ALEGERI LOCALE 2012: DE

LA CAMPANIE LA VOT

Această publicaţie este parte a proiectului “Pentru alegeri locale corecte şi

transparente”, realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare

Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern

Europe, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.

O iniţiativă a Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile

Susţinut de:

Copyright © Institutul pentru Promovarea Democraţiei 2012 Vizitaţi pagina web: www.ippd.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Alegeri locale 2012: de la campanie la vot / Matiuţa Cristina, Ortner

Daniela, Goudenhooft Gabriela, Laza Ioan, Tătar Marius, Haragoş Octavian - Oradea: Editura Universităţii din Oradea, 2012 ISBN 978-606-10-0886-5

I. Matiuţa, Cristina II. Ortner, Gabriela III. Gaudenhooft, Gabriela IV. Laza, Ioan V. Tătar, Marius VI. Haragoş, Octavian

324(498)"2012"

Editura Universităţii din Oradea este recunoscută de CNCSIS, cod 149.

3

CUPRINS

Introducere

Capitolul I: Cadrul general al cercetării

Capitolul II: Contextul politic al alegerilor locale

Capitolul III: Reflectarea campaniei electorale în mass-media locală

Capitolul IV: Un exerciţiu democratic: observarea procesului electoral

Concluzii şi recomandări

4

Introducere

Votul constituie sursa cea mai importantă a legitimităţii populare în

guvernările democratice moderne. Însă votul nu poate reflecta voinţa

poporului dacă alegerile nu sunt cu adevărat libere şi corecte. Două

fenomene care pot pune sub semnul întrebării corectitudinea procesului

electoral şi ca atare sănătatea sistemului politic democratic sunt informarea

părtinitoare şi manipulatoare a publicului de către media şi tentativele de

fraudare a rezultatelor alegerilor.

Pluralismul şi independenţa mijloacelor de informare în masă pot fi

afectate, în special în contextul crizei economice actuale. Actorii media

devin tot mai polarizaţi şi dependenţi de factorii politici, astfel încât tot mai

multe publicaţii sau televiziuni informează publicul într-o manieră

părtinitoare, manipulatoare şi vădit partizană, ce exclude dialogul şi

dezbaterile veritabile de idei între competitorii politici. În contextul electoral

din România anului 2012, această dependenţă a instituţiilor media de anumiţi

factori politici şi neprezentarea punctelor de vedere adverse pun în pericol

unele dintre drepturile fundamentale ale cetăţenilor, precum: dreptul la

alegeri cu adevărat libere şi corecte; dreptul alegătorilor de a primi informaţii

corecte şi suficiente pe baza cărora să poată face o alegere veritabilă între

concurenţii electorali; dreptul competitorilor politici de a-şi exprima

mesajele într-o campanie electorală echitabilă pentru a câştiga sprijinul

alegătorilor; dreptul mass-media de a colecta şi de a difuza informaţii

corecte. Influenţarea opiniei publice de către media este mai puternică în

5

mediul urban, unde cetăţenii se informează despre problemele şi temele de

campanie locale mai ales din media locală.

Pe lângă vicierea procesului electoral printr-o informare politică

părtinitoare şi manipulatoare, s-a înregistrat în România ultimilor ani o

creştere a neîncrederii populaţiei în corectitudinea alegerilor. Fapt

îngrijorător pentru calitatea unui regim democratic, majoritatea românilor

consideră că alegerile sunt fraudate. Un sondaj de opinie realizat de

Compania de Cercetare Sociologică şi Branding (CCSB) la comanda

Asociaţiei Pro Democraţia înaintea alegerilor prezidenţiale din noiembrie

2009 arăta că peste 66% dintre cetăţenii români cu drept de vot considerau că

rezultatul alegerilor nu depinde, în nici un fel, de dreptul lor democratic de a-

şi alege reprezentanţii. Printre modalităţile cele mai frecvente de fraudare

indicate de subiecţii chestionaţi se numărau: distribuirea de ajutoare prin

primării înaintea alegerilor; cumpărarea directă de voturi; turismul electoral

(transportarea organizată a votanţilor de către candidaţi în alte localităţi

pentru a vota); schimbarea rezultatului votului în secţia de votare.

În acest climat al neîncrederii cetăţenilor cu privire la corectitudinea

şi transparenţa procesului electoral, Institutul Pentru Promovarea

Democraţiei (IPPD) şi-a propus să evalueze felul în care mass-media

orădeană prezintă campania electorală pentru alegerile locale şi să

monitorizeze desfăşurarea alegerilor din 10 iunie în mai multe secţii de

votare din municipiul Oradea.

Constituit relativ recent (iulie 2011), ca o organizaţie

neguvernamentală, apolitică, civică, având misiunea de a promova valorile

democraţiei şi ale statului de drept, de a stimula implicarea cetăţenilor în

procesul decizional local, IPPD se doreşte a fi o platformă deschisă pentru

toţi cei care cred în virtuţile civismului, pentru tineri, viitorii lideri ai

6

societăţii de mâine, de a-şi susţine ideile şi opiniile despre democraţie şi

provocările secolului XXI:.

Acest volum sintetizează rezultatele unuia dintre proiectele de

început ale IPPD, intitulat Pentru alegeri locale corecte şi transparente,

desfăşurat în perioada mai-iulie 2012, cu sprijinul financiar al Fondului

pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central

and Eastern Europe, sponsorizat de Petrom şi Raiffeisen Bank şi administrat

de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societății Civile.

Capitolul de început al volumului prezintă cadrul general al

cercetării: obiectivele proiectului mai sus menţionat, activităţile întreprinse

pentru îndeplinirea lor şi metodologia de cercetare.

Cel de-al doilea capitol tratează contextul legislativ şi politic al

alegerilor locale din 2012: modificările legislaţiei referitoare la alegerea

reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice locale şi o trecere în

revistă a competitorilor electorali locali.

Capitolele trei şi patru, mai substanţiale, cuprind rezultatele efective

ale cercetărilor noastre cu privire la reflectarea campaniei electorale în mass-

media locală (presa tipărită şi televiziune) şi la observarea procesului

electoral din 10 iunie.

Capitolul final prezintă concluziile cercetărilor noastre şi câteva

recomandări posibile în vederea îmbunătăţirii organizării şi desfăşurării

alegerilor la nivel local.

În speranţa că vom contribui prin acest volum la o mai bună

cunoaştere a proceselor electorale şi, ne-am dori noi, chiar la îmbunătăţirea

calităţii campaniilor electorale viitoare şi a procedurilor administrative

referitoare la alegeri, le mulţumim tuturor celor care ne-au sprijinit în

realizarea lui, în primul rând Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile,

pentru suportul financiar, şi voluntarilor IPPD, în marea lor majoritate

7

studenţi ai Facultăţii de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi

Ştiinţele Comunicării de la Universitatea din Oradea, pentru entuziasmul,

dăruirea şi dorinţa lor de cunoaştere.

8

Capitolul I: Cadrul general al cercetării: obiective, activităţi,

metodologie

Proiectul Pentru alegeri locale corecte şi transparente a avut două

componente majore, în vederea atingerii celor patru obiective principale ale

sale, şi anume:

1. Evaluarea reflectării campaniei electorale în mass-media

locală;

2. Evaluarea desfăşurării alegerilor locale în conformitate cu

normele legislative şi standardele democratice;

3. Informarea societăţii civile, a autorităţilor publice locale, a

reprezentanţilor partidelor politice cu privire la desfăşurarea

procesului electoral;

4. Sensibilizarea opiniei publice cu privire la importanţa unor

alegeri corecte, transparente, democratice.

Astfel, prima componentă a constat în monitorizarea campaniei

electorale şi s-a desfăşurat în perioada 10 mai – 8 iunie 2012. În cadrul

acestei componente, echipa de proiect a monitorizat comportamentul presei

locale în campania electorală, accesul concurenţilor electorali la mass-media

şi asigurarea pluralismului de opinie.

A fost elaborată o metodologie de monitorizare, indicatorii luaţi în

considerare fiind atât de ordin calitativ, cât şi cantitativ. S-a urmărit

vizibilitatea candidaţilor în presa tipărită locală şi în emisiunile cu caracter

electoral (număr apariţii, pozitive/negative); ponderea ştirilor despre alegeri

şi a subiectelor conexe campaniei electorale; coeficientul de imagine atribuit

fiecărui articol; temele prezente (şi calitatea acestora) în discursul electoral;

9

calibrarea mesajelor candidaţilor în raport cu alegătorii; modul de organizare

a campaniei de către partidele politice; atitudinea jurnaliştilor faţă de

candidaţi; respectarea regulilor de desfăşurare a campaniei electorale în

audiovizual; monitorizarea publicităţii electorale.

Ca parte a acestei componente a proiectului, au fost elaborate şi

tipărite ghiduri de monitorizare a alegerilor locale 2012 şi a fost organizată o

sesiune de instruire cu privire la activităţile de monitorizare a mass-media pe

perioada campanei electorale

Monitorizarea mass-media a fost efectuată de analişti media

(monitori) selectaţi din rândul studenţilor de la specializarea Jurnalism

(Universitatea din Oradea), sub coordonarea membrilor echipei proiectului.

Monitorizarea presei scrise

Publicaţiile monitorizare de analistul media au fost: Bihoreanul,

Bihary Naplo, Crişana, Jurnal Bihorean.

Monitorul presei scrise a monitorizat următoarele genuri publiciste:

ştirea, reportajul, interviul, ancheta, sondajul de opinie, editorialul. De

asemenea, a analizat publicitatea electorală.

Informaţiile obţinute au fost înregistrate în fişa de monitorizare

(Anexa 1), după cum urmează:

1. Data apariţiei publicaţiei;

2. Date de identificare a publicaţiei (denumirea ziarului);

3. Autorul şi nivelul de asumare (numele autorului articolului,

precizându-se dacă acesta a fost scris sub semnătură privată,

pseudonim sau este anonim);

4. Titlul articolului;

5. Poziţionarea în cuprinsul periodicului (pagina pe care este plasat

articolul);

10

6. Genul publicistic abordat (ştire, reportaj, interviu, anchetă, sondaj

de opinie sau editorial, după caz);

7. Tema abordată (au fost stabilite temele posibile de dezbatere ale

campaniei electorale- infrastructura oraşului/judeţului, mediul,

serviciile sociale, sănătatea, educaţia, taxe/impozite/dezvoltare

economică, cultură/religie/minorităţi-monitorul având sarcina de a

bifa tema/temele abordate sau, în cazul în care identifică o altă temă,

de a menţiona acest lucru la rubrica „observaţii”);

8. Actorul (s-a menţionat numele candidatului/candidaţilor, poziţia

pentru care candidează şi/sau numele partidului/partidelor, după caz);

9. Gradul de obiectivitate a autorului (folosindu-se următoarele

calificative:

a. pozitiv: atunci când actorul (candidatul/partidul) este lăudat;

sunt folosite adjective pozitive; articolul prezintă emoţii şi

sentimente pozitive;

b. neutru: când actorul e prezentat în mod neutru, iar articolul

nu prezintă nicio emoţie părtinitoare;

c. negativ: atunci când actorul este prezentat într-o manieră

negativă, fiind criticat; sunt folosite adjective negative;

actorului i se aduc acuzaţii şi critici.

10. Comportamentul actorului (calificat cu următoarele calificative:

agresiv, neutru, pasiv);

11. Rezumatul (maximum 15 cuvinte);

12. Publicitatea electorală (s-a înregistrat suprafaţa casetelor publicitare

în centimetri pătraţi şi distribuirea pe pagină, menţionându-se

numărul paginii pe care este amplasată publicitatea).

11

Monitorizarea emisiunilor de televiziune

Monitorii TV au monitorizat emisiunile informative şi dezbaterile

electorale ale postului local de televiziune TVS, singurul care a transmis

astfel de emisiuni pe durata campaniei electorale.

Ei au înregistrat informaţiile în fişa de monitorizare după cum

urmează:

1. Data difuzării emisiunii;

2. Tipul emisiunii (emisiune informativă; emisiune

electorală;dezbatere electorală);

3. Durata emisiunii (înregistrată în minute şi secunde);

4. Timpul din cadrul emisiunii alocat informaţiilor despre procesul

electoral, sistemul electoral, tehnica votării, etc. (înregistrat în

minute şi secunde);

5. Timpul din cadrul emisiunii alocat informaţiilor de scandal

(înregistrat în minute şi secunde);

6. Timpul alocat reprezentanţilor partidelor politice în emisiunea

respectivă (a fost măsurat timpul în minute şi secunde pentru fiecare

partid, fiind incluşi candidaţii pentru Consiliul Local, Consiliul

Judeţean precum şi liderii partidului reprezentativi la nivel local şi

naţional);

7. Timpul alocat candidaţilor la funcţia de primar al municipiului

Oradea;

8. Timpul alocat candidaţilor pentru funcţia de preşedinte al

Consiliului Judeţean Bihor;

9. Tema abordată (au fost prestabilite aceleaşi teme ca şi în

monitorizarea presei tipărite, iar identificarea altor teme a fost

menţionată la rubrica „observaţii”);

12

10. Gradul de obiectivitate a moderatorului emisiunii/autorului

ştirii (folosindu-se aceeaşi grilă de analiză ca şi în cazul presei

tipărite);

11. Comportamentul actorului (calificat cu următoarele

calificative:agresiv, neutru, pasiv);

13. Rezumatul (maximum 15 cuvinte);

14. Publicitatea electorală (s-a înregistrat timpul alocat publicităţii

electorale, în minute şi secunde, în cadrul emisiunii).

Cea de-a doua componentă a proiectului s-a referit la monitorizarea

alegerilor locale din data de 10 iunie 2012 în 50 de secţii de votare din

municipiul Oradea. Observatorii IPPD, studenţi la specializările Ştiinţe

Politice, Jurnalism şi Relaţii Internaţionale (de la Universitatea din Oradea)

au fost instruiţi în prealabil de către membrii echipei proiectului cu privire la

responsabilităţile lor şi la activităţile pe care urmau să le desfăşoare în ziua

alegerilor.

Principalele responsabilităţi ale observatorului electoral au fost:

• Să cunoască prevederile Legii nr. 67/2004 pentru alegerea

autorităţilor administraţiei publice locale, republicată, cu modificările

şi completările ulterioare;

• Să fie prezent în secţia de votare la ora 6, având asupra sa cartea de

identitate, acreditarea şi fişa observatorului;

• Să dea dovadă de profesionalism şi imparţialitate şi să nu exprime

opinii despre candidaţii sau partidele înscrişi în competiţia electorală;

• Să aducă la cunoştinţa preşedintelui secţiei de votare posibilele

neregului constatate;

• Să se legitimeze în faţa autorităţilor care i-ar solicita acest lucru;

13

• Să păstreze, de-a lungul întregii zile, legătura cu coordonatorul IPPD,

sesizându-i orice neregulă constatată în secţia de votare în care îşi

desfăşoară activitatea;

Pentru a fi eficientă, permiţându-le să sesizeze orice nereguli,

posibile tentative de fraudă sau carenţe organizatorice, activitatea

observatorilor electorali a fost structurată în trei etape, după cum urmează:

a). Înainte de începerea votării-misiunea lor a fost să se asigure că:

• La sediul secţiei de votare au fost asigurate condiţiile necesare

consultării de către alegători a listelor electorale permanente;

• La sediul secţiei de votare, a fost afişată repartizarea străzilor

arondate secţiei de votare respective;

• În interiorul secţiei de votare şi pe un perimetru de 500 de metri in

jurul secţiei de votare au fost îndepărtate toate afişele şi/sau

însemnele electorale ale competitorilor în alegeri;

• În ziua alegerilor, la ora 6.00, preşedintele BESV, în prezenţa

celorlalţi membri, a verificat urnele cabinele, existenţa listelor

electorale, a buletinelor de vot şi a ştampilelor necesare votării;

• După verificarea urnelor, preşedintele BESV le-a închis şi sigilat prin

aplicarea ştampilei de control a secţiei de votare;

• Preşedintele BESV a aplicat ştampila de control a secţiei de votare pe

ultima pagină a buletinelor de vot;

• Secţia de votare a fost deschisă alegătorilor la ora 7.00.

b) În timpul desfăşurării alegerilor- să constate şi să sesizeze dacă:

• În afara persoanelor acreditate conform legii au existat persoane care

au staţionat în locurile publice din zona de votare mai mult decât

timpul necesar votării;

14

• Au existat contestaţii privind identitatea persoanelor care s-au

prezentat la vot;

• Au existat persoane cărora li s-a refuzat dreptul de exercitare a

votului;

• Au existat perioade de suspendare a votului în secţia de votare şi care

a fost durata lor;

• Au existat persoane care au solicitat să fie însoţite în cabine de vot

deoarece nu-şi pot exercita singure dreptul de vot (câte?);

• Au existat solicitări (câte?) pentru votul cu urna specială (mobilă) la

locul în care se află alegătorul;

• Au existat ştampile pierdute/furate în timpul votării;

• Au fost înstrăinate sau scoase din secţia de votare buletine de vot (cu

excepţia celor necesare pentru votul cu urna mobilă);

• În interiorul secţiei de votare sau in preajma acesteia au existat

persoane care au încercat, prin diverse mijloace, să influenţeze votul

altor persoane;

• În preajma secţiei de votare au staţionat grupuri de oameni care intră

în dialog regulat cu votanţii;

• Procesul votării a fost prelungit după ora 21.00.

c). După încheierea votării, observatorii au urmărit dacă:

• Fantele urnelor au fost sigilate la închiderea votării (la ora 21.00);

• Au fost anulate toate buletinele de vot neîntrebuinţate;

• Urnele au fost deschise în prezenţa membrilor biroului şi a

persoanelor care au dreptul să asiste la votare;

• Numărul de semnături ale alegătorilor din listele electorale

corespunde cu numărul voturilor găsite în urne;

15

• Preşedintele BESV a încheiat în două exemplare câte un proces-

verbal separat pentru consiliul local, consiliul judeţean, primar,

preşedintele consiliului judeţean;

• Procesele-verbale au fost semnate de către preşedintele BESV şi de

către toţi membrii secţiei de votare.

16

Capitolul II: Contextul politic şi legislativ al alegerilor locale

din 2012

2.1. Contextul politic naţional al alegerilor locale

Alegerile locale din 10 iunie 2012 nu au surprins prin rezultatele lor,

nici prin ineditul campaniei, ci mai ales prin prezenţa la vot (56,36% la nivel

naţional), mai mare atât faţă de alegerile locale din 2008 (48,79%), cât şi faţă

de parlamentarele din urmă cu patru ani (39,2%). Prezenţa în creştere la

alegerile locale din România ar putea indica o nouă tendinţă a localizării

politicii româneşti. Importanţa tot mai mare acordată de cetăţeni alegerii

decidenţilor locali poate constitui fermentul unei schimbări mai profunde în

viaţa politică din România care să pregătească terenul pentru procese de

descentralizare şi regionalizare mai ample. Astfel, ratele prezenţei la vot în

2012 pot fi explicate prim combinarea a două tendinţe cu efecte contrare

asupra deciziei de a vota sau nu. Pe de o parte, dezamăgirile politice

accentuate în ultimii ani ar putea avea un efect inhibitor asupra prezenţei la

urne, deoarece dificultăţile perioadei de criză economică, scăderea

performanţelor economice, diminuarea nivelului de trai, creşterea riscului şi

a nesiguranţei zilei de mâine pot accentua alienarea politică a unei părţi

însemnate din populaţie, crescând neîncrederea cetăţenilor în instituţiile

politice şi în politicieni, în general. Dacă oamenii sunt în egală măsură

nemulţumiţi de toţi politicienii s-ar putea ca ei să decidă că nu are rost să

meargă la vot din credinţa că indiferent pe cine vor vota, lucrurile nu se vor

schimba în bine.

Pe de altă parte, se remarcă o tendinţă contrară care acţionează

tocmai în direcţia creşterii prezenţei la vot deoarece atât interesul pentru

17

politică cât şi importanţa acordată alegerilor de către cetăţeni au crescut în

perioada crizei economice. Începând din 2009 şi mai ales în urma adoptării

măsurilor de austeritate în 2010, interesul românilor pentru politică a crescut

simţitor. E o perioadă în care oamenii realizează că în urma unor decizii

politice li se pot tăia salariile, pensiile, ajutoarele sociale, îşi pot pierde locul

de muncă sau nu-şi mai pot plăti ratele bancare. Cu alte cuvinte, oamenii

ajung sa conştientizeze faptul că politica e relevantă şi ea le influenţează

viaţa în modul cel mai direct. În acest context, alegerile pot fi percepute

deopotrivă ca un proces prin care schimbarea socială se poate produce şi

totodată ca fiind un mecanism prin care alegătorii împart sancţiuni sau dau

recompense politicienilor şi partidelor politice care sunt/au fost la guvernare

în perioada crizei economice. Acest tip de atitudine poate fi una dintre

explicaţiile prezenţei relativ mari la alegerile locale din 2012, pe de o parte,

şi a votului masiv în favoarea USL şi înfrângerea zdrobitoare a PDL, pe de

altă parte.

Creşterea interesului pentru politică şi conştientizarea relevanţei

politicului pentru viaţa de zi cu zi a oamenilor în perioada de criză

economică au culminat la începutul anului electoral 2012 cu protestele din

lunile ianuarie-februarie. Factorul declanşator al protestelor a fost intervenţia

Preşedintelui Traian Băsescu pentru demiterea secretarului de stat din

Ministerul Sănătăţii, Raed Arafat, care se opunea privatizării sistemului

sanitar de urgenţă. Manifestaţiile publice iniţiate sub forma unor mitinguri de

susţinere a lui Raed Arafat au evoluat rapid în proteste care exprimau

nemulţumiri mai profunde, acumulate în ultimii 20 de ani, perioadă în care

decizii importante pentru viaţa oamenilor au fost luate fără consultarea

populaţiei şi fără un dialog social veritabil.

Protestele de la începutul anului 2012 au avut efecte semnificative

asupra structurării câmpului electoral din anul 2012. În primul rând ele au

18

cristalizat opţiunilor politice şi electorale în două tabere majore: una pro şi

alta anti-guvernamentală/prezidenţială (o a treia categorie îi include pe cei

nemulţumiţi în egală măsură de toată clasa politică). Totodată, protestele au

dus la conştientizarea şi exprimarea unor nemulţumiri latente care au produs

activarea politică în plan atitudinal a unui segment important al populaţiei

care chiar dacă nu a participat în mod direct la proteste, a simpatizat cu

protestatarii văzând în aceştia purtătorii unor mesaje care exprimau o stare de

spirit larg răspândită în rândul opiniei publice.

Protestele au scăzut treptat în intensitate fiind, pe de o parte,

dezamorsate de aceşti paşi înapoi ai taberei guvernamentale/prezidenţiale,

dar şi de perspectiva apropiatelor alegeri locale care au funcţionat pentru o

parte a protestatarilor ca o supapă a frustrărilor şi nemulţumirilor ce puteau fi

exprimate prin intermediul unui vot care să sancţioneze, respectiv să

recompenseze anumiţi competitori politici. Prezenţa mare la urne, votul

masiv în favoarea USL şi eşecul electoral al PDL în marea majoritate a

localităţilor din România, dar şi în judeţul bihor, inclusiv în Oradea

sugerează că protestele, din iarna lui 2012, nu au fost în primul rând

antipolitice (deşi ele au avut şi o astfel de componentă), ci mai ales anti-

prezidenţiale şi anti-guvernamentale.

2.2 Contextul local al alegerilor din Oradea

Contextul politic local se încadrează în tuşele generale ale tabloului

schiţat mai sus, având însă şi anumite nuanţe specifice. Rata de participare la

vot în 2012 la alegerile locale din Bihor a fost de 61,27%, judeţul ocupând

locul 11 în topul prezenţei la vot. E important de menţionat faptul că, la fel

ca în 2008, prezenţa la urne a fost mai mare în mediul rural decât în urban.

Astfel, rata de participare la vot în localităţile rurale din Bihor a fost de

19

71,83% (judeţul ocupând locul 6 în topul prezenţei la vot pe mediul rural)

faţă de oraşele şi municipiile din judeţ unde prezenţa a fost 52.02% (locul 16

în topul judeţelor). Prezenţa la urne în Municipiul Oradea a fost de a fost

mult mai mică decât media pe judeţ.

De altfel, alegerile din ultimii ani, fie că sunt parlamentare sau locale,

tind să confirme faptul că în mediul rural oamenii merg la vot în proporţii în

general mai mari faţă de cei de la oraş. La alegerile locale din 2012 diferenţa

de participare între rural şi urban a fost de peste 15 puncte procentuale

(65,30% în rural faţă de doar 49,88% în urban). Explicaţiile acestui fenomen

ţin pe de o parte de faptul că localităţile din rural oferă partidelor şi liderilor

politici un control mai bun asupra contextului local în care se desfăşoară

alegerile. Prin urmare, capacitatea de mobilizare şi monitorizare a

comportamentului electoral al cetăţenilor e mai mare în rural decât în urban

şi implicit şansele unor eventuale sancţiuni/recompense, pentru cei care nu

votează/votează într-un anumit fel, sunt mai crescute (Tătar, 2011a).

”Barierele” votului etnic

Votul etnic reprezintă una dintre trăsăturile persistente ale

comportamentului electoral al orădenilor, după 1989. Aproximativ o pătrime

din populaţia municipiului este de etnie maghiară, o bună parte dintre aceştia

fiind votanţi relativ fideli ai Uniunii Democratice a Maghiarilor din România

(UDMR). Începând cu primele alegeri locale post-comuniste, UDMR a

obţinut în Oradea şi în judeţul Bihor procentaje ale voturilor similare

ponderii maghiarilor din municipiu, respectiv din judeţ. După alegerile locale

din 1992, liderii UDMR au înţeles faptul că în confruntarea electorală locală

nu au şanse să obţină postul de primar al Oradiei, deoarece majoritatea

votanţilor români nu vor trece peste ”barierele” votului etnic, alegând un

20

candidat maghiar. Astfel că alianţele electorale sau post-electorale cu

partidele româneşti au fost singura şansă a UDMR de a participa la

conducerea municipiului. Aceasta a fost practic strategia UDMR din 1996

până în 2012, strategie care i-a garantat în toată această perioadă participarea

în coaliţiile majoritare în legislativul local dar şi postul de viceprimar şi o

serie de alte funcţii de conducere în instituţiile şi organismele subordonate

primăriei şi consiliului local care i-au asigurat accesul la deciziile majore

privind alocarea resursele publice la nivel local.

Acest model al politicii locale din perioada 1992-2008 se fundamenta

pe două necesităţi: a.) de forma o majoritate în consiliul local în contextul

unei fragmentări a votului electoratului român între principalele partidele

româneşti şi al ponderii UDMR în Consiliul Local de circa 25%; b.) de a

câştiga funcţia de primar în contextul în care până la alegerile din 2012 era

nevoie de o majoritate a voturilor exprimate, în cazul în care nici unul dintre

candidaţi nu obţinea o astfel de majoritate se organiza cel de-al doilea tur de

scrutin între candidaţii situaţi pe primele două locuri în primul tur, dându-se

astfel prilejul unor negocieri între liderii politici, dar şi posibile repoziţionări

ale alegătorilor între cele două tururi de scrutin. Astfel, UDMR a fructificat

avantajul ponderii sale semnificative în Consiliul Local pentru a deveni

partener în coaliţiile locale cu partidele româneşti, indiferent de orientarea

politico-ideologică a acestora.

Una dintre aceste necesităţi a dispărut la alegerile locale din 2008

când Ilie Bolojan, candidatul PNL câştiga cursa pentru Primăria

Municipiului Oradea încă din primul tur. Totuşi, în consiliul local PNL nu

avea o majoritate, astfel că UDMR a fost cooptat în coaliţia majoritară,

revenindu-i totodată funcţia de viceprimar. La alegerile din 10 iunie 2012, a

dispărut şi cea de-a doua necesitate menţionată mai sus, USL a câştigat o

majoritate confortabilă în Consiliul Local (18 mandate din 27), iar candidatul

21

USL, Ilie Bolojan, a obţinut cel de-al doilea mandat de Primar al

Municipiului Oradea cu circa 66% din voturi. În aceste condiţii, UDMR nu a

mai obţinut postul de viceprimar şi nici nu mai face parte din majoritatea din

legislativul local.

Noile reglementări privind alegerea primarilor şi influenţa lor electorală

Noile reglementări legislative din 2012 privind alegerea primarilor

după principiul ”primul clasat învinge” dintr-un singur tur de scrutin, cu cel

mai mare număr de voturi valabil exprimate (vezi art. 97, alin. 2 din Legea

nr. 67/2004 actualizată şi modificată), nu par să fi influenţat rezultatul

alegerilor, deoarece având circa 66% din voturi, Ilie Bolojan ar fi câştigat

oricum alegerile chiar şi pe vechea reglementare care prevedea jumătate plus

unu din voturile exprimate. De altfel, în cele mai multe dintre localităţile din

Bihor, alegerile pentru funcţia de primar au fost câştigate cu majoritatea

voturilor, nefiind necesar al doilea tur de scrutin nici după vechea

reglementare. E posibil totuşi ca eliminarea celui de-al doilea tur de scrutin

să fi avut un efect asupra prezenţei mai ridicate la vot, întrucât alegătorii care

aveau o preferinţă clară pentru unul dintre candidaţi, ştiind că au o singură

oportunitate de a-şi exercita votul, să se fi mobilizat mai bine la urne în ziua

votării. Din aceleaşi considerente, probabil şi organizaţiile locale de partid şi-

au mobilizat mai susţinut simpatizanţii pentru votul din 10 iunie 2012.

În general, alegerile după formula „primul clasat învinge” tind să

favorizeze candidaţii aflaţi în funcţie (în speţă în funcţia de primar) care

pornesc de regulă cu prima şansă în alegerile locale tocmai pentru că se

bucură de o bună notorietate. În plus, ocupând principala poziţie decizională

locală, primarii pot avea un control mai bun asupra contextului politic local.

Totuşi, avantajul relativ pe care îl conferă acest mod de scrutin celor aflaţi în

22

funcţie contează numai în situaţia în care competiţia electorală este strânsă

(nici unul dintre candidaţi nu e preferat de o majoritate) şi avantajele

menţionate mai sus pot face diferenţa.

La alegerile locale din 2012, diferenţa dintre voturile obţinute de Ilie

Bolojan (peste 66%) şi următorul clasat, Cseke Attila, candidatul UDMR

(circa 18%) a fost de aproape 50 puncte procentuale, al treilea clasat Mihai

Groza, candidatul PDL, obţinând doar 6% din voturi. La diferenţe atât de

mari (practic insurmontabile), campania electorală pentru funcţia de primar

pare a să nu fi avut o miză reală, rezultatele votului fiind în bună măsură

anticipate de sondajele de opinie.

2.3 Competitorii politici: candidaţi şi partide la alegerile locale din

Oradea

Cine sunt competitorii electorali şi care sunt raporturile de forţe

dintre ei? Pentru a răspunde la aceste întrebări vom utiliza în principal datele

din raportul IRES privind sondajul realizat în 28-29 mai 2012 în Oradea la

comanda postului de televiziune Digi 24. Sondajul a fost realizat prin metoda

CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing) pe un eşantion (multi-

stratificat, probabilist) de 1200 de subiecţi, reprezentativ pentru populaţia a

adultă din Oradea, având o marjă de eroare maximă tolerată de +/-2.9%.

Am structurat analiza competitorilor politici la alegerile locale din

Oradea pe două paliere: o analiză a principalilor candidaţi la Primăria

Municipiului Oradea şi o analiză a încrederii în principalele partide care au

candidat pentru Consiliul Local Oradea. Analizele vizează în special

percepţia pe care o au alegătorii asupra competitorilor politici, măsurată aici

prin notorietatea candidaţilor şi încrederea pe o au cetăţenii în candidaţi şi

partide.

23

Încrederea în candidaţii la funcţia de Primar

Deşi în competiţia pentru funcţia de primar s-au înscris nouă

candidaţi, peste 90% dintre voturile orădenilor s-au îndreptat către următorii

trei candidaţi: Ilie Bolojan de la USL, Cseke Attila de la UDMR, Mihai

Groza de la PDL. Practic aceştia se bucurau de cotele cele mai ridicate de

notorietate şi de încredere în ochii orădenilor. Înainte de a prezenta nivelurile

de încredere de care se bucurau cei trei candidaţi principali, discutăm pe

scurt biografia politico-administrativă a fiecăruia dintre ei.

Ilie Bolojan, candidatul USL la funcţia de Primar al Municipiului

Oradea, a fost prefect al judeţului Bihor (2005-2007), secretar general al

Guvernului (2008), şi este Primar al Municipiului Oradea (2008-2012),

reales în funcţia de Primar la alegerile din 10 iunie. Ascensiunea politică a

lui Ilie Bolojan ilustrează un model al formării preferinţelor electorale

cunoscut în psihologia politică drept modelul ”impresie dominantă”. Potrivit

acestui model ”ideologia şi programele contează foarte puţin sau deloc: ce

are importanţă este imaginea candidatului sau partidului, iar aceasta nu e o

cumulare de impresii, ci o impresie dominantă formată la un moment dat şi

utilizată fără actualizări, dacă nu intervin împrejurări excepţionale” (Mungiu-

Pippidi, 2002, p. 117). Cu alte cuvinte imaginea publică a unui politician este

asemenea unui portret în care una dintre tuşele foarte groase dau nota

dominantă. Ilie Bolojan a câştigat în 2008 mandatul de Primar din primul tur

al alegerilor locale, beneficiind în special de imaginea dominantă de ”bun

administrator” pe care a lăsat-o în ochii orădenilor în perioada 2005-2007

când a deţinut funcţia de Prefect al judeţului Bihor. O bună parte a publicului

orădean a apreciat acţiunile sale din acea perioadă menite să eficientizeze şi

să facă mai transparentă activitatea unora dintre serviciile publice coordonate

de instituţia Prefectului. Probabil cel mai important efect în planul imaginii

24

publice l-au avut eficientizarea activităţii Serviciului Paşapoarte Bihor şi a

Serviciului Înmatriculări Auto, dar şi atacarea unor Hotărâri ale Consiliului

Local Oradea dominat la acea vreme de PD.

Mihai Groza, candidatul PDL la Primăria Oradea, a fost viceprimar al

Municipiului Oradea (între 2004 şi 2007) şi a ocupat funcţia de primar

interimar din 2007 (până 2008), fiind desemnat de către Consiliul Local, în

urma alegerii lui Petru Filip (primar PD al Oradiei 1992-1996, 2000-2004,

2004-2007) ca europarlamentar. Cseke Attila, candidatul UDMR la funcţia

de primar, a fost consilier local (între 2004-2005), secretar de stat în

Secretariatul General al Guvernului (în perioada 2007-2008), senator UDMR

de Bihor (2008-2012), ministru al Sănătăţii in Guvernul Boc II (decembrie

2009 - august 2011).

Figura 2. Încrederea orădenilor în candidaţii la funcţie de Primar

Sursa datelor: Sondajul IRES pentru DIGI 24.

25

Datele din figura 2 arată nivelul de încredere de care se bucură

candidaţii la funcţia de Primar al Municipiului Oradea. Diferenţele dintre

candidaţi sunt extrem de mari în planul încrederii publice: circa 72% dintre

orădeni au ”multă” şi ”foarte multă” încredere în Ilie Bolojan în vreme ce

doar 24% dintre orădeni au ”multă şi foarte multă” încredere în Cseke Attila,

respectiv 16% în Mihai Groza. Ceilalţi şase candidaţi înscrişi în competiţia

pentru Primăria Oradea au mai întâi o problemă de notorietate (aproximativ

jumătate dintre orădeni nici nu îi cunosc sau nici nu au auzit de ei) şi abia

apoi o problemă de credibilitate (încrederea orădenilor în ei fiind între 2% şi

maxim 8%).

Discrepanţele în nivelul de încredere relevate de datele din figura 2

suscită următoarea întrebare: de unde gradul atât de mare de încredere de

care se bucură primarul în funcţie, Ilie Bolojan, faţă de contracandidaţii săi?

În primul rând, nivelul ridicat de încredere în Ilie Bolojan poate fi o

consecinţă a felului în care orădenii au evaluat activitatea primarului. Datele

sondajului IRES din Oradea arată că marea majoritate a orădenilor (88%) au

o percepţie în general pozitivă a activităţii desfăşurate de actualul primar în

ultimul an: 29% o caracterizează ca fiind ”foarte bună”, iar 59% ca fiind

”bună”. Cu alte cuvinte o majoritate covârşitoare a orădenilor erau mulţumiţi

de primarul lor şi prin urmare decizia de a participa la vot şi de a-l realege

pare una firească. De altfel, Ilie Bolojan a marşat şi în campania electorală pe

gradul relativ ridicat de apreciere de care se bucura în ochii orădenilor,

sloganul său electoral fiind ”Faptele fac diferenţa!”. Gradul de satisfacţie cu

activitatea primarului este mai ridicat în rândul persoanelor de gen feminin,

al celor mai în vârstă, al celor cu studii superioare şi al celor cu venituri mai

mari.

E important faptul că tendinţa de a avea încredere în candidatul Ilie

Bolojan e influenţată în acelaşi sens ca şi gradul de satisfacţie cu activitatea

26

primarului Bolojan. Astfel, încrederea în candidatul USL creşte odată cu

nivelul de şcolaritate, cei cu studii superioare având în mai mare măsură

încredere în primarul în funcţie decât cei cu studii medii sau elementare. În

plus, Ilie Bolojan s-a bucurat de grade ridicate de încredere şi în rândul

electoratului maghiar1: aproximativ 55% dintre alegătorii maghiari declarând

că au ”multă” sau ”foarte multă încredere” în Bolojan. Mai mult, conform

sondajului IRES, maghiarii au declarat mai multă încredere în Ilie Bolojan

decât în Cseke Attila, doar aproximativ jumătate dintre maghiarii intervievaţi

având ”multă” sau ”foarte multă” candidatul UDMR.

Gradul de încrederea în Cseke Attila este mai mare în rândul

persoanelor de gen feminin: 9,7% dintre femei având ”foarte multă”

încredere în candidatul UDMR faţă de doar 1.7% dintre bărbaţi. Tinerii tind

să aibă mai puţină încredere în Cseke: aproape 75% dintre cei cu vârste între

18-34 declarând că ”au puţină” sau ”foarte puţină” încredere, circa 61%

dintre cei cu vârste între 35-49, 62% dintre cei cu vârste între 50-64, 57%

dintre cei cu vârste peste 65%. În schimb nivelul de încredere în candidatul

UDMR tinde să crească odată cu gradul de şcolaritate al subiecţilor. Gradul

de încredere în Cseke este evident mai ridicat în rândul etnicilor maghiari

însă şi în cazul acestora aproape jumătate fie nu au încredere (44,6%) fie nu

au auzit de candidatul UDMR (3.7%). Percepţiile publicului asupra

candidaţilor sunt filtrate şi pe criterii etnice, vizibile destul de bine şi din

datele privind încrederea în candidaţii la funcţia de primar. Maghiarii tind să

aibă mai puţină încredere în candidaţii principalelor partide româneşti decât

românii, respectiv românii au mai puţină încredere decât maghiarii în

candidatul UDMR.

1 Cu toate acestea, românii exprimă grade mult mai ridicate de încredere în Bolojan comparativ cu maghiarii.

27

Tinerii tind să aibă mai puţină încredere în Mihai Groza comparativ

cu vârstnicii, iar nivelul de neîncredere în candidatul PDL creşte odată gradul

de şcolaritate: 18,1% dintre cei cu studii elementare tind să aibă ”puţină

încredere”, faţă de 36,5% dintre cei cu studii medii şi 46% dintre cei cu

studii superioare. Nivelul de încredere în Mihai Groza tinde fie mai ridicat în

rândul celor cu venituri mai mici sau fără venit.

Intenţia de vot pentru Ilie Bolojan a fost mai ridicată în rândul

bărbaţilor, al celor cu vârste cuprinse între 18-34 de ani şi cei cu vârste peste

65 de ani, al celor cu studii superioare. În schimb intenţia de vot pentru

Cseke Attila a fost mai ridicată în rândul femeilor comparativ cu bărbaţii

(16.1% faţă de 8.8%), al persoanelor cu vârste cuprinse între 50-64 de ani, al

celor cu studii elementare, al celor cu venituri mai ridicate. E interesant de

notat faptul că doar puţin peste jumătate (52% )dintre respondenţii de etnie

maghiară au declarat intenţia de a-l vota pe Cseke la alegerile pentru primar,

în vreme ce 63.3% dintre maghiari declarau că vor vota UDMR. Cu alte

cuvinte, o parte din electoratul UDMR nu intenţiona să voteze candidatul

propus de formaţiunea maghiară pentru funcţia de primar al Oradiei. În

privinţa intenţiei de vot pentru Mihai Groza remarcăm ponderea foarte

scăzută a tinerilor cu vârste între 18-34 de ani care declară că îl vor vota

(0.6%). De asemenea, intenţia de vot pentru Mihai Groza scade odată cu

creşterea nivelului de şcolaritate, de la 10.8% în rândul celor cu studii

elementare până la 3.8% în rândul celor cu studii superioare.

2.3.2 Partidele politice: încredere, neîncredere, sancţiuni electorale şi

intenţii de vot

Partidele care au propus candidaţi pentru Consiliul Local Oradea, se

bucură în general de grade scăzute de încredere din partea orădenilor (vezi

28

Figura 3). USL este alianţa politică în care alegătorii din Oradea îşi exprimau

cel mai mare grad de încredere, aproape jumătate dintre alegători declarând

fie că au ”foarte multă încredere” (12%), fie că au ”multă încredere” (36%).

Pe locul secund în topul încrederii se află PDL (circa 21%) urmat de UDMR

(18%), PP-DD (8%), PRM (7%). Cotele de încredere în partidele politice

diferă în funcţie de principalele variabile socio-demografice. Astfel,

persoanele mai în vârstă, cele cu un nivel de şcolaritate mai ridicat şi cu

venituri mai mari tind să aibă mai puţină încredere în PDL. În schimb,

încrederea în USL creşte odată cu vârsta, cu nivelul de şcolaritate, şi cu

nivelul veniturilor. În ceea ce priveşte UDMR, încrederea tinde să fie mai

ridicată în rândul femeilor, comparativ cu bărbaţii (22% faţă de 14%), al

celor mai în vârstă comparativ cu tinerii, al persoanelor cu un nivel mai

ridicat de şcolaritate faţă de cele cu studii elementare, al celor cu venituri mai

mici comparativ cu persoanele cu venituri mici sau fără venituri. Oricum, aşa

cum era de aşteptat, principala variabilă care se asociată cel mai puternic cu

încrederea în UDMR este etnia: maghiarii tind să aibă mult mai încredere în

UDMR (circa 48%) comparativ cu românii (doar 9%). Totuşi, remarcăm

procente însemnate ale maghiarilor care declară puţină încredere (30.7%) şi

foarte puţină încredere în UDMR (19%). E interesant faptul că în rândul

maghiarilor, persoanele de gen feminin tind să fie mai încrezătoare şi

probabil mai ataşate de UDMR decât bărbaţii. Cercetări ulterioare, în special

de ordin calitativ, ar putea oferi o explicaţie pentru aceste diferenţe statistice.

Figura 3. Încrederea orădenilor în principalele partide politice

29

Sursa datelor: Sondajul IRES pentru DIGI 24.

Un procent relativ ridicat dintre alegători care se simt dezamăgiţi de

partidele politice. Aproape 40% dintre orădeni declară că există partide pe

care le-au votat în trecut dar pe care nu le-ar mai vota niciodată. Ponderea

dezamăgiţilor de partidele politice creşte odată cu vârsta (de la 19.5 % în

rândul celor cu vârste între 18-34 de ani până la 45% în rândul celor cu

vârste între 50-64 de ani). Alegătorii care au votat un partid pe care nu l-ar

mai vota niciodată au o pondere mai mare în rândul celor cu studii medii, al

celor cu venituri medii şi mari, al celor de etnie română (comparativ cu

maghiarii). Din cei aproximativ 40% care declară că există vreun partid pe

care l-au votat şi pe care nu l-ar mai vota niciodată, 53% nominalizează

PDL, 16% PSD, 10% UDMR, 6% PNL.

Intenţia de vot pentru partidele care au propus candidaţi la Consiliul

Local urmează un pattern similar nivelului încrederii în principalele

formaţiuni politice. În funcţie de gen, remarcăm o serie de diferenţe

30

semnificative ale intenţiei de vot: circa 19% dintre bărbaţi declară că vor

vota PDL, faţă de doar 11% dintre femei. Diferenţele de gen sunt şi mai

evidente în cazul intenţiei de vot pentru UDMR: 20,1% dintre orădence, faţă

de doar 6,1% dintre bărbaţii din Oradea, intenţionau să voteze formaţiunea

maghiară. Intenţia de vot pentru USL creşte, iar cea pentru PDL scade pe

măsură ce vârsta respondenţilor este mai ridicată, în vreme intenţia de vot

pentru UDMR este mai scăzută în cadrul grupului de vârstă 18-34 de ani

(5.7%). Remarcăm tendinţe contrare ale intenţiei de vot pentru USL şi PDL

şi în funcţie de nivelul de şcolaritate. Astfel, intenţia de vot pentru PDL

scade odată cu creşterea numărului anilor de studii, în vreme ce alegătorii cu

studii superioare sunt mai predispuşi să voteze USL comparativ cu cei cu

studii medii sau elementare. Doar circa 63% dintre maghiarii chestionaţi

intenţionau să voteze UDMR, alţi 25% preferau USL şi 6.4% PDL, în vreme

ce alţi 4.8% preferau alt partid nenominalizat in sondajul IRES (posibil să fi

fost cealaltă formaţiune maghiară, Partidul Popular al Maghiarilor din

Transilvania - PPMT). Dacă aproximativ o treime dintre maghiari se arătau

dispuşi să voteze un partid românesc pentru Consiliul Local, sub 1% dintre

români intenţionau să voteze UDMR.

Tabelul 1. Intenţia de vot a orădenilor în funcţie de venitul lunar obţinut

Venit (Ron)

Total Fără

venit

Sub

750

751-

1500

1501-

2500

Peste

2500

Nu

răspund

Dacă duminica

viitoare ar avea loc

alegeri pentru

Consiliul Local,

PDL 43.3% 17.6% 11.9% 10.3% 3.4% 12.5% 15.2%

USL 46.7% 57.5% 64.9% 67.5% 79.3% 59.4% 62.1%

UDMR 3.3% 15.3% 13.4% 18.3% * 18.8% 13.7%

PRM * .4% 3.1% 2.4% 10.3% * 2.1%

31

dumneavoastră cu

ce partid politic aţi

vota?

UNPR * .4% 1.0% * * * .6%

PP-DD 6.7% 6.5% 2.6% * * 9.4% 3.8%

PP-LC * 1.1% 1.0% * * * .8%

Alt

partid * 1.1% 2.1% 1.6% 6.9% * 1.7%

Total 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100%

Sursa datelor: Sondajul IRES pentru DIGI 24.

Nota:cu gri sunt marcate % maxime de pe fiecare linie (acolo unde

diferenţele sunt semnificative)

32

2.4. De unde se informează orădenii? Rolul media în campania

electorală

Orădenii îşi iau informaţiile generale/naţionale de la televizor în

vreme ce informaţiile de interes local sunt căutate în special în presa scrisă

locală. Posturile naţionale de televiziune folosite cel mai frecvent pentru

informare sunt: Antena 3 (29% dintre orădeni), Pro TV (19%), Antena 1

(13%), Realitatea TV (11%). TVS este postul local de televiziune urmărit

cel mai frecvent de către 47% dintre orădeni, urmat la mare distanţă de

Antena 1 Oradea (6%) şi Transilvania TV (2%). Circa 35% dintre orădeni

declară că nu urmăresc deloc posturile locale de televiziune, în vreme doar

22% nu citesc deloc ziarele locale. Cel mai citit ziar local este Jurnal

bihorean (42%), Crişana (18%), Bihari Naplo (9%), Bihoreanul (5%).

Aproximativ 66% dintre orădeni declara că nu ascultă deloc posturile de

radio locale, restul ascultând Radio Transilvania (6%), Favorit FM (5%),

Radio Vocea Evangheliei (4%).

O mare parte dintre orădeni (aproape 40%) îşi iau informaţiile

direct de la Primărie sau din surse controlate de primărie (ex. website-ul

Primăriei). Acest lucru e semnificativ deoarece în felul acesta Primăria are

un control relativ mare asupra informaţiilor privind funcţionarea

administraţiei publice locale şi implicit are canele informaţionale

importante pentru gestionarea imaginii instituţiei. În competiţia electorală

cu ceilalţi contracandidaţi acest fapt poate constitui un avantaj pentru

primarul în funcţie. Totuşi acest avantaj este diminuat într-o oarecare

măsură de faptul că aproximativ 57% dintre orădeni îşi iau informaţiile

despre primărie din media locale (45%) sau Internet (alte web-situri decât

cel al Primăriei), asupra cărora instituţia nu are un control direct.

33

Există şi diferenţe semnificative între sursele folosite de cele două etnii

atunci când au nevoie de informaţii legate de Primărie. Maghiarii se

informează, într-o pondere mult mai mare decât românii, din ziarele locale

(38,2% dintre maghiari faţă de 11,9% dintre români) şi de la televiziunile

locale (28,4% dintre maghiari faţă de 23,7% dintre români). În schimb

românii folosesc în proporţii mai mari decât maghiarii surse provenind

direct de la primărie (41,7% dintre români comparativ cu doar 27,4% dintre

maghiari), sau Internetul (14.8% dintre români faţă de doar 4.1% dintre

maghiari) sau relaţiile personale (4.5% dintre români apelează la familie,

prieteni sau cunoştinţe, faţă de doar 1% dintre maghiari).

Prin urmare e foarte probabil ca aceste pattern-uri diferite ale informării

publice să aibă consecinţe şi în planul percepţiei activităţii administraţiei

publice locale şi implicit în planul imaginii pe care instituţia o are în rândul

orădenilor.

Agenda cetăţeanului: probleme şi priorităţi

În opinia orădenilor, principalele probleme ale municipiului sunt

legate de lipsa curăţeniei din oraş (13%), starea proastă a străzilor/gropile

(10%), lipsa locurilor de muncă (10%), costul ridicat al

încălzirii/întreţinerii (5%), lipsa locurilor de parcare (5%), infrastructura

deficitară (4%), traficul aglomerat din oraş (3%), sistemul sanitar (3%).

Oricum e de remarcat faptul că aproape unul din cinci orădeni (19%) nu

ştiu să nominalizeze nici o problemă a municipiului în care trăiesc.

34

Capitolul III

Reflectarea campaniei electorale în mass media locală

Campania electorală şi mass media– consideraţii generale şi legislative

Alegerile corecte şi transparente reprezintă baza oricărei societăţi

democratice. Nu mai puţin importante sunt campaniile electorale, în timpul

cărora partidele şi candidaţii au şansa să-şi prezinte şi să-şi promoveze

oferta electorală, iar electoratul alege un candidat/partid, care mai apoi este

legitimat să „guverneze”.

În unele lucrări de specialitate, campania electorală este prezentată

ca „perioada dinaintea zilei în care cetăţeanul ia decizia politică”2. În alte

texte, campania electorală este definită ca o succesiune de evenimente

informative ce permit cetăţenilor să-şi conecteze preferinţele cu oferta

electorală şi să aleagă în funcţie de aceasta.3

Astfel, campania electorală comportă două valenţe. Pe de o parte,

partidele şi candidaţii îşi prezintă programele politice, iar pe de altă parte,

alegătorii, în baza informaţiilor recepţionate, îşi pot defini preferinţele

electorale, pe care le exprimă, prin vot secret, în ziua alegerilor.

Pentru a lua decizii bine documentate, alegătorul are nevoie de

acces la informaţii. Acest drept la informaţie este consacrat de o serie de

instrumente juridice internaţionale4, precum şi de legea fundamentală a

României.

2 The study of political campaign, Henry E. Brady, Richard Johnson, John Sides, pag. 2. 3 Political strategies in direct-democratic campaigns, Hanspeter Kriesi, Laurent Bernhard, Regula Hänggli, July 2007, NCCR Democracy, pag 3. 4 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art.10

35

Articolul 31 al Constituţiei României stabileşte dreptul la informaţie şi

prevede că:

„(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie

de interes public nu poate fi îngrădit.

(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private,

sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei

publice.

(5) Serviciile publice de radio şi televiziune sunt autonome.

Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice

importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea

acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii

lor se reglementează prin lege organică ”

În acest context, mass-media devine un instrument important de

transmitere a informaţiei de la partid/candidat către publicul alegător.

Diversitatea şi corectitudinea media reprezintă valori esenţiale ale

societăţilor democratice. Atunci când una din aceste valori sunt

compromise, abilitatea cetăţeanului de a cunoaşte alte puncte de vedere,

abordări sau poziţii scade, iar funcţionarea unei societăţi democratice

poate fi prejudiciată. Rezultatul, de cele mai multe ori, poate fi instaurarea

unei poziţii dominante. Pentru a evita asemenea dereglări în cadrul

procesului electoral, legislaţia română stabileşte un cadru de desfăşurare a

campaniei electorale cu reguli clare, atât pentru partidele politice, cât şi

pentru mass-media.

36

Deoarece obiectul cercetării cuprinde doar mass-media ca

instrument de difuzare a informaţiei în cadrul campaniei electorale, nu vom

enumera prevederile legislative care fac referire la alte instrumente de

asigurare a vizibilităţii şi promovare a mesajului electoral, cum ar fi de

exemplu afişajul. De asemenea, ţinând cont că cercetarea a avut ca obiect

de studiu alegerile locale din 2012, vom analiza prevederile din Legea

privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, nr. 67/2004,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Literatura de specialitate enumără câteva elemente constitutive ale

campaniei electorale. Astfel, pentru lansarea unei campanii electorale este

important să fie întrunite două condiţii instituţionale esenţiale.

(1) Să fie stabilită data alegerilor;

(2) Să fie cunoscută identitatea candidaţilor5

Când aceste două condiţii sunt îndeplinite, campania electorală poate fi

începută şi desfăşurată în cadrul stabilit de lege.

În art. 61 (1), legiuitorul fixează punctul de începere şi terminare a

campaniei electorale. Astfel, campania electorală începe cu 30 de zile

înaintea datei alegerilor şi se încheie sâmbăta care precede ziua votului, la

ora 7.00. Campania electorală pentru alegerile locale din 2012 a început

vineri 11 mai, ora 00.00 şi s-a încheiat pe data de 9 iunie ora 07.00. Orice

acţiune de promovare a competitorilor electorali după aceasta data este

strict interzisă.

Scopul prevederilor legale referitoare la campania electorală este de

a asigura condiţii egale tuturor competitorilor, precum şi informaţii corecte

cetăţenilor cu drept de vot, iar radiodifuzorii, atât publici, cât şi cei privaţi

5 Political strategies in direct-democratic campaigns, Hanspeter Kriesi, Laurent Bernhard, Regula Hänggli, July 2007, NCCR Democracy

37

au obligaţia să-şi îndeplinească responsabilităţile ce decurg din meseria de

jurnalist, asigurând o campanie electorală echitabilă, echilibrată şi corectă.

Art. 63.

(1) Campania electorală prin serviciile de programe audiovizuale,

publice şi private, trebuie să servească următoarelor interese

generale:

a) ale electoratului, de a primi informaţii corecte, astfel

încât să îşi poată exercita dreptul la vot în cunoştinţă de

cauză;

b) ale partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor

electorale, organizaţiilor cetăţenilor aparţinând

minoritarilor naţionale şi candidaţilor, de a se face

cunoscuţi si de a-si prezenta platformele, programele

politice si ofertele electorale; c) ale radiodifuzorilor, de a-şi exercita drepturile şi

responsabilităţile care decurg din profesiunea de jurnalist.

(2) Radiodifuzorii publici şi privaţi sunt obligaţi să asigure, în

cadrul serviciilor de programe audiovizuale, desfăşurarea unei

campanii electorale echitabile, echilibrate şi corecte pentru toate

partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale,

organizaţiile cetăţenilor aparţinând minoritarilor naţionale,

precum si pentru toţi candidaţii. În afară de rigorile stabilite de lege pentru asigurarea unei campanii

electorale echitabile, echilibrate şi corecte, Codul deontologic al

38

jurnalistului6 prevede cadrul deontologic de activitate a jurnalistului şi

precizează drepturile şi libertăţile, obligaţiile şi responsabilităţile unui

jurnalist în realizarea meseriei sale.

1.1. Jurnalistul este dator să exercite dreptul inviolabil la libera

exprimare, în virtutea dreptului publicului de a fi informat.

Jurnalistul se bucură de o protecţie sporită în exercitarea acestui

drept datorită rolului vital, de apărător al valorilor democratice,

pe care presa îl îndeplineşte în societate.

1.2. Jurnalistul este dator să caute să respecte şi să comunice faptele

– aşa cum acestea pot fi cunoscute prin verificări rezonabile – în

virtutea dreptului publicului de a fi informat.

1.3. Jurnalistul este dator să exprime opinii pe o bază factuală. În

relatarea faptelor şi a opiniilor, jurnalistul va acţiona cu bună

credinţă.

1.4. Jurnalistul este dator să semnaleze neglijenţa, injustiţia şi

abuzul de orice fel.

1.5. În demersul său de a informa publicul, jurnalistul este dator să

reflecte societatea în ansamblul şi diversitatea ei, acordând acces

în presă şi opiniilor minoritare şi individuale. Publicul are dreptul

6 Cod Deontologicul al jurnalistului a fost elaborat de organizaţiile membre în Convenţia Organizaţiilor de Media. Prevederile prezentului Cod Deontologic sunt liber consimţite de jurnaliştii membri ai organizaţiilor profesionale, patronale şi sindicale, semnatare ale Statutului Jurnalistului, adoptat de către Convenţia Organizaţiilor de Media, la Sinaia, în perioada 9-11 iulie 2004.

39

să cunoască nu numai informaţiile şi ideile primite favorabil sau cu

indiferenţă ori considerate inofensive, dar şi pe acelea care

ofensează, şochează sau deranjează. Acestea sunt cerinţe ale

pluralismului, toleranţei şi spiritului deschis, fără de care nu există

societate democratică.

În cazul în care drepturile sau interesele legitime ale competitorilor

electorali sau candidaţilor au fost lezate de către jurnalist, legea oferă o

modalitate de remediere prin exercitarea dreptului la replică, precum şi a

dreptului de rectificare.

În vederea asigurării unei campanii echilibrate şi pentru a evita

influenţarea publicului alegător, legea prevede şi câteva restricţii în cadrul

campaniei electorale, enumerate mai jos:

1. Legiuitorul interzice publicitatea electorală în orice alte emisiuni

decât emisiunile electorale

2. Cu 48 de ore înainte de ziua votării este interzisă prezentarea de

sondaje de opinie, difuzarea de spoturi de publicitate electorală,

invitarea saiu prezentarea candidaţilor în programe sau alte

comentarii privind campania electorală.

3. În ziua votării este interzisă prezentarea sondajelor realizate la

ieşirea de la urne, înainte de încheierea votării.

De asemenea, legea prevede faptul că publicitatea electorală (spoturile

publicitare de 20-30 de secunde care îndeamnă electoratul să voteze un

candidat sau o listă de candidaţi) poate fi difuzată numai în cadrul

emisiunilor menţionate mai sus.

40

Monitorizarea campaniei electorale în presa scrisă

Monitorizarea presei scrise s-a realizat în perioada 11 mai -9 iunie

2012 de către monitorii instruiţi în acest sens şi conform metodologiei

presei scrise, elaborate în cadrul proiectului şi prezentată în capitolul I.

Principalele criterii în construirea eşantionului de publicaţii

monitorizate au fost tirajul acestora şi aria de distribuire şi limba de

publicare. Astfel, au fost monitorizate 2 cotidiene de limbă română, 1

cotidian de limbă maghiarp şi un săptămânal.

Au fost supuse monitorizării articolele din următoarele publicaţii

locale: Bihoreanul, Bihari Naplo, Crişana, Jurnal Bihorean.

Selectarea articolelor pentru a fi analizate s-au făcut după trei criterii:

1. A fost publicat în perioada 11 mai – 9 iunie, 2012

2. Au avut ca subiect central campania electorală

3. Au avut ca subiecţi candidaţii la funcţia de primar al municipiului

Oradea, candidaţii la poziţia de Preşedinte al Consiliului Judeţean,

dar şi reprezentanţi ai partidelor înscrise în cursa electorală locală.

Conform acestor criterii, au fost selectate 158 de articole din

publicaţiile supuse monitorizării. Acestea sunt repartizate după cum

urmează: Crişana a publicat 49 de articole cu conţinut electoral, Jurnalul

Bihorean a avut 46 de articole, Bihari Naplo a dedicat 44 de articole

campaniei electorale, iar Bihoreanul – 17 articole, ţinând cont că publicaţia

respectivă este un săptămânal. Mai jos, prezentăm în procente materialele

dedicate campaniei electorale de către publicaţiile locale. Observăm că

Jurnalul Bihorean, Crişana şi Bihari Naplo, s-au situat aproximativ la

acelaşi nivel, în ceea ce priveşte interesul manifestat pentru campania

electorală.

41

Figura: Materiale publicate în campania electorală distribuite pe

publicaţie

Majoritatea articolelor scrise pe durata campaniei au fost ştiri,

numărul cărora întrece în mod detaşat celelalte genuri publicistice. Astfel,

Crişana a oferit publicului 37 de ştiri, 3 reportaje, 1 interviu, 1 articol de

analiză şi 2 editoriale şi 5 adresări făcute de candidaţii electorali. Jurnalul

Bihorean a oferit 36 de ştiri, 6 reportaje, un articol de analiză şi 3 adresări

ale candidaţilor sau membrilor de partide, care s-au înscris în cursa

electorală. Bihari Naplo a avut 38 de ştiri, 3 reportaje, 1 interviu, 1 anchetă

şi o adresare de către candidatul Ilie Bolojan, cetăţenilor orădeni.

Săptămânalul Bihoreanul a prezentat 3 ştiri, 1 reportaj, 8 interviuri şi 5

articole de analiză.

42

Figura: Genurile publicistice abordate în funcţie de

publicaţie

Astfel, electoratului orădean i-au fost oferite, în total, 114 ştiri, 13

reportaje, 8 articole de analiză, 11 adresări din partea candidaţilor, precum

şi 10 interviuri cu candidaţii la poziţiile de primar al municipiului Oradea şi

preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor. Au fost scrise 10 editoriale şi a

fost realizat un sondaj.

Deoarece nu există cercetări sau analize ale presei scrise făcute în

cadrul campaniei electorale locale precedente, este foarte greu să calificăm

interesul acesteia faţă de campania electorală şi să răspundem clar dacă

presa a fost mai interesată sau mai puţin interesată de campania electorală

din anul acesta. Pe de altă parte, rolul presei este de a informa şi a aduce la

cunoştinţa publicului evenimente şi fapte, fără a crea artificial şi a da o altă

semnificaţie acestora.

43

Dinamica publicării materialelor cu conţinut electoral pe durata

campaniei

Dinamica publicării materialelor cu conţinut electoral ne oferă o

imagine a felului cum se modifică interesul media faţă de campania

electorală în funcţie de data alegerilor. Cu cât data alegerilor este mai

apropiată, cu atât interesul media faţă de campania electorală creşte, fiind

publicate mai multe articole în acest sens.

Astfel, Crişana a publicat în prima săptămână a campaniei 7

articole, în a doua, numărul acestora a crescut cu 2 articole, însumând 9

materiale dedicate campaniei electorale. În a treia săptămână a publicat 13

articole, iar în ultima săptămână – 20. Aceeaşi dinamica de ascensiune o

înregistrează şi Jurnalul Bihorean, numărul materialelor dedicate

campaniei, crescând în funcţie de avansarea campaniei şi apropierea datei

alegerilor. Bihari Naplo, însă nu urmăreşte acelaşi tipar. Cele mai multe

materiale electorale, fiind publicate în a treia săptămână a campaniei, după

care, în ultima săptămână, ziarul publică mai puţine articole. Cât priveşte

săptămânalul Bihoreanul, acesta urmează aceleaşi tendinţe ca Jurnalul

Bihorean şi Crişana.

Figura: Dinamica activităţii presei în campania electorală

44

45

Importanţa campaniei electorale din perspectiva poziţionării articolelor

pe pagini

Paginile au un rol important în conceptul editorial, deoarece nu au

aceeaşi valoare în cuprinsul unei publicaţii. Astfel, atunci când se doreşte

accentuarea unei ştiri sau a unei teme, aceasta este plasată pe pagina mai

valoroasă din cuprinsul unui ziar. Cea mai importantă este prima pagină.

Articolele plasate pe această pagină sunt cele mai vizibile, cele mai citite.

Astfel, pe prima pagină, de obicei, sunt poziţionate ştirile de ultimă oră sau

materialele cele mai importante. După prima pagină, în ordinea importanţei

urmează perechile 3-2, 5-4, 7-6, 9-8 şi aşa mai departe, până la ultima

pagină, care este a doua cea mai importantă pagină din ziar.

Dacă ar fi să facem o clasificare a importanţei acordate campaniei

electorale după poziţionarea materialelor pe pagini, Crişana ar fi ziarul care

a avut cele mai multe articole pe prima pagină, adică 13. Bihari Naplo şi

Jurnalul Bihoran, având fiecare câte 3 materiale cu conţinut electoral pe

prima pagină, iar Bihoreanul nu a publicat pe prima pagină nici un articol

referitor la campania electorală. Cât priveşte pagina a 3-a, care, de

asemenea, ocupă un loc semnificativ în ierarhia importanţei, observăm

tendinţe asemănătoare: Crişana are 18 articole publicate pe pagina a 3-a,

Jurnalul Bihorean a plasat 12 articole pe pagina a 3-a, Bihari Naplo şi

Bihoreanul nu au nici un articol pe pagina a 3-a, însă compensează prin

prin poziţionarea câtorva articole pe următoarea pagină după importanţă,

adică pe pagina a 2-a. Astfel, Bihari Naplo publică 10 articole pe această

pagină, ceea ce reprezintă majoritatea articolelor publicate, în comparaţie

cu alte pagini, iar Bihoreanul publică 3 articole.

Pg. 1 Pg. 3 Pg. 2 Pg. 5 Pg. 4 Ultima pg.

46

Crişana 13 18 2 12 0 3

Jurnal

Bihorean 3 12 0 2 0 0

Bihari Naplo 3 0 10 7 5 0

Bihoreanul 0 0 3 0 0 1

Celelalte articole din totalitatea materialelor publicate sunt plasate pe

pagini cu o importanţă jurnalistică scăzută.

Aşa cum am observat mai sus, prima pagină din publicaţie este cea

mai importantă, iar articolele publicate pe aceasta sunt fie ştiri de ultimă

oră, fie au un subiect important, menite să atragă atenţia publicului cititor.

Din cele 19 titluri ale primei pagini, le vom analiza pe fiecare separat, în

funcţie de publicaţia în care au apărut.

Figura: Articole cu conţinut electoral de pe prima pagină

47

Din cele 13 articole publicate de Crişana pe prima pagină, 4

articole (Începe campania electorală, Mita şi votul ilegal înseamnă

puşcărie, Prezenţa la vot o importantă datorie civică, Urnele vă aşteaptă

votul) oferă informaţii despre procesul electoral şi invită cetăţenii la vot. 2

din articole (Candidaţii la examen, Pretendenţii de judeţ sub lupa mediului

de afaceri) prezintă întâlnirea candidaţilor la funcţia de primar şi de

preşedinte al CJ cu mediul de afaceri orădean şi programele electorale ale

acestora. 2 din materialele publicate (Ce nu aştept de la politicieni, Banul şi

politica) reprezintă un articol de analiză şi un editorial despre politicieni,

campania electorală şi oferta politică. Un articol este o ştire despre decesul

unui membru al PSD, într-un accident rutier, iar restul materialelor au în

centru acuzaţii şi replici între competitorii electorali.

În data de 24 mai, Crişana publică pe prima pagină articolul

intitulat „Ţîrle acuzat că umblă cu cioara vopsită”, în care candidatul la

funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean din partea PDL este acuzat de

către Cornel Popa, candidat la aceeaşi funcţie din partea USL, că a minţit în

legătură cu proiectul de modernizare a aeroportului Oradea. Deşi, în cadrul

articolului, opinia lui Ţîrle vizavi de această acuzaţie nu este menţionată,

pe 25 mai, Crişana publică tot pe prima pagină un alt material „Ripostă în

numele lui Ţîrle”, în care colegul de partid Călin Mocanu ia apărarea

candidatului Ţîrle, calificând acuzaţiile lui Cornel Popa, drept „atac la

persoană şi diversiune”. Acuzaţiile continuă pe prima pagină cu articolul

„Muzeul – poveste fără sfârşit”, publicat în 30 mai, prin care PDL îl acuză

pe Voloşeniuc (preşedintele CJ din partea PSD) de transferurile făcute

către compania Selina şi îşi manifestă dezacordul faţă de mutarea sediului

Muzeului Ţării Crişurilor în cetate. În 31 mai, Crişana îşi deschide ziarul

cu articolul „UDMR în campanie murdară”, un titlu menit să atragă atenţia

cititorului şi prezintă acuzaţiile PPMT precum că partidele, dar în special

48

UDMR împarte electoratului produse alimentare. O altă metodă menţionată

de PPMT prin care UDMR încearcă să-şi câştige voturile este promisiunea

de sume băneşti. Articolul nu conţine opinia celorlalte partide, în special a

UDMR-ului.

Titlurile de pa prima pagină ale Jurnalului Bihorean sunt mult mai

temperate, în comparaţie cu cele ale Crişanei, şi fie prezintă programele

candidaţilor înscrişi în cursa electorală, fie îndeamnă cetăţenii la vot,

preferând să se axez,e prin materialele de pe prima pagină,pe informarea

cetăţenilor decât pe oferirea unui teren de acuzaţii pentru candidaţi.

Cele trei titluri de pe prima pagină ale ziarului Bihari Naplo au fost

publicate în ultima săptămână de campanie: pe 1 iunie, 5 iunie şi 8 iunie.

Două din articole „A împărţit ziare pe bicicletă” şi „Cultura alegerilor,

votanţii o aleg” prezintă campania şi programul electoral al lui Cseke

Attila, candidatul UDMR la funcţia de Primar şi întâlnirea acestuia cu

cetăţenii. Al treilea articol poziţionat pe prima pagină este publicat în

ultima zi a campaniei electorale - „Miile de ştampile vă aşteaptă pe

Dumneavoastră” - şi îndeamnă cetăţenii să se prezinte la urnele de votare.

49

0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5

11 mai

15 mai

16 mai

17 mai

18 mai

24 mai

25 mai

26 mai

30 mai

31 mai

1 iunie

5 iunie

7 iunie

8 iunie

Jurnal BihoreanBihari NaploCrişana

Frecvenţa apariţiei competitorilor electorali în publicaţiile monitorizate

Din cele 158 de materiale cu conţinut electoral, publicate în ziarele

monitorizate, 102 se referă fie la candidaţii la funcţia de primar, fie la

candidaţii la preşedinţia Consiliului Judeţean. Restul articolelor

monitorizate sunt materiale care oferă informaţii cu privire la procesul

electoral sau au în centru alţi membri ai partidelor intrate în cursa

electorală.

Pe parcursul întregii campanii, unii candidaţi au apărut cu o

frecvenţă mai mare în articolele publicate, iar alţii cu o frecvenţă mult mai

mică. Dintre toate partidele cu candidaţi la funcţia de primar şi de

preşedinte al Consiliului Judeţean se remarcă reprezentanţii formaţiunii

USL şi ai partidelor PDL şi UDMR. Celelalte partide, precum şi

reprezentanţii lor la funcţiile vizate rămân cu mult în urmă.

50

Cele mai multe apariţii în presă, pe perioada campaniei o are Ilie

Bolojan, candidatul la funcţia de primar din partea USL (32 de apariţii),

urmat de Attilla Cseke, cu 30 de apariţii, care este candidatul la funcţia de

primar din partea UDMR. Radu Ţîrle din partea PDL pentru preşedinţia

Consiliului Judeţean, se plasează pe locul trei, după numărul de apariţii

(21) în presa pe durata campaniei electorale. Iar Cornel Popa şi Pasztor

Sandor, ambii candidaţi pentru funcţia de preşedinte al Consiliului

Judeţean apar de 19 ori în cele trei publicaţii monitorizate, fiind urmaţi de

Mihai Groza (PDL), cu 18 apariţii şi Zlatyko Gyula (PPTM), cu 15 apariţii,

ambii candidaţi la funcţia de primar al municipiului Oradea. Ceilalţi

competitori electorali, întrunesc un număr mic de apariţii, de la 2 la 8. În

imaginile de mai jos, poate fi observat numărul de apariţii al fiecărui

competitor.

Figura: Frecvenţa apariţiilor candidaţilor la funcţia de Primar

51

Figura: Frecvenţa apariţiilor candidaţilor la funcţia de preşedinte al AJ

Dacă analizăm apariţiile competitorilor electorali în presa

monitorizată în funcţie de publicaţii, vom observa următoarele: Ilie Bolojan

este candidatul care are cele mai multe apariţii atât în Crişana (12), cât şi în

Jurnal Bihorean (12), după care urmează Mihai Groza, cu 5, respectiv 8

apariţii, iar pe al treilea loc se plasează Attila Cseke, cu 3 apariţii în

Crişana şi cu 7 apariţii în Jurnal Bihorean. În Bihoreanul, este cel care

întruneşte numărul cel mai mare de apariţii (5), fiind urmat la o distanţă

extrem de mică de Ilie Bolojan şi Mihai Groza, ambii cu un număr de 4

apariţii pe durata campaniei electorale.

În cadrul publicaţii Bihari Naplo, elementul etnic joacă un rol

important. Astfel, ambii candidaţi din partea partidelor maghiare UDMR şi

PPMT, sunt cei mai vizibili. Attila Cseke are 15 apariţii, iar Zlatyko Gyula

are 12 apariţii, fiind urmaţi la o distanţă considerabilă de candidaţii români:

52

Ilie Bolojan (USL) - 3 apariţii, Mihai Groza (PDL) – 1 apariţie, Horia

Vuşcan (PUV) – 1 apariţie, Marius Sonea (UNPR)– 1 apariţie.

Figura: Frecvenţa apariţiilor candidaţilor pe publicaţie

Cât priveşte apariţiile candidaţilor la funcţia de preşedinte al

Consiliului Judeţean în presa monitorizată, Crişana l-a menţionat pe Cornel

Popa (USL) în 10 apariţii, iar Radu Ţîrle (PDL) a avut 8 apariţii. În Jurnal

Bihorean, Radu Ţîrle (PDL) se clasează pe primul loc după numărul de

apariţii, 9 la număr şi este urmat de Cornel Popa (USL) cu 7 apariţii.

Bihoreanul, ca şi în cazul candidatului la funcţia de primar, arată

predilecţie pentru UDMR-istul Pasztor Sandor, care acumulează cele mai

multe apariţii – 4, dar este urmat imediat de Radu Ţîrle (PDL), cu 3 apariţii

şi Cornel Popa cu 2 apariţii. Bihari Naplo, îşi arată vădit preferatul la

funcţia de preşedinte al CJ. Pasztor Sandor (UDMR) are 11 apariţii,

Szilagyi Ferenc (PPMT) are două apaiţii, Radu Ţîrle (PDL) împreună cu

53

Raul Derechicei (PUE) au câte o singură apariţie, iar ceilalţi candidaţi nu

apar în niciun articol publicat de Bihari Naplo.

Figura: Frecvenţa apariţiilor candidaţilor pe publicaţie

Articole acuzatoare la adresa competitorilor electorali

Pe lângă articolele de informare cu privire la procesul electoral şi

articolele despre programul electoral al candidaţilor, publicaţiile

monitorizate au servit drept platformă pentru acuzaţii şi critici adresate de

candidaţi unul altuia. Astfel adevărata confruntare, care, pe alocuri, devine

şi atac la persoană, se dă prin aceste materiale publicate, în special în

Crişana şi Jurnal Bihorean. Dacă analizăm incidenţa articolelor ce conţin

acuzaţii şi critici, vom observa că nuărul acestora se ridică la 32.

Figura: Incidenţa materialelor cu conţinut acuzator în funcţie de

publicaţie

54

Acuzaţiile, din unicul material de acest fel publicat în Bihari Naplo

(nr. 109, 31 mai 2012) pe durată campaniei, provin de la PPMT care

susţine că „sunt batjocoriţi de alte partide”, care „le-au distrus afişele”.

Opinia celorlalţi reprezentanţi ai partidelor nu este menţionată, atât în

cadrul numărului în care apare articolul, dar nici ulterior, până la sfârşitul

campaniei electorale. În Bihoreanul, (nr. 599, 4-10 iunie 2012), prin

articolul „Bătaie electorală: tânăr reţinut cu focuri de armă după ce a

agresat doi poliţişti” PDL acuză USL că ar fi instigat la violenţă împotriva

simpatizanţilor PDL-işti. Din nou, nu este publicată poziţia şi atitudinea

USL faţă de aceste acuzaţii.

Atât Crişana, cât şi Jurnalul Bihorean au fost o platformă pentru

ping-pong-ul de replici între candidaţii PDL şi USL, înscrişi în cursa

electorală. Mai jos prezentăm acuzaţiile şi criticile lansate de partide în

Crişana, pe durata campaniei electorale.

55

Cele mai multe acuzaţii au fost lansate de PDL la adresa USL, fie

că erau îndreptate împotriva lui Ilie Bolojan, candidat la funcţia de primar

al municipiului, fie împotriva lui Cornel Popa, candidat la funcţia de

preşedinte al Consiliului Judeţean.

Din cele 15 articole ce conţin acuzaţii şi critici între competitorii

electorali, 9 vizează acuzaţiile şi criticile PDL la adresa USL.

Bolojan este criticat că se laudă cu realizări care nu îi aparţin pentru

că acestea au fost posibile datorită finanţării guvernului PDL („Ghilea se

implică în campania PDL”, Crişana nr. 6471, 25 mai 2012, pag. 16). Groza

îl numeşte pe Bolojan „cinic” şi îl acuză că mimează dialogul. Tot Groza îi

recomandă lui Bolojan: "Îl invit pe Bolojan să-şi vadă de propriile

probleme şi să lase ironiile la o parte" („Mihai Groza îi ripostează

primarului în funcţie că e cinic: Bolojan mimează dialogul”, Crişana nr.

6475, 30 mai 2012, pag. 5). Alte acuzaţii PDL vizează relaţiile USL cu

Selina şi felul cum sunt gestionaţi banii publici („Muzeul – poveste fără

sfârşit” Crişana, nr. 6475, 30 mai 2012, pag. 1; „Democrat liberalii

mitraliază în contracandidaţi, Crişana, nr. 6477, 1 iunie 2012, pag. 5).

O altă acuzaţie adusă de democrat liberali formaţiunii social liberale

apare în cadrul unui articol care, deşi reprezintă replica democrat

liberalilor, lansează un alt reproş, şi anume că „Popa s-a autointitulat

părintele autostrăzii Transilvania şi că el vrea sa fie naşul aeroportului”

(Riposta în numele lui Radu Ţîrle, Crişana, nr. 6471, 25 mai 2012, pag. 1-

16). În „Ultimele săgeţi înaintea votului”, Ţîrle îl numeşte pe Popa „marele

absent”, iar Groza critică modul în care este administrat, descriind marile

greşeli ale lui Bolojan. („Ultimele săgeţi înaintea votului”, Crişana, nr.

6482, 8 iunie, 2012, pag. 5). În alte două articole Vasile Blaga reaminteşte

că Popa îşi asumă merite ce nu-i aparţin, iar Groza îi reproşează lui Bolojan

că „primarul a ales cea mai proastă soluţie”, referindu-se la reabilitarea

56

CET („Reabilitarea CET contestată”, Crişana, nr. 6469, 23 mai, 2012, pag.

5; „Sprijin la final de campanie”, Crişana, nr. 6480, 6 iunie 2012, pag. 5).

Tot PDL acuză USL pentru utilizarea violenţelor în campania electorală

(„Agresiuni sub brandul USL la Pietroasa”, Crişana, nr. 6478, 2 iunie,

2012, pag. 3).

La rândul său, USL îl acuză pe Radu Ţîrle că a minţit şi că nu a

ştiut să gestioneze proiectul aeroportului Oradea („Ţîrle acuzat că umblă cu

cioara vopsită”, Crişana, nr. 6470, 24 mai 2012, pag. 1). Într-un alt

material, cu un titlu sugestiv „Radu Ţîrle moare de grija altuia” lupta cu

replici între USL şi PDL continuă. Astfel, Popă răspunde acuzaţiilor lui

Ţîrle şi susţine că “nu este interesat să intre în dezbateri televizate cu un

personaj ce s-a remarcat prin scandaluri şi procese” şi care în 4 ani de

mandat nu a reuşit sa termine nici măcar acoperişul muzeului, pista

aeroportului, drumul Tinca - Ucuriş sau Padiş. ÎI numeşte pe Radu Ţîrle -

„frustrat” şi îi transmite prin intermediul articolului următoarele:"Câinii

latră, caravana USL trece mai departe" („Radu Ţîrle moare de grija altuia”,

Crişana, nr. 6478, 2 iunie, 2012, pag. 3). Un alt articol susţine că un

apropiat al candidatului PDL de la Cefa a ameninţat cu moartea un membru

USL.

Alte articole conţin acuzaţiile PPMT faţă de celelalte partide, dar în

special faţă de UDMR, precum că ar împărţi electoratului produse

alimentare în schimbul votului; PRM susţine că a avut o campanie decentă

în comparaţie cu alţi concurenţi care au dat dovadă de „aroganţă şi

superficialitate în dialog cu cetăţenii”; tot PRM, printr-un alt articol aduce

acuzaţii PDL că ar fi trădat interesul naţional, atunci când a semnat un

acord cu UDMR.

57

Jurnalul Bihorean a publicat 15 articole, ale căror acuzaţii şi replici

a imprimat un anumit dinamism campaniei electorale. Ca şi în cazul

ziarului Crişana, Jurnalul Bihorean a fost, în cea mai mare parte, terenul de

luptă electorală între PDL şi USL. Observăm că disputele între cei doi

competitori electorali au aceleaşi subiecte.

Ţîrle îl acuză pe Voloşeniuc (Preşedintele CJ din partea PSD) de

cheltuirea ineficientă a banilor publici, precum şi de legăturile cu Selina

(„Au suplimentat contractul”, Jurnal Bihorean, nr. 5603, 18 mai 2012, pag.

9) Groza îşi exprimă nemulţumirea şi îi reproşează lui Ilie Bolojan că

soluţiile de termoficare a oraşului, precum şi proiectul Aqua Park sunt

ineficiente (Groza e sigura: Oradea se poate baza pe geotermie, Jurnal

Bihorean nr. 5611, 30 mai 2012, pag. 9; „Ţîrle atacă liberalii şi Selina”,

Jurnal Bihorean, nr. 5613, 1 iunie 2012, pag. 9). O altă acuzaţie din partea

PDL la adresă USL vine după ce formaţiunea a organizat o întâlnire

electorală în incinta liceului Oltea Doamnă, iar PDL califică gestul drept

imoral („Scoala prinsa între USl şi PDL”, Jurnal Bihorean nr. 5614, pag 3).

Tot PDL acuză USL pentru utilizarea violenţelor în campania electorală

(„Agresiuni sub brandul USL la Pietroasa”, Jurnal Bihorean, nr. 5416, 5

iunie, 2012, pag. 3). Alte patru articole, care mai degrabă sunt critici la

modalitatea de administrare a oraşului se referă la soluţia CET, propusă de

Bolojan, la parcări şi la amenzi, precum şi la mutarea sediului Muzeului, pe

care Ţîrle o califică drept „o mare prostie” („Vorbe de campanie”, Crişana,

nr. 5603, 18 mai 2012, pag. 9; „Ar muta Muzeul?”, Crişana., nr. 5608, 25

mai 2012, pag. 9; „Amenzile fac diferenţa”, Crişana, nr. 5615, pag. 9;

„Propune vignietă gratuită pentru Oradea”, Crişana, nr. 5615, pag. 9).

Cât priveşte răspunsurile, dar şi acuzaţiile USL, observăm 3 articole

în acest sens.

58

În articolul „Popa nu vrea dezbateri cu Ţîrle”, Cornel Popa

răspunde criticilor lui Ţîrle spunând că el se întâlneşte cu cetăţenii.

„Bihorenii nu au nevoie de dezbaterile televizate, ci de fapte”, ripostează

Cornel Popa. Tot Popa îl acuză pe Ţîrle că nu a fost în stare să termine

reparaţiile acoperişului muzeului pe durata mandatului şi încheie printr-o

zicală populară interpretabilă: „Câinii latră, caravana USL trece mai

departe”. („Popa nu vrea dezbateri cu Ţîrle”, Jurnal Bihorean, nr. 5614, 5

iunie 2012, pag. 3).

În alte două articole UDMR adresează critici actualei conduceri şi

susţine că autorităţile tergiversează intenţionat finalizarea centrului

oncologic, pentru a-şi atribui meritele. Bolojan răspunde în cadrul aceluiaşi

articol şi arată că modificările au fost propuse de managementul spitalului

şi nu au nici o legătură cu autorităţile publice locale („Centrul oncologic

amânat în prag de campanie”, ) Printr-un alt material, UDMR acuză USL

că nu ar dori viceprimari de etnie maghiară. („USL vrea solo la primărie”,

Jurnal Bihorean, nr.5616, 5 iunie 2012, pag. 9). Iar Horia Vuşcan, acuză

autorităţile locale de monopol asupra afişajului electoral şi că acestea ar fi

realizate din banii plătitorilor de impozite. Tot candidatul la funcţie de

primar din partea PUV susţine că ridicarea maşinilor ar fi ilegală

(„Ridicările auto – ilegale”, nr. 5612, 31 mai 2012, pag. 9)

Figura: Materiale în funcţie de partidul care face acuzaţiile

59

Temele abordate în cadrul campaniei electorale

Din analiza articolelor supuse monitorizării, putem observa în afara

discursului politicienilor, diverse subiecte de interes local, precum şi

problemele comunitare ce trebuie soluţionate. Este evident şi din datele

analizate mai sus că cele mai active partide în campania electorală locală

au fost: Uniunea Social Liberală, Partidul Liberal Democrat şi Uniunea

Democrată a Maghiarilor din România. Temele dezbătute în cadrul

campaniei electorale, care au imprimat substanţă competiţiei electorale au

fost grupate de către echipa de proiect în următoarele categorii:

infrastructură, sănătate, educaţie şi sport, cultură, mediu, turism, dezvoltare

economică şi proiecte europene.

60

Figura: Teme abordate în campania electorală

În categoria „infrastructură” (31%), care a fost cel mai discutat

domeniu pe perioada campaniei electorale, am inclus orice referire la

reabilitarea clădirilor istorice, la proiectul de termoficare a oraşului, la

modernizarea aeroportului, la reabilitarea drumurilor publice, la parcări etc.

În următoarea categorie cea a „dezvoltării economice” (20%), care a fost

cea de-a doua cea mai discutată tematică, am inclus orice dezbatere sau

discuţie cu privire la investiţii, promovarea tinerilor antreprenori crearea

locurilor de muncă şi a parcurilor industriale, reducerile de taxe şi

impozite, precum şi diverse facilităţi pentru firme. Al treilea domeniu cel

mai dezbătut a fost „educaţie şi sport” (13%) şi a inclus subiecte precum,

colaborarea cu Universitatea, specializarea tinerilor şi transformarea

Universităţii într-un centru de excelenţă. Apoi, în ordine descrescătoare au

urmat „cultura” (11%), în care am inclus subiecte referitoare la sediul

muzeului, precum şi organizarea unor evenimente culturale de importanţă

regională, care să contribuie la sporirea prestigiului judeţului şi a

municipiului Oradea. „Sănătatea”, „turismul” şi „mediul” au fost abordate

în măsură de 8%, respectiv 8% şi 7% în comparaţie cu alte subiecte. Iar cel

61

mai puţin discutat subiect a fost cel ce priveşte „fondurile europene”, deşi

are o importanţă vădită, reprezentând o oportunitate pentru modernizarea

atât a judeţului, cât şi a municipiului.

Dacă ar fi să analizăm incidenţa acestor tematici după publicaţia în

care au fost incluse, vom observa, că nu există o mare diferenţă în felul în

care acestea şi-au definit agenda presei, infrastructura şi dezvoltarea

economică fiind cele mai abordate subiecte în toate publicaţii cu excepţia

ziarului Bihari Naplo, care a pus un accent sporit pe educaţie şi sport.

Monitorizarea emisiunilor televizate

În acord cu textul Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor

administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările

ulterioare, în timpul campaniei electorale, informaţiile privind sistemul

electoral, tehnica votării, calendarul campaniei electorale, programele

politice, opiniile şi mesajele cu conţinut electoral trebuie să fie prezentate

exclusiv în următoarele tipuri de emisiuni (art. 64):

a) emisiuni informative - în care pot fi difuzate informaţii privind

sistemul electoral, tehnica votării şi activităţile de campanie ale

candidaţilor; în acest scop durata programată a emisiunii

informative putând fi mărită cu cel mult 15 minute;

b) emisiuni electorale - în care candidaţii îşi pot prezenta

programele politice şi activităţile de campanie electorală;

c) dezbateri electorale - în care candidaţii, jurnaliştii, analiştii şi

alţi invitaţi pun în discuţie programele electorale şi temele de

interes public

De asemenea, legea prevede faptul că publicitatea electorală

(spoturile publicitare de 20-30 de secunde care îndeamnă electoratul să

62

voteze un candidat sau o listă de candidaţi) poate fi difuzată numai în

cadrul emisiunilor menţionate mai sus.

În Oradea, singurul post local de televiziune care a avut emisiuni cu

caracter electoral a fost TVS, post aparţinînd trustului RDS-RCS, inclus in

pachetul de portofoliu DIGI TV. TVS Oradea a intrat in campania pentru

alegerile locale din iunie 2012 oferind participanţilor, partide politice si

candidaţi, spaţiul dedicat ştirilor si emisiunii de dezbatere „Ediţia de

alegeri”, renunţând la posibilitatea de a le oferi competitorilor electorali

spaţiu pentru spoturi electorale si emisiuni electorale. Cele două decizii au

fost motivate, în primul caz, datorită faptului că TVS Oradea începuse deja

să producă propriile emisiuni în sistem HD, iar în cazul emisiunilor

electorale s-a hotărât evitarea unor prezenţe ale competitorilor în care

aceştia să-şi exprime unilateral programele fără ca ele să poată fi supuse

unei dezbateri cu un contracandidat, dezbatere moderată de realizatorul

emisiunii.

Monitorizarea dezbaterilor electorale

Legea 67/2004 stipulează faptul că emisiunile şi dezbaterile

electorale trebuie să asigure tuturor candidaţilor condiţii egale în ceea ce

priveşte libertatea de exprimare, pluralismul opiniilor şi echidistanţa (art.

68) şi că în cadrul acestor emisiuni candidaţii au următoarele obligaţii:

a) să nu pună în pericol ordinea constituţională, ordinea publică,

siguranţa persoanelor şi a bunurilor;

b) să nu facă afirmaţii care pot aduce atingere demnităţii umane sau

moralei publice;

c) să probeze eventualele acuzaţii cu incidenţă penală sau morală

aduse unui alt candidat;

63

d) să nu incite la ură sau discriminare pe considerente de rasă,

religie, naţionalitate, sex, orientare sexuală sau etnie.

Cât priveşte obligaţiile realizatorilor şi moderatorilor emisiunilor şi

dezbaterilor electorale, textul legii prevede (art. 69):

a) să fie imparţiali;

b) să asigure echilibrul necesar desfăşurării emisiunii, oferind

fiecărui candidat participant la discuţii posibilitatea de prezentare a

opiniilor sale;

c) să formuleze clar întrebările, fără a fi tendenţioase sau

părtinitoare;

d) să asigure menţinerea dezbaterii în sfera de interes a campaniei

electorale şi a tematicii stabilite;

e) să intervină atunci când, prin comportamente sau exprimări,

invitaţii încalcă dispoziţiile art. 68 alin. (2); în cazul în care invitaţii nu se

conformează solicitărilor, moderatorul poate decide întreruperea

microfonului acestuia sau oprirea emisiunii, după caz.

Partidele care au solicitat spaţiu de antenă la TVS Oradea, în baza

Legii 67/2004, au fost: USL, PDL, UDMR, PRM, PP (Legea Cojocaru),

UNPR şi ACDR. În baza principiilor şi regulilor generale ale desfăşurării

campaniei electorale, obligatorii pentru radiodifuzori, trasate de Decizia

CNA nr. 195 din 24 aprilie 2012, TVS Oradea era obligată să acorde spaţiu

de antenă partidelor şi candidaţilor care solicitau acest lucru. Aceeaşi

decizie stipulează că radiodifuzorii pot chema în cadrul emisiunilor de

dezbatere sau a emisiunilor electorale şi reprezentanţii unor partide care nu

au solicitat acest lucru. Aşa se explică probabil şi decizia TVS Oradea de a-

i invita în cadrul emisiunilor de dezbatere electorală şi pe candidaţii la

funcţia de primar al municipiului Oradea, Gheorghe Frenţ din partea PPDD

64

şi Horea Vuşcan din partea PUV, chiar dacă nu au solicitat spaţiu de

antenă.

Pe parcursul campaniei electorale au avut loc 15 emisiuni de

dezbateri electorale, organizate în general după criteriul poziţiei pentru care

candidau competitorii. Patru dintre ele au avut ca invitaţi candidaţi pentru

poziţia de consilieri locali (reprezentanţi ai USL de trei ori, PDL-două

apariţii, UDMR- 3 apariţii). Primarul în funcţie, Ilie Bolojan, a fost invitat

de două ori, la prima confruntare, din 28 mai, alături de Mihai Groza

(candidat al PDL la funcţia de primar al Municipiului Oradea), la cea de-a

doua, mai aproape de finele campaniei (6 iunie), alături de candidatul

UDMR, Cseke Attila. Alte trei emisiuni i-au avut ca invitaţi tot pe

candidaţii la funcţia de primar, şi anume: Dorel Vesa (PP Cojocaru) în

dialog cu un candidat la poziţia de consilier judeţean din partea ACDR

(Marian Daragiu); Ioan Hathazi (candidat PRM), respectiv Marius Soanea

(UNPR) şi, în fine, Horea Vuşcan (PUV) în dialog cu Gheorghe Frenţ

(PPDD).

FIGURA 1: Frecvenţa apariţiilor în funcţie de poziţia pentru care

candidează invitaţii

65

3 emisiuni cu candidaţi la Consiliul Local, 3 cu candidaţi la CJ, 5

cu candidaţi la funcţia de primar al Municipiului Oradea şi 3 emisiuni cu

candidaţi la funcţia de preşedinte al CJ.

Dintre candidaţii la preşedenţia Consiliului Judeţean Bihor doar

Radu Ţîrle (PDL) are două apariţii, întruna din emisiuni alături de

contracandidatul său din partea UDMR (Pasztor Sandor), într-o alta alături

de jurnalistul Calin Corpaş de la cotidianul Jurnal Bihorean. Remarcăm

absenţa candidatului USL Cornel Popa de la dezbaterile electorale, cotat cu

şansele cele mai mari de câştig. Decizia de a nu participa la astfel de

dezbateri a fost probabil motivată tocmai de avantajul net pe care il avea în

sondajele de opinie în faţa contracandidaţilor săi, apariţiile televizate

neaducându-i neaparat beneficii electorale. Această absenţă l-a determinat

pe Radu Ţîrle, principalul său contracandidat, să-l acuze de „frica de o

dezbatere pe probleme reale”.

66

FIGURA 2: Frecvenţa apariţiilor în funcţie de partidul (alianţa)

din care provine invitatul:

USL- 7 apariţii, PDL- 7 apariţii, UDMR- 6 apariţii, PRM-2,

UNPR-2, PUV-1, PPDD-1, ACDR-1, PP Cojocaru-1.

Cât priveşte temele de discuţie, cele mai abordate au fost (în

ordinea frecvenţei lor) chestiunile referitoare la infrastructură şi

dezvoltarea oraşului/judeţului pe termen mediu (starea drumurilor din

Oradea şi judeţ, problema modernizării aeroportului), parcurile industriale,

retehnologizarea CET prin trecerea pe gaz, problema parcărilor,

dezvoltarea pieţelor, starea spitalelor şi reforma sistemului medical.

Nota generală a dezbaterilor, impusă şi de moderatorul emisiunii, a

fost una civilizată, fără atacuri la persoană, discuţiile concentrându-se în

jurul unor idei şi proiecte de dezvoltare urbană. Au fost expuse chiar

programe bine structurate, care reflectau viziuni diferite cu privire la

dezvoltarea oraşului. Ilustrativă în acest sens a fost dezbaterea din data de 6

67

iunie, care i-a avut ca invitaţi pe Ilie Bolojan din partea USL si Czeke

Attila din partea UDMR. Czeke Attila a insistat asupra reconsiderării

laturii culturale, cu potenţial turistic al oraşului, dând ca exemplu oraşul

Sibiu, care a cunscut o dezvoltare fără precedent pentru oraşele din

Romania şi care s-a bazat aproape exclusiv pe zestrea şi potenţialul său

cultural. În schimb, în opinia lui Ilie Bolojan, oraşul Oradea trebuie

dezvoltat mai întâi din punct de vedere economic, dezvoltare care să

asigure ulterior susţinerea unor programe culturale din fonduri proprii.

Monitorizarea emisiunilor informative

Cele mai interesante prevederi ale Legii 67/2004 cu privire la

emisiunile informative ţin de faptul că ele se supun obligaţiei de

obiectivitate, echitate şi de informare corectă a publicului (art. 67). Potrivit

aceluiaşi articol de lege, “candidaţii care au deja funcţii publice pot apărea

în emisiunile informative strict în probleme legate de exercitarea funcţiei

lor”, iar, în situaţia în care „în emisiunile informative se prezintă fapte sau

evenimente speciale de interes public, pe lângă punctul de vedere al

autorităţilor trebuie prezentat şi un punct de vedere opus”.

Luate stricto sensu, aceste prevederi nu au fost respectate probabil

în nicio campanie electorală, candidaţii folosindu-se funcţia lor de

conducere pentru a-şi promova imaginea. Candidatul USL, Ilie Bolojan,

primar în funcţie, alături de cndidatul UDMR, Cseke Attila, au cele mai

numeroase apariţii în ştirile electorale, urmaţi de Mihai Groza (PDL),

Horea Vuşcan (PUV) şi Zatyko Gyula (PPMT). Dintre candidaţii la funcţia

de preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor cei mai prezenţi sunt Radu

Ţîrle (PDL) şi Dorel Vesa (PP Cojocaru).

68

În această campanie, informaţiile cu caracter electoral au ocupat în

medie 1,30 minute din durata buletinelor de ştiri. În intervalul 10 mai-8

iunie postul local de televiziune TVS a difuzat 51 de ştiri cu caracter

electoral, o treime (17) referindu-se la informaţii generale legate de

procesul electoral: campania Ministerului Administraţiei şi Internelor de

combatere a mitei şi votului ilegal, informaţii referitoare la sistemul de vot

şi locul unde putem vota, la pregătirea secţiilor de votare în vederea

alegerilor sau informaţii privind regulile de afişaj electoral şi respectarea

lor. Rămânând în zona afişajului electoral, aflăm din unele ştiri electorale

că suntem departe încă de o conduită civilizată, unii candidaţi (Jolţa, Vesa)

făcând plângeri la poliţie pentru ruperea afişelor lor şi înlocuirea cu altele,

ale contracandidaţilor, sau că politica stârneşte încă pasiuni aprinse

(„simpatizanţii partidelor din câteva comune bihorene s-au luat la bătaie,

fiind nevoie de intervenţia poliţiei”- buletinul de ştiri din 6 iunie).

Concluzii şi recomandări

La o apreciere a campaniei electorale în presa orădeană, constatăm că, în

mare parte, articolele au fost echilibrate, că au abordat subiecte care au

interesat publicul orădean, deşi se simte o uşoară preferinţă a ziarelor

monitorizate pentru un anumit candidat, partid sau formaţiune. Uneori,

ziarele au preluat criticile şi acuzaţiile competitorilor electorali,

publicându-le în formă de ştire, „uitând”, pe alocuri, să includă opinia celui

acuzat sau criticat, ceea ce după, părerea noastră, a scăzut din obiectivitatea

materialului. Deşi am dori să facem o comparaţie cu alte campanii

electorale locale şi să observăm evoluţia acestora în timp, ar fi imposibil,

deoarece nu există studii la nivel local care să ne ofere informaţii în acest

sens.

69

Sperăm ca această monitorizare să reprezintă unul din multiplele

exerciţii ale exercitării democraţiei la nivel de comunitate şi dorim ca

această practică să se încetăţenească pentru următoarele alegeri, locale

şi/sau naţionale.

Recomandări pentru mass-media şi jurnalişti:

- să abordeze şi alte genuri publiciste, pe lângă ştiri, în special

analizele şi investigaţiile, care ar oferi informaţii mai detaliate şi

o imagine mai complexă a programelor şi ofertelor electorale,

promovate de cei înscrişi în această cursă a alegerilor;

- să fie mai atenţi atunci când îşi construiesc ştirea în baza

declaraţiilor unor politicieni şi să-şi aducă aminte de sfaturile

lui David Randall, care în una din cărţile de căpătâi ale

jurnalistului menţionează următoarele: „..există două capcane

care îl ameninţă pe jurnalist. Prima este prejudecata conform

căreia, dacă un politician spune ceva, trebuie neapărat să

înregistrăm acest lucru. Fals. Fiecare jurnalist ar trebui să aibă

pe birou motoul: Ei sunt doar politicieni.” …”A doua capcană

este ceea ce numim pseudo eveniment: conferinţe de presă,

interviuri şi altele. Conferinţele de presă nu sunt aşa cum par să

creadă unii jurnalişti, ştiri în sine…Tot ce se întâmplă este că un

anumit politician…a dorit să facă o declaraţie, de obicei din

motive personale, între care primul este publicitatea”7

- Responsabilitatea şi obiectivitatea să fie regula de aur a

jurnalistului. Studiile în domeniu arată că ceea ce gândim

despre politică este determinat de mass-media. Tot mass-media

este cea care ne face să gândim că unele subiecte sunt mai

7 David Randal, „Jurnalistul Universal”, Polirom, 2007, pag. 65

70

importante decât altele, prin faptul că alte subiecte sunt complet

ignorate sau li se acordă foarte puţină atenţie. În campania

electorală, s-a observat concentrarea mass-mediei pe strategia

politică a unor partide, pe publicitatea electorală şi mai puţin pe

substanţă. În goana după ştiri, presa a ajuns să ofere fel de fel de

informaţii, care nu tocmai scoteau la iveală subiecte importante

pentru comunitatea locală.

Recomandări pentru societatea civilă:

- să continue monitorizarea presei pe durata campaniei electorale,

dar şi a comportamentul politicienilor şi a cetăţeanului

- să elaboreze şi să implementeze proiecte de educare civică a

cetăţeanului, precum şi proiecte de instruire a reprezentanţilor

mass-media cu privire la rolul acestora în campania electorală.

PUBLICITATEA ELECTORALĂ

Publicitatea prin presa scrisă a reprezentat o formă distinctă de

comunicare politică a partidelor / candidaţilor pentru a câştiga încrederea

alegătorilor şi, în cele din urmă, pentru a obţine mai multe voturi în

confruntarea cu ceilalţi competitori.

Radiografia reclamei electorale în cotidianele Crişana, Jurnal

bihorean, Bihari Naplo şi în săptămânalul Bihoreanul, ediţiile printate, a

luat în calcul mai mulţi parametri de analiză, cantitativi şi calitativi:

candidaţii care au contractat spaţiu publicitar pentru alegerile locale – iulie

2012; volumul reclamei electorale pe fiecare publicaţie monitorizată;

suprafaţa reclamei electorale / candidat şi publicaţie; distribuirea reclamei

71

electorale / partide sau alianţe şi publicaţii; tipologia machetelor electorale

apărute; distribuţia machetelor în corpul publicaţiilor monitorizate, pe

pagini şi în structura paginii.

Mulţi înscrişi, puţini ... promovaţi publicitar

Din cei nouă candidaţi înscrişi în cursa pentru fotoliul de primar al

municipiului Oradea, doar cinci – Ilie Bolojan (USL), Mihai Groza (PDL),

Cseke Attila (UDMR), Zatyko Gyula (PPMT) şi Horea Vuşcan (PUER) –

au mizat pe reclama electorală în presa scrisă locală, ultimii doi, e drept,

mai mult simbolic.

5267,75

58280

10407,25

15635,4

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000

18000

Ilie Bolojan Mihai Groza Cseke Attila Zatyko Gyula HoreaVuşcan

cmp

Situaţia se prezintă relativ asemănător şi în cazul competitorilor

pentru şefia Consiliului Judeţean Bihor. Din cei unsprezece candidaţi care

şi-au disputat preşedinţia instituţiei menţionate, numai cinci şi-au făcut

publicitate electorală în publicaţiile locale monitorizate: Cornel Popa

72

(USL), Radu Ţîrle (PDL), Pasztor Şandor (UDMR), Szilagyi Ferenc

(PPMT), Raul Derecichei (PUER), cei doi din urmă având o prezenţă

nesemnificativă în raport cu contracandidaţii.

10581,25

8434,75

4167,75

270 58

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

Cornel Popa Radu Ţîrle Pasztor Şandor Szilagyi Ferenc Raul Derecichei

cmp

Spaţiul publicitar contractat vorbeşte de la sine despre vizibilitatea

candidaţilor, al partidelor şi alianţelor pe care le reprezintă. Factorul

restrictiv esenţial l-a reprezentat – în cazul celorlalţi candidaţi –

precaritatea resurselor financiare.

Volumul de publicitate electorală / publicaţii monitorizate

Situaţia reclamei electorale atrase de principalele publicaţii locale –

cotidianele Crişana, Jurnal bihorean şi Bihari Naplo, săptămânalul

Bihoreanul – în campania pentru recentele alegeri locale (10 iunie 2012) se

prezintă astfel: Bihari Naplo – 26801,45 cm2, Jurnal bihorean – 22113

cm2, Crişana – 18154 cm2, Bihoreanul – 5949,50 cm2.

73

5949,5

18154

26801,45

22113

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

Bihari Naplo Jurnal bihorean Crişana Bihoreanul

cmp

Poziţia dominantă a cotidianului Bihari Naplo se explică prin

aportul publicitar – firesc şi logic, dealtminteri – al celor două formaţiuni:

UDMR (5020 cm2) şi PPMT (2750 cm2), al căror electorat îl reprezintă

populaţia de etnie maghiară, în cazul de faţă din Bihor, public ţintă al

ziarului amintit. Mult mai semnificativă este însă, în context, contribuţia

USL (9136,20 cm2) şi PDL (9787,75 cm2), care deţin mai bine de două

treimi din reclama electorală inserată în această publicaţie. Diferenţa dintre

volumul de publicitate electorală contractat de Bihari Naplo şi Crişana

echivalează cu pachetul publicitar al UDMR şi PPMT. Dacă raportăm

volumul reclamă electorală la numărul de ediţii care au inserat publicitate

de acest tip, săptămânalul Bihoreanul se plasează în frunte cu 1487,37 cm2/

ediţie, urmat de Bihari Naplo – 1340 cm2 / ediţie, Jurnal bihorean – 1106

cm2 şi Crişana cu 789 cm2 reclamă electorală / ediţie.

Volumul de publicitate / partide şi alianţe / publicaţii monitorizate

74

În cotidianul Crişana, Partidul Democrat Liberal şi-a promovat

candidaţii la fotoliul de primar al municipiului Oradea şi la cel de

preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor, respectiv candidaţii pentru

Consiliul Local Oradea şi Consiliul Judeţean Bihor în machete de reclamă

care însumează 6115,5 cm2. Alianţa USL (PSD + PNL) a mizat în acelaşi

scop pe o suprafaţă aproape dublă (11978,5 cm2). Ca element de culoare,

mai degrabă, menţionăm prezenţa a două machete publicitare electorale

aparţinând Partidului Uniunea Ecologistă din România (116 cm2), precum

şi a unui modul de 78 cm2 pentru promvarea lui Andrei Seidler, candidat

pentru un post de consilier judeţean din partea Comunităţii Evreilor Oradea

Bihor.

CRIŞANA: PUBLICITATEA ELECTORALĂ DISTRIBUITĂ PE PARTIDE ŞI ALIANŢE

PDL

USL

PUER

Andrei Seidler

PDLUSLPUERAndrei Seidler

În Jurnal bihorean, plusul de noutate în reclama electorală,

comparativ cu Crişana, îl constituie prezenţa machetelor publicitare ale

candidaţilor UDMR (3300 cm2). Cu suprafeţe publicitare aproape triple şi

sensibil egale se poziţionează PDL (9207,65 cm2) şi USL (9547,25 cm2). În

75

plus, o singură machetă electorală pentru Andrei Seidler (58,5 cm2), propus

consilier judeţean de Comunitatea Evreilor din Oradea.

JURNAL BIHOREAN: PUBLICITATEA ELECTORALĂ DISTRIBUITĂ PE PARTIDE ŞI ALIANŢE

PDL; 9207,65

USL; 9547,25

UDMR; 3300

Andrei Seidler; 58,5

PDLUSLUDMRAndrei Seidler

Bihari Naplo este cotidianul cu cea mai consistentă reprezentare în

planul reclamei electorale din perspectiva plajei de formaţiuni politice. În

plus faţă de partidele şi alianţele vizibile în celelalte două cotidiane

(Crişana şi Jurnal bihorean), în Bihari Naplo regăsim şi Partidul Popular

al Maghiarilor din Transilvania (PPMT, cu 2750 cm2). Aşadar, PDL a

valorificat pentru reclamă electorală în paginile acestui ziar 9787,75 cm2,

USL – 9136,20 cm2, UDMR – 5020 cm2.

76

BIHARI NAPLO: PUBLICITATEA ELECTORALĂ DISTRIBUITĂ PE PARTIDE ŞI ALIANŢE

PDL

USL

UDMR

PPMT

Săptămânalul Bihoreanul a inserat, în doar patru numere, aproape

5959 cm2 reclamă electorală, distribuită după cum urmează: PDL – 2441

cm2, USL – 2393 cm2, UDMR – 1115,50 cm2.

BIHOREANUL: PUBLICITATEA ELECTORALĂ DISTRIBUITĂ PE PARTIDE ŞI ALIANŢE

PDL 2441

USL 2393

UDMR 1115,5

PDLUSLUDMR

Ce evidenţiază o analiză comparativă?

77

1. Cotidianul Crişana a oferit aproape 12000 cm2 reclamă

electorală de la USL, ceea ce înseamnă mai mult cu aproape un sfert în

comparaţie cu Jurnal bihorean şi Bihari Naplo.

2. Volumul de publicitate electorală al PDL în Crişana este cu 30%

mai mic decât cel realizat în Jurnal bihorean sau în Bihari Naplo.

3. USL deţine, ca alianţă, prima poziţie în Crişana, cu un volum

dublu de publicitate faţă de PDL.

4. PDL are un volum de publicitate relativ apropiat în Jurnal

bihorean (9207,65 cm2) şi Bihari Naplo (9787,75 cm2), în medie cu o

treime mai mult faţă de reclama electorală plasată în cotidianul Crişana.

5. UDMR s-a axat prioritar pe Bihari Naplo (5020 cm2), fără a

neglija impactul Jurnalului bihorean (3300 cm2) şi nici al Bihoreanului

(1115,50 cm2), în vreme ce PPMT a optat doar pentru Bihari Naplo (2750

cm2).

Opţiunile candidaţilor privind distribuirea reclamei electorale de

publicaţiile monitorizate

Pentru a-şi atinge scopul, contractarea spaţiului publicitar electoral

presupune o bună cunoaştere a unor parametri esenţiali: piaţa locală a

publicităţii, cota de piaţă a publicaţiilor, publicul ţintă al acestora, tirajul,

aria de difuzare, caracteristici tehnice (periodicitate, colonaj, calitatea

hârtiei şi a tiparului etc.), tarifele practicate ş.a.

Candidaţii care au preferat Crişana au avut în vedere fără îndoială

deschiderea mai mare spre judeţ, spre rural şi publicul matur, dar şi un

număr consistent de abonaţi în municipiul Oradea. Monitorizarea

înregistrează următoarele „pachete” de reclamă electorală: Mihai Groza

(PDL) – 2555 cm2, Radu Ţîrle (PDL) – 1678,5 cm2, Cornel Popa (USL) –

78

4595,5 cm2, Ilie Bolojan (USL) – 5007 cm2, Horea Vuşcan (PUER) – 58

cm2, Raul Derecichei – 58 cm2. În timp ce echipa USL pentru Consiliul

local Oradea a dispus doar de 494 cm2 (o jumătate de pagină de ziar!), cea

pentru Consiliul Judeţean a beneficiat de o suprafaţă publicitară triplă

(1482 cm2). Dacă luăm în calcul că jumătate din suprafaţa fiecăreia dintre

cele trei machete publicitare destinate candidaţilor USL pentru Consiliul

Judeţean a fost rezervată candidatului alianţei la preşedinţia Consiliului

Judeţean Bihor, Cornel Popa, şi cumulăm acea „cotă parte” (740 cm2) în

contul său, rezultatul final îl propulsează pe prima poziţie între competitori

cu 5335,5 cm2 (4595,5 + 740), devansându-l pe Ilie Bolojan (5000,7 cm2).

Echipa de candidaţi ai PDL pentru Consiliul local a beneficiat de 1235 cm2

suprafaţă publicitară, faţă de doar 247 cm2, spaţiu alocat candidaţilor

acestui partid pentru Consiliul Judeţean Bihor. Volumul de publicitate

electorală destinat candidaţilor USL pentru Consiliul Judeţean (1482 cm2)

este de şase ori mai mare decât al concurenţilor din PDL (247 cm2), în

vreme ce pentru Consiliul local scorul este relativ apropiat (USL – 1482

cm2, PDL – 1235 cm2). Transferând analiza comparativă în alt plan,

remarcăm faptul că spaţiul publicitar contractat de Ilie Bolojan a fost dublu

faţă de al unuia dintre principalii săi contracandidaţi, Mihai Groza, în

vreme ce reclama electorală pentru Cornel Popa a fost triplă în comparaţie

cu cea a lui Radu Ţîrle.

79

CRIŞANA: Distribuirea publicităţii electorale pe candidaţi

5858

2555

1678,5

5335,55000,7

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

Mihai Groza Radu Ţîrle Cornel Popa Ilie Bolojan HoreaVuşcan

RaulDerecichei

cmp

Jurnal bihorean a fost perceput de candidaţi ca un ziar

preponderent al orădenilor, cu un tiraj ridicat şi cu o foarte bună calitate a

hârtiei şi tiparului, cu o cotă bună de piaţă şi în rândul tinerilor. În privinţa

spaţiului publicitar electoral asumat, Radu Ţîrle (3019,5 cm2) şi Cornel

Popa (2948 cm2) se află pe poziţii sensibil apropiate, în timp ce Pasztor

Şandor (1375 cm2) nu atinge nici jumătate din suprafaţa fiecăruia din cei

doi. Contabilizând şi spaţiul deţinut de Radu Ţîrle şi Cornel Popa în

machetele care promovează consilierii judeţeni (Cornel Popa – 847 cm2,

Radu Ţîrle – 450 cm2), balanţa înclină în favoarea lui Popa (+ 326 cm2). În

disputa pentru fotoliul de primar al municipiului Oradea, podiumul

reclamei electorale adjudecate în Jurnal bihorean arată astfel: Ilie Bolojan

– 4394,5 cm2, Mihai Groza – 3569,5 cm2, Cseke Attila – 1925 cm2. Un

simplu calcul arată că suprafaţa machetelor publicitare aparţinând lui Ilie

Bolojan, inserate în acest cotidian, este mai mult decât dublă faţă de cea

contractată de Cseke Attila.

Reclama electorală consacrată candidaţilor PDL pentru Consiliul

local Oradea a însemnat 1719,2 cm2 (din care 891,7 cm2 în machete

80

comune cu Mihai Groza, candidatul pentru funcţia de primar al

municipiului Oradea), triplu faţă de spaţiul rezervat candidaţilor USL. Într-

un anume fel, situaţia se inversează la candidaţii pentru Consiliul Judeţean,

unde USL a dispus de 1654,75 cm2 (candidaţi consilieri + Cornel Popa), iar

PDL de 899,45 cm2 (candidaţi consilieri + Radu Ţîrle sau candidaţi

consilieri +Radu Ţîrle + Vasile Blaga).

Jurnal bihorean: Distribuirea publicităţii electorale pe candidaţi

34693795

1375

4394

1925

3569

0500

100015002000250030003500400045005000

Radu Ţîrle Cornel Popa PasztorŞandor

Ilie Bolojan Mihai Groza Cseke Attila

cmp

Bihari Naplo a fost „câmpul de luptă” care a adus pe linia frontului

cei mai mulţi combatanţi politici. Pentru UDMR (5020 cm2) şi PPMT

(3360 cm2) a fost spaţiul jurnalistic privilegiat de exprimare a programelor

electorale ale candidaţilor săi: Cseke Attila (2785 cm2) şi Pasztor Şandor

(2235 cm2). Pentru PPMT, Bihari Naplo a reprezentat singurul suport

mediatic local de promovare electorală a formaţiunii şi a candidaţilor ei –

Zatyko Gyula (280 cm2) şi Dr. Szilagyi Ferenc (280 cm2).

Prezenţa consistentă a tandemurilor Radu Ţîrle (3099 cm2) – Mihai

Groza (4185 cm2) şi Cornel Popa (2390 cm2) – Ilie Bolojan (5046,40 cm2)

legitimează interesul manifest al acestora de a câştiga voturi din rândul

alegătorilor de etnie maghiară.

81

Pachetul de reclamă electorală a candidaţilor PDL pentru Consiliul

local (840 cm2) s-a dublat prin machetele comune cu candidatul la funcţia

de primar, Mihai Groza (840+825=1665 cm2). Candidaţii PDL pentru

Consiliul Judeţean au fost prezenţi doar în machete comune cu Radu Ţîrle

(838,75 cm2).

În celălalt front, candidaţii USL pentru Consiliul local s-au rezumat

doar la o machetă de 560 cm2, iar cei pentru Consiliul Judeţean au

beneficiat de un volum publicitar dublu (1139,80 cm2), graţie unei machete

în care apar alături de Cornel Popa.

Bihari Naplo: Distribuirea publicităţii electorale pe candidaţi

3099

4185

23902785

5046

280280

2235

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

RaduŢîrle

MihaiGroza

CornelPopa

IlieBolojan

CsekeAttila

PasztorŞandor

ZatykoGyula

SzilagyiFerenc

cmp

Săptămânalul Bihoreanul prezintă situaţia cea mai echilibrată din

perspectiva inserţiei modulelor publicitare electorale. Candidaţii pentru

şefia Consiliului Judeţean – Radu Ţîrle şi Cornel Popa – se află la egalitate

cu câte 647,75 cm2 fiecare. Înscris în aceeaşi cursă, Pasztor Şandor s-a

limitat la contractarea unei jumătăţi de pagină de ziar (557,75 cm2). Pentru

funcţia de primar al municipiului, pachetele de publicitate electorală se

poziţionează în următoarea progresie: Cseke Attila – 557,75 cm2, Mihai

82

Groza – 647,75 cm2, Ilie Bolojan – 1187,50 cm2, dublu în raport cu ceilalţi

doi competitori. Egalitate „pe linie” şi în promovarea publicitară a

candidaţilor USL şi PDL pentru Consiliul Judeţean Bihor. PDL şi-a

promovat în egală măsură şi candidaţii pentru Consiliul local Oradea, spre

deosebire de USL care n-a contractat la această poziţie nici o machetă.

Bihoreanul: Distribuirea publicităţii electorale pe candidaţi

557,75557,75

1187,5

647647 647

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

Radu Ţîrle CornelPopa

MihaiGroza

Ilie Bolojan CsekeAttila

PasztorŞandor

cmp

Distribuţia pe pagini şi în pagină a machetelor electorale

Poziţionarea reclamei în corpul ziarului şi în oglinda unei pagini nu

este deloc întâmplătoare, ci se bazează pe aspecte care ţin de „mecanica”

lecturii şi ordinea de importanţă a paginilor. Conform teoriei jurnalistice,

prima şi ultima pagină dintr-o publicaţie sunt cele mai importante, mai

căutate, apoi paginile de mijloc şi, în ordine, paginile impare. În cadrul

unei pagini, jumătatea superioară este mai valoroasă şi în aceasta - zona din

dreapta sus.

83

În ce măsură au valorificat aceste atuuri candidaţii care au

contractat publicitate în presa scrisă pentru alegerile locale?

În Crişana, cele mai bune poziţionări le au candidaţii USL – Cornel

Popa şi Ile Bolojan – care au fructificat paginile 1 şi 3. Astfel, Cornel Popa

înregistrează apariţia a 11 module pe prima pagină, în deschidere, şi 9

module pe pagina 3, din care 8 ocupă partea inferioară a paginii. Ilie

Bolojan a preferat ca modulul semnal „Faptele fac diferenţa” să fie plasat

în prima pagină, în stânga jos (11 apariţii), exploatând avantajele

„diagonalei de aur” care urmează traiectoria firească a alunecării privirii

cititorului pe pagina de ziar (dreapta sus - stânga jos).

Contracandidaţii lor au ţinut să valorifice registrul de deasupra

capului de ziar: Mihai Groza cu 11 apariţii, iar Radu Ţîrle cu 13 (din care

un modul este plasat în partea stângă jos). Spre deosebire de Cornel Popa şi

Ilie Bolojan, cei doi au avut câte o singură machetă în pagina 3,

„refugiindu-se” în pagina 5 (Mihai Groza cu şase machete, iar Radu Ţîrle

cu două).

Trecând la pagina de titlu a Jurnalului bihorean, tandemul Radu

Ţîrle şi Mihai Groza a optat pentru o machetă comună (11 apariţii),

poziţionată în partea dreaptă jos. Aceste apariţii sunt completate cu alte

„pachete” de reclamă electorală, mult mai „generoase” ca suprafaţă,

inserate în pagina 3: Mihai Groza – 7 machete, Radu Ţîrle – 8 (din care

una în jumătatea superioară).

Prin comparaţie, Ilie Bolojan înregistrează, aidoma

contracandidatului său de la PDL, tot 11 machete plasate pe prima pagină,

la fel poziţionate, ofertă întregită de alte cinci module în pagina 3 şi două în

pagina 5. Cornel Popa, în schimb, s-a limitat doar la patru module pe

pagina de titlu a ziarului, la care a adăugat alte opt în corpul ziarului (şase

în pagina 3 şi două în pagina 5).

84

Candidaţii UDMR, Cseke Attila şi Pasztor Şandor, s-au arătat mai

puţin interesaţi de impactul paginilor, de vreme ce consemnăm doar câte o

apariţie în pagina a noua a cotidianului Jurnal bihorean.

În Bihari Naplo prezenţa publicitară cea mai consistentă o au

candidaţii USL şi PDL pentru funcţia de primar al Oradiei. Egală numeric

(câte 20 de machete fiecare, din care 11 pe prima pagină!), reclama

electorală a celor doi se diferenţiază, sub aspectul distribuirii, prin

poziţionarea în paginile de interior. Mihai Groza s-a preocupat să-şi plaseze

nouă module în pagina 3, în vreme ce Ilie Bolojan a plasat cinci machete în

pagina 3 şi alte trei în pagina 5.

În confruntarea publicitară dintre candidaţii USL şi PDL pentru

şefia Consiliului Judeţean Bihor, în cotidianul Bihari Naplo, balanţa înclină

în favoarea lui Radu Ţîrle cu 17 module (din care 11 pe prima pagină, cinci

în pagina 3 şi unul în pagina 5), faţă de Cornel Popa care a contractat în

acest ziar doar 7 machete (trei în pagina de titlu şi câte două în paginile 3 şi

5).

Cseke Attila a găsit oportun să plaseze şapte machete de reclamă

electorală în pagina 7 a cotidianului Bihari Naplo. Celălalt candidat al

UDMR a preferat aceeaşi pagină, mizând şi pe fidelizarea cititorului,

poziţionându-şi aici cinci machete şi o alta în pagina 11.

Candidaţii PPMT, Zatyko Gyula şi Szilagyi Ferenc, au beneficiat

de o singură machetă comună, inserată în pagina 8. PPMT a avut însă alte

cinci apariţii, tot de câte o jumătate de pagină de ziar fiecare, sugestiv

concepute.

În săptămânalul Bihoreanul, dacă Radu Ţîrle şi Mihai Groza dispun

de câte şapte module de reclamă electorală fiecare (din care patru în prima

pagină), Cornel Popa şi Ilie Bolojan înregistrează doar câte patru apariţii,

din care două pentru fiecare pe pagina de titlu, iar Cseke Attila şi Pasztor

85

Şandor au contractat doar câte un modul inserat în paginile 23, respectiv 6

ale publicaţiei, care a găzduit şi ample interviuri pe teme electorale cu toţi

cei menţionaţi.

Modalităţi de compoziţie şi de structurare a informaţiei în modulele

publicitare

Unul dintre criteriile de apreciere a structurării informaţiei în

modulul publicitar este raportul imagine – text. Trei sunt tipologiile

identificate, din acestă perspectivă, în urma „vizionării” machetelor de

publicitate electorală apărute în publicaţiile monitorizate: a) imagine

dominantă, text de completare (sprijin); b) text dominant, imagine de

completare (sprijin); c) echilibru între imagine şi text. Cum se regăseşte

această abordare în machetele publicitare ale candidaţilor?

Modulele publicitare ale competitorilor Cseke Attila, Pasztor

Şandor, Zatyko Gyula, Szilagyi Ferenc, Horea Vuşcan, Raul Derecichei

sunt în integralitatea lor astfel configurate încât au imaginea dominantă în

prim-plan, textul fiind de completare sub aspect informaţional.

În locul imaginii personale, expusă doar în două machete în care

textul prevalează (bilanţ de mandat, scrisoare către orădeni), Ilie Bolojan a

preferat să posteze inclusiv în modulele publicitare din prima pagină

mesajul pivot al campaniei sale „Faptele fac diferenţa”, asumat şi drept

slogan. Deşi în aceste module regăsim doar cinci cuvinte, sloganul plus

semnătura candidatului, la care se adaugă siglele USL, PSD şi PNL, cu

mesajul lor distinct, textul, singular pe fond alb, rămâne dominant. Dincolo

de aceste succinte evaluări, reclama electorală propusă de Ilie Bolojan este

una factuală, pragmatică, valorificând sugestiv funcţionalitatea pragmatică

a imaginii.

86

Cornel Popa a lansat o singură reclamă electorală în care textul

domină autoritar (un interviu găzduit pe o întreagă pagină de ziar). Tot în

această categorie trebuie să includem însă şi un alt modul, de o jumătate de

pagină de ziar, fără ilustraţie, în care principalul său contracandidat este

interogat acid şi punctual: „Unde sunt banii promişi pentru modernizarea

pistei Aeroportului Oradea, domnule Radu Ţîrle?”. În cinci machete, care

prezintă priorităţi din programul electoral al lui Cornel Popa, principiul

compoziţional este echilibrul între imagine şi text.

În „pachetele” de reclamă electorală oferite atât de Mihai Groza, cât

şi de Radu Ţîrle covârşitor este numărul machetelor în care imaginea (în

cazul de faţă portretul candidatului) este dominantă. Ambii candidaţi se

prezintă însă cititorilor şi cu machete în care textul este privilegiat în raport

cu imaginea: Mihai Groza (Zece paşi – azi pentru mâine; Scrisoare către

orădenii mei; Cred), Radu Ţîrle (Am început împreună, cu cinste şi

credinţă!, Ce am făcut pentru bihoreni ... Ce voi face pentru bihoreni;

Continuăm schimbarea în bine).

Avantajat de exerciţiul unui mandat de primar al Oradiei,

candidatul USL, liberalul Ilei Bolojan a optat, în mod legitim, pentru

reclamă electorală care să valorizeze realizările din cei patru ani. Conceptul

creativ al machetelor sale electorale se bazează pe contrast. Concret,

alătură două realităţi „rupte”, clar delimitate, care contrastează profund.

Imagini martor din 2008, redate în alb – negru, faţă în faţă cu altele color,

din 2012, care înfăţişează străzi şi poduri noi, parcuri amenajate, drumuri

modernizate, parcări trasate „la linie”, ghişee funcţionale pentru relaţiile cu

publicul la administraţia locală, realizări aşteptate, care se bucură de

aprecierea comunităţii. Ilustraţii cu marginea de interior „ruptă”, sugerând

simplu şi relevant că „faptele fac diferenţa” între mandatul său şi cele

precedente. O compoziţie care nu necesită efort de decodificare, imaginile

87

vorbind de la sine. O machetă care, dincolo de potenţialităţile imaginii,

include semnificative elemente identitare: sloganul „Faptele fac diferenţa”,

dublat de un marginal care indică tipul de obiectiv urbanistic ilustrat şi de

„semnătura” candidatului, semn că îşi asumă explicit realizările respective,

că este un om de acţiune. O reclamă întregită de siglele alianţei USL şi ale

formaţiunilor componente PSD şi PNL. În concluzie, un concept pragmatic

de reclamă în care nu soluţia compoziţională este deosebită, ci ideea de a

„vinde” o puternică încărcătură de imagine de acroşaj, uşor de „citit”,

convingătoare, a cărei sintaxă apelează la elemente descriptive, dar evident

demonstrative.

O vizualizare accentuată a imaginilor (chiar dacă în acest caz este

lesne sesizabil echilibrul între ilustraţie şi text) regăsim şi în macheta care

prezintă sintetic, casetat, zece dintre realizările administraţiei locale

condusă de Ilie Bolojan în mandatul 2008 – 2012. Într-un registru similar,

dar în care imaginea ajunge să fie de această dată dominantă, este „croită”

şi macheta de prezentare a echipei USL pentru Consiliul local Oradea şi,

implicit, a proiectelor pentru mandatul 2012 – 2016. Se remarcă stilul

unitar al fiecăruia dintre cele două module, deşi compoziţional, în ultima

machetă menţionată, informaţia este distribuită în mai multe câmpuri

vizuale: fotografii timbru ale candidaţilor USL, inventarul proiectelor

pentru viitorul mandat, reproduceri ale unor machete arhitecturale pentru

proiectele edilitare anunţate.

Reclama electorală a candidatului USL la şefia Consiliului Judeţean

Bihor, liberalul Cornel Popa, se impune printr-o bună sistematizare a

elementelor de limbaj vizual. Este consistentă, dar nu plină. În toate

machetele se remarcă portretul reliefat prin tifeţare (decupare pe contur) al

candidatului.

88

Modulul tip „carte de vizită” de pe pagina de titlu a publicaţiilor

monitorizate reprezintă nucleul celorlalte variante de machetă. Identitatea

sa vizuală este definită de rigoare şi simplitate, de echilibru şi unitate, de

cromatica şi garnitura de literă folosită. Spaţiile albe ordonează informaţia.

Astfel, în dreapta portretului plasat central se află postate numele şi funcţia

pentru care candidatul s-a înscris în cursa electorală, în stânga sunt inserate

siglele USL, PSD şi PNL peste care este aplicată ştampila „Votat”. Baza

machetei este rezervată sloganului „Punem Bihorul pe primul loc”, scris cu

alb pe fond albastru. Culoarea care personalizează machetele electorale ale

candidatului USL la şefia Consiliului Judeţean Bihor este albastru.

În machetele de o jumătate de pagină, inserate în corpul ziarului,

matricea din pagina întâi este valorificată în alte două variante, fiecare

alcătuită din două blocuri compacte, simetric dispuse. O variantă în care

jumătate din suprafaţa machetei este rezervată fotografiilor timbru ale

candidaţilor USL pentru Consiliul Judeţean Bihor, iar cealaltă portretului

lui Cornel Popa. În completare, aceleaşi elemente de background – „Cornel

Popa, Preşedinte” siglele formaţiunilor politice menţionate, ştampila

„Votat”, sloganul „Punem Bihorul pe primul loc” flancat de data aceasta de

stema Bihorului. Jocul de mărime a ilustraţiilor induce ideea de ierarhie.

Asocierea figurilor candidaţilor pentru Consiliul Judeţean cu imaginea lui

Cornel Popa dă semnalul că aparţin aceleiaşi echipe şi transferă capitalul de

prestigiu, de notorietate, al acestuia asupra celorlalţi. Cealaltă variantă de

machetă, destinată tot paginilor de interior, evidenţiază aceleaşi soluţii şi

tehnici compoziţionale, cu deosebirea că în locul candidaţilor pentru

Consiliul Judeţean sunt poziţionate priorităţi din programul electoral al

candidatului la preşedinţia Consiliului Judeţean Bihor. Simetria transmite

şi aici ideea de echilibru, de ordine. Ghidajul vizual este asigurat de titlurile

pregnante. Şi pentru că reclama este şi o instanţă de informare, reţinem

89

includerea în această variantă de machetă a poştei electronice a lui Cornel

Popa. Spaţiul de acuitate vizuală maximă este deţinut de siglele alianţei

USL şi ale partidelor care formează – PSD şi PNL - , stampilate cu

„Votat”, inducând subliminal îndemnul de a le acorda încrederea la

scrutinul din 10 iunie 2012.

În patru din cele cinci variante de machete publicitare ale democrat-

liberalului Mihai Groza publicate în paginile de interior ale presei scrise

locale monitorizate, textul ocupă două treimi din suprafaţa fiecărui modul.

Ca atare, preocuparea majoră în elaborarea machetei a fost aceea de a

valoriza cât mai atractiv textul, însemnele identitare ale partidului (siglă,

slogan, cromatică), întrucât elementul şi liantul invariabil în toate

variantele este portretul candidatului PDL la Primăria Oradea.

Din perspectivă compoziţională, în cele două machete destinate

prezentării listei de candidaţi pentru consilieri locali şi judeţeni ai PDL

abordările sunt diferite. Primul modul, în ordinea apariţiei, este configurat

pe principiul armoniei proporţiilor, al dispunerii simetrice, pe două

coloane, a potenţialilor consilieri judeţeni, respectiv locali ai PDL, flancaţi

de portretele candidaţilor Radu Ţîrle şi Mihai Groza, percepuţi ierarhic şi

ca vectori electorali prin experienţa acumulată în administraţia publică.

Estetica vizuală este una riguroasă, echilibrată, elegantă, care prin jocul

spaţiilor albe create structurează imaginea de ansamblu şi aduce în prim –

plan figurile celor doi competitori, sloganul PDL, sigla acestuia, plasată

inclusiv ca element identitar în subtextul listei de candidaţi pentru consiliul

local şi cel judeţean. Arhitectura celuilalt modul, consacrat exclusiv

promovării publicitare a candidaţilor PDL pentru Consiliul local Oradea,

evidenţiază unitatea compoziţională a machetei, deşi două treimi din

spaţiul acesteia sunt alocate „tabloului” posibililor consilieri, consemnaţi

cu nume, prenume şi profesie ca într-un panou de prezentare, având drept

90

fundal sigla portocalie a PDL. Personalizarea machetei este accentuată nu

doar de plasarea în deschidere, sub sloganul PDL, a enunţului „În zece

iunie, votează MIHAI GROZA – PRIMAR şi lista de consilieri locali ai

PDL Oradea”, ci şi de inserarea portretului candidatului PDL la Primăria

municipiului Oradea şi a sloganului acestuia „Din RESPECT pentru

orădeni!”, precum şi a devizei „Promitem! Dovedim! Luptăm!”, în care

majusculele acestor verbe active sunt culese cu italic, cu trimitere directă la

sigla PDL.

Într-o altă variantă de machetă, democrat-liberalul Mihai Groza

supune atenţiei alegătorilor extrase din programul său electoral „Zece paşi

– azi pentru mâine!”. Ansamblul compoziţional (portret candidat +

obiective preluate din program) este dinamizat contextual şi cromatic de un

apel către electorat: „VOTEAZĂ MIHAI GROZA – PRIMAR din

RESPECT pentru orădeni”. După această banderolă portocalie, macheta

bifează, în chip conclusiv, trei dintre temele de campanie ale candidatului:

„3 fapte în folosul tău: Factură redusă la încălzire, Parcări fără amenzi,

Porţi deschise la Primărie”.

Această abordare motivaţională o regăsim şi în macheta „Scrisoare

către orădenii mei”, care este în bună măsură o replică la mesajul

principalului său contracandidat, liberalul Ilie Bolojan, implicit o asigurare

că „se poate mai bine, mai ieftin, mai mult!”, pentru a le cere orădenilor un

vot „în cunoştinţă de cauză”. Prin comparaţie, abordarea grafică a acestei

machete este superioară celei similare a candidatului USL, Ilie Bolojan.

Tonalitatea afectivă, emoţională, este definitorie şi pentru altă

machetă de „captatio” în care Mihai Groza ţinteşte impunerea unei imagini

prietenoase a candidatului, ca om apropiat de alegători şi deschis faţă de

speranţele şi doleanţele lui, ca om de acţiune care înţelege „ce vrei tu”,

„orădeanul meu”, pentru că „prioritatea noastră este una singură - Oradea”,

91

un oraş în care vrei să trăieşti, nu doar să locuieşti. Vorbe de suflet,

completate de un decalog, un crez al lui „Mihai Groza – primarul tău!”,

care caută rezonanţă în sensibilitatea alegătorului al cărui vot îl aşteaptă.

Structural, se remarcă respectul pentru „regula celor trei părţi” în

configurarea machetei, pentru amplasarea adecvată a elementelor

componente (imagine + trei blocuri de text, dispuse pe două coloane),

individualizându-le prin grupare sau titrare, fără a afecta coerenţa

ansamblului materialului.

Lesne de sesizat, machetele electorale ale candidaţilor PDL, Radu

Ţîrle şi Mihai Groza, sunt elaborate de aceeaşi mână de designer. Acelaşi

concept, paginare similară uneori până la suprapunere, diferă doar

conţinutul. Bunăoară, în macheta care prezintă echipa PDL pentru

Consiliul Judeţean, soluţia compoziţională aleasă este parcă trasă la indigo

după cea care promova candidaţii pentru Consiliul local Oradea. Între

provocările vizuale, notăm că în locul fotografiei lui Mihai Groza regăsim

acum un „plan american” cu o bărbătească strângere de mână între Radu

Ţîrle şi Vasile Blaga, lider marcant al PDL şi om de-al locului, generând

astfel plus de capital de notorietate pentru candidat. Încolo, aceeaşi manieră

de przentare iconografică a listei candidaţilor de consilieri, acelaşi triptic

mobilizator „Promitem! Dovedim! Luptăm!”, cu acronimul lesne de dedus.

În harta machetei nu-şi mai găseşte însă locul sloganul PDL „Tot greul spre

bine!”, substituit cu cel al candidatului „Continuăm schimbarea în bine!”.

În modulul electoral de forţă pentru candidatura sa, Radu Ţîrle a

mizat pe rezonanţa pe care o pot avea în rândul electoratului rezultatele

mandatului său la cârma Consiliului Judeţean Bihor, precum şi proiectele

din programul său electoral. „Ce am făcut pentru bihoreni” şi „Ce voi face

pentru bihoreni” sunt cele două „blocuri” de text plasate faţă în faţă, pe

spaţii egale în arhitectura machetei, completate pe prima treime a suprafeţei

92

publicitare de portretul candidatului. Acest tip de machetă are mai multe

variaţiuni pe aceeaşi temă. În unele, constrâns de dimensiuni, a preferat să

separe bilanţul de mandat („Ce am făcut pentru bihoreni”) de obiectivele

programate pentru următorii patru ani („Ce voi face pentru bihoreni”). Alte

variante se particularizează pentru tonalitatea de ansamblu şi fundal. Într-o

machetă, de pildă, edificiul Aerogării Oradea serveşte drept fundal, în alta,

acest rol îi revine siglei PDL. Diferenţele între variante rezidă uneori în

reducerea textului de bază, prin eliminarea unor paragrafe mai puţin

semnificative sub aspect informaţional. Această soluţie tehnică are o dublă

motivaţie. Prima – desfăşurarea pe spaţiul eliberat a unei benzi portocalii

cu apelul „VOTEAZĂ Radu Ţîrle – Preşedinte al Consiliului Judeţean

Bihor. Continuăm împreună schimbarea în bine”. A doua – prin inserţia

acestei benzi se atenuează tonalitatea prea accentuată de gri a fundalului,

creându-se şi un pandant de culoare la logo-ul şi sloganul PDL, dispuse în

deschiderea machetei şi tratate, evident, în acelaşi cod cromatic.

Culoarea, ca element identitar, este fructificată maximal de

candidaţi ai PDL pentru Consiliul local Oradea, care – pentru vizibilitate în

pagină – au optat ca fundalul machetei să fie integral portocaliu.

Reţeta publicitară propusă de candidaţii UDMR este cea proprie

afişului, exploatând valenţele portretului candidaţilor, uşor de memorat de

către cititor. Logo-ul UDMR, îndemnul de a vota pe 10 iunie „candidaţii

noştri”, numele acestora, funcţiile pentru care s-au înscris în cursa

electorală, sloganurile alese, poşta electronică prin care pot fi contactaţi

sunt alte elemente care adaugă valoare vizuală şi informativă. Valorizarea

culorilor roşu – alb – verde nu este un simplu artificiu grafic, ci un indiciu

evident de opţiune identitară. Aceste machete judicios organizate

demonstrează că simplitatea este marca definitorie a unei creaţii publicitare

de calitate.

93

În privinţa promovării candidaţilor săi, tandemul - Zatyko Gyula şi

Szilagyi Ferenc -, Partidul Popular Maghiar din Transilvania recurge la

aceeaşi soluţie publicitară: portretele celor doi competitori + logo-ul

formaţiunii politice + sloganul electoral + numele candidaţilor şi funcţiile

pentru care se vor confrunta cu adversarii politici. Singura inovaţie este

menţionarea adresei de facebook a partidului, semn că reţelele de

socializare îşi joacă rolul în campania electorală. O machetă nu atât de

îngrijită şi elegantă ca, de exemplu, cea a candidaţilor UDMR. Mult mai

elaborate sunt însă celelalte două tipuri de machete propuse de PPMT,

module care au stil, conţinut, mesaj, fie că îşi extrag forţa dintr-o fotografie

simbolică, fie că expun puncte de vedere ale unor personalităţi despre

resorturile acestei formaţiuni şi semnificaţia participării la vot. Votul care

aduce în final celor mai de încredere puterea. Dobândirea puterii este, în

definitiv, miza oricărei campanii electorale.

Sloganul, esenţa mesajului electoral

Manualele de marketing electoral se întrec în a ne spune că mesajul

este punctul central al strategiei electorale, iar sloganul reprezintă esenţa

unui asemenea mesaj.

Ce sloganuri aduc în prim-plan machetele electorale monitorizate?

Ilie Bolojan: „Faptele fac diferenţa”, Cornel Popa: „Punem Bihorul pe

primul loc”, Mihai Groza: „Din RESPECT pentru orădeni”; Radu Ţîrle:

„Continuăm împreună schimbarea în bine!”; Cseke Attila: „Oradea

sănătoasă”; Pasztor Şandor: „Clădim Bihorul. Pentru fiecare!”; Zatyko

Gyula şi Szilagyi Ferenc: „Credem în Transilvania”; PDL: „Tot greul spre

bine!”; PPMT: „Credem în Parţium”.

94

Sloganul adoptat de candidatul USL la Primăria Oradea, liberalul

Ilie Bolojan, spune răspicat alegătorului că realizările mandatului său sunt

măsura eficienţei administraţiei locale în raport cu predecesorii săi.

Reclama factuală, pragmatică, la care a recurs, bazată pe imagini grăitoare,

susţine argumentat că „faptele fac diferenţa”.

Contracandidatul său, democrat-liberalul Mihai Groza, şi-a axat

sloganul pe cuvântul cheie „respect”, inducând ideea că orădeanul cu

speranţele, dorinţele şi aşteptările sale n-a fost un partener autentic al

administraţiei locale, motiv pentru care îşi propune un alt „tratament”

pentru iniţiativele şi solicitările cetăţenilor.

Ex-ministrul Cseke Attila, candidatul UDMR la fotoliul de primar

al municipiului de pe Crişul Repede, a preferat un slogan mai tonic,

„Oradea sănătoasă”, mizând nu numai pe sprijinul său consistent acordat ca

demnitar guvernamental modernizării şi dezvoltării spitalelor orădene, ci în

egală măsură pe programul său şi pe aşteptările populaţiei ca şi alte

sectoare ale vieţii economice sociale să fie revitalizate, însănătoşite, pentru

a fi performante şi a impune astfel urbea ca un centru regional de excelenţă

în domenii de larg interes.

Sloganul candidatului USL la şefia Consiliului Judeţean Bihor,

liberalul Cornel Popa, este unul pronunţat activ, ţintind relansarea judeţului

printr-un program investiţional ambiţios, prin atragerea de fonduri şi

stimularea iniţiativei locale.

Radu Ţîrle, candidatul PDL pentru acelaşi post, şi-a construit

sloganul pe ideea continuităţii percepută ca singura cale de a asigura

schimbarea în bine. Cuvântul „împreună” din slogan (care când este când

nu în unele machete, inconsecvenţă deranjantă!) punctează deschiderea

candidatului spre coagularea eforturilor tuturor celor impicaţi în viaţa

95

economico – socială, a fiecărui cetăţean în parte, fără deosebire de etnie ori

apartenenţă politică.

Aceeaşi idee domină şi sloganul lui Pasztor Şandor, candidatul

UDMR pentru preşedinţia Consiliului Judeţean Bihor.

Cu o deschidere mult mai largă din perspectivă geografică, sloganul

„Credem în Transilvania”, cu varianta „Credem în Parţium” acreditează

fără echivoc ideea apartenenţei la acest areal, care reprezintă, nu-i aşa, şi

spaţiul de legitimare al PPMT.

În concluzie, puţine sloganuri puternice, de impact, care reuşesc să

comunice ceva alegătorilor şi prea multe anoste, fără consistenţă, lipsite de

atractivitate. În plus, rămâne de văzut şi cât sunt de concordante cu

personalitatea candidaţilor.

Concluzii

1. Sunt necesare cercetări şi studii de piaţă care să evidenţieze cele

mai eficiente forme de comunicare electorală prin diverse tipuri de

media (clasice şi alternative).

2. Echipele de campanie să fie mai mult profesionalizate în probleme

de marketing electoral şi, în context, în cunoaşterea pieţei media şi

a specificului suporturilor media.

3. Mesajul electoral transmis prin machetele electorale să conţină mai

multe soluţii la aşteptările electoratului.

4. Candidaţii/Partidele/Alianţele să pună mai presus eficienţa decât

costul reclamei electorale. Chiar dacă o machetă color costă în

medie de trei ori mai mult faţă de una alb-negru, potrivit unor

studii, eficienţa unei reclame color este cu până de 15 ori mai mare

decât a versiunii alb-negru.

96

5. Analizarea şi evaluarea mai atentă a unor probleme de ordin etic în

reclama electorală: în ce măsură este corect să îţi asociezi imaginea

cu investiţii din bani publici?; cât de legal este să foloseşti culoarea

identitară a unui partid în machete critice la adresa candidaţilor lui?

97

CAPITOLUL IV

UN EXERCIŢIU DEMOCRATIC: OBSERVAREA PROCESULUI

ELECTORAL

Drepturile electorale fac parte din categoria drepturilor şi

libertăţilor care protejează persoana ca relaţie socială, în considerarea

apartenenţei la statul român. Vizând această categorie de drepturi, ne

referim la dreptul de a alege şi de a fi ales în organele reprezentative ale

statului. Aceste drepturi sunt stipulate în articolele 36 şi 37 din Constituţia

României.

Astfel, potrivit art.36, dreptul de vot este recunoscut tuturor

cetăţenilor de la vârsta de 18 ani împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.

De acest drept sunt lipsiţi debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdictie,

precum şi persoanele condamnate, prin hotărâre judecatorească definitiva,

la pierderea drepturilor electorale.

Potrivit art. 37, au dreptul să fie aleşi cetăţenii care au drept de vot

şi care îndeplinesc următoarele condiţii: să nu le fie interzisă asocierea în

partide politice, să fi împlinit cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera

Deputaţilor şi cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat, sau cel puţin 35

de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.

La dreptul de a alege şi de a fi ales se mai adaugă dreptul de

revocare şi drepturile electorale speciale. Dreptul de revocare reprezintă

posibilitatea revocării mandatului preşedintelui României în temeiul

raportului constituţional de reprezentare stabilit între cetăţenii români

alegători şi şeful statului, prin mecanisme constituţionale specifice.

Drepturile electorale speciale vizează situaţia, relativ recentă a

statului român de stat membru al Uniunii Europene, care conferă

cetăţenilor români drepturi electorale în calitate de cetăţeni europeni, adică

98

dreptul de a alege şi de a fi ale în Parlamentul UE, drepturi prevăzute în

articolul 38 din Constituţia României şi în Titlul V (Drepturile cetățenilor)

articolul 39.

La acestea se adaugă şi prevederile Directivei 94/80/CE de stabilire

a normelor de exercitare a dreptului de a alege şi de a fi ales la alegerile

locale pentru cetățenii Uniunii care au reşedința într-un stat membru a cărui

cetățenie nu o dețin.

Legislaţia internaţională conţine o serie de prevederi legate de

chestiunea drepturilor electorale. Astfel, Declaraţia universală a

drepturilor omului prevede dreptul fiecăruia de a participa la guvernarea

propriei ţări: ”Orice persoană are dreptul să participe la conducerea

treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin intermediul unor

reprezentanţi liber aleşi” (art.21-1). În cadrul aceluiaşi articol este prevăzut

dreptul oricărei persoane de a avea acces, în condiţii de egalitate, la

funcţiile publice ale ţării sale, precum şi principiul suveranităţii poporului,

care se manifestă ca voinţă a poporului ca bază a puterii de stat, iar această

voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri oneste care trebuie să aibă loc

periodic, prin sufragiu universal egal şi prin vot secret sau după o

procedură echivalentă care să asigure libertatea votului.

Primul Protocol Adiţional la Convenţia Internaţională pentru

Apărarea Drepturilor Omului (Paris, 20 martie 1952) obligă statele

contractante ca, la ”intervale rezonabile” să organizeze ”alegeri libere cu

vot secret, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu

privire la alegerea corpului legislativ” (art.3). Pactul internaţional cu

privire la drepturile civile şi politice prevede în articolul 25 că ”orice

cetăţean are dreptul şi posibilitatea”, fără nici o discriminare şi ”fără

restricţii nerezonabile de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie

direct, fie prin intermediul unor reprezentanţi liber aleşi; de a alege şi de a

99

fi ales, în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal şi egal

şi cu scrutin secret, asigurând exprimarea liberă a voinţei alegătorilor; de a

avea acces, în condiţii generale de egalitate, la funcţiile publice din ţara

sa.”

La nivel european problema se pune în termenii promovării bunei

guvernări şi asigurării participării societăţii civile în baza principiului

transparenţei, aşa cum se arată în art.15 din Tratatul privind funcţionarea

Uniunii Europene (versiunea consolidată ex-articolul 255 TCE).

Gestionarea responsabilă a alegerilor presupune existenţa unui

cadru legislativ adecvat, potrivit necesităţii respectării statului de drept, dar

şi o monitorizare independentă, obiectivă a procesului electoral. Nu în

ultimul rând, informarea cetăţenilor şi implicarea lor în calitate de cetăţeni

activi pe tot parcursul procesului electoral, este un obiectiv esenţial.

În contextul procesului şi procedurilor electorale, cetăţeanul joacă,

uneori simultan, diverse roluri (votant, candidat, observator, membru al

birourilor electorale la diverse niveluri etc.), iar gradul său de informare şi

marja implicării sale decid gradul de democratizare a scoietăţii din care

face parte.

Instituţia observatorului

Putem vorbi despre o instituţie a observatorului intern? Răspunsul

este unul afirmativ în măsura în care legislaţia internă privitoare la alegeri

conţine prevederi asupra modului în care un cetăţean poate desfăşura

această activitate civică.

Urmărind legislaţia electorală vom observa că aceasta este oarecum

lacunară sau inconstantă în privinţa observatorilor:

Astfel, Legea 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României,

conţine doar menţiunea potrivit căreia în cazul în care alegerile pentru

Preşedintele României au loc la o dată diferită de cea a alegerilor

100

parlamentare, acreditarea pentru a asista la operatiunile electorale a

delegaţilor presei, cinematografiei, radioului şi televiziunii, române sau

străine, a organizaţiilor neguvernamentale care au ca principal obiect de

activitate apărarea drepturilor fundamentale ale omului ori a observatorilor

externi care solicită aceasta se face de către Biroul Electoral Central

(art.18, punctul (2)).

Legea nr. 33 din 16 ianuarie 2007 privind organizarea şi

desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European nu conţine nici o

prevedere referitoare la oservarea alegerilor.

Legea nr.35 din 2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a

Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru

alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei

publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor

locali conţine în schimb, şi în premieră, un capitol întreg (Capitolul IX)

privind observarea alegerilor parlamentare, ceea ce ar putea constitui un

semn pozitiv spre instituţionalizarea procesului de observare a alegerilor.

Articolul 43, punctul (1) litera a), prevede că observatorii interni acreditaţi

pot participa la toate operaţiunile din secţiile de votare, cât şi la toate

operaţiunile efectuate de birourile electorale la toate nivelele. În ceea ce

priveşte procedura de acreditare, observatorii interni nu pot fi acreditaţi în

nume propriu, ci doar ca reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale

care au ca obiect principal de activitate apărarea democraţiei şi a

drepturilor omului, care sunt legal constituite cu cel puţin 6 luni înainte de

data desfăşurării alegerilor şi în ale căror organe de conducere nu se află

niciun membru al vreunui partid politic sau organizaţie a cetăţenilor

aparţinând unei minorităţi naţionale. De asemenea, persoanele desemnate

de aceste organizaţii ca observatori nu pot fi membri ai vreunui partid

101

politic sau organizaţie a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale

care participă în alegeri.

Cine are competenţa pentru acreditarea observatorilor? Acreditarea

reprezentanţilor presei scrise, radioului şi televiziunilor din România se

face de către Autoritatea Electorală Permanentă. Acreditarea

observatorilor interni (ai ONG-urilor care îndeplinesc condiţiile

expuse mai sus) se face de către birourile electorale de circumscripţie.

Acreditarea reprezentanţilor presei, radioului şi posturilor de televiziune

străine, precum şi a reprezentanţilor organizaţiilor internaţionale cu

activitate în domeniul democraţiei şi al drepturilor omului care solicită

acest lucru se face de către Autoritatea Electorală Permanentă, la

propunerea Ministerului Afacerilor Externe.

Capitolul privind observarea alegerilor parlamentare mai prevede şi

că încălcarea condiţiilor de acreditare atrage, de drept, încetarea acreditării.

În ceea ce priveşte activitatea propriu-zisă de observare a alegerilor,

conform Legii 35/2008, persoanele acreditate pot asista la operaţiunile

electorale în ziua votării, începând cu ora 6,00 şi terminând cu momentul

încheierii şi semnării, de către membrii biroului electoral al secţiei de

votare, a procesului-verbal de constatare a rezultatelor votării în secţia

respectivă, sub condiţia prezentării actului de acreditare. Observatorii nu

pot interveni în nici un mod în organizarea şi desfăşurarea alegerilor, având

numai dreptul de a sesiza în scris preşedintele biroului electoral în cazul

constatării unei neregularităţi. Orice act de propagandă pentru sau

împotriva unui partid politic, alianţă politică, alianţă electorală sau

organizaţie a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale care participă

la alegeri conform prezentului titlu ori candidat independent sau încercarea

de a influenţa opţiunea alegătorului, ca şi încălcarea în orice mod a actului

de acreditare atrag aplicarea sancţiunilor legale, suspendarea acreditării de

102

către biroul electoral care a constatat abaterea, iar în ziua votării,

îndepărtarea imediată a persoanei respective din secţia de votare.

Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei

publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

consacră, fără a dedica un capitol sau o secţiune specială, patru articole (80,

120, 127 şi 128) referitoare la observatorii interni, acreditarea lor şi

activitatea de observare a alegerilor. Acestea nu sunt foarte diferite de

prevederile vizând observatorii interni din alegerile parlamentare. La

acestea se adaugă şi Hotărârea nr.4/H/11.04.2012 a Biroului Electoral

Central privind procedura de acreditare la alegerile pentru autorităţile

publice locale din 10 iunie 2012.

Din economia textului juridic putem extrage următoarele prevederi:

1. Elemente care privesc posibilitatea observării alegerilor:

- La desfăşurarea operaţiunilor de votare pot asista observatori

străini şi observatori interni, acreditaţi în acest scop (art. 80 -

(2)).

2. Subiectul care poate deţine calitatea de observator intern:

- Pot fi acreditaţi ca observatori interni

reprezentanţi/împuterniciţi ai organizaţiilor neguvernamentale

care îndeplinesc condiţiile legale (art. 80 - (3) şi 128).

- Persoanele desemnate de aceste organizaţii nu pot fi membri ai

vreunui partid politic, fapt care trebuie menţionat într-o

declaraţie scrisă a fiecărui observator, care atestă şi faptul că

aceştia se obligă să respecte condiţiile de acreditare; declaraţia

se dă pe propria răspundere şi constituie act de drept public, cu

toate consecinţele prevăzute de lege (art. 80 - (3) şi 128).

103

3. Subiectul care poate solicita acreditarea:

- organizaţii neguvernamentale care au ca unic scop/obiect de

activitate apărarea drepturilor omului, sunt legal constituite, cu

cel puţin 6 luni înaintea începerii campaniei electorale (art. 80 -

(3) şi 128).

4. Subiectul competent să acorde acreditarea:

- Acreditarea observatorilor interni se face de către Birourile

electorale de circumscripţie judeţeană şi a municipiului

Bucureşti (art. 127) şi poate fi contestată la Biroul Electoral

Central (art 80, (4)).

5. Termenul în care se poate solicita acreditarea:

- Acreditarea se solicită prin cerere scrisă formulată şi înregistrată

la autoritatea competentă cu cel puţin două zile înainte de data

alegerilor (art.1 din Hotărârea nr.4/2012 a BEC)

6 Întinderea acreditării (art.128):

- acreditarea se acordă pentru toate secţiile de votare de pe raza

circumscripţiei electorale judeţene sau a municipiului Bucureşti

7 Documentele care îi permit observatorului accesul în secţiile de

votare (Nota la Anexa 3 din Hotărârea nr.4/2012 a BEC):

- Acreditarea (hotărârea de acreditare) în original sau copie;

- Actul de identitate al observatorului;

8 Elemente care privesc activitatea de observare a alegerilor şi

limitele activităţii observatorilor (art.120 (3)):

104

- Observatorii pot asista la toate operaţiunile electorale

- Observatorii au dreptul de a sesiza preşedintele biroului

electoral în cazul constatării unor neregularităţi.

- Observatorii nu pot interveni în niciun mod în organizarea şi

desfăşurarea alegerilor

- Observatorilor le este interzis orice act de propagandă pentru

sau împotriva unui partid politic, unei alianţe politice, alianţe

electorale ori candidat independent sau încercarea de a influenţa

opţiunea alegătorului, precum şi încălcarea în orice mod a

actului de acreditare sub sancţiunea anulării acreditării şi a

îndepărtării sale imediate din secţia de votare

Discuţii:

Ideea necesităţii acreditării observatorilor interni este utilă şi

poate contribui la instituţionalizarea observatorului, inclusiv

prin ”calificarea”, specializarea, instruirea unor persoane în

acest scop de către ONG-urile interesate, dar procedura de

acreditare este susceptibilă de îmbunătăţiri;

Condiţia ca observatorul să fie împuternicit al unui ONG este

una care poate conduce la întărirea societăţii civile şi a

activismului acesteia;

Condiţia neapartenenţei observatorului la partide politice

implică ideea de neutralitate politică, de imparţialitate şi

nepartizanat şi o găsim firească; pe de altă parte, trebuie să

observăm că neînscrierea formală într-un partid nu este o

105

garanţie a obiectivităţii civice, aşa cum înscrierea pe listele

unui partid nu face să dispară spiritul civic, şi obiectivitatea în

cazul în care acestea există. În concluzie apreciem condiţia

impusă de lege ca fiind una pur formală, ea urmând să se

materializeze prin calităţile observatorului şi eforturile de

instruire ale organizaţiei care cere acreditarea acestuia;

Cel puţin una dintre condiţiile pe care trebuie să le

îndeplinească organizaţia neguvernamentală pentru a obţine

acreditarea comportă discuţii, iar privite în general, condiţiile

de acreditare par să aibă ca scop împiedicarea actelor

intempestive şi oportuniste:

- condiţia înfiinţării cu cel puţin 6 luni înainte de începerea

campaniei electorale – condiţie care asigură aparenţa funcţionării

organizaţiei respective; totuşi se pot naşte întrebări legitime de genul: de ce

6 luni şi nu 3, 9, 12 etc.?

- o altă condiţie, aceea privind obiectul de activitate/scopul

organizaţiei care solicită acreditarea, este, oarecum, lovită de ambiguitate:

art.80 (3) vizează organizaţiile neguvernamentale care au ca unic scop

apărarea drepturilor omului, în timp ce în art.127 se vorbeşte despre

organizaţii neguvernamentale care au ca obiect de activitate apărarea

drepturilor omului, formulare reluată şi în art.2 (2) din Hotărârea

nr.4/2012 privind procedura de acreditare, a Biroului Electoral Central.

Care să fi fost intenţia legiuitorului? S-ar impune acreditarea ONG-urilor

care au unicul scop în apărarea drepturilor omului sau una mai

cuprinzătoare şi mai inclusivă, că ONG-urile trebuie să aibă apărarea

drepturilor omului ca scop/obiect de activitate. Cum prima interpretare ni

106

se pare excesivă şi mult prea restrictivă, mai ales având în vedere că în cele

mai multe cazuri organizaţiile neguvernamentale şi, în general, persoanele

juridice de drept privat sau public au mai multe scopuri, sau un obiect de

activitate mai complex şi foarte rar, sau ca excepţie, scop unic. De aceea

credem ca ar fi utilă recomandarea clarificării acestui aspect şi eliminarea

restricţiei din art.80 (3) din Legea 67/2004, care poate conduce la situaţii

ridicole şi iraţionale de genul respingerii cererii de acreditare a unui ONG

care are ca unic scop observarea alegerilor şi nu apărarea drepturilor

omului sau a unui ONG care are ca scop: promovarea democraţiei,

spiritului civic, statului de drept şi drepturilor omului, pentru motivul că nu

are scop unic apărarea drepturilor omului.

Propria noastră organizaţie a întâmpinat o astfel de situaţie, când

Biroul Electoral Judeţean Bihor ne-a respins cererea de acreditare a

observatorilor sub pretextul că apărarea drepturilor omului nu era unicul

scop sau scopul principal, organizaţia Institutul Pentru Promovarea

Democraţiei având înscrise în statutul asociaţiei: ”promovarea ideilor de

libertate, democraţie şi bună guvernare la nivel local, naţional şi

internaţional, promovarea unei societăţi deschise, participative, pluraliste,

bazate pe valorile democratice, a statului de drept, stimularea participării

civice şi implicarea cetăţenilor în procesele decizionale şi de rezolvare a

problemelor comunităţii, monitorizarea implementării legislaţiei,

măsurilor de politici publice la nivel local, regional, naţional,

monitorizarea aplicării legislaţiei şi politicilor europene la nivel local şi

naţional, monitorizarea civică a funcţionării pe principii democratice a

instituţiilor publice, protecţia drepturilor omului, aşa cum sunt stipulate în

tratatele internaţionale, asistarea autorităţilor publice în procesul

decizional şi promovarea modelelor inovatoare de dezvoltare; promovarea

tinerilor lideri ai comunităţii, realizarea activităţilor pentru şi împreună cu

107

tineri, care să contribuie la realizarea scopului asociaţiei, promovarea,

sprijinirea, realizarea şi coordonarea de activităţi care să contribuie la

dezvoltarea societăţii din punct de vedere civic, social, educaţional,

cultural, sprijinirea planurilor de dezvoltare ale comunităţii locale”.

Credem că formularea corectă recomandabilă ar fi aceea de

”organizaţii neguvernamentale care să aibă ca scop apărarea drepturilor

omului, sau a democraţiei, sau a statului de drept sau alte valori

democratice şi civice”.

O altă observaţie demnă de interes care se poate desprinde din

analiza prevederilor legale vizând instituţia observatorului proceselor

electorale este că acestea sunt mai ales determinări negative şi imperative

(observatorul să nu fie membru al unui partid politic, să fie împuternicit al

unui ONG, să nu intervină în niciun mod în organizarea şi desfăşurarea

alegerilor, să nu exercite vreun act de propagandă etc.), interdicţii care, deşi

justificate şi justificabile, pun în evidenţă o lacună cu care societatea civilă

din România şi legiuitorul în şi mai mare măsură se confruntă: nu au o

imagine clară, pozitivă a observatorului, a aptitudinilor şi abilităţilor pe

care acesta trebuie să le aibă şi să şi le manifeste şi dezvolte. Rămâne o

misiune de viitor pentru organizaţiile guvernamentale care îşi propun să

monitorizeze procesele electorale să promoveze corecţii legislative

necesare şi să contribuie la crearea în particular a unui corp ”profesionist”

de observatori şi în general la creşterea abilităţilor civice ale cetăţenilor, pe

de o parte dar şi carenţe în ceea ce priveşte pregătire juridică şi democratică

a membrilor Birourilor Electorale, şi a necesităţii profesionalizării şi a

acestui segment, care de multe ori îşi probează incertitudinile legale şi

uneori chiar ignoranţa, în detrimentul interesului public.

108

Dimensiunea civic-educativă a observării alegerilor

Observarea alegerilor este un demers ce are ca scop consolidarea

democraţiei, creşterea gradului de transparenţă a proceselor electorale şi

chiar legitimarea acestora, prin împiedicarea fraudării alegerilor,

consolidării societăţii civile, a rolului ei, conducând la sedimentarea

respectului pentru drepturile omului şi, în subsidiar, la creşterea încrederii

cetăţenilor în instituţiile statului de drept.

Formarea observatorilor interni este o activitate de educaţie

democratică, iar proiectul desfăşurat şi-a relevat prin această activitate

dimensiunea educativ-civică.

Civismul nu este doar o virtute a bunului cetăţean, ci este una dintre

valorile şi dimensiunile educaţiei necesare tinerilor în pregătirea lor pentru

viaţa socială, pregătindu-i pentru participare civică şi politică,

întemeindu-se pe respectarea drepturilor omului (demnitatea, egalitatea,

solidaritatea, nondiscriminarea, pluralismul, spiritul legii), pe asumarea de

responsabilităţi şi pe însuşirea valorilor sociale.

Toate acestea reprezintă suficiente motive în demersul organizaţiei

de a desfăşura activităţi în îndeplinirea obiectivului de instruire a unui

număr de observatori, tineri, în cea mai mare parte a lor studenţi la Ştiinţe

politice, Jurnalism, Relaţii Internaţionale, în vederea formării lor pentru

cetăţenia activă.

Secvenţe ale observării alegerilor locale din 2012

1. Preliminariile observării. Preparative pentru ziua votului

109

A. Acreditarea observatorilor

Institutul Pentru Promovarea Democraţiei a depus documentaţia

legală, necesară acreditării la: cerere de acreditare, tabel nominal cu

datele personale ale observatorilor (nume, prenume, serie şi număr

act de identitate), copie statut al asociaţiei, copie hotărâre

judecătorească de înfinţare a asociaţiei, pentru a dovedi vechimea

asociaţiei şi faptul că apărarea drepturilor omului este scopul

asociaţiei.

Biroul Electoral Judeţean nr.5 Bihor a emis, aşa cum am arătat mai

sus, o Hotărâre de respingere a cererii de acreditare, hotărâre pe care am

atacat-o la Biroul Electoral Central cu contestaţie, în conformitate cu art.37

punctul (2) din Legea 67/2004 privind alegerea autorităţilor administraţiei

publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Contestaţia a fost soluţionată pozitiv de către Biroul Electoral

Central, fapt ce ne-a permis intrarea în posesie a a acreditării

observatorilor.

Referitor la această secvenţă trebuie să menţionăm unele aspecte

care îngreunează activitatea de observare a alegerilor, precum şi unele

sugestii pentru îmbunătăţirea cadrului legal, pe de o parte şi a activităţilor

de asigurare a transparenţei şi corectitudinii proceselor electorale, pe de

altă parte:

- Birourile Electorale de Circumscripţie Judeţeană, care au,

potrivit art.25 (3) din Legea 67/2004, competenţa de a acredita

observatorii interni, sunt compuse, potrivit art.24 (4) din 13

membri, reprezentanţi propuşi ai partidelor şi/sau alianţelor

politice participante la alegeri şi sunt conduse de un preşedinte

judecător sau jurist, desemnat prin tragere la sorţi. Legea nu

precizează ce pregătire sau profesie trebuie să aibă membrii

110

acestui birou. Acest aspect este relevant deoarece, potrivit

aceleiaşi legi, birourile de circumscripţie au atribuţii importante

în aplicarea dispoziţiilor legeale privitoare la alegeri, efectuează

instruirea preşedinţilor birourilor de circumscripţie comunală,

orăşenească, municipală, rezolvă întâmpinări şi contestaţii

privind activitatea proprie ş.a.m.d. Pentru îndeplinirea acestor

atribuţii există o prezumţie de competenţă care presupune o

oarecare pregătire în domeniul juridic, administrativ, electoral.

Cu toate acestea, legea nu prevede parcurgerea niciunei etape

preliminare de instruire a membrilor Biroului Electoral

Judeţean, iar această carenţă se reflectă în rezultatele activităţii

lor. Prin urmare o sugestie de luat în considerare o reprezintă

profesionalizarea unui corp de specialişti care să poată exercita

cu competenţă atribuţiile legale, obligarea membrilor birourilor

electorale să parcurg un modul de instruire sau folosirea unor

consultanţi profesionişti.

- Există o practică potrivit căreia, indiferent când au fost

înregistrate cererile de acreditare, (termenul limită pentru

depunerea acestora fiind cu cel puţin două zile înainte de data

alegerilor, potrivit art.1 din Hotărârea nr.4/2012 a BEC), Biroul

de Circumscripţie Judeţeană face o singură şedinţă, la

împlinirea acestui termen şi decide asupra lor. Ne-am confruntat

astfel cu situaţia neplăcută şi dificilă, de a avea foarte puţin timp

la dispoziţie pentru a contesta Hotărârea Biroului de

neacreditare a observatorilor, deşi cererea fusese depusă cu mai

mult de 10 zile înaintea alegerilor şi de a intra în posesia

acreditării cu doar câteva ore înaintea începerii votului. Având

în vedere că Biroul Electoral Judeţean nu are de verificat decât

111

simpla îndeplinire a celor două condiţii privind organizaţia care

solicită acreditarea (o vechime mai mare de 6 luni şi obiect de

activitate – apărarea drepturilor omului) şi a două condiţii

privind observatorii (să aibă drept de vot şi să nu fie membri ai

niciunui partid politic), propunem soluţionarea separată (şi nu

într-o singură şedinţă cu 2 zile înaintea alegerilor) şi în timp util

(în funcţie de data depunerii) a cererilor de acreditare pentru a

lăsa organizaţiilor timpul necesar pentru contestare, repartizarea

observatorilor.

- Am mai sesizat o practică bizară a Biroului Electoral Judeţean

Bihor, în procesul de acreditare a observatorilor. Cu toate că

instituţia observatorului este una independentă, se pare că

asupra acesteia planează suspiciuni de partizanat, întrebarea

care s-a insinuat în toată această perioadă fiind ”ai cui sunt

observatorii?”, nu în sensul de ai cărui ONG, ci ai cărui partid?

Existanţa aceastei suspiciuni atât în rândul membrilor Biroul

electoral Judeţean, cât şi la nivelul Birourilor Electorale ale

Secţiilor de Vot ar merita, poate, o monitorizare a organizaţiilor

neguvernamentale care acreditează observatori interni la alegeri

şi a activităţii lor reale.

- O sugestie/întrebare surprinzătoare în ce ne priveşte, venită de

la membrii Biroului Electoral Judeţean Bihor, a fost de ce nu

s-a prezentat ONG-ul la sediul BEJ pentru a-şi ”susţine cererea

de acreditare”. Este de precizat că Legea 67/2004 nu conţine

nici o prevedere privind audierea organizaţiilor

neguvernamentale în vederea acreditării şi nu vedem cum ar

putea limpezi o eventuală audiere suspiciunile birourilor

judeţene asupra integrităţii ONG-urilor.

112

B. Instruirea observatorilor

În urma obţinerii acreditării, echipa de proiect a realizat o agendă

de instruire, iar în baza ghidului realizat în cadrul Proiectului Pentru

alegeri locale corecte şi transparente, au fost instruiţi 50 de observatori,

cu care s-au încheiat contracte de voluntariat, pentru monitorizarea

alegerilor locale din 10 iunie 2012.

Munca şi uneori, însăşi prezenţa observatorilor poate descuraja

comiterea de fraude şi creşte atenţia dată de membrii birourilor electorale

pentru a se evita nergulile în procesul electoral. Din acest motiv ei trebuie

să-şi cunoască bine responsabilităţile, drepturile, să aibă o atitudine demnă,

dar fermă pentru respectarea legalităţii. Indiferent de opiniile şi simpatiile

personale, observatorul trebuie să se manifeste obiectiv şi nepartizan, să

consemneze în fişa de observaţie elementele şi evenimentele al căror

martor a fost.

Agenda instruirii a cuprins clarificări asupra următoarelor aspecte:

Statutul de observator, statut civic

Deontologia observatorului

Prelucrarea Legii 67/2004 pentru alegerea autorităţilor

administraţiei publice locale, republicată, cu

modificările ulterioare

Atribuţiile şi responsabilităţile observatorului: înainte de

începerea votului (identificarea secţiei de vot,

prezentarea şi participarea la şedinţa cu Biroul Electoral

al Secţiei de Votare, observarea pregătirii secţiei de vot),

în timpul scrutinului (itemii prezentaţi în fişă, posibile

113

nereguli fraude), după încheierea scrutinului (numărarea

voturilor, încheierea proceselor verbale)

Posibile fraude şi vulnerabilităţile sistemului

Prelucrarea fişei observatorului elaborată în cadrul

proiectului, Anexa 3 - Fişa de monitorizare a scrutinului

în ziua alegerilor locale

Stabilirea datei predării fişei completate de observatori

Stabilirea focus grupurilor cu observatorii

Repartizarea observatorilor pe secţii de votare

Prezentarea persoanelor de contact cu care vor putea lua

legătura în ziua scrutinului

Întrebări, discuţii

2. Observarea scrutinului: ziua votului: 10 iunie 2012

În data de 10 iunie 2012 s-au prezentat 44 de observatori la secţiile

de vot, începând de la ora 6,00, prezentând acreditarea şi actul de

identitate, având în posesia lor Ghidul de monitorizare şi fişa

observatorului pe care au completat-o cu datele obţinute prin observarea

procesului electoral.

Observatorii au intrat pe tot parcursul zile în legătură cu echipa de

proiect pentru îndeplinirea obiectivelor propuse.

3. Secvenţa post-scrutin

- Predarea fişelor de observaţie completate de către observatori

114

- Organizarea a trei focus-grupuri de către echipa de proiect cu

observatorii pentru obţinerea unor date cât mai complete asupra

scrutinului

- Prelucrarea datelor

- Interpretarea datelor

- Evaluarea rezultatelor

REZULTATELE MONITORIZĂRII

(Observare nemijocită şi focus-grupuri)

În urma observării scrutinului în 30,76% din secţiile de votare din

Oradea, adică în 44 din cele 143 de secţii de votare din municipiul Oradea,

din fişele de observaţie, la care s-au adăugat elementele obţinute în urma

celor trei focus-grupuri organizate cu observatorii scrutinului s-au putut

pune în evidenţă următoarele elemente:

1. Referitor la observarea activităţii Birourilor Secţiilor de

Votare:

115

• Mărimea birourilor secţiilor de votare

Birourile secţiilor de votare monitorizate au cuprins un număr între

6 şi 11 membri, ponderea deţinând-o birourile cu 11 membri, urmate de

cele cu 7 membri.

• Atitudinea membrilor birourilor secţiilor de votare

În cele mai multe dintre cazuri observatorii au fost trataţi corect de

către preşedintele biroului secţiei de vot monitorizate.

S-au semnalat însă şi cazuri în care unii dintre observatori au

întâmpinat dificultăţi din partea BESV. Îndeosebi preşedintele a avut în

acele cazuri o atitudine ostilă şi răuvoitoare, fie cu intenţia de a-i îndepărta,

fie pur şi simplu din ignorarea prevederilor legale. Observatorilor li s-a

cerut de pildă să staţioneze în holul secţiei de votare, sau li s-a cerut să

părăsească secţia de votare la începutul procesului de numărare a voturilor

şi numai după aceştia au insistat asupra dreptului lor de a observa toate

116

secvenţele proceului electoral, au reuşit să convingă, în cea mai mare parte

preşedinţii BESV.

Aprecierea ostilităţii tratamentului observatorilor de către BESV

În două cazuri preşedinţii secţiilor de votare au solicitat

observatorilor documente suplimentare, în afară de actul de identitate şi

acreditare: adeverinţă de la primărie, ecuson special etc., dar s-a dovedit că

aceştia nu încercau să elimine observatorii din secţia pe care o conduceau,

ci au acţionat din ignoranţă, ocupând pentru prima dată această funcţie şi

necunoscând prevederile legale, cu nesiguranţa de a nu fi în culpă.

Au existat cazuri în care membrii birourilor secţiilor de votare au

manifestat suspiciuni legat de apartenenţa observatorilor. Aceeaşi

suspiciune am menţionat-o şi la Biroul Eletoral Judeţean. Observatorii

noştri au remarcat că existau observatori acreditaţi de ONG-uri folosite ca

paravan, pentru că de fapt ei fuseseră trimişi de diverse partide.

117

• Alte activităţi ale membrilor BESV:

Observatorii din mai multe secţii au remarcat că membrii desemnaţi

de UDMR din Birourile secţiilor de votare urmăreau şi transmiteau

telefonic prezenţa la vot a etnicilor maghiari înscrişi pe listele secţiei

respective.

• Pregătirea procesului electoral la sediul BESV

În cuprinsul fişei de monitorizare a scrutinului, activităţile

pregătitoare au cuprins punctul 4, detaliate în 10 itemi (4.1 – 4.10)

4.1. La sediul secţiei de votare, au fost asigurate condiţiile necesare

consultării de către alegători a listelor electorale permanente?

La această întrebare toţi observatorii au răspuns afirmativ.

4.2. La sediul secţiei de votare, a fost afişată repartizarea străzilor

arondate secţiei de votare respective?

În trei cazuri au fost semnalate nereguli: la una din secţii tabloul era

dificil de vizualizat iar votanţii erau îndrumaţi de regulă de un jandarm, la

o altă secţie lipseau trei străzi de pe lista electorală (cartierul europa) iar

votul s-a înregistrat pe listele suplimentare iar la cea de a treia, numărul

străzii a fost eronat indicat astfel încât unele persoane s-au întors din drum

crezând că au greşit secţia de votare, care de fapt era cea corectă, şi nu au

mai revenit să voteze.

4.3. În interiorul secţiei de votare şi pe un perimetru de 500 de metri în

jurul secţiei de votare au fost îndepărtate toate afişele şi/sau însemnele

electorale ale competitorilor în alegeri?

118

Observatorii din şase secţii de votare au semnalat existenţa unor

afişe însemne electorale pe un perimetru de 500 metri în jurul secţiilor. La

cererea acestora în unele secţii, preşedinţi au dispus îndepărtarea lor, mai

puţin atunci când era cazul unor panouri şi banere la care, din cauza

poziţiei în care erau amplasate, nu au putut avea acces. Afişele şi panourile

purtau însemnele USL, UDMR, PDL, iar candidaţii prezenţi pe afişele şi

panourile care nu au fost îndepărtate în termenul legal au fost: Pasztor

Sandor, Ilie Bolojan, Mihai Groza, Radu Ţârle.

Trebuie menţionat că potrivit art. 61 din Legea 67/2004, campania

electorală se încheie în ziua de sâmbătă care precedă data alegerilor, la ora

7,00, prin urmare afişajele trebuie îndepărtate. Întrebarea care se pune este

cine are obligaţia să o facă? Potrivit art. 80 - (1) Preşedintele biroului

electoral al secţiei de votare este obligat să ia măsurile necesare pentru ca

alegerile să decurgă în bune condiţii. În acest scop puterile lui se întind şi

în afara localului secţiei de votare, până la o distanţă de 500 metri.

4.4. În ziua alegerilor, la ora 6.00, preşedintele BESV, în prezenţa

celorlalţi membri, a verificat urnele, cabinele, existenţa listelor electorale,

a buletinelor de vot şi a ştampilelor necesare votării?

În două cazuri au apărut întârzieri, dar nu mai mari de 30 de minute.

4.5. După verificarea urnelor, preşedintele BESV le-a închis şi sigilat prin

aplicarea ştampilei de control a secţiei de votare?

În toate secţiile de votare s-a procedat conform legii.

4.6. Preşedintele BESV a aplicat ştampila de control a secţiei de votare pe

ultima pagină a buletinelor de vot?

În toate secţiile de votare s-a procedat conform legii.

119

4.7. Secţia de votare a fost deschisă alegătorilor la ora 7.00?

Într-un singur caz s-a întârziat deschiderea secţiei de votare din

motive organizatorice.

Următorii itemi (4.8., 4.9., 4.10) privind numărul cabinelor de vot,

al ştampilelor şi al urnelor au pus în evidenţă că lucrurile au fost pregătite

corect, în conformitate cu prevederile legale.

Cu toate acestea s-au făcut o serie de sesizări ale cetăţenilor privind

calitatea buletineleor de vot, respectiv a ştampilelor:

- Hârtia pe care s-au tipărit buletinele de vot era de proastă

calitate şi tuşul se imprima prin mai multe foi

- Tuşul de pe ştampile fie nu era suficient, fie era în exces

2. Desfăşurarea alegerilor (votul)

În cuprinsul fişei de monitorizare, aceste aspecte au fost

cuprinse în 11 itemi (de la 5.1. la 5.11.)

120

5.1 În afara persoanelor acreditate, conform legii, au existat persoane

care au staţionat în locurile publice din zona de votare mai mult

decât timpul necesar votării?

Într-un singur caz s-a raportat o situaţie specială: o maşină care a

staţionat în preajma secţiei de votare în jur de cinci ore.

5.2 Au existat contestaţii privind identitatea persoanelor care s-au

prezentat la vot?

S-a semnalat un singur caz, care s-a dovedit, în cele din urmă a fi fost o

eroare remediabilă, în sensul că o persoană a semnat în locul alteia pe lista

de alegători.

5.3 Au existat persoane cărora li s-a refuzat dreptul de exercitare a

votului?

La 11 secţii de votare s-au semnalat situaţii în care unor persoane li s-a

refuzat dreptul de exercitare a votului pentru motivele prevăzute de lege:

- nu au prezentat nici un act de identitate

- act de identitate expirat

- schimbare de domiciliu la mai puţin de 3 luni

- domiciliul din actul de identitate se afla în raza altei secţii de

votare

5.4 Au existat perioade de suspendare a votului în secţia de votare?

În niciuna dintre secţiile monitorizate votul nu a fost suspendat.

121

5.5 Au existat persoane care au solicitat să fie însoţite în cabine de vot

deoarece nu-şi pot exercita singure dreptul de vot?

În 25 secţii de votare au existat cazuri (62 persoane) în care, motivat

(persoane cu deficienţe de vedere sau înaintate în vârstă) au solicitat

însoţitor în cabina de vot.

În câteva cazuri în care persoanele nu au putut justifica solicitarea, nu li

s-a aocrdat dreptul de a vota însoţite de altcineva.

0,00%

10,00%

20,00%

30,00%

40,00%

50,00%

60,00%

70,00%

sectii cu solicitari

de insotitor

sectii fara solicitari

de insotitor

Votanti cu insotitor

Votanti fara insotitor

Votul cu însoţitor

5.6 Au existat solicitări pentru votul cu urna specială (mobilă) la locul

în care se află alegătorul?

Urna mobilă a fost utilizată în 20 secţii. În secţiile monitorizate s-au

efectuat, în total, 32 de deplasări în vederea votului cu urna mobilă.

122

Utilizarea urnei mobile

5.7 Au existat ştampile pierdute/furate în timpul votării?

Nu s-au semnalat cazuri de ştampile pierdute sau furate în timpul votării.

5.8 Au fost înstrăinate sau scoase din secţia de votare buletine de vot

(cu excepţia celor necesare pentru votul cu urna mobilă)?

Nu s-au semnalat cazuri de buletine de vot scoase din secţie în afara

celor necesare pentru votul cu urna mobilă.

5.9 În interiorul secţiei de votare sau în preajma acesteia au existat

persoane care au încercat, prin diverse mijloace, să influenţeze

votul altor persoane?

În două secţii de votare s-a semnalat prezenţa unei persoane (portarul

instituţiei) care pusese la loc vizibil un pliant electoral.

123

5.10 În preajma secţiei de votare, au staţionat grupuri de oameni care

intră în dialog regulat cu votanţii?

Răspuns negativ în toate cazurile.

5.11 Procesul votării a fost prelungit după ora 21.00?

Nu s-a semnalat nici un caz de prelungore a procesului votării după ora 21.

Se poate observa că neregulile semnalate de observatori prin

intermediul fişei de observaţie şi confirmate la focus-grupuri au fost

distribuite pe itemii urmăriţi astfel:

La grupul nr.4 de itemi (Pregătirea procesului electoral la

sediul BESV) s-au semnalat nereguli numai la itemul 4.2,

afişare eronată a străzilor şi itemul 4.3, neîndepărtarea

afişajelor electorale

La grupul nr.5.5 de itemi (Desfăşurarea alegerilor) s-au

înregistrat câteva cazuri de persoane care au staţionat în

zona de votare peste timpul necesar votării (itemul (5.1) şi

confuzii privind identitatea (5.2).

124

Nereguli relevate de fişele de observaţie

Alte nereguli puse în evidenţă de focus – grupuri au vizat slaba

organizare şi neatenţiaa membrilor Birourilor Electorale din Secţiile de

Votare:

- S-au înmânat mai multe buletine de vot sau mai multe buletine

de vot de acelaşi tip, fapte care au fost apoi remediate, în

măsura în care au fost depistate la timp prin anularea buletinelor

- Buletinele de vot au fost introduse în urne greşite, faptul

observându-se abia la numărarea voturilor

- Nu au fost îndepărtate afişele electorale din jurul secţiilor de

votare chiar dacă observatorii au semnalat preşedintelui BESV

acest lucru.

Dinamica prezenţei la vot

Deşi nu a reprezentat obiectivul proiectului, s-au consemnat şi date

privind dinamica prezenţei la vot.

125

Din graficul de mai jos se poate observa un model al sosirii

cetăţenilor la vot pe 15 secţii de votare.

Din graficul de mai jos se poate observa evoluţia sosirii la vot pe ore pe o

secvenţă de 15 secţii

126

Dinamica prezenţei la vot (%)

Pasul luat în considerare la măsurătoare este de două ore.

Reprezentarea pasului la două ore

127

Comparaţie între mărimea paşilor 1- Ora 7-9

2- Ora 9-11

3- Ora 11-13

4- Ora 13-15

5- Ora 15-17

6- Ora 17-19

7- Ora 19-21

Putem observa că mai scăzut ritm al prezenţei la vot s-a înregistrat între

orele 7 şi 9, iar ritmul cel mai crescut al prezenţei la vot s-a înregistrat între

orele 13 şi 15.

128

Scorul mediu al prezenţei la vot

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI:

Referitor la procesul electoral, din observarea scrutinului din data

de 10 iunie în municipiul Oradea putem reţine următoarele idei:

- Birourile secţiilor au fost bine dimensionate, astfel încât

activitatea lor s-a putut desfăşura în condiţii normale;

- Atitudinea membrilor birourilor secţiilor de votare a fost

preponderent pozitivă, cu excepţiile arătate mai sus. Ostilitatea

s-a datorat fie ignoranţei, fie unei suspiciuni de partizanat şi a

neînţelegerii rolului şi importanţei instituţiei observatorului;

- Cu foarte puţine excepţii, procesul electoral a fost pregătit din

timp;

- S-au înregistrat întârzieri minore

- Neregulile înregistrate cu preponderenţă au vizat neînlăturarea

afişajelor şi materialelor de campanie;

129

- Preşedinţii BESV nu au înţeles în mod clar că trebuie să ia

măsuri pentru înlăturarea acestora, cu atât mai mult cu cât, în

conformitate cu art.80 din Legea 67/2004, el este obligat să ia

măsurile necesare pentru ca alegerile să decurgă în bune

condiţii, iar puterile lui se întind şi în afara localului secţiei de

votare, până la o distanţă de 500 metri.

- Votul s-a desfăşurat fără incidente majore şi fără fraude;

- Votul s-a încheiat la ora prevăzută de lege.

Recomandări pentru ONG-uri:

- În cazul în care au acreditat observatori să prezinte/publice

rapoartele monitorizării sau măcar să prezinte comunicate de

presă în acest sens pentru mai buna informare cu privire la

corectitudinea şi legalitatea proceselor electorale şi pentru a

elimina suspciunile că au alte obiective

- Să nu accepte să fie folosite drept paravan al activităţii

partidelor

- Să colaboreze şi comunice unele cu altele în vederea sporirii

gradului de relevanţă ale datelor obţinute şi a transparenţei

procesului electoral

- Să contribuie la instituţionalizarea observatorului, prin activităţi

de observare, prin informarea cetăţenilor, inclusiv prin

”calificarea” cetăţenilor dornici să devină observatori

Recomandări pentru Birourile Electorale:

- Să participe la sesiuni de instruire pentru mai buna cunoaştere a

prevederilor legale şi practicilor electorale

- Să îşi cunoscă şi mai ales să exercite cu bună credinţă atribuţiile

pe care le au potrivit legii

130

Recomandări pentru modificări legislative:

- Modificarea procedurii de acreditare a observatorilor prin

eliminarea formulării ”organizaţiile neguvernamentale care au

ca unic scop apărarea drepturilor omului” (art.80 (3)) şi

înlocuirea ei cu formularea ”organizaţii neguvernamentale care

să aibă ca scop apărarea drepturilor omului, sau a democraţiei,

sau a statului de drept sau alte valori democratice şi civice”.