Alegerile prezidentiale din Franta, 2012

Franța  este o democrație organizată ca o republică semi-prezidentiala. Oficialii din ramurile legislative și executive sunt aleși de către cetățenii țării (direct sau indirect), fie de către alte persoane competente politic. Pot fi organizate de asemenea și referendumuri, pentru a consulta populația țării în legătura cu subiecte și probleme ce sunt legate de amendamentele din Constituție. Franța își alege la nivel național un președintele și o legislație.

Puterea executivă este reprezentată de Președinte, ales prin sufragiu universal pe o durată de 5 ani (până în 2002 durata mandatului era de 7 ani) și de guvern, condus de un Prim Ministru numit de către președinte. Puterea legislativă este exercitată de către guvern și de către parlament, bicameral, format din Adunarea Națională și Senat.

Principalele grupuri parlamentare sunt organizate în jurul a două grupări politice opuse:

gruparea de stânga, organizată în jurul Partidului Socialist și gruparea de dreapta organizată în

jurul UMP. Actualmente, partidele de guvernământ sunt Partidul Socialist și PRG.

Context

Pentru alegerile prezidenţiale din 22 aprilie 2012, din Franţa, au fost înscrişi în cursă 10 candidaţi. Această campanie a devenit una din cele mai disputate campanii electorale din ultimele decenii. Miza principală şi tema inedită a prezidenţialelor din 2012 a fost criza financiară şi datoria Franţei. Deficitul public al Franţei în 2011 a constituit 5,7% din PIB, se speră ca acesta să scadă la 4,6% în 2012 şi la 3% in 2013. In plus, nivelul somajului s-a dublat în ultimii 12 ani şi este de peste 9%, deşi Nicolas Sarkozy promisese că îl va reduce până la 5%. Trei ani de scădere economică au avut un impact negativ asupra imaginii preşedintelui în exerciţiu.  În ajunul alegerilor prezidenţiale, exact cu 100 de zile înaintea scrutinului, Franţa pierde ratingul de triplu A, acordat unui emiţător de datorie fiabil. Păstrarea ratingului suveran la nivel maxim a fost una dintre priorităţile sfârşitului de mandat al lui Sarkozy. Astfel, preşedintele în exerciţiu a încercat să-şi refacă imaginea, extrem de puţin populară, demonstrând francezilor că el este „căpitanul care rămâne la cârma vasului chiar şi pe timp de furtună”.

Primul tur al alegerilor prezidențiale din Franța a avut loc în 22 aprilie 2012 (21 aprilie pentru teritoriile și departamentele de peste mări), iar al doilea tur de scrutin va avea loc în 6 mai 2012 (sau 5 mai pentru locuitorii din teritoriile și departamentele de peste mări). Președintele în funcție, Nicolas Sarkozy, candidează pentru a doua oară consecutiv (conform constituției franceze, nu poate îndeplini mai mult de două mandate, chiar și consecutive) în aceste alegeri.

Primul tur de scrutin s-a finalizat cu victoria lui François Hollande, care a obținut cele mai multe voturi, urmat la mică distanță deNicolas Sarkozy, niciunul dintre ei nu au obținut majoritatea voturilor. Hollande a câștigat și al doilea tur, iar Sarkozy s-a recunoscut înfrânt.

Primul tur de scrutin

Pentru a intra în primul tur de scrutin, un candidat trebuia să strângă cel puțin 500 de

semnături a unor reprezentanți aleși, dintr-un număr total de 47.000. Aceștia puteau fi primari,

consilieri generali, consilieri regionali, deputați, senatori, membrii ai Parlamentului European

aleși în Franța. Doar 10 candidați s-au calificat în 2012.

Partidul Socialist Francez: Președintele Consiliului General a Corrèze, fost Prim

Secretar al Partidului Socialist și Membru al Parlamentului, François Hollande

Uniunea pentru Mișcarea Populară: În 15 Februarie 2012, Președinte Nicolas

Sarkozy și-a anunțat candidatura pentru un nou mandat de 5 ani.

Frontul Național: Președintele partidului și membru al parlamentului,Marine Le

Pen a fost aleasă în 16 mai 2011.

Frontul de Stânga: MEP, fost senator și co-președinte al Partidului Stângii, Jean-

Luc Mélenchon

Mișcarea Democratică: François Bayrou, președinte al partidului șiMP, confirmat

drept candidat pe 22 august 2011.

Europe Écologie–Verzii :MEP și fost magistrat,Eva Joly

Debout la République: Primarul Yerres și MP,Nicolas Dupont-Aignan

Noul Partid Anticapitalist: Philippe Poutou

Lutte Ouvrière: Nathalie Arthaud

Solidaritate și Progres:Jacques Cheminade

Al doilea tur de scrutin

Dezbaterea televizată a avut loc pe 2 mai 2012, tensiunea se simțea în aer, cei doi candidați stând față în față în jurul mesei, ambii îmbrăcați în costume negre cu cravate negre. Hollande l-a acuzat pe Sarkozy de divizarea Franței și a afirmat că el va fi un președinte al justiției sociale, al redresării economice și unității naționale. Sarkozy l-a acuzat pe Hollande că este un lider al Partidului Socialist care nu are nici o experiență în guvernul național și că este nepotrivit să conducă cea de-a cincea economie mondială într-o criză economică.

Sondaje de opinie.

De la nominalizarea sa în octombrie 2011, François Hollande a condus constant în

sondajele de opinie, deși după începerea campaniei electorale a început să piardă din

susținere. În jurul lunii martie 2012, sondajele arătau că este la egalitate cu președintele în

funcție, Nicolas Sarkozy, deși acesta din urmă a început să piardă susținerea în fața lui

Hollande cu puțin timp înainte de primul tur de scrutin. Sondajele de opinie pentru turul al doilea

de scrutin făcute imediat după primul tur de scrutin au arătat că Hollande îl va învinge pe

Sarkozy cu o marjă între 6-10% din voturi.

Sondajele efectuate la iesirea de la vot în timpul celui de-al doilea tur de scrutin au

arătat că François Hollande a câștigat alegerile cu 51,5% din voturi, față de doar 49.5% obținute

de Nicolas Sarkozy.

Campania candidatului Uniunii pentru Mişcare Populară, Nicolas Sarkozy

La 24 ianuarie, duminică noaptea, Sarkozy a intervenit instantaneu în direct, pe cel puţin 8 canale franceze - TF1, Franţa 2, BFM TV, ICFM, Itélé, LCP/Public Sénat, Franţa 24, TV5 -chiar dacă aşa şi nu şi-a anunţat candidatura la prezidenţiale. Analiştii au remarcat, prin această acţiune mediatică, strategia creării de agenda setting înainte de lansarea oficială în campanie.

În ziua de 16 februarie 2012, Preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, şi-a anunţat candidatura pentru un nou mandat la alegerile prezidenţiale, pe postul de televiziune TF1, în timpul jurnalului de la ora locală 20.00. Cu 10 săptămâni înainte de primul tur al scrutinului din 22 aprilie, liderul de la Elysée se confrunta cu o scădere dramatică a popularităţii şi cu probleme provocate de criza economică. Echipa de campanie a lui Sarkozy a fost convinsă însă că, prin lansarea oficială a candidaturii, preşedintele în exerciţiu va reuşi să câştige teren în faţa lui Hollande.

Campania candidatului socialist, Francois Hollande, „domnul Normal”

Sloganul de campanie: „O franţă a echităţii, cu un nou preşedinte.” 

Priorităţile mandatului: „Educaţie” şi „integrare”

În varsta de 57 de ani, Francois Hollande este un personaj lipsit de carismă. Dar

socialiştii francezi nu au găsit în rândurile lor ceva mai „vandabil” la urne. În timp ce Sarkozi era

tratat ca amator al luxului, candidatul socialist era văzut drept „domn normal”. Membru de 30 de

ani şi lider al Partidului Socialist timp de 11 ani - între 1997 şi 2008, Hollande a anunţat că va

candida din partea Partidului Socialist în martie 2011. În ajunul campaniei, acesta era un actor

relativ puţin cunoscut în afara Franţei şi nu avea experienţă ministerială. El a promis că va fi un

preşedinte „normal”, în contrast cu stilul sclipitor şi impulsiv atribuit cu timpul lui Sarkozy,

„Preşedintele Bling Bling”.

Retorica lui Hollande în această campanie a fost simplă şi optimistă: o nouă Europă, unde

să fie garantate solidaritatea, progresul şi protecţia. Hollande a capitalizat masiv pe o nemulţumire

generală din societatea franceză, dată de faptul că Sarkozy a promis o Franţă mai dinamică, mai

deschisă şi nu a reuşit acest lucru. 

De fapt, Francois Hollande s-a lansat în campanie într-o manieră originală de identificare a

duşmanului, care ameninţă francezii. Astfel, în primul său discurs de amploare, pe care Hollande l-a

ţinut în campania electorală, candidatul socialiştilor a declarat că adversarul său nu este actualul şef

de stat, ci sistemul financiar: „Principalul meu adversar nu are nume, nu are faţă şi nu aparţine niciunui

partid politic. Nu şi-a prezentat niciodată candidatura şi nu a fost niciodată ales, cu toate acestea, este încă la

guvernare. Acest adversar este lumea finanţelor”. Hollande a promis să taie din salariul preşedintelui şi al

guvernului cu 30% şi să creeze o taxă pe tranzacţiile financiare.  De asemenea, o altă promisiune

electorală atractivă pentru simpatizanţii săi a fost cea de majorare a impozitelor pentru cei bogaţi. 

În timpul mitingului de la Paris, din ultima duminică de campanie, Francois Hollande le-a

spus susţinătorilor săi că prima victorie a unui socialist în alegerile prezidentiale, dupa 24 de ani,

este în mâinile acestora. Hollande este primul preşedinte de stânga care va conduce Franţa, de la

Francois Mitterand, care a părăsit acest post în 1995.

Buletinul de vot in Franta

In partea superioasa a buletinului de vot este inscriptionat motto-ul Libertate, egalitate,

fraternitate (în franceză Liberté, égalité, fraternité), deviza națională a Franței. A fost folosită inițial

în timpul Revoluției franceze și oficializată la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aceast deviză are ca

temei legal articolul 1 din Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, adoptată în

august 1789 de către Adunarea Națională (Assemblée nationale).

De asemenea, tot pe buletinul de vot, gasim inscriptionat citatul “Voter est un droit, c’est

aussi une devoir civique.”-“Votul este un drept, dar si o datorie civica.”