. Însãexperimentul a fost mai degrabã neizbutit (deºiconceput demonstrativ-ludic): nu hibridarea celordoi autori a fost vinovatã, ci inadaptareaparticipanþilor care au scris unul dupã altul (înfiecare din cele opt povestiri), fãrã sã þinã cont deun fir logic al naraþiunii ºi de perspectiva omogenãcare ar fi fost necesarã.

*În anul curent, din luna martie pânã în iunie se

va desfãºura un al doilea atelier pe muzicãpsihedelicã (dar combinat cu prozã), în care formaþiilepe a cãror muzicã se vor scrie texte sunt: Pink Floyd(exclusiv etapa dominatã de Syd Barrett), VelvetUnderground, Cocteau Twins, Mars Volta, JeffBuckley. Punctul de pornire va fi, din nou, muzicaºamanicã a indienilor Navajo. Proza din a doua partea atelierului va fi scrisã colectiv. Evident, nu pot sãprevãd de pe acum rezultatele acestui atelier: elevor fi cunoscute doar la încheierea experimentului,în iunie 2012.

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(I)

18

Conceptul a evoluat rapid. Atât de rapid, încât colegiimei au obosit ºi s-au retras. Peste o lunã, l-am reluatsub numele de Blitz Show, în Old School Pub,împreunã cu poetul ºi fizicianul Marius Surleac.Conceptul a presupus crearea unui site, atragerea departeneri, promovarea diverselor evenimente culturaleºi organizarea probelor. Am „angajat” chiar un PR ºiun fotograf. Pe lângã scriere creativã, probele îºipropuneau sã verifice ºi spontanenitatea, capacitateade improvizaþie, fantezia, umorul ºi abilitatea de ainteracþiona cu publicul. Astfel, printre cerinþe senumãrau spunerea de minciuni, rãspunsuri la întrebãridin public, interpretarea unor fragmente de teatru,karaoke literar etc. Publicul plãtea bilet de intrare,tocmai pentru a semnala cã efortul artistic are preþ.De asemenea, între probe aveau loc proiecþii de clipuricu slam poetry sau referitoare la blogging, muzicã ºiimagini cu scriitori importanþi. În cadrul show-ului seputeau face ºi lansãri de carte, expoziþii de picturã ºisculpturã, recitaluri actoriceºti. Moderatorul rãmâneaconstant în dialog cu publicul; câþiva studenþi au realizatpancarte amuzante care anunþau rundele urmãtoare,ca la box; se aruncau chiar petarde – pe scurt,întrebuinþam orice putea electriza atmosfera. Amdescoperit, astfel, cã scriitorii pot produceentertainment de foarte bunã calitate. Clasareacompetitorilor se fãcea în funcþie de notele oferite depublic. Interactivitatea era rãsplãtitã de câºtigurile încãrþi ºi reviste, multe dintre ele asigurate departeneritaul cu BuyBooks. De ce nu a continuat show-ul? Pentru cã publicul a ajuns sã fie alcãtuit din mereuaceiaºi oameni, mulþi dintre ei fiind foºti concurenþi,recompensaþi material de organizatori în cazul în carecâºtigau competiþia cu alþi 2-3 rivali. Faptul cã radiourileºi televiziunile nu s-au arãtat interesate de un astfelde entertainment cultural probeazã douã lucruri: pede o parte cã massmedia româneºti încurajeazãsubcultura ºi þintesc o audienþã masivã, slab educatã,pe de altã parte, cã percepþia asupra culturii este unarigidã, scorþoasã, iar aici mã refer la posturile cuspecific cultural.

Dupã experienþa publicã, care s-a dovedit unainterscriitoriceascã, m-am întors la atelierul de creativewriting universitar. În comparaþie cu fenomenul omologdin USA, UK ºi Australia, universitãþile româneºti suntgrevate de un sistem de calcul scientometric dus laabsurd. Favorizate sunt conformismul ºi compilaþia,descurajatã fiind creativitatea. Activitatea artisticã aunui cadru universitar nu are nicio relevanþã pentrupromovarea lui profesionalã. În consecinþã, atelierelede CW sunt cel mult tolerate ca o activitateextraºcolarã, de relaxare. La presiunile socialeexercitate de capitalismul românesc de cumetrie seadaugã ºi cele ale unui sistem universitar funcþionarizatla modul aberant.

În aceste condiþii, am apelat la strategiaorganizãrii unor ateliere mixte, în sensul cã am variatexerciþiile de CW, aplicându-le la diverse genuri ºispecii. Într-o etapã intermediarã, am recurs la exerciþiide compoziþie pe marginea unor filme ºi documentare,ulterior abordând domenii ca publicitatea ºi literatura.

Câþiva ani de îndrumare a unor ateliere decreative writing la nivel academic sau public m-auajutat sã percep diferenþele de abordare de la ogeneraþie la alta. În general, aºa cum ºtim, un atelierde scriere creativã se centreazã pe un anumit genliterar sau chiar pe o singurã specie. Existã atelierede poezie, prozã, teatru, scenariu etc.

Acum 3 ani am început ºi eu sã lucrez ºi eu dupãaceastã metodã, înfiinþând un atelier în cadrulmasterului de Traducere profesionalã ºi comunicareinterculturalã de la Facultatea de Litere ºi Limbi Strãinea Universitãþii „Hyperion” din Bucureºti. Iniþial, totul amers ca la carte, apoi mi-am dat seama cã a intervenito schimbare în etosul generaþiilor.

Dezvoltarea creativitãþii literare nu mai era privitãcu interes decât de foarte puþini studenþi. Ceea ce nueste atât de condamnabil, dacã ne gândim cã scrisulnu este o profesie în România. Când spun profesie,am în vedere asigurarea unor beneficii materiale caresã susþinã progresul în carierã. În lipsa agenþilor literariserioºi ºi a unor drepturi de autor decente, practicarealiteraturii se rezumã la o pasiune, adesea narcisistãori terapeuticã, cu caracter amatoristic. Adicã scriitorultrebuie sã-ºi asigure veniturile necesare subzistenþeidintr-o altã ocupaþie. Dacã o sã citim numerele revisteiWriters’s Forum, din Marea Britanie, o sã vedem cãacolo sunt nenumãrate copetiþii lansate de edituri ºireviste, pe cele mai diverse teme: literaturã pentrucopii, horror, thriller, travel writing, eseuri, poeme etc.Toate aceste competiþii presupun premii în bani. Seorganizeazã ºi tabere de creaþie, la care sunt invitaþiºi scriitori consacraþi, unde participarea se plãteºte.Întrucât în spaþiul anglo-american publicarea unei cãrþinu este lucru facil, numeroase sunt rubricile de sfaturidestinate începãtorilor, acoperind o gamã largã: de laortografie, la stil ºi pânã la felul în care se cuvine a fiabordaþi editorii.

Ring de vorbe ºi Blitz Show

Dat fiind cã toate aceste deschideri sunt doarincipiente în spaþiul românesc, am vrut sã verificimpactul scrierii creative în spaþiul public, dincolo deenclava universitarã. Aºa se face cã în 2010,împreunã cu Andrei Ruse, scriitor, promoter culturalºi administrator de situri literare, ºi Gelu Vlaºin, amlansat show-ul Ringul de vorbe, în Shelter Pub.

)) )))Atac laAtac laAtac laAtac laAtac labaioneta/baioneta/baioneta/baioneta/baioneta/retragere înretragere înretragere înretragere înretragere înmenuetmenuetmenuetmenuetmenuetBayonet Attack/MinuetWithdrawalFelix Nicolau

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(I)

19

Învãþare prin creaþie

Legat de publicitate, le-am solicitat studenþilor sãcompunã un text publicitar ºi, eventual, chiar sãimagineze un videoclip plecând de la un vers englez.În aceeaºi linie s-a înscris elaborarea unei minciuni caresã verifice capacitatea de fantazare. În viziuneaparticipanþilor, aceasta a fost una dintre cele mai dificileprobe. Protestul a fost întemeiat pe afirmaþia cã ei „nuºtiu sã mintã”. Protest neîntemeiat, deoarece punctulde referinþã a fost eseul lui Oscar Wilde, The Decay ofLie, în care se susþine cã natura trebuie sã imite arta.Arta rearanjeazã datele realitãþii, care devin plictisitoareprin îndelungã expunere la ele. Minciuna artisticã estecomplexã ºi are evident caracter didactic. Aceastã etapãa fost încheiatã cu proba alcãtuirii unui proiect de talk-show. Din nou, creativitatea a fost dirijatã de un vers.Proba implica scrierea unui text introductiv, deprezentare generalã a talk-show-ului, în scopul de aconvinge un producãtor TV de rentabilitatea lui, apoiun mini-scenariu care sã cuprindã dialogurile din platoulde filmare dintre moderator ºi invitat/þi ºi public.

Etapa a doua a atelierului a apelat mai intens lamaterialul poetic. Debutul l-a constituit compunerea unuipoem care sã aibã ca prim vers „verra la morte e avrai tuoi occhi”, de Cesare Pavese. Menþionez cã i-amîncurajat pe participanþi sã foloseascã în special limbilestrãine pentru a acoperi, suplimentar, ºi dorinþa lor deperfecþionare a instrumentelor lingvistice. Majoritateacreaþiilor au accentuat latura sentimentalã, evitândîmbinarea dintre eros ºi thanatos.

În vederea conºtientizãrii exerciþiului poetizant,participanþii au transformat un poem cu ver liber, într-unul ritmat ºi rimat. Materialul de bazã au fost câtevacuvinte, în special arhaisme, cu care ei urma sãconstruiascã rimele. Structura prozodicã a fost lãsatãla alegerea lor. Paradoxal, acest exerciþiu li s-a pãrutmai uºor decât redactarea unui text lipsit de oriceconstrângere prozodicã. Explicaþia ar fi cã este maigreu sã generezi sens, decât sã montezi o partiturãsonorã, însã nu foarte profundã.

Un alt exerciþiu dificil a fost translaþia de la un genºi specie literare la altele. Pornind de la un poem deConstantin Acosmei, cursanþilor le-a revenit sarcina dea crea un microscenariu. Bineînþeles, înainte de aceastãîntreprindere, le-am oferit informaþiile teoretice necesareasamblãrii unui scenariu. Dupã cum se ºtie, poemeleautorului ieºean sunt aproape complet „descãrcate” depoeticitate, ele fiind miniconstrucþii epice înrudite, dinnou, cu textele ultimului Bacovia.

Crearea unui nou” mâine”Penultima etapã a atelierului a fost dedicatã

registrelor lingvistice. Un fragment din povestea Ionicãcel prost, de Ion Creangã, mi-a servit ca suportexperimental. Cerinþa era divizatã, la alegere, respectivmodernizarea textului prin aducerea la zi a arhaismelor,sau înlocuirea idiomurilor argotice ºi regionale cu altele,urbane. Cum era de aºteptat, subiecþii au ales caleacea mai uºoarã, anume modernizarea. Nimeni nu aîncercat substituirea folclorismelor moldoveneºti cualtele, urbane. Nu am abandonat însã proiectul. Mi-am

propus o nouã abordare, plecând de la Dicþionarul deargou al lui George Volceanov. Adevãrata surprizã afost cã pe internet nu am descoperit niciun materialconsistent despre argoul românesc sau despre creaþiileliterare care au folosit copios acest registru spectaculosal limbii.

Ultima etapã a atelierului semestrial a þintit spreîmbinarea artei cu teoria. Având ca punct de referinþãtabloul lui Richard Hamilton din 1956, „This is tomorrow”,cursanþilor li s-a cerut descrierea unui tablou pe aceeaºitemã, însoþitã sau nu ºi de un desen propriu, în care sãse aproximeze valorile viitorului din perspectiva anului2012. Trebuie sã amintesc cã Hamilton a creat untablou-colaj în care expunea valorile general-umane înintervalul trecerii de la modernism la postmodernism.Accentul cãdea pe preferinþele artei pop: trupuri goaleºi lucrate în sãli de sport, sexualitate, mobilã de serie,aparate electrocasnice ºi magnetofoane, afiºe cu artiºticelebri ai momentului. Tot ceea ce indica sporireaconfortului casnic ºi comercializarea entertainmentului.Realizarea unui nou colaj (iar unii participanþi l-auexecutat chiar fizic, nu doar scriptic!) implica reamintireatrecerii de la modernism la postmodernism ºi apoi lapost-postmodernisme. Provocarea a fost cu atât maimare cu cât postmodernismul nu a avut un singur urmaºcontestatar, ci mai mulþi. Trebuia, aºadar, realizatã oselecþie a valorilor propuse de principalele curentemoºtenitoare (performatism, post-postmodernism,Noua Sinceritate, postmortemism, neomodernism) ºiulterior inserarea lor în descrierea unui nou colaj caresã anticipeze cum va arãta „mâinele” nostru.

Eficienþa scrierii creativeªi cum un atelier de creative writing, în viziunea

mea, se cuvine sã recreeze realitatea dupã ce oanalizeazã, le-am oferit masteranzilor, peste vacanþaintersemestrialã, o simulare. La începutul semestrului2 vor trebui sã vinã cu discursul unui prim-ministrucare le solicitã concetãþenilor asumarea unor sacrificiicu impact asupra bunãstãrii lor materiale ºiintelectuale. Accentul este pus pe structurarea dinpunct de vedere retoric a unui discurs cu rol decaptatio benevolentiae. Probabil cã risc sã mi sereproºeze cã pregãtesc sofiºti, ca sã nu spun „bãieþideºtepþi”. Dar sã nu uitãm cã sofistul era capabil sãsusþinã cu argumente perfect logice douã puncte devedere diametral opuse. ªtia cum sã facã adevãrulmincinos ºi minciuna adevãratã. Or, eu consider cãrolul unui atelier de creative writing, pe lângãbinecunoscutele stimulãri ale creativitãþii ºiinteligenþei, este ºi acela de a resuscita gândireaanti-manipulativã. Adicã o gândire anti-gândire.Pentru a dejuca rãul sofisticat trebuie sã îlexperimentezi tu însuþi, mãcar ca simulare. De aceeascrierea creativã este folositoare ºi profilacticã latoate vârstele ºi în toate domeniile. În plus,procedeele de creative writing sunt eficiente înpredarea disciplinelor umaniste. Ele fac ca procesulde învãþare sã fie viu, interactiv ºi productiv, nureproductiv. Un asemenea atelier ar trebui inclus înprogramele de studiu ale oricãreri universitãþi, chiarºi în cazul acelora cu profil tehnic sau economic.

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(I)

20

unei piese de teatru, secþiune unde apare ºinecesitatea contextualizãrii, a tipologiei ºi a istoriei (fieºi abreviate a) formelor scriiturii dramatice; ºi unapracticã, presupunând sfaturi ºi indicaþii referitoare latrãsãturile unui text dramatic, respectiv la metodelede lucru propriu-zis, unde intrã o serie de exerciþii careau rolul de-a stimula sau de a debloca spiritul creativ.Etapa urmãtoare înseamnã trecerea la proiecteleindividuale: fiecare masterand are obligaþia de-apropune un subiect ºi de a-i redacta sinopsisul ºistructura. Dupã lectura materialului „de laborator” ºiobservaþiile colegilor ºi ale mele, fiecare dintre autoriîºi duce proiectul pânã la capãt. Sau ceea ce considerãfiecare în parte „capãt”, pentru cã mulþi lucreazã „laminima rezistenþã”, din obligaþia pur universitarã asusþinerii examenului, iar nu din motivaþia interioarã asusþinerii unui „pariu” creativ. E adevãrat, au ocircumstanþã atenuantã: la masteratul de la Braºovcursanþii sunt începãtori ºi, în plus, o bunã parte dintreei nu considerã scrierea creativã ca fiind un scop caresã iasã din cadrele curriculei. La masteratul deteatrologie de la Cluj, unde þin douã cursuri de acelaºigen, situaþia e diferitã, dat fiind caracterul vocaþionalal Facultãþii de Teatru ºi Televiziune. Totodatã, cel puþinmasteranzii care ºi-au dat licenþa la secþia românã audeja experienþa unor cursuri de scriere dramaticã,fãcute cu profesori precum Raluca Sas-Marinescu.

Dar poate cã maximul de motivaþie l-am gãsit laparticipanþii workshop-urilor de creative writing, pentrucã acolo selecþia se face exclusiv pe baza interesuluipentru scrierea de teatru. În acest sens, cea maifrumoasã experienþã am trãit-o în mai 2009, când amsusþinut un workshop de dramaturgie în cadrulFestivalului de teatru underground de la Arad.Obiectivul declarat, acela al formãrii de competenþecreative, l-am proiectat pe premisa cã a fi dramaturgnu înseamnã doar a avea talent, ci ºi a cunoaºtemeserie, adicã un set de reguli a cãror conºtientizarepoate duce la conceperea/îmbunãtãþirea textelordramatice. Precizam, apoi, în „declaraþia de intenþii”,cã atelierul se adreseazã acelora care sunt interesaþide scrierea de teatru ºi au idei, dar nu ºtiu sã ledezvolte într-un subiect, au un subiect, dar nu ºtiu sã-l punã pe hârtie într-o structurã specific dramaticã, auun text dramatic, dar nu ºtiu cum sã-l îmbunãtãþeascã.Dar principalii vizaþi erau, evident, cei care doreaupur ºi simplu sã înveþe cum se scrie o piesã de teatru.Dincolo de promisiunea interacþiunii creative, le-oadãugam pe aceea cã la final participanþii vor puteaavea în „bagaj” un portofoliu de principii ºi reguli descriere creativã în materie de teatru, un portofoliu,respectiv o tipologie de structuri dramatice, unportofoliu de metode de generare a textului dramaticºi un portofoliu de crochiuri/exerciþii/texte dramaticeproprii, care ar putea fi apoi dezvoltate/perfecþionate/definitivate în piese propriu-zise.

„Aventura” aceasta s-a întins pe durata a cincizile, cu cel puþin ºase ore de lucru pe zi, ºi a incluscinci participanþi. Un numãr ideal, aº zice, pentrupãstrarea echilibrului între capacitatea mea decoordonare ºi capacitatea lor de interacþiune. Pentrucã ideea de la care am plecat a fost aceea de a nu ne

Talent,Talent,Talent,Talent,Talent,meserie simeserie simeserie simeserie simeserie sisinceritatesinceritatesinceritatesinceritatesinceritate

,

Talent, Trade and SincerityMihai Ignat

Sunt vinovat: predau cursuri de creative writing,deºi n-am urmat niciodatã cursuri de creative writing.Aºa erau vremurile, atât în anii ’80, cât ºi în ’90, fãrãworkshopuri de scriere, care ºi astãzi sunt privite deneofiþi cu neîncredere. Cum adicã sã înveþi sã scrii...literaturã?! Recunosc, eu însumi aº fi fost reticent, cumai bine de douã decenii în urmã, cu privire la utilitateaunui astfel de curs, formal sau informal. Aveamprejudecãþi chiar cu privire la rostul cenaclului literar –în fond, dacã stai sã te gândeºti, un „workshop” suigeneris, o formã particularã, indirectã, de învãþare ascrisului. ªi a cititului, de fapt. Pentru cã, în fond, casã poþi scrie bine, trebuie mai întâi sã ºtii sã citeºti. Nudoar în sensul de a interpreta un text, ci mult maitehnic, de a-l descoase sub aspectul procedeelor,compoziþiei, lexicului etc.

Dar întâmplarea a fãcut sã ajung sã predau astfelde cursuri la masteratul de „Literaturã ºi comunicare”,respectiv, în ultimii ani, la cel de „Inovare culturalã”,ambele de la Facultatea de Litere din Braºov. Cursulde scenaristicã þinut vreo trei ani îl consider oexperienþã „de tatonare”. Dar din 2006 – 2007, odatãce am preluat cursul de Scriere dramaticã susþinutpânã atunci de Radu Macrinici, am avut, treptat,impresia cã lucrurile s-au îmbunãtãþit. De fapt suntmomente în care simt – din privirile masteranzilor, dinîntrebãrile lor, din participarea lor – cã mã aflu pe caleacea bunã. Perfectibilã, sunt convins, dar nu greºitã.

Tocmai cadrul formal, cel al unui curs universitardintr-o facultate non-vocaþionalã, îi determinãcaracterul provocator: trebuie sã predai ceea ce nuse poate învãþa. Sã provoci creativitatea, în speþã ceadramaturgicã, în perimetrul unor exigenþe ºtiinþifice.Bineînþeles cã nu poate fi vorba de exigenþe maximale,nici în etapa predãrii, nici în aceea a evaluãrii. Într-untext recent publicat în revista „Corpul T”,problematizam tocmai acest aspect. Scriam acolo cãdimensiunea pozitivistã ar trebui sã se regãseascãnu doar în teoria preliminarã, ci ºi în faza finalã, defeed-back ºi de evaluare. Adãugam cã am încercatsã gãsesc niºte criterii pe baza cãrora sã pot cuantificavaloarea unui text dramatic, de tipul „respectarearegulilor economiei, eficacitãþii ºi completitudinii înelaborarea structurii”. Asta neînsemnând cã elimin saudiminuez funcþia particularitãþilor unui text/autor, cidimpotrivã, dat fiind cã ele dau mãsura originalitãþii.

În aceeaºi revistã descriam caracteristicilecursului meu de scriere creativã ºi precizam cã aredouã componente: una teoreticã, cuprinzând un setminimal de reguli referitoare la modul de construire a

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(I)

21

rezuma la niºte exerciþii, ci de a scrie fiecare o piesãîntr-un act care sã poatã funcþiona atât autonom, câtºi în interdependenþã cu celelalte, într-o structurã cvasi-unitarã. Astfel, cei cinci au cãutat (ºi au gãsit) unpersonaj comun, care traversa experienþe diverse ºicare, mai ales, cunoºtea personaje, realitãþi diferite,în situaþii mai mult sau mai puþin obiºnuite. Ziarelelocale ºi naþionale le-au servit drept sursã de inspiraþie,iar rezultatul l-a reprezentat o piesã „modularã” numitãTranzit ‘09 ºi care în anul imediat urmãtor ar fi trebuitsã aparã în volum...

Experienþa de la Arad, din contextul unui festivalde teatru, mi s-a pãrut cea mai productivã ºi maiinteresantã. Inclusiv din punctul de vedere al calitãþiitextului final, dependentã în primul rând nu de mine,ci de calitatea autorilor sãi (Andreea Ionescu, MarianaDavid, Victor Ciobanu ºi Raul Popescu). Trebuie sãspun cã rezultatul a însemnat ºi absenþa dinconstructul final a uneia dintre participante, din motivecomplicate ºi regretabile, pentru care, într-un fel, mãsimt vinovat, ca unul care, îndrumând acest atelier,am fost, se pare, nu doar catalizatorul unor energii, ciºi inhibitorul altora.

Am mai condus alte câteva, scurte, concentrateateliere de scriere dramaticã, în 2009, în cadrulCursurilor de limbã, culturã ºi civilizaþie româneascãorganizate de Institutul Cultural Român sau în cadrulTaberei Naþionale de Arte Preluca, ediþia a II-a, înaugust 2010, respectiv 2011, la ediþia a VIII-a, respectiva IX-a a Taberei de Dramaturgie a Cotidianului, Braºov.Continuu sã þin cursul de scriere dramaticã laFacultatea de Litere din Braºov, ca ºi pe cel de lateatrologia clujeanã. Însã nu pot scãpa de senzaþiacã uneori în loc sã provoc determinare, reacþii pozitive,mai degrabã blochez energii, inhib, descurajez. Pentrucã, de pildã, sunt pedant, pentru cã tind sã vãd numaidefectele ºi uit sã subliniez calitãþile textelor, pentrucã nu mã pot adapta fiecãrui „caz” în parte, sacrificânduneori, inconºtient, specificul fiecãrui autor în favoareaunei judecãþi generale, pentru cã sugestiile mele suntatât de numeroase încât practic anihilez decizia,alegerea...

Pe de altã parte, mã contrariazã faptul cã nureuºesc sã-i stimulez pe masteranzii mei sã meargãmai departe, dincolo de obligativitatea universitarã –cãci în fiecare promoþie au existat potenþiali autoridramatici, dar deocamdatã nu au rãmas decâtabsolvenþi ai unui curs de scriere dramaticã. ªtiu cã„vina” e de ambele pãrþi, dar ºi cã relevanþa activitãþiimele de „prof de dramaturgie” (sic!) ar trebui de la unpunct încolo sã se mãsoare ºi în apariþia unor noinume... Poate de aceea, pe mãsurã ce trec anii, amdin ce în ce mai acuta impresie cã nu partea tehnicã,partea „de meserie” e cea pe care trebuie sã punaccentul, ci partea de stimulare creativã ºi deprovocare a specificitãþii fiecãruia în parte. Poate deaceea consider cã elementul cel mai important al unuiastfel de curs trebuie sã fie pledoaria pentru sinceritate,pentru angajarea existenþialã în proiectul dramaturgic,lucru de a cãrui necesitate m-au convins de-a lungulanilor atât propria experienþã scriitoriceascã, precumºi piesele insuficient de îndrãzneþe ale „discipolilor”

mei. Prin urmare, concluzia mea principalã de pe urmapredãrii „scrierii creatoare” e aceea cã rolul meu nu e,în primul rând, de a-i învãþa cum sã scrie, ci cum sãse investeascã pe sine, cu tot curajul, în ceea ce scriu.

Zona noua.Zona noua.Zona noua.Zona noua.Zona noua.O prezentareO prezentareO prezentareO prezentareO prezentare*****

)) )))

The New Zone. ADescriptionRadu Vancu

Pe la începutul primãverii lui 2010, m-au oprit peun hol al Facultãþii de Litere un tânãr iactant ºi extrovertºi o domniºoarã rezervatã ºi discretã. Erau AnatolGrosu ºi Ana Donþu. Îi remarcasem deja la variileevenimente literare de la librãria Humanitas, se vedeade la o poºtã cã sunt poeþi. Pe el îl ºtiam ºi de laseminariile mele de la anul I, unde intervenea maiîntotdeauna ca sã explice, de pildã, relevanþainconturnabilã a cutãrui studiu cuantic privind naturamateriei pentru înþelegerea mai exactã a Poveºtii luiStan Pãþitul. Voiau sã ºtie dacã aº fi interesat deiniþierea unui cenaclu literar. Fiind, în privinþa asta,un... Stan Pãþitul, le-am spus cã am mai încercat astacu alte generaþii ºi n-a ieºit nimic, pentru cã n-am gãsitniciodatã mai mult de unul-doi studenþi care sã scrieconstant; prin urmare, dacã mai gãsesc încã doi-treioameni cu nerv de scriitori, meritã sã încercãm. Altfel,nu. Am stabilit o zi ºi, spre surprinderea mea, în salãerau la vreo zece persoane. I-au gãsit cenaclului unnume, Zona nouã, rezonabil de tarkovskian, am stabilitcã ne vom întâlni sãptãmânal (deºi mã îndoiam cã osã poatã scrie cu frecvenþa asta, aºa încât sã aibã cesã citeascã în fiecare sãptãmânã) – ºi iatã cã au trecutdeja aproape doi ani de întâlniri.

(Se cade sã adaug, pe post de later edit, cã,verificând recent cu Ana ºi Anatol exactitatea memorieimele relativ la iniþiativa cenaclului Zona nouã, mi-auspus cã ei îºi aduc aminte altfel lucrurile – în timpulconversaþiei de pe hol, eu aº fi fost cel care le-a propusînfiinþarea cenaclului. Se poate, nu zic nu, însã astaînseamnã cã sunt un narator necreditabil pânã ºi înrelaþie cu mine însumi. Dove sta memoria...)

S-au întâmplat destule în aceºti doi ani, juniiaspiranþi au mîncat jãratec ºi sunt acum scriitori întoatã regula, invitaþi la festivaluri naþionale de poezie(la prestigiosul Festival de Poezie ºi Muzicã deCamerã de la Bistriþa, de pildã, organizat de GavrilÞãrmure, Dan Coman ºi Marin Mãlaicu-Hondrari), lalecturi în Bucureºti ori Braºov ori Timiºoara, publicaþi

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(I)

*Textul semnat de Radu Vancu nu este desprevreun atelier de scriere creatoare, ci desprenaºterea unui cenaclu sibian în care s-a încercat,în alt fel decât prin vreun atelier sau curs de scrierecreatoare, o ipotezã de lucru înruditã cu ceea ceînseamnã astãzi creative writing.

22

de reviste importante din þarã. Începutul, aºadar, sunãbine. Sã vedem, însã, cine sunt tinerii scriitori cupricina.

Irina Bruma scrie o poezie de respiraþie scurtã,dar intensã. Textele ei asertive ºi lipsite de pathoscoaguleazã pe neaºteptate în jurul unei imagini maiîntotdeauna sesizante, de nu chiar memorabile.Vorbind cu precãdere despre fricã ºi depresie, poeziaei face economie de cuvinte aºa cum un hipertimidscos în jungla socialã face economie de miºcãri. Voceaalbã, lipsitã de inflexiuni sentimentale, refuzândmetafora (însã admiþând, poate chiar prea fãrã rezerve,comparaþia), e de la bun început credibilã. Te face, cuvorba cunoscutã a poetului, sã-þi suspenzi voluntarneîncrederea. Adicã exact ce trebuie sã facã poezia.

Ana Donþu a citit în primele luni ale cenacluluipoezie, cât se poate de convingãtoare ºi ea, însã scrieºi o prozã morbidã ºi stranie, în genul faimoaselorpovestiri crude ºi insolite ale lui Villiers de l’Isle-Adam.Într-una din ele, o tânãrã care vine sã verifice condiþiileîn care a murit sora ei într-un cãmin studenþescdescoperã cã, în fapt, pereþii camerei în care locuiseaceasta sunt interfaþa unui spaþiu bizar, locuit demisterioasa Xenia, pomenitã de Carla (acesta enumele surorii) în jurnalele ei delirante. Fãrã prea multepic, proza Anei Donþu e interesatã nu atât deconstrucþia narativã a unei lumi, cât de sugestiaaproape liricã a unei atmosfere. ªi, dupã cum se vede,îi reuºeºte.

Anatol Grosu, la fel ca Ana Donþu, e plauzibilatât ca poet, cât ºi ca prozator. Poemul amplu despre„nenica” e o revizitare tandrã a primei copilãrii,petrecutã în anii de pe urmã ai comunismuluibasarabean. Însã filmul narativ nu-i, ca sã zic aºa,sovietizat, lumea aceea e doar o sumã de detalii (încare, desigur, stã ascuns diavolul) pe fundalul cãrorase edificã experienþele fundamentale ale copilãrieidintotdeauna, de la cântecele de leagãn ºi mersul lapescuit pânã la moartea celor dragi ºi cãratul unuiDumnezeu-copil în braþe (cãruia dintre noi nu i s-aîntâmplat vreodatã aceasta?). Ataºantul „nenica” efigura centralã a acestui poem maximalist ºi mistic,camuflat sub un titlu minimalist ºi autoironic.

Marina Palii scrie o prozã de „fatã rea”, cu destuledetalii anatomice (ciclul venit târziu unei adolescentecu uter bicorn, de exemplu, ori descriere tacticoasã aintromisiei unui mugur în vagin) pentru a scandalizacititorul pudibond. Cu un ton încã prea exaltat (dieziiaceºtia la cheie sunt de înþeles, de altfel, la o autoarede doar douãzeci de ani), îmi aminteºte de foarte tânãraAnaïs Nin, de care o leagã plãcerea de a ºoca ºi de aepata, fascinaþia transgresãrii oricãrui tabu, intensitateapasionalã cu care se proiecteazã în literaturã.

Krista Szöcs a citit în cenaclu numai poezie,evoluând decisiv de la o lecturã la alta. Textele ei suntdocumentele descoperirii unei feminitãþi complicate,în care libidoul e încã inocent, nedesprins de tot dincopilãrie (figura paternã ºi cea maternã, cu toatãcazuistica psihanaliticã aferentã, apar relativ frecventîn aceste câteva poeme). Din când în când, câte oimagine frapantã scurtcircuiteazã fluxul de o aparenþãcalmã al confesiunii, aºa încât textul în întregul lui seanimã.

Andrei C. ªerban este, cum spuneam, unuldintre cei mai buni critici ai cenaclului, iar în proza luide aici cred cã se simte ºi structura lui mai degrabãraþionalistã ºi echilibratã. Unul dintre cele mai bunetexte ale lui speculeazã oarecum borgesian pemarginea defecþiunii unui pendul care bate orele dupão logicã neobiºnuitã (deºi strictã), ajungând de la aceststraniu defect la concluzii privitoare la natura timpuluiºi a adevãrului, precum ºi la inexistenþa lui Dumnezeu.E o prozã nãscutã din colaborarea unei inteligenþespeculative cu un real talent narativ.

Adrian Virgil alege sã practice un tip de prozãde aparenþã absurd-surrealistã care poatedescumpãni sau irita cititorul grãbit. Ce scrie el e ocombinaþie între un trip ºi un desen animat; lipsitã deorice coerenþã logicã sau psihologicã sau de oricealtã naturã, proza lui e o inseriere de imagini, aproapetoate absurde, dar oricum cu totul ieºite din comun,care dau în cele din urmã un fel de cartoon suprarealistºi ironic care ia la miºto nu numai literatura „serioasã”,dar chiar ºi basmul pe care se preface cã-l povesteºte.Ca atare, va plãcea sau va displãcea la fel decategoric. Mie, inutil sã mai spun, îmi place.

Ioan ªerb ascunde, sub aparenþa de bãiatcuminte (singurul purtãtor de sacou dintre juni!),neastâmpãrul de bãiat rãu ºi charismatic – poemelelui recente sunt tot mai seduse de filiaþia Florin Iaru –Alexandru Muºina, sunt adicã bavarde ºi sarcastice,ludice ºi deseori cinice, dar irigate freatic de unsentimentalism iritat ºi speriat de ideea cã ar putea fidat pe faþã. În ediþiile din urmã, Ioan ªerb a citit ºicâteva cronici la cãrþi de poeme de Mãlaicu-Hondrari,Manasia ºi Doºa, la fel de personale ºi de cuceritoareca ºi propria poezie.

Vlad Pojoga era pânã nu demult mezinul grupului;încã de la ºaptesprezece ani (acum e ditamai bãrbatul,a trecut de optsprezece) scria o poezie binesupravegheatã, nervoasã, fireºte, dar de o nervozitateatent pusã în scenã – e remarcabilã tehnica tãieturiiversurilor finale, de pildã. Dincolo însã de aceastãprecoce ºtiinþã a regiei poemului, ceea ce se observã epredilecþia pentru imagini ale corporalitãþii, de regulãdelabrate sau chiar cadaverice. Cu influenþele douãmiisteuneori prea la vedere, ieºind în evidenþã din corpulpoemului precum oasele prin pielea corpului adolescent,poezia aceasta are deja o voce numai a ei.

Mezinele actuale ale cenaclului sunt însãCristina Jidveianu ºi Ioana Vintilã, eleve la ColegiulNaþional „Gheorghe Lazãr” din Sibiu (clasa a X-a,respectiv a VIII-a), deocamdatã incomplet maturizate,dar ambele de o neverosimilã precocitate. Din câteîmi pot da seama, aº putea sã pariez cã în mai puþinde un an vor scrie o poezie excelentã ºi numai a lor.Despre care voi scrie, aºadar, la anul.

Dupã cum se vede, cei câþiva tineri din Zonanouã scriu în tot atâtea feluri diferite. Ei nu fac nicicumceea ce s-ar numi „literaturã de grup” – decât cel multa unui grup de prieteni. Care înþeleg literatura înmoduri diferite, ºi o scriu de asemenea diferit. Nu auîn comun, din punctul acesta de vedere, decât faptulcã au plecat cândva împreunã în cãutarea Zonei noi.Unii dintre ei îmi dau impresia cã au ajuns deja acolo.Rãmâne de vãzut ce fel de mesaje o sã ne mai trimitã.

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(I)

23

Ana Blandiana at the AnniversaryOvidiu Pecican

Astãzi, multã lume ar fi tentatãsã identifice în Ana Blandiana maicurând pe iniþiatoarea Memorialuluide la Sighet, unde fosta închisoareletalã pentru o pleiadã întreagã demari figuri ale României burgheze,interbelice, s-a transformat înmuzeu, loc de reculegere ºi toposal unor ritmice simpozioane ºisesiuni internaþionale de discuþii,prilejuind ºi editãri de carte ºi deexcelente colecþii de studii, cuapariþie periodicã. Puþin mai înaintede a fi însã ctitoriþa proiectuluisighetean, Ana Blandiana a fost unadintre figurile, nu prea multe,simbolice pentru spiritul demn alRomâniei care refuza sã seresemneze cu sclavia din timpuldictaturii. Membrã a ConsiliuluiProvizoriu de Unitate Naþionalã(C.P.U.N.), datoritã calitãþii ei dedisidentã în raport cu regimultotalitar întrupat de cuplulCeauºescu, retrasã apoi, cupromptitudine, din sfera unei puterice dãdea semne de îndârjire înpãstrarea schimbãrii la nivelul uneiultramoderate perestroici, AnaBlandiana s-a aºezat în frunteaopoziþiei civice, înfiinþând AlianþaCivicã, din care ulterior s-a nãscutºi un partid de extracþie democratãºi liberalã (Partidul Alianþei Civice,alias P.A.C.). Din poziþia respectivã,de preºedintã a acestui organism –dar nu ºi implicându-se în viaþapoliticã de pe poziþiile unei înrolãripartinice -, ea a devenit, cãtresfârºitul primei pãrþi a anilor 1990,echivalentã cu o king maker,prilejuind ieºirea în faþã ºi apoisprijinind consistent crearea unuipersonaj civic ºi politic ce urma sãdevinã al doilea preºedinte alRomâniei postcomuniste: EmilConstantinescu.

Ca într-o poveste presãratã cuaventuri – nu întotdeauna voioaseºi de succes (cãci valul de injurii ºiameninþãri telefonice, epistolare ºichiar directe la care a fost supusãîn perioada 1990 – 1992, mai ales,nu trebuie trecut cu vederea) -,aceste alert trecute în revistãîmprejurãri ºi roluri au marcat

traseele ultimilor 22 de ani, dândcontururi noi, nu o datã, statuare,unei personalitãþi deja pe deplinformate ºi afirmate înainte. CãciAna Bladiana, cum ºtiam toþi dinmanualele de literaturã, aparþinegeneraþiei de creatori care au puscapãt, începând cu a doua parte aanilor 60 din veacul trecut, litera-turii modelate de comandamen-tele jdanoviste ºi de cenzuraintransigentã a Partidului Unic. Eas-a afirmat ca poetã cu o dicþieinconfundabilã, senzualã ºifemininã, puternicã ºi cristalinã,publicând ºi eseuri, iar mai târziuacroºând ºi domeniul prozei scurte,însã ºi ample, romaneºti. Toateacestea au rotunjit în jurulpersonalitãþii ei o operã care nua întârziat sã dobândeascã re-cunoaºtere internaþionalã, prinmulte traduceri ºi premieri, în limbide largã circulaþie ºi în altele,exotice ºi receptive. Probabil însãcã una dintre culmile faimei literarede care a beneficiat Ana Blandianase datoreazã câtorva poemecurajoase, publicate cãtre finaluldictaturii comuniste într-o revistãstudenþeascã, ºi unui ciclu depoezii pentru copii în care cititorii –de astã datã, în chip neaºteptat,cei mari, pãrinþii – descopereau cuun hohot de râs, dincolo de figuramotanului Arpagic, chipul ridicol alDictatorului.

Existã, în cazul Anei Blandiana,câteva potriviri neîntâmplãtoare, caremeritã scoase, cu prilej aniversar, desub lacãtul tãcerii. Armonia chipuluicare traverseazã, cu o expresieseninã ºi suavã, timpii istorici, setransmite nu doar suavitãþii glasului,ambele trecând cu graþie în operã,lãsând ca pe o dârã olfactivãameþitoare sentimentul cã în cazulscriitoarei poeticile antichitãþii elinesunt confirmate în multiple planuri înexpresivitatea lor clasicã, apollinicã,întemeiatã pe echilibru ºi simetrie.Mai aproape de estetici ale recep-tãrii cinematografice – decicontemporane – nu pot sã nuremarc, repetitiv (fiindcã am maivorbit undeva despre ea), alura de

Nathalie Wood pe care distinsadoamnã a liricii româneºti ajunse ladeplin rafinament ºi strãlucire arputea-o revendica, dacã nu ar aveaºansa de a impune, ea însãºi, unprototip.

Pentru unii critici, poezia ºi-agãsit cutia de rezonanþã în prozaautoarei, atmosfera ºi temele liriciiregãsindu-se în cealaltã formulãscriitoriceascã, în prozã. Uniculroman de pânã astãzi al autoarei,Sertarul cu aplauze, a fost scris înanii 80, în plinã dictaturã, vreme deun întreg deceniu, în intimitateacãsuþei de la Comana, fiindcompletat dupã revoluþie cu ultimulsãu capitol. El pare sã sfidezeverdictul din 1982 al lui NicolaeManolescu conform cãruiamijloacele ei expresive, chiar dacãsunt diverse, „nu pot anunþa în AnaBlandiana un viitor romancier realistºi social (ceea ce nu cred cã vadeveni)”. Aplauzele sunt, aici, unmod al reeducãrii oamenilor liberide cãtre umbra lui Big Brother, într-un demers sistematic detransformare a celor vii, bolnavi dedemnitate, în siluete obediente ºiamnezice, robotizate. În poezia AneiBlandiana, în schimb, se petrecechiar invers. Gândul, inteligenþa seîmpletesc mereu cu expresiapoeticã, propunând o meditaþie liricãîntinsã, de la un volum la altul, pedurata unei întregi vieþi, cu oremarcabilã coerenþã, de oexpresivitate care construieºte nuatât pe metaforã, cât pe ansamblulrostirii lirice. Tristeþea nu copleºeºte,deversând în disperare, ºi nicijubilaþia nu genereazã stãri deexuberanþã necontrolatã. Maidegrabã o mirare, cumvaadolescentinã, mai curând oadumbrire schiþatã ºi o revoltãsugeratã împotriva rãului par sãrãsarã în vers… Poate fiindcã poetaºtie cã „Totul este eu însumi […] Mãhãituieºte universul cu mii de feþeale mele/ ‘i nu pot sã mã apãr decâtlovind în mine” (Legãturi, dinvolumul „A Treia Tainã”, 1969).

În 1986, Blandiana încheia uneseu astfel (profetic, adicã): „Prinfereastra rãscoalei lui Horea sevede un popor rãbdãtor ºi paºnic,pentru care revolta nu e decât osuferinþã în plus”. Avea dreptate,aºa cum încã se mai vede ºi în2012.

Ana Blandiana aniversara

)) )))

24

Nu fac parte dintre femeile care plâng uºor,ba chiar, în momentele de mare durere rãmânîmpietritã cu senzaþia cã mã înãbuº ºi cã dacã aºputea plânge aº suporta totul mai uºor, dar izvorullacrimilor rãmâne blocat. Doar de câteva ori înviaþã mi s-a întâmplat sã izbucnesc în hohote deplâns din care nu mai reuºeam sã mã opresc ºide fiecare atã criza era declanºatã de ºocul uneiuimiri, al unei contrarietãþi, al unei jigniri sauumilinþe.

O asemenea întâmplare am trãit-o cu mulþi aniîn urmã în Muzeul Prado din Madrid.

Era în primãvara lui 1975, la încheierea anuluiuniversitar în care avusesem o bursã laUniversitatea din Iowa din Middle West (an careþinuse pentru noi, care primisem viza de ieºire dinþarã cu patru luni întârziere, doar de la Crãciun pânãîn luna mai) si ne întorceam spre casã cu ocoluri încare încercam sã vedem cât mai mult, cheltuindcât mai puþin din banii pe care îi economisisem dinbursã ºi din care mai mult de jumãtate se duseserãpe cãlãtoria americanã a Ogarului Cenuºiu.

Înainte de a pleca de acasã, în urmã cu ojumãtate de an, ne cumpãrasem bilete româneºtide circuit la clasa a doua, bilete care erau valabiledouã luni din momentul în care începeai sã lefoloseºti ºi care erau ieftine, chiar ºi pentru noi, careeram departe de a fi bogaþi. Nu ºtiam dacã vomavea prilejul sã le folosim, pentru cã nu ºtiam dacãvom putea economisi banii necesari cãlãtoriei, darºtiam cã bursa este de 500 $ ºi chiria de 150. Habarnu aveam însã cât va trebui sã cheltuim în rest ºinu fusesem destul de optimiºti ca sã ne imaginãmcã vom putea trãi cu 1$ de persoanã pe zi, aºacum s-a întâmplat. Oricum, erau bilete care puteaufi vizate ca neutilizabile, în cazul în care nu lefoloseam, ºi ne puteam recupera contravaloarea laîntoarcere. Ne-am pus deci pe studiat hãrþi feroviareºi ghiduri turistice din sudul Franþei (vaporul ne lãsala Cannes) ºi din Spania ºi ne-am cumpãrat biletespre toate localitãþile unde aveam ceva de vãzut.Când am ajuns în Spania ºi ne-am rememorat ruteleºi biletele, am descoperit cã, din greºealã, pedistanþa Madrid-Toledo ºi retur aveam douã rânduride bilete.

– Nu-i nimic. Le vizãm neutilizate, a spus Romi.– Sau mergem la Toledo de douã ori, am spus

eu ingenuã.Eram deci la Madrid, în Muzeul Prado, prin

care umblam de ore ºi ore în acea stare debeatitudine pe care numai marile muzee sunt înstare sã o dea. E de prisos sã spun cã, de fapt, nicinu crezusem cu adevãrat cã voi ajunge la Prado ºivoi putea vedea tablourile lui El Greco altfel decâtîn albume, încât nu eram doar fericitã cã mã aflu

Cei doi români din ToledoANA BLANDIANA

The Two Romanians in Toledoacolo, ci ºi vrãjitã de lungul ºir de miracole caretrebuiserã sã se împlineascã pentru a mã afla acolo.Simþisem mereu – ºi o ºi spusesem în mai multerânduri – cã, dacã am modele artistic vorbind, elenu sunt din lumea literaturii. Nu mi-am doritniciodatã sã ajung sã scriu ca un poet sau un scriitoranume, oricât de mult l-aº fi admirat, în schimb amvisat întotdeauna sã reuºesc sã fac din cuvinte ceeace fãcea El Greco din culori sau Mozart din sunete.Venisem, deci ,ca la o întâlnire de dragoste visatãde mult, unde îi gãsisem în plus, într-un fel de delirde frumuseþe, pe Zurbaran, pe Velasquez, pe Goya.

Aceasta era starea mea de spirit când,aºezându-ne frânþi de obosealã pe o banchetã dincentrul unei sãli de unde puteau fi privite de ladistanþa necesarã marile pânze, am auzit alãturide noi un dialog în românã. Era prima oarã când,dupã luni de zile, auzeam vorbindu-se româneºte.Erau, aºezaþi alãturi de noi pe banchetã, o perechede vârstã mijlocie, cu un aspect burghez, maidegrabã ºters, care, într-un fel brusc, s-au ridicat ºiau plecat înainte de a le putea spune un cuvânt.

– Trebuia sã vorbim cu ei. Erau români, amregretat eu, simþindu-mã vinovatã ca de o gafã sauca de o neînþelegere.

– Pãreau speriaþi de noi, a observat Romi, maiintuitiv decât mine.

– Cum sã fie speriaþi de noi? Îþi dai seama, le-am fi putut oferi biletele pe care le avem de douãori. Poate cã n-au fost la Toledo ºi le-ar fi fãcutplãcere sã meargã...

Oricum, nu mai aveam cum sã-i gãsim înmulþimea de vizitatori. Ne-am continuat periplul cuinima mai puþin uºoarã, ca ºi cum – deºi ochiicontinuau sã se bucure – am fi coborât cu picioarelepe pãmânt. Au trecut ore, se apropia ora închideriiºi aproape uitasem de perechea de români, când i-am zãrit în ºirul de oameni care se îndreptau spreieºire.

– Uite-i, am spus bucuroasã ca de un norocºi, înainte ca Romi sã mã poatã opri, m-am grãbitsã-i ajung din urmã ºi sã le vorbesc.

– Iertaþi-mã cã vã opresc, le-am spus zâmbindprieteneºte, dar v-am auzit vorbind româneºte. ªinoi suntem români. ªi a fost o surprizã plãcutã...

Mã priveau parcã încremeniþi, fãrã sã spunãnimic. M-am simþit deodatã deplasatã ºi n-am ºtiutcum sã continui.

– De fapt, voiam sã vã întreb dacã aþi aveaceva împotrivã sã vã oferim douã bilete dus ºi întorsla Toledo. Ne-am cumpãrat biletele de acasã ºi dingreºealã ne-au dat distanþa Madrid-Toledo ºi returde douã ori. ªi când v-am auzit vorbind româneºtene-am gândit...

În timp ce vorbeam, simþindu-mã din ce în ce

25

mai ridicolã, mã priveau din ce în ce mai ciudat,parcã terorizaþi, ca ºi cum s-ar fi aºteptat ca dinclipã în clipã sã se întâmple ceva îngrozitor. Îmidãdeam seama cã n-ar fi trebuit sã le vorbesc ºimai ales cã faptul de a o fi fãcut avea pentru ei osemnificaþie pe care nu o înþelegeam, dar careîncepuse sã mã molipseascã ºi pe mine de spaimalor. Cred cã întreaga scenã – care nu a durat maimult de douã mintute – a fost întreruptã brusc ºiincredibil de cei doi, care, pur ºi simplu au luat-o lafugã.

Am întors capul ºi l-am vãzut pe Romi care,spre deosebire de mine, pãrea cã înþelesese totulºi, cu o infinitã tristeþe, fãrã sã aibã inima sã-mifacã vreun reproº, m-a luat într-un mod prevenitor,ca ºi cum ar fi vrut sã mã consoleze, de mânã.Atunci am izbucnit în plâns.

Plângeam cu hohote ºi aproape þipând,asemenea copiilor mici, nereuºind sã mã opresc,în timp ce oamenii întorceau capul dupã noi pestradã, plângeam repetând „Le-a fost fricã de mine”,pânã când vocea îºi pierdea contururile ºi rãmãsesedoar înºiruire nearticulatã de sunete înecate întrehohotele care mã înãbuºeau, nemailãsându-mã sãrespir. „Le-a fost fricã de mine” þipam nu numai înurechile uimite ale trecãtorilor, ci ºi undeva îninteriorul pieptului meu care ameninþa sã se spargãde spasmele plânsului fãrã sfârºit. Mã þineam strânsca de o ancorã de mâna lui Romi, în timp ce lacrimileîmi curgeau fãrã sã-mi dau seama ºi fãrã oprire peobraz.

Nu cred – indiferent câte mi s-au întâmplat –sã mã fi simþit vreodatã mai umilitã de faptul cãtrãiam într-o dictaturã, de lipsa de libertate a þãrii încare mã nãscusem ºi pe care o iubeam într-un modatât de dramatic. Plecasem de acasã în urmã cuºase luni dupã aproape un an de emoþii, amânãriºi complicaþii ºi nici nu ajunsesem bine, cã neapucase un dor aproape dureros de þarã, nepetreceam o bunã parte din timp scriind ºi primindscrisori, micul oficiu poºtal din campus devenindinstituþia cu care aveam cele mai strânse legãturi.Uitasem, pur ºi simplu uitasem, tot ceea ce eraacasã rãu, iar faptul cã data de întoarcere avaporului spre Europa era imuabilã ºi fixatã pesteo jumãtate de an pur ºi simplu ne îmbolnãvea.Acum, când jumãtatea de an trecuse, experienþaamericanã devenise o parte idilicã a trecutului.Gãsiþipe drumul oricât de sinuos al întoarcerii, nu ne maiera dor de casa unde ºtiam cã vom ajunge încurând, începuse sã ne fie dor de America pe careabia o pãrãsisem, convinºi cã pentru totdeauna.

Dar încã nu ne gândeam la ceea ce vom gãsiacasã.

Încã nu voiam sã ne gândim nici la cât de multne marcase libertatea ultimelor luni, nici la ce ºtiamcã nu uitasem. Întâlnirea cu cei doi români ne-aobligat sã ne amintim .În mod evident îi speriasem,crezuserã cã i-am urmãrit, iar oferta biletelor trebuiesã li se fi pãrut o cursã, cu atât maiînspãimântãtoare, cu cât n-o înþelegeau. Poateemigraserã de curând prin cine ºtie ce umilitoare

compromisuri sau dramatice peripeþii ºi se aºteptauîncã sã fie prinºi ºi duºi înapoi. Sau poate,dimpotrivã, abia acum plãnuiau sã fugã ºi sevedeau descoperiþi în ultima clipã. Dar indiferentcare fusese mobilul spaimei lor, cel al plânsului meuera descoperirea cutremurãtoare cã, dacã doiromâni care nu se cunosc se întâlnesc întâmplãtorla celãlalt capãt al Europei, unul dintre ei se speriede celãlalt ºi o ia îngrozit la fugã. Câtã suspiciune,câtã neîncredere, câtã bãnuialã, câtã singurãtateºi câtã spaimã se poate ascunde dincolo de oasemenea reacþie nu mai eram în stare sã neimaginãm dupã nici ºase luni de libertate. Iar crizamea de plâns era expresia unei compasiuni violenteºi de nestãpânit: milã de ei, cei care se aflau subimperiul terorii, milã de noi, cei ce urmam sã neîntarcem acolo, nu pentru cã ne-ar fi obligat cineva,ci pentru cã nu ne lãsa inima sã facem altfel. Nureuºeam sã mã opresc din plâns – gândindu-mã latot ce ne aºteaptã – ºi jurând sã nu uit niciodatãplânsul acela, nici umilinþa din care s-a nãscut ºipe care va trebui s-o exorcizez prin tot ce voi facede acum încolo.

(fragment din „Fals tratat de manipulare“, încurs de pregãtire)

26

În Omul ºi mulþimea, JoséOrtega y Gasset întemeia diferenþastructuralã între animal ºi speciaumanã, temã dragã filozofilordintotdeauna, pe gestionareaperturbãrii existenþiale. În timp ceanimalul este hãituit înpermanenþã, receptând numaialteritatea, ca pe o ameninþarepermanentã, omul îºi câºtigãprivilegiul istoric de a se putearetrage într-un spaþiu securizat,propice meditaþiei: în propria sainterioritate. Opþiunea intimitãþii îldistinge, aºadar, pe om de animal.ªi care este mediul cel mai propicede manifestare scripticã a acesteilibertãþi perfect umane, dacã nu celal jurnalului intim – teritoriul deconvergenþã a eului privat ºi a celuisocial, a interioritãþii ºi exterioritãþii?Acest gen ambiguu ºi subteran,nãscut o datã cu conºtiinþaintimitãþii necesare serveºte, maiîntâi, ca spaþiu de refugiu al euluidin calea perturbãrii lumii, a istoriei.Jurnalul intim rãmâne în planulefeminat al inactivitãþii esenþiale, încontigui-tatea gândurilor, a ideilor.Îi este strãinã acþiunea, care a fost,dintotdeauna, apanajul mascu-linitãþii. Acþiunea este virilã,pasivitatea ºi pansivitatea suntfeminine. Este credinþa secolelor,de la Pitagora încoace (principiulmasculin este activ, iar cel feminineste, în mod necesar, pasiv), iarimaginarul nu face decât sãadânceascã prejudecãþile, sã lerotunjeascã, sã le retrimitã în lumecu un capital sporit.

Interioritatea femininã. JeniActerian, Jurnalul unei fete greude mulþumit. 1932-1947

Cazul Jeni Acterian este unulrevelator din perspectiva istorieiculturale. Opera se naºte, în modparadoxal, tocmai din absenþaoperei, din risipirea diaristicã, lacâteva decenii dupã moarteaautoarei, care, cu siguranþã, nu-ºianticipase nicio clipã posteritateaculturalã ºi fulminantul succes

Feminine Diaristics and the Pattern of IntimacyAdela Dinu

post-mortem (cuvinte care-i erau,de altfel, odioase). Tocmai dinabsenþa operei s-a fãcut caz îninterpretarea jurnalului, devenit unadevãrat abecedar al ratãrii la DanC. Mihãilescu. Refrenul ratãrii estefredonat de însãºi autoare ºijaloneazã scriitura intimã. Acestanu trebuie însã privilegiat ca unicfiltru interpretativ. Ratarea estenumai vârful aisbergului – oinferenþã a unei concepþii bine-structurate ºi imuabile despreexistenþã ºi, mai ales, despreinutilitatea ei în absolut. Dacã JeniActerian rateazã, ºi nu mai încapeîndoialã cã o face, chiar dacãstrãlucit, este pentru cã oriceproiect, orice iluzie întreþinutã,oricare incipit de acþiune – esteimediat desfiinþat de conºtiinþaneîntreruptã a inutilitãþii saleimanente. Presentimentul acut alpropriei morþi paralizeazã acþiuneaesenþialã. Fiecare gest este aprioricanulat de inconsistenþa saperemptorie. Acest lucru nuînseamnã cã miºcarea, acþiunea,ofensiva nu existã, ci numai cã elesunt emanaþii ale animalului social– gesturi mecanice, previzibile, cade fantoºã. Exterioritatea estepernicioasã ºi degradantã, iarlumea rãmâne scena pe care sejoacã aceeaºi comedie socialãdintotdeauna. Tristeþea eforturilorsisifice, intermitenþa ºi insuficienþasensurilor, sila de existenþã ºi demonotonia ei, paliativul lecturii ºisuprasaturaþia culturalã – nu suntemanaþii ale spiritului veacului, cimãrci înregistrate ale bolnavei deluciditate, care reface, pe contpropriu, traseul tuturor celor care,în acest secol rãvãºit, au suferit deaceeaºi boalã incurabilã, de laCesare Pavese la Emil Cioran:hipersensibilitatea la ubicuitateamorþii. Moartea este unicacertitudine a fiinþei fãrã certitudini,fãrã iluzii, fãrã Dumnezeu. De aici,absurdul, angoasa, imperfecþiuneairemediabilã a lumii. Unica soluþie,tot imperfectã, pentru eliberarea dincercul strâmt al cotidianului pare sã

fie sinuciderea, mereu amânatã,niciodatã dusã la bun sfârºit (cumse întâmplã, de fapt, cu toateproiectele iniþiate ºi abandonate dediaristã, de unde ºi impresia deratare). Unicul martor alfrãmântãrilor tragice este jurnalulintim.

Cu toate cã-i întruneºte, celpuþin la un prim nivel, toateatributele ºi paradoxurile, JeniActerian nu trebuie privitã ca oanexã a generaþiei autenticiste, decare se dezice în repetate rânduripe tot parcursul jurnalului, ci ca unpersonaj tragic în confruntarea saextrem de tensionatã cu limitelepersonale ºi cu cele ale condiþieiumane dintotdeauna. Tensiuneaasumãrii tragicului este deturnatã,periodic, prin mecanismele ironiei,autoironiei ºi mai ales prin recursulla frivolitatea ludicului. Homotragicus este secundat, înpermanenþã, de homo ludens, faptcare augmenteazã impresiairepresibilã de absurd al existenþeiºi conferã modernitate scrieriidiaristice la confluenþa cuexistenþialismul. Jurnalul este, prinexcelenþã, spaþiul interioritãþii: aicise decanteazã iluziile, certitudinile(care sunt întotdeauna alecelorlalþi), planurile, proiectele(doctoratul, Parisul, teatrul, operaproprie - în perpetuã amânare).Toate sunt trecute prin sitaluciditãþii. Unele sunt anesteziate deevoluþiile istorice. Altele îºi exhibãsingure inutilitatea, când suntaºezate sub lupa demistificatoarea conºtiinþei. Caietul personaldevine expresia inactivitãþiiesenþiale. Pasivitatea aparentã nueste corolar al feminitãþii, ci estesoluþia gânditorului confruntat,sisific, cu aporiile insurmontabileale facticitãþii. Imaginea feminitãþiigenerice este deconstruitã punct cupunct: cochetãria este numai oreminiscenþã a vitalismului.Narcisismul celor câteva ipostazierispeculare din jurnal este imputabiluimirii adolescentine, (re)întâlnirifulgurante cu spectralitatea propriei

Diaristica feminina si modelul intimitatii

)) )))

,)) )))

,

27

figuri carismatice. Inactivitatea,pasivitatea, lenea, comoditatea,plictiseala – nu sunt expresii alenaturii feminine, ci inferenþe aleangoasei irepresibile, ale luci-ditãþii, cerebralitãþii, în ultimãinstanþã, ale culturii ca modusvivendi. Cu Jeni Acterian ºi înjurnalul acesteia, feminitatea îºireconstruieºte paradigma pe altebaze. Femeia nu se mai(auto)defineºte în relaþia cuCelãlalt, cu pandantul masculin,ci prin raportare simultanã lameandrele propriei interioritãþi ºila extramundan – ca proble-maticã epifenomenalã, perenã,insolvabilã.

Jurnalul interioritãþii ab-solute. Alice Botez, Cartearealitãþilor fantastice

Ceea ce frapeazã, la AliceBotez, este absenþa completã aoricãror biografisme din scriereaintimã. Exterioritatea este dimen-siunea absentã. Acest jurnalstraniu, atipic (cum îl considerãînsãºi autoarea sa) eludeazã oricereferinþã, oricât de subtilã, la viaþaprivatã, nu dintr-o discreþie ce nuºi-ar avea locul într-o scriere deacest gen, a cãrei clandestinitatear fi subînþeleasã, ci dintr-undezinteres congenital faþã deconfruntarea diurn, de spaþiuldincoace de fantastic, faþã de isto-riile fastidioase ale cotidianului înultimã instanþã. Rosturile scriituriiintime sunt rãsturnate. Însemnareape rãboj, meteorologia, aservi-rea cotidianului – toate þin de opreistorie a genului. Jurnalul luiAlice Botez este unul al interioritãþiiabsolute, al inacþiunii esenþiale, alinerþiei vitale. Nimic din viaþã nu estereceptat nemijlocit, direct, ci prinintermediul reflecþiei filozofice.Cuvintele cheie sunt, ca în cazullui Jeni Acterian, luciditate, culturã,moarte. La Alice Botez, lipseºte,însã, accentul ludic obligatoriu,relaxarea nonmeditativã, dere-glarea, necesarã din când în când,a metabolismului gânditorului.Luciditatea, aprehensiunea castare naturalã, irepresibila angoasãa morþii – sunt asumate abuziv,unidimensional, pânã la exces ºisuprasaturaþie. Jurnalul simu-leazã, deformeazã, pastiºeazã

hiperconºtient, fãrã sã renunþe laaccentele grave, la poza gân-ditorului securizat în turnul sãu defildeº. Între autenticitate ºihistrionism distanþa este, în acestcaz neobiºnuit, extrem de redusã.Eul este suspect de pozã: “M-amconvins de propria mea moarte.”Rolul este jucat cu dezinvolturã ºitalent (acelaºi rol, acceaºi piesã)pânã când biografia ºi scenariulse confundã iremediabil, pânãcând viaþa ºi scena seintervertesc, pânã când poza nuse mai distinge de starea naturalãa fiinþei. Jurnalul lui Alice Botezeste unul atipic prin eludareaperturbãrii ºi aventurii dinperimetrul exteriorului ºi princultivarea excesivã a figurilorparadoxului, sofismului, inferenþei.

Jurnalul de existenþã al AliceiVoinescu

Jurnalul Alicei Voinescu este,înainte de toate, un îndreptarpãtimaº, o minima moralia femininã,un dialog senzual-spiritual, patetic,obsecvios, necenzurat cu tãrâmulde dincolo, o scriere confluentã cumistica, un veritabil jurnal almiºcãrilor lãuntrice, ca la Ignaþiu deLoyola, cu menþiunea cãinterioritatea este una inevitabilsexuatã, conºtientã aºadar defeminitatea ei ºi de implicaþiileontologice ale acesteia. Intimitateacu sine este spaþiul masochismului,al umilinþei extreme ca ipostazãpersonalizatã a smereniei creºtine.

Obsesia culturalã este însãpregnantã ºi peremptorie numai înprima parte a jurnalului. Bigotismulcultural, sesizabil în prima parte ajurnalului, este surclasat înepistolarul diaristic de un bigotismsui generis. Opþiunea culturalã estereevaluatã, exhibându-ºi, cuostentaþie, toate hibele. Trecutuleste pus sub lupã ºi examinat cuscrupulozitate. Convingerea cucare diarista îºi construieºte,treptat, eºafodajul interior este cãevoluþia culturalã trebuie echivalatãcu o derivã a fiinþei, cu un naufragiuexistenþial, cu un joc de dominocare a declanºat toate inferenþelenegative, culminând cuaprehensiunea irepresibilã ºi cuoroarea (de data aceasta) asingurãtãþii radicale, definitive.

Cultura ca alegere personalã esteinterpretatã, tardiv, ca morb alautodizolvãrii. Ceea ce seerodeazã inevitabil este, în opiniaautoarei, însãºi feminitatea,înþeleasã ca pliere desãvârºitã pemodelul feminitãþii generice:“Trebuie sã ispãºesc ceva. Unegocentrism care nu se cade uneifemei? Chiar o înþelegere in-telectualã care nu se cade uneifemei, nu pentru cã ea ar fi o fiinþãinferioarã, dar dimpotrivã, fiindcãnatura ei creatoare o împingedincolo de ea, în totalã înþe-legere, care e iubirea. Nu am fostfemeie, am fost un hibrid. Asta e.Asta ispãºesc suferind desingurãtate.”

Reproºul recurent în jurnal esteacela al trãirii inautentice,imperfecte, mecanicizate, îndezacord cu propria condiþiefemininã. Intelectuala este fiinþãhibridã, amfibie, meduzã informã,vâscoasã, rece, fãrã preþ, avortonal istoriei, nici carne, nici peºte.Recuperarea autenticitãþii este, dealtfel, o temã recurentã a jurnalului.Calea cea mai sigurã spre o trãireautenticã o reprezintã religia – alecãrei valenþe ºi virtuþi sunt înpermanenþã celebrate în acestjurnal. Dialogul neîntrerupt cuspiritul celui decedat (monologinterminabil, în realitate) estedublat de tatonãrile religioase, deprogramul creºtin al ueni existenþeîn orizontul lui imitatio Christipracticat inconsecvent. Imperativulunei vita purgativa (ascezavoluntarã) ºi idealul unei vitacontemplativa, vieþuirea în spiritcreºtin, autentic - sunt sabotate derutina cotidianã, de anchilozareaanimalului social, de com-promisurile revendicate demondenitãþi ºi de relaþiile inter-familiale. Animalul social estedublat de animalul cultural. Numaicredinciosul (creºtinul) duce oexistenþã comme il faut. În aceastãaccepþiune, jurnalul mistic al luiAlice Voinescu se apropie de altejurnale celebre: cel al lui Lev Tolstoiºi acela, din spaþiul românesc, allui Nicolae Steinhardt. Acest jurnalfeminin este, ºi el, un jurnal al(ne)fericirii. Nimic din experienþamilenarã a eului nu-i este strãindiaristei, nici mãcar componentacarceralã, pe care, spre deosebire

28

de Steinhardt, refuzã sã olegitimeze din punct de vederereligios sau sã o expunã mãcar înjurnalul personal, cântãrindu-iimplicaþiile morale ºi existenþiale.

Jurnalul personal este, aºadar,la Alice Voinescu, un jurnal femi-nin care reuneºte, paradoxal, odimensiune (anti)culturalã, spiri-tualã, misticã ºi sentimentaloidã cuo dare de seamã lucidã asupravolutelor istoriei ºi derivelor pa-tologice ale indivizilor seduºi ire-mediabil de cele douã ideologii, lafel de nocive, ale începutului desecol. Valoarea literarã a scriituriieste restrânsã, diminuatã ire-parabil de viteza de consemnareºi de elipsele, discontinuitãþile,redundanþele, inadvertenþele pecare aceasta le genereazã.Preocuparea monoobsesivãpentru panautenticitate (de laautenticitatea gesturilor sociale lacea a gândurilor desfãºurate înjurnal) îºi subordoneazã toatecelelalte clauze diaristice. Calofilianu intrã în preocupãrile diaristei,nu dintr-un orgoliu al filozofuluicertat cu minoratul literaturii, cidintr-o neputinþã mãrturisitã numaisieºi. Jurnalul câºtigã însã lacapitolul sinceritate, verosmilitate,tact pedagogic. Jurnalul lui AliceVoinescu este, în ultimã instanþã,un jurnal altruist, în accepþiunealui Ortega y Gasset: un altruismca deschidere originarã faþã deCeilalþi.

Cealaltã faþã a criticului.Ioana Em. Petrescu, Jurnal(1959-1990)

O datã cu publicarea jurnaluluiIoanei Em. Petrescu, imagineacriticului lucid ºi raþional-vizionar almodelelor cosmologice emines-ciene este dublatã ºi reformatãde accesul într-o intimitatecangrenatã de (auto)evaluãripenetrante, de incertitudini/scepticisme/euforii devastante, detortura feminitãþii ºi a implicaþiilorexistenþiale ale acestui dat ontic,definitiv ºi netransferabil. Dacã peAlice Voinescu au frânt-o închi-sorile comuniste, pe Ioana Em.Petrescu au (în)frânt-o, pe rând,boala incurabilã cu degradarea ºisuferinþa pe care le implicã, apoivulgaritatea exteriorului ºi, în ultimã

instanþã, colivia (chiar de aur, chiaracceptatã într-un final) amariajului cu Liviu Petrescu.Cântãreºte greu, în jurnal ºi înviaþã, ºi propria condiþie defemeie, respectiv de intelectualã(resimþitã ca incompatibilitatefunciarã), condiþie asumatã,uneori, pânã la identificare ani-hilantã ºi alteori, dimpotrivã,respinsã cu vehemenþã.

În prima sa parte, jurnalul detinereþe al Ioanei Em. Petrescueste primul jurnal intim, necen-zurat, sincer pânã la dezgoliretotalã, care are în centru pro-blematica feminitãþii, ecuaþiacuplului ºi, mai ales, destinulgânditoarei, captivã a contin-gentului, inevitabil (ºi de multe orivoluntar) secundarã în raport cupandantul masculin. Ca moto aljurnalului (dacã s-ar fi manifestatvreodatã intenþia publicãrii – faptdubitabil) ar putea figura câtevaversuri din poezia Euridice,consemnatã, de altfel, tot înînsemnãrile intime: “Urc mereuîn umbra ta, tãcutã, nevãzutã./Cântecul despre mine se cuibã-reºte în lucruri, mã-ntâmpinã, mãcuprinde./ Cântecul despre minetrãieºte în locul meu./ Urc în urmata, mereu în urma ta. / Dar simtcrescând în mine strigãtul, strigãtulpe care n-am sã-l pot stãpâni./Strigãtul va izbucni, acolo, peculme. Strigãtul va împietricântecul tãu, cântecul tãu despremine.” Cântecul nu va izbucni,însã, decât în spaþiul securizat aljurnalului, ca unicã formã posibilãde subversivitate. Protestul esteunul tãcut, înãbuºit, trecut încuvinte. Interioritatea femininãeste, ºi de aceastã datã, unteritoriu al abstragerii ºi alsolitudinii ireductibile a fiinþei.Compatibilitatea cu o indivi-dualitate similarã, cu un posibildublu noetic, doritã pânã la uitarede sine, este iluzorie. Chiar ºi încuplu, subiecþii umani rãmânunici, inalterabili, ostracizaþi însingu-rãtatea lor radicalã, fãrãpunþi reale de comunicare,precum tunelurile întunecoase ºisin-guratice ale eurilor dinromanul lui Ernesto Sábato: seintersecteazã uneori, traseul lorrãmânând, cu toate acestea, unulprestabilit.

Jurnal de crizã. ConstanþaBuzea, Creºtetul gheþarului.Jurnal 1969-1971

În Cealaltã faþã a prozei, MihaiZamfir deplângea penuriajurnalelor de existenþã în(para)literatura românã, înregi-strând, simultan, abundenþajurnalelor de crizã, nãscute dintr-un sentiment irepresibil de urgenþãinterioarã ºi abandonate înproximitatea consumãrii crizei.Jurnalul Constanþei Buzea nu faceexcepþie de la aceastã paradigmãdominantã în diaristica româ-neascã. Precum în cazul IoaneiEm. Petrescu, jurnalul esteinstrument de exorcizare aangoaselor cu obiect precis,reperabil în datele contingentului.Criza care pretexteazã notaþiazilnicã este una a cuplului,subsumabilã condiþiei generice afeminitãþii ºi statutului ei în cadrulbinomului masculin-feminin.Rostul scriiturii intime þine de oracordare necesarã la ritmurileinterioare ale fiinþei, de eludareafertilã a rutinei infernale, ca ºi desurprinderea faustianã a clipei.“Ritmul propriu, intens, interio-rizat” prevaleazã asupra ritmuluidictat de alþii: acela al exterioritãþii– domeniu incontrolabil, al impre-vizibilului, al contactului impur cuCeilalþi.

Jurnalul înregistreazã cuprecizia unui barometru sensibilmutaþiile din ordinul cotidianului, darmai ales pe cele din zonainterioritãþii abisale, incomunicabilepe altã cale decât cea a notaþieipersonale. Dimensiunea exterioritãþiireprezintã numai creºtetulgheþarului; adevãrata sa realitate,nevãzutã, dar intuitã, se depliazãabia sub linia apelor, în meandrelepropriei interioritãþi tãinuite. Împãnatcu textele poetice ale autoarei,menite sã cuantifice ºi sãadânceascã sensurile însemnãrilordiurne, jurnalul este, ºi el, literaturãîn toatã puterea cuvântului. Impresiacare se degajã la sfârºitul lecturiieste de scriere rotundã, finisatã,calofilã, fãrã ca aceastãexpresivitate voluntarã sã-i alterezepuritatea diaristicã, autenticitatea,caracterul verosimil. Delocîntâmplãtor, scrierea a fost aproapeunanim receptatã ca o capodoperã

29

a genului subiectiv. Ca ºi lacelelalte diariste care practicãjurnalul interior (Jeni Acterian, AliceBotez, Ioana Em. Petrescu, în maimicã mãsurã, Alice Voinescu), esteirepresibilã impresia de anta-gonism ireductibil între om ºi lume/exterioritate. Nucleul autentic alfiinþei este înconjurat ºi sufocat decercurile concentrice ale ex-terioritãþii malefice. Primul cerc esteacela desacralizat al cuplului:“Când bãrbatul nu mai este filtrul,ci conducta venoasã care-mi

pompeazã zilnic moarte în dozemici, e trist. Sunt departe de a fiapãratã ºi departe de a fi fericitã.”.Realitatea cuplului trece de laaccepþiunea iniþialã de zid afectiv,de la spaþiul pur, la certitudineadezordinii, terorii, violenþelorcotidiene. Din protector autorizat,soþul devine dresor, persiflator,maestru al ceremoniilor dedenigrare (în zona intimitãþiiîmpãrtãºite) ºi de mistificare (înzona publicã, a mondenitãþilorobligatorii). Falimentul cuplului este

definitiv. Cicatricile nu se mai potcamufla. Imperativul scriiturii sedizolvã de la sine. Jurnalul maiconsemneazã, un timp, mecanic,rutina activitãþilor de automat social,mondenitãþile obligatorii ºidepersonalizante, risipa timpuluipersonal. Sensurile scriiturii intimese închid la loc, tot în cheie liricã,cum s-au ºi deschis priviriiindiscrete a cititorului: “Când fricade moarte s-a rezolvat în sfârºit,/Cel mai greu este sufletul celuifericit...”

30

Romanian Writers on Writing(Trinity University Press, SanAntonio, Texas, 2011), antologieeditatã de Norman Manea ºi SandaCordoº, adunã, în traducerileRalucãi Manea ºi Carlei Baricz,texte (prozã ºi poezie) ale peste80 de autori români, printre careLucian Blaga, Tristan Tzara,Mircea Eliade, Eugène Ionesco,Emil Cioran, Gellu Naum, MirceaIvãnescu, Nichita Stãnescu º.a.Poate ºi pentru cã volumul începecu textele lui Mihai Eminescu ºi IonLuca Caragiale, în care cei doivorbesc, din perspective asemã-nãtoare, despre ideea de talent,despre motorul care vitalizeazã oanumitã lucrare, întreaga antologielasã impresia cã, dincolo de oîntârziere care-i poate fi uºor re-proºatã, literaturii române nu i sepoate imputa lipsa de talent.

Aranjate cronologic (de laMihai Eminescu la Lucian DanTeodorovici), textele vorbesc,indirect, despre evoluþia literaturiiromâne în cei peste 100 de ani pecare îi surprinde, anunþã nevoiainternã de transformare a literaturiiîn paralel cu transformarea socialãºi politicã a României, înfãþiºeazão literaturã care, dincolo de nivelulreceptãrii internaþionale, a conti-nuat sã fie dinamicã, a continuatsã producã, uneori rãzleþ ºifragmentat, autori de calitate.Conceputã ca o întâlnire intimã acititorilor americani cu fiecare autorîn parte, antologia oferã prilejul uneiserioase familiarizãri cu literaturaromânã, fãcând abstracþie depreferinþele sau cunoºtinþeleanterioare ale lectorului; îl pune peacesta în legãturã directã cu autoricare au influenþat, ºi continuã sãinfluenþeze, felul în care s-a scrisºi se scrie în România. Iar acestlucru, indiferent cu câtã reticenþãpoate fi privit, reprezintã punctulforte al antologiei, deoarece adunãla un loc autori reprezentativipentru diferite perioade ºi, mai multdecât atât, diferite stiluri literare.

Extrem de interesant pentrucititorii antologiei, în special pentrucei pentru care însãºi ideea de

literaturã în cadrul unui sistemtotalitarist e dificil de conceput, ede observat evoluþia anumitorscriitori în România comunistã,rezistenþa pe care aceºtia aumanifestat-o, scriind, totuºi, înlimba natalã, în faþa maºinãriei pecare o reprezenta PartidulComunist. Fãrã intenþia de a mitizanu doar autorii în cauzã, dar niciistoria recentã a României, trebuiepunctat locul în care antologiadeschide, fãrã a problematiza inutilºi patetic, un subiect de discuþiecare explicã o bunã parte dinîntârzierea despre care vorbeam înintroducerea articolului. Scurtelebiografii ale autorilor vorbesc demulte ori despre plecãri din þarã,plecãri care asigurã, în unelecazuri, libertatea de expresie decare era nevoie pentru generareaunei literaturi care nu doar sã-ºipunã întrebãri cu privire la propriaexistenþã, dar care sã chestio-neze,aºa cum Ion Luca Caragiale sauEugène Ionesco o fac, tipologiiumane sau com-portamentale.Totuºi, aceleaºi scurte biografiiprezintã, ca în cazul lui CamilPetrescu, de exemplu, compro-misul pe care autorii simþeau cã enevoie sã-l facã pentru a rezistasau a face carierã în sistem. Pe decealaltã parte, la fel de inte-resantde observat e ºi raportarea pe careo au autorii nouãzeciºti ºi

douãmiiºti cu privire la literaturã:prioritatea care, înainte de orice,pare evidentã în ceea ce îi priveºtepe aceºtia se referã la depãºireadiscre-panþelor existente întrescriitorii autohtoni ºi, cel puþin, ceieuropeni. Cu toate acestea, putemvorbi, în general, de un dezideratcomun al unei literaturi românemajore.

Dincolo de faptul cã nu repre-zintã o radiografiere minuþioasã ascriitorilor români de la Eminescuîncoace (a se vedea accentul puspe poeþi ºi prozatori ºi excludereatotalã a criticilor ºi eseiºtilor),Romanian Writers on Writingreuºeºte sã fie o consistentãprezentare a diferitelor forme pecare literatura autohtonã le-aîmbrãcat în perioada de dupãjumãtatea secolului al XIX-lea.Astfel, antologia reprezintã o sursãimportantã nu doar în înþelegereafelului în care literatura românã s-a dezvoltat în aceastã perioadã,însã, mai mult decât atât, înînþelegerea mecanismului careguverneazã creaþia literarã, aviziunilor pe care autorii înºiºi le audespre scriiturã, despre rolul ºimecanica ei . Din acest punct devedere, Romanian Writers onWriting e o lecturã obligatorie nudoar pentru cititorii americani,cãrora li se ºi adreseazã, dar, cuatât mai mult, pentru cei români.

Romanian Writers on WritingRãzvan Câmpean

31

Diary, “The Genette Effect” andIntersubjectivityMircea Braga

Preliminarii... intersubiectiveLa un contact, fie el cît de

superficial, cu apele îndeajuns demiºcãtoare ale teoriei cunoaºteriiactuale, momentul încercãrii de apãtrunde în intimitatea actului/obiectului literar se reclamã nu atîtca dificil, dar ca dezvoltînd unparadox suficient de puternicpentru a ne deschide înspresenzaþia – mult incriminatã azi caºi odinioarã – a ineficienþei. Încã îna doua jumãtate a secolului trecut,cînd inflaþia metodologicã pãrea asucomba în ultimele tentativetehnicizate ale legendarului dejastructuralism ºi cînd, în fine, fuseseconºtientizat faptul cã o singurãmetodã, oricînd de tentantã prinincisivitate ºi consecinþe, rãmînetotuºi o instanþã reducþionistã, s-acãutat – cum se mai cautã ºi acumpentru micro- ºi macrocosmos – oteorie unificatoare. Pe de o parte,s-a înþeles (ceea ce este corect însine) ca ansamblului cîºtiguriloranterioare, nu puþine, sã i se re-cunoascã utilitatea ºi, ca atare, sãrãmînã activ. Pe de altã parte,remodelarea cîmpului metodo-logic, ca urmare tocmai a supradi-mensionãrii acestuia, a fost vãzutãca deschidere disciplinarã oarecumsans rivages, de unde ºi mizasoluþiei pluridisciplinaritãþii. O mizã,însã, care se dovedeºte a fi maidegrabã o iluzie, în condiþiile încare necesitatea specializãriicercetãtorului, din ce în ce maiacutã, înseamnã altceva decîtconvocarea unui cumul de factoride pe multiple paliere disciplinare,iar problema fãrã un rãspunsconvingãtor este dacã obiectul,orice obiect, rãspunde cu deplinãacoperire unei atari încercãri.

La un nivel de ultimã instanþã,registrul crizei a putut fi privit chiarca un semnal al unei schimbãri deparadigmã. Lansînd conceptul,

Jürgen Habermas consemnapierderea autoritãþii raþiunii, pe oîntinsã suprafaþã a cunoaºterii, înfaþa modelãrilor intersubiectivitãþii.De fapt, cum spuneam, crizametodologiilor care au marcatinflaþionar cercetarea literarã dinprima parte a veacului al XX-lea afost consecinþa excesului scientist(de la structuralism la psihologie,de la semioticã la sociologie ori dela psihanalizã la statisticamatematicã º.a.m.d.), adicã tocmaiaccentuata privilegiere a evaluãrilorraþionale. În urma contactului cufenomenologia, care oferise un largcîmp de exercitare intuiþiei,hermeneutica aratã a nu fi primitviolent ºocul schimbãrii, cum nu l-a primit nici teoria receptãrii, careconvocase un sistem relaþionar alsubiectivitãþilor ce opera prinsustragere din faþa logicii strictformale. Asemeni unui proces dehibridare, cele douã planuri nearatã cã intersubiectivitateacîºtigase teren încã în timpulprotejat al rigorii scientiste.

Oricum, Habermas nu a vizatdirect sfera care ne intereseazã penoi. ªi totuºi, rãspunzînd unorobiecþii aduse tezei sale expuse înlucrarea Truth and Justification(1998), va aduce o nuanþaresemnificativã: “Nu e necesarã, ºi nicichiar posibilã, purificareacunoaºterii omeneºti de com-ponentele sale subiective ºi demedierile sale intersubiective, deinteresele sale practice ºi de ceeace dã culoare limbajului”. Probabilcu bunã ºtiinþã, rãmînînd la nivelulgnoseologiei, filozoful nu s-a opus“mãsurii” ontologicului, accentuîndformula prin care înlãturã posi-bilitatea separãrii brutale asubiectului de obiectul cunoaºterii.Altfel spus, cunoaºterea nu mai estevalorizatã filozofic în principal prinefecte, dar ca proces în care

consecinþele sînt raportate prioritarºi sînt dependente de acþiunea,calitatea ºi “interesele” subiectului,mergînd pînã la recunoaºtereafuncþiei particularizante a expresieimomentului cognitiv. În raport cuteoria receptãrii (vz. ªcoala de laKonstanz ºi, în special, H. R. Jauss),teza lui Habermas încã extindecomplexitatea actului cunoaºterii,cum o face, de altfel, ºi BasarabNicolescu, convocînd însã ultimeleargumente ale ºtiinþei: “Strictaobiectivitate a gîndirii clasi-ce nu maieste valabilã în lumea cuanticã. Oseparare totalã a observatorului deRealitatea presupusã a fi completseparatã de acesta ar duce laparadoxuri insurmontabile”(Transdisciplina-ritatea. Manifest,2007).

Fãrã a fi, în principiu, diferit,exerciþiul cunoaºterii în ºi prin li-teraturã aduce, în faþa regimuluiintersubiectivitãþii, un “model” nudoar deconstruibil, dar chiardeconstruit tacit ca premisã aînþelegerii, conºtient, operaþionaldeci. În definitiv, pentru teoreti-cianul literar (pentru ca sã nu maivorbim de criticul ºi istoricul literar,îngrãdiþi sau neîngrãdiþi demetodologii înalt specializate),cunoaºterea respectivã rãmîne ocomponentã într-un proces careantreneazã esenþial condiþialiteraturii, în interiorul cãreiafuncþioneazã o subiectivitatestratificatã, o pluralitate subiectivãdatoratã unui agent multiplu, aflatîn discuþie nu numai în ultimul timp.De fapt, intersubiectivitatea nu are,pentru teoretician, dimensiuneanoutãþii decît, poate, sub aspectulsusþinerii conceptuale pe suportuldemersului filozofic, în speþã algnoseologiei, ceea ce trimiteabordarea respectivã înspre ocuprindere nuanþatã prin des-chidere. Dacã în teoria receptãrii,cu modulaþii venind dinspreinformaþional, întîlnim, de pildã, omiºcare de acces în bunã mãsurãliniarã – în sensul: emiþãtor(scriitorul) – vehicul (opera)-receptor (lectorul), accentul cãzîndpe aceastã ultimã instanþã, încadrul intersubiectivitãþii ceea cedevine sesizabil se aflã pe odiagramã ramificatã, complexã ºipronunþat supusã elasticitãþii,alunecãrii între nivele diferite, nu în

Jurnalul, „Efectul Genette“si intersubiectivitatea (I),

32

ultimul rînd ºi nu o datã difuze,incerte. Mai întîi, subiectivitateaemiþãtorului e cu deosebirerelaþionarã: ea nu poate fi scoasãdin timpul ºi locul ei, cum nu poateeluda nici statutul sãu aflat îndurata literaturii înseºi. Într-un aldoilea rînd, subiectivitatea internãa obiectului-vehicul nu se reclamãdoar de la emiþãtor, avînd ºicomponenta unei subiectivitãþicreate, funcþionînd în diegezã ºisusþinutã de prezenþa perso-najelor, deci într-un ansamblu larîndul sãu colorat cronotopic ºi dinnou definibil ca relaþionar. ªi, într-un al treilea rînd, apare ca operatorfinal subiectivitatea receptorului,nici ea autarhicã, chematã sã seimpunã unei planºe care se vadovedi expansionarã ºi dificil decontrolat. Fie cã vorbim de cititorulobiºnuit, fie de cel specializat,receptorul se prezintã întotdeaunaca fiind subiectul cunoscãtor activ,perceput nu o datã ca unic într-uncontext dat. Aparent îngheþate înpropria lor realitate sau, mai exact,relativ stabilizate ca virtualitãþi,subiectivitãþile anterioare (legate deautor ºi operã) sînt reactivate ºiaduse într-un nou cadru relaþionartocmai ca efect al activitãþiisubiectului activ, care completeazã– cu precãdere în cazul lectoruluispecializat, critic sau/ºi istoric literar– itinerarul ºi prin reactivareaintersubiectivitãþii ce se raporteazãnu numai la cîmpul teoretic necesar,ci ºi la cea acoperind alte exerciþiide operare asupra obiectului avutîn vedere. De fapt, cum uºor putemdeduce, pe fiecare dintre cele treinivele menþionate funcþioneazã unanume mecanism intersubiectiv,care concurã la instituirea unuiobiect re-fãcut ca realitate a uneiinepuizabile intersubiectivitãþi.Singura certitudine ºi singura regulãsînt date de inseparabilitatea celortrei nivele; restul þine de un “adevãr”complex ºi complexant, formulat ºireformulabil, holistic pînã aproapede absolut.

Diagrama intersubiectivã este,aºadar, imaginea contrasã a unuireal canal de comunicare, faþã decare textul devine o interfaþã ce nudoar transferã, ci ºi coloreazã,fragmenteazã ori distorsioneazãsemnalul iniþial. În acest mod, dinperspectiva literaturii, a artei în

general, intersubiectivitatea poatefi ºi este adesea locul unordezechilibre care tulburãlinearitatea de facto a creaþiei înstarea sa de simplu obiect alcunoaºterii. S-ar pãrea, totuºi, cãavem o excepþie: ca stratificare aunor dimensiuni subiective ºiintersubiective manifeste, osten-tative chiar, natura jurnalului artrebui sã supraîncarce planul deemisie pînã la a-i asigura oreceptare în bunã mãsurã fidelã,în orice caz doar vag contaminatã.Dar se întîmplã, oare, întotdeaunaastfel?

Concepte fragile

S-a înregistrat, imediat dupã1989, un moment exploziv aljurnalelor, memoriilor, textelor cucaracter confesiv, autobiografiilor,biografiilor etc., scrieri care-ºiproclamau autenticismul (fãrã adepãºi întotdeauna niveluldeclarativ), acoperind o dublãrealitate: mai întîi, pe cea a autorilor,mai mult sau mai puþin profesioniºtiai scrisului – pentru a spune numaiatît! –, apoi pe cea a consuma-torului, sesizabilã în ceea ce senumeºte cererea pieþii. În context,n-a întîrziat sã aparã ºi depoziþiacriticã imediatã, urmatã, nu la maredistanþã, de efortul generalizator(de-ar fi sã-i menþionãm, aici, doarpe Eugen Negrici, Dan C.Mihãilescu, Eugen Simion ºi MirceaMihãieº). Din acest ultim punct devedere, aºadar al spaþiului sintezei,lucrurile par a se complica pemãsurã ce chiar dinamica actuluiliterar ºi, nu mai puþin, cea areceptãrii reacþioneazã – la nivelulpost- sau al post-postmodernitãþii– într-un mod care perturbã regulaunei judecãþi nu atît de echilibrarevaloricã, dar de acceptare a unuistatut relativ stabilizat ºi, prinaceasta, de aducere a comen-tariului pe o suprafaþã conceptualãcît de cît convingãtoare. În plus,devenise evident cã proliferareascrierilor de acest tip este con-secinþa unei presiuni prea puþinvenite din zona literarului, ci cuprecãdere din a sociologicului orichiar a politicului, pe suportul uneipsihologii a contrastului, restau-ratoare prin memorie. NicolaeManolescu aprecia, de pildã, cã

acest exces deopotrivã editorial ºiconsumistic se dezvoltã, pe un planmai larg, ca efect compensator,alãturi de recrudescenþa interesuluipentru aºa-numita poeziereligioasã ori pentru sexualitateaostentativã: dupã aproape cincidecenii de tabuizare a domeniilorrespective, clipa defulãrii îºi trãieºteeuforia.

Într-un fel, euforic s-a dovedit afi ºi demersul critic, îndeosebiatunci cînd a cãutat sã-ºi supunãfenomenul pe care îl urmãrim aiciprin încercuire cînd “categori-alã”, cînd “fenomenologicã”, strã-duindu-se sã-i crediteze anumealiniamente specifice. A rãmas, separe, concept de bazã “autobio-graficul”, beneficiind ºi de ecoulvenit din interbelic pe linia“autenticismului”. Numai cã, înatingere cu literatura, interogarea“autobiograficului” sfîrºeºte prin aprovoca noi întrebãri ºi prea puþinerãspunsuri, situaþie care a condus,de pildã, ºi la fragilitatea (e uneufemism!) “pactului autobiografic”al lui Philippe Lejeune (1975).Lucrurile þin, de fapt, de unfenomen mai larg, devenit acumaproape normã: disoluþia spe-cificitãþii genurilor ºi speciilor,relativizarea accentuatã pînã lanivelul conceptelor, dizolvareacategorialului într-un amalgam careîmpinge cãtre resemantizarealiteraritãþii ºi cãtre înlãturareapragurilor tradiþionale de marcarea literaturii înseºi. Cu aplicaþie laliteratura actualã, chemînd“autoficþiunea” la un “control derutinã”, Alexandru Matei demon-teazã cursul momentului de faþã alceea ce pînã nu de mult apãreadrept dialectica autenticitate/literaturizare sau, pe un alt plan,intimitate/extimitate. Centrareaexcelentului sãu comentariu peconceptul de “autoficþiune”, cãruiatotuºi i se recunoaºte elasticitatea,denunþã tocmai îngustareaunghiului de racordare la literaturãpe suportul demersului strictspecializat, al unui “efect Genette”,ca sã-l numim astfel. Raportareaexcesivã, fãrã rest, a ficþionaluluila sfera naratologiei, consacrînddoar funcþia ºi valoarea artificiului,pierde din vedere tocmai esenþialul,anume – precizeazã AlexandruMatei – faptul “cã literatura este

33

un act de autentificare”. Dacã, într-o parte a romanului actual, þinîndde ceea ce se poate numi“realliteraturã”, funcþioneazã un“pact nominal” datoritã cãruia“autoficþiunea începe ca oautobiografie ºi continuã ca unroman la persoana întîi”, atunci nuatît þinta scriitorului este atinsã, cîta literaturii înseºi (în mãsura în careexistã o diferenþã...): respectivul“salt într-un spaþiu ireal reintroduce,ca într-o anamnezã, miza esteticã,fãrã sã anuleze totuºi pactulautentificator, ºi insereazã textul înseria celor literare (sinteza)”.

Evident cã, astfel privitã,“autoficþiunea” are o istorie care,pînã la un punct, se confundã chiarcu istoria literaturii. Ceea ce diferãþine de coeficientul intenþionalitãþiiºi de exerciþiul unei “ideologii”diferenþiatoare, în raport cu unmodel care ºi-a re-construitdeopotrivã imaginea ºi “ideea de”,pattern-ul: jurnalul în stare “purã”.Migratã din locul care a consacrat-ospre alte spaþii, contaminînd, uneoriinclusã, alteori apãrînd ca inserþieprelucratã, atribuitã deci unui actantdiegetic – formula jurnalului apareca marker al “adevãrului” ficþional.Este o calitate conþinutã, nuconsecinþã a transferului, ceea ceface posibilã ºi funcþionareadiagramei canonice în cîmpulrespectiv, ºi – în acelaºi timp –expresia unui racord final ºidefinitoriu prin mecanica receptãrii.În speþã, linia auctorialã ºi liniatextualã sînt alotrope, linia recep-toare fiind cea decizionalã. ªi cumaceasta din urmã opteazã ºidefineºte, iar cum jurnalul esteacum, privit în sine, dar ºi caelement contaminant, parte aliteraturii (excludem, ca ºi în cazulaltor structuri, textele rebutate),centrarea teoriei pe segmentecare, în alte condiþii, particu-larizeazã ºi izoleazã, de dataaceasta lasã loc inadecvãrii.Considerãm, astfel, dificil deacceptat cã ne aflãm, ca trãsãturãsingularã a întregului, în faþa unei“ficþiuni a nonficþiunii” sau “prozãnonficþionalã” (contradicþii întermeni, plasate ca mic spectacoloximoronic), cã autobiograficul,memorialistica, aforistica, eseis-ticaetc. sînt indubitabil distincte dejurnal (în sensul cã nu pot coabita),

ori cã refuzul ideii de literaturã seînscrie ca tensiune esenþialã peplanºa jurnalului într-un timp încare ºtim prea bine cã trecereasubiectului în regimul obiectului nuanuleazã, ca regulã, literarul. Deaceea, de pildã, Eugen Negriciputea preciza: “Existã o fatalitateartisticã a oricãrui text, începînd dela structura însãºi a formulãrii”(Imanenþa literaturii, 2009), ceeace face din chiar “expresivitateainvoluntarã”, cum însuºi recu-noaºte, doar un moment textual.La limitã, dar nu la modul absolut,absenþa apãsatã a organizãriitextuale ca act de cuprindere afenomenului literaturii în aspectelesale intrinseci ºi extrinseci (autor,climat, mentalitãþi, problematicãspecificã etc.) înclinã balanþaperceperii textului respectiv caaparþinînd altor domenii, cel maiadesea istoriei, lãsînd totuºi activun “halou de deschidere” provocatde “polisemia latentã” a unorfragmente, cum nota acelaºiteoretician. Or, respectiva “fata-litate artisticã” este implicatã înretoricã, nu însã ºi omologicãacesteia, fiindcã ne-ar întoarce la“efectul Genette”. De altfel, înainteaautorului volumului Fiction etDiction, Michel Charles (vz.Rhétorique de la lecture, 1977)cãuta un compromis, creditîndtextul cu capacitatea de a organizaun sistem retoric ce ar puteaconþine canale secrete cãtre oricetip de lecturã, canale deschise înfuncþie de receptivitatea (înþelegereºi simþire) oricãrui cititor. În plus, o“culturã retoricã”, aºa cum odoreºte teoreticianul francez, nueste departe de mobilitateatextualistã, eventual facilitatã de un“atelier de creaþie”. Se pare,aºadar, cã nu întoarcerea laretoricã este o soluþie, chiar dacão “creãm” prin negaþie: aserþiuneacã jurnalul aduce în scenã “oretoricã bazatã pe contestarearetoricii literaturii” (vz. EugenSimion, Ficþiunea jurnalului intim,3 vol., 2005) nu doar cenzureazãteza lui Eugen Negrici, mai înainteenunþatã, dar eludeazã totodatãfaptul cã tocmai retorica literaturiie privitã, acum, ca operaþionalã laun mod extrem de fluid, mereu înschimbare, aºa cum ne aratã ºiteoria receptãrii, conform cãreia

convenþiile de accesare a textuluisînt într-atît de diversificate încîtconstrîngerea retoricã devinenefuncþionalã.

Circulã, aºadar, ºi nu doarsubteran, convingerea cã – înretortele înþelegerii din veaculnostru – codul de lecturã nu maisesizeazã vreo distanþã întrejurnal ºi literaturã, cum nu mairecunoaºte ºi nu se mai supunenici funcþiei delimitative acategorialului din mai vecheateorie a artei. Jurnalul nu se maidefineºte ca secvenþã, deci prinizolare, ci prin “rang”, deci prin in-cludere într-un spaþiu care reflectão parte a realitãþii deopotrivã fidelºi infidel, conþinînd-o ºi în acelaºitimp trãdînd-o. Literatura poateabsorbi orice, altfel spus totul,condiþionarea venind doar dinsprerecunoaºterea apartenenþei unuitext la un teritoriu în carenormativul estetic se exercitã mailax ca altãdatã. Mai existã, oare,“literatura de frontierã”, încercuitãastfel de Silvian Iosifescu în 1959?Nici direcþiile analitice supuse unorcriterii de extracþie eticã nu maiinstituie praguri axiologice,exersîndu-se – util, de altfel – camecanism de decon-strucþie aliterarului, iar nu ca unul devalidare a lui. Fireºte, aºadar, cãnarcisismul, în corelaþie cu mascaori cu mistificarea rãmîn dediscutat în ecuaþia jurnalului, darºi în aceea a ficþionalului înansamblul sãu (“Minte-mã!” seadresa recent Irina Petraº unui –oricãrui! – scriitor virtual). Dacãmai existã polarizãri, înclusiv denatura autenticitate/literaturi-zare (cum am întîlnit la RolandBarthes), acestea sînt, totuºi,departe de a fi radicale, men-þinîndu-se doar ca aproximãri înordinea demonstraþiei ºi aargumentãrii, fiindcã înclinareabalanþei într-o parte sau alta eprocentualã, nu absolutã. Similar,exterioritatea îºi pune amprentaasupra trãirilor ºi înþelegerii,reversul procesului fiind la fel deadevãrat chiar ºi atunci cînd evorba de refuzul istoriei ºi alprezentului.

ª

34

Numele prietenei mele din timpul liceului esteMarga. Micã de staturã, cu o gropiþã în bãrbie ºi câþivacârlionþi ºãgalnici, era o prezenþã agreatã imediat. Euînaltã, slabã, cãrând dupã mine gentoiul cu cãrþile deºcoalã, ea zglobie, durdulie, cu replici deºtepte, eramla cei 17 ani un cuplu prea puþin convenþional. DarMarga scria poezii, le scria într-o vreme când eu nuaveam curajul sã recunosc nici faþã de jurnalul meucã scriu poezii, or ea le rãspândea prin clasã ºi ºcoalãcu o dezinvolturã de pãrea cã era poetul contemporancel peste care am dat noi cu norocul sã-l avem printrenoi. Citeam ºi eu mâzgãlelile ei pe bucãþele de hârtiemici cât palma, le memoram cu sufletul la gurã ºi apoi,pe drumul spre casã le comentam împreunã.

Marga se îndrãgostise. În condiþiile anilor 80,Marga ºi înfumuratul bãiat, cel frumos – cum îispuneam eu nesuferindu-l – ºi-au luat o micã vacanþã,o escapadã de trei zile la Felix. Aºa multã libertatemã fãcea sã ameþesc. Apoi s-au despãrþit. Nu, nusufãr pentru el, îmi spuse, dã-l dracului, a fost doarun rãsfãþat dulce, nimic de capul lui, nu avea cum sãdureze, dar ºtii tu, problema e cã ... sunt însãrcinatã.În-sãr-ci-na-tã? Însãrcinatã! Da, în-sãr-ci-na-tã! Eramaproape de pod, mi se înceþoºarã ochii, îmi venea sãfug, apoi sã aflu cã putem din nou citi poezii ºi rupecrengi de liliac, pânã sã ne umplem braþele. Dar uncopil în pântecele prietenei mele? Mi-l închipuiam cape un fetus care-ºi râde de noi, cu faþa ºmecheruluide fiu de ºtab, pe care nu-l suportam.

Ar fi trebuit sã am sentimente de drag faþã decopilaºul nenãscut, înmugurit într-un pântece de copil.Dar recunosc neputinþa mea de a iubi intrusul. Ce veiface? o întreb pe fata care, dupã mãrturisire, se parecã se eliberase de zbucium, ca o potârniche la care is-a vindecat aripa, chiar dacã a dat îngheþul. ªi chiarpãrea cã-ºi ia zborul; fata asta, acum îmi transferasemie toatã povara ei, eu eram cea înþeleaptã, eu eramcea cu idei care aduce rezolvare din orice încurcãturãne puteam afla, acum era treaba mea sã îmi bat capulcu cocoloºul din pântecele ei. Stai, stai, fatã! Eºtisigurã? Cât de sigurã? Doar ºtii bine cã aveai cicludin an în paºti, nu poþi sã te bazezi pe lipsamenstruaþiei. Doar nu ai fost la doctor!? Ce, eºtinebunã, care doctor? Doar nu vrei sã mã ia înevidenþã, sã mã exmatriculeze, sã mã ducã la corecþie,sã îmi anunþe pãrinþii. Îl ºi vãd pe tata aºteptându-mãîn pragul casei cu cureaua în mânã, trimiþându-mãmarº în camerã, lovind pânã mor. N-ar fi mare lucru,dar parcã uneori chiar aº vrea sã se întâmple asta.Ce altceva ar mai putea sã se întâmple? Doar ºtii cãmã bate pentru lucruri mai mici, doar ºtii cã trebuie sãascund de el unele cãrþi pe care le citesc, ºtii cã dacãnu aduc notele pe care crede cã le merit, adicã lemeritã el ca tatã a unei fete deºtepte, nu am ce sãcaut acasã. Noroc cã notele bune se þin de mine scai,

nu prea am cum sã scap de ele, dar nu-mi pot permitesã nu-mi fac o temã de casã – doar aºa cã nu amchef – cã risc prea mult. Îmi ºi apãru în minte bãrbatulînalt, frumos, cu o þinutã de parcã ar fi ministru, carese arãtã în uºã când am fost prima datã în vizitã laea, s-o cunoascã ºi el pe colega ºi prietena fiicei luipreþioase, nu cumva sã-ºi fi ales o haimana. Mã testãcu câteva întrebãri, nu ºtiu ce impresie i-am fãcut,nici un gest nu trãdã gândul lui, mã mãsurã din cappânã-n picioare, vedea cã sunt slabã ºi fãrã forme,pãrea cã nu-i pe gustul lui ceea ce vede, niciodatã nuam ºtiut cum s-a terminat testul. Marga nu vorbi despreincident, i se pãru ºi ei deplasat, îi era probabil jenãde mine. Aºa cã momentul rãmase în urmã ºi nebãgatîn seamã. Nu la fel era mama ei, o femeie miculuþã ºicaldã, parcã plonjase în polul opus, ca sã compensezepreþiozitatea primului, dar în prezenþa lui inclusivcãldura ei sãrãcea, se strângea cuminte sub aripiprevãzãtoare ca nu cumva sã scape în ochiul ºoimului– un ochi albastru metalic, pãtrunzãtor ca un tãiº. Cemai familie! îmi spuneam. Dar era într-adevãr un tipaparte, un despot arãtos; pãrea sã fie, dupã imagineamea, securistul prin excelenþã, stãpânit ºi de temut.Nu, nu mi s-a confirmat niciodatã bãnuiala aceasta,dar, ce mai, aveam ºi eu nevoie de scenariile din minteca sã fac slalom printre figurile de pe tabla de ºah.

Ce vei face? Marga ridicã din umeri. Ai variante?Da, sar în Someº! Dar uite ºi tu, continuã cuamãrãciune, cât de micã e apa, sar degeaba. Nu, nuera Marga fata care sã ajungã aici, îmi spuneam, darpoate cã nu o cunosc suficient. El ºtie? o întreb. Nu,la ce ar trebui sã ºtie? Cu ce mã poate ajuta? E uncopil, un negândit, nici nu ºtia cã ar fi trebuit sã mãprotejeze. Dar proasta am fost eu, eu care ºtiam ceriscuri sunt, dar ºtii, când te iubeºti prima oarã în viaþã,chiar nu te gândeºti cã sunt riscuri. Îþi zici cã nu þi sepoate întâmpla chiar þie. Cã e o chestie care nu sepetrece aºa uºor, în trei zile de stat la Felix, atâta câta fost toatã iubirea noastrã. ªtii cum e sã te iubeºti?Nici mãcar nu pot zice cã mi-a plãcut. El era stângaci,eu ºi mai neºtiutoare, mã durea. O fatã mi-a spus cãrãmâi însãrcinatã numai dacã ai orgasm, nici nu ºtiuce e aia – vorbesc de senzaþie, ºi uite cã hop, suntînsãrcinatã! Dar cred cã sarcina ºi orgasmul n-au niciolegãturã. Am cãutat în cursurile noastre sã înþelegîmpãrþirea pe zilele de fertilitate, dar nu mi-a ieºit c-aºfi fost fertilã, numai cã, cu ciclurile mele neregulate,cum mai poþi face calcule? Aºa cã în astfel demomente pur ºi simplu nu te gândeºti, apoi când începisã te gândeºti, o faci degeaba, e prea târziu.

Marga, timidã, intrã în cãminul studenþesc almedicinistei ºi bãtu la uºã. Lungitã pe aceeaºi masãpe care o aºezase bruneta ºi data trecutã, îºi depãrtãpicioarele. Acum fata scotea, cu ajutorul unor pense,

Aborted Poems

HANNA BOTA

35

sonda de cauciuc din tifonul care o învelise cât fierseseîn ibric. Era o clasicã sondã vezicalã, dar nu o vaintroduce pe cãile urinare, ci o va poziþiona în vagin,cât mai sus în uter, cât mai aproape de locul undefãtul se hrãnea inserat pe corpul mamei. Nu durã mult.De-acum Marga trebuia sã aibã grijã pentru restul,ºtia cum, doar eram eleve la Liceul Sanitar. Trecurãcâteva zile. Noaptea începu sã aibã coºmaruri, îi erafricã ºi sã adoarmã, mai ales cã, stând mai tot timpulîn pat, aþipea ºi peste zi, nu mai avea somn bun.

Se fãcu, într-o noapte, cã burta i se umflã curepeziciune, ca un balon care atârna greu, apoi vãzucã profesorul de anatomie, Dr. Andraºoni, spaimaliceului, care umple pe toþi cu note de doi, o ciuruia cuniºte andrele pe care le folosea mama ei când îi tricotapulovere. Tot abdomenul ei se umplu de gãuri dincare, ca în desene animate, curgea un lichid – erapuroi, se fãcuse baltã în jur; tatãl ei, securistul,consternat, voii sã o prindã, o strânse de încheieturã:nu mai scapi, pramatie ce-mi eºti, dar îi aluneca dinmânã, puroiul mirosea urât. Se trezi lac de sudoare,simþi cã burta chiar îi crescuse mult în noaptea aceea,dormise cu degetele la nas, cu cele douã degete cucare verificase asearã sonda înfigându-le adânc sprecolul uterin. Se sperie. Miroseau dulceag ºi greos aputrefacþie. Nu, nu-i posibil, îºi spuse ea, de-acum cese va întâmpla? Nu mai adormi, se simþea foarteciudat. Nu era nici ora ºase când Marga simþi primelecontracþii dureroase. Încã nu acum, strângea ea cuputere muºchii vaginali, mai stai, sã nu se eliminesonda ºi-apoi contracþiile sã se liniºteascã. Dar vai,era dureros, foarte dureros, era bine sã nu ºtie ai caseicã e grav, mama ar fi rãmas acasã, apoi bineînþelesSalvarea – erau paºii urmaþi ori de câte ori se porneavreo pietricicã sã zgârie uretrele în colica renalã, ceeace ar fi crezut familia cã se întâmplã. Dar Marga ºtiasã rabde. Nu e mai dureroasã o naºtere ca o astfelde colicã, spuneau femeile, cã dacã spuneau bãrbaþinu îþi vine sã-i crezi. Or ea trecuse printr-o severãcolicã renalã. Aºa cã ºtia sã ºi rabde. Transpiraþiaudase cearºaful pânã la salteaua de dedesubt,gemetele ºi le înfunda în pernã, trecuse de ora ºapte,în curând pãrinþii vor ieºi pe uºã sã plece la serviciu,iar cea micã va dormi dusã încã pentru câteva ore,nu se auzea niciun zgomot din camera ei.

Aºezatã pe veceu trecea prin minute de durerealternând cu momente de sfârºealã. Sonda lunecãîn apa din toaletã cu un plescãit lung, capãtul metalicse lovi cu clinchet de porþelan. Nici nu privi în vasulde sub ea, ºtia ce se întâmplã, dar era gata-gatasã leºine, i se pãru cã timpul trecea fãrã sã realizezerealitatea între leºin ºi neputinþã. Totuºi, e mai rãuca o colicã, apucã sã gândeascã înainte deurmãtoarea contracþie; dupã ce ºi acest rând trecu,realizã cã, deºi sonda a cãzut, travaliul continuã. Ebine cã nu s-a oprit, va merge pânã la capãt!Împinse, împinse cu forþã. Iarãºi contracþii, iarãºisenzaþie de leºin, apoi umplu vasul cu sânge. Seridicã pentru un prosop, umplu ºi pardoseala desânge, se umplu pe mâini, încercã sã cureþe cuhârtie igienicã, dar dârele se lãirã ºi mai tare, întinsemâna spre ºnur ca sã tragã apa ºi sã cureþe vasul,

apoi îºi aminti de copil. Rãmase cu mâna crispatã peºnur. Copilul! Se aplecã peste porþelanul veceuluiºezând cu fundul gol pe gresia rece, dar apoi înghesuiun prosop sub ea. Privi înãuntru, dar nu era decâtsânge ºi ceva albicios, apoi vãzu ceva cenuºiu ca unmaþ, da, cordonul ombilical. Dar unde sã fie copilul?Cãutã împingând cu degetele încoace ºi încolo masaaceea vâscoasã, aºa, la suprafaþã. Nu reuºea sãgãseascã. κi afundã pânã la urmã mâinile cãutânddisperatã. Contracþiile s-au liniºtit. Unde-i copilul? Îlgãsi învelit într-o membranã strãvezie, avea capulmare ºi diform faþã de trunchi, dar se vedea fiecaremembru ºi, uite, era bãieþel, bãieþelul ei mort. Doamne,îi venea sã urle, gemea doar într-o neputinþã a vieþiide necontrolat. Se privi pe sine, un mare dezgustîncepu sã urce spre creier. Urca împreunã cu o greaþãvisceralã. Începu sã vomeze, acum secreþiile dinstomac ºi bila verzuie se amestecau cu sângele ºiapa. În vasul veceului se întâlneau umorile ei într-orevoltã faþã de stãpânã. Nu mai leºinã, avea minteaclarã, dezgustul de sine se transformã în urã.

Luã copilaºul, îl puse deoparte ºi, tremurând,începu sã cureþe baia. Puse prosoapele mânjitecu sânge într-un lighean cu apã rece, ca sã iasãpetele. Se spãlã pe tot corpul, trase pe ea opereche de chiloþi ce atârnau pe o sfoarã la uscat,puse un toºon mare de vatã între picioare. O sãspunã mamei, cã odatã cu criza îi veni ºi ciclul,altã belea. Acþiona calmã, rece, desprinsã de sine,ca o dublurã care apãruse din sinele ei necunoscut.Cum va trãi de-acum înainte ºtiind cã ºi-a aruncatfiul în tomberon? Nu, nu e voie sã dea drumulgândului dureros sã se desfãºoare, o va rãpune,se va gândi ea mai târziu. Auzise cã dupã naºterenu e voie sã dormi, poþi muri, dar dupã avort o fivoie? Nu conta de-acum nici moartea, atâtasfârºealã fizicã ºi sufleteascã a dat buzna pesteea. Doar sã uite. Luã un somnifer ºi adormi. Abiala cinã se trezi scuturatã de braþele mamei, auzindvocea ei sunând ca dintr-o garã îndepãrtatã printreroþile metalice ale trenurilor bãtându-i în tâmple.Marga, Marga, sã chem salvarea? Nu, rosti eatrezitã de întrebare, nu, a trecut, acum o sã-mi fiemai bine. Pijamaua ºi patul erau pãtate de sânge.Vãzu ºi mama. Nu-i nimic, þi-a venit ºi ciclul dedurere, lasã cã schimb eu, o mângâia femeia pefrunte, dar cãutãtura din ochii fetei, încrâncenareacare îi duse privirea dincolo de femeia care doreas-o aline, îi opri gestul. Se retrase speriatã,câteodatã seamãnã atât mult cu tatãl ei, gândifemeia. O sã-þi aduc doar un ceai, nu veni la cinãdacã þi-e greu sã te ridici, o sã-i spun lui tata cã aitrecut prin crizã. De ce nu ai chemat salvarea?insistã ea îngrijoratã, dar când reîntâlni privireace spãrgea spaþiul ca un pumnal, renunþã sãaºtepte rãspunsul ºi ieºi din camerã.

În noaptea aceea n-am mai dormit, reluã Margapovestea, am fãcut, cu gândul, priveghiul fiului meuîmpachetat ºi aruncat la gunoi. ªtii cât este dedevastator gândul acesta? Am vãzut apoi, a doua zi,cum au venit gunoierii ºi l-au dus, priveam pe fereastra

(continuare în pag. 37)

36

Alþi doi poeþi cu stagii de formareechinoxiste au „ales” – zicecalendarul – sã vinã pe lume înpreajma echinoxului de primãvarã.Ceva mai grãbit a fost MirceaPetean, prin februarie, foarteaproape de þintã a nimerit IoanMoldovan, iar între ei s-a ivit AurelPantea, prin 10 martie. În dreptuldatei de 22 aprilie, scrie IonCristofor, pe o pajiºte ceva maiînfloritã. – Ce-i de fãcut? Cu atâþiatineri sexagenari, cititorul de poeziee obligat sã constate cã„optzeciºtii” care monopolizaserãpânã mai ieri formula de „tânãrãgeneraþie” vor trebui sã seobiºnuiascã cu ideea cã, dacãs-ar mai rãzboi cu foºtii bãtrâni, dela ’60, s-ar afla într-o poziþie camciudatã, de nu atacabilã, ºi ea, cuun zâmbet puþin ironic, puþinelegiac... În orice caz, niºte liniitrebuie trase ºi socotelile se cerfãcute cu calmul vârstei cãrunte,iar de-acum e treaba istoricilorliterari sã aºeze cãrþile pe cântareceva mai precise, ferite, în fine, deturbulenþele „generaþioniste”.

La un bilanþ rapid, tot poeziaocupã primele locuri, iar în aceastã„competiþie continuã”, ramuraclujeanã a „generaþiei” rezistã încãîn chipul cel mai onorabil. O maiputem pune în legãturã cugruparea de pe vremuri de laEchinox, fiindcã mai toþi cei care opracticã au rãmas consecvenþi cuei înºiºi, adicã cu un mod de a scrieale cãrui prime linii s-au conturatacolo, în urmã cu vreo trei decenii.Sunt semne cã aveau personalitãþidistincte ºi cã au avut ºi ce sãcontinue ºi sã dezvolte.

Printre ei, Aurel Pantea ºi IonCristofor pot fi uºor distinºi. Suntchiar figuri cumva contrastante,încã din punctul de plecare, alîncercãrilor de delimitare demodurile de a face versuri de pânãla ei. Primul a pãrãsit foartedevreme „casa cu retori” (era titluldebutului sãu din 1980), în care nuse simþea deloc în largul lui.Dimpotrivã, ieºea de acolo cu un

soi de furie, trântind uºi, ca sã iasãîn spaþiul mai larg al pieþii literare,unde dãdea tot peste... literaþi. Cãciºi acel spaþiu îl vedea ca peextindera unor interioare underitualuri închinate unor zei defuncþii se pãrea cã mai sunt prelungite.Asista, aºadar, la „danþul buf dinPiaþa Metaforei”, cu un soi deîncrâncenare, ce traducea ºi onemulþumire faþã de sine ca posibil„retor”, drapat în convenþii alerostirii, hrãnindu-se cu texteprecum odinioarã alexandrinii ceirafinaþi. „A stiliza e o parafrazãpentru moarte” – spunea tânãrulautor într-un vers indirectprogramatic – iar obiectivulnumãrul unu al atacurilor sale eranumit în chiar miezul „sintaxei”, alscrisului poetic, care trebuia fãcutsã „turbe(ze)”, coborât din înãlþimileserafice cãtre „regiunile joase” aleunei corporalitãþi agitate ºi puternicirigate cu sânge nou. Faptulinteresant, care îl ºi individua-lizeazã în context, este cã discursullui Aurel Pantea rãmâne totuºifoarte intim legat de text,respingând textul ºi opunându-seîn felul acesta unei întregi direcþiicvasiartizanale a liricii practicate înjurul sãu chiar de confraþi cepretindeau a abandona „artacombinatorie” în favoarea limba-jului cotidian mai apropiat, nu-i aºa,de viaþa imediatã. Or, el întârzievolunatar în aceastã sintaxãtuburatã ºi pe care o supune unornoi zguduiri, tocmai pentru a-iinsufla din interior o vitalitatesecãtuitã sub povara ornamentelorºi a o obliga sã facã corp comuncu „trãirea”. Poemul este, desigur,esenþialmente limbaj, dar poetulînsuºi, omul din poezie, nu poatefi gândit altfel decât ca un suigeneris minereu verbal, cã sãpreiau expresia cunoscutã,zãcãmânt obscur de latenþe aleexpresiei convieþuind confuz custraturile cele mai greu de pãtrunsale fiinþei. Poemul modern – s-aspus – e în primul rând un „obiectde limbaj” – dar problema pe care

ºi-o pune Aurel Pantea e a unei„fiinþe-limbaj”, a cãrei gramaticã seîncheagã cu o dificultate care e aînsãºi conturãrii ºi afirmãrii de sinea celui care vorbeºte în poezie.Cuvântul devine unitate de mãsurãa omului de carne ºi sânge,cãpãtând ºi el o materialitatecarnalã, ori un soi de vâscozitatenocturnã, de substanþã primarã –am apropiat-o cândva de apeironulgrecesc – din care se desprind cuun efort dramatic „feþele” mereuvulnerabile, figurile precare ale uneisubiectivitãþi ameninþate de nãvalainformului. „Victoria covârºitoare”din alt tilu de carte e de pus, aºadar,sub acest semn ambiguu alstructurãrii doar provizorii, cãci„Nimicitorul” din acest univers scris„negru pe negru” dã mereu târcoaleprin apropiere, de nu e ascuns închiar „miezul fiinþei”, astfel numit deun Blaga. Iatã cã „sintaxa” poatedeveni cu adevãrat existenþialã –ºi e aici o concretizare dintre celemai pregnante a ceea ce, la atâþia„optzeciºti” împinºi mai în faþascenei, a rãmas doar un punct deprogram.

Dimpotrivã, congenerul IonCristofor, reacþioneazã la aceeaºisintaxã a poeziei care s-a scris înanii imediat precedenþi, de pe opoziþie într-altfel rebelã. Nemul-þumirea sa nu se manifestã atâtcontra „gramaticii” poeziei înînþelesul ei de transfigurare,decantare a datelor realului ºi aleeului, ci a celeilalte „sintaxe”, dacãne putem exprima aºa, a lumiiantrenate într-un proces de alte-rare ºi compromitere a valorilorînalte ale spiritului. El îºi va con-strui, în consecinþã, o figurã de poetprin excelenþã elegiac, decepþionatde cãderile din jur, cu un sentimentde profundã dezolare. Îl puteamcompara, cu ani în urmã, cu unConstant Tonegaru, care vorbeadespre sine ca despre „ultimul dela 1200”, poet, dacã nu tocmaitrubadur, în orice caz simþind cãgesticulaþia lui liricã, ritualic codi-ficatã, la care mai þinea, intrã de la

Another Two Sexagenaires Entered SpringIon Pop

Alti doi sexagenari în primavara,

)) ))) )) )))

37

o vreme în conflict cu concretulexistenþial tot mai lipsit de nimburi.De la prima sa carte, Odãilefulgerului, din 1982, la Cina pemare (1988), Marsyas (2001) oriO cuºcã pentru poet (2007) IonCristofor a rãmas frumos con-secvent în modul lui de a scrie.Vãzându-se undeva cu „tratatulmelancoliei sub braþ”, suferind(neo)romantic de marginalizare,întârziind la „taifas cu himerele”,visãtor impenitent, adicã, el poatemãsura în discursul sãu caligrafiatcu fineþe ºi cu, adesea, anluminuridecorative în purpurã ºi aur, dis-tanþadintre o anume þinutã liricã înaltãîntreþinutã de „sângele albastru”, nobilal poeziei, ºi „cerneala pãtând mâinileanalfabete ale unui veac democrat”.Ambiguitatea nu lipseºte nici dinacest discurs, cãci „pontifii cernelii”estetizante nu sunt mai puþinblamaþi, însã atacatã e maidegrabã inerþia sterilã a unui scrisrãmas în tradiþionalele turnuri defildeº, indiferentã la ceea ce petreceîn realitate, ºi nu ideea de poezie,de substanþã modernistã, care seopune – vorba lui Ion Barbu –felului de a scrie versuri cumvorbeºti. O „flacãrã înaltã” e mereupãzitã în scrisul sãu, în ciudaconstatãrii dezabuzate cã poetul eun „ultim exemplar al unei speciipe cale de dispariþie”. Un titluprecum Sãrbãtoare în ospiciu, din2004, e elocvent pentru sugestiade degradare a raporturilor cunoile realitãþi, iar plasareapoetului în „cuºcã” nu spune, înfond, altceva. Decorurile vieþiitrãite se schimbã, nu însã ºiîncrederea într-un limbaj ºi unmesaj rostite de la o anumitãînãlþime a spiritului, care, jigniteprofund la ora tuturor profanãri-lor, nu înceteazã sã rãmânãrepere ºi embleme. „Neliniºtite”,cum le califica de timpuriu, însãpãstrându-ºi eleganþa ºi puri-

tatea liniilor, cu o obstinaþie, înfelul ei, eroicã.

Dar ºi Aurel Pantea, ºi IonCristofor scriu ºi altceva decâtversuri. Pofesorul de la Uni-versitatea din Alba Iulia, careconduce revista Discobolul, este ºiun critic pãtrunzãtor al poeziei,bunãoarã în Poeþi ai transcen-denþei pline, din 2003, care con-trazice convingãtor teza celebrã a

lui Hugo Friedrich, ori în monografiadedicatã lui ªtefan Augustin Doinaº(2007). Ion Cristofor a semnat, larândul sãu, o densã monografieAron Cotruº, între revoltã ºirugãciune (2003) ºi remarcabiletraduceri din poezia francofonã.

Vorbind în dialecte diferite alepoeziei, se înþeleg, pare-se foartebine, fiind, iatã, ºi vecini scriºi curoºu calendar.

(urmare din pag. 35)

camerei; doi þigãnoci murdari au golit butoiul de fierºi au plecat. Atâta tot! dar mi-e sufletul ferfeniþã. Seva vindeca vreodatã, ce crezi?

Nu ºtiam cum se vindecã sufletul dupã un avortautoaplicat.

Am terminat liceul, am primit repartiþiile, dupãcâteva luni ne-am întâlnit întâmplãtor în oraº, urmasã se mãrite, sã se mute de acasã, pãrea cã se bucurã.Peste un an avea în cãrucior un bãieþel. Ochii ei eraudin nou limpezi, dar nu a mai scris niciodatã poezii, leavortase într-o dimineaþã de mai în vasul veceului.

38

OVIA HERBERT

PISICOSUL

1.pisicosule ne era foamene era mereu foamedimineaþa între dimineaþã ºi prânz la prânz seara la miezul nopþii dupã miezul nopþiiºi ne era teamã cã o sã murim de foameºi nimeni nu o sã mai ºtie de noiputeam sã putrezim blocaþi în demisol

sã ne gãseascã dupã o lunã întinºi în patul cu arcuri de fierultimul zâmbet conteazã

apoi îngroparea.

(niºte eroi cu medalii post-mortem trimise familiilor pentru rezistenþã în tranºee.)

2.demisolul era câmpul de luptã al altei lumigroapa unde ne aruncam pãmânt pânã la glezne apoi pânã la genunchi ºi tot aºasudoarea ne-o strângeam în sticla de plastic pe care o luasem cu noi în caz de urgenþãstrângeam pãmânt ºi apã pânã la gât ºi apoi vorbeam cu limba plinã de þãrânãcu capul injectat de vise deliramîntr-un cântecel al zonei.

3.este atâta euforie în vorbele noastreca sã ne treacãcumpãrãm ceva parizer cu suta de grame iar tu începi sã râzi ca prostul de parcã am ficâºtigat marele lozavem mâncare? avem, nu?avem lozul câºtigãtor trecem pe viaþã extra

nu avem nimic deºteptule!

faci cinste?

fac cinste:uischi bere ºi somondeocamdatã atât.

4.redecorãm demisolul cu uleiuri si carioca dupã ce îl cumpãrãm de la coanao sa îl scoatem ieftinsau mai bine nu-i dãm nici un bannu vezi cã vrea sã scape de elde aceea nu face niciodatã luminã pe holiubeºte doar banii noºtrifloricelele pe care i le-am vãrsa în cap când întinde mâna sã ia din castron

mai binevarsã tot pe josvarsã acum!

5.ºi mai punem de încã o tigaievã place coana?vã place, nu?floricele cu brânzã de vacã bucãþi de ºunculiþã boia pe deasupra ºi dedesuptul farfuriei chinezeºti.

altceva?doar apã mineralã bãutã cu paharul ciobit.

sunteþi amabili baieþi! aºa ziceasuntem pe dracu!

6.luãm de la non-stop “nick” o pâine turceascã mãsline greceºtitrei roºii un ardei capia ºi nes la plicuneori dimineaþa tu aduci niºte carne friptãcu muºtar franþuzesc din ãla de importcarne furatã sau strecuratã în rucsac de una din picoliþele de la clubul unde munceºtiresturi de la cine ºtie ce chef de baºtani.

bãiiii!

trãim ca niºte lorzi de pe urma fetelor ºi a bãieþilor de bani gatamâncãm pânã la ultima firimiturã strânsã de pe masã pânã la penultima bucatãde carne tãiatã mãrunt pe tocãtorul de lemnºi nu ne trece foamea niciodatã

nu ne trece.

7.o punem de o fiesta la 7 dimineaþa asta facemuitãm cã mâine este o altã zitoate zilele sunt strânse în astaun an întreg a intrat într-o orã ºi gatabem apoi multã apãmai mult de doi litri face bine la maþapoi un litru de bereni se umflã burþile ºi plutim în hrubele demisolului

cãci

am aflat

pentru noiîncã nu au hartã.

(nu existã liniºte spune coana de acum doar rãzboi cinea murit în locul ãsta va trãi altfel dar în alt loc.)

8.dacã iese cumva leul bãtrânul sã facã scandal sã repete iar ca prostul cã el este stãpânulcã o sã ne arunce cu forþa afarã îi spunem:sictir mã cã am mâncat bine în dimineaþa astanu ne strica cheful ºi siestaazi nu spãlam holul ºi nici mâinedoar tu o sã-l speli de acum înainte.

bani o sã-þi dea coana dacã vrea pentru servicii comunitareextra pentru tineextra-program extra-viaþã.

39

(cine poate rãmâne aicicine nudincoloaicinu va mai primi nimicnici mic-dejun nici dejun cu vin roºu dupãnici luminã sau ieºire nici intrarenimicdincoloo sã vadã ei).

9.coana este ºefa ºi domnul virgil cu cheia lui francezã ce o plimbã zilnicde parcã ar vrea sã repare toate uºile camerelor din demisol

mai indicat ar fi sã le spargã pentru a le aerisi mãcarse tot agitã sus-jos pe scãri toatã ziua cu salopeta aia albastrã murdarã pe care scrie sharkcu litere mari roºii

parcã este dintr-o reclamã pe care încã nu o ºtimdar într-o zi o vom filma.

(a face este rulvis. a nu face este un alt rulvis.eºti visat.când te trezeºti eºti în somn.)

10.leulepoþi urla pânã vine coana sã te alinte cu o înjurãturãia mai bine ºi tu o gurã de bere ºi nu mai þipa!promitem ca o sã o plimbãm pe nevastã-ta cucãruciorul de la un cap la altul al lui th.aman cu tot cu cãþelul ei ºoricaro prezentãm la somitãþisã le vorbeascã ea despre durere imobilizatã de zece aniviaþã trãitã în cãrucior ºi vitezã 90 km pe secundã a roþilor-minune.

(vrem o rentã anualãluminã de 500 de waþi pe holmâncare cât sã ne ajungãºi apoi multe plimbãri pe bulevard.)

11.ne repezim în camerã la geamne urcãm în patul de campanie sã fim mai aproape de gratiile despãrþitoare ºi strigãm la fetemamii! mamii! ia-ne cu tine în zbor!ºi întindem mâna spre ciorapi

uºor mã finuþ cã fetele se sperie! îi zic lu’ pisicosulmamii nu ne lãsa aici! mamii vrem cu tine! vrem la cald! ºopteºte el printre gratiile prãfuiteiar ele se feresc speriate sã nu le atingem.

(le îndrãgeamºi ele nu ºtiaucum se sting luminile la începutul nopþii cum el ne închide ochii ºine acoperã trupurile cu cearºafurine aºazã pe feþe mãºtile

clic-clac fac degetele de la picioare strânse în frânghiiclic-clac unghiile introduse în urechi pentru a nu mai auzi strigãtele venite din perete).

12.rãsuflarea ne aburea geamul camerei în câteva minute nu se mai vedea nimic nu se maiauzea dincolo de uºãcoana nu are somn de când ne-a închiriat camerele face calcule apoicaracterizãri într-un dosar cu coperta galbenã peste treizeci de pagini scrisecompuneri pentru la ºcoalã ne inspecteazã la ore neanunþate sã ne prindã în poziþii indecenteohoo ...

(de aceea ne spãlam seara picioarele cu pastã de dinþisã miroasã a primavara peste tot).

13.câtã verdeaþã era atunci în somncâtã spumã de ºampanie venea peste noi

plecam desculþ in zorii zilei când aduceau pâine cu seminþe la doamna de lângã piaþaamzei patru lãzi pline ne vor ajunge ºi nouãcumpãrã 5 pâini nesuri lapteºi o sana cu glugã de smântânãne foloseºte dupã beþie ca pansament gastric.

cautã un alt ”nick” non-stop plin de dulciuri ºi bãuturi trimise de pestegraniþãdoar pentru noisubsolicii).

14.le iubeam pe toate în acelaºi fel dulciuri ºobolan blãnuri de animal venite în transporturide noapte prin trapele pereþilor aruncate în încãperialtele predate omului de legãturã din lumea fãrã becuri

apoi primeam lãzile cu prafuri depozitate în camere de la marginea oraºuluimulte le vindeam apoi în alte pãrþineºtiute de coana.

(teama ne apropie. substanþele înlesnesc transferuri.)

15.fierb ciolanele pe aragazul cu douã ochiuriai grijã lafurtunul de cauciuc trei metri de la scaunul unde este aºezat aragazul pânã la pat poate fitãiat cu exploziesã disparã totul iar noi sã privim lalumea de dupãla fel de uimiþi ca ºi pânã acum.

ª

40

O întreagã ºi esenþialã imaginea culturii româneºti, realã înautenticitatea ºi exactitatea ei, arãmas ascunsã, ori cel puþin mis-tificatã în anii regimului comunist,pentru marele public, ca ºi pentruo bunã parte a specialiºtilor înºiºi.Din motive de segregaþionismideologic, numeroase cãrþi ºipublicaþii periodice s-au vãzut„arestate” în aºa-numitul „fondspecial” al bibliotecilor oficiale, lacare accesul celor interesaþi erastrict limitat. Volume ale unor autori„cu probleme” au ieºit de sub tiparcu texte trunchiate ºi epurate deorice elemente neconvenabile, dela un singur cuvînt pînã la amplepasaje, texte întrerupte prinfaimoasele ºi oribilele croºete,care au avut ca efect punerea încirculaþie a unor extrem de pãgu-bitoare rãstãlmãciri, falsificîndchipul spiritual ºi mai ales politic almultor autori importanþi, de laEminescu pînã la Mircea Eliade.Mai mult decît oricine, generaþiainterbelicã a avut parte de acesttratament abuziv ºi desfigurant alinenarabilei cenzuri dictatoriale.

Se înþelege de ce, dupã 1989,cel dintîi gînd al editurilor a merscãtre ea, concretizîndu-se printr-ooperaþiune masivã, perseverentã ºispectaculoasã de dezvãluire a unuiveritabil continent spiritual interzis,sau mãsluit dupã gustul ºiinteresele ideologiei de partid. Sîntpublicaþi acum, în întregime ºi cuprecãdere, profitînd de condiþiilelibertãþii recîºtigate, autorii care ausuferit cel mai grav de pe urmaingerinþelor ºi discriminãrilorpracticate, cu neîncetatã ºi acerbãvigilenþã, de forurile culturale alepartidului unic. A-i citi sau numaicita pe Nae Ionescu, Eliade,Cioran, Vulcãnescu sau EugenIonescu ajunge sã se rãspîn-deascã ºi sã se impunã ca oadevãratã modã intelectualã, ceeace în definitiv se dovedeºte chiarnecesar ºi oportun pentru resta-bilirea echilibrului de valori ºi demodalitãþi, tendinþe sau atitudini

Ipostazele complementareComplementary HypostasesFlorin Mihãilescu

ale culturii noastre naþionale.Redezgroparea, reabilitarea ºirevalorificarea acestor importanteºi indispensabile puncte de reperale creativitãþii româneºti seconstituie chiar, pentru uniicercetãtori ºi editori, într-un autenticobiect de pasiune, mobilizînd ºiconcentrînd eforturi insistente,admirabile ºi salutare prinrecuperarea ºi restituirea atîtorcomori de frumuseþe ºi de adevãrspiritual, eminentã operã dereparaþie moralã ºi intelectualã.

Printre aceºti împãtimiþi aicercetãrii ºi ai readucerii înactualitate a autorilor prohibiþi saufalsificaþi, se numãrã ºi MarinDiaconu, al cãrui nume s-a legatdeja, incontestabil, de acelea aleunor interbelici de talia lui NaeIonescu, Emil Cioran, MirceaVulcãnescu, Lucian Blaga ºiConstantin Noica. Într-o logicãsuccesiune ºi înrudire de spirit, seadaugã de curînd acestei liste ºiEugen Ionescu, cãruia MarinDiaconu îi consacrã un substanþialvolum de „profil spiritual” (MuzeulLiteraturii Române ºi FundaþiaNaþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã,2010, 480 p.), dupã formula dejaaplicatã cu total succes, în 2001,lui Mircea Vulcãnescu. Avem adicãºi aici o cronologie a vieþii ºi apostumitãþii, o serie de extrase dintexte ale autorului „par lui-même”,o altã serie de extrase din con-sideraþiile criticii, o bibliografieionescianã, dar fireºte ºi iones-cologicã, în fine cîteva liste de certãutilitate: a publicaþiilor la care acolaborat autorul, înainte ºi dupãplecarea în Franþa, a pseudo-nimelor de care s-a folosit ºi ailustraþiilor de la sfîrºitul volumului.Se desprind de aici mai multecomponente ale imaginii depersonalitate: omul biografic,conºtiinþa de sine a scriitorului,opera lui ºi receptarea ei prin cîte-va „valorizãri critice”, selectate deantologator. Sînt în fond patruipostaze complementare, pe carenu ezitãm a le socoti funda-

mentale, întrucît acoperã cele treiintenþii de care vorbeºte UmbertoEco: intentio auctoris, intentiooperis ºi intentio lectoris. Toatelaolaltã definesc personalitatea ºise interconecteazã, înrîurindu-sereciproc în moduri diferite, maidirecte, mai ocolite, mai ferme saumai subtile.

În ce-l priveºte pe EugenIonescu, biografia lui indicã maiales douã rupturi implicite ºisimultane: una, între perioadaromâneascã ºi cea francezã, ºialta, între „þara tatãlui” ºi „þaramamei”. Suprapunerea ambeloreste desigur evidentã, însã aºacum scriitorul s-a reconciliat mai

tîrziu cu pãrintele sãu, ºi în timpulvieþii ºi dupã moartea acestuia, totastfel s-a reîntors el, spiritual-mente, ºi cãtre matricea natalitã-þii sale. „Ruptura” dublã de carevorbim n-a fost pînã la urmã nicitotalã ºi nici durabilã, dupã cum ºiopera, ºi mãrturisirile autorului oatestã. Deºi înregistrarea datelorbiografice este realizatã de MarinDiaconu cu vizibilã aspiraþie spreexhaustivitate, utopie a oricãruicercetãtor meticulos ºi perfec-þionist, rãmîn totuºi zone maiobscure, dar nu ºi lipsite de sem-nificaþie, cum este de pildã aceeaa legãturilor scriitorului cu oraºulsãu de baºtinã ºi cu anumitepersoane mai apropiate, desprecare a depus mãrturie în foartebunã cunoºtinþã de cauzã PetrePandrea, în ziarul local Oltul, încãde prin anii ’60. Aºa cum rezultãdin mai multe fotografii, în parteinedite, iar una aflatã chiar în

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

E

41

volumul fiicei sale din 2003, EugenIonescu a întreþinut relaþii de aleasãºi strînsã prietenie cu familia ºiîndeosebi cu fiii doctorului veterinarIon N. Ionescu, unul din cei doimartori din actul de naºtere alscriitorului, cãci prietenia a fost maiîntîi a pãrinþilor. Deþinem noi înºineo fotografie quasi-necunoscutã, pecare o alãturãm textului de faþã. Darbineînþeles cã orice cronologie,oricît ar tinde sã fie de amãnunþitã,este totuºi o selecþie, ºi prin reliefuldatelor, nu toate fiind relevante, darºi prin limitele documentaþieidisponibile sau cunoscute pînã laun anumit moment. Oricum însã,Slatina e un episod mai special înexistenþa lui Eugen Ionescu, încîtni se pare cã nu ar trebui omis sauneglijat ºi nici expediat, cum seîntîmplã astãzi.

Secþiunea „Eugen Ionescudespre el însuºi” este de departecea mai importantã prin sublinierileºi dezvãluirile sale. Ele sînt culesedin variate locuri, în care segãsesc risipite ºi, adunate acum,capãtã o convergenþã ºi oelocvenþã cu mult mai accentuatedecît în contextele de origine. Iesîn evidenþã cu limpezime ºiîntãrindu-se unele pe altele opi-niile criticului din Nu ºi aledramaturgului din volumele dematuritate, ideile privitoare lateatru, la interferenþa dintre comicºi tragic, dintre absurd ºi metafizic,angajare ideologicã ºi autonomieesteticã, dar se pune de asemeneaîntr-o ºi mai puternicã luminã ceeace Eugen Ionescu defineºte prin„stãri de conºtiinþã fundamen-tale” (p. 95). Remarcabilã esterecunoaºterea solidaritãþii saleinterioare: „Cred cã am fost pedeplin credincios mie însumi. Num-am schimbat. De cînd mã ºtiu,sentimentele, gîndurile, fiinþa meavãdesc un fel de neschimbare pecare evenimentele, viaþa nu auputut-o schimba. Mã recunosc înceea ce gîndeam, în ceea ce eramla ºaptesprezece ani.” (p. 118).

Dacã în ceea ce priveºte acesteconfesiuni, selecþia pe care ne-ooferã Marin Diaconu este, fãrã nicio îndoialã, inspiratã ºireprezentativã, cealaltã, avînd deînfruntat enorma cantitate abibliografiei critice, dã fatalmenteimpresia de a fi insuficientã ºi

inegalã. Am fi lãsat de-o partepaginile de dicþionar, conþinînd prinnatura lor mai ales generalitãþi, ºiam fi preferat în schimb observaþiileexegetice de oarecare originalitate,perti-nenþã ºi acuitate, cãci se potgãsi oricînd destule. O proporþiemai echitabilã între extrase oconsiderãm întotdeauna dezi-rabilã. Nu putem sã nu mãrturisimînsã cã sarcina de a reþine anumitetexte ºi nu altele dintr-o multitudinede posibilitãþi se dovedeºte defiecare datã greu de suportat ºi dedus la cel mai mulþumitor sfîrºit, încîttrebuie sã acceptãm cã rezultatulei este mereu pe cît de personal,tot pe atît de discutabil, de ches-tionabil ºi de amendabil, fie casubstanþã, fie ca formã.

Rãmîne pe deasupra tuturoropera. E însã tot aºa de sigur faptulcã personalitatea, ca structurãintegratoare, se constituie într-unprodus mai bogat, la care îºi aduccontribuþia ºi biografia, ºi conºtiinþade sine, ºi receptarea criticã. Operao avem fireºte, în cartea lui MarinDiaconu, sub formã de bibliografie,una al cãrei merit stã în adãugareaa peste douã sute de titluri, risipitepînã acum în diverse periodiceinterbelice. Ea cade în aria decompetenþã a criticii literare, în timpce alcãtuirea lui Marin Diaconescu

e de altã facturã. Nu este nicibiografie în sens propriu, nicibibliografie în primul rînd ºi niciantologie, înainte de toate, de texteconfesive sau critice. Ea este ceeace a dorit autorul ei: o încercare deprofil spiritual.

De aici ºi interesul sãu, accen-tuat de binecunoscuta acribie acelui care a realizat-o ºi carecontinuã sã se preocupe de valorilegîndirii româneºti, despre carespune, într-o autoprezentare, cã„sînt florile ºi buruienile tãmã-duitoare de pe ogorul ºi din cîmpulfilosofiei...”, iar despre sine însuºicã este „unul dintre fiii lor de azi”,care „se strãduieºte sã fie doar unfiu strîngãtor, cultivator ºi risipitor”(17 gînditori în autoprezentãrisubiective, Editura Aius, 2008, p.120).

Pentru o datã, poate nu ultima,Marin Diaconu s-a abãtut ºi peogorul mai special al literaturii. ªia fãcut-o cu succes, pentru cã, laurma urmei, ºi literatura e o formã,dacã nu de filosofie, cel puþin defilosofare. Se ºtine demult ºi s-aspus deja, dar întrucît – vorba luiGide – nimeni nu ascultã, trebuies-o spunem din nou, cu glas ºi maiputernic, ºi mai convingãtor. Operalui Eugen Ionescu este ºi ea odovadã.

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

E

42

Riding The WoodenMotorcycle

Poetul ªtefan Manasianu-ºi dezamãgeºte, nici cuaceastã din urmã carte,intitulatã sugestiv Moto-cicleta de lemn, fanii ºiadmiratorii într-ale poeziei.Aceºtia regãsesc întrecoperþile frumosului volum,pigmentat cu câtevailustraþii (graficã digitalã)de Ovidiu Petca, toateobsesiile ºi tehnicilepoetului: descompunereaºi recompunerea cvasi-

alchimicã a materiei vii, fragmentarea ºiredimensionarea limbajului poetic, jocurile cu sensul– al vieþii ºi al cuvintelor –, iubirea ºi moartea.

Structuratã în câteva cicluri, unele mai vechi(Ostroveni. Viaþa ºi contactele, 2003), altele mainoi (Antwerpen, 2010-2011), cartea lui Manasia eunitarã ca imaginar ºi tehnicã, dar foarte variabilãºi destul de inegalã ca ton ºi reuºitã esteticã. Unelecicluri sunt mai compacte, mai inteligente, mai vii,mai pline de patimã, iar altele mai reci, maiformaliste ºi mai convenþionale. Desigur, înþeleg aiciconvenþia în primul rând ca pe un tribut obligatoriuplãtit modurilor specifice de expresie din poeziacontemporanã, adicã imitarea discursuluinestructurat al computerului ºi diseminareaindeterminabilã a sensului, proliferarea unor versurifãrã legãturã între ele, practicarea unei poezii anotaþiei facile a cotidianului, biografismul de sorginteoptzecistã, manierismul inutil (eºti mai ºic dacã scriiYlyesh, nu Ilieº), abuzul de capitale, aldine, italiceºi paranteze etc. Suferã de aceastã convenþionalismîn primul rând Antwerpen, dar ºi lungul poem deîncheiere intitulat Alevin. Aº zice chiar cã se vedecu ochiul liber cã Antwerpen a fost un ciclu produs„la comandã”, probabil în cadrul unei tabere decreaþie sau ca efect al vreunei burse, ºi cã nu aizvorât direct din vintrele poetului. Notaþiile sunt seci,lipsite de fior, de o stilizare din care s-a evaporatorice interes poetic.

Tot în categoria convenþionalitãþilor, aº includeºi alunecãrile lui ªtefan Manasia în zona unei poeziia criticii socio-politice facile, anticipate de altfel devolumul anterior (Cartea micilor invazii). Sigur cãpoezia e cel mai subversiv mod al omului de a fiinþa

în lume, sigur cã ea rupe digurile ºi elibereazãpopoarele, dar cred cã pentru aceasta e nevoiesã ai ceva mai mult decât bune sentimente. Or,anumite versuri din Motocicleta de lemn trãdeazãasemenea bune sentimente ale poetului ca fiinþãcivicã: „Nu mai sunt un oriental înfometat / dar totmi-e silã de atâþia satrapi / ºi de impozitareapensiilor // de condamnarea popilor sataniºti / ºide micºorarea concediului maternal. / O Indie aminþii, -n culoarea ºofranului, / e tot ce, de la ovreme, mai visez.” (Periferia, p. 13). Noroc cãprimele ºi ultimele douã versuri vin aici sãîncadreze ºi sã ºteargã trivialitatea ºi stângãciacelor trei versuri mediane, prin care Manasia s-atransformat – nici mai mult, nici mai puþin – într-uncritic al politicii „bãsesciste”!

Când Manasia scapã de convenþii ºi cliºee –ºi, din fericire, aceasta se întâmplã foarte adesea!–, versul sãu e puternic, de impact, agresiv,strãlucitor ºi vãdeºte o inepuizabilã inventivitate.Ciclul Ostroveni, dupã care se preconizeazã chiarrealizarea unui spectacol de teatru de cãtreMedeea Iancu, este citabil aproape în întregime,în orice antologie a poeziei contemporane, oricâtde exigentã ar fi. Sunetul versurilor e atât deperfect, încât rãsunã în ureche cu persistenþainsidioasã a unei melodii: „rãsai, tu, mac, floare amemoriei / dincolo de gardurile albe ale fermei deporci / lângã ºãnþuleþul cu fecale verzi, întreguºterii adormiþi / rãsai, floare a memoriei, tu,mac!” (p. 64). Aºa cum aratã versurile citate, cãrorali se pot adãuga alte zeci de exemple, Manasiaºtie sã echilibreze frumosul ºi grotescul, cotidianulºi eternul, în game cromatice ºi stilistice dintre celemai rafinate.

Aproape totul îi reuºeºte poetului, de lapoemul cu rime (Ornitopter, pp. 14-15) lapoemul cu versurile cele mai libere, de la versulscurt ºi telegrafic de câteva silabe la poemulde largã respiraþie. Când nu e convenþional,Manasia ºtie sã suprindã viaþa în instantaneedint re ce le mai pregnante, dar º i s -otransfigureze în viniete de un caligrafismmetaforic extrem: „cerul era o petalã grenacurbatã ca o cupolã / în depãrtare blocurilefoºneau, ascuþite petale / din ce în ce mai rozeºi mai pale / o floare de carne pulsa ºi plutea”(p. 64). Cititorii care îl urmeazã pe poet, încãlãtoria propusã de Motocicleta de lemn,strãbat maidanele jocurilor copilãriei (textul nr.15 din ciclul Ostroveni), zonele periculoase aleconflictelor armate (motocicleta de lemn /tchukudu), junglele virgine, periferiile clujene,strãzile bucureºtene din faþa MNLR, într-unperiplu plin de învãþãminte ºi de senzaþii tari.Un periplu în acelaºi timp exotic ºi extrem defamiliar, care-l impune pe Manasia ca pe unuldin cei mai viguroºi poeþi contemporani. ªi,pentru cã „motocileta” e „de lemn”, cititoriidescoperã cã – nu-i aºa? – cãlãtoria cea maiinteresantã e cea pe care fiecare o face îninteriorul propriei imaginaþii!

Calare peMotocicletade lemn

)) )))

ªTEFAN MANASIA

Charmides, 2011

MOTOCICLETADE LEMN

Ioan Pop-Curºeu

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

43

Autor si rasucireîntre lumi

,

)) )))

Author and Twist BetweenWorldsOvidiu Pecican

RALUCA DUNÃ

Tracus Arte, 2010

EU, AUTORUL

Scriind monografia Eu,Autorul. Reprezentãriauctoriale în literaturã ºipicturã. Din Antichitate pânãîn Renaºtere (Bucureºti, Ed.Tracus Arte, 2010, 402 p.),Raluca Dunã se înscrie înseria tinerilor doctori în arteºi ºtiinþe pe care mult hulitauniversitate româ-neascã îiproduce, în pofida zarvei,dând autoritate academicãîndrãznelii lor de a se postaîn puncte de rãscruce ºi

intersecþie ale mai multor discipline. Iar faptul cã acestlucru se petrece îi face cinste, în pofida oricãrorinterpelãri manipulative, fie ele de sorgintepoliticianistã, fie formulate în numele unui utilitarism,pragmatism, practicism limitativ.

Ambiþia autoarei este imensã, dar, din multepuncte de vedere, nu rãmâne neonoratã. Ea semanifestã întâi ºi-ntâi în delimitarea largã asegmentului cronologic avut în vedere, care mergedin lumea clasicitãþii mediteraneene pânã în cea aEuropei clasice, cum numea Pierre Chaunu secolulcartezian. Apoi, dorinþa de explorare în paralel, printr-o abordare comparatistã între douã arte, scrisulautobiografic ºi autoportretele maeºtrilor peneluluieste, ºi ea, o deschidere vastã, suficientã pentru astârni temeri ºi uimire. În fine, selectarea temei –autoreflectarea artistului care scrie ºi a celui carepicteazã – presupune, ea însãºi, alte aventuri, pentrucã este necesar un demers de delicatã desfolierepentru a ajunge de la eu la autor (sau invers), într-unperiplu care conduce de la „Cine sunt eu?” cãtre „Eucine este?”, la „Eu este cineva” ºi „Cine este eu?”,trecând prin „Eu eºti tu” ºi „Eu este el/ ea”.

Gestionarea atâtor traiectorii complementare,în timp, în spaþiul artelor ºi în cel al definirii identitãþilorautoreflexiv-auctoriale nu pare un hocus-pocus laîndemânã, chiar dacã scriitura Ralucãi Dunã vãdeºteo bunã metabolizare bibliograficã ºi siguranþã aaºezãrii gândului în fraze ºi paragrafe. Nu este demirare cã monografa „A primit premiul pentru ceamai bunã carte de teorie literarã din România în2010, premiul revistei Observator cultural pentrudebut, 2011, ºi a fost nominalizatã la premiul pentrudebut acordat de Uniunea Scriitorilor din Româniaîn 2011. La ICR Londra, Raluca va lucra la un proiectdespre reprezentãrile auctoriale în pictura britanicãºi rolul lor în modelarea identitãþii culturale specifice”

(Observator cultural).Raluca Dunã a fost întâmpinatã cu legitim interes

de criticã. Horia Gârbea opina cã „partea rezistentã atezei Ralucãi Dunã o constituie studiile de caz,exemplificãrile, dintre care cei doi piloni ai cãrþii suntcapitolele ultime (înainte de cel concluziv) consacratelui Montaigne („Eseurile”) ºi Rembrandt – desigur,autoportretele”. Pentru Gabriela Gherghiºor, „studiulde debut al Ralucãi Dunã impresioneazã prin aportulmultidisciplinar (istoria ºi teoria literaturii ºi a artelor,hermeneutica ºi critica, literare ºi plastice, istoria ideilorºi a mentalitãþilor) ºi prin anvergurã (amplitudineadecupajului temporal ºi a materiei chestionate). În plus,autoarea îmbinã atrãgãtor, într-un stil sobru, dar fãrãposomorealã, narativizarea ºi descrierea, citatul strãinºi interpretarea personalã. Comentariul autoportretelorºi al autobiografiilor pictorilor reprezintã asul dinmânecã al acestei cãrþi uriaºe ca dimensiuni”(România literarã, nr. 7, 2011). Carmen Muºat susþinecã „o carte ce are curajul sã avanseze puncte devedere noi asupra unei perioade istorice acoperite destereotipii ºi prejudecãþi, ceea ce nu este (ºi nu a fostniciodatã, de altfel) la îndemâna oricui.” Pentru DanBotezatu: „Parcurgând studiul [Ralucãi Dunã – n.O.P.], vom observa cã este propriu-zis vorba de douãistorii, desfãºurându-se pe planuri diferite, între careexistã decalaje, având temporalitãþi proprii, dar ºitangenþe inevitabile: pe de o parte, o istorie a „eu”-lui,aventura constituirii subiectului în spaþiul occidental,pe de alta, configurarea persoanei autorului, câºtigareatreptatã, anevoioasã ºi adeseori riscantã a unui statut,afirmarea acestuia ca voce personalã în raport cu ºiîn interiorul propriei opere.” („Conºtiinþa auctorialã ºiautoreprezentarea”, Corpul T. Revistã de literaturã,27.03.2011).

Toate acestea determinã verdicte lipsite deambiguitate: „… O lucrare cât se poate de reuºitã, desprintenã în argumente ºi text care deschide cititoruluipofta de a mai citi…” (Horia Gârbea), „delimiteazã ºicartografiazã exemplar un teritoriu, oferind un punctde plecare ºi un cadru…” (Dan Botezatu). „RalucaDunã face, în aceastã lucrare eruditã ºi plinã denuanþe, demonstraþia elocventã a unor aptitudini criticeºi teoretice remarcabile” (Carmen Muºat)

Recompensanta lecturã a cãrþii mã face ca, larându-mi, sã mã declar bucuros de oferta care, dincolode formularea întrebãrilor ºi de punerea lor în paginã– adevãratã tacticã subîntinsã de o strategie de maivastã deschidere – încearcã sã ajungã la miezul situãriiauctoriale în raport cu intenþia ºi travaliul presupusede realizarea fiecãrei opere proprii, atât în literaturã,cât ºi în picturã. Unde se ascunde/ dezvãluie autorulîn operã, fãrã a recurge la mãºti ºi la farduri?Preocuparea respectivã pare sã o situeze pe autoareîn vecinãtatea lui Charles Mauron, autorul monografieiDe la metaforele obsedante la mitul personal (trad.rom, 2001). Spre deosebire de autorul francez, careîncerca sã descopere resorturile metaforice ºisimbolice prin care inconºtientul transportã autorul înoperã, Raluca Dunã preferã sã nu o ia pe ocolite, cisã exploreze în ce mod autorul, cu totul conºtient deceea ce face, se include în peisajul scrisului sau al

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

44

picturii sale, pãstrându-se, totuºi, detaºat de lumeatransfiguratã de acolo. Principalul rãspuns pe careEu, Autorul îl aduce este cã în preocupãri auctorialeînrudite prin însãºi apartenenþa la acelaºi domeniu alcreativitãþii umane, cel artistic, problema autore-prezentãrii apare deopotrivã ºi se manifestã prinexplorarea în chip similar a unei poetici specifice. Sepoate, astfel, conchide cã firea artistului, ca ºi specificulmuncii lui trebuiau, pesemne, sã îl conducã în aceeaºidirecþie. Se poate ca o asemenea formulare sã ducãprea departe, socotind în chip vãdit cã efortul de acrea artã atrage, într-un fel sau altul, pe calea orgo-liului demiurgic al creatorului pe literaturã ºi picturãsau din alte impulsuri (sã spunem, de pildã, cã ar fivorba despre nevoia interioarã de a se recomandape sine, odatã cu munca sa, ca o „marcã înregis-tratã”),ºi aplecarea imperioasã de autoportretizare. Nu esteînsã vorba de a invita, în acest fel, ºi la o altã descifrarea operei, ca mãrturie a þelului culminant al unei vieþi,cu toate ale sale, biografie exterioarã ºi evenimenteinterioare? Dragon care îºi muºcã din coadã sau ºarpecare se încolãceºte în sine, bandã a lui Moebius oriscãri rãsucite ºi întretãiate în ele însele à la Piranesi,asemenea mãrturii sunt, în cele din urmã, semnalãriale unei limite care deschide cãtre alte abisuri, virtuale,dar actualizabile, odatã cu multiplicarea hermeneuticilorposibile. Pe calea lor, Raluca Dunã a ºi pornit.

Volumul pe care îlsemneazã recent TudorCãlin Zarojanu, Mass mediainsider, poartã pe pagina detitlu denumirea de roman,iar pe coperta a patra oreclamã care m-a fãcut sã-lcumpãr: “Este povesteapresei româneºti postde-cembriste, spusã de unobservator inteligent, ironicºi onest”. Nici prima ºi nici adoua nu conþin vreo dozãserioasã de adevãr.

Mass media insider este o construcþie ciudatã,undeva la intersecþia formulei romaneºti epistolare desecol XVIII cu un volum de memorii ºi cu genul deliteraturã cu trimitere simplã, pseudo-voalatã, larealitate. Pretextul e dezarmant de simplist ºi utilizatpînã la totalã erodare: „Paginile care urmeazã sînttranscrierea, colaþionarea ºi, pe alocuri, stilizarea celor361 de mailuri pe care le-am primit, între 16 mai 2007ºi 8 iunie 2010, de la o persoanã necunoscutã. ... Dece am decis sã încerc sã public textul? Dintr-un singurmotiv: pentru cã spune poveºti ºi prezintã personajedintr-un domeniu aflat în prim-planul atenþiei publice...am decis sã înlocuiesc majoritatea numelor. Sînt sigurcã, astfel, nu se pierde nimic din substanþa textului.”(p.5) ªi astfel începe istoria lui ªtefan Barack, personaj

principal ºi narator. Desigur, cine va trage cu ochiul labiografia lui Tudor Cãlin Zarojanu va înþelege cãautorul nu face altceva decît sã-ºi istoriseascã propriultraseu prin presa româneascã. Atît cã, sub pretextulficþionalizãrii, numele instituþiilor de presã ºi a majoritãþiipersoanelor panoramate a fost schimbat. Am continuatsã mã întreb de-a lungul celor 282 de pagini, de ce?

De ce ar dori cineva sã producã „povestea preseiromâneºti postdecembriste” mascînd-o în spatele unornume discret voalate? Discret în sensul în careCotidianul devine Zilnicul , Flacãra – Lumina, Mediafax– Online, Ilie ªerbãnescu – Ioan ªerban, CristianTudor Popescu – Claudiu Tudor Popa etc. Totul sereduce la un simplu joc de înlocuire. Nici o cheie, nicio complicatã aluzie. Sã se fi temut autorul de posibileprocese de calomnie, sã fi preferat aceastã variantãpentru a putea oricînd retracta în faþa celor zugrãviþiprin pagini? Dezvãluirile senzaþionale din culiselepresei româneºti la care ai putea sã te aºtepþi lipsesccu desãvîrºire, iar portretele diferiþilor ziariºti sau cîþivapatroni de presã sînt mai degrabã simpatice, candide.Am vãzut în presã injurii mult mai violente sauportretizãri „devastatoare”, niciunele urmate de vreoacþiune legalã. Iar dacã autorul ar vrea sã nege cãrealizeazã portrete dupã model, ar fi bine sã sepregãteascã pentru un eºec. Pe de altã parte, aceastãpoliticã de înghesuire a elefantului dupã un fir de iarbãreteazã o bunã parte din publicul potenþial al cãrþii.Persoanele nãscute dupã 1980 vor avea cu siguranþãprobleme sã mai înþeleagã ceva din efervescenta ºitulburata lume a presei din anii 90. Cîþi dintre tinerii deastãzi mai ºtiu de Zig-zag (un exemplu de publicaþiedes pomenitã în volum, camuflatã sub numele deCurbe) ºi de ce ar mai ºti? Dacã intenþia autorului afost aceea de a readuce puþinã luminã asupradeceniului menþionat, atunci a greºit. În memoriacititorilor, publicaþiile dispãrute de mult se estompeazã,se ºterg. Devine tot mai dificil sã legi mãºtile din acestpseudo-roman de bucãþica de istorie pe care oacoperã, or tocmai în acest joc rezidã singurasatisfacþie pe care o oferã Mass media insider. Poatecã nu te aºtepþi la un tratat de istorie a jurnalismuluiromânesc, dar ai dori mãcar o orientare de bazã într-un univers pe care îl presupui a nu-þi fi cu totul strãin.Cred cã varianta unor memorii sau amintiri „cinstite”ar fi fost fãrã îndoialã preferabilã în faþa acestui joc decuvinte încruciºate. Pe de altã parte, dacã ar fi existatcu adevãrat din partea autorului dorinþa de a prezentapresa româneascã transpusã într-un universficþionalizat, aº fi aºteptat în primul rînd personaje maibine conturate, mai palpabile, ideea unei intrigi ºimãcar pretenþia unei imagini explicative asupra presei.

În schimb ne pricopsim cu personajul ªtefanBarack. Cu excepþia numelui cu iz de preºedinteamerican, acesta nu este prea apetisant. În calitatede narator e înzestrat cu o voce care se vreamiºtocãreascã, dar care mai mult plictiseºte decît teface sã zîmbeºti. Aerul forþat “cool”, inserþia de poanterãsuflate ºi saltul ‘jucãuº” de la un plan temporal laaltul, deºi firul narativ e þesut pe o orizontalã clasicã,sînt la fel de veridice ºi amuzante ca ºi personajeledintr-un serial poliþist american vechi. În plus este

The Inside Job?

TUDOR CÃLINZAROJANU

Polirom, 2012

MASS MEDIAISIDER

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

Victor Cubleºan

45

foarte perceptibilã senzaþia cã personajul se laudã cutot felul de episoade ºi victorii, unele intrînd lejer încategoria penibiluþe. Exceptînd faptul cã personajulmigreazã din redacþie în redacþie ºi cunoaºte mereunoi ºi noi oameni, mare lucru nu se prea întîmplã înMass media insider. Ce anume se petrece într-oredacþie aflãm sub forma a ceea ce ne-ar povesti unamic la o cafea: douã bîrfuliþe, cine mai lucreazã peacolo, cine cu cine a mai chefuit, cum aratã (fizic) unbirou, dacã se fumeazã sau nu, despre ce s-a maiscris ºi altele la fel. Elemente interesante, dar care,adunate, nu reuºesc sã dea nicicum idee despresufletul, despre spiritul unei publicaþii. Dacã nu eºtiatent ºi te pierzi printre numele de ziariºti pe care nule recunoºti, riºti sã ai impresia cã ªtefan Baracklucreazã în aceeaºi redacþie de la început la sfîrºit.Marea revelaþie din final, pe care naratorul o pregãteºtecu un ropot de tobe premergãtor, e aceea cã ziariºtiiromâni sînt, în marea lor majoritate, sãraci. Desigur,se poate adãuga cã iarna nu e ca vara.

Un alt aspect care m-a dezamãgit este cã“romanul” se întrerupe pe undeva în jurul alegerilordin 2004. Dupã modul în care se întrerupe, putea são facã ºi dupã douã file. Din nou nu înþeleg – trãim decîþiva ani momente în care presa, poate mai mult caniciodatã, a fost pusã în situaþia de a se defini ºi alinia.Autorul vorbeºte despre cîteva episoade similare dinanii 90, dar nu scapã nici mãcar o aluzie la clipe maiapropiate. Fãrã ultimii ºapte ani, imaginea preseiromâneºti este incompletã ºi incorectã.

Pînã la urmã, de ce sã citeºti Mass media insider?Volumul se citeºte uºor, dar identitãþile ascunse alepersonajelor, care te obligã la un permanent jocmental, obosesc ºi enerveazã. Textul este foarte liniarºi poate fi abandonat cu uºurinþã în orice punct, saureluat din orice punct. Pesemne cã singura reacþienotabilã la încheierea lecturii va fi consultarea unuidicþionar de presã, sau a unui volum de memoriiautentic. Un volum ratat din partea unui autor de lacare toatã lumea se aºtepta la mai mult.

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

46

Deºi s-au fãcut progreseconsiderabile în ultimii ani, încã nuavem o grilã îndeajuns de clarã –dar flexibilã, în acelaºi timp – deanalizã ºi evaluare a prozeiromâneºti din timpul totalitaris-mului. Mai cu seamã romaneleaºa-zis politice, romanele „obse-dantului deceniu” din anii 70-80sunt cele mai discutabile, cu atâtmai mult cu cât ele par sã constituieobiectul unei dispute ce meritã oprivire mai atentã. Pe de o parte,„Istoria criticã” a lui NicolaeManolescu opereazã cu o selecþieriguroasã a producþiei din anii 70-80, care nu i se mai pare întru totulvalabilã din punct de vedereestetic. Ceea ce ar trage în jos oparte din romanele lui Marin Preda,Augustin Buzura, AlexandruIvasiuc ºi alþii ar fi tocmaiîncãrcãtura care le dãdea sens înepocã: dimensiunea contextualã,trimiterile mai mult sau mai puþindirecte la realitatea cotidianã acomunismului. Când nu sunt de-adreptul datate, afirmã printre rânduriNicolae Manolescu, aceste romanespecializate în critica moravurilorregimului impun un ritm de lecturãgreoi, cu puþine satisfacþii pentrucititorul de azi. Condamnabilã ar fiapropierea prea mare de spiritul ºide nevoile epocii.

Surprinzãtor e sã constaþi însãcã, de cealaltã parte, Eugen Negricireproºeazã aºa-ziselor „romane aleadevãrului” tocmai faptul cã îºipãrãsesc vocaþia la jumãtate dedrum. În evoluþia prozei româneºtiromanele lui Ivasiuc, Buzura sauBreban ar ilustra o libertateindiscutabilã faþã de modelulrealismului socialist, dar în acelaºitimp ºi o captivitate a refulatului.Marile inovaþii tehnice ale acestorprozatori nu sunt decât modalitãþide mascare ºi de relativizare aadevãrului istoric. Numai cãperspectiva lui Negrici lasã

„Orgoliile“ lui Buzura.Un caz de receptare critica

)) )))

Augustin Buzura’s „Orgolii“. A case ofCritical ReceptionAlex Goldiº

descoperite, poate în mai maremãsurã decât cea a lui NicolaeManolescu, probleme devalorizare. Interesante, dar înacelaºi timp foarte discutabile sunt,în acest sens, analizele prozei luiPreda, lui Ivasiuc sau lui Buzura.Câteva dintre comentarii iau aluraunui rechizitoriu la adresa roman-cierilor, cãrora li se reproºeazãfaptul cã nu au avut curajul sã ducãevoluþia unor personaje disidentepânã la capãt. Iatã cum ecomentatã proza lui AlexandruIvasiuc: „Deºi erorile trecutuluistalinisto-dejist (care întinaserãnobilele idealuri º.c.l.) fuseserãveºtejite la vedere ºi cu mânieproletarã în câteva din plenareleP.C.R., autorul învãluie într-o pânzãsubþire faptele, diluând informaþiaºi fracþionând-o în douã pãrþiseparate printr-o secvenþã dedragoste, reluatã parcã din vechicadre cinematografice cunoscute(imaginaþia scriitorului e, de altfel,în general vorbind, sãracã).”Niculae Moromete, Cãlin Surupã-ceanu sau Liviu Dunca ar ilustra,cu toþii, o disidenþã ratatã a prozeiromâneºti, pentru cã actul loriconoclast se pierde în lungi voluteimaginare sau în parantezeretorice. Mã întreb, însã, dacãatitudinea personajelor e ochestiune de lipsã de îndrãznealãa prozatorilor (aºa cum nu afirmã,dar lasã sã se înþeleagã Negrici),sau de elementar gust estetic. Cãciun personaj „eliberat” din chingilecomunismului ar fi fost desigur unerou, dar mai ales o figurã literarãratatã, exponentul unei ideologii înnegativ – a unui realism socialist àrebours. Învinovãþirea directã ºilipsitã de nuanþe a sistemului s-ar fitransformat într-un tezism la fel destrident precum cel din perioada„stalinismului integral”. N-aº fi aºade sigur, apoi, cã prozatorii ºi-aupropus sã foloseascã tehnici

narative complicate pentru aascunde adevãrul ºi nu le-au folosit,dimpotrivã, pentru a face acestadevãr mai pregnant - pentru cã maidialectic ºi mai reuºit estetic.

Care poate fi, aºadar, grilaadecvatã de valorizare din momentce nici perspectiva strict esteticã alui Manolescu – care preferã sãpriveascã materialul istoric dreptbalast – nici cea existenþialist-moralã a lui Negrici nu suntsuficiente? Cum mai poate fi azistabilitã „autenticitatea” acesteiliteraturi ºi unde poate fi reperatã„personalitatea” unor prozatoriconfruntaþi permanent cu cenzuraºi cu autocenzura? Unul dintrerãspunsurile cele mai complexe –ºi cu mare potenþial de generalizare– îl oferã, cred, proza lui AugustinBuzura, tocmai pentru cã sepãstreazã pe o poziþie de mijlocîntre cei doi poli de atracþie:realitatea istoricã ºi transcriereaficþionalã. Prozatorul nu e atras nicide parabolã, nici de excesul desimboluri sau de tehnici narativefoarte complexe, însã pe de altãparte nu se poate spune nicio clipãdespre el cã apeleazã la otranscriere nudã a realului.Dualitatea stilisticã din romanele lui– Buzura e în acelaºi timp unprozator clasic, bun constructor demedii sociale, ºi un scriitor modern,format la ºcoala subiectivismului ºipsihologismului interbelic – reflectãînsãºi ezitarea personajelor salecentrale între revoltã ºi supunerearesemnatã la Rãul sistemului.

Indecizia de care a fost acuzatAugustin Buzura (fie cã nu ducepoliticul pânã la capãt, fie cã nu-labstractizeazã destul) a fãcut,aºadar, ca ambele perspective sãsuspecteze aceste construcþii deartificialitate. Pe de altã parte - ºi înacest sens criteriul de evaluare mise pare cã ar trebui sã se modificecu 180 de grade – permanentaezitare la diferite etaje ale operei,fie cã e vorba de acþiunilecontradictorii ale personajelor, fie cãe vorba de modalitãþi stilisticeaparent incongruente, nu e decâtmodalitatea superioarã de expresiea unei conºtiinþe scriitoriceºti aflateîntr-o deliberare permanentã. Ca sãmã exprim mai direct, poate cã lanici un alt prozator al epocii nu emai evident faptul cã drama unui

47

autor permanent torturat detendinþe contrarii nu face decât sãreflecte gravele dileme interioareale eroilor sãi, Eugen Negrici, care,atunci când nu încearcã sãdemonstreze cu orice preþ o tezã,e un critic extrem de intuitiv, trecedemersul scriitoricesc al luiAugustin Buzura în redactareaacestor romane pe acelaºi plan cuexperienþele traumatizante alepersonajelor sale: „În realitate,curajul civic de a indica fenomenelepernicioase ale societãþii socialistea trezit suspiciunea organelor, care,pretinzându-i autorului numeroasemodificãri de text ºi diluareaconflictelor, i-au provocat problemede conºtiinþã nu cu mult diferite decele ale eroilor sãi”. Aºadar, aluziile,adevãrurile rostite doar pejumãtate, nu sunt simptome deartificialitate, ci, dimpotrivã, probede autenticitate ale unui scriitorcare a testat într-un fel pe propriapiele limitele limbajului în interiorulsistemului.

De aceea, nu capacitatea de aspune adevãrul pânã la capãt ecriteriul principal de valorizare aacestei opere, cât înscenarea câtmai credibilã ºi mai expresivã aimposibilitãþii de a-l rosti. ªi dinacest punct de vedere, cam toateconstrucþiile lui Augustin Buzurasunt cât se poate de elocvente. Amales spre exemplificare, nuîntâmplãtor, cel mai vândut romanal prozatorului (ºi, conform unuiclasament recent, cel mai vândutroman românesc din ultimajumãtate de secol) pentru a arãtacã el nu rãspunde mecanicorizontului de aºteptare a unuipublic avid de „ºopârle” ºi de aluziiistorice directe, ci are o logicãficþionalã interesantã chiar pentrucititorul de azi.

ªi acest lucru se întâmplãtocmai pentru cã toate „adevãrurile”rostite în roman – trimiterile directela realitatea istoricã din anii 60-70– sunt supuse unui proces pe carel-aº putea numi deviere simbolicã.E clar cã prozatorul e preocupat înprimul rând nu atât de raportul unula unu faþã de evenimentele politicesau sociale, cât de logica intrinsecãa unui imaginar. La fel ca în alteromane ale sale, Augustin Buzuratransferã, metonimic, corupþia dela nivelul întregii societãþi româneºti

în sfera unei singure bresleprofesionale. Lumea medicilor ºi aprofesorilor universitari din careface parte Ion Cristian e, prinexcelenþã, o lume coruptã ºi frivolã,unde competiþia murdarã pentruputere a devenit o ocupaþie de zicu zi. E clarã, încã, din primelepagini, inadaptarea de fond apersonajului central, descrisã deprozator nu atât/ nu doar ca lipsãde aderenþã la regulile acestei lumi,ci, mai adânc, ca stare aproapecronicã de defazare faþã de real –enigmaticã pentru Cristian însuºi:„Dacã ar fi ºtiut ce se întâmplã cuel, dacã ar fi fost într-adevãr osimplã obosealã, nu i-ar fi pãsat,dar starea lui îi dãdea un acutsentiment de inferioritate, nou,neîntâlnit încã, ºi voia sã sedesprindã de el, sau mãcar sã ºi-lascundã”. Aceastã „conºtiinþã înceaþã” specificã celor mai multepersonaje ale lui Augustin Buzurale scoate, practic, din logica simplãa eroilor anti-sistem cãutaþi înepocã de cititorul avid de astfel deprofesiuni de credinþã. Cristian e,desigur, un ins care refuzã sã intreîn rând din punct de vedereprofesional sau social, dar înacelaºi timp existã în psihologia luio dimensiune obscurã excelentgestionatã de prozator. Simpto-mele bolii, sentimentul tot mai acutal îmbãtrânirii, regretele sau vinileneºtiute complicã exponenþialecuaþia psihologiei personajului.De unde mai pui cã, printr-o bunãtehnicã de fragmentare, cititorul areacces la diferite episoade dinbiografia lui mediat, din unghiulcelorlalte personaje. E un paradoxinteresant cã versiunea primã aepisodului anchetãrii ºi a închideriiprofesorului e reconstituitã tocmaide Redman, fostul prieten ºidelatorul medicului. Cu toatãsimplitatea lui ardeleneascã, preamult invocatã de criticã, AugustinBuzura e totuºi un constructorfoarte atent, capabil de subtilepuneri în abis, menite sã punebemoluri conflictelor morale ºi sãarunce lumini ºi umbre asupranaturii personajelor. Acordareainiþiativei auctoriale lui Redmanface ca, pentru un moment, refuzullui Ion Cristian de a colabora cutorþionarii sã iasã din schema aridãdin unghi literar a verticalitãþii

morale absolute sã se nuanþezeprintr-o motivaþie subiacentã.Medicul devine astfel un eroucontroversat, cãzut întru totulpradã unui orgoliu ieºit din comun,vecin cu mizantropia ºi cuegoismul: „În ochii lui toþi fãceauparte dintr-o masã amorfã,cenuºie. El. Atâta tot”, noteazã laun moment dat Redman.

De altfel, însuºi modelul moralal romanului – criticat de NicolaeManolescu drept prea evidentpentru a mai fi ºi valabil estetic – edeparte de a fi epuizat de figura,am vãzut, destul de opacã, adoctorului Cristian. Cãci alternativalui la o lume mãcinatã din interiorde corupþie nu e ºi singura posibilã,din moment ce el se retrageorgolios în laboratorul propriilorobsesii. De aceea, printr-unmecanism care þine ºi el de ceeace numeam proces de deviere avalorilor politice –, prozatorulacordã iniþiativã unui alt personaj,tânãrului Andrei, fiul lui Cristian,menit ºi el sã complice imagineade ansamblu. Purtãtor al valorilorantidogmatice, Andrei e incapabilsã sesizeze imobilismul ºiindiferentismul tatãlui sãu, pledândpentru o disidenþã deschisã: „Voi,care aþi trecut prin toate, ar trebuisã faceþi aceastã eradicare ºi, cândacolo, exact voi tãceþi ºi îi lãsaþi sãprolifereze”. Nici alternativa luiAndrei nu e însã fãrã cusur moral,de vreme ce tânãrul e gata sãaplece urechea ºi eventual sãpactizeze cu delatorul tatãlui sãu,astfel încât, mai degrabã decât sãofere niºte rãspunsuri morale, aºacum s-a spus, proza lui Buzurapreferã sã surprindã, ºi sãînsceneze, prin raporturi foartenuanþate, dilemele apãsãtoare aleunei lumi în care nevinovaþii par sãse contamineze ºi ei involuntar.„Orgolii” nu e atât un roman despreposibilitatea disidenþei sub co-munism, aºa cum probabil a fost cititîn epocã, cât mai ales o construcþiecare tematizeazã, mai general,„vina” inocentului corupt fãrã voialui de sistem – o problematicã,aºadar, care depãºeºte cu multfactorii de context ºi care ne facesã-l citim cu interes ºi azi.

ª

48

The Twin at Peter the Small’s CourtDupã ce a strãbãtut o Europã rãvãºitã dupã

atâtea rãzboaie, Geamãnul a ajuns la Petersburg lasfârºitul anului 1727. În urma morþii þarinei EkaterinaI, cea de a doua soþie a lui Petru cel Mare, pe „tronulTuturor Ruºilor” fusese aºezat, la 8 mai a aceluiaºian, un copil, care va intra în istorie drept Petru al II-lea sau Petru cel Mic.

Al Optzeci ºi nouãlea ºi prietenul sãu Jean-Paulau sosit într-o lume care nu semãna cu nimic. Nicimãcar cu locurile ºi întâmplãrile povestite de buniculfrancezului. Sã-ºi datoreze Geamãnul mare parte dinfaþa rãmasã în istorie asimilãrii vieþii sale cu viaþa deatunci din capitala imperiului þarist? Scribul nu se simteîn stare sã rãspundã la aceastã întrebare, însã poateafirma cu certitudine despre cei doi cãlãtori veniþi dinLombardia cã au nimerit în spaþiul cel mai potrivitaºteptãrilor lor.

Cu nici trei ani în urmã, Petru cel Mare ºi-ar fidictat testamentul pe patul de moarte: “Dumnezeu,din care noi toþi ne tragem, îmi permite sã privescpoporul rus ca pe unul chemat de azi înainte sãdomine toatã Europa! Motivul pentru care gândescastfel este cã naþiunile europene au atins în marealor parte o fazã de bãtrâneþe, aproape de imbecilitate,sau se apropie cu rapiditate de aceastã fazã; astfel,este firesc ca ele sã fie cucerite cu uºurinþã ºi în modcert de un popor puternic, tânãr ºi viguros. Privescinvazia viitoare a þãrilor rãsãritene ºi apusene din nordca pe o miºcare periodicã, poruncitã de Providenþã.Am gãsit Rusia un râuleþ; îl las un râu; urmaºii mei îlvor transforma într-o mare întinsã, predestinatã sãfecundeze tãrâmurile sãrãcite ale Europei”.Emoþionant! Mai ales pentru ruºi. Doar cã atunci când,dupã regula iniþiatã de el însuºi, ar fi trebuit sã-ºidesemneze urmaºul la tron, vocea i s-a frânt. Definitiv.Aºa cã Înaltul Consiliu Secret a ales-o pe vãduva sa,o fostã slujnicã din Livonia. Ecaterina îl urmeazã doarpentru doi ani ºi moare ºi ea. Apoi este desemnatPetru II, nepotul lui Petru cel Mare. Aceasta a fostvremea când au ajuns Geamãnul ºi Jean-Paul laPetersburg. Petru II a fost ridicat pe tron când abia ceîmplinise 12 ani.

Succesiunile acestea atât de dese n-au nãscutstãri de uºurare printre supuºi, ci au prilejuit doarlacrimi sincere de jale la funeraliile somptuoase ºistrigãte ºi lacrimi de bucurie la fel de sincere laspectacolele încoronãrilor ºi mai fastuoase, ºi maisolemne. „Megalomaniei stãpânului îi rãspundemasochismul supuºilor. Obiºnuit cu nedreptãþile uneipolitici de constrângeri, [ei] se sperie când acestea

dispar brusc”, noteazã, pe drept cuvânt, Henri Troyat.Aºa pe vremea lui Petru cel Mare, aºa pe vremea luiStalin. Singurele excepþii le reprezintã execuþiile celorcare au fost pânã ieri conducãtorii autocraþi. Nici Petrucel Mare ºi nici Petru cel Mic n-au fost executaþi. ªinici Stalin.

Rusia se transforma într-un ritm fãrã precedentºi devenea dintr-un nesfârºit þinut suficient sieºi, unimperiu din Europa. Petru cel Mare fusese în vestulcontinentului, alianþele între cele mai înalte familiicatolice ori protestante din „þãrile cu tradiþie” cu cele„curat pravoslavnice” deveniserã curente. Faptul cãregele Franþei s-a rãzgândit în ultima clipã sã ia încãsãtorie o mare ducesã rusã a constituit o surprizãinfinit mai mare decât dacã evenimentul ar fi avut loc.Rusia, care pânã nu demult a interzis pãtrundereastrãinilor în Moscova, a devenit un stup cosmopolit.„Noul Turn al lui Babel”. Mai mult, numeroºii demnitaride origine nemþeascã o transformau tot mai multîntr-o anexã germanã, fapt ce se va accentua pânã lacele mai cumplite excese în timpul atât de apropiateiperioade a urmaºei la tron a lui Petru cel Mic, AnnaIvanovna, când, rând pe rând, vechile mari familiiruseºti vor fi grav decimate de politica necruþãtoare aatotputernicului ei amant oficial, Johann-ErnestBühren.

Pentru strãinii noºtri, abia sosiþi, nici numele celormai puternice familii - Menºikov, Dolgoruki,Ostermann, Galiþân, ªeremetiev, Repnin sau Tolstoiori Buturlin – nu spuneau mare lucru. Cu atât maipuþin cum s-a aliniat fiecare dintre demnitari într-otabãrã sau alta. Însã ceea ce au putut sesiza de laînceput a fost fervoarea dezmãþului ajuns la cele maiînalte cote, aºa cum se întâmplã de fiecare datã cândse sfârºeºte o epocã ºi înainte de a începe o altanouã. Într-o lume unde rafinamentul merge mânã înmânã cu dispreþul cel mai cras faþã de viaþa celuilalt,ceea ce conteazã este ziua de azi. ªi – cu toate astea!– ºi toþi acei Menºikov, Dolgoruki, Osterman, Galiþân,Þeremetiev, Repnin sau Tolstoi ori Buturlin etc. þeseauplanuri pentru un mare viitor. Despre care vorbeau tottimpul. Ei erau ºi poporul rus „chemat de azi înainte sã domine toatã Europa”, însã ei erau ºi reprezentanþiipropriilor lor familii, fiind în primul rând ºi în primulrând rãspunzãtori pentru viitorul strãlucit „care li secuvenea” urmaºilor lor. ªi astfel sã se perpetueze ºiei. Visul escatologic, despre care a vorbit scribul înargumentul la lungul ºir al Celor o Sutã, seîntruchipeazã ºi în boier ºi în mujic: neîmplinirile sãfie îndreptate prin urmaºi, prin sânge din sângele lor

GHEORGHE SCHWARTZ

49

astfel veºnic perpetuat. „Speranþa, ca dimensiunesubmersã, fundamentalã a întregii istorii a omenirii,rãmâne nealteratã” a notat scribul. ªi ceea ce estevalabil pentru toþi, rãmâne valabil ºi pentru unul singur.

Suprema eminenþã cenuºie, cneazul serenisimAlexandr Menºikov, locuia pe insula Vasili într-un palatsituat în mijlocul unor grãdini formidabile. Tot Troyat,citând din Brian-Chaninov, descrie luxul afiºat de acestdemnitar: „Pentru a traversa Neva, în aºteptareaconstrucþiei unui pod de uz personal, Menºikovdispune de o galerã cu rame, al cãrei interior e tapiþatcu catifea verde. Debarcând pe malul opus, el urcãîntr-o trãsurã auritã, cu blazonul casei sale, iar pefronton cu o coroanã princiarã. ªase cai cu frâie dincatifea sunt înhãmaþi la aceastã capodoperã deorfevrerie ºi confort pe roþi. Numeroºi slujitori îlînsoþesc chiar pentru cele mai mici curse în oraº. Înspate stau doi paji, doi boieri de þarã se aþin la înãlþimeaportierelor, ºase dragoni încheie cortegiul, îndepãrtândbrutal mulþimea curioºilor”. Însã, în primul rând, faptulcã domeniul dispunea de acel parc celebru i-a aduspe Jean-Paul ºi pe prietenul sãu pe insula Vasili. Sespuneau multe despre acel loc, dar Al Optzeci ºinouãlea, ca de obicei, nu prea da crezare acelorvorbe1. ªi astfel au ajuns chiar în preajma lui Menºikov.Sã nu uitãm cã Al Optzeci ºi nouãlea nu era doar unstrãin dintre cei mulþi, el chiar era din spiþã nobiliarãde unde a venit.

Europa, rãvãºitã dupã atâtea rãzboaie, abia îºilingea rãnile. Însã, ca de atâtea ori, prea puþinicontemporani erau conºtienþi cã, mãcar pentru ovreme, bãrbaþii nu se mai omorau cu sutele între ei,fãrã ca mãcar sã se fi cunoscut vreodatã pânã atunci;prea puþinã lume era conºtientã cã nu mai era obligatãsã lase cãþel ºi purcel (atunci când a avut norocul dea mai apuca sã se refugieze din calea torentelornebune oricând posibile, gata sã cadã ca din senin).Veºnicul „trecut de aur” se insinueazã ºi în cele maitulburi vremuri, iar neajunsurile prezentului nu facdecât sã-i lustruiascã soclul. Trecutul nu este decâtamintire, prezentul este activ. Pãi, câte nu se întâmplãºi în vreme de pace? Nu au murit chiar în ultimele zileatâþi prunci nevinovaþi? N-a fost gãsit omorât înpropria-i casã însuºi preotul satului, cel mai blând omde pe pãmânt? Or, n-au distrus porcii sãlbatici toatãrecolta muncitã cu atâta trudã, chiar înainte de a fifost adunatã? E mai fericitã acum mama ce ºi-a pierduttoþi cei trei copii, decât atunci când a reuºit sã-iascundã de furia învingãtorilor beþi? ªi nu s-a doveditpreotul în stare sã potoleascã un pluton întreg desoldaþi veniþi sã-ºi astâmpere poftele flãmânde - dupãatâta post - cu femeile din sat? Preotul care nu s-aputut apãra în pacea casei sale de cuþitul unui singurtâlhar… În vreme de rãzboi, mai fiecare om cu scaunla cap îºi fãcea provizii pentru zilele negre aºteptatea veni oricând, iar acum, iatã, toatã comunitatea riscãsã intre în iarnã ºi sã moarã de foame, deºi neatacatãde nici un inamic uman! ªi, pe urmã, nu chiar toþibãrbaþii sunt uciºi în lupte – o parte, ba am puteaspune cã o parte însemnatã dintre ei, se întorc. Eadevãrat cã ºi dintre aceºtia unii revin schilozi, dar

ceilalþi mai sosesc ºi cu sacii plini. Europa, rãvãºitãdupã atâtea rãzboaie, abia îºi lingea rãnile. Însã, cade atâtea ori, prea puþini erau conºtienþi cã, mãcarpentru o vreme, bãrbaþii nu se mai omorau cu suteleîntre ei, fãrã ca mãcar sã se fi cunoscut vreodatãpânã atunci.

Dupã ce armatele suedeze n-au mai constituit oameninþare, nici în oraºul lui Petru lucrurile n-au stataltfel. Mai ales printre cei bogaþi. Sigur, în vreme derãzboi, ºi domniºoarele din protipendadã tremuraupentru logodnicii lor plecaþi sã se batã, cam la fel cumºi fetele mujicilor suspinau dupã aleºii lor. ªi cei maiîngrijoraþi erau, desigur, pãrinþii în vreme de rãzboi.Însã, cu timpul, îngrijorarea aceea, care nu dispãreaniciodatã, devenea o durere cronicã. Care îþi dã voiesã te mai gândeºti ºi la altceva, sã te mai doarã înacelaºi timp ºi altceva, sã te lase sã mai ºi râzi dincând în când. Bãrbaþii sunt departe în timp de rãzboi.ªi nu iau problemele de acasã cu ei. ªi cele mai multeprobleme nu se lasã izgonite de acasã nici atunci cândrãzboinicii se întorc. Atunci sunt dezamãgiþi ºi bãrbaþiiºi femeile ºi, curând, nici mãcar nopþile de care le-afost atât de dor nu pot sã elimine decepþia cã paceamult aºteptatã nu e totuna cu raiul visat.

Doar Petru cel Mic n-a trecut prin asemeneamomente. De parcã ar fi ºtiut cã sorocul lui pe pãmântva fi atât de scurt, a încercat sã-l foloseascã din plin.Pânã una alta, de treburile imperiului sãu avea cinesã se ocupe, cei mai mulþi dintre înalþii dregãtori abiaaºteptau sã-ºi dea importanþã. Deocamdatã, AlexandrMenºikov era la comandã. Deocamdatã, prinþulserenisim îl scutea de orice plictisealã în legãturã cuîndatoririle obºteºti. Aºa cã faimosul cvartet Petru –frumosul Dolgoruki – Al Optzeci ºi nouãlea – Jean-Paul (la care se asocia tot mai des ºi sora mai mare aþarului, Natalia, singura fiinþã de care se pare cã Petrua fost cu adevãrat legat sentimental) s-a refugiat într-o veºnicã sãrbãtoare, în care petrecerile erau tot maifastuoase, iar vânãtorile tot mai ample. Când, istovitde dans, flirt ori ucis animale, þarul îºi împãrþea culcuºulcu tânãrul, însã atât de experimentatul Dolgoruki,contele italian se culca cu Jean Paul. Când venea ºineconsolata Natalia, Dolgoruki se simþea bine cunumeroasele frumoase ce-ºi aºteptau cu nerãbdareºi cu multe speranþe rândul, iar Geamãnul ºi Jean-Paul îºi gãseau ºi ei partenere pe mãsurã. Dolgorukiera cu opt ani mai bãtrân decât Petru, Jean-Paul cupatru faþã de Al Optzeci ºi nouãlea. Cei patru s-aupotrivit de minune.

Un lucru i-a deosebit, totuºi. Petru recupera, în totce fãcea, singurãtatea precum ºi umilinþele primilor sãidoisprezece ani de viaþã. Iar orgoliul sãu atotputernic,moºtenit de la marele sãu bunic, îl fãcea sã nu mai fiesolitar în umilinþã, ci solitar în mãreþia puterii. Ca ºibunicul sãu. În schimb, Geamãnul n-a fost niciodatã,dar absolut niciodatã, singur: nici câtã vreme au trãitdoi gemeni în douã trupuri diferite, nici cât au rãmasdoi-într-unul. Petru cel îngrozitor de solitar n-a avutprobleme deosebite cu el însuºi din clipa când a fost înstare sã se rãzbune pe anii sãi pierduþi. În Al Optzeci ºinouãlea cele douã voci n-au fost întotdeauna înconcordanþã. Uneori se certau îngrozitor.

50

În timpul unei asemenea sfade, care s-amanifestat printr-o îngrozitoare crizã de furie,Dumnezeu a intervenit chiar în mod direct.

Pe insula Vasili, reºedinþa cneazului serenisimAlexandr Menºikov, Geamãnul nu s-a putut trezi nicidupã un somn de 24 de ore, istovit de un chef mailung decât oricând. În schimb, Petru era de acum gataechipat pentru o vânãtoare de urºi pregãtitã în celemai mici amãnunte de cu sãptãmâni în urmã. Tânãrulþar nu mai ºtia sã aºtepte ºi a trimis deja pentru atreia oarã dupã Al Optzeci ºi nouãlea ºi dupã Jean-Paul. Însã Al Optzeci ºi nouãlea refuza sã se scoale.Jean-Paul era disperat, nimeni nu putea prevedeacum va reacþiona atotputernicul copil nãzdrãvan lacel mai mic refuz. ªi tocmai atunci a izbucnit acelscandal monstru între cei doi-într-unul, scandal în carea decis Chiar El sã intervinã.

Întâiul îi poruncea Geamãnului sã adoarmã laloc ºi închidea ochii din trupul amândurora, Al doileaîl zorea sã pãrãseascã patul. Ambii la fel de imperativiºi ambii tot mai furioºi pe mãsurã ce nu ajungeau lanici un acord. ªi, deodatã, ca niciodatã pânã atunci,vocile lor, ale celor doi-într-unul, au ieºit din corpulcomun ºi s-au auzit în luxosul apartament oferit cubucurie Celui de Al Optzeci ºi nouãlea de cãtreMenºikov pentru serviciul de a-l þine cât mai departepe þar de treburile publice3. La scena aceea incredibilã,când din trupul Geamãnului au ieºit douã voci atât defurioase, au asistat mai mulþi martori, însã nici unuldintre ei n-a îndrãznit vreodatã sã facã aluzie la ea3.

În tot vacarmul iscat de cele douã voci dintr-unul,în încãpere ºi-a fãcut apariþia frumosul Dolgoruki. Petruºi Natalia au încãlecat deja ºi, însoþiþi de obiºnuitaarmatã de însoþitori, ºi-au vãzut de drum, urmând caDolgoruki, împreunã cu Geamãnul ºi cu Jean-Paul,sã-i ajungã din urmã. Al doilea a oftat uºurat cãfavoritul þarului a sosit cu un mesaj atât de paºnic. Sãvinã însuºi Ivan Dolgoruki dupã el (ei) era într-adevãrun semn de mare prietenie! (Pe de altã parte, faptulcã stãpânul nu s-a enervat cã Al Optzeci ºi nouãleaîntârzia îi spunea favoritului lui Petru cã în clipele aceleaþarul dorea sã fie împreunã cu sora sa ºi cã l-a trimispe el dupã cei doi pentru a rãmâne singur cu Natalia.(Sora þarului, care era dispusã la orice fantezie cu unbãrbat, refuza categoric amorul în trei, în ciuda a ceeace ºopteau despre ea gurile rãutãcioase.)

O voce pãrea sã se liniºteascã, vãzând cãneglijenþa întârzierii nu a stârnit reacþia aºteptatã dinpartea lui Petru, dar cealaltã a tras plapuma cu puf delebãdã peste trupul celor doi-într-unul. Ceea ce a fosttotuºi prea mult! Cei patru (tânãrul þar al Mamei Rusia– Ivan Dolgoruki – Geamãnul – Jean Paul) erauprieteni, însã marile diferenþe ierarhice dintre ei puteausã modifice în orice clipã relaþia. Dolgoruki s-a amuzat,la început, apoi, fiindcã „italianul” prelungea pestemãsurã acel joc, a început sã se enerveze ºi el,considerând atitudinea Celui de Al Optzeci ºi nouãleapur ºi simplu ofensatoare. În felul acela nu s-a purtatnimeni cu el, mai ales cã în clipa aceea îndeplinearolul de sol al împãratului!

ªi iar s-a auzit cearta celor douã voci din acelaºitrup, iar Dolgoruki n-a mai stat pe gânduri ºi a tras

plapuma de peste Geamãn. Chiar ºi acel gest puteasã mai parã venind din prietenie, nefiind prima hârjoanãdintre cei doi tovarãºi de aventuri ºi chefuri. Mai alescã se aflau doar ei de faþã, servitorii netrebuind sã fieluaþi în seamã mai mult decât mobilierul scump dinîncãpere. În loc sã perceapã lucrurile aºa, Al Optzeciºi nouãlea sãri din pat ºi se apropie gata de bãtaie deoaspetele sãu. Din ochi îi ieºea nu privirea jucãuºãde altãdatã, ci o furie pãrând pregãtitã pentru oriceconsecinþe. Cu un urlet îngrozitor, Geamãnul se azvârlila gâtul lui Dolgoruki. Cãruia îi trebui un timp pânã sãpriceapã cã, de data asta, nu mai era vorba detachinãrile obiºnuite; rãgazul s-a dovedit a fi suficientpentru a se pomeni cu doi pumni zdraveni în plinãfigurã. ªi asta în vreme ce agresorul nici mãcar numai avea scuza beþiei!

Brusc, cei doi au fost înconjuraþi de o liniºteprofundã, cu atât mai grea cu cât contrasta profundcu gãlãgia fãcutã pânã atunci de vocile certãreþe alecelor doi-într-unul. ªi Al Optzeci ºi nouãlea ºi IvanDolgoruki erau înalþi, cu braþe puternice, cãliþi în totfelul de exerciþii sportive. (Aºa cum a povestit ºi bunicullui Jean Paul, mai toþi marii demnitari de pe vremealui Petru cel Mare, precum ºi odraslele lor, dispuneaude staturi impunãtoare ºi chiar se spunea cã acestaar fi fost un criteriu dupã care þarul ºi-a ales colaboratoriiapropiaþi. Menºikov a fost o matahalã ca ºi împãratulºi i-ar fi fost ºi greu unui bãrbat mai fragil sã facã faþãcelebrelor chefuri ale suveranului. Cei plãpânzi, a spus-o chiar Petru I, nu sunt decât niºte ºoricei. ªi ei suntutili, însã nu trebuie sã-i foloseºti decât la mânuitulhârtiilor4.) O încleºtare între doi oameni atât de solizinu putea rãmâne fãrã urme vizibile, aºa cum au apãrutdeja pe pomeþii obrajilor lui Dolgoruki.

Servitorii aflaþi de faþã, deºi netrebuind a fi luaþiîn seamã mai mult decât mobilierul scump dinîncãpere, s-au grãbit sã disparã. Nimeni nu puteaanticipa cum se va termina scena ºi nimeni nu doreasã fie luat de martor la cele ce se vor întâmpla. Aºacã ei n-au asistat decât la cele douã voci venind dintr-unul (de parcã asta n-ar fi fost îndeajuns!), dar nu ºila cele ce au urmat.

Ce a urmat? Dolgoruki ºi-a revenit repede ºi areuºit sã prindã el Geamãnul de gât. ªi sã-l strângã.Sã-l sufoce. Însã, înainte de a se culca sub plapumadin puf de lebãdã, Al Optzeci ºi nouãlea a fost atât deepuizat de obosealã ºi de bãuturã încât s-a trântit înpat aºa îmbrãcat ºi încãlþat cum a venit de pe drum.Lacheul în uniformã verde ºi cu fireturi argintii, carei-a fost pus la dispoziþie de Menºikov, a încercatzadarnic sã-l roage sã-l ajute la dezbrãcat, stãpânulsãu temporar aruncând cu o vazã de porþelan dupãel. Asta poate i-a salvat viaþa. Cu toate cã abia maiputea respira, a mai apucat sã-ºi îndoaie un genunchiºi sã scoatã din cizmã stiletul pe care-l avea mereuacolo.

Dumnezeu procedeazã aºa cum crede El decuviinþã. Multe dintre deciziile Sale sunt greu de înþelesde cãtre muritori. Altele nu pot fi descifrate deloc – sãne amintim doar de dilema lui Ambrogio, care nu ºi-agãsit liniºtea pânã ce n-a priceput cã sorocul dat în

51

dar fiecãrui om pe pãmânt este o tainã5. În clipa cândGeamãnul ºi-a apropiat stiletul de trupul lui Dolgoruki,lui Dumnezeu i s-a fãcut milã de Al Optzeci ºi nouãleaºi i-a vorbit!

Dumnezeu i-a fãcut Celui de Al Optzeci ºi nouãleao favoare fãrã precedent: lãsându-l sã priceapã cãomul este rãsplãtit dupã faptele sale, fãrã a le ºtidinainte toate consecinþele, El i-a arãtat fiului luiAmbrogio douã variante a ceea ce ar fi putut urma:

- varianta întâi: Geamãnul îºi va împlânta lamastiletului în trupul lui Dolgoruki ºi frumoasa matahalãse va prãbuºi peste el, dându-ºi în doar câteva clipeduhul. De frica repercusiunilor, Geamãnul devenitasasin, va fugi de pe insula Vasili, aºa cum se gãsea.Va lua un cal ºi va dispãrea în imensa Rusie. Numaicã nici chiar imperiul lui Petru II nu era nesfârºit.Geamãnul va cãlãri pânã ce va omorî calul de sub el.Apoi va fura un alt cal. Nimeni nu i se va pune în cale,vãzându-i straiele scumpe de pe el. Scumpe, dar nusuficient de calde pentru iarna ruseascã. Geamãnulse va îmbolnãvi ºi va fi îngrijit în casa unui mujic, dornicde o rãsplatã pe mãsurã. Omul acela va alertaautoritãþile în legãturã cu boala boierului din izma sa.Autoritãþile îi vor mulþumi, deoarece ºi ele îl cãutau decâteva zile pe asasin. Geamãnul va fi preluat de oºteni,iar mujicul se va alege cu o rãsplatã mult mai micãdecât sperase. Apoi prizonierul va fi dus la þar, iaracesta îl va omorî fãrã milã, dupã ce-l va tortura aºacum la torturat bunicul sãu pe þareviciul care i-a fosttatã lui Petru cel Mic. Geamãnul va trece prin toatãaceastã deznãdejde cumplitã ºi va simþi în creierifiecare miºcare a cãlãilor. Noroc doar cã durerile vorfi atât de cumplite, încât mintea sa nu va mai puteasã raþioneze. Va muri în chinuri, ca orice animal.

- varianta a doua: Al Optzeci ºi nouãlea va lãsastiletul sã-i cadã din mânã ºi-ºi va pierde cunoºtinþa.Va muri în menghina mâinilor uriaºe ale lui Dolgoruki?Oricum, va fi o moarte mai uºoarã decât în variantaîntâi, a mai apucat sã gândeascã, fiindu-i doar ciudãcã ucigaºul sãu nu va pãþi în mod sigur nimic, faptaaceluia fiind muºamalizatã în mod cert: „Conteleitalian? Care conte italian? Mult mai prudent este sãnu-þi aduci aminte de el!” Probabil cã ºi Jean-Paul vadispãrea.

Al Optzeci ºi nouãlea a trãit întocmai ambelevariante! ªi le-a trãit cât se poate de intens.

Geamãnul s-a trezit în pat, sub plapuma viºinieumplutã cu puf de lebãdã. De data aceea trebui sãadmitã vorbele tatãlui sãu: „Dumnezeu ºtie mai binece e de fãcut!”. Dumnezeu da, dar noi? Dumnezeu i-aarãtat douã variante posibile ale viitorului sãu. Pe carele-a trãit, pe amândouã întocmai. Iar el ce a ales?Pentru oricare alternativã ar fi trebuit sã moarã. Poatecã a ºi murit ºi l-au pus valeþii în pat. Înseamnã cã el,Geamãnul, a ales cea de a doua variantã. Cumambele variante l-au dus la moarte, este clar cã amurit.

Al Optzeci ºi nouãlea n-a fost niciodatã un marecititor. Viaþa din cãrþi i s-a pãrut mult mai artificialãdecât cea trãitã. Totuºi, copil fiind, sã fi avut vreodoisprezece ani, i s-a pus în mânã o povestiremoralizatoare de Giacomo Lardini: „O ºansã ratatã”.

Textul fãcea parte dintr-o carte cu mare trecere înepocã ºi era recomandatã educaþiei morale.

Autorul nareazã experienþa unui tânãr care,pentru a-ºi arãta vitejia în faþa iubitei, ajunge sã seaventureze în fapte tot mai necugetate, riscându-ºicu nonºalanþã chiar ºi viaþa. Pânã la urmã, ceea cetrebuia sã se întâmple a avut loc ºi junele moare înmod nesãbuit într-o confruntate inutilã ºi în care n-aavut de la început nici o ºansã. Ajuns la mareajudecatã, Dumnezeu i-a arãtat viaþa pe care a ratat-o,satisfacþiile de care singur s-a lipsit, bucuriile cãrorale-a dat cu piciorul. ªi i-a arãtat-o ºi pe femeia pentrucare a sacrificat totul ºi care trãia fericitã în braþeleunui individ care, în mod firesc, i-a devenit pe locextrem de antipatic protagonistului povestirii.Concluzia moralizatoare este cã viaþa reprezintã undar ce trebuie preþuit cu recunoºtinþã.

Geamãnul ºi-a amintit de povestirea cititã cu aniîn urmã. ªi personajului lui Lardini Dumnezeu îi oferãposibilitatea de a vedea ceea ce din vinã proprie apierdut, fãcându-l sã sufere cu atât mai mult pentruºansele irosite. Aceasta a fost pedeapsa la mareajudecatã pentru nesãbuinþa arãtatã pe pãmânt. Da,dar lui, Celui de Al Optzeci ºi nouãlea, nu i s-a arãtatnici o alternativã de a ieºi cât de cât convenabil dinsituaþia în care s-a aflat! Personajul lui Lardini ar fiavut cale de scãpare! (Al Optzeci ºi nouãlea nu ºi-apus nici o clipã problema cã asupra lui s-a pogorâttoatã bunãvoinþa lui Dumnezeu: lui i s-a oferitposibilitatea de a alege, pe când celuilalt i s-a arãtatdoar post festum greºeala gata înfãptuitã. În fond,faptul cã n-a sesizat Geamãnul atâta lucru estescuzabil: omul are mereu posibilitatea de a alege.) Avrut Domnul doar sã-l previnã cã neînfãptuind crima– chiar ºi aflat în legitimã apãrare – soarta i-ar fi maiuºoarã?

Asta a fost în povestirea lui Lardini, dar el, AlOptzeci ºi nouãlea, ce decizie a luat în dimineaþanefericitã din palatul de pe insula Vasili al cneazuluiserenisim Alexandr Menºikov?6

Nu e drept, gândi Geamãnul, ºi sesizã cãtranspiraþia de sub plapoma caldã e pe punctul dea-l înghiþi cu totul. Morþii nu transpirã – „Înseamnã cãnu sunt mort”.

Dar dacã totul n-a fost decât un vis? Nu, n-a fostnici mãcar vis: cioburile vasului de porþelan cu care aaruncat dupã valet se mai vedeau pe covor. ªi alãturide cioburi, stiletul!

Nimerit în imediata apropiere nepãsãtoare afoarte tânãrului þar, cu care a împãrþit lunile de chefneîntrerupt, Geamãnul a simþit repede atmosfera recea nenumãratelor schimbãri în algoritmul puterii din þaralui Petru cel Mare: dacã astãzi eºti foarte mare ºi-þipoþi permite orice, deja de mâine poþi pierde totul, chiarºi viaþa. ªi asta dintr-o clipã în alta. Iar odatã cu ºeful,aceeaºi soartã o au ºi apropiaþii sãi. ªi a intuit cã,pânã ºi în scurtele rãgazuri dintre domniilesuccesoarelor la cel mai înalt post, încã înainte caAnna Petrovna sã ducã, prin favoritul ei, Bühren,aservirea þãrii intereselor Germaniei la cele maiumilitoare cote, ura faþã de strãini se tot amplifica. Iar

52

el, Geamãnul, ºtia cã era numit peste tot drept„Italianul”.

Nu-i adevãrat, Dumnezeu nu i-a oferit numaialternative perdante! Trebuie doar sã ºtii sã înþelegilimbajul Lui. Pe care prea puþinã lume îl pricepe, ºi-acontinuat Al Optzeci ºi nouãlea, cu o dozã de orgoliu,gândurile. Aºa cã a chemat valetul, l-a trimis sã anunþecã, din pãcate, este foarte rãcit, cã tremurã din toateîncheieturile ºi cã tot trupul îi este încins ºi cã o roagãpe maiestatea sa sã-i permitã sã ajungã convoiulimperial din urmã, imediat ce se va simþi cât de câtmai bine. Apoi se îmbrãcã în grabã, îºi împachetãstrictul necesar ºi lucrurile de valoare doar în douãsacoºe ºi plecã - împreunã, desigur, cu Jean-Paul –în direcþia opusã locului unde era programatã mareavânãtoare. O clipã, se lãsã tentat sã-i întrebe pedomestici ce s-a întâmplat în dimineaþa aceea îndormitorul sãu, însã renunþã. Sunt momente în viaþãpe care e bine sã nu þi le aminteºti. Cu atât mai puþinsã le descoºi tâlcul.

NOTE

1 Ce stranie coincidenþã: ºi lui Toma,necredinciosul din Biblie, i se spunea tot „Geamãn”(Ioan, 20, 24.)

2 Cei doi-într-unul s-au certat chiar ºi pe aceastãtemã: unul dintre ei pretindea cã este imoral sãcontribui ºi sã profiþi din plin la o asemenea diversiune,celãlalt spunea cã este o faptã de onoare, ba chiar oelementarã datorie sã-l faci pe atât de orgoliosul þarcopil sã nu se implice în misiuni inaccesibile pentrunivelul de înþelegere ºi de responsabilitate pentru

vârsta sa.3 Scribul a aflat despre ea din mai multe surse,

unde s-a specificat ba cã unul a visat cã…, ba cãaltuia i s-a pãrut ”în mod incredibil” cã... Nimeni, dupãºtiinþa scribului, n-a îndrãznit sã dea o mãrturie fermãîn legãturã cu acea dimineaþã.

4 E greu de spus dacã expresia „ºoarece debibliotecã” provine de la Petru cel Mare ori cã ºi el apreluat-o de la alþii.

5 Fiul sãu n-a fost încântat de seninãtatea ce l-acuprins pe tatãl, când repeta de fiecare datã când i seivea o problemã cã „Dumnezeu ºtie mai bine ce e defãcut!”. „Tu crezi cã El nu este decât un panaceu aptsã vindece de la sine orice! Iar dacã lucrurile nu seîndreaptã, spui cã a fost vina Lui!” Al Optzeci ºi nouãleaavea momente când era profund credincios. „Cum osã-l învinovãþesc pe el?!” se apãra Contele. „Daimereu vina doar pe El ºi te absolvi pe tine! S-a ajunsca majoritatea oamenilor sã procedeze aºa!” Da, ºiGeamãnul avea momentele sale de smerenie.

6 Menºikov, care n-a primit un mesaj divinasemenea Geamãnului sau, poate, la fel ca mareamajoritate a muritorilor, nu s-a priceput sã-l audã,darãmite sã-l priceapã. Altfel, omnipotentul demnitarn-ar fi pãtimit ceea ce avea sã pãtimeascã: dupã ceºi-a logodit una dintre fiice cu þarul copil, a pierdut perând toate prerogativele ºi a ajuns sã moarã de foameºi de frig, împreunã cu familia sa în Siberia.

Fragment din romanul CEI O SUTÃ – BASTONULCONTELUI în curs de apariþie la Editura Curtea Veche.

53

F. A. CAZALS (1865-1941)

BOLEROURI

(Muzicã de Claude Terrasse)

Lui James ºi Françoise Vibert

I

Dac-aº fi rege în Navara,Reginã-ai fi, pun jurãmânt!Señora, de-aº ciupi ghitara,Ar fi, ca sã te vãd visând.Castele-n Spanii de-aº avea,Þi le-aº da toate, chiar acu:Dar n-am, turburãtoarea mea,Decât ãst bolero... U-hu!

Trulala... (Tirolezã1)

II

Spre-a-þi dovedi, la nebubie,Cã-mi placi, cum Figaro2 azi vreauOchii-þi sã-i cânt - o poezie,Ori un sirop, pe care-l beau.Ia-mi versurile drept inele,Brãþãri, numai din Spania ta:Eu n-am, plocon alesei mele,Decât un bolero... U-ha!

Trulala... (Tirolezã)

III

Pe pânza-mi te-aº culca deodatã,De-aº fi Murillo, într-o zi;Sub vãl þi-ai duce viaþa toatã,Bartholo3 dacã m-aº numi.Sau în Cocania4 te-aº duce,Soþ de mi-ai spune - vrei, sau nu?Eu n-am, sã-þi plac, povarã dulce,Decât ãst bolero... U-hu!

Trulala... (Tirolezã)

IV

De-aº fi Quijote din La Mancha,O Dulcinea-ai fi, aflândCã-n þãndãri au sfârºit, sub lancea-miGrozavã, morile de vânt.Vântul, din munþi, în vuiet mare,Vãzându-mã, s-ar alina.Eu n-am, sã-i plac, cui drag mã are,Decât un bolerou... U-ha!

Trulala... (Tirolezã)

V

Cei Pirinei n-ar despãrþi,Enormi sub zboruri de condori;

Ba peste dragoste-ar domniDe-aº fi ºi un conchistador...- Pe care mãri (c-un râs zglobiu,Ea-mi zice), singuri, eu ºi tu?Eu doar de alb de Spania ºtiu:Sunt cameristã-n Chatou5... U!

Trulala... (Tirolezã)

VI

Lãsând deoparte castagneteªi aer andaluz, nu tac:- Iar eu, din ru’ d’ Canettes. Mi-e sete.Bem una micã? Cinste fac!Cã nu din Spania vin, iatã,Aste «Valenc’s»6, aleasa mea,Gelos mã simt. Dar am, sã-þi placã,Ãst bolero nebun... U-ha!

Trulala... (Tirolezã)

VII

ªi-astfel - cum de la o corridaÎntors - eu am cântat, avan,Frumoºii-þi ochi, Adelaida,Cu un, de madrilen, elan...De-atunci, aleasa mea, fireºte(Un zeu, sã se îndure vru),C-un drag suspin îmi înoþeºteAceste «troulaïtou»-uri ...U!

Trulala... (Tirolezã)

(Din volumul Jardin des Ronces, 1902)

Traducere de Aurel Rãu

NOTE

1 Tyrolienne, în original. Cântec ritmat, din Tirol, petrei voci, din care a doua e moderatã

2 Cunoscutul personaj din Bãrbierul din Sevilla, deBeaumarchais, “spiritual, abil ºi intrigant” (PetitLarousse)

3 Personaj din Bãrbierul din Sevilla - “tutore gelosºi bãnuitor” (Petit Larouuse)

4 Cocagne, în original. Cuvânt meridional,provensal: þarã imaginarã, superlativ al abundenþei

5 Comunã din Seine-sur-Oise, arondismentulGermaine-en-Laye

6 Valenc’s (de la “valences”): portocale din Valencia(Spania)

ª

54

Deºi o persoanã civilizatã,discretã ºi nonconflictualã în spaþiulpublic, scriitorul Viorel Cacoveanueste un nonconfor-mist, dar, cumvaparadoxal, unul conservator.Prozator ºi dra-maturg satiric ºiumorist, el este, deopotrivã, ºi unmoralist, cu o conºtiinþã civicãmereu în stare de alertã. Admiratoral lui I.L. Caragiale, el îºi cautãsursa umo-rului în societatearomâneascã. În mediul politic, cuprecãdere, încercînd sã surprindãmodalitãþile de reproducere avechiului fenomen al „formelor fãrãfond”. Cine citeºte volumele deprozã umoristicã ale autorului,publicate din 1990 încoace,descoperã o formidabilã cronicã, înregistrul comediei negre, aRomâniei politice, respectiv adepravãrii moravurilor într-o lumecare mimeazã formal capitalismuloccidental. Umorul atenueazã îndestul de micã mãsurã perspectivadeprimantã, asta ºi întrucît el estemai în permanenþã dublat de satirãºi chiar de accente pamfletare. Aiciaproape orice reformã, caemergenþã a politicului, devineanomalie. Ultimul volum publicat,Curat murdar (Casa Cãrþii deªtiinþã, 2012), e pus explicit subsemnul lui Caragiale, însã practicatextului este cu totul diferitã la ViorelCacoveanu. De fapt, marele scriitore invocat nu ca un eventualmaestru literar, ci pentru diag-nosticul sãu vizionar ºi definitivasupra maladiilor cronice alesocietãþii româneºti. Cacoveanuscrie, aºadar, cu sentimentul cã îlconfirmã pe Caragiale ºi cã operaacestuia îi cauþioneazã realismulsãu critic. Dar avem de-a face cuo criticã radicalã. În proiecþia sa,þara însãºi pare un teritoriudevastat de interesele, interne ºiexterne, ale politicienilor de tot soiul.Combativitatea autorului areîntotdeauna o þintã precisã, astfelcã, la un prim nivel, prozele seconformeazã codului jurnalistic,majoritatea dintre ele fiind, dealtminteri, un fel de foiletoane

dialogate, cu aspectul unor scenetealerte, în care diverse fenomeneale actualitãþii sunt, de regulã,ºarjate caricatural ori puse înderizoriu prin consecinþele lorimprevizibile. În asemenea sce-nete ºi mini-reportaje dramatizate,mai mereu apare comicul desituaþie ºi un final cu poantã. IatãPiscina. Þinta o reprezintã iniþiativaGuvernului de construire a unorbaze sportive în satele patriei.Investigaþia unui reporter într-olocalitate din Bãrãgan dezvãluieaberaþia, amar-amuzantã, aacestor forme fãrã fond. Þãraniiintervievaþi au scepticismul bunuluisimþ, denunþînd inutilitatea acestuistandard european ºi comentîndcu umor negru ºi subversiveventualele „binefaceri” ale piscinei.În cele din urmã, hîtrul moº Porumblãmureºte absurdul situaþiei: în satnu a fost introdusã apa, aºa cãurmeazã ca piscina sã fiealimentatã cu gãleata. În Primãvarãla Devesel, doi þãrani comenteazãcu ironie morome-þianã posibilainstalare a scutului anti-atomic înlocalitatea lor. Deliu, înþeleptul,trage concluzia cã venireaamericanilor îi impune, înconformitate cu standardeleNATO, sã-ºi „restructureze” laviþade la poartã, locul din carecontemplã lumea cu vanitãþile ei.În registru parodic este tratatãproblema drepturilor minoritãþilor,mai exact a unor pretenþiiexagerate. Într-un sat cu populaþiemixtã, maghiarii pretind postul devãcar adjunct al ciurdei. Laargumentele raþionale aleromânilor, ei organizeazã o grevãa animalelor. Rezolvarea conflic-tului constã în separarea acestorape criterii „etnice”, o aberaþie careîi dezavantajeazã economic pemaghiarii mai puþini la numãr. Econþinutã aici o parabolã despreriscurile imprevizibile ale pretenþiiloriraþionale.

Corupþia generalizatã, dispo-nibilizãrile aleatorii, impostura,promovarea în funcþii pe criterii

strict politice, munca de mîntuialã,traficul de influenþã, globalizarea,cultul personalitãþii, comedia nouluilimbaj de lemn (la poarta Raiului,Cel de sus îi cere unui rãposatproiectul pentru ceea ce vrea sãîntreprindã acolo), derapajele dinînvãþãmînt, afacerile din fotbal: sîntcîteva dintre temele unui satiriconcare configureazã realitãþile dinRomânia ca imagine a lumii pe dos.Piesa emblematicã în acest sensrãmîne Evadarea. Doi puºcãriaºireuºesc sã evadeze dintr-oînchisoare de maximã siguranþã.Panicaþi, ministrul cu funcþionarii deresort propun diverse soluþii pentrureformarea sistemului de pazã. Încele din urmã, ajung la ideeaschimbãrii rolului între deþinuþi ºipaznici, din considerentul cãgardienii nu vor evada ºi vor muncimai bine, fiind plãtiþi, iar deþinuþiioricum vor fi prinºi de poliþiºti,urmînd ca pentru fiecare „orãevadatã” sã primeascã un an înplus de închisoare. Sugestia e cã,dincolo de hazul lor, asemeneaenormitãþi reflectã chiar fenomenulamatoristic al reformelor ºi stareade anomie din democraþiaautohtonã. Tocmai de aceea,radicalismul critic al lui ViorelCacoveanu, deºi ambalatumoristic, este mai degrabãneliniºtitor.

Sub semnul lui CaragialePetru Poantã

Under the Sign of Caragiale

ª

55

Nu puþini dintre studioºii, adevã-raþii pasionaþi de dramaticele turnuriideatice specifice scriituriiplatoniciene ar fi surprinºi sã aflecã tocmai „artistul” filozof alAcademiei, tãtuca literaturiiconceptuale în Occident ar fi avutmari reþineri în legãturã cucapacitatea unei opere scrise de asurprinde ºi propaga esenþaactului filozofic; ba mai mult o serieimpresionantã de indicii ºi aluziiatent inserate în dialogurile saletrimit inechivoc înspre ideeadiscreditãrii „scrierii desprefilozofie” în bloc. În acest sens, laPlaton, o „limitare conºtientã acomunicãrii filozofice prin scris” artrebui sã devinã un imperativfuncþional pentru cei ce seîncumetã în zonele atât de eterat-diamantine ale cunoaºteriidialectice.Aceastã ipotezã, celpuþin scandaloasã, în optica vasteiexegeze moderne a platonismului,este atent fundamentatã, finargumentatã pe text, dezvoltatã îndetaliile cele mai tehnice aleexpresiilor ºi sintagmelor platonicede cãtre binecunoscutul specialistal ºcolii de la Tübingen – ThomasAlexander Szlezák.

Continuator al unor cercetãtoride primã mânã în filologia ºi istoriafilozofiei antice, cercetãtori caWolfgang Schadelwaldt (Monologund Selbstgespräch), HansJoachim Krämer (Areté bei Platonund Aristoteles) sau Konrad Gaiser(Platons ungeschriebene Lehre),Szlezák aduce o contribuþie extremde relevantã la edificareainterpretãrii ezoterice din arealul„Platonbild”-ului actual. Odatã cuPlaton und die Schriftlichkeit derPhilosophie dar ºi în mai accesibilasa Platon lesen, sau mai apoi înseria de studii punctuale pe temeplatoniciene - studii care au fostadunate ºi traduse în româneºtesub forma volumului dublu NoulPlaton.Cercetãri despre doctrinaezotericã (trad. Ioana Lemenyi,Alina Noveanu, Lóránd Rigán, DanSãvinescu, Delia Sãvinescu),

interpretul german desfãºoarãproblematica ezoterimului luiPlaton într-o cheie hermeneuticãextrem de pertinentã. E vorba de„a-l înþelege pe Platon prinintermediul lui Platon” principiucare dacã la început poate pãreanaiv - propune din contrã o extremde elaboratã reconstrucþie imanenttextualã prin care se realizeazã oimersiune fidelã ºi autenticã în

opera maestrului dialectician.Aºa cum bine ne este indicat în

capitole precum Platon ºi teoriamodernã a dialogului platonician;Despre aversiunea obiºnuitã faþãde Agrapha Dogmata sau Formãdialogalã ºi tradiþie ezotericã:despre interpretarea dialoguluiplatonician Phaidros – grafocen-trismul modern manifestã o alergiecvasi-imunologicã în faþa uneiipoteze atât de înstrãinatã deparadigma culturalã prezentã:Adevãrul autentic al filozofiei,cunoaºterea filozoficã în ultimãinstanþã, nu poate germina pedeplin în matca textualã.Precaritatea constitutivã a scriituriiva trebui prin urmare sã fiecompensatã, în viziunea platoni-cianã, cu o exhausutivã practicãspiritualã de discernere ºi înaintare

spre principiile metafizice aleRealitãþii. Ori acest modus viu aldialecticii, sugereazã Platonul luiSzlezák, nu poate fi surprins înplinãtatea sa de cãtre discurs.Tocmai de aceea ºi în acord perfectcu o astfel de poziþie operaplatonicianã cunoaºte la rându-isub descifrarea exegetului de laTübingen o reformulare funda-mentalã. Lectura cãrþilor luiSzlezák acþioneazã ca un veritabildizolvant al presupoziþiilor cu caremodernitatea s-a obiºnuit sã-lcosmetizeze pe Platon: Nu –dialogurile sale nu sunt autarhicedin punct de vedere al conþinutului,ele nu redau întreaga sa filozofieºi nici nu pot fi „traduse” caprotocoale ale evoluþiei salespirituale adicã nu redau ultimulstadiu al cãutãrilor ºi cercetãrilorsale. Poziþia lui Slezák ne devineºi mai clarã în monetul în care elpuncteazã astfel: „Consider ulti-mele fragmente ale dialoguluiPhaidros, aºa numita Schriftkritik(critica formei scrise) ca fiind un felde busolã sau linie directoare ainterpretãrii mele. În opinia mea,critica formei scrise reprezintã liniaautenticã cu care trebuie sãînceapã ºi pe care trebuie sã ourmeze oricine doreºte sã sepreocupe de studiul lui Platon. Dinnefericire, mulþi nu vãd acest lucruºi cred cã deþin „busole” proprii. Eunu am nevoie de un instrumentpropriu, dacã Platon ne-a înzestratdeja cu unul..”

Existã o percepþie fireascã ºireflexã a perspectivei moderne –percepþie care infuzeazã actul decunoaºtere ºi transmiterea aces-tuia într-un model preponderentliberal ºi democratic: Rezultateleprocesului gnoseologic vor fiformulate într-o asemena manierãîncât accesul comprehensiv la elesã devinã maximal. Discursul decunoaºtere va deveni un cod detransmitere inechivoc ºi printr-unproces de descifrare repetabil oricesubiect poate avea acces larezultatele cunoaºterii. Îndimensiune filozoficã o astfel decunoaºtere discursivã co-implicãun soi de absolutism al mediului încare se depoziteazã ºi dezvoltãcunoaºterea – un primatnechestionabil al discursului scris,

Rumour in theVlad Moldovan

Rumoare în

(continuare în pag. 59)

56

Rãtãcind ritualic prin univer-sul (devenit literar în urmã cuani) al Munþilor Apusului, TeofilRãchiþeanu îºi continuã, mereuegal cu sine, „efulguraþiile” salelirice în cunoscutele cadenþepreponderent monocorde ºi învolumul Lebãda neagrã (EdituraScriptor, Cluj-Napoca, 2011).Extrase parcã din mitologiiancestrale autohtone, cu suflupronunþat elegiac, poemele suntscurte strãluminãri pe cerulînstrãinat al eului solitar, retras dinvacarmul insolent al lumii. Topicarãsucitã spre incantanþii arhaizanteînscrie într-un nucleu viabilproblematica eºalonatã pe treisecvenþe tematice a volumului:Când rãmâi de tot singur, Lebãdaneagrã, Efulguraþii.

Solitarul din Munþii Apusului,sacerdot simbolic al unui mitagrest, desprins din „somnul devoevod” de odinioarã, e ameninþatde viziuni sumbre ºi constatãneputincios impasul pãtrunderii înluminozitatea visului. Personajulliric astfel construit are grandoareacelui ce aude „cum bãtrâneºtevremea” în „multtârziul” sinelui.Zãdãrnicia invocaþiilor, a cãutãriloresenþiale rãscoleºte zgura subþireaºezatã peste rãnile solitarului.Poezia de atmosferã bacovianãsfârºeºte cu aceeaºi obsesie: „Înmine ca într-un cuib/ Pe careDumnezeu/ Tocmai îl pãrãseºte/Singurãtatea/ Se ghemuie/ Ca ovietate/ Rãnitã…” (IarãºiNoiembrie!). Rigiditatea repetiþiilorºi estomparea contrariilor încantabil flux meditativ subliniazãtensiunea stãrilor trãite înproximitatea morbidului, tensiunesituatã pe talerul opus, rãmas liber,al elanurilor cândva revigorante depe balanþa afectelor: „Susul ºi josultotuna-s. Mi-i pasul/ Ostenit-ostenitºi greu ca de piatrã./ ‘i flãmând îsde Tine ºi te strigu-Te, Doamne,/ ‘i,drept rãspuns, Sfinxul Pustiei mãlatrã.” (De-o viaþã tot merg prinPustie, tot merg...). În tainiclegãmânt cu viziuni poeticetangente suflului ecleziastic (IoanAlexandru, Gheorghe Pituþ), Teofil

Rãchiþeanu reitereazã imagineaunui „chaos” eminescian în carePãmântul „pluteºte solitar” ca „unmormânt întunecat ºi rece”, ca „unosuar”. El foloseºte o topicã acontorsionatelor idei exfoliateretoric din înveliºul labirintic algândirii, izbucnind în împerecheriforþate de cuvinte. Fondul folcloricfurnizeazã nu de puþine oriinventarul lexical potenþat în ludic,prozodia canoanelor rezoneazãcomplementar cu tendinþaarhaizãrii limbajului. Dar TeofilRãchiþeanu ºtie sã sarã din canoncu supleþe netrucatã. Stã mãrturiesalba de pasteluri lipsite de verb,adevãrate bijuterii miniaturalelucrate de orfevru, cum ar fi Glasulviolet al brânduºelor.

„Lebãda neagrã” e tãcutaumbrã ce „lumineazã” oximoronicdrumul spinos al cunoaºterii opritfatidic „în nuºtiundele” minþii laîntrebarea „Nu cumva, Doamne, Tueºti însãºi Tãcerea?”

Adrian Þion

Psalmodierile solitudiniiThe Chants of Solitude

Dupã volumele de poezieapãrute din 2007 pânã în prezent(Cântecul greierilor de sub caleaferatã, Poeme, Strãzi interioare),autorul cronicilor de carte alerevistei „ªapte seri” publicã primulsãu roman, Superhero. Cu uncinism sugerat chiar de titlul cãrþii,Ciprian Mãceºaru ajunge sãrealizeze portretul unui erou ratat,trecut prin filtrul unor false principiiºi idealuri: faima, imaginea,imoralitatea. Fãrã a emite judecãþide valoare, scriitorul îºi plaseazãpersonajul în centrul unorfenomene care îl construiesc înaceeaºi mãsurã în care îl ºierodeazã. Eroul îºi pierde treptatidentitatea tocmai sub greutateavalorilor în care crede, devenind,astfel, un „supererou” alienat.

Paul Vasilescu, un redactorfrustrat de munca lui la editurã,urmãreºte sã devinã un marescriitor. Pentru aceasta, faceconstante exerciþii de scrib:copiazã fragmente din mariiscriitori, le adapteazã proprieirealitãþi, dupã care i le citeºte Alinei,soþia istericã ºi ultrareligioasã,

„Un adevãrat superhero“A True blue Superhero

mãrturisind cã îi aparþin. Apreciereacelorlalþi reprezintã, de fapt, nevoiafundamentalã a acestui scriitoraº,pe care îl macinã în mod constantteama eºecului. Confirmareatemerilor apare odatã cupublicarea primului sãu roman, fãrãecou în rândul publicului ori alcriticilor. De altfel, trama principalãa textului e conferitã de moarteasubitã a unui debutant bãtrân, de-al cãrui roman se ocupa Paul,acesta fiind ºi singurul care ºtia deexistenþa lui; protagonistul îltipãreºte sub numele propriu. Prinurmare, el ºi familia lui încep onouã viaþã, bazatã pe succesulrãsunãtor pe care Paul Vasilescuîl înregistreazã cu volumul Varã înCrimeea. Totuºi, în paralel cu viaþasocialã ºi de familie care pãrea sãreintre în normalitate, viaþainterioarã a protagonistului sedezarticuleazã treptat: „Mã maivizita din când în când fantoma luiMihalache, dar îmi construisem unmecanism special de apãrare. Decâte ori apãrea pe parbrizulconºtiinþei mele «pata» vinovãþiei,porneam ºtergãtoarele gloriei ºipata dispãrea imediat”.

Sensibil la orice fel de limitãimpusã din exterior, protagonistulîºi permite luxul de a flirta cu diferitefemei întâlnite pe autobuz, darrefuzã invitaþiile prostituatelor; îºipermite sã-i trimitã tatãlui sãualcoolic ºi agramat Scrisoarea luiKafka, adaptatã, dar nu poatemenþine polemica tatã-fiu pe caretot el a declanºat-o, iar peRamona, prietena soþiei, înmomentul în care o vedemângâindu-i nevasta, o acceptãsec ºi indiferent. Singurul gest dusla îndeplinire, non-ezitant, rãmânefurtul romanului. Emblematicã înacest sens este noaptea în carePaul, ieºind la plimbare, e acostatde o prostituatã, cãreia îi acceptãserviciile, însã ajunge sã fie atacatde partenerul ei de tâlhãrie: eroulreuºeºte sã scape, nu înainte dea-l goli de bani pe hoþ. Plin de sine,îºi declarã autosuficienþa: „Eram aldracului de mândru de mine.Levitam. Totul s-ar fi putut terminafoarte prost, dar pânã la urmã oscosesem la capãt ca un adevãratsuperhero”. De fapt, gestulînfruntãrii hoþului, pe care ajungesã îl pãgubeascã, reprezintã o

57

Maria Cristina Goje

transcriere în plan concret a furtuluiintelectual, dovedindu-i, încã odatã, atât statutul sãu de pungaº,cât ºi mitomania (furtul înfãptuit îlînþelege ca formã de super-eroism).

În esenþã, romanul lui CiprianMãceºaru e proaspãt, cinic ºilapidar. Lectorul poate fi luat prinsurprindere de umorul subînþeles,stilul jovial, dar ºi de noteledramatice ori de finalul întunecat.În ultimã instanþã, Superherorealizeazã o analizã detaºatã ºiincisivã a „destinului” de (scriitor)ratat.

Îmbrãþiºarea lui OrfeuOrpheus’ Embrace

Petrecere la Montrouge (CarteaRomâneascã, Bucureºti, 2012) nueste noul volum de versuri al NoreiIuga, ci se prezintã ca un poem desine stãtãtor, având-o în prim planpe Marguerite Duras, care îºiangajeazã ca secretar un tânãrgondolier întâlnit la Veneþia, pentrua nota ceea ce ea spune în somn.Structura textului urmãreºte douãpaliere : pe de o parte, ceea cerosteºte femeia adormitã, pe dealtã parte, observaþiile sale faþã detext, în momentele în care se aflãîn stare de veghe.

Bolboroseala datoratã „somni-locviei” se manifestã ca veritabil actde creaþie, delirul discursivrevelând jocuri de imagini inedite(„în uniformã de camuflaj/uncrocodil vertical/claxoneazã pianu’în prãpastie” - pag. 36, „în pat vine/un nor din islanda mã leagã/la ochiîmi pune cãluºu’/oceanul picurã închiuvetã/nu se usucã”- pag. 56) sauconturând tablouri în ton lugubruºi explozii ale visceralului; versurileemanã miasmã de moarte,conferind tensiune textualã ºimenþinând ridicat pulsul lecturii :„un pod jilav e/ botul câinelui la noiîn pat/ottino tranºeazã carneaplouã/ cu nasturi cade un cap depe gulerul tãu/ ºi nu s-a isprãvitfoºneºte” – pag. 18, „miroasegrãsimea galbenã/ pe burta jupuitãiar/minte dimineaþa zilele/scadviermele n-are vârstã/ ºi ce dacã”-pag. 20, „i-am vãzut creierul fãcut

þãndãri,/ înþelegi idiotule, firimi-turi de creier, pesmet de creier,n-ai vãzut/ niciodatã un creier datpe rãzãtoare [...] zdreleºte-þiunghiile, zdreleºte-þi carnea /pânã la sînge, pune sare sã vezicum se umflã... ”.

Sub aparenþa ilogicului, plãs-muirile minþii Margueritei Duras întimpul somnului aduc la suprafaþãtrei planuri fragmentate ºiintersectate, trei descrieri începute,lãsate deoparte ºi reluate: cea aunei crime, a unei prãbuºiri deavion ºi a unei inundaþii. Senzaþiaprovocatã de lecturã este aceea aunor amintiri refulate ºi eliberate devis, cititorul fiind antrenat fãrã sã ise cearã voie în jocul paralelelorsomn-veghe.

Dincolo de accentelesuprarealiste ale poeticii imaginiicare acapareazã, Petrecere laMontrouge provoacã intelectualprin topirea distanþei ontologicedintre poet ºi cititor ºi îngemãnarearealitãþilor specifice fiecãruia; nuexistã punctuaþie ºi o sintaxã binedeterminatã, ceea ce oferãlectorului ocazia de a participaindirect la actul de creaþie, alegândcum sã citeascã ºi cum sã-ºicontureze propria viziune.

Poetul postsuprarealist nucreeazã poezie, el este poezie.Aceasta este mãrturisirea NoreiIuga, sugeratã de recurenþaversurilor „ai primit harta/ întrescylla ºi caribda înfige boldu’/ înpunctul roºu/ pînã acolo se’ntindesufletul meu”, singura diferenþã fiindînlocuirea cuvântului „sufletul” cu„urletul”, metaforã evidentã acreaþiei artistice.

Anamaria Ciobotariu

“Fotografie de grup cu scriitoareuitate” a Biancãi Burþa-Cernat arela origine o lucrare de doctorat binedocumentatã ºi bine argumentatã.Însãºi autoarea recunoaºte cã„pentru a avea o imagine adecvatãasupra producþiei prozaice îndiscuþie, am citit sau am rãsfoit (de-a lungul a zece ani) cel puþin câteo carte a fiecãreia dintre autoarelenumite”. Justificãrile biografice deacest fel sau vocabularul preþios

de la începutul cãrþii sunt depãºitedestul de repede, scriituradevenind, pagina cu paginã, maisolidã, mai curajoasã ºi mairelaxatã. Cu o structurã normatã,conþinut foarte bogat, care, dat fiindsubiectul, nu m-aº fi supãrat sã fieºi mai bogat, dar care devanseazãuºor academismul, poate fi atât ocarte din raftul de specialitate maipuþin frecventat, cât ºi uneveniment din rubrica mare denoutãþi editoriale. Nu putem negacã e o noutate o carte care vorbeºteexclusiv ºi atent despre pioniereleliteraturii noastre. E un debut celpuþin promiþãtor în lumea criticiiromâne’ti, chiar dacã mi se pareexageratã comparaþia chiar ºiironicã cu Al doilea sex. Nu e ocarte despre feminism, ci desprescriitoarele din literaturã românãinterbelicã, mai precis „despremomentul când literatura femeilorînceteazã sã mai fie un fenomenizolat, când femeia scriitoare numai e perceputã cã o fiinþã bizarãsau cel mult toleratã,recunoscându-se firescul prezenþeisale în Cetatea Literelor”.

E adevãrat cã perioada în carescriitoarele noastre se faccunoscute corespunde cuinfiltrarea ideologiei feministe ºi înþara noastrã, înfiinþându-setotodatã revista femeilor, societateafemeilor ºi mai ales cronicafemininã din revistele vremii, darmulþi sceptici, nu doar bãrbaþi,privesc cu neîncredere maliþioasãsau amuzament bonom acestfenomen. Bianca Burþa- Cernatanalizeazã intrarea Scriitoarei înliteraturã sub o mulþime de aspecte,al contextului literar ºi politic, alBucureºtiului interbelic cumondenitãþile lui, al criticii ºipatronajelor, dar mai ales subaspectul scriiturii. Se observãlimpede în acest studiu simþulmãsurii, dar ºi îndrãznealacaracteristicã unui raþionamentîndelung mestecat. Se observãmai ales o siguranþã a propriilorjudecaþi care nu se sprijinã pebravurã, ci pe argumente. Pusealãturi, interpretarea autoarei ºireceptãrile din criticã vremii neoferã o imagine destul de amplã ºiintegrã, încurajând cititorii sã-ºiconstruiascã propriile pãreri.

Autoarea se opreºte mai ales

Feminismul la persoana IA Subjective View on Feminism

58

în jurul cenaclului Sburãtorul,Lovinescu fiind probabil cel maiîndârjit susþinãtor al fenomenului,iar Tudor Vianu poate cel maicumpãtat. De remarcat cã nimeninu ignorã intruziunea femininã petãrâmul patriarhal. Scriitoare caTicu Archip, Henriette YvonneStahl, Sanda Movilã, LuciaDemetrius, Aniºoara Odeanu,Cella Serghi, Ioana Postelnicu,Sorana Gurian, toate s-au plimbatprin casa lui Lovinescu ºi prin casaliterelor, lãsând cãrþi mai mult saumai puþin apreciate. Acestea suntplasate tipologic ºi valoric, cudistincþiile cuvenite în proximitateaunor autori cã Holban, ªuluþiu,Blecher, Fântâneru. Reanalizarealaborioasã a scrierilor acestorprozatoare are scopul de a puneîn luminã anumite trãsãturivaloroase ce au fost trecute cuvederea, explicând în acelaºi timpîn unele cazuri ºi eºecul de apãtrunde în canonul critic. Totuºi,autoarea îºi puncteazã rãspicatintenþia de a nu supraevaluaaceste opere pe motivul distincþieide gen, ci pur ºi simplu de a lereevalua. ªi bineînþeles, reuºeºteacest lucru cu succes, spiritulproaspãt de analizã înviorândintenþii ºi materiale uitate.

Ce am observat în urma acesteianalize e cã “ratarea” multorscriitoare s-a datorat conºtiinþeiroase de propria slãbiciune.Nereuºind sã se sustragãprejudecãþilor epocii, au scris opere“autenticiste” ºi subiective, în toncu generaþia interbelicã, dar le-ausufocat narcisist de propriilenemulþumiri. Uneori dramepasionale, alteori iubiri imposibilesau vieþi ratate din cauza condiþieifeminine, operele lor nu depãºescfrustrarea, exprimatã ba prinautoironie, ba prin lamentaþii, baprin vulgaritate gratuitã. Atitudineamerge pânã la o (auto)cenzurã,blocaj provocat de senzaþia impusãde inaptitudine intelectualã,demonstrând propriul misoginismîn raport cu scrisul ºi propriavaloare. Dar asta nu înseamnã cãle este negatã valoarea integral,chiar dacã unele poate ºi estetic ºitematic se încadreazã doarliteraturii de pension. Totuºi, rãmânscrieri importante tocmai pentru cãmãrturisesc o etapã importantã din

istoria noastrã literarã, acela alintegrãrii scriitoarei, câteva fiindcomparabile cu opere consacrate,însã neglijate din cauza subes-timãrii generale. Excepþia eHortensia Papadat- Bengescu,care ºi în aceastã carte, deºi nu eo scriitoare uitatã, se bucurã demulte pagini de analizã. Ea a fosttermen de comparaþie, provocare,motiv de invidie sau de fascinaþiepentru multe din scriitoarele vremii,fiind scriitoarea cea mai“modernistã”, unanim acceptatã ºiapreciatã.

Bianca Burþa-Cernat ne oferã oprivire subiectivã despre o literaturaminorã, dar cu implicaþii majore,domeniu neglijat ºi dupã 1990, deºine-am fi aºteptat sã se refacã maidevreme legãturile cu primageneraþie remarcabilã de autoaredin literaturã românã. Poate cã uniiconsiderã inutilã abordarea criticãa unor scriitoare care nu suntmenþionate decât fugitiv de mariicritici ºi aproape inexistente încanonul didactic, însã cartea defaþã þine sã-i contrazicã. Într-adevãr,istoria literarã exclude scrierile cuvaloare nesemnificativã, însãpentru a-i explica traseul ºimanifestãrile, nu trebuie sã-isocotim doar capodoperele.

Virgil Leon a publicat laApostrof, în 2011, o cãrþulie depoezie intitulatã 3, plasatã înordinea fireascã a anterioarelorvolume Unu (1996) ºi 2 (1999).

Poemele, doar ºapte la numãr,intrã cam toate în aceeaºitematicã a unei lumi pe alocurifuncþionãreºti, pe alocuri încercatede cutremure emoþionale devas-tatoare, cabotine. O lume cotidianãºi absurdã, în acelaºi timp. Una încare te-ai vedea trãind, dar numaica pedeapsã ori rãzbunare. VirgilLeon schiþeazã în versurile sale ununivers dramatic ºi de sfârºit delume, o dimensiune exacerbatã aexistenþelor noastre, cu care e

foarte dificil sã empatizezi. O lumeîn care prezenþa femininã, sauoricare alta, în aceea’i mãsurã, edoar un pretext pentru violenþã,pentru strofe grafice ºi viscerale(„Ai fost violatã în lift, cu / cârpa îngurã, n-ai zis nici pâs”.

Citindu-l pe Virgil Leon, nu aicum sã nu remarci lipsa deconsistenþã a poemelor sale, atâtde palide, încât se confundã întreele, ca ºi cum toate sunt continuãriale celor dinainte, ale celor dinurmã. Dacã iei versurile ºi le ames-teci, e stridentã observaþia cã s-arputea potrivi la fel de bine ca celecare erau acolo în original. Mai multdecât atât, în 3, poetul abuzeazãde imagini ºi simboluri repetitive,încearcã sã impresioneze prinfolosirea unor cuvinte pretenþioaseºi pompoase ºi sfârºeºte prin a nuse face niciodatã înþeles. O altãconstantã a poemelor de faþã esubtila referinþã la divinitate, pecare Virgil Leon o pomeneºte, cândinterogativ, când frivol, ca de la oentitate superioarã la alta, mereuîn legãturã cu lumea exterioarã,ceea ce nu face decât sãsporeascã efectele de confuzie ºirespingere generale.

Din nefericire, ceea ce seîntâmplã în acest volum pare aavea mai curând legãturã cu ozonã a defulãrilor, decât cu una aliteraturii. Poeziile lui Virgil Leonsunt o colecþie de expresii bizare,respingãtoare, figuri de stil lipsitede sens sau calitate literarã ºisecvenþe de violenþã gratuitã.Violenþã de dragul violenþei. Dar,cu toate acestea, nu astaderanjeazã cel mai mult, cât faptulcã întreg volumul lasã impresia cãnici autorul nu ºtie foarte bine deunde porneºte ºi care e mesajulsãu. Astfel, fãrã þine de unermetism atent ºi riguros construit,în contact cu poemele lui VirgilLeon, orice încercare de empatiedin partea cititorului nu se sfârºeºtedecât cu un eºec neintenþionat ºilamentabil.

Rãzvan Câmpean

ªapte intruziuni înnecunoscutSeven Intrusions into theUnknown

ª

Nicoleta Poenar

59

al scriiturii. Toþi vectorii travaliuluiideatic indicã înspre discurs ºiprinurmare pe câmpiile sale se vasãvârºi intersectarea sãbiilorfilozofice. Sã gândeºti altfel ar fiabsurd, riºti sã frizeti ridicolul înmomentul în care te-ai pune sãconteºti preemineþa discursului casubstanþã primã a culturii/cunoaºterii. Dar ce ne facem cânddescoperim, odatã cu traiectulinterpretativ szlezakian cã Platonînsuºi aparþine unei paradigmediferite: paradigmã în care scriereaare în cel mai bun caz un rolsecundar de fixare (întodeaunaprecarã ºi mutã), ea fiind mai multun apendice la „cuvântarea care,însoþitã de ºtiinþã, este înscrisã însufletul omului ce prinde învãþãtura;cea care e în stare sã se aperesingurã ºi care ºtie în faþa cui

S-a stins din viaþã FodorSándor, figurã remarcabilã ascrisului clujean. Nãscut în 7decembrie 1927, la ªumuleu/Harghita, a absolvit Facultateade Filologie din Cluj (1950).Debutul absolut s-a petrecut cuprozã în revista Utunk. Pentru o-pera sa, a fost rãsplãtit cu PremiulUniunii Scriitorilor ºi cu PremiulAcademiei Române. A fostmembru al PEN Clubului ºi alUniunii Scriitorilor din România(Filiala Cluj).

A scris prozã, versuri, literaturãpentru copii – celebrul personajCsipike, piticul uriaº, a delectatmulte generaþii de copii. Amintimcâteva titluri: Fújja a szél, fújja

Fodor Sándor – in memoriam(Sufla vântul sufla), nuvele, 1957;Önarckép (Autoportret), roman,1964; Krónika (Cronici), roman,1966; Szellemidézés (Invocareaspiritelor), versuri, 1969; Nehézvíz(Apa grea), 1971; Megorizlek (Te voipãstra), roman, 1973; A felnottekidegesek (Maturii sunt nervoºi), ro-man, 1974; Csipike, az óriás törpe(Csipike, acest pitic uriaº), 1974;Egy nap – egy élet (O zi, o viaþã),memorii, 1976; Mosóteknoben avilág körül (Ocolul lumii într-ocopaie), 1976; Tiz üveg borvíz (Zecesticle de apã mineralã), roman,1979; Képeslapok az Óperenciáninnen és túlról (Ilustrate din lumeaîntreagã), note de cãlãtorie, 1982;Az igéret földje (Pãmântul

fãgãduinþei) roman, 1984; Ki eza…? (Cine este…?), 1989; Az elsohó (Prima zapadã) nuvele, 1991;Bimbi tábornok (Generalul Bimbi),roman, 1998; A tizenegyedik üveg(A unsprezecea sticlã), memorii,2000; Sündisznóállás (Modelulariciului), roman autobiografic, 2002etc. Cãrþile sale au fost traduse înromânã, germanã, rusã, bulgarã.

Scriitorii clujeni, întristaþi detrecerea în nefiinþã a unui talentatmembru al breslei, bun coleg ºiprieten, sunt alãturi de familiaîndureratã.

Odihneascã-se în pace!

Filiala Cluj a UniuniiScriitorilor din România

trebuie sã vorbeascã ºi a cui sãtacã” (Phaidros, 276a)

Este ceea ce ne propune liniade interpretare tubinghenianã ºiceea ce vã invit sã descoperiþi voiînºivã lecturând cele douã volumeale autorului mai sus amintit,apãrute la editura Grinta – NoulPlaton. Cercetãri despre doctrinaezotericã. Astfel veþi putea înþele-ge progresiv faptul cã „filozofiaeste un demers ce se împlineºteîn mod esenþial în oralitate, înacþiunea însãºi. Critica scriiturii odemonstreazã cu o mare insis-tenþã. În finalul ei se aflã numele . Cine este acestöéëüóïöïò platonician nu maieste de mult o enigmã pentrucititorul care a ajuns pânã în acestpunct. El este cel care gãseºteeudaimonia prin introducerea artedialecticii în relaþia oralã cu un

partener potrivit, în al cãrui sufletel rãsãdeºte, cu o cunoaºteresigurã, discursuri vii ºi capabile dea se susþine ele însele .”

(urmare din pag. 55)

60

Iatã cã la nici un an de la solarulitinerar italian, pelerinaj ºi cãlãtorie ini-þiaticã în aceeaºi vreme, împãrtãºitã ºinouã cu atâta dãrnicie în expoziþia verni-satã la galeria Alianþa Artelor (2010),Liviu Vlad recidiveazã întorcându-seîn matca natalã, Clujul istoric, unde, cudragoste ºi înþelegere, redescoperã ºirecomandã prin desenele sale minunateobiective patrimoniale pe lângã care –sancta simplicitas – cei mai mulþi dintrenoi trec zilnic nepãsãtori. Selecþia, alege-rea tematicã ºi stilisticã, dincolo deeºafodajul ferm compoziþional sau deeleganþa desenului formelor, dezvãluieerudiþia autorului familiarizat nu doar cuparcurgerea unui ”cicerone”, autosufici-entã lecturã promovatã de agenþiile tu-ristice actuale, ci mai ales cu neadormitacuriozitate a unui connaisseur, avizat ºirafinat, care nu refuzã lucrãrile de specia-litate din domeniul artelor plastice.Dar tocmai alegerea acestei asocieri agoticului ºi a barocului în tematica pro-pusã, la prima vedere antiteticã, mãr-turiseºte aceastã absconsã comuniunede conþinut, de structurã ºi de forme acelor douã stiluri, în egalã mãsurã con-damnate de adepþii clasicismului. Dealtfel, conivenþa între baroc ºi gotic arede acum o adevãratã istorie. GuarinoGuarini (1624-1683), arhitect, literat,matematician ºi f i losof (Placitaphilosophica, 1665) este acela care întratatul sãu L’Architettura civile va faceprimele referinþe explicite ºi pozitive laarhitectura goticã. Pâna atunci texteleteoretice „clasice” ale lui Raffaello,Palladio, Serlio, Vasari, insistau peopoziþia radicalã între buna, excelentaarhitecturã anticã îmbogaþitã de ver-siunea sa reînnãscutã din Renaºtere ºiurâta, reaua manierã „germanã” goticã.Doar Borromini (1599-1667) a utilizat înpractica constructivã ºi structura spaþialãa unora dintre creaþiile sale, uneori chiarîn codul acestora sau în unele detalii dinSan Giovanni in Laterano, modalitãþiproprii experienþei goticului. Studiinddesenele sale, Leo Steinberg a reuºitsã identifice o metodã de reprezentareprin „planuri telescopice”, caracteristicãdesenelor gotice.

Cu Guarini, conivenþa va fi revendi-catã. Potrivit lui, a fost tocmai temeritateaexperienþei goticului care a stimulat cura-jul constructiv al arhitecþilor cupolei de laSanta Maria del Fiore din Florenþa sauSan Pietro din Roma. Suporþii, elementelearhitecturale de susþinere ale Renaºteriia ordinelor antice au preluat câte ceva din

maniera goticã. Aceastã atitudine estetotal diferitã de aceea a arhitecþilor „clasici”care au avut unori obligaþia de a isprãviedificii gotice neterminate. Dacã aceºtiaau propus proiecte „gotice”, precum încazul Domului din Milano sau la SanPetronio din Bologna, este pentru simplulfapt cã au respectat, în silã am puteaspune, propriile lor principii sacrosante aacelei „concinnitas” (armonie, simetrie),a coerenþei construcþiei care-i obliga sãcompleteze goticul prin gotic. Toatã intru-ziunea arhitecturii „a l’antiqua” într-o clã-dire medievalã ar fi fost consideratã ca ogravã eroare de principiu, precum unatentat la gustul clasic, chiar ºi atunci cândrespectul faþã de el avea drept consecinþeranforsarea, recunoaºterea, unei structurigotice.

Guarini însã nu va propune nimic dinceea ce însemna imitarea limbajuluigotic dar respectul sãu pentru acesta vaavea drept efect, o contaminare radicalãa limbajului clasic. Cu atât mai multsistemul cupolelor cu nervuri libere alearhitecturii islamice din sudul Spaniei,va aduce în munca sa ranforsareaatenþiei spre articulaþiile nervurate aleogivelor în cruce.

Atunci când Guarini descrie arhi-tectura goticã, el foloseºte expresii pecare chiar cã le va utiliza, în bine sau înrãu, în arta barocã. Aceste construcþiicare „par cã se folosesc de miracolepentru a se menþine în picioare”, acesteturnuri care „chiar dacã nu sunt plãcutevederii, uimesc spiritul declanºând stu-poarea spectatorilor”. Arsenalul esteti-cii, care mai târziu îl va particulariza subdenunirea de baroc e folosit pentru adescrie arhitectura goticã! Continuatoriispirituali ai lui Guarini, un Santini (1677-1723) în Boemia ºi puþin mai târziuVittone (1702-1770) în Piemont, vor pre-lungi acest gust pentru plãcerea sur-prizelor, pe care noi îl recãpãtãm în aaprecia ºi în alt mod datul artistic,dupã o dominaþie secularã a criticiiclasicizante.

Liviu Vlad a perceput pe deplinaceastã comuniune structivã ºi deco-rativã între goticul ºi barocul clujean,asociindu-le într-o poveste, într-o cerce-tare graficã ce îmbinã eleganþa semnu-lui cu veridicitatea perspectivei, volu-metria consistentã, într-un cuvânt ma-niera vedutistã, îmbogãþitã cu o realã par-ticipare afectivã. Ochiul sãu cu valenþeteleobiec-tivale surprinde oraºul cumonumentele sale gotice ºi baroce, maicu seamã vãzute de pe dealul Cetãþuia

dar, perspectival, ºi de la capãtul unorstrãduþe ce au ca fundal un asemeneaedificiu [Biserica rom.cat., Sf. Mihail,Biserica piaristã, Biserica minoritã(actuala Catedralã unitã), biserica ref.de pe str. M. Kogãlniceanu, Muzeul deArtã (Palatul Banffy), Cetatea austriacãdinspre „Poarta Apei” etc.]. Fireºtemonumentul princeps, biserica parohialãSf. Mihail (1350-1480) e redatã axo-nometric din diferite unghiuri cardinaleimpresionând prin eleganþa portalurilorcu deschidere geminatã, cu profil lobat,terminat în acoladã, generic denumit „înperdea” (Gardinenbogen) la apus dar ºicel sud-vestic armonios conceput cuintrãri geminate încadrate într-undreptunghi compus din baghete, cumotive crenelate în partea superioarã,încununat de o niºã în acoladã înaltã,particularitãþi ce-l leagã de modelul sãucentral-european, portalul de nord albisericii din Caºovia. De o evidentã ele-ganþã este figura, relieful Sf. Arh. Mihail(1442) din timpanul intrãrii principaleapusene într-o interpretare variatã apensulei sau a creionului mânuit cupricepere de Liviu Vlad, care reuºeºte sãschimbe ceva din rigiditatea personajuluice strãpunge cu suliþa monstrul atrofiatde la picioarele sale, însufleþind chipulîngerului de o expresivitate ceva mairedusã la relief amintit.

Aceeaºi metamorfozã o înregis-treazã contraforþii decoraþi cu fialezvelte, arcadele oarbe cu micifleroane, ferestrele flamboaiante,stâlpii masivi ai interiorului dar mai cuseamã minunata boltã cu desen stelatplastic redatã prin contraste puternicede umbre ºi lumini într-o fidelãinterpretare graficã consonantãdescrierii acestui sistem constructivgotic din opera abatelui Suger (1081-1151), „De Consecratione”. Periplulgrafic e completat ºi îmbogaþit demãrturiile arhitecturii domincane dinCluj (1454-1493), actualul complexfranciscan din P-þa Muzeului. Simbiozadintre goticul tardiv ºi baroc ar fi aici peplacul lui Guarino Guarini. Pânã la urmãreabilitarea ºi completarea mãnãstiriice a avut de suferit, în perioada reformeireligioase (1551), refacere barocã dinprima jumãtate a secolului al XVIII, nu aa schimbat atât de radical conþinutulformal-spiritual al întregului complexprecum a fãcut-o restaurarea de laînceputul secolului XX. Intuiþia lui LiviuVlad nu a dat greº aici, observaþiie salegrafice oprindu-se cu precãdere lafrumoasa salã a refectoriului cu stâlpulelegant din zona centralã o soluþietehnicã unicã în Transilvania.

Spectaculoase apar ºarjele graficeale fostei mãnãstiri a franciscanilor

Între Gotic si Baroc,Nicolae Sabãu

61

observanþi (1486-1516) din colþul sud-vestic al cetãþii claudiopolitane ºivecinãtatea numitei Platea Luporum.Sobrietatea faþadei e atenuatã doar deelansatele contraforturi treptate ºipinionul acuzat al faþadei apusene.Ritmarea faþadei e completatã ºi dedispoziþia ferestrelor alungite, de arcelebutante ale faþadei sudice sau deaccentul plastic al turnuleþului de la mij-locul faþadei nordice ce adãposteºtescara spiralatã. Haºuri puternice saupete luminoase concurã la sugerareamaterialului, piatra aparentã, într-oadevãratã esteticã a paramentuluiînnobi-lat doar de ancadramenteleportalurilor cu baghete încruciºate dinpiatrã ecarisatã. Nu lipseºte nici boltagoticã refãcutã în anul 1646 deprincipele Gheorghe Rakoczy I, în plinbaroc european, de o echipã de meº-terii din Kurlanda. Tot acest conglome-rat litic este însufleþit de imaginea Sf.Gheorghe ucigând balaurul, copie (1904)a statuii din bronz realizatã de fraþiiMartin ºi Gheorghe din Cluj (1373),aflatã în vecinatatea castelului ºi adomului Sf. Vit din Praga. Din Goticulzonei nu putea lipsi istorica colinã aMãnãºturului, care a îngãduit fraþilorbenedictini sã-ºi ridice sãlaºul mona-hal, locaþie de loc întâmplãtoare (sec.XI-XII, reclãditã dupã invazia tãtarã din1241 de regele Bela al IV-lea la 1263),protejatã natural ºi constructiv de unuldintre conducãtorii românilor locului,Gelu, care ºi-a avut aici o fortificaþie,punct întãrit chiar mai vechi decât „Ce-tatea Veche” (Ovár, Alstadt), a Clujului,aºa precum consemneazã Anonimus.Desigur ceea ce surprinde Liviu Vladaparþine de acum refacerilor acesteibiserici din epocile romanicã ºi goticãîn secolul al XIX-lea dar viziunea saplasticã apare emoþionantã cu o tri-mitere nostalgicã spre sit plin deistorie, cetate ºi loc de adeverire aflatesub protecþia Maicii Domnului a cãreistatuie încoroneazã portalul apuseanal lãcaºului.

Aproape la fel de bogatã apareoferta vedutelor barocului clujean.Maniera ºi tehnica de interpretare rã-mân aceleaºi cu cele exersate în reda-rea patrimoniului gotic, schimbarea,beneficã pot spune, survine la nivelcompoziþional, Liviu Vlad plasând peaceeaºi paginã monumente diferite dinlocuri diferite, un îndepãrtat ecou pira-nesian al acelor scherzzi imaginate decelebrul grafician veneþian care aimortalizat monumentele antice ºibaroce ale Romei. Astfel în compoziþiade referinþã desluºim, în prim plan,portalurile cu coronament barocîntrerupt ce lasã locul statuilor de hram,

precum cel al bisericii piariste cu reliefulSf. Treimi sprijinit de îngeri sau cel dela biserica franciscanã cu statuiaImmaculata Concepþie a maestruluibavarez Johannes Nachtigall. Planul aldoilea e marcat de silueta cenuºie aturnului bisericii franciscane, ridicatîntre 1743-1745, ºi faþada sobrã, baroc-clasicizantã cu douã turnuri a fosteibiserici iezuite (1718-1725). Arierpla-nul e ocupat de turnul clopotniþã a fosteibiserici minorite (azi catedrala unitã)construit dupã planurile unuia dintre ceimai abili ºi instruiþi constructori aibarocului transilvan, Johann EberhardtBlaumann, originar din Böblingen(Würtenberg), maestru care va introducesoluþii consonante cerinþelor barocecentral europene ºi în cazul monu-mentelor laice ºi religioase ridicate laSibiu, Bonþida, Jibou ºi Cluj. Modalitãþiasemãnãtoare de aranjament compo-ziþional asociazã faþadele acestorbiserici cu detalii decorative din exteriorsau interior (portaluri, teoria de balcoane,prin care se deschid spre navã tribuneleaflate deasupra capelelor laterale,elemente deosebit de dinamice,marcate de trasee bogate în curbe ºicontracurbe dar ºi de motive decorativeprecum volutele de diferite mãrimi ºiscoicele decorative, specifice barocului).Sunt acestea secvenþe de o deosebitãvivacitate, plasticizate ºi insufleþite despiritul redutabilului desenator LiviuVlad. Ochiul surprinde minunate aso-cieri în care diferitele stiluri demon-streazã compatibilitãþi contrazise deteoriile savante ale exegeþilor europeni:„Statua” din vechea piaþetã Carolina,monumentul împãraþilor Francisc I ºiCarolina alãturat faþadei apuseane abisericii franciscane ºi Capelei Loreto.Deseori viziunea sa severã refuzãgratuitele virtuozitãþi tehnice pentru ase concentra pe structura geometricãa imaginii evidenþiatã de divizareabruscã a luminilor ºi umbrelor ceconferã volum ºi profunzim clãdirilor,strãduþelor înghesuite ce conducochiul ºi spiritul spre primitoarelefaþade ale bisericilor ºi a câtorva clãdiriîntre care doar palatul Banffy iºidezvãluie somptuozitatea.

Aceeaºi ºtiinþã a compoziþiei„colajate” o gãsim în rememorareaplasticii figurative baroce clujene,monumentul Sf. Maria Protectoare,un ex-voto comandat de comisarulprovincial Anton Kornis, într-onefastã perioadã a epidemiei depestã, sculptorului bavarez AntonSchuchbauer, statuie înãlþatã (1744) înpiaþeta din faþa bisericii ºi mãnãstiriiiezuite de pe Str. Universitãþii, minunatmonument baroc asemãnãtor cu cele

ridicate în diferite oraºe ale Europeicentral-estice (St. Pölten, 1718,Esztergom, 1740, Heinburg an derDonau, 1750, Nitra, 1756, Timiºoaraetc), „exilat” în epoca comunistã înafara cetãþii. La fel de complexã ºivariatã este seria desenelor con-sacrate de Liviu Vlad porþii monu-mentale (1743-1745) din faþadabisericii catolice Sf. Petru, unul dintrepuþinele monumente neogotice – i sealãturã turnul bisericii Sf. Mihail – aleClujului. Cele douã „monumente aleciumei” îºi meritã pe deplin denu-mirea de baroce, aceasta mai cu sea-mã prin spiritualitatea emoþiilor pecare le declanºeazã. Raþionalismulexclusivist al operelor inspirate deizvoarele antice, ce pretindea ca artasã fie rezervatã privilegiaþilor culturiieste încãlcat de baroc care a gãsitcãile pentru a ajunge spre inimapãturilor mai largi, de jos, nu numaifiindcã se inspira din medii umile, ciºi pentru cã dãdea acestora ceva dinemoþia ardentã a patosului sãu.Aceastã spiritualitate dureroasã ºivibrantã proprie barocului central-european, se vroia ceva nou ceîncerca sã depãºeascã fatalitateanenorocirilor, sã ofere speranþã ºi prinaceasta bucurie. Arh. Mihail, acelprinceps militiae angelorum, cântãritoral sufletelor, Sf. Ioan Botezãtorul, Sf.Sebastian acel depulsor pestilitatis, Sf.Ioan Nepomuc, Sf. Rocchus, pro-tectorul pelerinilor ºi Sf. FranciscXaverius, sunt aici invocaþi dreptapãrãtori ºi izbãvitorii în faþa uneiadntre cele mai pãgubitoare epidemii,precum aceea a ciumei din primajumtate a secolului al XVIII-lea.

Participãm astfel ºi noi, graþiepriceperii, culturii ºi altruismului medi-cului Liviu Vlad, la aceastã reevocare atrecutului, a laturii sale înfrumuseþatã prinactul artistic. ªi cu siguranþã din practicasa el ºtie cel mai bine cã atracþia faþã degotic ºi baroc nu trebuie sã facã sã uitãmtot ceea ce aceastã perioadã a cunoscutca tragedie: sãrãcia popoarelor, jafurilearmatelor, durata aºa de scurtã a vieþiiomeneºti, epidemiile, rãscoalele, inun-daþiile, inegalitãþile sociale, nenorocirilece þineau mai mult de economia generalãºi de ideologia vremii, decât de un destinnefavorabil ºi inexorabil. Sã trecem pelângã aceste dureri ºi sã-i mulþumim luiLiviu Vlad pentru speranþa inoculatã ºi,apropiindu-ne de acest univers al unuipatrimoniu de odinioarã, sã ne bucurãmºi sã ne impresionãm împreunã „lavederea imaginilor, pentru cã privindu-le am învãþat” (Epistola lui Grigore celMare cãtre Episcopul Serenus alMarsiliei).

62

Avem Papã (Habemus Papam,Italia/Franþa, 2011; sc.: NanniMoretti, Francesco Piccolo,Federica Pontremoli; r. NanniMoretti) este o comedieiconoclastã, dar nu violentã saublasfemiatorie. Iconoclastã pentrucã atinge un subiect „tabu”, dificilde abordat altfel decât „corectpolitic”: papalitatea. Dar, dacã negândim doar la secvenþa paradeimodei pentru preoþi din Roma luiFellini, ºi ne vom da seama cã filmullui Moretti este de-a dreptul blând.E posibil ca asta sã vinã ºi dinfaptul cã regizorul-(co)scenarist,ateu declarat, abordeazã degajatproblema, fãrã frãmântãrile unuicredincios. Moretti glumeºte, laprima vedere, cu/despre unsul luiDumnezeu pe pãmânt: SfântulPãrinte! Am spus la prima vedere,pentru cã aºa stau de fapt lucrurile:nu Papa (ºi nici Vaticanul, instituþiaecleziasticã este doar cadrul carepotenþeazã, e drept, umorul) estecel „contestat”, ci un „fals” Papã.Fals, fiindcã uman!

Filmul începe sobru, dar nusumbru, cu funeraliile Papei. Foarterepede, o voce din off, care sedovedeºte a fi a unui crainic deteleviziune ceea ce anuleazãfacilitatea procedeului, ne introduceîn atmosfera premergãtoarealegerii unui nou Suveran Pontif.Asistãm la votul repetat alconclavului, la freamãtul mulþimiidin Piaþa Sf. Petru care aºteaptã(ne)rãbdãtoare dâra de fum alb careanunþã cã noul Papã a fost ales. Însfârºit, cardinalul Melville estefericitul „câºtigãtor”, chiar dacãiniþial nu era „în cãrþi”. Urmeazã doarsã iasã la balcon pentru abinecuvânta mulþimea decredincioºi. ªi acum se producecatastrofa: acesta este cuprins depanicã ºi pradã unui acces deisterie se refugiazã înapartamentele papale.

În disperare de cauzã, consilieriipapali apeleazã la serviciile celuimai bun psihoterapeut dinpeninsulã (interpretat de Moretti cusubtilã ironie). Lãsând la o parte

CIN

EFI

L(M

) cã este ateu ºi cã, deºi cel mai bun,terapeutul nu-ºi poate rezolvapropriile probleme de familie, nici„ambientul” papal nu-i permite sãse desfãºoare: este sfãtuit dintruînceput cã „pacientul” nu poate fiîntrebat despre copilãrie, relaþii cupãrinþi, vise etc., ºedinþa depsihoterapie are loc în prezenþacâtorva zeci de cardinali ºiconsilieri, Sfântul Pãrinte are „trac”º.a.m.d. În disperare de cauzãpsihoterapeutul o recomandã pefosta soþie, pornind de la ideea cã,dacã aceasta nu ºtie cine estepacientul, ºansele de reuºitã suntmai mari. „Deghizat” în haine civile,noul Papã descinde la uºa

cabinetului, dar dupã prima ºedinþãse face nevãzut, spre disperareaînsoþitorilor sãi. În cele câteva zilepe care le petrece incognito înRoma, Melville îºi rememoreazãsecvenþe din viaþã, are nostalgiaactorului care ar fi vrut sã fie (dar aratat examenul de profil), sereapropie, superficial, de lumeateatrului, vorbeºte cu oameninecunoscuþi, se bucurã de o formãde libertate de care n-a avut partedecenii la rând. În cele din urmãse întoarce la Vatican ºi, resemnat,îºi anunþã, în faþa credincioºilor...demisia! Melville este un om,povara absolutã a Divinitãþii îldepãºeºte. Nu credinþa îi lipseºte,

Ioan-Pavel Azap

ci îi prisoseºte partea de omenesc.O bucurie a filmului este

reîntâlnirea cu Michel Piccoli.Interpretarea sa discretã, nuanþatã– în gesturi, grimasã ºi priviri –,plinã de cãldurã, deloctendenþioasã, dã veridicitateacestui Papã „ratat”, ferindpersonajul de ridicol ºi fãcându-tesã empatizezi cu el.

Dupã cum aprecia Le Monde,„acest film, cu multe întorsãturineaºteptate, este unul dintre celemai bune filme ale lui Nanni Moretti,un spectacol de o inventivitateconstantã”. De aici însã rezultã ºio (nu întotdeauna) falsã monotoniea demersului regizoral, care

pregãteºte prea puþin discursulfinal, deºi nu se poate spune nicicã ar fi vorba despre ospectaculoasã loviturã de teatru.

Habemus Papam nu este ocomedie despre Biserica Catolicã,cu atât mai puþin un atac la adresaacesteia. Mediul este doar unpretext ingenios, mesajul filmuluitinzând spre un grad mai mare degeneralitate, dupã cum afirmãMoretti însuºi într-un interviu: „credcã temele filmului ºi angoasapersonajului principal se pot referiºi la alte realitãþi, la alte lumi, ºi sãatingã spectatorii mai depãrtaþi depersonajele pe care le-am pus înscenã”.

Michel Piccoli în Habemus Papam

ª

We have PopeAvem Papa

)) )))

63

R.C.: În 1965, aveai 14 ani …când Louis Armstrong a fost invitatla Bucureºti… ai prieteni saucunoºtinþe care au participat laconcert ºi ºtii cumva care a fostpulsul publicului privind muzica dejazz în preajma acelui concert ºidupã el?

V.M.: Certamente, am întânitmulþi jazz fani care participaserã laacel concert. Venirea lui Armstrongîn România fãcea parte dintr’unprogram mai amplu, prin careDepartamentul de Stat al USArãspundea, de fapt, ardenteipasiuni filojazzistice a melomanilordin þãrile situate la Est de rãufamata „cortinã de fier”. Istoriamuzicii consemneazã aceaexemplarã „diplomaþie jazzisticã”,ce a durat cam de la finele anilor1950 pânã pe la mijlocul anilor1970, drept un triumf al politiciiculturale americane. Din fericirepentru noi, în acel interval se înscrieºi (mult prea scurta) perioadã deliberalizare a regimului monopartiddin România, care a þinut de prin1964 pânã la 7 iulie 1971 (cândliderul de partid ºi de stat s’aamorezat, subit ºi iremediabil, deabominabilul model nord-coreean).Însã Armstrong era doar „vârful deaisberg” al unei pleiade – pe câtde incredibile, pe atât de ...subversive – de mari jazzmeniamericani ce au cântat în acei anila noi: Duke Ellington, TheloniousMonk, Charles Mingus, OrnetteColeman, Gerry Mulligan, DizzyGillespie, Lionel Hampton, ElvinJones, Earl Hines, Art Blackey,Gary Burton, Dewey Redman,George Adams, Sarah Vaughan,Dave Brubeck, Sonny Stitt, BillyHiggins, Charles Lloyd, KaiWinding º.a.m.d. Ca efectsecundar al binecuvântatei „invaziijazzistice”, s’a întâmplat ca star-uriîn devenire, precum Keith Jarrett,Jack DeJohnette sau CharlieHaden, sã ajungã pe tãrâmurilenoastre când cariera lor era abiala începuturi. (Johnny Rãducanu îºiamintea cã DeJohnette apãruse pescenã desculþ, spre stupefacþia

generalã...) Muzicienii în cauzã aurãmas impresionaþi dereceptivitatea ºi interesul masiv alspectatorilor din þãrile EuropeiCentrale ºi de Est. Cu siguranþã veimai întâlni destui „martori”, care potconfirma succesul de public alacelor inubliabile concerte. Nu epuþin lucru, chiar ºi pentrumuzicieni de asemenea calibru, sãfie aplaudaþi – spre exemplu – de3000 de spectatori veniþi din toatãþara la Sala Palatului din Bucureºti.Eu însumi am mai prins unasemenea concert în toamna 1976(dupã o întrerupere de câþiva ani,datoratã nefastei reorientãriideologice a PCR). Þin minte cã amvoiajat, împreunã cu o mulþime deamici clujeni ºi transilvãneni, pânãîn capitalã, spre a vedea recitaluldat în aceeaºi salã de cvintetulpianistului McCoy Tyner, care laacea orã deþinea supremaþiamondialã.

R.C.: Când ai descoperit cã tepasioneazã muzica jazz ºi cumfãceai rost de muzicã (albume) pevremea lui Ceauºescu?

V.M.: În volumul de eseuriJazzorelief (ed. Albatros, 1993),am încercat o auto(psih)analizã a,sã-i zicem aºa, epifaniei melejazzistice. Cred cã multe dintrerevelaþiile ºi intuiþiile descrise acolope larg ramân valabile ºi dupã douãdecenii de când le-am consemnat.În orice caz, premisa fu aceea cãdescoperirea la care te referi s’aîntâmplat (ºi aici mã autocitez) „nuca o revelaþie, nu ca un cutremur,nu ca un amor la prima vedere”, cimai curând ca o infiltrare lentã încuget ºi simþiri, având ca platformãpreliminarã „mirificii ani 1960”.Supoziþia mea este cã – dincolo deexperienþa mea subiectivã –respectivul deceniu a fost unuldintre puþinele fericite pentru o bunãparte a ome-nirii. Un timp când,spre uimirea celor care îl trãiau,speranþele chiar ajungeau sã sematerializeze: muzica devenea dela o zi la alta tot mai bunã,exprimarea artisticã – din ce în ce

mai liberã, fustele frumuseþilorfeminine – tot mai scurte etc. Chiarîþi venea sã i te adresezi clipei cuformula fausticã Verweile doch, dubist so schön! Providenþa a vrut caacei ani sã coincidã cu propria-miadolescenþã. Asta explicã, probabil,de ce mi-am intitulat cartea dedebut: Legea conservãriiadolescenþei.

Am lãsat de-o parte preludiileacelei experienþe de viaþã, însãmãcar unul ar merita consemnat:la finele anilor 1950 ascultamîmpreunã cu fratele meu Horaþiu,în fiecare vineri la opt seara,emisiunea Hitparade transmisã deRadio Viena (nu ºtiu prin ceminune, undele medii penetraudincolo de Cortina de Fier, pânã larudimentarul nostru radio portativ,fabricat intenþionat fãrã undescurte). O piesã ce ne fascina eraRuby Baby. Nu-mi dau seamadacã era varianta pe care amdescoperit-o recent pe internet,cântatã în epocã de Dion. Oricum,structura formalã a piesei, defacturã blues, rãmâne quasi-identicã imprintului din memoriamea auditivã. Dupã vreo douãdecenii, Donald Fagen –mastermind-ul formaþiei SteelyDan – avea sã înregistreze pealbumul The Nightfly din 1982 orevigorantã versiune proprie aacelei compoziþii semnate de JerryLeiber & Mike Stoller,

Revin însã la „era ºaizeciºiop-tistã”. Muzicalmente, acea scurtãepocã ferice a fost marcatã deintensa creativitate a formaþiilorrock anglo-saxone, sintetizatã încapodopera Sgt. Pepper’s LonelyHearts Club Band – albumulrealizat de The Beatles împreunãcu zeul aranjamentelor orchestrale,George Martin. Nu am aici spaþiupentru o enumerare exhaustivã, dare necesar sã reamintesc, mãcarfugitiv, impactul exercitat de formaþiiprecum Rolling Stones, The Who,Spencer Davis Group, Doors,Beach Boys, Kinks, PrettyThings,Yardbirds, Small Faces, Them,Led Zeppelin, Fleetwood Mac,Steppenwolf, Pink Floyd, Canned

<rãspunsurile lui Virgil Mihaiu la chestionarul lui Richard Constantinidi / partea întâi>

JAZZ

CO

NTE

XT

Crâmpeie de istorie cu implicatii jazzistice,

64

<Continuarea în proximul numãr>

Donald Fagen &Walter Becker -nucleulredutabi le iformaþi iSteely Dan

ª

JAZZ

CO

NTE

XT Heat, Iron Butterfly etc. Tendinþele

expe-rimentale s’au accentuat ºima-turizat prin grupuri ce implicautranziþia dinspre rhythm&blues ºirock cãtre jazz: The Jimi HendrixExperience (cu fenome-naliiHendrix/ghitarã electrico-incendiarã la propriu, NoelRedding/ghitarã-bas, MitchMitchell/baterie), Mothers ofInvention, formaþia geniuluiiconoclast Frank Zappa, Cream(Eric Clapton/ghitarã, Jack Bruce/ghitarã-bas, Ginger Baker/baterie),Nice, ELP (Emerson/orgã,keyboards, Lake/ghitarã-bas &Palmer/baterie), Colosseum,Jethro Tull... Acest curent avea sãfavorizeze fuziunea jazz-rock de laîngemãnarea anilor 60-70 aisecolului trecut, prin grupãriprecum Nucleus, Santana, SoftMachine, John Mayall, The Flock,Blood Sweat & Tears, Chicago,Chase, If, Alexis Korner, SteelyDan º.a.m.d.

Îþi poþi imagina cã, într’oasemenea efervescenþã, ar fi foartedificil de delimitat un momentdecisiv, care sã fi declanºat„bascularea” mea înspre jazz. Înrealitate – ca sã revin ºi laîntrebarea ta referitoare la surseleprin care ne procuram muzica – ºiacesta fu un proces existenþial,implicând o succesiune de revelaþii.Ca potenþial poliglot, îmi dãdusemseama de importanþa „bãiiauditive”, a imersiunii într’un anumitmediu sonor, pentru a mãacomoda la specificul sãu. Aºaprocedasem când voisem sã mãfamiliarizez cu limba suedezã, saucu cea sârbo-croatã: efectivascultam posturi de radio careemiteau în acele fascinanteidiomuri, savurându-le ºi încercândsã pricep câte ceva în plus la fiecareaudiþie. În materie de jazz,programele realizate la VoceaAmericii, searã de searã timp dedecenii, de cãtre Willis Connover(sub genericul The Voice ofAmerica Jazz Hour) erau manãcereascã pentru ascultãtorii dinþãrile cu regim totalitar (nu doar dela Zidul Berlinului pânã laVladivostok, pe þãrmul Pacificului,ci chiar ºi în dictaturile lui Franco ºiSalazar din Peninsula Ibericã).

Pe de altã parte, ne aflam încãîn era benzilor de magnetofon, ce

funcþionau oarecum la fel camostrele muzicale de pe internet-ul anilor din urmã. În condiþiile deatunci, unul dintre amicii meiprovidenþiali – psihologul MirceaToma – poseda câteva înregistrãricruciale, pe care le ascultam pemagnetofonul sãu Grundig (fabricatîn Polonia sub licenþã germanã),ca muzicã de fundal sau chiar dedans la inubliabilele petreceri alestudenþiei noastre. Din acele benziadiau, precum un fum îmbãtãtor,acordurile înºelãtoare ºi excitanteledisonanþe ale albumelor BitchesBrew ºi Live-Evil, prin care MilesDavis avea sã consacreacceptarea „mezalianþei” jazzului

cu rock-ul în panteonul stilurilormuzicale. Artiºtii mobilizaþi deDavis în aceste proiecte au devenitîntre timp nume de referinþã aleistoriei jazzului: Joe Zawinul, KeithJarrrett, Herbie Hancock, ChickCorea & Larry Young – lainstrumente cu claviaturi; WayneShorter, Gary Bartz / saxofoane;Bennie Maupin / clarinet-bas; JohnMcLaughlin / ghitarã; DaveHolland, Ron Carter, MichaelHenderson, Harvey Brooks /contrabas & bas electric; JackDeJohnette, Lenny White,Hermeto Pascoal, Airto Moreira,Billy Cobham, Don Alias, Jim Riley(alias Juma Santos) / baterie,percuþie, voci. O muzicã polimorfã,hipnoticã, delirantã, magicã, o lavãsonorã a cãrei incandescenþãaprinde simþurile, azi ca ºi atunci,cu stringenþa marilor capodopere(cum ar fi, spre a da un exempluapropiat preferinþelor lui Miles

însuºi, Sacre du Printemps de IgorStravinsky). Amiciþiile jucau un rolvital în acel timp, când putereaopresivã încerca sã atomizezesocietatea, spre a-i anemiacapacitatea de rezistenþã. Iar multedintre acele prietenii aveau canumitor comun tocmai interesulpentru muzica de ultimã orã.Întrucât LP-urile de vinil erau dificilde procurat din Occident, apelamla amicii ce dispuneau de filierelenecesare, iar pânã la urmãreuºeam sã mi le copiez pe benzide magnetofon.

Treptat ajunsesem sã-mivalorific erudiþia în domeniu,consiliindu-i pe cei ce aveau accesla discuri dar nu prea ºtiau ce sãcearã (sau ce sã cumpere, în cazcã prindeu vreo ieºire înstrãinãtate). Astfel, ajunsesem sã-mi creez un fel de discotecãesenþialã ... prin intermediari: deºimult-râvnitele albume eraudiseminate prin diverse locuinþe dinCluj (uneori chiar ºi prin alte zone),le cunoºteam pânã ºi locul dedepozitare ºi aveam acces relativfacil la ele. Nu e de mirare, pentrucã pe atunci o amiciþie presupuneafrecvente vizite reciproce,participãri la party-uri sau excursii,unde reuºisem sã impun –împreunã cu cei apropiaþi mie –înalte standarde de calitate. Chiarºi dupã 40 de ani îmi amintescperfect de discurile pe care le-amascultat în premierã la admirabiliimei amici Ion Moga (Blood, Sweat& Tears, Santana, Steppenwolf),Adrian Borda (Miles Davis, TheFlock, Weather Report), RaduAdrian Mleºniþã (John Mayall),Valer Ciurdãreanu (Frank Zappa’sMothers of Invention, exhaustiv!),Rãzvan Andonie (King Crimson,Colosseum), Adina ºi DanDumitrescu (Nice, ELP, Chicago),Sven Telia (Muddy Waters, Yes,Leonard Cohen), Dan Coman(Mahavishnu Orchestra, SoftMachine). Amintiri fixate cu atât maibine în memorie, cu cât asemeneaocazii fericite erau o raritate, iarprocurarea unui album genera ofiesta în toatã regula.