1

Concluzii preliminare

ale investigației sectoriale pe piața serviciilor bancare de retail

declanșate prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 424/10.06.2016

2

I. Directiva PSD2

II. Site-uri de comparare a ofertelor bancare

III. Refinanțarea creditelor

IV. Bariere la intrare

IV.1. Rețeaua de sucursale

IV.2. Inerția clienților

Concluzii

3

Directiva PSD2

Directiva PSD2 elimină monopolul băncilor asupra datelor bancare ale clienților și va modifica

fundamental modul de realizare a operațiunilor de plată și de accesare a informațiilor cu privire

la conturi, prin deschiderea pieței serviciilor de plată către noi actori denumiți generic “TPP” –

terțe părți prestatori (de ex. companii de tip fintech1). Astfel, băncile sunt obligate să asigure

accesul TPP-urilor la infrastructura lor de plăți și la datele clienților prin intermediul API-urilor2

(application programming interfaces), care își pot dezvolta ulterior serviciile de informații și

plăți, dar și alte servicii financiare către clienții băncilor. Accesul TPP este posibil doar în cazul

conturilor de plăți disponibile online.

Deși prevede necesitatea deschiderii bazelor de date despre clienți către companiile fintech,

Directiva PSD2 nu impune o anumită abordare (API comun sau soluții individuale), lăsând

libertatea organelor locale de reglementare să adopte abordarea cea mai potrivită pentru piața pe

care o reglementează.

În momentul de față, fiecare bancă este liberă să își facă disponibile serviciile prin aplicarea unui

API propriu. Acest lucru duce la o integrare și o comunicare mai greoaie a TPP cu instituțiile

bancare. Pentru a accesa serviciile oferite de bănci, TPP ar fi nevoiți să implementeze câte o

interfață diferită pentru fiecare bancă cu care lucrează clienții lor. La nivel de piață, acest lucru

avantajează băncile care au cote mari de piață și dezavantajează băncile mici. Dezechilibrul

provine din faptul că fiecare colaborare dintre un prestator de servicii financiare și o bancă se va

traduce în câte o implementare specifică. Dezvoltarea, implementarea și administrarea unui

număr mare de interfețe sunt ineficiente pentru TPP. Prin urmare, aceștia vor urmări să se

conecteze cu băncile care au un număr cât mai mare de clienți.

Din perspectiva instituțiilor financiar-bancare, opțiunea API-urilor individuale ar putea părea cea

mai la îndemână, costurile pentru aceste implementări fiind asumate de fiecare instituție bancară

în parte.

Recomandarea Consiliului Concurenței este adoptarea unui API comun pentru sistemul

bancar din România (comparativ cu situația în care fiecare bancă și-ar adopta propriul API,

îngreunând semnificativ accesul terților autorizați – de ex fintech-uri - la informațiile financiare

ale consumatorilor3).

În cazul asumării unui API comun la nivel de piață, trebuie să fie identificate răspunsuri cel puțin

la următoarele întrebări:

• Care este entitatea din piața locală care va coordona implementarea unui API comun

pentru PSD2;

• Cine susține financiar această implementare.

Menționăm faptul că am consultat cu privire la această recomandare atât bănci (prin transmiterea

de solicitări de informații și prin discuții pe subiect), fintech-uri (Allevo, Netopia, Fintech OS,

ThinkOut, Wirecard), Transfond și mai multe asociații (Asociația Română a Băncilor (ARB),

CPBR (Consiliul Patronatelor Bancare din România), APERO (Asociația de Plăți Electronice din

România), ANIS (Asociația Națională a Industriei de Software)).

1 Companii de tehnologie care furnizează servicii financiare. 2 API-urile sunt cheia pentru serviciile digitale folosite pe computere și smartphone-uri. Pot fi folosite pentru a

disemina, într-un mediu sigur, informații (precum prețuri și termeni/condiții ale produselor bancare), dar și istoricul

tranzacțiilor (cu acordul clientului) pentru a permite accesul la comparații personalizate în ceea ce privește contul

curent și alte servicii. 3 sub condiția existenței consimțământului consumatorului și a îndeplinirii măsurilor de securitate menționate de

standardele de securitate (RTS).

4

Recomandări pentru transpunerea în legislația românească a PSD2

• Asigurarea unui proces simplu de exprimare a consimțământului și de retragere a acestuia

de către consumatori în platformele fiecărei bănci (ASPSP);

• Asigurarea unui proces de certificare clar și neîngrădit al noilor furnizori de servicii de

plăți de către autoritatea de certificare / autorizare.

Argumente în favoarea soluției propuse de Consiliul Concurenței:

Un API comun ar crea șanse egale tuturor prestatorilor de servicii financiare și ar permite

băncilor mici să își păstreze nivelul de competitivitate. În plus, integrarea cu instituții bancare

sau nebancare din alte țări din UE ar putea fi simplificată prin utilizarea unui standard deja

cunoscut și adoptat (ex: Open Banking din UK, Berlin Group).

Menționăm faptul că, prin intermediul ARB, comunitatea bancară din România este membră a

Berlin Group (entitate europeană care centralizează punctele de vedere ale mai multor

organisme/entități europene, cu scopul definirii standardelor și modelelor comune privind

interfețele dedicate (API) solicitate de directivă). Deși au fost organizate întâlniri în cadrul ARB

pentru a discuta posibilitatea implementării unui standard comun API la nivelul sistemului

bancar, până la acest moment nu s-a ajuns la un consens.

Se poate observa faptul că, în general, abordările băncilor țin cont atât de stadiul pregătirii lor din

punctul de vedere al implementării directivei PSD2 (unele încă nu și-au clarificat poziția, în timp

ce altele sunt foarte avansate), cât și de faptul că fac sau nu parte dintr-un grup la nivel european

(v. Anexa 1).

Banca 1

Banca 2

Banca n

API

(Application

Programming

Interface)

Fintech 1

Fintech 2

Fintech n

Consumatori

5

Principalele avantaje pentru bănci ale adoptării unui API comun, așa cum au fost ele

identificate de către bănci, sunt:

• Simplificarea intrării pe piață a prestatorilor/furnizorilor de servicii (standardul distinct ar

impune o barieră la intrare pentru prestatorii de servicii, ceea ce ar permite intrarea pe

piață doar a acelor furnizori care își permit să dezvolte și să întrețină un număr mare de

interfețe API, fapt ce ar limita numărul de prestatori din care utilizatorul final va putea

alege);

• Gestionarea infrastructurii de plată din perspectiva standardelor de interoperabilitate pe

piața serviciilor financiare;

• O administrare mai eficientă în ceea ce privește controlul securității sistemelor;

• Același nivel de securitate pentru toate băncile;

• Autentificare mai eficientă a instituțiilor de plată care pot iniția operațiuni de plată

(PISP)/prestatorilor care pot accesa conturile bancare și extrage informații cu privire la

conturi (AISP);

• O eficiență mai mare din punct de vedere testare și integrare, în sensul unei comunicări

mai ușoare atât cu prestatorii de servicii de plată, cât și cu băncile;

• Existența unei documentații tehnice și înțelegere comună a specificațiilor pentru API;

• Simplificarea implementărilor atât pentru bănci, cât și pentru TPP-uri;

• Banca poate deveni, la rândul ei, un AISP/PISP, fapt care micșorează efortul tehnic și

financiar;

• Costuri mai reduse pentru bănci, simplificarea accesului pentru fintech-uri;

• Reducerea costurilor de implementare, de testare și de mentenanță pentru TPP și pentru

ASPSP;

• Posibil acces mai facil pentru TPP din punct de vedere al agregării informației oferite de

către bănci;

• Reducerea riscului de fragmentare la nivel european;

• Încurajarea inovației.

Principalele dezavantaje ale adoptării unui API comun pentru bănci sau dificultățile pe care le-

ar genera o asemenea abordare, așa cum au fost formulate de către bănci, sunt:

• Dezavantaje de natură financiară, întrucât adaptarea arhitecturii software a băncii la

interfața comună reclamă alocarea de resurse suplimentare pentru dezvoltări suplimentare

în core banking, care să permită adaptarea acestuia la API-ul comun;

• Numărul mare de participanți la acest sistem ar putea îngreuna modificările ulterioare

(inclusiv cele care privesc securitatea) și adoptarea lor de către toți participanții în același

timp;

• Durată lungă de finalizare;

• O restricționare în ceea ce privește identificarea și stabilirea unui furnizor de interfețe de

programare deoarece cererea și oferta pot fi influențate de impunerea unor restricții la

nivel național în condițiile în care aceste restricții nu sunt impuse la nivelul UE;

• Posibilitatea apariției la nivel național a unor comportamente de tip monopol din partea

dezvoltatorilor de soft cu implicații atât de natură tehnică privind implementarea

interfețelor cu fiecare sistem în parte, cât și de natura financiară datorită unor costuri de

implementare ridicate în funcție de timpul necesar implementărilor;

• În cazul adoptării unui API comun, este posibil să existe o creștere a costurilor de

implementare pentru bănci, dar numai în situația în care ar fi complet în afara variantelor

de standardizare deja vehiculate (gen Berlin Group XS2A).

• Este foarte important ca adoptarea și publicarea acestui standard să se facă cât mai curând

posibil pentru a da timpul necesar de implementare pentru toate băncile din sistem;

• Dificultatea agreării asupra standardului, respectiv asupra dezvoltării viitoare ale

acestuia, la nivelul industriei (având consecințe indirecte și asupra consumatorilor);

6

• Dacă va fi vorba despre un standard comun, activ doar la nivelul României, băncile se

vor confrunta cu imposibilitatea de a se integra cu standardul aplicabil la nivelul grupului

din care face parte;

• Posibil mai dificil de implementat pentru bănci decât standardul distinct;

• Posibile diferențe între informațiile oferite în mediul online de către bănci și cele oferite

prin acest nou sistem.

Din perspectiva clientului, un API comun ar oferi următoarele beneficii:

• O calitate superioară a serviciilor (accesibilitate, răspunsuri mai rapide din partea băncii

către prestatorii terțe părți);

• O ușurință în utilizare;

• Afișarea informațiilor relevante pentru client sub aceeași formă în aplicația în care

clientul solicită agregarea informațiilor;

• Poate ușura accesul mai multor TPP-uri în piață, fapt care duce la creșterea concurenței și

a ofertei pentru client;

• Posibilitatea de a beneficia de servicii inovative.

Având în vedere caracteristicile pieței din România (un număr mare de instituții financiar-

bancare și un grad relativ ridicat de fragmentare a pieței – dispersie mare a clienților -), soluția

unui API comun este preferabilă soluțiilor individuale dezvoltate de bănci. Altfel,

interconectările pe care jucătorii nou intrați (de ex. fintech-urile) ar trebui să le facă cu toate

băncile existente s-ar transforma într-o barieră importantă pentru accesul lor la piață, fiecare

integrare având costuri importante.

La nivel european, există deja anumite inițiative pentru dezvoltarea standardelor API: STET

(Franța, Belgia), Berlin Group, Open Banking UK, asociațiile bancare din Polonia și Slovacia.

Pe baza informațiilor furnizate de EACHA (European Automated Clearing House Association),

au început inițiativele pentru dezvoltarea unor astfel de standarde naționale.

În Bulgaria, Legea serviciilor și sistemelor de plăți, care a transpus directiva PSD2, a fost

promulgată la data de 6 martie 2018, băncile având o perioadă de grație de 6 luni pentru

modificarea regulamentelor interne în conformitate cu legea. Casa de Compensare Bulgară

(BORICA), deținută de bănci și de Banca Națională a Bulgariei, a propus și apoi a elaborat un

standard API național, care acoperă toate categoriile de plăți și care este utilizat de aproape toate

băncile bulgare. Pe lângă dezvoltarea standardului național API, BORICA a propus un așa-numit

Gateway, care să permită gestionarea tuturor cererilor TPP-urilor, acordurile clienților și testarea

API-ului în același spațiu de testare. Cheltuielile pentru această dezvoltare vor fi împărțite între

băncile din Bulgaria.

În UK, remediul cel mai important al investigației desfășurate de CMA (Competition and

Markets Authority) pe piața serviciilor bancare de retail este cel cu privire la dezvoltarea și

adoptarea unui standard bancar deschis API (Open Banking).

CMA a solicitat celor mai mari 9 bănci din Marea Britanie și Irlanda de Nord să elaboreze și să

adopte un standard bancar deschis API, care să fie accesibil pe scară largă. Open Banking-ul va

permite clienților persoane fizice și întreprinderilor mici să își transmită în siguranță datele altor

bănci sau terți, înlesnind compararea produselor pe baza cerințelor lor și să își gestioneze

costurile fără să fie nevoie să utilizeze banca. Astfel, intermediarii vor putea să aibă acces la

informații privind serviciile bancare, prețurile și calitatea serviciilor. Clienții care își vor da

acordul vor putea să transmită propriile informații cu privire la tranzacții unor intermediari în

care au încredere, care să le ofere consultanță personalizată, făcând mai ușoară pentru client

identificarea celor mai bune produse pentru nevoile lor.

7

Background - Directiva PSD2:

• Data intrării în vigoare: 12 ianuarie 2016;

• Termenul de transpunere: 13 ianuarie 2018;

• Este o directivă de maximă armonizare, cu excepția art. 2, art. 8 alin. (3), art. 32, art. 38

alin. (2), art. 42 alin. (2), art. 55 alin (6), art. 57 alin. (3), art. 58 alin. (3), art. 61 alin. (2)

și (3), art. 62 alin. (5), art. 63 alin. (2) și (3), art. 74 alin. (1) al doilea paragraf, art. 86;

• Măsuri naționale de implementare a Directivei:

o Țările care nu au adoptat măsuri de transpunere: România, Spania, Olanda,

Portugalia.

2. Site-urile de comparare a ofertelor bancare

Având în vedere, pe de o parte, multiplele beneficii pe care site-urile de comparare a ofertelor

bancare le pot aduce consumatorilor, precum și stimularea concurenței între bănci/instituții

financiare nebancare, pe de altă parte, recomandările Consiliului Concurenței sunt următoarele:

• Agrearea, cu implicarea Asociației Române a Băncilor și a asociațiilor de IFN-uri4, de

către bănci/IFN-uri și site-urile de comparare a unui format de raportare a informațiilor

cu privire la cele mai utilizate tipuri de produse și servicii bancare care să le permită

acestora din urmă preluarea automată a datelor și o informare corectă, precisă și în timp

real a consumatorilor. De asemenea, este important să fie pus la punct un mecanism prin

care site-urile de comparare să fie notificate cu privire la actualizarea ofertelor

băncilor/IFN-urilor, astfel încât informațiile să fie preluate rapid și afișate prompt de site-

urile de comparare în beneficiul consumatorilor;

• În cazul în care site-urile de comparare operează calcule pe cifrele furnizate de

bănci/IFN-uri, postându-le ulterior, aceste modificări trebuie să fie precizate explicit și

vizibil, pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor. Același lucru este valabil și

cu privire la anunțurile publicitare, care trebuie să fie semnalizate clar, astfel încât să nu

determine confuzie pentru utilizatorii site-ului;

• O potențială problemă constă în faptul că informațiile preluate de diverse site-uri de

comparare de la bănci/IFN-uri pentru același produs sau serviciu pot diferi, acest lucru

ridicând semne de întrebare privind credibilitatea lor și pot diminua încrederea

consumatorilor în acest instrument. Este important ca aceste site-uri să își asume în mod

responsabil o informare precisă a consumatorilor, într-un format ușor de utilizat;

• De asemenea, este foarte importantă intensificarea concurenței dintre site-urile de

comparare a ofertelor, aceasta concretizându-se în multiple avantaje pentru consumator:

un format al site-ului cât mai accesibil, prietenos cu consumatorul, care să permită

accesarea rapidă a informațiilor de interes pentru acesta și înțelegerea lor rapidă; • Promovarea site-urilor de comparare a ofertelor poate fi realizată și cu sprijinul

asociațiilor/organizațiilor de protecție a consumatorilor prin diverse forme (de ex:

publicarea unui link care să direcționeze consumatorul către aceste site-uri pe site-ul

acestor asociații).

Site-urile de comparare a ofertelor bancare, ca instrument de căutare și identificare a celor mai

bune oferte dintr-un anumit domeniu de activitate, au apărut și s-au dezvoltat în ultimele decenii

în multe țări. Aceste site-uri sunt adesea populare în rândul consumatorilor, fie că este vorba

4 Cu care băncile concurează pe anumite segmente de piață.

8

despre utilități, servicii financiare, hoteliere etc. Ele înlesnesc posibilitatea efectuării unor

comparații privind produsele sau serviciile mai multor furnizori (inclusiv permit identificarea

unor furnizori mai mici/mai puțin cunoscuți de către consumatori, dar cu oferte avantajoase). Pe

această bază, aceste site-uri pot determina adoptarea unor decizii de schimbare a furnizorului de

către consumatori. Internet-ul a modificat costurile de căutare, permițând consumatorilor să ia

rapid o decizie informată de cumpărare, după consultarea a numeroase oferte disponibile. În

același timp, a intensificat presiunea concurențială, conducând la prețuri mai scăzute, creșterea

calității, inovație și eficiență.

O condiție esențială pentru ca aceste site-uri să conducă la rezultatele menționate este să fie

percepute ca fiind de încredere de către consumatori. În plus, ele trebuie să fie clare (să explice

ce servicii oferă și care este sursa lor de venit), precise (să furnizeze informații complete,

corecte, relevante, actuale și care nu produc confuzie), responsabile (să protejeze informațiile

utilizatorilor) și ușor de folosit (informația să fie ușor de găsit și de înțeles)5.

Un aspect important este faptul că beneficiile pentru consumator se multiplică atunci când

funcționează concurența atât între furnizorii de produse sau servicii, cât și între site-urile de

comparare.

Site-urile de comparare oferă informaţii complexe într-un mod simplu şi accesibil, permiţând

astfel consumatorilor să obţină o imagine de ansamblu asupra preţurilor practicate de către

furnizori pentru același produs6. În plus, consumatorii au posibilitatea de a deveni mai selectivi

în privinţa alegerilor pe care le fac ca urmare a evaluării pe care o pot face pe site-urile de

comparare7. De asemenea, prin gruparea diferitelor caracteristici ale produsului sau serviciului,

ele contribuie la simplificarea proceselor de luare a deciziilor de către clienți. Spre exemplu,

informaţiile disponibile pe site-urile băncilor privind paginile web aferente cardurilor de credit

pot conduce la o posibilă încărcare a utilizatorului cu informații pe care acesta nu le înţelege. Ele

pot oferi utilizatorilor îndrumări prin prezentarea informaţiilor într-un mod organizat8.

Principalele motive pentru care consumatorii utilizează aceste site-uri sunt, de cele mai multe ori,

legate de preț, acestea permițând identificarea celor mai bune oferte, efectuarea de comparații

între diverse produse/servicii de pe piață și realizarea de economii sau reduceri de costuri.

Totodată, alte beneficii se referă la economii de timp și informarea corectă a consumatorului

(inclusiv în cazul deciziei de schimbare a furnizorului)9. Consumatorul nu mai trebuie să

contacteze o multitudine de furnizori şi să ofere aceleaşi detalii de mai multe ori, ofertele

acestora fiind centralizate pe aceeași platformă10,11, având astfel posibilitatea de a compara mai

multe produse sau servicii similare într-un singur loc.

Un alt beneficiu constă în confortul pe care îl oferă consumatorilor, care au posibilitatea de a

efectua comparaţii oricând, fără a fi limitaţi de programul de lucru al furnizoriilor de servicii

financiare12.

În ceea ce priveşte serviciile bancare, consumatorii nu obişnuiesc să analizeze o multitudine de

oferte, iar folosirea acestor site-uri poate conduce la preţuri scăzute, servicii mai bune şi alegeri

5 Competition & Markets Authority (UK) – Digital comparison tools market study, Final report, 26 Septembrie

2017. 6 Cercetare efectuată de Atticus Research Limited la comanda Financial Conduct Authority (FCA) - Price

comparison website: Consumer market research, June 2014, pag. 7. 7 Raport RS Consulting pentru Consumer Futures - Price comparison websites: consumer perceptions and

experiences, pag 22. 8 Europe Economics - Price Comparison Websites: Consumer Saviour or Cause for Concern?, pag. 2. 9 UK Regulators Network – Price comparison websites, final report, 27 septembrie 2016. 10 Raport RS Consulting pentru Consumer Futures - Price comparison websites: consumer perceptions and

experiences, pag 22. 11 Europe Economics - Price Comparison Websites: Consumer Saviour or Cause for Concern?, pag. 1. 12 Price comparison websites: consumer perceptions and experiences – a report by RS Consulting for Consumer

Futures, pag. 63.

9

conforme cu necesităţile consumatorilor1314. Având în vedere că prin intermediul lor

consumatorii au acces la preţurile practicate de bănci şi/sau IFN-uri pentru aceeaşi categorie de

produse, acest lucru pune o presiune concurenţială pe furnizorii de servicii financiare15,

concretizându-se în aplicarea unor preţuri scăzute în beneficiul consumatorilor16.

Aceste site-uri pot fi utile, în egală măsură, și băncilor. Ele permit compararea și promovarea

celor mai avantajoase oferte disponibile pe piață și contribuie la intensificarea concurenței.

În cazul site-urilor de comparare, băncile beneficiază de costuri mai reduse în comparaţie cu cele

ale altor canale de achiziţie17. Acestea reprezintă un mijloc mai puțin costisitor de atragere a

consumatorilor şi de creştere a volumelor de vânzare18. Astfel, conform unui studiu CMA

(Competition and Markets Authority din UK)19, o societate de asigurări de dimensiuni mari a

susţinut că a înregistrat costuri medii ale vânzărilor directe cu 30% mai mari decât cele ale

vânzărilor prin intermediul site-urilor de comparare. Aceste costuri mai scăzute ale atragerii

clienţilor sunt benefice în primul rând pentru noii actori intrați pe piaţă20. Astfel, site-urile de

comparare au potenţialul de a reduce barierele la intrarea pe piaţă prin eliminarea costurilor

aferente campaniilor publicitare21, oferind noilor actori intrați pe piaţă şansa de a aloca resursele

financiare în vânzări actuale sau potenţiale, mai degrabă decât în publicitate, promovarea

brandului sau prezenţa fizică22.

În concluzie, site-urile de comparare au potenţialul de a creşte concurenţa între furnizorii de

dimensiuni mari şi cei de dimensiuni mai mici care nu beneficiază de recunoaşterea brandului23.

Legislația aplicabilă (Legea nr. 258/2017 privind comparabilitatea comisioanelor aferente

conturilor de plăţi, schimbarea conturilor de plăţi şi accesul la conturile de plăţi cu servicii

de bază24)

În legislația națională există prevederi în domeniu în Legea 258/2017, care transpune Directiva

2014/92/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea

comisioanelor aferente conturilor de plăţi, schimbarea conturilor de plăţi şi accesul la conturile

de plăţi cu servicii de bază.

Conform art. 18 alin. (1) din legea menționată, Autoritatea Naţională pentru Protecţia

Consumatorilor (ANPC) are obligația de a pune la dispoziția consumatorilor un site internet cu

acces gratuit unde sunt comparate comisioanele percepute de către prestatorii de servicii de

plată, cel puțin pentru o listă care va cuprinde cel puţin 10 şi cel mult 20 dintre cele mai

reprezentative servicii care fac obiectul unui comision, servicii oferite cel puţin de un prestator

de servicii de plată la nivel naţional25.

13 Competition & Markets Authority (UK) - Digital comparison tools market study, Final report, 26 septembrie

2017, pag. 6. 14 David Ronayne - Price comparison websites, Warwick Economics Research Papers, abstract, 2015. 15 David Ronayne - Price comparison websites, Warwick Economics Research Papers, pag. 1, 2015. 16 Competition & Markets Authority (UK) - Digital comparison tools market study, Final report, 26 septembrie

2017, pag. 32. 17 UK Regulators Network – Price comparison websites, final report, 27 septembrie 2016, pag. 5. 18 Competition & Markets Authority (UK) - Digital comparison tools market study, Final report, 26 septembrie

2017, pag. 32. 19 Competition & Markets Authority (UK) - Digital comparison tools market study, Update paper, martie 2017. 20 Europe Economics - Price Comparison Websites: Consumer Saviour or Cause for Concern?, pag. 2. 21 Competition & Markets Authority (UK) - Market Study of Digital Comparison Tools – Statement of Scope, 29

Septembrie 2016, pag. 6. 22 The comparator website industry in Australia, November 2014, pag. 14. 23 The comparator website industry in Australia, November 2014, pag. 14. 24 Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 1032 din data de 28 decembrie 2017. 25 Art. 5 din Legea 258/2017.

10

Prestatorii de servicii de plată transmit ANPC, cel puţin o dată pe lună şi ori de câte ori

operează modificări, precum şi la cererea acesteia, informaţii, în format deschis, prelucrabil

automat cu privire la:

a) comisioanele percepute pentru serviciile cuprinse în Lista prevăzută la art. 5 la nivel naţional,

aplicabile la data transmiterii, precum şi serviciile aferente unui cont de plăţi şi comisioanele

percepute ce vor fi aplicabile, cu cel puţin 5 zile înainte de modificarea sau introducerea

acestora;

b) sediile şi localizarea bancomatelor, cu cel puţin 5 zile înainte de data propusă pentru schimbarea

acestora26.

Acest site ar trebui să definească criterii clare şi obiective pe care se bazează comparaţia și să

includă o gamă largă de oferte de conturi de plăţi care acoperă o parte semnificativă a pieţei şi, în

cazul în care informaţiile prezentate nu reprezintă o imagine completă a pieţei, o declaraţie clară

în acest sens, înaintea afişării rezultatelor27.

La acest moment, site-ul internet care ar trebui să fie pus la dispoziția consumatorilor de către

ANPC nu este funcțional.

În România, principalele site-uri specializate privind compararea ofertelor bancare sunt:

www.conso.ro, www.finzoom.ro și www.vreaucredit.ro.

Metodele și sursele de informații

În analiza pe care am efectuat-o ne-am bazat pe literatura de specialitate și pe prevederi

punctuale din legislație, pe informații disponibile public pe cele trei site-uri menționate, pe

întâlniri și discuții cu reprezentanții acestora și ai ANPC, dar și pe concluziile unui sondaj

privind serviciile bancare de retail comandat de Consiliul Concurenței și care s-a desfășurat în

perioada iunie – septembrie 2018.

Cum funcționează site-urile de comparare a ofertelor bancare

Aceste site-uri permit consumatorilor efectuarea de comparații între diverse oferte bancare fie că

este vorba despre contul curent, despre depozite sau conturi de economii, despre fonduri de

investiții, despre pensii private, despre diferite tipuri de credite (imobiliare, de nevoi personale,

auto etc).

O condiție esențială care le permite acestor site-uri să câștige încrederea consumatorilor este

furnizarea de informații actualizate, clare, care să faciliteze posibilitatea efectuării unor

comparații cât mai precise. Din discuțiile cu Conso, Finzoom și Vreaucredit a rezultat faptul că

procedura prin care acestea își actualizează datele este accesarea site-urilor băncilor și/sau IFN-

urilor, iar în cazurile în care identifică neconcordanțe, le contactează telefonic pentru clarificări.

Informațiile postate pe site-urile băncilor sau IFN-urilor nu sunt standardizate sau oferite într-un

format care să înlesnească preluarea lor automată.

Conform informațiilor de pe site-ul propriu, Conso a fost creat în anul 2006, inițial dedicat în

exclusivitate serviciilor bancare, iar ulterior portalul a acoperit întregul spectru al serviciilor

financiare: piețele bursiere și valutare, fondurile de investiții, fondurile de pensii private și

asigurările. Serviciile oferite de Conso.ro sunt gratuite pentru consumatori. Portalul își susține

activitatea în principal prin venituri din publicitate, din studii de piață și din generarea de leaduri

pentru instituțiile financiare.

26 Art. 18 alin. (2) din Legea 258/2017. 27 Art. 18 alin. (3) din Legea 258/2017.

11

Conform informațiilor de pe site, ofertele prezentate au la bază informațiile furnizate de bănci și

alte instituții financiare28. Acestea se actualizează permanent, dar sunt posibile neconcordanțe pe

perioade scurte de timp atunci când intervin modificări în cadrul ofertelor.

Conso permite comparații cu privire la:

• Credite imobiliare;

• Credite Prima Casa;

• Credite nevoi personale;

• Credite auto;

• Leasing auto;

• Carduri de credit;

• Depozite;

• Conturi de economii;

• Conturi curente;

• Fonduri de investiții;

• Pensii Private.

Conform SATI, în primele șase luni ale anului 2016, am fost vizitați de un număr de aproximativ

1.200.000 utilizatori unici. Numărul lunar de afișări de pagină depășește în mod constant

800.000, însă în anumite luni a depășit și 1.000.000 de afișări (sursa: site-ul conso).

Finzoom a fost lansat în anul 2006 și face parte din Grupul FinZoom Financial Network care

este prezent în Bulgaria, România și Turcia. Conform informațiilor de pe site, acesta compară

toate produsele instituțiilor bancare și nebancare din România (credite, carduri, depozite, conturi,

leasing, fonduri de investiții și de pensii, asigurări RCA). Compară produse de la peste 82 de

instituții (31 de bănci, 13 companii de leasing, 6 instituții de credit, 14 administratori de fonduri

mutuale, 11 administratori de fonduri de pensii, 2 bănci pentru locuințe, 5 furnizori de servicii de

televiziune, Internet și telefonie).

Se pot compara:

• Pentru persoane fizice:

o Credite (ipotecare, de nevoi personale, rapide IFN29, auto, leasing auto);

o Carduri (de debit și de credit);

o Fonduri de pensii și de investiții;

o Depozite, conturi curente, conturi de economii;

• Pentru IMM – carduri de debit și de credit, credite, depozite, conturi curente.

Vreaucredit este partener cu peste 30 de bănci din România, conform informațiilor de pe site-ul

propriu.

Pentru persoane fizice se pot face comparații cu privire la:

Credite pentru nevoi personale:

• fără ipotecă;

• cu ipotecă;

• rapide;

• pentru consum;

Credite imobiliare:

• Prima Casă;

• pentru achiziție imobil;

• pentru achiziție teren;

28 Compară ofertele a 26 de bănci și 13 IFN-uri. 29 Un credit rapid este, conform definiției de pe site-ul Finzoom:

• un imprumut nebancar, ce poate fi obtinut in cateva minute,

• un credit online, prin telefon sau SMS, destinat nevoilor urgente.

12

• pentru construcție imobil;

• pentru modernizare imobil;

Refinanțare credite:

• nevoi personale fără ipotecă;

• nevoi personale cu ipotecă;

• imobiliare și ipotecare;

Credite ipotecare:

• pentru achiziție imobil;

• pentru construcție imobil;

• pentru achiziție teren;

Credite auto:

• pentru mașini noi;

• pentru mașini second-hand;

Pentru persoane juridice se pot face comparații cu privire la:

• Linii de credit;

• Credite pentru capital de lucru;

• Credite pentru nevoi curente;

• Credite de investiții;

• Credite pentru agricultură.

Percepția consumatorilor asupra site-urilor de comparare a ofertelor bancare

Consiliul Concurenței a comandat un sondaj privind percepția consumatorilor asupra serviciilor

bancare de retail, care s-a desfășurat în perioada iunie – septembrie 2018. Acest sondaj a vizat

trei categorii de clienți (persoane fizice, persoane fizice autorizate și IMM-uri), iar printre

subiectele abordate s-au numărat: apelarea la/consultarea unor site-uri de comparare a ofertelor

băncilor, utilitatea lor și încrederea clienților în informațiile furnizate de acestea. Sondajul a

indicat un nivel scăzut al notorietății acestor site-uri și al utilizării lor, o încredere destul de

scăzută în ele, precum și o percepție asupra lor ca fiind destul de utile.

Una dintre concluziile sondajului a fost că aceste site-uri sunt foarte puțin cunoscute în rândul

consumatorilor. Astfel, fiecare dintre cele trei categorii de clienți menționate au răspuns spontan,

într-o majoritate covârșitoare, că nu cunosc nici un asemenea site (95% dintre respondenții

persoane fizice autorizate, respectiv persoane fizice, și 93% dintre respondenții IMM-uri). Acest

lucru se întâmplă predominant în mediul rural, unde procentul celor care nu cunosc site-uri de

comparare este chiar mai mare decât în urban.

Întrebare: Ce website-uri de comparare a ofertelor de servicii bancare cunoașteți?

Răspunsuri peste 0.5% pe total

13

Din punctul de vedere al utilizării site-urilor de comparare a ofertelor bancare, se observă un

procent foarte mare al celor care nu au apelat la asemenea site-uri în ultimul an (93% în cazul

respondenților persoane fizice, 94% în cazul PFA și 91% în cazul IMM).

Încrederea în asemenea site-uri este și ea relativ scăzută.

• În cazul respondenților persoane fizice – 62% au puțină sau deloc încredere, iar 32%

destul de multă sau foarte multă;

• În cazul respondenților persoane fizice autorizate – 58% au puțină sau deloc încredere,

iar 33% destul de multă sau foarte multă;

• În cazul respondenților IMM-uri - 59% au puțină sau deloc încredere, iar 34% destul de

multă sau foarte multă.

În ceea ce privește percepția asupra utilității acestor site-uri, situația se prezintă astfel:

• În cazul respondenților persoane fizice – 48% le consideră destul de utile sau foarte utile,

iar 41% puțin sau deloc utile;

93

5

1

92

6

1

97

3

0.3

Nu cunoscniciunul

Alt site

Conso.ro

Persoane fizice Persoane fizice autorizate

IMM-uri

14

• În cazul persoanelor fizice autorizate - 43% le consideră destul de utile sau foarte utile,

iar 43% puțin sau deloc utile;

• În cazul IMM-urilor - 48% le consideră destul de utile sau foarte utile, iar 37% puțin sau

deloc utile.

Întrebări:

Ați apelat în ultimul an la situri de comparare a ofertelor de servicii bancare?

Cât de utile vi se par web siturile de comparare a ofertelor de servicii bancare?

Câtă încredere aveți în aceste situri de comparare a ofertelor bancare?

Persoane fizice

15

IMM-uri

Persoane fizice autorizate

16

Potențiale îngrijorări ale clienților

Cercetările arată că utilizarea site-urilor de comparare poate varia în funcție de caracteristicile

diverselor grupuri demografice. Unul dintre motivele utilizării limitate a acestor site-uri este

imposibilitatea conectării la internet30, care în România poate fi relevantă în special în condițiile

discrepanțelor rural-urban. Un alt factor îl poate reprezenta nivelul scăzut al educației financiare

a populației și faptul că, în ceea ce privește sectorul financiar-bancar, informația este destul de

specializată și implică un nivel minim de cunoștințe pentru înțelegerea termenilor și condițiilor

aplicabile ofertelor.

Literatura de specialitate indică, printre principalele motive care îi îngrijorează pe consumatori

cu privire la aceste site-uri: utilizarea datelor lor personale, imposibilitatea efectuării unor căutări

personalizate, neclarități cu privire la ierarhizare, un layout greoi al site-ului (dimensiune prea

mică a textului de pe site, incertitudine cu privire la pașii de urmat, dificultăți în înțelegerea

definițiilor conceptelor, poziționarea anunțurilor publicitare în așa fel încât să pară parte a

rezultatelor căutării31.

Un studiu al Comisiei Europene32 face câteva recomandări cu privire la criteriile care trebuie

respectate de site-urile de comparare pentru a-și îmbunătăți transparența și posibilitatea utilizării

ușoare a site-urilor. Aceste recomandări se referă la transparență și imparțialitate, tipul, calitatea

și afișarea informațiilor, respectarea legislației.

30 UK Regulators Network – Price comparison websites, final report, 27 septembrie 2016. 31 UK Regulators Network – Price comparison websites, final report, 27 septembrie 2016. 32 Study on the coverage, functioning and consumer use of comparison tools and and third-party verification

schemes for such tools, Final report prepared by ECME Consortium (in partnership with Deloitte),

EAHC/FWC/2013 85 07.

17

3. Refinanțarea creditelor fără ca banca să mai efectueze scoring în cazul persoanelor

fizice

Recomandările Consiliului Concurenței în privința refinanțării creditelor sunt următoarele:

• Pornind de la precedentul conversiei creditelor CHF în lei prin restructurarea în cadrul

aceleiași bănci, considerăm că măsura de aplicare a acestei prevederi și în cazul creditelor

refinanțate la o altă bancă decât cea care a acordat creditul33 ar aduce beneficii atât

clienților, cât și băncilor și, totodată, ar promova concurența între bănci (refinanțarea fără

efectuarea unui nou scoring clientului de către banca la care urmează să se refinanțeze).

În acest sens, pentru partea de garanție rămasă neacoperită ar putea fi implicat statul, prin

intermediul unuia sau mai multor fonduri de garantare. Apreciem ca fiind necesară

inițierea de discuții între toți actorii implicați (bănci, asociații ale băncilor, Ministerul

Finanțelor Publice, Fonduri de Garantare).

Legislație

Conform Regulamentului BNR nr. 5 din 23 septembrie 2016,

Art. 111. - (1) Înainte de încheierea unui contract de credit, împrumutătorii realizează, pe baza

unor informații corespunzătoare și suficiente, o evaluare riguroasă a capacității clientului de

rambursare a creditului potrivit obligațiilor contractuale, luând în considerare factori relevanți

în conformitate cu prevederile prezentului regulament.

În cazul restructurării creditelor la aceeași bancă determinate de considerente legate de dificultăți

financiare ale debitorului, în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR nr. 17/2012,

acestea sunt excluse de la aplicarea condițiilor de analiză (nu se mai face reevaluarea garanției).

Prin modificarea adusă de Regulamentul BNR nr. 2 din 201534, se introduce prevederea conform

căreia “f) operaţiunile realizate exclusiv în scopul conversiei creditelor persoanelor fizice

acordate în valută sau indexate la cursul unei valute în credite în monedă naţională ori în moneda

în care sunt denominate sau indexate sursele debitorului pentru rambursarea creditului” sunt și

ele excluse de la aplicarea condițiilor de analiză a creditelor din Regulamentul BNR nr. 17/2012.

Punct de vedere al CPBR

Consiliul Concurenței a inițiat discuții cu băncile reprezentate în cadrul Consiliului Patronatelor

Bancare din România (CPBR). Punctul de vedere exprimat a fost următorul:

• Cerințele legale (europene și naționale) în materie de protecția consumatorului impun, la

acordarea unui credit nou, obligația de verificare a bonității unui client;

• Din perspectiva unei bănci, refinanțarea unui credit de la o bancă la alta reprezintă

acordarea unui credit nou și, implicit, o nouă decizie de creditare. Astfel, aceasta nu poate

avea, din perspectiva normelor prudențiale (și a riscurilor implicate), același regim juridic

cu o operațiune de restructurare/conversie efectuate de o bancă pentru proprii clienți;

33 În cazul în care clientul nu înregistrează restanțe la plată. 34 Articol unic. - La alineatul (1) al articolului 4 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 17/2012 privind

unele condiţii de creditare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 18 decembrie 2012, după

litera d) se introduc două noi litere, literele e) şi f), cu următorul cuprins:

"e) operaţiunile realizate exclusiv în scopul restructurării creditelor potrivit actelor normative ce prevăd acordarea

de către stat a unor facilităţi fiscale ori a altor avantaje debitorilor persoane fizice;

f) operaţiunile realizate exclusiv în scopul conversiei creditelor persoanelor fizice acordate în valută sau indexate

la cursul unei valute în credite în monedă naţională ori în moneda în care sunt denominate sau indexate sursele

debitorului pentru rambursarea creditului."

18

• Managementul riscului de creditare reprezintă o competență cheie a politicilor de risc ale

unei bănci, un factor de diferențiere față de competitori și un element determinant pentru

performanța financiară.

Trebuie precizat faptul că în octombrie 2018 a fost adoptat de către BNR Regulamentul pentru

modificarea și completarea Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 17/2012 privind

unele condiții de creditare, cu modificările și completările ulterioare35, conform căruia, de la 1

ianuarie 2019, nivelul maxim al gradului de îndatorare va fi de 40% din venitul net la creditele în

lei și 20% la cele în valută. Rata maximă de îndatorare este majorată cu 5 puncte procentuale

pentru creditele aferente achiziționării primei locuințe ce urmează a fi ocupată de debitor.

Creditele acordate exclusiv în scopul rambursării datoriilor aferente creditelor contractate

anterior intrării în vigoare a proiectului de regulament sunt exceptate de la noile cerințe privind

gradul de îndatorare. Acest lucru nu este valabil, însă, pentru refinanțările ce presupun și

acordarea unui credit suplimentar celui/celor existent(e).

Percepția clienților

Câte 8% dintre profilurile de clienți IMM și persoane fizice susțin că au refinanțat un credit cu

garanții (91% în cazul ambelor nu au refinanțat), semnificativ mai mulți decât în cazul PFA-

urilor – 3% (96% nu au refinanțat).

În cazul IMM-urilor și a persoanelor fizice care au refinanțat un credit cu garanții, 2%, respectiv

1% susțin că le-au fost cerute garanții suplimentare. 6% dintre respondenți, în cazul ambelor

profiluri de clienți, susțin că nu li s-au cerut garanții suplimentare. Dintre PFA-urile care au

refinanțat un credit cu garanții, 0,8% susțin că le-au fost cerute garanții suplimentare, în timp ce

2,5% răspund că nu li s-au cerut garanții suplimentare.

În cazul respondenților care susțin că au refinanțat un credit cu garanții, pentru 5,6% dintre

IMM-uri, 1,4% dintre PFA-uri și 3% dintre persoanele fizice ar fi un mare avantaj ca băncile să

nu mai re-evalueze condițiile de eligibilitate dacă nu au existat probleme la rambursarea

creditului; pentru 1,6% dintre IMM-uri, 0,7% dintre PFA-uri și 2% dintre persoanele fizice ar fi

un mic avantaj, iar pentru 0,7% dintre IMM-uri, 0,9% dintre PFA-uri și 1% dintre persoanele

fizice nu ar fi niciun avantaj.

Dintre respondenții care nu au refinanțat un credit cu garanții, în cazul IMM-urilor, 80% declară

că nu a fost nevoie, iar 7% declară că s-a renunțat. În cazul PFA-urilor, 82% afirmă că nu a fost

nevoie, în timp ce 11% declară că s-a renunțat la intenția de a refinanța. În cazul persoanelor

fizice, 75% susțin că nu a fost nevoie, în timp ce 10% au renunțat la intenția de a refinanța.

Principalele motive ale respondenților care au declarat că au renunțat la refinanțare sunt:

în cazul IMM-urilor: au fost refuzați – 1%, birocrația – 0,9%;

în cazul PFA-urilor: birocrația – 1,9%, nu aveau resurse pentru a-l rambursa - 1,7%;

în cazul persoanelor fizice: nu l-ar fi putut rambursa – 2,2%, dobânzile – 1,7% dintre

respondenți.

35 http://www.bnr.ro/page.aspx?prid=15376.

19

IV. Bariere la intrare

IV.1 Rețeaua de unități teritoriale (sucursale/filiale)

În perioada analizată, primele zece bănci din sistem au deținut o cotă de piață cumulată

(calculată în funcție de activul net bilanțier) în creștere, de la 78,3% în 2013 la 81% în 2015,

82,3% în 2016 și 83,24% în 2017. Ierarhia băncilor a rămas, în mare parte, neschimbată. Cotele

de piață ale băncilor din sistem36 au arătat astfel:

NUME BANCĂ

COTĂ DE PIAŢĂ (%)

2013 2014 2015 2016 2017

1 Banca Comercială Română 17.5 16.2 15.8 16.28 15.83

2 BRD Groupe Societe Generale 13.0 12.4 13.0 12.87 12.50

3 Banca Transilvania 8.9 9.8 12.6 13.15 13.87

4 UniCredit (Ţiriac) Bank 7.6 7.9 8.1 8.3 8.78

5 CEC Bank 7.4 7.7 7.3 7.16 7.41

6 Raiffeisen Bank 7.3 7.9 8.4 8.49 8.44

7 ING Bank N.V. 5.0 5.1 6.3 7.08 7.87

8 Alpha Bank 4.5 4.6 4.0 3.74 3.66

9 Volksbank România 3.8 3.4

10 Bancpost 3.3 3.1 3.0 2.96 2.55

11 Piraeus Bank 2.5 2.5 1.9 1.67 1.51

12 Garanti Bank 2.0 2.2 2.5 2.28 2.33

13 Banca Românească Grupul National

Bank of Greece 2.0 1.9 1.8 1.62 1.46

14 Credit Europe Bank România 1.4 1.2 1.2 1.09 1.10

15 Intesa SanPaolo România 1.4 1.2 1.1 1.04 1.05

16 OTP Bank România 1.3 1.3 2.3 2.09 2.14

17 Banca Italo-Romena SpA 1.3

18 Banca Comercială Carpatica 1.1 0.9 0.8 0.66

19 Banca Millenium 0.8 0.7

20 Marfin Bank România 0.7 0.6 0.6 0.52 0.46

21 BCR Banca pentru Locuințe 0.6 0.8 0.8 0.79 0.68

22 The Royal Bank of Scotland 0.5 0.1

23 Bank of Cyprus 0.4 0.4 0.4 0.41

24 ProCredit Bank 0.4 0.4 0.4 0.35 0.31

25 Credit Agricole Bank România 0.3 0.4 0.3 0.32 0.32

26 Libra Internet Bank 0.3 0.5 0.6 0.86 1.08

27 Bank Leumi România 0.3 0.3 0.3 0.32 0.28

28 BLOM Bank France – Sucursala

România 0.2 0.2 0.2 0.2 0.19

29 Nextebank 0.2 0.3 0.3

30 Raiffeisen Banca pentru Locuințe 0.2 0.1 0.2 0.19 0.15

31 Romanian International Bank 0.2 0.3

32 Porsche Bank România 0.1 0.1 0.1 0.11 0.13

33 TBI Bank 0.1 0.1 0.1 0.15 0.14

36 Calculate în funcție de activul net bilanțier.

20

34 Veneto Banca Spa Italia Montebelluna 1.3 1.3 1.04

35 Idea Bank 0.3 0.39 0.43

36 Patria Bank 0.29 0.85

37 Intesa Sanpaolo Spa Torino (Veneto

Montebelluna) 1.4 1.2 1.1 1.04 0.95

38 Alior Bank SA Varșovia 0.002 0.00

Sursa: BNR.

În România, între anii 2013-2017, gradul de concentrare a pieței bancare a înregistrat o evoluție

crescătoare. Calculate la nivelul activelor, valorile indicelui Herfindahl-Hirschman (HHI) sunt

inferioare medianei înregistrate la nivelul UE (de circa 1000).

2013 2014 2015 2016 2017

Indicele Herfindahl-Hirschman, active (puncte) 831 811 876 904 915

Indicele Herfindahl-Hirschman, credite (puncte) 827 789 860 866 874

Indicele Herfindahl-Hirschman, depozite (puncte) 912 911 959 949 964

Sursa: BNR.

Astfel, principalele intrări pe piață în această perioadă au fost:

• The Royal Bank of Scotland plc, Edinburgh – Sucursala România a fost înscrisă în

Registrul instituțiilor de credit în anul 2013 și și-a încetat activitatea în anul 2015;

• În anul 2014, Veneto Banca Scpa Italia Montebelluna – Sucursala București a fost

înscrisă în Registrul instituțiilor de credit, iar în anul 2017 operațiunile bancare ale

acesteia au fost preluate de către Intesa Sanpaolo SpA Torino – Sucursala București.

• În anul 2016, Alior Bank SA Varșovia – Sucursala București a fost înscrisă în Registrul

instituțiilor de credit.

În ceea ce privește ieșirile de pe piață, pot fi menționate următoarele:

• în anul 2013 a fost radiată din registrul instituțiilor de credit Caixabank SA (Barcelona) –

Sucursala România;

• în anul 2014 – Banca Italo Romena SpA Italia Volpago del Montello – Sucursala

București;

• în anul 2015 – banca Millenium SA a fuzionat prin absorbție cu OTP Bank Romania SA,

Volksbank România SA a fuzionat prin absorbție cu Banca Transilvania SA.;

• în anul 2017 - din Registrul instituțiilor de credit au fost radiate Patria Bank S.A., ca

urmare a fuziunii prin absorbție cu Banca Comercială Carpatica S.A. (banca absorbantă)

și Veneto Banca SpA Italia Montebelluna Sucursala București, operațiunile bancare ale

acesteia fiind preluate de către Intesa Sanpaolo SpA Torino – Sucursala București;

• în anul 2018 - Banca Transilvania a devenit proprietarul pachetului majoritar de acțiuni

deținut de Eurobank Group la Bancpost.

Rețeaua de unități teritoriale a reprezentat, în timp, un element esențial în atragerea și păstrarea

clienților, tendință care se manifestă încă, așa cum au fost identificată în răspunsurile băncilor la

solicitarea de informații a Consiliului Concurenței. Astfel, majoritatea clienților sunt atrași prin

intermediul sucursalelor, unele bănci indicând aceasta ca fiind singura modalitate utilizată în

acest scop, iar în cazul altora numărul clienților atrași astfel a crescut în perioada analizată.

Numărul clienților atrași prin alte modalități decât rețeaua de sucursale (ex: Internet banking,

phone banking etc) este semnificativ mai redus, la acestea apelând un număr mic de bănci. Alte

modalități de atragere a clienților indicate de unele bănci sunt: forța directă de vânzări,

parteneriate cu brokeri de credite, agenți de vânzare directă și agenți de telemarketing.

21

Rolul pe care îl joacă rețeaua unităților teritoriale a unei bănci a suferit modificări în timp,

deciziile strategice ale băncilor de extindere sau reducere a acesteia depinzând, printre altele, de

obiectivele de reducere a costurilor, de trecere a consumatorilor la canale digitale (implicit

necesitatea efectuării de investiții în acest sens – inclusiv pentru adaptarea la cerințele din

legislație).

Unitățile teritoriale ale băncilor se pot încadra în 3 categorii37:

• Unități care oferă doar servicii (cu accent pe desfășurarea rapidă a unor tranzacții simple,

cu personal mai redus decât cele tradiționale);

• Unități care acordă consultanță clienților (cu accent pe satisfacerea unor nevoi financiare

mai complexe ale consumatorilor și dezvoltarea unor relații cu aceștia);

• Unități care pun accent atât pe serviciile de consultanță, cât și pe cele zilnice.

Lipsa unei rețele de unități teritoriale poate acționa ca o limită asupra capacității noilor intrați de

a-și crește baza de clienți și de a efectua presiuni concurențiale asupra băncilor deja existente pe

piață.

În analiza efectuată cu privire la măsura în care absența unei rețele de sucursale poate limita

capacitatea unui nou intrat pe piață de a-și crește baza de clienți trebuie avute în vedere inclusiv

caracteristicile pieței locale, respectiv comportamentul consumatorilor. Astfel, ponderea

românilor care folosesc Internet banking în totalul populației cu vârste între 16-74 ani situează

România pe penultimul loc în UE, cu doar 7%, în timp ce media europeană este de 51% (ultimul

loc este ocupat de Bulgaria cu 5%). Conform Eurobarometrului nr. 447 din luna martie 2017,

38% dintre români nu deține nici un produs sau serviciu financiar față de media UE de 7%.

În perioada analizată, în România se observă atât tendința de reducere a numărului de sucursale

(de la 6200 în anul 2013 la 5300 în anul 2017), cât și adaptarea activității acestora în funcție de

cerințele clienților. De exemplu, Unicredit Bank propune un nou format de sucursală, care oferă

consultanță personalizată pentru orientarea către punctele de interes, optimizarea

fluxului de clienți prin sisteme automatizate cât și crearea unor spații dedicate de

discuție one-to-one, cu soluții mobile de banking38. Concomitent cu aceste evoluții, a existat

o tendință de consolidare a sectorului bancar, numărul instituțiilor de credit reducându-se de la

40 în anul 2013 la 35 în anul 2017.

2013 2014 2015 2016 2017

Numărul instituțiilor de credit 40 40 36 37 35

Numărul unităților teritoriale

(mii)

6.2 6.0 5.7 5.5 5.3

Sursa: BNR.

Băncile cu cel mai mare număr de sucursale sunt cele care au și cea mai mare cotă de piață. În

același timp, din cifrele furnizate de bănci la solicitarea de informații a Consiliului Concurenței

rezultă că la unele instituții de credit cu o cotă de piață redusă, dar în creștere (de ex Libra Bank),

se observă o majorare a numărului de sucursale (sau menținerea sa la același nivel).

2013 2014 2015 2016 2017

Ponderea primelor 5 bănci în total active (%) 54.9 54.8 58.1 59.1 58.8

Ponderea primelor 5 bănci în total credit 55.6 55.1 58.3 58.4 57.9

37 FCA (Financial Conduct Authority) – Strategic Review of Retail Banking Business Models – Progress Report,

iunie 2018. 38 http://www.piatafinanciara.ro/prima-sucursala-unicredit-bank-creata-impreuna-cu-clientii-pentru-clienti/.

22

acordat sectorului privat (%)

Ponderea primelor 5 bănci în total depozite

atrase din sectorul privat (%)

60.9 60.1 62.4 60.7 61.6

Sursa: BNR.

În perioada recentă, atât la nivel global și european, cât și în România, se manifestă o tendință de

creștere a importanței canalelor digitale în accesarea serviciilor financiar-bancare (Internet

banking, mobile banking), concomitent cu tendința de reducere a numărului de unități teritoriale.

Percepția consumatorilor

Consiliul Concurenței a derulat în perioada iulie – septembrie 2018 un sondaj pe piața serviciilor

bancare de retail, care a vizat trei categorii cheie de clienți: persoane fizice, persoane fizice

autorizate și IMM-uri. Importanța sucursalelor pentru consumator este relevată și de această

cercetare.

Numărul de sucursale este o caracteristică importantă pentru respondenții persoane fizice,

77,4% (75,4% pentru PFA și 81,8% dintre IMM) dintre aceștia acordând note de la 6-10 acestui

criteriu39 (comparativ cu 11,2% care au acordat note de la 0 la 4, respectiv 9,3% pentru PFA și

7% dintre IMM).

În ceea ce privește frecvența și modalitatea de utilizare a serviciilor bancare, se observă că

51% dintre respondenții persoane fizice (respectiv 51% dintre PFA și ) merg o dată pe lună sau

deloc la o sucursală a băncii (51% PFA și 28,2% IMM), 21% de 2 ori pe lună (17,4% dintre PFA

și 15,7% IMM), iar 26% susțin că merg de mai mult de 3 ori pe lună (25% dintre PFA și 55,1%

IMM).

Comparativ, în ceea ce privește Internet sau mobile banking-ul, 23% dintre respondenții

persoane fizice nu au această facilitate (25% dintre PFA și 8,5% IMM), iar 28% susțin că, deși o

au, nu o folosesc deloc (22,2% dintre PFA și 7,3% IMM). În acest din urmă caz, trebuie

menționat faptul că există o diferențiere pe categorii de vârstă ale persoanelor fizice (45% dintre

cei cu vârsta de 60 de ani sau peste nu au Internet sau mobile banking și 27% dintre cei de

categoria de vârstă 50-59 de ani față de 17% pentru segmentul 40-49 de ani, 14% pentru 30-39

de ani și 12% pentru 18-29 de ani). Procentul celor care îl folosesc mai des (de peste 10 ori pe

lună) în cazul persoanelor fizice este de doar 9% (21,1% la PFA și, respectiv 45,4% la IMM).

Totodată, principala sursă de informare cu privire la ofertele de servicii bancare existente este

mersul în sucursală (84% dintre repondenții persoane fizice, 85% PFA și 82% IMM).

Atunci când a fost aleasă banca principală actuală, faptul că era comod de ajuns la sucursala

acestei bănci a contat mult pentru 60% dintre respondenții persoane fizice, respectiv PFA și 56%

IMM (comparativ cu influența aplicației de internet sau mobile banking în decizia de alegere a

băncii principale - pentru 33% dintre respondenți persoane fizice, 38% dintre PFA și 59%

aceasta a contat mult).

Preferința pentru sucursală în ceea ce privește modalitatea de realizare a operațiunilor bancare a

fost exprimată de 31% dintre respondenții persoane fizice (38% dintre PFA și 19%), față de 32%

persoane fizice (16% PFA și 5% IMM) pentru ATM, 22% persoane fizice (35% PFA și 70%

IMM) pentru Internet sau mobile banking, iar 13% persoane fizice (9% PFA și 5% IMM) pentru

telefon.

39 10 înseamnă o caracteritică foarte importantă, iar 0 deloc importantă.

23

Având în vedere importanța acordată de clienți rețelei de unități teritoriale a băncilor,

recomandările Consiliului Concurenței sunt:

• îmbunătățirea educației financiare a populației și orientarea acesteia cu precădere către

canalele digitale de informare (inclusiv site-uri de comparare a ofertelor bancare);

• promovarea serviciilor financiare inovatoare oferite de bănci, IFN-uri, fintech-uri etc, și

utilizarea în acest sens a instrumentelor disponibile în mediul online (substituindu-se

astfel absența unităților bancare din anumite zone geografice).

IV.2 Inerția clienților

Recomandări:

• facilitarea posibilității de schimbare a contului curent de la un furnizor de servicii bancare

la altul prin crearea unui organism cu responsabilități în acest sens (de decis sub ce formă

- privat, public, ONG) sau desemnarea unei instituții deja existente, care să garanteze

buna desfășurare a procedurii de schimbare a furnizorului de servicii;

• elaborarea și implementarea unei proceduri similare de mobilitate și pentru persoane

fizice autorizate și IMM-uri;

• promovarea acestei proceduri de schimbare a conturilor de către clienți printr-o varietate

de canale (inclusiv cu sprijinul ANPC și al asociațiilor de consumatori), astfel încât

clienții să cunoască faptul că au această opțiune și să apeleze la ea în cazul în care

identifică o ofertă mai bună la o altă bancă.

Procedura de mobilitate în România

Mobilitatea clienților este un factor esențial din punct de vedere al intensificării concurenței în

sectorul bancar. În evaluarea elementelor care înlesnesc sau, dimpotrivă, împiedică posibilitatea

clienţilor de a-şi schimba furnizorul de servicii trebuie avută în vedere o multitudine de aspecte,

unele de natură comportamentală, altele de natură administrativă, economică etc.

Mobilitatea clienților poate lua două forme, respectiv multi-banking (clientul are conturi bancare

la mai mult de o bancă) și switching (clientul unui anumit furnizor de servicii decide să îl

schimbe, încheind relația contractuală cu el). Multi-banking-ul nu implică, însă, încheierea

relațiilor cu un furnizor de servicii pentru a trece la un altul, ci rămâne clientul ambilor.

Faptul că, în România, educaţia financiară a clienţilor este deficitară poate fi considerat un factor

care contribuie la manifestarea unei anumite inerții din partea acestora, mai ales dacă ea se

adaugă absenței unor informații transparente și comparabile cu privire la prețurile și

comisioanele practicate de catre bănci. De multe ori luarea deciziei de schimbare a furnizorului

de servicii în această situație se face doar în baza unor informații legate de brand/reputația băncii

sau de mesaje de marketing promovate de instituțiile de credit.

Într-un raport din anul 2007 al Comisiei Europene40, au fost identificați mai mulți factori care

influențează mobilitatea clienților.

Un prim factor se referă la povara administrativă, respectiv la ușururința cu care clientul își

poate schimba furnizorul de servicii, respectiv faptul că procedura este ușor de parcurs și nu

generează un consum mare de timp din partea clientului. De multe ori însă, acest proces este

40 European Commission, EXPERT GROUP ON CUSTOMER MOBILITY IN RELATION TO BANK

ACCOUNTS – Report (http://ec.europa.eu/internal_market/finservices-retail/docs/baeg/report_en.pdf).

24

perceput (sau chiar confirmat de realitatea relațiilor contractuale cu banca) ca o operațiune

greoaie, complexă, generatoare de costuri suplimentare, consumatoare de timp, care descurajează

din start inițierea demersului.

Un al doilea factor constă în asimetria informațională și nivelul scăzut de transparență al

prețurilor.

Un al treilea factor este reprezentat de vânzarea încrucișată a produselor bancare, respectiv

cu cât gama de produse pe care clienții le dețin la banca respectivă este mai variată, cu atât crește

gradul de dependență al clientului de aceasta.

Un al patrulea factor este de natură comportamentală și are în vedere preferințele

consumatorilor și posibilitățile de alegere a celui mai adecvat produs/serviciu din punct de

vedere al raportului preţ-calitate.

Un ultim factor priveşte taxele asociate rezilierii unor servicii oferite de bănci clienţilor.

Mobilitatea clienților este redusă în România, unde, în perioada 2013-201641, nici o bancă nu a

înregistrat solicitări de schimbare a contului curent din partea clienților prin serviciul de

schimbare a conturilor.

În decursul timpului, au existat două proceduri menite să stimuleze mobilitatea clienților. Prima

a fost adoptată în anul 2010, la care băncile puteau adera pe bază voluntară, iar cea de-a doua a

devenit obligatorie conform prevederilor Legii nr. 258/2017 privind comparabilitatea

comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile

de plăți cu servicii de bază42. Precizăm, în continuare, informații cu privire la cele două

proceduri.

a) Din punct de vedere al procedurii de switching, trebuie menționat faptul că The European

Banking Industry Committee (EBIC) a adoptat în anul 2008 un set de principii comune pentru

schimbarea conturilor bancare, care urmau să fie implementate în statele membre începând cu 1

noiembrie 2009 de către asociațiile naționale ale băncilor. În conformitate cu informațiile

furnizate Comisiei Europene de către EBIC, toate asociațiile naționale ale băncilor, cu excepția

celei din România, au luat măsuri pentru implementarea acestor principii de auto-reglementare în

statele membre.

În luna aprilie a anului 2010, Asociația Română a Băncilor (ARB) a adoptat, cu întârziere față de

celelalte state europene, Regulile comune privind mobilitatea conturilor curente în lei ale

persoanelor fizice. Acestea definesc termenii, regulile si procedurile de furnizare a serviciilor

privind mobilitatea contului curent și se aplică în cazul unui titular de cont ce solicită schimbarea

băncii furnizoare a serviciilor de plăți prevăzute în Reguli şi/sau transferul relațiilor de cont

curent în lei prin care efectuează operațiuni de încasări şi plăți, de la o bancă (banca anterioară)

la altă bancă (banca nouă). Este obligatoriu ca ambele bănci să fi aderat la setul de reguli privind

mobilitatea. Operațiunile pentru care se aplică sunt operațiuni de plată de tip direct debit,

standing order şi ordine de plată emise cu data plății în viitor.

Aderarea la aceste reguli s-a făcut pe bază voluntară, astfel că 18 bănci (inclusiv unele dintre cele

mai importante din sistem: BCR, ING, OTP, Garanti ş.a.) nu oferă serviciul de mobilitate a

conturilor. Acest lucru, alături de absența unor eforturi de promovare a posibilității clienților de a

apela la această procedură, diminuează semnificativ potențialul său de intensificare a concurenței

între bănci. Printre băncile care respectau Regulile comune privind mobilitatea conturilor curente

în lei ale persoanelor fizice se numără: AlphaBank, Bancpost, BLOM Bank, BRD, Banca

Transilvania.

41 Pentru care am solicitat informații băncilor. 42 Publicată în Monitorul Oficial nr. 1032 din data de 28 decembrie 2017.

25

b) Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 258/2017, care transpune Directiva 2014/92/UE,

„prestatorii de servicii de plată furnizează servicii de schimbare a conturilor (...) între conturi de

plăți deținute în aceeași monedă, oricărui consumator care deschide sau deține un cont de plăți la

un prestator de servicii de plată situat pe teritoriul național”. Procedura este obligatorie pentru

toate băncile din sistem și se aplică numai persoanelor fizice. Pentru a crește mobilitatea

clienților și a stimula, pe cale de consecință, concurența dintre bănci, este esențială informarea

clienților cu privire la această procedură.

Majoritatea băncilor au publicat informații privind această procedură pe site-ul propriu și oferă

informații (inclusiv în format fizic, la solicitarea clientului) în unitățile lor teritoriale. Unele au

utilizat în acest sens inclusiv platformele de socializare (Facebook).

La data de 05.06.2018, între Asociația Română a Băncilor (ARB) și toate băncile sale membre a

fost semnată o Convenție privind procedurile de schimbare a conturilor, care are ca obiect

stabilirea de către părți a procedurilor de schimbare a conturilor de plăți ale clienților. Prin

semnarea ei, părțile împuternicesc ARB să reprezinte participanții în relația cu terții și să

administreze procesul de aderare la Convenție a prestatorilor de servicii de plată. Convenția

este valabilă un an calendaristic de la momentul semnării sale, iar, în cazul în care părțile nu

convin în mod expres încetarea convenției cu cel puțin 30 de zile înainte de data expirării,

aceasta va fi automat prelungită succesiv pe perioade egale cu durata inițială.

Până în prezent, doar un număr redus de clienți au apelat la această procedură. Unele dintre

aceste solicitări nu au putut fi soluționate din motive care au ținut fie de caracterul incomplet al

informațiilor oferite de client, fie de existența unor debite restante ale clienților, fie de

nerespectarea altor condiții prevăzute în legislație.

Experiența altor țări (Olanda, UK) arată că, inclusiv în situația în care există o procedură de

mobilitate (switching) clară, cu termene bine stabilite pentru fiecare etapă, astfel încât să decurgă

rapid și fără probleme pentru client, va exista o perioadă în care clientul va manifesta ezitări în

ceea ce privește utilizarea ei. Schimbarea unor mentalități și comportamente ale clienților care s-

au format în decurs de decenii va necesita timp, chiar și în cazul în care au fost create instituţii

speciale care să înlesnească/stimuleze mobilitatea, existând îngrijorări ale clienţilor cu privire la

posibile probleme care pot interveni (de ex: suportarea unor costuri suplimentare, pierderea unor

avantaje pe care le deţin în calitate de client al băncii lor actuale etc).

În România, în condițiile unei educații financiare deficitare la nivelul populației, este extrem de

importantă o comunicare activă a existenței serviciului de schimbare a conturilor și a beneficiilor

aduse de acesta. Acest aspect este cu atât mai important cu cât, în perioada 2013-2016, în cazul

primei proceduri de mobilitate la care puteau apela clienții, nu a existat nicio solicitare. Astfel,

partea de promovare a acestei proceduri devine esențială.

Percepția consumatorilor

Sondajul desfășurat de Consiliul Concurenței pe piața serviciilor bancare de retail a relevat

câteva aspecte interesante cu privire la comportamentul consumatorilor (persoane fizice, PFA și

IMM) din punctul de vedere al implicării lor în relația cu banca.

Pentru toate cele 3 profiluri de clienți, nivelul de implicare al respondenților referitor la

cunoașterea ofertelor bancare este mai degrabă ocazional. Astfel, 76% dintre IMM-uri, 81%

dintre PFA-uri și 81% dintre persoanele fizice se informează doar când au nevoie, în timp ce

21% dintre IMM-uri, 14% dintre PFA-uri și 14% dintre persoanele fizice se informează constant.

Pentru cunoașterea ofertelor bancare, semnificativ mai mulți respondenți IMM (60%), față de

PFA (48%) și persoane fizice (51%), se informează de la mai multe bănci. Sursa informațiilor

26

este banca principală în cazul a 38% dintre respondenții IMM, 49% dintre PFA și 47% dintre

persoanele fizice.

Dintre respondenții care nu au schimbat niciodată banca principală, cei mai mulți sunt în rândul

PFA-urilor – 74%. 61% dintre IMM-uri și 56% dintre persoanele fizice declară că nu au

schimbat niciodată banca principală.

Pentru toate cele 3 sub-eșantioane, sursa principală de informare cu privire la ofertele de servicii

bancare existente este banca (IMM: mers la sucursală – 82%, website-urile băncii – 58%,

sunat la bancă – 57%; PFA: mers la sucursală – 85%, sunat la bancă – 50%; persoane fizice:

mers la sucursală – 84% și sunat la bancă – 52%).

Întrebați care au fost motivele pentru care și-au schimbat banca principală, principalul motiv

oferit de către respondenții persoane fizice a fost faptul că noua banca era cea cu care lucra

angajatorul – 14,6% dintre răspunsuri. În schimb, pentru respondenții IMM și PFA, principalul

motiv invocat este legat de comisioanele mari (4,1% IMM, 3,7% PFA).

Întrebați dacă sunt de părere că există oferte mai avantajoase la alte bănci, față de ce au acum de

la banca principală, cele 3 profiluri de clienți, în proporții similare (46% IMM, 48% PFA, 46%

persoane fizice) răspund că toate ofertele băncilor sunt la fel.

24% dintre persoanele fizice consideră că acum au cea mai avantajoasă ofertă, semnificativ mai

mulți față de IMM-uri – 19%. 21% dintre PFA-uri consideră că acum au cea mai avantajoasă

ofertă. Semnificativ mai mulți dintre respondenții IMM (24%), comparativ cu PFA-urile (15%)

și persoanele fizice (16%), consideră că la alte bănci există oferte mai avantajoase. Motivul

principal pentru care aceștia din urmă nu trec la o ofertă mai avantajoasă, în cazul respondenților

PFA și persoane fizice, este comoditate/timp (5% PFA, 3% persoane fizice). Pentru respondenții

IMM, motivul principal este satisfacția/istoricul/relația cu banca actuală – 5,6%, urmat de

comoditate/timp – 5,2%.

În rândul celor 3 profiluri de clienți, cea mai importantă îngrijorare, dacă ar fi să schimbe acum

banca principală, este legată de costurile ascunse care ar putea să apară: 55%, 54%, 52% dintre

respondenții IMM, PFA, respectiv persoane fizice ar fi îngrijorați mult de posibilitatea apariției

costurilor ascunse.

Dacă ar fi să schimbe banca principală, comisioanele pentru închiderea conturilor i-ar îngrijora

mai mult pe respondenții persoane fizice și PFA, comparativ cu respondenții IMM: semnificativ

mai mulți dintre respondenții persoane fizice – 40%, respectiv PFA – 37%, față de 29% dintre

IMM-uri, ar fi îngrijorați mult de comisioanele pentru închiderea conturilor.

Pentru timpul și efortul necesare pentru închiderea contului, nivelul de îngrijorare este similar

în rândul celor 3 profiluri de clienți: 36%, 34%, 37% dintre respondenții IMM, PFA, persoane

fizice ar fi îngrijorați mult de timpul și efortul necesare pentru închiderea contului.

Faptul că noua bancă nu ar avea acces la istoricul de credit pe care l-au construit înregistrează

un nivel de îngrijorare similar pentru toate cele 3 sub-eșantioane: 34%, 30%, 31%, dintre

respondenții IMM, PFA, respectiv persoane fizice susțin că ar fi îngrijorați mult de acest fapt.

84%, 87%, 86% dintre respondenții IMM, PFA, respectiv persoane fizice, declară că nu

intenționează să schimbe banca principală în următorul an. Dintre aceia care intenționează să o

schimbe, sunt semnificativ mai mulți respondenții în cazul IMM-urilor (15%), comparativ cu

PFA-urile (10%) și persoanele fizice (11%).

27

Dintre respondenții care intenționează să schimbe banca principală în următorul an, în cazul

tuturor celor 3 sub-eșantioane, mai mulți indică avantajele la altă bancă drept motiv de

schimbare (12% IMM, 7% PFA, 9% persoane fizice), comparativ cu nemulțumiri la banca

actuală (4% IMM, 1% PFA, 2% persoane fizice).

Principalele avantaje menționate de către toate cele 3 sub-eșantioane sunt cu privire la preț

(comision mic/zero: IMM – 6,5% dintre respondenți, PFA – 4,4% dintre respondenți, persoane

fizice – 3,1% dintre respondenți; dobândă/dobândă mai mică: IMM – 1,5% dintre răspunsuri,

PFA – 2,2% dintre răspunsuri, persoane fizice – 2,8% dintre răspunsuri).

În cazul persoanelor juridice, nemulțumirile principale la banca actuală sunt în legătură cu

comisioanele mari (indicate de 1,5% dintre respondenții IMM și 0,8% dintre respondenții PFA).

Persoanele juridice (68% PFA și 64% IMM), într-o proporție semnificativ mai mare față de

persoanele fizice (57%), ar prefera toate produsele bancare la aceeași bancă, chiar dacă nu ar fi

cele mai avantajoase.

În același timp, persoanele fizice (40%), într-o proporție semnificativ mai mare față de

persoanele juridice (30% PFA și 34% IMM), ar vrea să aibă cele mai avantajoase produse chiar

dacă sunt la mai multe bănci.

Pentru toate cele 3 sub-eșantioane, motivele principale pentru care respondenții preferă produse

bancare la mai multe bănci sunt ofertele mai bune – 8% IMM, 6% PFA, 8% persoane fizice.

Totodată, în rândul celor 3 profiluri de clienți, primele două motive pentru care respondenții

preferă toate produsele bancare la aceeași bancă sunt: comoditate/timp (28% IMM, 29% PFA,

16% persoane fizice) și ușurința utilizării produselor (15% IMM, 10% PFA, 5% persoane

fizice).

În cazul PFA-urilor, 61% dintre respondenți foloseau deja această bancă atunci când a fost aleasă

banca principală, pe când în cazul IMM-urilor, 41% susțin că acționarul principal sau unul dintre

directori folosea deja această bancă atunci când a fost aleasă banca principală.

Faptul că titularul PFA-ului folosea deja acea bancă a contat mai mult pentru PFA-uri în alegerea

băncii principale, decât pentru IMM-urile în care acționarul principal sau unul dintre directori

folosea deja acea bancă. În cazul respondenților PFA care foloseau deja această bancă și cei

IMM în care acționarul principal sau un director folosea deja această bancă, 48%, respectiv 28%

au declarat că acest fapt a contat mult în decizia de alegere a băncii pentru PFA/firmă. Acest fapt

a contat puțin sau deloc pentru 10%, respectiv 3% dintre respondenții fiecărui sub-eșantion (PFA

și IMM).

Comportamentul persoanelor fizice și al PFA-urilor este similar în ceea ce privește

personalizarea serviciilor bancare pe parcursul relației cu banca principală și diferă de cel al

IMM-urilor: 75% persoane fizice, 72% PFA-uri, comparativ 61% IMM-uri, nu au cerut

personalizarea serviciilor.

Dintre aceia care au cerut servicii personalizate, IMM-urile (36%) au făcut acest lucru într-o

proporție mai mare față de restul profilurilor de clienți – 24% persoane fizice, 26% PFA.

Dintre respondenții care au cerut servicii personalizate, 33% dintre IMM-uri, 21% dintre

persoanele fizice și 22% dintre PFA-uri au și obținut.

Cu procente similare, 75%, 76%, 77% dintre respondenții IMM, PFA, respectiv persoane fizice

văd ca fiind utilă o procedură legală prin care, atunci când se schimbă banca principală, să se

ocupe doar noua bancă de închiderea relației cu cea veche. Doar 21% dintre IMM-uri, 20%

dintre PFA-uri și 18% dintre persoanele fizice nu văd utilă o astfel de procedură.

Cu păreri similare, 64% dintre IMM-uri, 65% dintre PFA-uri și 65% dintre persoanele fizice ar

avea încredere că un astfel de transfer s-ar realiza în timp util și fără costuri ascunse, în timp ce

26% IMM-uri, 26% PFA-uri și 28% persoane fizice nu ar avea încredere.

28

Dintre persoanele juridice, semnificativ mai puțini respondenți IMM - 74%, comparativ cu PFA-

urile – 79% sunt de părere că ar fi util să existe o instituție care să garanteze că un astfel de

transfer s-ar realiza repede și fără costuri suplimentare, iar 21%, respectiv 18% consideră că nu

ar fi util să existe o astfel de instituție. În cazul persoanelor fizice, 77% dintre respondenți

consideră că ar fi util să existe o astfel de instituție, pe când 18% sunt de părere că nu ar fi util.

29

Concluzii

Din analiza efectuată până în prezent, Consiliul Concurenței face următoarele recomandări care

au potențialul de a soluționa probleme existente pe piață și de a stimula intensificarea

concurenței, cu beneficii semnificative pentru consumator.

I. Recomandări privind Directiva PSD2:

a) Recomandarea Consiliului Concurenței este adoptarea unui API comun pentru sistemul

bancar din România (comparativ cu situația în care fiecare bancă și-ar adopta propriul API,

îngreunând semnificativ accesul terților autorizați – de ex fintech-uri - la informațiile financiare

ale consumatorilor43).

În cazul asumării unui API comun la nivel de piață, trebuie să fie identificate răspunsuri cel puțin

la următoarele întrebări:

• Care este entitatea din piața locală care va coordona implementarea unui API comun

pentru PSD2;

• Cine susține financiar această implementare.

Menționăm faptul că am consultat cu privire la această recomandare atât băncile (prin solicitare

de informații privind punctul lor de vedere în acest sens), cât și fintech-urile (Allevo, Netopia,

Fintech OS, ThinkOut) și APERO (Asociația de Plăți Electronice din România).

b) Recomandări pentru transpunerea în legislația românească a PSD2

• Asigurarea unui proces simplu de exprimare a consimțământului și de retragere a acestuia

de către consumatori în platformele fiecărei bănci (ASPSP);

• Asigurarea unui proces de certificare clar și neîngrădit al noilor furnizori de servicii de

plăți de către autoritatea de certificare / autorizare.

II. Recomandări privind site-urile de comparare a ofertelor bancare

• Agrearea, cu implicarea Asociației Române a Băncilor și a asociațiilor de IFN-uri44, de

către bănci/IFN-uri și site-urile de comparare a unui format de raportare a informațiilor

cu privire la cele mai utilizate tipuri de produse și servicii bancare care să le permită

acestora din urmă preluarea automată a datelor și o informare corectă, precisă și în timp

real a consumatorilor. De asemenea, este important să fie pus la punct un mecanism prin

care site-urile de comparare să fie notificate cu privire la actualizarea ofertelor

băncilor/IFN-urilor, astfel încât informațiile să fie preluate rapid și afișate prompt de site-

urile de comparare în beneficiul consumatorilor;

• În cazul în care site-urile de comparare operează calcule pe cifrele furnizate de

bănci/IFN-uri, postându-le ulterior, aceste modificări trebuie să fie precizate explicit și

vizibil, pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor. Același lucru este valabil și

cu privire la anunțurile publicitare, care trebuie să fie semnalizate clar, astfel încât să nu

determine confuzie pentru utilizatorii site-ului;

• O potențială problemă constă în faptul că informațiile preluate de diverse site-uri de

comparare de la bănci/IFN-uri pentru același produs sau serviciu pot diferi, acest lucru

ridicând semne de întrebare privind credibilitatea lor și pot diminua încrederea

43 sub condiția existenței consimțământului consumatorului și a îndeplinirii măsurilor de securitate menționate de

standardele de securitate (RTS). 44 Cu care băncile concurenază pe anumite segmente de piață.

30

consumatorilor în acest instrument. Este important ca aceste site-uri să își asume în mod

responsabil o informare precisă a consumatorilor, într-un format ușor de utilizat;

• De asemenea, este foarte importantă intensificarea concurenței dintre site-urile de

comparare a ofertelor, aceasta concretizându-se în multiple avantaje pentru consumator:

un format al site-ului cât mai accesibil, prietenos cu consumatorul, care să permită

accesarea rapidă a informațiilor de interes pentru acesta și înțelegerea lor rapidă; • Promovarea site-urilor de comparare a ofertelor poate fi realizată și cu sprijinul

asociațiilor/organizațiilor de protecție a consumatorilor prin diverse forme (de ex:

publicarea unui link care să direcționeze consumatorul către aceste site-uri pe site-ul

acestor asociații).

III. Recomandări privind refinanțarea creditelor fără ca banca să mai efectueze scoring în

cazul persoanelor fizice

• Pornind de la precedentul conversiei creditelor CHF în lei prin restructurarea în cadrul

aceleiași bănci, considerăm că măsura de aplicare a acestei prevederi și în cazul creditelor

refinanțate la o altă bancă decât cea care a acordat creditul45 ar aduce beneficii atât

clienților, cât și băncilor și, totodată, ar promova concurența între bănci (refinanțarea fără

efectuarea unui nou scoring clientului de către banca la care urmează să se refinanțeze).

În acest sens, pentru partea de garanție rămasă neacoperită ar putea fi implicat statul, prin

intermediul unuia sau mai multor fonduri de garantare. Apreciem ca fiind necesară

inițierea de discuții între toți actorii implicați (bănci, asociații ale băncilor, Ministerul

Finanțelor Publice, Fonduri de Garantare).

IV. Bariere la intrare

Principalele bariere la intrare identificate de Consiliul Concurenței au fost rețeaua de unități

teritoriale și inerția clienților.

IV.1 Rețeaua de unități teritoriale (sucursale/filiale)

Având în vedere importanța acordată de clienți rețelei de unități teritoriale a băncilor,

recomandările Consiliului Concurenței sunt:

• îmbunătățirea educației financiare a populației și orientarea acesteia cu precădere către

canalele digitale de informare (inclusiv site-uri de comparare a ofertelor bancare);

• promovarea serviciilor financiare inovatoare oferite de bănci, IFN-uri, fintech-uri etc, și

utilizarea în acest sens a instrumentelor disponibile în mediul online (substituindu-se

astfel absența unităților bancare din anumite zone geografice).

IV.2 Inerția clienților

Recomandările Consiliului Concurenței sunt următoarele:

• facilitarea posibilității de schimbare a contului curent de la un furnizor de servicii bancare

la altul prin crearea unui organism cu responsabilități în acest sens (de decis sub ce formă

- privat, public, ONG) sau desemnarea unei instituții deja existente, care să garanteze

buna desfășurare a procedurii de schimbare a furnizorului de servicii;

• elaborarea și implementarea unei proceduri similare de mobilitate și pentru persoane

fizice autorizate și IMM-uri;

45 În cazul în care clientul nu înregistrează restanțe la plată.

31

• promovarea acestei proceduri de schimbare a conturilor de către clienți printr-o varietate

de canale (inclusiv cu sprijinul ANPC și al asociațiilor de consumatori), astfel încât

clienții să cunoască faptul că au această opțiune și să apeleze la ea în cazul în care

identifică o ofertă mai bună la o altă bancă.