!"#$%&'()*&!"'#$+,-&

ALBUM

DE

.&!"'/-(-

15 piese pentru pian solo, dedicate dragilor mei

!"#$"%&"'($)*!+&,-"'.*'&,#&*'/0-1&*2*

Editura Muzicală, 2012

Bucureşti

© Andrei Lucian DrăgoiEDITURA MUZICALĂ, 2012Editură recunoscută CNCSIS

Calea Victoriei nr. 141, sector 1 BucureştiTel. Fax: (021).312.98.67

e-mail: em@edituramuzicala.roToate drepturile rezervateISBN 978-973-42-0670-4

15 piese pentru pian solo, dedicate dragilor mei pianişti începători de toate vârstele

ALBUM DE PIAN SOLO-VOLUMUL I, EDIŢIA I -

Acest album muzical se adresează pianiştilor începători de toate vârstele, aşa cum voi rămâne probabil şi eu, până la ultima bătaie a inimii. Întoarcerea la aceşti muguri de pasiuni sonore este, de fapt, eterna reîntoarcere plină de recunoştinţă către copilăria mea, abundent însorită de cei mai jos amintiţi, alături de mulţi-mulţi alţii ne-numiţi din motive de spaţiu. Mulţumiri tuturor celor de la care am furat atât de multe din arta sunetelor vii: învăţătoarelor mele, Varvara Iacobescu şi Monica Mihai, care mi-au pus în mână primele solfegii şi în inimă primele melodii (alături de fabuloasele fundaluri sonore ale poveştilor pentru copii, care se publicau cândva pe discurile de vinil Electrecord!), profesoarei mele din gimnaziu, doamna Zoe Ionescu, ce ne asalta per-manent cu audiţii şi cântări, profesorului meu de chitară, domnul Florin Badea (inutil de amintit cât s-a mai luptat cu mine şi cu…”dovleacul” simţului meu muzical), profesoarei mele de cor, doamna Lidia Andronic (care intervenea mereu, oprind corul pe care îl acompaniam chitaristic: „Stop, că s-a-ncurcat maestrul!... Maestre, eşti de nota 6 <x!”), prietenilor mei pianişti, Adrian Stoenescu şi Vlad Motriuc (ale căror repertorii îmi răsună mereu în urechi când compun), omului de jazz, domnul Marius Popp (ce mi-a deschis ochii cât cepele... într-ale armoniei), Graţielei şi lui Toni Nichita (un cuplu topit în Musica Sacra ortodoxă şi în lumea copiilor, o prea-dragă familie în plină... înmugurire, care mi-a fost atât de aproape în ultimii ani!), micilor-marilor su=ete de copii pe care am încercat să le „hipnotizez”... muzical (Matei, Marc, Ralf, David, Ecaterina, Paula şi Tudor), tuturor compozitorilor şi interpreţilor a căror artă mi-a “sfârâit” în su=et de-a lungul vieţii, primului public spectator, părinţii şi... soţiile mele (pe răbdarea lor am călcat mulţi ani, ca pe-o gheaţă subţire!), prea-scumpei mele Elena Dogaru (cu speranţa de viitoare... Drăgoi!), care s-a dedicat cu toată inima (întrecându-se şi cu mine!) împodobirii acestui album cu ra<nat-ingenua ei artă vizuală. Mulţumiri anticipate viitorilor mei cititori-cântători-ascultători şi, nu în ultimul rând, plecăciuni Providenţei - atât de darnică şi răbdătoare cu mine în toţi aceşti 30 de ani de viaţă extrauterină, dar şi în cele 9 luni de viaţă... intrauterină.

Andrei Lucian Drăgoi

Tehnoredactare (text şi partituri): Andrei Lucian DrăgoiCopertă: Elena Dogaru (în poza de pe coperta verso, alături de autor şi ... portretizată artistic-naiv de mine, din pro<l, în desenul interior de la pagina 16)Desene de interior: Elena Dogaru (paginile 10, 22-24) şi Andrei Lucian Drăgoi (paginile 2, 4, 6, 8, 12, 14, 16, [18-]20, [26-]28, [30-]32, [34-]36, [38-]40, [42-]44)

CUPRINS

CUVÂNT INTRODUCTIV I-X

PIESE PENTRU PIAN SOLO

1. CURCUBEU MEDIEVAL 1-2

2. MIC DANS CU AROMĂ IRLANDEZĂ 3-4

3. NOSTALGII BAROCE 5-6

4. O FABULĂ ORIENTALĂ 7-8

5. DANSUL PĂPUŞII CU RAZELE DIMINEŢII 9-10

6. DESPRE COPIII SUFERINZI 11-12

7. COPILĂRIA ÎN PAS ŞTRENGĂRESC 13-14

8. SERENADA PRECLASICILOR 15-16

9. PUNŢILE IUBIRII 17-20

10. FLOAREA DE COLŢ 21-24

11. ÎN LEAGĂNUL AMINTIRILOR 25-28

12. UN 8 MARTIE DE VIS 29-32

13. IERBURILE DULCI-AMĂRUI ALE MELANCOLIEI 33-36

14. VALURILE TORCĂTOARE 37-40

15. TOACA ŞI LĂUTARUL_ 41-44

I

Motto: „Muzica—prizonieratul libertăţii şi libertatea prizonieratului,

Muzica—Arta de-a Iubi din Interiorul Iubirii.”

(Andrei Lucian Drăgoi)

CUVÂNT INTRODUCTIV

Despre mine şi album

O scuză-remarcă de început (era musai!): îmi asum riscul de a folosi cifre arabe acolo unde ar trebui să folosesc în mod normal, conservator, tradiţional, cifre romane sau numerale în formă literală. Permiteţi şi observaţia scurtă privind folosirea cratimei cu dublu rol (atât pentru despărţirea cuvintelor diferite, com-puse sau necompuse, cât şi separarea cuvintelor sau silabelor la capăt de rând), aşa cum uneori mă „obligă” estetic aranjarea în pagină de tip „justi*ed”. După cum se poate remarca, trebuie să recunoaştem că şi cal-culatorul „presează” mult gramatica, obligând-o să se adapteze la „comodităţile” lui funcționale. Scriitorii şi profesioniştii limbii române scrise în general (cei în lumea cărora m-am învârtit aproape toată viaţa) m-ar jumuli puţin (chiar niţeluş... mai mult). Am curaj să îi înfrunt însă, pentru că ei ştiu că nu îmi stă trădarea în *re, ci doar micile dezertări reversibile de *u temporar-intenționat ”rătăcit”. După cum o să observaţi, dat *ind (re)lansarea concomitentă a tuturor albumelor mele, am decis ca toate cele 3 lucrări să aibă un cuvânt introductiv relativ unitar (care să aducă sub aceeaşi umbrelă „muzical-ideologică” diversitatea materialului sonor), tocmai pentru a încuraja transferul de material componistic între cele 2 instrumente de „aur” ale muzicii universale: pianul şi chitara. Cele 3 volume-albume marchează simbolic (pe cadranul unui ceas imaginar al vieţii mele de până acum) cele 3 decade pline de muzică pe care mi le implinesc pe 31 martie 2012, dar şi ultimii 3 ani, cei în care m-am apucat să public muzică „asiduu”, în ritm de broască... ţestoasă (câte un volum anual, în medie). Am totuşi încă... 29,99 de ani (chiar dacă schimbarea pre*xului în „30” este iminentă, ea rămâne amânabilă psihologic, prin... autosugestie) şi sunt medic rezident pediatru în ultimul an (pe punctul de a deveni medic specialist liber profesionist de anul viitor, la 31 de ani, după 11 ani de formare medicală, studiile mele *ind structurate în 6 ani de facultate şi 5 ani de ucenicie în specialitatea de pediatru generalist, în total deci 11 ani, exact cât un ciclu solar... simbolizat de 11 inele concentrice pe trunchiul unui pom). Retrospectiv, în perioada liceeală, am urmat timp de 3 ani (în paralel cu Colegiul Naţional târgoviştean „Ienăchiţă Văcărescu”, pro*lul de matematică-*zică-engleză intensiv) cursurile şcolii populare de artă „Octav Enigărescu” (numele unuia dintre cei mai valoroşi baritoni români contemporani: 1924 - 1993) din scumpa mea Târgovişte, la clasa de chitară condusă cu mare artă şi răbdare de domnul profesor Florin Badea, într-un colectiv foarte heterogen atât ca vârstă, cât şi ca formaţii profesionale. Trebuie să mărturisesc însă că pianul, cu uriaşa lui trenă de compoziţii (explodând într-o imensă diversitate de culori sonore, ca dintr-o coadă de păun), mi-a fost dintotdeauna o mare dorinţă, o irezistibilă atracţie şi primul mare vis instrumental al vieţii mele (alături de chemarea viscerală, încă din clasa a 9-a de liceu de a cuceri, chiar şi doar până la „piciorul broaştei”, arta compoziţiei pentru cât mai multe instrumente muzicale, ţinta *ind evident, marea şi draga orchestră de tip occidental, dar nu numai, pentru că şi instrumentele tradiţionale ale tuturor popoarelor mi-au făcut mereu cu ochiul, ca domenii de viu interes). De fapt, m-am apucat de studiul chitarei cu „fu-

ria” speci*că adolescenţei târzii, tocmai din frustrarea mea de copil şi adolescent de a nu * avut potenţa pecuniară de a lua lecţii de pian (nu pentru că nu aş * avut banii necesari, ci tocmai pentru că nu am avut niciodată posibilitatea *nanciară de a * alături de propriul meu pian sau pianină,

unul care să îmi *e mereu aproape, acasă, ca o... soţie iubitoare). Am fost deci întodeauna cu ochiul meu drept su/etesco-artistic pe… scumpul-drag pian. „Norocul” meu (între ghilimele pentru că nu cred în hazard, coincidenţe, întâmplări şi alte astfel de invenţii de om necredincios) a fost şi că profesorul meu de chitară cân-ta muult mai mult decît onorabil şi la pian. Atât în anticamera micului nostru laborator artistic de chitară, cât şi în plin laborator, existau două pianine pe care le revăşeam sonor cu orice prilej... chitaristic (chitara jucând deseori rolul de instrument „sedus şi abandonat”, odată ce ajungeam în labirintul şcolii mele). Fiind „pudrat” o*cial într-ale teoriei muzicii numai în cadrul lecţiilor dintr-un gimnaziu normal, o*cial „neutru” artistic, şi având o anumită pregătire doar în arta chitarei (pianul *ind o practică secretă, de anticameră, marginală ca timp, din cauza inaccesibilităţii instrumentului în 99.99% din orele unei săptămîni), sunt practic rezultatul

II

străduinţelor celor amintiţi în pagina de titlu, la capitolul mulţumiri şi un „paradox” ca evoluţie artistică, dat *ind formaţia mea în domeniul ştiinţelor realiste şi foarte… tehnice. S-au mai văzut însă multe destine artistice cu rădăcini în domeniul ştiinţelor exacte (formaţia mea semi-enciclopedică artistico-ştiinţi*că era chiar ceva tipic în antichitate şi Renaştere). De fapt, gândirea artistică şi cea ştiinţi*că sunt legate în chip secret şi indisolubil în mintea umană, analog vaselor comunicante (să nu uităm că şi cele 2 emisfere ale creie- rului uman sunt oarecum specializate polarizat între simţurile artistice şi cele tehnice). Nu în ultimul rând, meseria de medic este o formaţie intelectuală de graniţă între ştiinţă (în special în domeniul interacţiunii cu trupul pacientului şi cu ingineria medicală) şi artă (mai ales în ceea ce priveşte contactul psihologic cu pacientul, din care fac parte puterea de a calma un om, puterea de a-i transmite informaţia vitală pentru supravieţuire şi puterea de a-l convinge asupra diagnosticului şi tratamentului corespunzătoare). Chiar dacă am terminat şcoala de chitară în clasa a 12-a de liceu, am continuat studiul diverselor in-strumente (în ordine cronologică: chitară, pian, block/ute, /uiere tradiţionale, acordeon, ukulele, mandolină, nai, /aut, clarinet, muzicuţă, kalimba [mbira / thumb piano] etc) şi compoziţia până în prezent, de data asta pe cont propriu; prin urmare, pot a*rma că sunt jumătate autodidact, dat *ind că am continuat să învăţ şi după ce am terminat cursurile, în regim de hobby şi ritm de… melc până în prezent şi până la ultima bătaie de inimă trupească (sper că o voi face, pentru că inima su/etească nu are... moarte!). Cu timpul am prins ceva cheag şi vechime în acest enorm câmp de bătălie al lumii sunetelor. Compun muzică semi-autodidact de aproape 14 ani, o dată cu începerea orelor de chitară la şcoala mai sus amintită. Iniţial scriam totul pe un caieţel de muzică, deseori în secret. Profesorul meu, domnul Florin Badea, a a/at după ani de zile. La fel şi profesoara mea de muzică din gimnaziu, doamna Zoe Ionescu. Primul meu volum de chitară, în prima lui ediție (cea de față *ind a 2-a), a fost de altfel gândit (intenţionat) ca o surpriză atât pentru dânsul, cât şi pentru doamna Zoe (de aceea am adoptat politica struţului în faţa dumnealor până în momentul în care albumul a fost gata la tipogra*e, cu toate riscurile de rigoare, inclusiv acela ca profesorul meu de chitară să se * supărat că nu i-am împărtăşit mai demult compoziţiile mele şi inclusiv cu riscul de a se * strecurat în acest volum erori delicate şi ... „compromiţătoare”, pe care numai un profesor cu experienţă şi multă răbdare le-ar * putut detecta şi corecta). Apoi, când soarta mi-a dăruit un calculator „mai bărbat”, m-am apucat să transcriu totul în mediul virtual şi format digital, pe un ecran de... sticlă, pe un hard-disk de... cobalt magnetic. Din acel mo-ment al debutului „componisto-calculatorist”, numai foarte rar mi-am mai scris muzica pe hârtie, majoritatea compoziţiilor ulterioare *ind editate direct pe calculator, cu diverse so<-uri specializate despre care vă voi povesti mai multe la capitolul „Notaţia muzicală şi tehnoredactarea”. Până în prezent am compus, zic eu, foarte mult şi foarte divers, poate nu atât original (prin intenţie) cât mimetic (prin rezultat). Este şi cazul aces-tui mic album care reuneşte piese create pe parcusul ultimilor ani (aşa cum am precizat şi sub forma datelor calendaristice orientative marcate în antetul partiturilor, sub rubrica de compozitor) şi care are in/uenţe din toate perioadele mele de studiu, în formarea mea ca şi pianist amator cu oarece experienţă, dar foarte-foarte departe de virtuozitate (mai departe ca cerul de pămînt şi ca un călcâi al curcubeului de… celălalt). Ne*ind o meserie în sine, ci numai un hobby, recunosc că m-am „specializat” mai degrabă în a-mi compune propriul repertoriu pianistic (ca şi cel chitaristic), mai mult decât în a interpreta piese scrise de alţi compozitori. Re-cunosc însă că profesia mea de medic şi temperamentul meu de tip divergent (cu tendinţe clare de aparentă “risipire”, dar şi regăsire, în multe micro-pasiuni şi micro-macro-vise) îmi ingreunează mult pregătirea pentru publicare a sutelor de pagini de muzică pe care le-am scris de-a lungul timpului. Prin acest album nu am făcut altceva decât să închid un mare ciclu al vieţii mele şi să transmit mai departe avalanşa de daruri care m-a asaltat permanent în ultimii 14 primăveri de chitară, în ultimele 12 veri de pian, în ultimii 23 de ani de muzică şi în... aproape *x 30 de ani de viaţă (asta nepunând la socoteală cele 9 luni petrecute în pântecul mamei mele, unde am fost supra-expus la muzica, arta ce m-a urmărit în toate... cotloanele vieţii mele). Întâmplător sau nu, am depăşit, “muzicalmente” vorbind, durata medie a 2 cicluri solare (probabil că şi psihicul uman e structurat concentric în jurul copilăriei, ca şi tulpina pomilor, ca undele de vibraţie ale diapazonului sau ca păpuşile ruseşti Matryoshka), dar şi dublul vârstei de 11 ani, vârstă la care un copil atinge o stare optimă de sănătate, ce îi dă o speranţă teoretică de viaţă de-a dreptul matusalemică, depăşind 200 de ani!... Fiecare piesă are povestea ei (pe care ar * fost ideal s-o relatez pe scurt, chiar şi pentru spiritul curios al copiilor începători de cel puţin 1-2 ani într-ale pianului, principala ţintă a acestui album, dar aş * aglom-erat şi mai mult această lucrare, transformând-o mai degrabă într-un jurnal de confesiuni!). Am încercat să suplinesc această „lipsă” prin câţiva stropi de artă vizuală, întrecându-mă în mare viteză şi inspiraţie de tuş cu Elena mea dragă, pe scurtul circuit accidentat al acestui album, după principiul că o imagine poate suplini

III

1000 de cuvinte. Nu vreau totuşi să transform total acest cuvânt introductiv într-un act de spovedanie, deşi, în mare parte chiar este un amestec de memorialistică şi spovedanie umană şi muzicală. Fiecare miniatură a fost interpretată de cel puţin câteva zeci de ori după ce a fost compusă. De aceea s-a creat o legătură specială între mine şi *ecare bucăţicuşă de muzică din acest album, pe care am cântat-o (vă asigur că de *ecare dată din toată inima!) unui mic, dar foarte variat public spectator, în diverse circumstanţe (de obicei casnice) sau în mici cercuri de prieteni şi colegi. Cu alte cuvinte, aceste piese (ca şi multe altele în curs de publicare, scrise pentru aceeaşi veche dragoste—pianul) sunt liantul dintre mine şi foarte mulţi alţi oameni dragi mie. Nici una dintre aceste lucrări miniaturale compuse de-a lungul anilor nu are pretenţie de (mare) originalitate, ele *ind mai degrabă colaje la interferenţa foarte multor stiluri şi curente muzicale, de la muzica barocă şi cla-sici până la jazz. Aşa cum viaţa a fost de*nită de marele Blaga, printr-un aforism celebru, ca *ind o tangentă (sau secantă) la toate romanele posibile (la fel cum şi sănătatea este o tangentă la toate bolile posibile), tot astfel şi eu am încercat în acest volum (dar şi în toate celelalte care vor urma imediat după) o tangentă-sau-secantă sonoră (chiar şi doar minimalistă) la toate curentele muzicale: preclasicism, clasicism, romantism, şcoli naţionale, muzici contemporane şi tradiţionale. Deşi acest mic album muzical nu depăşeşte ca durată 25-30 de minute, mi-am dorit acest spaţiu crono-sonor cât mai magico-feeric cu putinţă pentru urechile su/eteşti ale copiilor... de toate vârstele. Am încercat să creez „magico-feeria” cu ajutorul componentei melodice a pieselor pe care am gândit-o cât mai plăcută cu putinţă, cât mai atrăgătoare, cât mai /uentă şi cât mai evocatoare pentru copilărie în splendoarea candorii ei, *e ea veselă, tristă sau doar-melancolică. Miza acestui album este tocmai combinaţia cât mai simplă şi plăcută cu putinţă între o linie armonică minimalistă şi o linie melodică ludică. Şi eu trebuie să recunosc faptul că, dintre cele 3 mari sfere structurale ale muzicii (melodia, armonia şi ritmul), melodia a fost şi a rămas marea mea prietenă, dragoste şi fascinaţie. O observaţie foarte importantă pe care mă simt dator să o fac înainte de a începe să citez adrese complicate de site-uri utile, personale sau nu. Toate link-urile citate în rîndurile ce vor urma, oricât de greu de reţinut, se vor regăsi uşor, cât de curând (în maxim 1-2 săptămâni), pe domeniile mele o<ciale WWW.ANDREILUCIANDRAGOI.COM, WWW.DRAGOII.COM şi WWW.ANDREI.DRAGOII.COM la sub-secţiunile muzicale din meniurile acestor site-uri. De altfel, tot acest CUVÂNT INTRODUC-TIV, cu toate link-urile deja încorporate, va putea < găsit în curând online, pe aceste pagini personale menţionate imediat anterior. Fiind un proiect comun cu draga mea soţie, Elena, parte din aceste albume (în special gra<ca şi muzica acestor lucrări, în format audio) se vor regăsi şi pe domeniul web personal al ei, WWW.ELENADRAGOI.COM, alături de proiectele speci<ce artei Elenei (gra<ca artistică), desigur. Am scris mai degrabă din admiraţia pe care o port acestui … masculino-feminino-melo-armono-ritmico-instrument, decât din cine ştie ce pusee de originalitate. De aceea nu m-am putut abţine să nu prind şi eu, cu „acul şi agrafa”, câteva „/oricele” componistice în seculara trenă a repertoriului pianului, ca la „îm-podobirea mirelui-mireasă”. Iată şi câteva site-uri cu ajutorul cărora mi-am alimentat acestă veche pasiune cu noi „combustibili”: www.free-scores.com, www.imslp.org (International Music Score Library), www.virtu-alsheetmusic.com/free.html. www.scoreexchange.com (înlocuitorul temporar al site-ului www.sibeliusmusic.com, care e în curs de reconstrucţie ) (cuvinte-cheie de căutare pe acest site: „dragoi”, ”toaca”, „a short prelude”, „tragedies”, „an irish dance”), www.scribd.com (cuvinte-cheie de căutare pe acest site: „sheetmusic”), aceste site-uri *ind toate citate şi pe pagina mea de Facebook: http://www.facebook.com/pages/Andrei-Dragoi-Partituri-muzicale-dragi-mie/129046807228538. Câte ceva din mica mea experienţa ca “profesor” amical de pian mai puteţi găsi şi pe domeniul bunului şi dragului meu discipoluţ pianist, Matei Ştefan Niculae, unde

este prezentat primul album de piese pianistice pentru începători înregistrat cu un elev de al meu, pe claviatură electronică, la 4 mâini, în format audio: http://mateistefanniculae.com/2012/01/29/lansare-cd-the-soul-calling-vol-i-pian-la-4-maini-hotel-intercontinental-sala-ronda.

Pentru a descoperi o suită nesfârşită de resurse muzicale pentru pian online, pe internet, e de ajuns o căutare Google şi pe Youtube cu “free piano sheet music”, “free piano midi”, “free midi”, “midi”, “midi collec-tion”, “(free) music scores”, “ (free) piano scores”, “midi (piano) rags” , „(free) piano (lessons)”, „(free) piano (video) (fake) sheet”, „piano music”, „(free) piano midi” etc. Nu uitați nici paginile online de *șiere midi (http://www.midifarm.com/, http://midiworld.com/, http://freemidi.org/, http://ro.wikipedia.org/wiki/MIDI, http://www.free-midi.org/, http://www.laurasmidi-heaven.com/indextest.shtml). Nu uitaţi că vă puteţi „fabrica” propriile partituri gra*ce pornind de la o variantă midi (care este în