Alarma · PDF filePoate că titlul articolului ar fi mai potrivit ... oriunde ne vor duce ......

Arta de a tr^i în siguran]^Alarman

um

ăru

l 2/2

012

Evolu}ii pE pia}a dE sEcuritatE

Revist^ editat^ de Asocia]ia Român^ pentru Tehnic^ de Securitate

romanian sEcurity Fair 2012 - dE cE vEnim la tÂrG?

romanian sEcurity Fair sE ÎntoarcE acas|!

2

numărul 1/2009CuprinsAlarma Alarma

AlarmaArta de a tr^i în siguran]^

ISSN 1582-4152

Revistă editată de Asociaţia Română

pentru Tehnica de Securitate

REDACŢIA:Asociaţia Română pentru

Tehnica de SecuritateSplaiul Independenţei 319, O.B. 152

Scara A, Etaj 2, Sector 6(incinta SEMA Parc)Bucureşti, România

www.arts.org.roe-mail: [email protected]

Coordonator ştiinţific:Cristian Soricuţ

Coordonator marketing:Adina Cioclei

Tehnoredactare: A.R.T.S.

Articolele publicate nu angajeazădecât răspunderea autorilor.

Reproducerea materialelor din acest buletin se poate face numai cu indicarea sursei.

Se primesc la redacţie pentru publicare:rezultatele unor studii şi cercetări îndomeniul apărării vieţii oamenilor laacţiunile factorilor de risc; analize aleunor evenimente produse în ţară sau

străinătate, cu concluzii şi învăţămintepentru activitatea de prevenire, precum

şi pentru pregătirea şi desfăşurareaintervenţiei; note documentare pentru

promovarea măsurilor preventive pentru apărarea vieşii oamenilor la

acţiunile factorilor de risc.

Conform uzanţelor editoriale, manuscrisele - publicate sau nepublicate -

nu se restituie autorilor.

SE DISTRIBUIE GRATUIT

nu

măru

l 2/2

012

ROMANIAN SECURITY FAIR SE ÎNTOARCE ACASĂ! 3

EvOlUŢII PE PIAŢA DE SECURITATE 6

ROMANIAN SECURITY FAIR 2012 –DE CE vENIM lA TÂRG? 11

SISTEME DE SUPRAvEGhERE vIDEO hIGh DEFINITIONSTUDII DE CAz 15

BENEFICIIlE MIGRĂRII SISTEMElOR CCTvDE lA ANAlOG lA IP 18

PEREŢI ANTIGlONŢ MARCA KNAUF 22

ACŢIONĂRI lA INCENDIU 26

lISTA SOCIETĂŢIlOR MEMBRE AlE A.R.T.S 31

CONTACT SERvICE CENTER hElINICK 34

PREvENIREA FURTURIlOR DIN lOCUINŢE 36

CITY SURvEIllANCE - SOlUŢII BOSCh 38

TEhNOlOGII DE AUTENTIFICAREÎN SECURITATEA FIzICĂ 40

MONITORIzAREA EvOlUŢIEI RISCUlUI 44

NEWSlETTER 50

℗

℗

℗

℗

3

numărul 2/2012Arta de a tr^i în siguran]^Alarma

Silviu Clep – Preşedinte al Asociaţiei Române pentru Tehnică de Securitate

ROMANIAN SECURITY FAIR SE îNTOARCE ACASă!

„ROMANIAN SECURITY FAIR o manifestare expoziţională nouă?” era întrebarea pe care o puneam retoric în articolul dedicat acestei manifestări din Revista Alarma, din 2010. Îmi continuam atunci retorica astfel: „Sau este continuarea tradiţiei firmelor din domeniul serviciilor de securitate privată în a participa la manifestări expoziţionale naţionale”. Am făcut atunci istoria expoziţiilor de securitate din România şi arătam că oriunde au avut loc aceste manifestări şi oricine le-a organizat, au avut un numitor comun: nucleul firmelor care au participat la majoritatea expoziţiilor de securitate naţionale organizate în România din 1994 până astăzi. Spun ”majoritatea” deoarece la ediţia din 2002 a EXPO SECURITY acest nucleu a boicotat manifestarea din motive binecunoscute.

În articolul meu din 2010 explicam de ce Asociaţia Română Pentru Tehnica de Securitate a fost obligată de către conducerea de atunci a ROMEXPO să găsească o soluţie alternativă la EXPO-SECURITY; nu se mai dorea a fi o manifestare a industriei de securitate din România, unde firmele membre să-şi poată prezenta oferta de servicii într-un cadru care să le exprime identitatea şi apartenenţa la grupul profesional.

Îmi terminam atunci retorica prin: „Romanian Security Fair este o altă expoziţie? E un nou început? Nu ştiu! Mie îmi place să cred că e continuarea tradiţiei unor manifestări expoziţionale, a căror inimă au fost firmele membre A.R.T.S.. Această inimă bate acum într-o nouă organizare, într-o nouă locaţie, cu un suflu nou!”

Prima ediţie a R.S.F., organizată de A.R.T.S. la Palatul Parlamentului a fost un real succes ! Nu o spun eu, o spun datele statistice, o spun mai ales participanţii şi vizitatorii.

Ediţia din 2010 a ROMANIAN SECURITY FAIR s-a desfăşurat pe o suprafaţă de 1.500 mp închiriaţi, participând un număr de 52 firme expozante. Pe parcursul celor trei zile de desfăşurare au vizitat expoziţia peste 4.000 de vizitatori, în mare parte specialişti in domeniul serviciilor de securitate, atât din partea firmelor integratoare dar şi a consumatorilor de securitate.

Poate că se pune întrebarea de ce A.R.T.S. nu a organizat cea de a II-a ediţie a ROMANIAN SECURITY FAIR tot la Palatul Parlamentului? Răspunsul este simplu. După eşecul EXPO-SECURITY 2010, noua conducere a ROMEXPO a contactat A.R.T.S.la finele anului 2011 pentru a relua parteneriatul în ceea ce priveşte organizarea acestei manifestări tradiţionale.

Consiliul Director al A.R.T.S. şi- a consultat membrii faţă de această propunere, iar în urma analizei tuturor opiniilor a decis să reia colaborarea cu ROMEXPO, prin organizarea propriei manifestări expoziţionale în Pavilionul Central, considerând că pe lângă avantajele logistice şi utilităţile pe care complexul expoziţional le oferă, anii de bună colaborare dintre A.R.T.S. şi ROMEXPO nu trebuie să fie daţi uitării datorită unor persoane care au condus vremelnic această instituţie etalon în România.

Astfel, ediţia a II-a a ROMANIAN SECURITY FAIR se anunţă încă din primele date statistice a fii un succes: avem închiriată o suprafaţă de peste 2.500 mp şi avem confirmată participarea a peste 60 de expozanţi din România, Austria , Italia, Republica Sud- Africană, Olanda, Ungaria. De asemenea, toţi marii producători de echipamente de securitate vor fi prezenţi prin intermediul reprezentanţilor şi distribuitorilor din România la această manifestare.

Să revin acum la semnificaţia titlului acestui articol. Poate se pune întrebarea de ce acest titlu? De ce exprimarea „ROMANIAN SECURITY FAIR se întoarce acasă”, devreme ce această manifestare - ROMANIAN SECURITY FAIR - este doar la a doua ediţie, prima fiind organizată la Palatul Parlamentului? De ce consider eu ROMEXPO ca fiind casa ROMANIAN SECURITY FAIR?

Poate că titlul articolului ar fi mai potrivit “A.R.T.S. se întoarce acasă!”. De ce? E simplu! Pentru fiecare dintre noi acasă este locul unde ne-am născut, locul unde am copilărit, locul de care ne simţim legaţi toată viaţa, oriunde ne vor duce valurile vieţii.

4

numărul 2/2012 Arta de a tr^i în siguran]^Alarma

Pentru A.R.T.S., aici, la ROMEXPO, în Pavilionul Central, Sala Cupola este locul în care acum zece ani, în timpul desfăşurării EXPO-SECURITY 2002, reprezentanţii acelui grup de firme care aminteam la început că au boicotat manifestarea expoziţională din acel an, au luat decizia istorică de a înfiinţa o asociaţie profesională a firmelor care activează în domeniul sistemelor de securitate.

Istoric vorbind, înfiinţarea A.R.T.S. a avut în principal două motivaţii primare: prima, legată de ROMEXPO, care la ediţia din 2001, a manifestat o desconsiderare si o lipsă de încredere faţă de jucătorii locali de pe piaţa de securitate din România. A doua motivaţie, legată de Autoritatea de reglementare a domeniului de securitate la acea dată, I.G.P.R., care nu a considerat un partener viabil de dialog firmele prestatoare de servicii în domeniul sistemelor de securitate.

Scânteia care a declanşat procesul rapid de înfiinţare a A.R.T.S. s-a declanşat pe data de 8 martie 2002, în jurul orei 18:30, când la emisiunea lui Teo Trandafir, unul dintre invitaţi a fost felicitat pentru alegerea în poziţia de Preşedinte al Asociaţiei Române a Profesioniştilor în Pază şi Sisteme de Securitate, actualul PATROSEC. Nu

întâmplător acel invitat era fostul director al Direcţiei de Ordine Publică al I.G.P.R., Autoritatea care reglementa piaţa la acea vreme.

Ce a urmat după aceea a fost simplu şi rapid. Pe fondul lipsei apartenenţei la un grup profesional, pe fondul lipsei de dialog cu autorităţile a firmelor care activau în acest domeniu, după întâlnirea de la ROMEXPO s-a luat decizia înfiinţării A.R.T.S.. Înfiinţarea A.R.T.S. s-a materializat pe 11 octombrie 2002 când un grup de 38 de firme au semnat actul constitutiv al asociaţiei. În februarie 2003, odată cu sentinţa Tribunalului Braşov, A.R.T.S. a început să facă cunoştinţă cu realităţile pieţei de securitate din România.

La anul vom sărbători 10 ani de activitate ,10 ani de vise şi de împliniri! Despre acestea, o altă poveste, la timpul ei.

Deocamdată, să ne bucurăm de reîntoarcerea acasă la ROMEXPO, loc de care în afară de procreare, ne leagă multe împliniri şi satisfacţii. Să ne bucurăm de această a II-a ediţie a ROMANIAN SECURITY FAIR, prima organizată aici, şi să ne dorim să fie un succes atât pentru expozanţi cât şi pentru parteneri şi vizitatori.

6


EvOlUŢII pE pIAŢA dE SECURITATE

Stelian Arion – Director general Secant Security, Vicepreşedinte A.R.T.S.

Securitatea este fără îndoială una dintre preocupările centrale ale oricărei societăţi. Un mediu de siguranţă şi securitate este însăşi baza pe care orice societate stabilă este fondată. Cetăţenii nu trebuie să fie preocupaţi de securitate în cazul în care doresc să-şi trăiască viaţa în mod liber şi să contribuie la bunăstarea societăţii noastre. Societăţile devin tot mai dependente de tehnologii, energie şi materii prime furnizate din alte ţări. Evoluţia constantă tehnologică a societăţii noastre a avut nenumărate beneficii pentru viaţa de zi cu zi, dar creşterea performanţelor în sectoare precum energie, transporturi şi comunicaţii, a condus la o dependenţă tehnologică în continuă creştere. Datele din surse deschise estimează costul direct al infracţionalităţii, terorismului, activităţilor ilegale, violenţei şi dezastrelor în Europa la 650 miliarde de euro/an (cu excepţia infracţiunilor de spălare de bani, mită şi corupţie) ceea ce reprezintă aproximativ 5% din PIB-ul UE-27 (cca. 12.000 de miliarde de euro în 2010). În acelaşi timp, asistăm la creşterea dezastrelor naturale care necesită tehnologii de gestionare a crizelor. Ameninţările cu care se confruntă societatea sunt permanent în evoluţie, teroriştii şi infractorii căutând întotdeauna lacune ale tehnologiilor care să le permită să evite sistemele de securitate. Trebuie să fim conştienţi de faptul că nici o tehnologie nu va garanta vreodată 100% securitatea, dar, în acelaşi timp, nici un concept de securitate nu poate fi imaginat, fără tehnologii adecvate. O industrie de securitate competitivă este o condiţie sine qua non a oricărei politici naţionale şi europene viabile şi pentru creşterea economică în general.

Evoluţii pe piaţa de securitate a UE

Industria de securitate reprezintă un sector cu un potenţial important de creştere economică şi ocupare a forţei de muncă. De-a lungul ultimilor zece ani, piaţa de securitate globală a crescut de zece ori, de la cca. 10 miliarde de euro la cca. 100 miliarde de euro în 2011. Numeroase studii arată că şi în UE piaţa de securitate va continua să aibă o rată de creştere, care depăşeşte nivelul mediu de creştere a PIB. Ca răspuns la acest potenţial semnificativ de creştere a pieţei, Comisia Europeană a făcut din industria de securitate una dintre părţile esenţiale ale iniţiativei emblematice UE 2020 „O politică industrială integrată pentru era globalizării, care se bazează pe competitivitate şi sustenabilitate”. În cadrul acestei iniţiative, Comisia a anunţat lansarea unei acţiuni dedicate politicii privind industria de securitate. Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European şi Comitetul Economic şi Social European privind politica industrială de securitate:‚Plan de acţiune pentru o industrie de securitate inovatoare şi competitivă’ este piatra de temelie a acestei acţiuni. Obiectivul general este de a spori creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă în industria de securitate din UE.

Datorită nivelului lor de dezvoltare tehnologică, în multe state ale UE, companiile de securitate se află încă printre liderii mondiali în cele mai multe dintre segmentele sectorului de securitate. Evoluţii recente şi prognoze de piaţă indică, totuşi, scăderea cotelor de piaţă ale companiilor europene de pe piaţa mondială, în mod constant, în următorii ani. Prognoze şi studii independente prevăd că cota de piaţă actuală a companiilor din UE în sectorul de securitate ar putea scădea cu o cincime, de la aproximativ 25% din piaţa mondială în 2010 la 20% în 2020, în cazul în care nu este lansat un program pentru creşterea competitivităţii industriei de securitate a UE. Companiile lider de piaţă din SUA şi care sunt în continuare în avangarda tehnologică, beneficiază de un cadru juridic armonizat şi o piaţă internă robustă. Acest lucru le dă nu numai o bază de afaceri liniştitoare, dar, de asemenea, beneficiază de brandul american recunoscut, ceea ce s-a dovedit a fi un avantaj extrem de valoros în comparaţie cu întreprinderile din UE, din punctul de vedere al concurenţei internaţionale.

Industria UE de securitate

Piaţa mondială a securităţii este estimată a fi în valoare de aproximativ 100 miliarde de euro, cu aproximativ 2 milioane de persoane angajate la nivel mondial. Piaţa de securitate a UE are o valoare estimată în intervalul de la 26 la 36.5 miliarde de euro, cu aproximativ 180.000 de angajaţi (cifre din 2011). Cu toate acestea, în prezent nu există o definiţie clară a industriei de securitate, iar o clasificare metodică a acestei industrii este îngreunată de o serie de factori, precum:

• industria de securitate nu este inclusă ca atare de către principalele nomenclatoare statistice (NACE, Prodcom etc.);

• producţia reperelor legate de securitate este ascunsă sub o gamă largă de afaceri. Statisticile pentru aceste afaceri nu fac distincţie între activităţile legate de securitate şi cele care nu sunt legate de securitate;

• nu există la nivel european nici o sursă de date statistice disponibile din industria de securitate.

Trebuie menţionat, de asemenea că, din perspectiva ofertei, achizitorii de echipamente şi sisteme de securitate pot fi reticenţi în a furniza informaţii cu privire la cheltuielile de securitate.

Cu scopul de a remedia lipsa de date privind industria de securitate şi piaţa sa, Comisia va dezvolta o bază empirică care să faciliteze obţinerea unor cifre mai credibile de pe pieţele de securitate, cooperarea cu asociaţiile profesionale principale fiind esenţială pentru un astfel de angajament. Industria de securitate a UE poate totuşi fi împărţită în linii mari în următoarele sectoare:

7


• securitate aeronautică;• securitate maritimă; • securitatea frontierelor; • protecţia infrastructurii critice; • protecţie împotriva terorismului (inclusiv securitatea

cibernetică şi a comunicaţiilor); • gestionarea situaţiilor de criză/de protecţie civilă; • protecţia securităţii fizice; • îmbrăcăminte de protecţie.

Se poate afirma că piaţa de securitate europeană are la momentul actual trei caracteristici distinctive:

• Este o piaţă extrem de fragmentată, divizată naţional sau chiar regional. Fiind unul dintre

domeniile cele mai sensibile ale politicii, securitatea este unul dintre domeniile în care statele membre ezită să renunţe la prerogativele lor naţionale;

• În mare parte, piaţa de securitate este încă o piaţă instituţională, adică cumpărătorii sunt autorităţi publice. Chiar şi în zonele în care este vorba de o piaţa comercială, cerinţele de securitate sunt în continuare, în mare măsură, încadrate prin legislaţie;

• Piaţa de securitate are o puternică dimensiune socială. În timp ce securitatea este una dintre cele mai esenţiale necesitaţi umane, aceasta este, de asemenea o zonă extrem de sensibilă. Măsurile şi tehnologiile de securitate pot avea un impact asupra drepturilor fundamentale şi provoacă adesea teama de o posibilă subminare a vieţii private.

Figura 1 Caracterizarea cererii şi ofertei de echipamente de securitate

Piaţa de securitate din România

Piaţa de securitate din România deşi, pe de o parte, nu se abate prea mult de la caracteristicile generale ale pieţii europene, este încă afectată de o serie de aspecte defavorabile asigurării unei concurenţe oneste şi de performanţă şi a unei calităţi ridicate a serviciilor. Cauzele sunt multiple, însă ultimele evoluţii indică o tendinţă accentuată de soluţionare a multora dintre aceste aspecte defavorabile.

Dacă luăm spre exemplu, investiţia în tehnica de securitate, vom ajunge la concluzia că acest tip de investiţie are unele aspecte particulare. Astfel dacă, de regulă, o investiţie operaţională este fundamentată pe expertiza proprie a organizaţiei (instituţie, întreprindere, fabrică etc.), în cazul investiţiei în tehnică de securitate, organizaţia nu dispune de cunoştinţe sau experienţă nici sub aspectul conceptual nici sub cel tehnologic. Se recurge astfel la diferite paleative, elaborându-se o documentaţie de achiziţie incompletă, imprecisă sau orientată către un anume furnizor. În cele din urmă, de multe ori, rezultă un sistem tehnic de securitate ineficace şi care nu este utilizat de organizaţie în mod corespunzător.

În acest context nu pot decât să salut câteva iniţiative - la care ARTS a avut un aport decisiv - care vor îmbunătăţi procesul de derulare al investiţiilor în tehnica de securitate şi vor conduce la creşterea calităţii prestaţiilor în această industrie. În primul rând este vorba de favorizarea implicării active a beneficiarului de securitate în acest proces, prin intermediul instituirii procesului de management al riscurilor de securitate şi al referirii la standardele naţionale (şi europene) aplicabile. Se creează astfel o bază teoretică şi practică pentru creşterea consistenţei dialogului dintre cererea şi oferta de securitate pentru o organizaţie anume, precum şi dintre organizaţie şi prestatori, pe de o parte, şi autoritatea de reglementare, pe de altă parte. În al doilea rând remarc apariţia primului standard ocupaţional din domeniul securităţii care nu se adresează prestatorilor ci beneficiarilor, consumatorilor de securitate. Se creează astfel un domeniu de competenţe profesionale care va contribui la tezaurul de cunoştinţe şi experienţă al organizaţiilor, aducând expertiza necesară managementului aspectelor de securitate la acest nivel. Standardul ocupaţional de manager de securitate este elaborat de cca. un an şi în acest moment există mai multe oferte de formare de competenţe profesionale bazate pe acest standard.

8


Mai mult, recent a fost elaborată o programă cadru, care a fost avizată de autoritatea de reglementare şi Autoritatea Naţională pentru Calificări şi care sper că va fi aplicată de către formatori în cel mai scurt timp. În al treilea rând remarc evoluţia în planul ocupaţiilor relevante pentru industria de securitate, prin apariţia ocupaţiilor de evaluator risc de securitate şi consultant de securitate, pentru care, în perioada următoare, se vor elabora sau actualiza standardele ocupaţionale. Se consolidează astfel dimensiunea de concepere a soluţiilor securitate care fundamentează sistemele tehnice şi serviciile de securitate pornind de la managementul riscurilor la nivelul organizaţiei, al comunităţii sau chiar la nivel naţional.

Alte evoluţii privesc creşterea calităţii prestaţiilor în industria de securitate, ele încadrându-se şi în tendinţele europene de actualitate. Dintre acestea trebuie menţionat programul ASRO şi ARTS de a adopta toate standardele de securitate europene relevante şi de a furniza versiuni în limba română puse de acord cu specialiştii din domeniu. Tot pe acest plan ARTS este un factor activ în elaborarea standardelor de calitate a serviciilor la care se lucrează în această perioadă la nivel european, atât prin parteneriatul său cu Euralarm cât şi prin implicarea concretă în cadrul Comitetului tehnic 27 al ASRO.

Cooperarea dintre sectorul guvernamental,mediul de afaceri şi societatea civilă

Multă vreme asigurarea securităţii a fost o problemă a sectorului guvernamental, aproape în exclusivitate. Chiar şi astăzi, opinia public aşteaptă ca orice problemă de acest tip să fie soluţionată de guvern, deşi cea mai mare parte a instalaţiilor, sistemelor, serviciilor care pot fi afectate se află în proprietate privată. Creşterea complexităţii proceselor economice şi sociale, globalizarea relaţiilor de orice tip, interconectarea cvasi-totală şi omniprezentă a infrastructurilor tehnice, dar şi diversificarea gamei de ameninţări, modernizarea şi sofisticarea modalităţilor de atac, au făcut ca această misiune a guvernelor să nu mai poată fi realizată fără participarea mediului de afaceri şi a societăţii civile. Aspectele de securitate sunt azi omniprezente, asigurarea securităţii devenind tot mai mult o valoare adăugată la misiunea oricărei organizaţii, iar managementul ei un proces integrat cu procesele operaţionale. Iată de ce, însuşi sectorul guvernamental trebuie să-şi modifice abordarea în acest domeniu. Suntem încă martorii unor abordări depăşite, pornind spre exemplu de la lipsa de dialog cu cei a căror securitate trebuie asigurată sau cu specialiştii din domeniu, până la lipsa de adaptare a modelelor de punere în aplicare a legislaţia relevante la caracteristicile organizatorice şi la mentalitatea sectorului de afaceri. Şi în această privinţă ARTS se află în prima linie şi am să amintesc aici numai ciclul de conferinţe internaţionale, organizate în cooperare cu ARPIC (Asociaţia Română pentru Promovarea Protecţiei Infrastructurilor şi a Serviciilor Critice) pe tema „Protecţia infrastructurilor critice. Cooperarea dintre sectorul guvernamental, mediul de afaceri şi societatea civilă”. Prin aceste acţiuni organizatorii îşi propun să faciliteze conştientizarea problematicii în sectoarele de activitate de infrastructură critică, să evidenţieze rolul şi responsabilitatea sectorului guvernamental dar şi a mediului de afaceri şi a celui profesional din sectorul

respectiv, să ajute la înţelegerea manierei în care serviciile şi tehnica de securitate trebuie dimensionate, procurate, utilizate, menţinute şi actualizate. Fiecare eveniment este precedat de identificarea, chemarea la dialog şi participare a asociaţiilor profesionale sau de afaceri din sectorul respectiv care să devină un vector suplimentar de conştientizare a aspectelor de securitate şi de menţinere a acestora la un nivel de maxim interes în afacerile respective. Evenimentele desfăşurate pentru sectoarele energie şi transporturi sau bucurat de succes şi ne fac încrezători asupra atingerii rezultatelor preliminate, chiar dacă activităţile preliminare sau dovedit uneori mai dificile decât a fost estimat. Parteneriatul public privat în domeniul securităţii este deja afirmat în Statele Unite şi în curs de implementare în UE, în formule bine reglementate. Din păcate în România, numai unele dintre autorităţi înţeleg beneficiile acestei forme de cooperare şi acţionează parţial în acest sens. Alte autorităţi preferă să acţioneze izolat, fără transparenţă, uneori abuzând de cadrul legal de organizare sau de cel de clasificare a informaţiilor. Această atitudine, pe de o parte, riscă să conducă la scăparea de sub control al unor incidente iar, pe de altă parte afectează mediul de afaceri şi piaţa de securitate.

Concluzii

Piaţa de securitate se află în plină evoluţie pe plan mondial, pe plan european dar şi pe plan naţional. Prin activitatea sa de aproape zece ani, ARTS nu numai că a contribuit la evoluţia pieţii de securitate din România, dar poate deveni unul dintre factorii activi de racordare la tendinţele pieţii europene. Pe de o parte parteneriatele cu Euralarm şi COESS, cel din urmă prin intermediul Federaţiei Serviciilor de Securitate, iar pe de altă parte progresele realizate pe linia legislaţiei, a dialogului cu autorităţile, a standardizării, a formării profesionale şi a reprezentării mediului de afaceri sunt argumente ca ARTS să contribuie la maturizarea pieţei naţionale de securitate, la creşterea calităţii şi eficacităţii soluţiilor de securitate şi a serviciilor asociate. Integrarea obiectivelor UE pe linia industriei de securitate, liniile de acţiune propuse de Comisia Europeană pentru eliminarea fragmentării pieţei, reducerea decalajului dintre cercetare şi piaţă şi mai buna integrare a dimensiunii sociale, trebuie să fie cuprinse în programul ARTS pentru următorii ani. În acest mod mediul de afaceri poate deveni un factor important pentru maturizarea sectorului de securitate şi integrarea europeană a acestuia chiar şi în condiţiile în care nivelul politic sau cel guvernamental nu este foarte interesat de aceste aspecte.

Bibliografie1. Communication from the Commission to the

European Parliament, the Council and the European Economic and Social Committee Security - Industrial Policy Action Plan for an innovative and competitive Security Industry {COM(2012) 417 final}

2. Brussels, 26.7.2012 SWD(2012) 233 final, Security Industrial Policy Accompanying the document Communication from the Commission to the European Parliament, the Council and the European Economic and Social Committee Security Industrial Policy Action Plan for an innovative and competitive Security Industry {COM(2012) 417 final}

FIRE ALARM

www.schrack-seconet.com

FIRE

ALA

RM

Integral VirtualMAP.

Informaţii disponibile oricând şi oriunde.Accesul la sistemele Integral IP prin intermediul TCP/IP indiferent de

locaţie, transmiterea automată a mesajelor prin email, afişare şi operare de pe telefoane mobile,tablete şi staţii PC. Toate acestea pentru un concept de securitate comprehensiv.

SCHRACK SECONET AG • Sisteme de Securitate şi ComunicaţieRO-021723 Bucureşti • Şos. Iancului nr. 6A • +40-372 756 316 • [email protected]

11


ROMANIAN SECURITY FAIR 2012 – dE CE vENIM lA TÂRG?

Ing. Cristian Şoricut- Set Alarm International

De 20 de ani domeniul sistemelor de securitate a avut ca puncte de referinţă expoziţia. În fiecare an sau la fiecare 2 ani importatorii, instalatorii şi beneficiarii sistemelor de securitate s-au întâlnit în cadrul acestor evenimente pe care le consider (sper să nu fiu singurul) unice. La expoziţie timpul se oprea în loc şi puteai capta o radiografie a pieţei de securitate din acel moment. An de an am văzut cum au evoluat produsele şi mai ales cum decalajul între piaţa vestică şi cea autohtonă s-a redus până în momentul actual în care aceleaşi produse pot fi găsite la Essen, Birmingham sau Bucureşti. Dacă din punct de vedere tehnic este greu să faci deosebire între echipamentele din vestul Europei şi cele de pe piaţa autohtonă diferenţe apar încă în atitudine, înţelegere şi profesionalism. Cred că este util să punem câteva întrebări.

Ce înseamnă expoziţia pentru un importator sau un instalator? Cred că nu există un singur răspuns însă fiecare ar putea selecta din următoarele :

• O ocazie de a prezenta ultimele echipamente sau tehnologii precum şi tendinţe ale pieţii de securitate.

• Posibilitatea de a promova direct servicii şi echipamente de calitate.

• Competiţie directă între principalii “jucători” în domeniu.

• Contactul direct cu clienţii şi beneficiarii potenţiali.

Ce înseamnă expoziţia pentru un client (beneficiar al sistemelor sau serviciilor de securitate)?

• Posibilitatea de a vedea “live” cele mai noi şi performante produse.

• Posibilitatea de a contacta producători, instalatori sau proiectanţi din domeniu.

• Analiza comparativă a produselor şi serviciilor.• Şansa de a deosebi specificaţiile de pe “hârtie” de

cele “hard”

Ce înseamna expoziţia pentru A.R.T.S.? Acum avem serioase probleme în a răspunde deoarece implicaţiile sunt extrem de adânci. Putem porni prin a considera expoziţia o modalitate de educare a pieţii în mod interactiv punând în contact toţi partenerii din piaţa sistemelor de securitate sau putem considera acest eveniment un aport la siguranţa personală şi socială. Ambele variante sunt corecte deoarece aria de aplicabilitate a produselor şi serviciilor prezentate este foarte largă. În ziua de astăzi este extrem de greu să descoperi un domeniu în care produsele şi serviciile de securitate nu îşi găsesc locul. Putem analiza domenii variate industriale, comerciale, sănătate, cercetare etc., în fiecare vom găsi echipamente şi sisteme destinate protecţiei vieţii şi bunurilor fără să discutăm de acţionările şi automatizările conexe cu rol de siguranţă şi protecţie. Încă de la înfiinţare A.R.T.S. şi-a dorit să coaguleze toate forţele sociale implicate într-un mod sau altul în acest domeniu iar o ocazie mai bună pentru a ne apropia de acest scop este greu de găsit. Întrebarea iniţiala “De ce venim la târg? “ poate avea un răspuns greu de contestat: Venim la târg pentru că am reuşit să îl facem să existe şi ne putem bucura împreună.

Vă aşteptăm la târg!

14


15


SISTEME dE SUpRAvEGhERE vIdEO hIGh dEFINITION – STUdII dE CAz

Stadionul din Canberra, Australia

Încă din vremea civilizaţiilor antice şi până în vremurile noastre, oamenii au simţit nevoia întrecerii. Este unul din lucrurile care ne deosebeşte de celelalte mamifere, pe lângă intelect şi sentimente. Ei au construit spaţii speciale pentru întreceri (avem ca referinţă Coloseumul din Roma). Astăzi noi ne lovim de aceleaşi probleme de care se loveau şi înaintaşii noştri în arenele lor. Aglomerările de persoane şi potenţialii factori de risc, lucruri care dădeau bătăi mari de cap organizatorilor şi spectatorilor pot fi astăzi uşor controlate cu ajutorul sistemelor de supraveghere High Definition.

Un exemplu elocvent este Stadionul din Canberra care foloseşte ultimile tehnologii în domeniul supravegherii video pentru a creşte siguranţa publică, pentru a preveni incidentele violente, pentru a securiza intrările şi ieşirile din stadion şi nu în ultimul rând pentru a monitoriza operaţiunile cu bani din incinta punctelor comerciale din stadion.

Stadionul din Canberra a fost construit în 1977 cu ocazia găzduirii “Pacific Conference Games” şi a fost îmbunătăţit de două ori pentru a deveni o locaţie de interes pentru organizatorii de asemenea evenimente de anvergură. În ziua de azi, pe stadion se desfăşoară 30 de evenimente sportive anual şi are o capacitate de maxim 28.000 de spectatori.

Confruntându-se cu riscurile de securitate în continuă creştere care au infectat scena lumii sportive din ultimii ani reprezentanţii stadionului au decis că au nevoie de o soluţie de supraveghere video de ultimă generaţie care să măreasca siguranţa participanţilor la evenimente. Sistemul analog existent nu genera imagini în detaliu asupra participanţilor, nu avea imagini clare iar în anumite momente înregistrarea era întreruptă.

Astfel, autorităţile din Canberra au folosit o soluţie de supraveghere video IP ingenioasă, utilizând doar 11 camere, de la 4 la 16 megapixeli, cu care au reuşit să monitorizeze 25.000 de spectatori în timp real, 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Ei au migrat de la un sistem analog la unul IP atât pentru a micşora costurile de cablare şi instalare cât şi pentru o creştere semnificativă a calităţii imaginilor având astfel dovezi mai bune în cazul incidentelor analizate. Camerele supraveghează toate zonele de acces în stadion pentru a monitoriza suporterii. Una dintre camerele de 16 megapixeli este amplasată pe tunelul de acces al echipelor pentru a supraveghea exclusiv evenimentele care au loc în această zonă de maxim interes. Cea de-a doua cameră de 16 megapixeli este

poziţionată la intrarea principală şi este echipată cu un obiectiv care îi permite să vizualizeze o zonă cu o deschidere de 150 de grade oferind astfel imagini cu o calitate ridicată şi claritate bună.

Chiar şi atunci când stadionul este închis, sistemul de supraveghere identifică şi permite accesul vehiculelor înregistrate, înlocuind astfel şi sistemele de control acces electronic.

Unul din punctele forte ale acestei soluţii este şi uşurinţa în folosire, care permite diminuarea personalului de monitorizare, obţinând astfel şi reduceri de costuri de-a lungul duratei de viaţă a sistemului.

Imaginile înregistrate de camere sunt stocate pe un server dedicat care are capacitatea de a stoca informaţie pentru o durată de mai mult de 30 de zile. Folosind un software de ultimă generaţie de înregistrare şi redare al imaginilor, care compresează imaginile High Definition, personalul dedicat supravegherii video poate depista în timp record detaliile necesare ce ţin de eveniment, fapt care conduce la un timp mai scăzut de reacţie şi o mai bună protecţie a spectatorilor. Calitatea şi claritatea imaginilor oferă posibilitatea folosirii lor atât în sprijinul poliţiei cât şi ca dovezi în instanţă.

Urmând exemplul Stadionului din Canberra majoritatea managerilor de securitate din toată lumea au realizat nevoia de a folosi sisteme de supraveghere video performante pentru a micşora timpii de reacţie, costurile cu personalul şi pentru a mări siguranţa participanţilor la astfel de evenimente.

Supraveghere video IP High Definition în oraşe – Vancouver, Canada

În iarna anului 2010, oraşul Vancouver a fost gazda jocurilor olimpice de iarnă, eveniment care se desfăşoară odată la 4 ani şi adună zeci de mii de fani din toate colţurile lumii, fiecare cu idolul lui şi fiecare cu religia lui. Pentru a reduce numărul incidentelor care au ca protagonişti turiştii olimpiadei şi pentru a creşte siguranţa în centrul oraşului, autorităţile din Vancouver au investit într-un sistem de supraveghere video IP High Definition cu ajutorul căruia să poată interveni rapid în cazul apariţiei unor evenimente nedorite şi care să poată fi folosit la identificări ulterioare pentru poliţie şi instanţe de judecată.

Sistemul a fost implementat în cinci zone situate în centrul oraşului Vancouver şi are ca dispecerat Centrul de Comandă în caz de Urgenţă, un departament special care coordonează departamente specializate de

Director dezvoltare: Orest Radulescu, Romano Electro SRL.

16


poliţie, pompieri, ingineri de trafic şi transport în comun. Sistemul de supraveghere video IP oferă atât o imagine de ansamblu asupra punctelor supravegheate cât şi imagini de detaliu acolo unde acestea sunt necesare, reducând considerabil timpii de analiza şi intervenţie.

Structura sistemului este una deschisă având posibilitatea de a adăuga oricând şi alte camere în structura iniţiala a sistemului.

Străzile au fost monitorizate cu camere IP high definition de 5 megapixeli iar intersecţiile mari cu camere IP de 11 respectiv 16 megapixeli, oferind o imagine detaliată de ansamblu asupra zonelor supravegheate. Speed dome-urile analogice existente au fost integrate în sistemul video IP cu ajutorul encoderelor speciale, care preiau semnalele analogice şi le convertesc în semnale digitale iar apoi sunt transmise către serverele care fac înregistrarea.

Spaţiile deschise, dedicate fanilor au fost prevazute cu camere IP de 5 megapixeli cu infraroşu pentru vizualizare bună şi pe timp de noapte. Pentru transmisia imaginilor la Centrul de Comandă în caz de Urgenţă, camerele folosesc infrastructura de fibră optică a oraşului.

Stocarea imaginilor se realizează folosind 4 servere dedicate, cu tehnologii avansate de compresie a imaginilor având o durată de înregistrare de 21 de zile. Vizualizarea imaginilor se poate face concomitent, pe cele 5 staţii dedicate aflate în Centrul de Comandă în caz de Urgenţă. Sistemul avansat de compresie şi transmisie al imaginilor ajută autorităţile să vizualizeze imagini de la camerele instalate în oraş, la Dispeceratul Poliţiei precum şi la Centrul de Trafic ale oraşului.

Pe lângă camerele video IP de înaltă rezoluţie, autorităţile oraşului au dorit ca partea de interacţiune a software-ului cu operatorii să fie cât mai facilă atât pentru a cşstiga timp în timpul analizei evenimentelor, cât şi pentru a eficientiza costurile de operare ale sistemului, prin scăderea numărului de utilizatori şi echipamente necesare (monitoare, staţii de lucru, accesorii etc.). Toate acestea au putut fi realizate folosind pachete software dedicate sistemelor de supraveghere video IP High Definition care utilizează tehnologii avansate de compresie a imaginii şi interfeţe prietenoase pentru utilizatori.

Supraveghere video IP High Definition în România

România a fost şi încă mai este o ţară sigură din punct de vedere al violenţei şi atentatelor teroriste. Cu toate acestea ţara noastră este supusă an de an la o creştere a nevoii de supraveghere a populaţiei, atât pe străzi cât şi în instituţiile publice, unde incidentele pot escalada oricând limitele siguranţei.

Exemple sunt nenumarate, de la accidente rutiere, unde vinovaţii părăsesc locul faptei, până la agresiuni fizice în şcoli şi licee. Un sistem de supraveghere performant dă cetăţenilor un sentiment de siguranţă iar agresorilor un sentiment de îndoială că pot scapă fără a fi prinşi.

Suntem într-un secol al mişcării şi al dezvoltării, dar nu neaparat într-un sens pozitiv. Controlul şi supravegherea este un element foarte important pe care România nu trebuie să-l ignore.

BibliografieStudiu de Caz – Stadionul Canberra – AvigilonStudiu de Caz – Orasul Vancouver – Avigilonhttp://travel.wallpapers.tc

18


BENEFICIIlE MIGRăRII SISTEMElOR CCTvdE lA ANAlOG lA Ip

Echipa tehnică, ELTEK Distribution

Progresul influenţează orice domeniu şi orice arie de activitate, de la cea mai banală la cea mai complexă, iar în prezent tehnologia IP revoluţionează sistemele de supraveghere video. În acest proces semnalele video sunt digitalizate şi transferate prin reţeaua IP (Internet Protocol) ceea ce permite adăugarea unor funcţii suplimentare şi reducerea costului sistemului.

Valoarea adăugată dar şi oportunităţile oferite de supravegherea video IP au un trend ascendent, iar ritmul în care industria migrează către sistemele IP este semnificativ şi în creştere de la an la an.

Astfel, putem spune că oportunităţile oferite pentru a construi o afacere mai bună în jurul modernizării şi migrării sistemelor de supraveghere video analogice existente nu au fost niciodată atât de puternice.

Iată câteva din cele mai importante motive pentru care un client poate alege migrarea de la un sistem analogic la un sistem CCTV IP:

• Posibilitatea supravegherii unor zone mai întinse;• Camere de rezoluţie mai mare;• Sensibilitatea camerelor este mai bună în condiţii

de iluminare scăzută;• Posibilitatea monitorizării simultane a mai multor

sisteme distante (monitorizare remote multisite);• Inregistrare locală (la nivelul camerei) în condiţii de

pierdere a comunicaţiei;• Flexibilitate şi scalabilitate;• Posibilitatea efectuării mai multor funcţii de analiză

de imagine chiar şi la nivelul camerei;• Capacitatea de a integra supravegherea video cu

sistemele de control acces, alte sisteme de securitate sau cu cele de building management.

Desigur, acestea nu sunt singurele motive determinante, aspectul important dedus de aici fiind utilitatea de a defini în mod clar necesităţile sistemului de securitate şi de a alege cele mai bune metode de migrare, pentru a îndeplini totalitatea cerinţelor clientului în cauză.

Există o serie de metode de migrare disponibile pentru oricine caută să îşi facă upgrade-ul unui sistem de la analog la IP. Pentru unele site-uri se poate aplica un mix din aceste căi de migrare diferite.

O primă opţiune ar fi instalarea unei reţele IP şi upgrade-ul la camere IP. Aceasta este de multe ori varianta preferată pentru a beneficia din plin de rezoluţie mare şi alte funcţii avansate ale camerei video IP. Aceasta poate fi o metodă costisitoare şi consumatoare de timp, dar va permite o revizuire a site-ului existent,

19


cu scopul de a raţionaliza numărul de camere necesare atunci când se lucrează cu rezoluţiile Full HD. În cazul în care calitatea instalaţiei existente este slabă sau cablarea este în mod semnificativ degradata puteţi alege această metodă, fiind calea cea mai practică în aceste condiţii. Astfel, camerele analogice sunt înlocuite cu camere de reţea, o reţea IP este instalată şi soluţia de înregistrare este înlocuită.

Un alt aspect important de luat în seamă la migrarea unui sistem CCTV analogic către tehnologia IP, este alegerea tipului infrastructurii. În anumite condiţii, realizarea unei infrastructuri cablate poate implica operaţiuni adiacente costisitoare (structuri metalice speciale, lucrări de construcţii, de refacere pavaje etc.). Sunt multe cazuri în care costul sau mediul fac prea dificilă sau prea scumpă îngroparea cablurilor care fac conexiunea între echipamente sau cele pentru conectarea segmentelor de reţea. În aceste condiţii devine utilă soluţia transmisiei de date wireless. In unele zone urbane, soluţiile wireless furnizează soluţii eficiente economic astfel încât municipalitatea să poată monitoriza rutele de transport în comun sau zone cu infracţionalitate ridicată. Soluţia wireless tipică foloseşte unde radio pentru a realiza o conexiune de la adaptorul wireless al utilizatorului la un punct de access sau router care este ataşat reţelei cablate. Există, de asemenea, sisteme care furnizează conexiune de date punct la punct folosind microundele. Soluţiile wireless elimină problema cablării dintre echipamente, dar necesită alimentare pentru a funcţiona.

O altă metodă de migrare între cele două sisteme o reprezintă instalarea de encodere. Acestea oferă beneficii financiare datorită extinderii duratei de viaţă a camerelor analogice existente împreună cu cea mai mare parte a infrastructurii. Aceste encodere se conectează într-o reţea IP, împreună cu o soluţie nouă de înregistrare. De asemenea, este posibilă extinderea sistemului şi cu camere video IP prin intermediul acestei reţele.

Indiferent de calea de migrare aleasă, există un număr de aspecte care ar trebui să fie luate în considerare prin intermediul unei evaluări detaliate a site-ului:

• Aprecierea vârstei echipamentelor şi a cablării existente în prezent. În cazul în care speranţa de viaţă a soluţiei analogice este de doar câţiva ani ar putea fi mai eficientă înlocuirea camerelor vechi cu camere IP. Dacă unele camere se vor înlocui, merită verificat dacă acestea pot fi reinstalate în alte locaţii. De asemenea, instalarea unor camere de rezoluţie mai mare ar putea ajuta la reducerea numărului de camere necesar pentru o anumită zonă.

• Nivelul degradării cablării coaxiale. Trebuie avut în vedere faptul că transmisia pe cablu coaxial se poate face în condiţii optime pe lungimi ale traseelor directe de până la 300 m, iar transmisia în retele Ethernet se poate realiza prin cabluri ce nu trebuie să depăşească 100 m. Totuşi, nu trebuie exclusă posibilitatea utilizării unor media convertoare Ethernet de la UTP la coaxial, în cazul în care se doreşte utilizarea/reutilizarea unui traseu lung de cablu coaxial. Astfel, se poate face conectarea în reţea a unui echipament aflat la distanţă mai mare de 100 m, dar până la 3 km, cu menţiunea că pe masură ce distanţa creşte, parametrii de performanţă ai transmisiei se diminuează.

20


• Carcasele de protecţie ale camerelor şi sursele de alimentare. Trebuie verificat dacă noile camere se pot monta în carcasele existente şi, de asemenea, trebuie verificat dacă cerinţele privind alimentarea camerelor noi pot fi asigurate de sursele de alimentare existente.

• Pachetul de servicii de întreţinere. Acesta va asigura o calitate ridicată şi continuitate în operativitatea sistemului. Pentru facilitarea acestor servicii se pot alege camere cu funcţii de focus şi zoom ce pot fi controlate de la distanţă printr-o interfaţă de comanda, nefiind necesară deplasarea fizică la camerele ce vor prezenta deficienţe în ceea ce priveste aceste funcţii.

• Tipul camerelor. Utilizarea de camere tip bullet, cu carcasă şi cu iluminatoare IR incluse, poate contribui la diminuarea consumului energetic al sistemului.

• Analiză imagine. Camerele IP şi encoderele pot fi dotate cu aplicaţii de analiză de imagine de bază sau avansate. Acestea pot fi folosite pentru a reduce costurile de stocare a imaginilor, înregistrarea realizându-se numai atunci când are loc un eveniment. De asemena, analiza imaginii ajută la eficientizarea operaţiunilor de control al camerei atrăgând atenţia utilizatorului final asupra unui incident real.

Migrarea sistemelor CCTV către tehnologia IP poate aduce un plus soluţiilor de securitate datorită avantajelor legate de performanţă:

• Creşterea capabilităţilor de analiză de imagine la nivelul camerei, cum ar fi detecţia mişcării, recunoaşterea numerelor de înmatriculare, detecţia apariţiei/dispariţiei unor obiecte, urmărire obiecte sau persoane, numărare persoane sau vehicule, recunoaştere facială etc;

• Rezoluţii mai mari şi în formate diferite decât limitele impuse de standardele NTSC/PAL;

• Power over Ethernet – alimentarea camerelor prin intermediul cablului de reţea de date, fapt care poate asigura o optimizare a distribuţiei şi a consumului energetic;

• Posibilitatea transmiterii semnalelor video prin intermediul mai multor medii de comunicaţie în diverse formate optimizate pentru fiecare mediu de transmisie;

• Soluţii de criptare şi autentificare la nivelul camerelor, fapt ce conferă un nivel de securitate mult mai ridicat sistemului CCTV.

Determinarea celor mai relevante beneficii ale unei soluţii IP şi proiectarea unui plan de migrare care să conducă la realizarea acestora este fundamentală. Alocarea timpului necesar pentru a înţelege sistemul, pentru a determina elementele ce pot lua parte la procesul de migrare, stabilirea elementelor ce vor fi schimbate şi identificarea altor aspecte sunt factori ce pot influenţa soluţia finală. Astfel, un proces bun de analiză şi planificare poate aduce economii reale de costuri pe parcursul migraţiei şi chiar şi în derularea serviciilor de întreţinere.

ACŢIONăRI lA INCENdIU

Honeywell Life Safety Romania

La echiparea unei construcţii cu un sistem de detectare şi de alarmă la incendiu, modul de îndeplinire a cerinţelor normative trebuie să se îmbine armonios cu condiţiile specifice într-un concept unitar pentru a face posibilă protecţia eficientă a utilizatorilor clădirii, a clădirii, a construcţiilor învecinate şi a bunurilor aflate în clădire. Funcţionarea sistemelor de detectare şi de alarmă la incendiu trebuie să fie integrată în SCENARIUL DE SIGURANŢĂ LA INCENDIU (prevenire, detectare, semnalizare, intervenţie) specific clădirii. Scenariul de siguranţă la incendiu este definit de către specialişti, persoane autorizate. El constituie element de intrare al proiectului sistemului de detectare şi de alarmă la incendiu, stabilind atât cerinţele specifice necesare detecţiei la incendiu în clădire cât şi modul în care sistemul trebuie să reacţioneze în caz de incendiu. Principial, după detecţia sigură şi timpurie realizată cu detectoare de incendiu adecvate, se produce un lanţ de evenimente care constituie reacţia în caz de incendiu. În cadrul acestor evenimente amintim: alarmarea pentru îndepărtarea utilizatorilor de locul de pericol (evacuarea clădirii), limitarea răspândirii fumului şi izolarea locului în care s-a produs incendiul, apelarea forţelor de intervenţie şi - eventual – acolo unde se estimează o dezvoltarea rapidă a incendiului şi/sau pagube ridicate produse într-un interval scurt de timp, declanşarea unor sisteme autonome de stingere. Vom prezenta în cele ce urmează câteva din acţiunile care sunt executate de sistemul de detectare şi alarmare la incendiu, precum şi câteva soluţii particulare propuse de sistemele Esser by Honeywell, menite să crească viteza şi siguranţa acţiunilor, simplitatea de aplicare şi eficienţa economică a implementării echipamentelor specifice necesare.

Alarmare:Într-o clădire cu mai multe niveluri/etaje este contraindicată alarmarea simultană a tuturor nivelurilor

La evacuarea simultană a tuturor etajelor scările vor fi supraaglomerate, se deschid simultan prea multe uşi iar fumul poate pătrunde în zone extinse. Deschiderea uşilor poate duce la anihilarea eficienţei sistemelor de desfumare. Într-o clădire se doreşte o alarmare inteligentă şi selectivă!

Alarmare selectivă cu sirene:• Ocupanţii zonelor aflate în pericol vor fi informaţi

primii despre incident.

Alarmare vocală selectivă:• Ocupanţii zonelor aflate în pericol vor fi informaţi

primii despre incident, dar se vor transmite şi indicaţii de acţiune. Astfel, utilizatorii clădirii pot fi dirijaţi către căile de evacuare corecte cu ajutorul unor mesaje transmise de la microfon

Alarmare la incendiu – soluţii tehnice Esser by HoneywellDetectoare cu dispozitive de alarmare (optice, acustice, vocale) integrate :

Avantajele acestui sistem sunt constituite de cablarea redundantă a componentelor de alarmare (fiecare componentă dispune de izolator integrat) şi posibilitatea de transmitere a semnalelor tonale şi vocale. La acest sistem nu se pot transmite mesaje “în direct” (nu există microfon). Sistemul este conform prevederilor standardului EN 54-3.

Sisteme de alarmare vocală:Caracteristici:

• Cablare supravegheată a dispozitivelor de alarmare (difuzoare), cu posibilitatea de conectare în bucle!

• Semnale tonale şi vocale

• Mesaje “în direct” (de la microfon sau preînregistrate)

• Conformitate EN 54-16 şi EN 54-24

Protecţie la incendiu – alte acţionări Odată cu declanşarea alarmei de incendiu, pe lângă evacuarea în siguranţă a utilizatorilor clădirii trebuie executate şi diverse acţiuni prescrise în scenariul de securitate la incendiu. Amintim cîteva dintre ele: separarea automată în caz de incendiu a diverselor zone din clădire, închiderea uşilor de protecţie la incendiu, închiderea clapetelor de incendiu, deschiderea trapelor de devacuare a fumului, oprirea/reconfigurarea ventilaţiei. Unul dintre scopurile acestor acţiuni în constituie evitarea răspândirii necontrolate a fumului, pentru păstrarea liberă de fum a căilor de evacuare, a căilor de acces ale Pompierilor şi pentru a nu pune în pericol persoane sau bunuri aflate în zone neafectate de incendiu.

Închiderea uşilor: Uşile care se află la limita compartimentelor de incendiu trebuie să se închidă automat în caz de incendiu. Ele dispun de detectoare proprii, instalate în imediata apropiere.

Clapete de incendiu: Clapetele din tubulatura de ventilaţie trebuie închise la atingerea unei temperaturi a aerului de 70-75°C. De regulă semnalarea acestui criteriu este tardivă, luându-se măsuri suplimentare, ca de exemplu instalarea de detectoare de fum în tubulaturile de ventilaţie. La alarmă, ele vor comanda închiderea clapetelor.

Ventilaţie: La detectarea de fum (în incinte sau tubulaturi de ventilaţie), ventilaţia trebuie oprită imediat în zona respectivă. Pompierii trebuie să poată reporni ventilaţia (de la centrală, ...)!

Evacuarea fumului: După separarea compartimentelor este necesară extragerea fumului (desfumarea) pentru a păstra libere de fum căile de evacuare şi pe cele de intervenţie. Sistemul utilizat depinde de înălţimea clădirii, expunerea la vânt, de temperatura şi presiunea aerului. La clădirile înalte, cel mai periculos element îl constituie casa scărilor, care funcţionează în mod natural ca şi coş de evacuare a fumului. De aceea, fiind dificil de controlat toate condiţiile de mai sus, pentru păstrarea liberă de fum a casei scărilor se utilizează uneori aşa-zisele sisteme de desfumare cu suprapresiune. Acestea menţin o diferenţă de presiune de cca. 50 Pa în casa scărilor, prevenind astfel pătrunderea fumului în caz de incendiu.

Alte sisteme de protecţie împotriva incendiului:Lifturi: În caz de incendiu trebuie aduse la parter sau la un alt nivel, dacă pericolul se află la parter! Ca urmare, lifturile nu se pot controla la mesaj global. Ele trebuie să primească mesaje selective.Anumite lifturi (de regulă câte unul în fiecare compartiment de incendiu) trebuie echipate pentru utilizare de către pompieri în caz de alarmă de incendiu pentru salvarea ocupanţilor şi transportul echipamentelor de stingere.

Transmiterea la distanţă a semnalului de pericolSe stabileşte prin scenariul de securitate la incendiu:

• Ce se transmite (alarmă globală, diferenţiată, etc.) • Cum se transmite?• Care este timpul de intervenţie (există, sisteme

automate de stingere etc.)?

Se poate transmite o gamă largă de criterii. De regulă, recepţia semnalului transmis trebuie confirmată.

Standardele prevăd echipamente opţionale care pot sprijini forţele de intervenţie în cazul unui incendiu:

• Chei ale obiectivului, păstrate în seifuri speciale - uşurează accesul Pompierilor în toate incintele clădirii afectate.

• Planuri de situaţie, pentru orientarea rapidă în clădire şi localizarea sursei de alarmă

• Panou de comandă pentru Pompieri (asigură Pompierilor posibilitatea de control al sistemului, independent de marca şi de configuraţia acestuia).

Pentru toate aceste acţiuni există echipamente specifice care asigură atât comanda cât şi supravegherea instalaţiilor cu rol de protecţie la incendiu. Amintim aici cu titlu de exemplificare transponderul IQ8FCT de la Esser by Honeywell, care asigură comanda supravegheată programabilă a unei game largi de echipamente cu rol în acţiunile de protecţie împotriva efectelor incendiului. Acest echipament, conectat la un sistem Esser by Honeywell se poate monta chiar în apropierea dispozitivului comandat, alimentarea sa făcându-se de la sursa de energie a dispozitivului. În concluzie, îndeplinirea cerinţelor normative şi respectarea condiţiilor specifice trebuie să se îmbine armonios într-un concept unitar specific clădirii, pentru a face posibilă protecţia eficientă a utilizatorilor clădirii, a clădirii, a construcţiilor învecinate şi a bunurilor aflate în clădire. Întregul “lanţ” care contribuie la protecţia împotriva incendiilor a unei clădiri (evaluarea riscului,

scenariul de securitate la incendiu, proiectul, alegerea echipamentelor, instalarea, punerea în funcţiune, utilizarea şi mentenanţa sistemelor specifice) trebuie să ia în considerare gradul specific de risc pe care îl comportă funcţionarea unei asemenea clădiri. De aceea, pe lângă aspectele legate de mărimea instalaţiilor care echipează clădirile, performanţele tehnice ale acestor instalaţii şi competenţa tehnică ridicată a tuturor celor care contribuie la punerea în operă constituie factori care trebuie luaţi în considerare în mod obligatoriu pentru asigurarea siguranţei de funcţionare a clădirilor înalte.

Marca Esser este parte a grupului Honeywell, fiind inclusă în divizia „Sisteme de siguranţă a vieţii”. În România suntem prezenţi cu centre de vânzări şi pregătire tehnică în Bucureşti şi Lugoj, precum şi cu un centru logistic şi o unitate de producţie în Lugoj.

Honeywell Life Safety Romania

Str. Salcâmilor nr. 2 bis RO-305500 Lugoj

Tel. +40 (0)256 350 000 Fax +40 (0)256 307 564

Honeywell Life Safety Romania Upground - BOC Office BuildingStr. G. Constantinescunr. 3Intrarea A, etaj 4 RO-020339 BucureştiTel. +40 (0)31 224 36 10 Fax +40 (0)21 204 81 65

[email protected] • www.hls-romania.com

31


lISTA SOCIETăŢIlOR MEMBRE AlE A.R.T.S.

1 3 I AUTOMATIZĂRI ŞI TELECOMUNICAŢII CRAIOVA

2 A&I INDUSTRY LUGOJ

3 A-TECH ELECTRONICA BUCUREŞTI

4 AL.SE.RO. IMPEX ORADEA

5 ALARM SECURITY CONSULTING CS BUCUREŞTI

6 ALFRED NET BUUCREŞTI

7 AMBER SECURITY BUCUREŞTI

8 AMPRO SYSTEM BACĂU

9 ANTONESCU MIHAIL BOGDAN, PF BUCUREŞTI

10 ASTAL SECURITY TECHNOLOGIES BUCUREŞTI

11 ASTRA TEHNICA DE SECURITATE BUCUREŞTI

12 ATLAS CORP BUCUREŞTI

13 AVITECH CO. BUCUREŞTI

14 BALASFI ADRIANA BAIA-MARE

15 BĂDESCU SORIN MARIAN BUCUREŞTI

16 BĂNULEASA MIHAI , PF BUCUREŞTI

17 BELAI DAN PAUL, PF GHEORGHIENI

18 BENTEL DISTRIBUTION BUCUREŞTI

19 BENTEL SISTEM CLUJ-NAPOCA

20 BIDEPA EXPERT BUCUREŞTI

21 BIT SERVICII BUCUREŞTI

22 BORCEA NICOLAE PLOIEŞTI

23 BRATAN GABRIEL BUCUREŞTI

24 CAPABIL TIMIŞOARA

25 CBRN EXPERTS CONSULTING BUCUREŞTI

26 CENTRUL RIVERGATE BUCUREŞTI

27 CIVITAS SYSTEMS CRAIOVA

28 COMANDOR TIMIŞOARA

29 COMANDOR INTERNATIONAL TIMIŞOARA

30 COMPANIA STINGERI ŞI INTERVENŢII BUUCREŞTI

31 COMTEH CONSTANŢA

32 CONSAL SECURITY BUCUREŞTI

33 CONTACT PLUS ARAD

34 D&S SYSTEMS ELECTRONIC BUZĂU

35 DACHE VALENTIN BUCUREŞTI

36 DARIA TELECOM PITEŞTI

37 DEPISTO STAR GHEORGHIENI

38 DIACOM PRESTCOM LUPENI

39 DIGITECH DISTRIBUTION ALEXANDRIA

40 DOLEX PRO GROUP BUCUREŞTI

41 DOTEL ALARMS BUCUREŞTI

42 EGMS-ELECTROMONTAJ ŞI SERVICE BUCUREŞTI

43 ELECTRA IAŞI

44 ELECTRO BBSZ MIERCUREA-CIUC

45 ELECTRONIC ADVANCED SYSTEMS BUCUREŞTI

46 ELPROF BUCUREŞTI

47 ELTEK DISTRIBUTION VOLUNTARI

48 ELTREX TIMIŞOARA

32


49 EMPORIUM BUCUREŞTI

50 ESMART GROUP CO BUCUREŞTI

51ETAS - ECHIPAMENTE SI TEHNOLOGII AVANSATE DE SECURITATE

BUCUREŞTI

52 EUROGUARD. TÂRGOVIŞTE

53 FIBER NET BUCUREŞTI

54 FIRERO ROMANIA TÂRGU-MUREŞ

55 FORŢA ZERO-PAZĂ ŞI SECURITATE BISTRIŢA

56 G.I.S. SYSTEM SECURITY BUCUREŞTI

57 G.U. FERROM COM BUCUREŞTI

58 GENDIS SYSTEMS BUCUREŞTI

59 GENERAL SECURITY CLUJ-NAPOCA

60 GEOSEI DYNAMICS BUCUREŞTI

61 GEROM INTERNATIONAL PRODIMEX BUCUREŞTI

62 GLOBAL SECURITY SISTEM BUCUREŞTI

63 GTS TELECOM BUCUREŞTI

64 HELINICK BUCUREŞTI

65 HELIOS SECURITY GALAŢI

66 HONEYWELL LIFE SAFETY ROMÂNIA LUGOJ

67 I.& C. TULCEA

68 ICCO SYSTEMS BRAŞOV

69 IDEAL INSTAL BRAŞOV

70 IDS SECURITY SYSTEM PROVIDERS BUCUREŞTI

71 IMSAT CUADRIPOL BRAŞOV

72 INTERNATIONAL CONSULTING SECURITY GRUP BUCUREŞTI

73 KEYSTONE TEXTEL TIMIŞOARA

74 KMW SYSTEMS IAŞI

75 KRENIC ROŞIORI DE VEDE

76 KT ELECTRONICS & AUTOMATICS BRAŞOV

77 LAN SERVICE BUZĂU

78 L.E.N.Co. ELECTRONIC BRĂILA

79 LOCKSYS EXPERT BUCUREŞTI

80 LOGIMAETICS SECURITY TIMIŞOARA

81 MAC DOUGLAS GRUP BUCUREŞTI

82 METROPOLITAN SERVICES BASCOV

83 ML SYSTEMS CONSULTING BUCUREŞTI

84 NAPA IMPEX DANGEORGIU DE MUREŞ

85 NEI GUARD VOLUNTARI

86 NEOTRONIX GROUP BUCUREŞTI

87 NEW MOBITEL SECURITY SATU-MARE

88 NORD EST CONECTIONS BOTOŞANI

89 NOSTER IMPORT EXPORT BUCUREŞTI

90 NOVATEHNIC BRĂILA

91 OPTIMUM PROD IMPORT BUCUREŞTI

92 PARADOX SERVICE PIATRA-NEAMŢ

93 PASION SERVICE BUCUREŞTI

94 PRACTIC INSTAL BUCUREŞTI

95 PRIMATECH BAIA-MARE

96 PROSECURITY DISTRIBUTION BUCUREŞTI

97 PROTECTOR SYSTEM BUCUREŞTI

98 QUADRA ACCES SYSTEM REŞITA

33


99 QUARTZ MATRIX IAŞI

100 QUICK SERVICE - future IT CONSTANŢA

101 RASIROM R.A BUCUREŞTI

102 RDD TRUST SECURITY CRAIOVA

103 RHEAL TIMIŞOARA

104 ROMANO ELECTRO BUCUREŞTI

105 ROMTEST ELCTRONIC BUCUREŞTI

106 ROVIS CO BUCUREŞTI

107 SAG SERVICES PROVIDER BUCUREŞTI

108 SASU DAN , PF BUCUREŞTI

109 SCHRACK SECONET AG REPREZENTANTA BUCUREŞTI

110 SEBE CRISTINEL, PF BUCUREŞTI

111 SECANT SECURITY BUCUREŞTI

112 SECPRAL COM CLUJ-NAPOCA

113 SECURITY GLOBAL CONSULTING BUCUREŞTI

114 SECURO TECH ARAD

115 SECURYTAS SYSTEMS PLOIEŞTI

116 SEMCO BALŞ

117 SET ALARM INTERNATIONAL BUCUREŞTI

118 SIEL INVEST BUCUREŞTI

119 SIEMENS BUCUREŞTI

120 SINVEX MULTISERVICE PLOIEŞTI

121 SION SECURITY BUCUREŞTI

122 SMART SECURITY TECH BUCUREŞTI

123 SSI IMPORT-EXPORT BUCUREŞTI

124 STIMPEX SYSTEMS BUCUREŞTI

125 TECHNOSEC BUCUREŞTI

126 TECHNOSYS PLOIEŞTI

127 TEHNO ALROM IAŞI

128 TEHNO EXPRES BUZĂU

129 TERMOPROT BRAŞOV

130 THE FACILITY MAINTENANCE COMPANY BUCUREŞTI

131 TORNADO CREATIVE BUCUREŞTI

132 TOTAL SECURITY CLUJ-NAPOCA

133 UNION PROTECTION CLUJ-NAPOCA

134 UNIVERSAL SERVICE 95 BUCUREŞTI

135 UTC FIRE & SECURITY B.V. BUCUREŞTI

136 UTI CONSTRUCTION & FACILITY MANAGEMENT BUCUREŞTI

137 UTI GRUP BUCUREŞTI

138 VEGA ONEŞTI

139 VH ELECTRONIC CRAIOVA

140 VHI BRAŞOV

141 VIDEOVOX SECURITY BUCUREŞTI

142 VISIO OVERSEE BUCUREŞTI

143 VOICU MARIN IOAN - PFA BUCUREŞTI

144 VONREP TÂRGU JIU

145 ZAMFIR DUMITRU, PF MOARA VLĂSIEI, ILFOV

146 ZECO ELECTRONICS AND IMPORT EXPORT CLUJ-NAPOCA

147 ZODD TECK BUCUREŞTI

36


pREvENIREA FURTURIlOR dIN lOCUINŢE

Serviciul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii

Furturile din locuinţe reprezintă o problemă cu care se confruntă atât cetăţeanul, cât şi Poliţia.

Adesea, după vizita unui infractor în locuinţa sa, victima se întreabă „De ce tocmai la mine?”. Nu trebuie ignorat faptul că, înainte de a da lovitura, cei mai mulţi dintre hoţi studiază mai întâi terenul şi acţionează acolo unde descoperă elemente favorizante (uşi lăsate descuiate, uşi care se pot sparge cu uşurinţă, case locuite de persoane în etate, singure, suferinde, care nu se pot apăra, încrezătoare şi care simt nevoia comunicării cu alte persoane etc.).

După toate constatările, se pare că cea mai vulnerabilă parte a caselor este uşa de acces în locuinţă. Uneori, aceasta este spartă de către hoţi cu diferite ustensile, unele mai rudimentare, altele mai sofisticate, iar alteori este deschisă chiar de către locatarul care permite accesul persoanelor necunoscute.

În ultima perioadă de timp, Poliţia Capitalei a fost sesizată cu privire la comiterea mai multor furturi din locuinţe, la care au participat aşa-zişi vânzători ambulanţi sau persoane care şi-au declinat calităţi false pentru a pătrunde în locuinţele victimelor (lucrători de la gaze, deratizare, electricieni, instalatori etc.).

Preţurile foarte tentante sau portul unor echipamente de lucru specifice, prezentarea unor legitimaţii false sunt tot atâtea motive pentru ca unii cetăţeni, de bună-credinţă, să le permită accesul în locuinţă. Odată pătrunşi în casă, hoţii recurg la tot felul de mijloace pentru a-l determina pe locatar să părăsească locuinţa, astfel încât rămaşi singuri să poată sustrage bani sau bunuri mici şi de valoare mare, cu rapiditate şi exactitate, după o prealabilă recunoaştere a terenului de către complicii acestora.

Pentru o mai bună înţelegere: mai întâi se prezintă la uşa dumneavoastră o persoană care pretinde că este instalator/electrician etc., îi permiteţi accesul în locuinţă, acesta se preface că vă oferă serviciul pentru a venit, dumneavoastră îl plătiţi, iar apoi acesta pleacă, având în memorie locul de unde aţi luat banii. După un timp, se prezintă la uşa dumneavoastră alţi indivizi, complici ai primului, care oferă la rândul lor alte servicii, iar dumneavoastră, credul şi de această dată, le permiteţi să intre în casă. Sub un pretext oarecare, vă determină să mergeţi la vecin pentru a întreba ceva, timp în care, cu mare rapiditate şi exactitate vă sustrag banii sau bunurile de valoare aflate la vedere, căci au venit la „punct ochit – punct lovit”. S-ar putea să treacă ceva timp până să vă dezmeticiţi şi să vă daţi seama că aţi fost „operat” de nişte profesionişti.

Pentru a nu primi o astfel de „lovitură”, Poliţia Capitalei vă recomandă:

• Asiguraţi-vă uşa cu încuietori sigure, lanţ de siguranţă, vizor; montaţi un interfon la intrarea în locuinţă; asiguraţi un iluminat corespunzător atât pe casa scării, cât şi în preajma anexelor;

• Nu deschideţi uşa locuinţei persoanelor necunoscute, chiar dacă acestea vă oferă spre vânzare produse tentante, pe care le puteţi considera a fi un chilipir; eventual conversaţi prin uşa încuiată sau deschisă dar asigurată cu lanţul;

• Atenţie la persoanele pe care le primiţi în locuinţă. Acordaţi mare atenţie legitimării acestora şi nu vă încredeţi în cărţile de vizită pe care vi le prezintă. În situaţia în care locuiţi la bloc, persoanele care oferă diverse servicii ar trebui să fie însoţite de preşedintele sau de administratorul asociaţiei de proprietari/locatari;

• Nu daţi drumul persoanelor care sună la interfon decât dacă le cunoaşteţi identitatea;

• Nu lăsaţi bilete în uşă prin care anunţaţi că sunteţi plecaţi de acasă şi nu faceţi public acest lucru; rugaţi vecinii să vă supravegheze casa; uneori este cea mai bună metodă de prevenire a furturilor din locuinţe;

• Nu păstraţi în casă sume mari de bani şi nu faceţi publice valorile pe care le deţineţi;

• În cazul în care aţi pierdut o cheie, înlocuiţi imediat încuietoarea sau lacătul;

• Nu daţi curs întâlnirilor propuse telefonic de către persoane necunoscute; poate fi pretextul de a vă determina să părăsiţi locuinţa, care între timp poate fi spartă.

Dacă, din nefericire, aţi devenit victima unui furt din locuinţă, vă sfătuim să procedaţi astfel:

• nu intraţi în panică şi grăbiţi-vă să anunţaţi Poliţia la apelul unic de urgenţă 112;

• nu atingeţi şi nu mişcaţi de la locul lor bunurile din locuinţă; s-ar putea să ştergeţi urme şi să îngreunaţi activitatea poliţiştilor care vor veni pentru cercetări la faţa locului;

• încercaţi să oferiţi Poliţiei cât mai multe date de care aţi luat la cunoştinţă; de asemenea, apelaţi la vecinii care au observat anumite aspecte de natură să ducă la clarificarea situaţiei.

NU UITAŢI: PAZA BUNĂ TRECE PRIMEJDIA REA!

40


TEhNOlOGII dE AUTENTIFICAREîN SECURITATEA FIzICă

Dipl. Ing. Vlad Craciunescu - Siel Invest

Sistemele electronice de controlare a accesului au deja o istorie destul de întinsă: primele astfel de sisteme (folosite în anii ‘60-‘70) se bazau pe cartelele magnetice (în uz şi astăzi în anumite aplicaţii cu cerinţe mici de securitate). Acestea aveau o bandă magnetică aplicată pe care se putea scrie şi citi. Aveau o securitate foarte scăzută (oricine poate scrie orice pe acea bandă similară cu o bandă magnetica de magnetofon, de exemplu) şi în plus aveau şi o uzură mecanică şi magnetică destul de pronunţată, în timp.

Au urmat aşa numitele “Cartele Wiegand”, bazate pe efectul cu acelaşi nume şi care au fost folosite în mod frecvent în anii ‘80. Acestea foloseau un fir metalic dintr-un aliaj special pentru a înmagazina şi transmite un număr unic (de 26-40 bit) care era utilizat ca informaţie de autentificare. Tehnologia de producere şi “scriere” a acestor cartele era mult mai greu de replicat şi astfel asigurau un anumit grad de securitate, mai mare oricum decât cele cu bandă magnetică. Problemele pe care continuau să le aibă şi acestea se legau de uzura fizică a cardurilor şi cititoarelor, pentru că tehnologia de citire implica tragerea (eng: swype) cardului printr-o fanta a cititorului.

În anii ‘90 a fost dezvoltată o tehnologie mult mai fiabilă şi care va permite extinderea utilizării sistemelor electronice de acces în aplicaţii mai mici şi mai simple (şi totodată mai multe): proximitatea. Această tehnologie se baza pe efectul electromagnetic de inducţie: cardul conţine o bobină în care, atunci când intră în câmpul electromagnetic al cititorului, se induce un curent electric ce alimentează un integrat care transmite prin aceeaşi bobină informaţia de autentificare. Frecvenţa de lucru a acestor carduri este de 125 kHz. Cititoarele şi cardurile Prox nu mai prezentau nici uzura mecanică nici pe cea magnetică şi, nefiind nevoie de nici un fel de contact între cititor şi cartelă, permitea construcţii mult mai fiabile şi mai rezistente la intemperii. Totuşi, din punct de vedere al securităţii, informaţia transmisă era în continuare un număr (de dimensiune variabilă, 26-60 bit) şi spre deosebire de tehnologiile anterioare putea fi citit chiar fără ca utilizatorul să ştie (un cititor long range putea atinge o rază de citire de 60cm sau mai mult).

În timp, de-a lungul anilor ’90, aceasta vulnerabilitate va genera mai multe alternative de carduri/cititoare, toate bazate pe tehnologia Prox/125kHz:

• Cea mai puţin sigură era (şi este în continuare) tehnologia EM Prox pe 26 biti. Aceste carduri practic pot fi citite dar şi scrise de oricine. O simplă căutare pe internet rezultă în multe variante de echipamente de duplicare a unui card EM Prox.

• Varianta cea mai simplă de securizare a unui card a fost considerată “blocarea” programării de carduri cu anumite numere. Astfel, s-au creat formate speciale (lungimea şi/sau sintaxa numărului era diversă: 36, 37 bit sau mai mult, cu sau fără site code etc.) care erau proprietatea producătorilor de

41


carduri şi care garantau că nu vor emite carduri cu un anumit număr / site code decât către proprietarul de drept al acelui card. Fiind producătorii cardului, se presupunea că doar ei pot să programeze acele carduri (presupunere nu tot timpul adevărată).

• O variantă un pic mai sigură era “amestecarea” bitilor într-o ordine ştiută doar de proprietarul cardului, care implementa această ordine în sistemul de control acces propriu. Astfel doar el ştia cum să interpreteze acei biti.

Totuşi, realitatea rămâne că oricine putea citi informaţia din card cu un cititor de pe piaţă, urmând ca un eventual infractor să îşi aleagă metoda prin care putea replica acel card (putea să înregistreze şi să redea acelaşi “mesaj ” cu cardul original, putea să îşi programeze un alt card cu acelaşi număr sau să folosească alte metode de a transmite numărul respectiv către sistemul de control acces pentru a se autentifica).

Pentru a creşte securitata sistemelor de acces, în anii 2000 producătorii de sisteme de autentificare au trebuit să dezvolte tehnologii complet noi. Alternativa aleasă de majoritatea, şi care este parţial şi reglementată de standarde (ISO 14443A. 14443B şi 15693) a fost tot o tehnologie de tip proximitate (eng.: proximity şi/sau vicinity) dar în banda de frecvenţe 13,56 MHz iar transponderul utilizat nu era un simplu transmiţător ci un procesor cu funcţii (minimale, e adevărat) de criptare, verificare şi comunicare bidirecţională. Aceasta are diferenţe funcţionale majore faţă de tehnologiile Prox:

• Cardurile se pot citi şi scrie/rescrie, având zone de memorie alocate pentru diverse aplicaţii: card number-ul clasic pentru control acces, un PIN numeric pentru verificare, poate un profil biometric.

• În unele din acele zone de memorie se pot scrie şi altfel de informaţii: puncte de fidelizare, fonduri pentru aplicaţii de tip cashless payment etc.

• Viteza de citire (şi scriere) este mult mai mare şi deci se poate citi o cantitate mai mare de date în timpul limitat de prezentare a unui card la cititor.

• Au implementate mecanisme (nestandardizate) de verificare şi securizare a informaţiei, atât în interiorul cardului cât şi, în unele implementari, în timpul transmisiei.

Cele mai populare astfel de carduri au fost cele de tip Mifare şi alternativa DESFire. Ambele variante au un algoritm de criptare a informaţiei pe card cu o cheie care poate fi proprie furnizorului, instalatorului sau chiar beneficiarului instalaţiei. Cine nu are această cheie nu poate citi cardul şi deci nu poate să acceseze numărul de identificare, pe oricâţi biti şi în orice format ar fi el.

Faţă de tehnologiile menţionate mai sus au apărut versiuni de implementare diverse tipuri:

• MIFARE CSN care citeşte doar serial number-ul cardului MIFARE, transformându-l practic într-un prox pe 13,56 MHz, mai uşor de utilizat dar fără nici o securitate

• DESfire / DESfire EV1 care organizează informaţia într-un mod mai securizat decât MIFARE Classic

• iClass High Security / Elite care foloseşte chei private şi care spre deosebire de cele de mai sus criptează şi comunicaţia cu cititorul, blocând astfel posibilitatea de a “intercepta” informaţia utilă în timpul transmisiei. Prin diverşi algoritmi se asigură

că mesajul transmis de card către cititor nu este acelaşi de la o citire la alta şi deci că nu poate fi înregistrat şi retransmis

Bineînţeles că multă lume a încercat (şi câţiva au şi reuşit, dar cu investiţii enorme) să spargă securitatea sistemelor de mai sus. Totuşi, din cauza algoritmilor folosiţi şi mai ales pentru că cheia de criptare se poate schimba periodic, aceste ameninţări nu mai sunt de intensitatea celor din trecut. Evoluţia viitoare, care începe să se prefigureze în prezent, este determinată de securizarea întregului lanţ dintr-un sistem de control acces: card-cititor-controller-soft. În plus din ce în ce mai multe aplicaţii şi moduri de a folosi sistemele de acces au creat cererea pentru un sistem deschis, standardizat de securizare a cardurilor.

Tehnologia de ultimă oră şi care promite să fie următoarea evoluţie în domeniu este utilizarea unui obiect criptat care este apoi scris pe un card de orice fel, dintre tehnologiile 13,56 MHz de mai sus. Acest obiect, denumit SIO – Secure identity object este practic informaţia utilă (nu numai card-number-ul ci şi PIN, profil bio şi orice alte informaţii de pe card) încapsulată şi criptată cu algoritmi generici şi care se pot upgrada în timp. Acest SIO poate fi apoi scris, fără decriptare, pe orice card tip: Mifare, DESFire, DESFire EV1, iClass etc. practic suplimentând securitatea asigurată de card cu încă un “strat” de securitate.

Avantajele acestui model, bazat pe standarde deschise - Abstract Syntax Notification One (ASN.1, un standard comun ISO/IEC şi ITU-T) sunt clare:

• Securitatea Card-cititor este sporită prin stratul de criptare suplimentară. Mai mult cititoarele au elemente hardware de criptare/decriptare (certificate EAL 5+) şi pot avea protecţii de tip Velocity Checking care limitează chiar încercările de abuz.

• Securitate sistemului este mult îmbunătăţită: se pot dezvolta controller-e de acces care să descifreze ele acel SIO, care a fost transmis de la card, prin cititor pe un bus securizat până la controller. În acest mod se securizează şi comunicaţia cititor-controller care era în proporţie de 90% din cazuri bazată pe tehnologia unidirecţională Wiegand (fără legătura cu efectul omonim)

• Sistemul bazat pe SIO este un sistem deschis, standardizat: orice producător poate licenţia tehnologia implicată şi dezvolta produse care stochează sau decriptează un SIO.

42


− SIO este un obiect portabil şi universal.

Deşi este “legat” de mediul pe care este

scris (nu poate fi pur şi simplu copiat ca

un fişier) el poate fi scris de aplicaţiile

autorizate, pe diverse medii: atât carduri

de tip iClass, Mifare cât şi USB tokens,

telefoane NFC, tag-uri de diverse forme,

smart carduri etc. • Cititoarele SIO pot citi aceste obiecte de pe o

multitudine de carduri şi device-uri, fiind practic un cititor universal care citeşte în acelaşi timp: Mifare, DESfire, iClass, NFC şi carduri tip FIPS 201. Ele includ şi un cititor 125kHz care permite citirea cardurilor vechi tip Prox, EM prox, AWID, Indala etc.

• Astfel, se pot dezvolta (şi sunt deja în teste) aplicaţii prin care se poate delega accesul unor persoane prin transferul securizat al unui SIO, valabil pe o perioadă sau în condiţii determinate. Aceste aplicaţii sunt facile şi utile mai ales cu terminale NFC pe care se pot gestiona securizat, de la centru, SIO ce sunt încărcate şi funcţionale pe fiecare terminal.

Având în vedere costul similar al componentelor pentru un sistem bazat pe SIO (eng: SIO enabled) cu cele din tehnologiile anterioare încurajăm beneficiarii şi mai ales integratorii interesaţi de securitatea clădirilor pe care le protejează să cerceteze tehnologiile din domeniu şi să aleagă un sistem care le asigură atât securitate cât şi flexibilitate acum precum şi potenţialul de extindere şi adaptare a sistemului în viitor.

44


MONITORIzAREA EvOlUŢIEI RISCUlUI

Conf. univ. dr. ing. Gheorghe ILIELector formator ing. Adrian ROŞCA

În revista ALARMA a apărut o serie de puncte de vedere privind relevanţa şi conotaţile noţiunii de risc, precum şi elementele fundamentale ale managementului riscului în entităţi sociale, proiecte, acţiuni ori decizii.

De această dată, vom supune atenţiei un punct de vedere ce se referă la implementarea monitorizării evoluţiei riscului, ca una din etapele obligatorii ale managementului de risc. Facem acest demers în baza consideraţiilor privind evoluţia satisfăcătoare a cunoaşterii conceptului de risc (în special prin adoptarea în 2010 a Standardelor SR ISO 73 – Managementul riscului – Vocabular şi SR ISO 31000 – Managementul riscului - Principii şi linii directoare), dar şi a necesităţii accelerării procesului de implementare a managementului riscului în entităţi sociale.

Am avut multe discuţii cu specialişti şi personalităţi care se ocupă de fenomenul riscului şi, din păcate, o părere aproape unanimă s-a instaurat asupra greutăţii şi precarităţii utilizării în management a tratării riscului, chiar şi în condiţiile în care este pe cale de abandonare unilateralitatea aprecierii riscului ca pericol, în beneficiul înţelegerii dublei conotaţii de căştig ori pierdere.

Se motivează negativismul părerii prin complexitatea proceselor de evaluare şi determinare a riscului, prin imobilismul modelelor şi slaba lor sensitivitate, prin relativa precizie a acestora şi, cel mai mult, prin lipsa datelor statice şi a indicilor de corelaţie între factorii de risc sau componentele acestuia.

De asemenea, se subliniază faptul că instrumentele de management al riscului construite sunt greu de exploatat, necesitând pregătire profesională, continuitate în observaţii, meticulozitate în urmărire şi o multitudine de proceduri de tratare, toate aflate sub influenţa, uneori stânjenitoare, a optimalităţii financiare.

Această scurtă analiză de situaţie ne-a determinat să abordăm câteva aspecte ale „Metodologiei de implementare a standardului de control intern – Managementul riscului, – elaborată în ianuarie 2007 la Ministerul Finanţelor Publice (OMFP - 964 – Standard 11 - MANAGEMENTUL RISCULUI), care poate constitui o bună bază de implementare a managementului de risc într-o entitate socială.

Având unele diferenţe (nepotriviri) faţă de standardele ISO (lucru firesc datorită apariţiei în 2007, faţă de anul apariţiei Standardelor 2010), lucrarea menţionată se remarcă prin două elemente esenţiale:

• (1) asigură explicaţii suficiente şi documentate pentru înţelegerea conceptului de risc şi de management al acestuia;

• (2) impune câteva instrumente de lucru, cu o utilitate apreciabilă, în contextul obligativităţii pentru entităţile publice de a analiza sistematic, cel puţin odată pe an, riscurile legate de desfăşurarea activităţilor lor, de a elabora planuri corespunzătoare

în direcţia limitării posibilelor consecinţe ale acestor riscuri şi de a numi responsabili pentru aplicarea planurilor respective1.

1. Elemente pentru înţelegerea conceptelor de risc şi de management al riscului

1.1. În gestiunea riscurilor primează preocuparea individuală, potrivit căreia în orice acţiune sau decizie trebuie să se identifice cât mai multe din ameninţările ce l-ar împiedica să facă acest lucru, pentru a lua din timp măsurile necesare2.

1.2 În cadrul proceselor complexe intuiţia rămâne necesară, dar nu mai este suficientă. De aceea, însuşirea unui sistem coerent de concepte şi de reguli, unanim acceptate pe plan internaţional, devine indispensabilă practicii organizaţionale actuale în sectorul public, în condiţiile integrării României în Uniunea Europeană3.

1.3. În managementul riscului, nu modelele şi tehnicile sunt cele mai importante, ci atitudinea faţă de risc, iar aceasta este, în primul rând, un aspect al culturii organizaţionale ce se formează în timp, şi nu un rezultat al unor norme imperative4. Să nu se înţeleagă însă că modelele şi tehnicile nu sunt importante, ci doar în comparaţie cu elementele culturale apare o diferenţă în aprecierea acestora.

1.4. Reacţia la incertitudine şi deci tratarea riscurilor trebuie să devină o preocupare şi o practică permanentă, deoarece managementul riscului: • impune modificarea stilului de management5, nu

numai de tip reactiv, ci şi proactiv, de anticipaţie şi prevedere;

• facilitează realizarea eficientă şi eficace a obiectivelor6, prin ierarhizarea priorităţilor şi concentrarea eforturilor;

• asigură condiţiile de bază pentru un control intern sănătos7.

1.5.Conceptele definite se înscriu de la obiective (situaţii de incertitudine), la risc – determinat de probabilitatea şi impactul manifestării, la elemente de atitudine – expunere, atenuare, evaluare, toleranţă, la categorii de risc – iminent, rezidual, până la gestiune sau management şi control.

1 Metodologia managementului riscului, MFP, 2007 – pg.12 Op. cit. – pg. 23 Op. cit – pg. 34 Op. cit – pg. 35 Op. cit. – pg. 56 Op. cit – pg. 67 Op. cit – pg. 7

45


1.6.Pentru un management al riscului oportun, problema obiectivelor este deosebit de importantă şi presupune: stabilirea obiectivelor generale şi operaţionale, precum şi partajarea acestora, până la persoane, într-o ierarhizare procesuală. În raport de atingerea acestor obiective, într-un mediu de incertitudine uşor de perceput, se manifestă riscurile, cu conotaţii pozitive (în caz de succes) sau negative (în caz de eşec).

1.7.Riscurile se identifică şi se evaluează în raport de probabilitatea (p) producerii evenimentului şi impactul (consecinţa - I / C) producerii acestuia:

R = p * I sau R = p * C.

1.8.Prin gestionarea riscurilor se înţeleg identificarea, evaluarea şi stabilirea modului de tratare a acestora.

1.9.Tratarea riscurilor este condiţionată de stabilirea priorităţilor de tratare a riscurilor (profilul), iar limita tratării se termină la nivelul riscurilor acceptabile (toleranţa la risc).

1.10.Răspunsul la risc se concretizează în acceptarea, monitorizarea, evitarea, transferarea sau atenuarea riscului. Gruparea celor cinci elemente atitudinale, precum şi ordinea lor pot fi discutabile.

1.11.Modelul simplificat al managementului riscurilor (fig. 1)8 reprezintă sinteza procesului şi sugerează caracterul său iteractiv, corectiv şi neîntrerupt.

1.12.Managementul riscurilor înseamna responsabilitatea asumată9

1.13.Ca proces subsecvent managementului riscurilor, identificarea riscurilor se poate afla într-una din următoarele ipostaze10: • identificarea iniţială a riscurilor;• identificarea permanentă a riscurilor.

1.14.La identificarea riscurilor se au în vedere următoarele reguli11:

8 Op. cit. – pg. 169 Op. cit – pg. 1710 Op. cit – pg. 1811 Op. cit – pg. 19

• riscul este o incertitudine, şi nu ceva sigur;• nu ignoraţi problemele dificile identificate;• nu constituie riscuri problemele (situaţiile,

evenimentele) care nu pot apare;• nu identificaţi ca riscuri probleme care vor apare

cu siguranţă, acestea nu sunt riscuri, ci certitudini; • riscurile nu trebuie definite prin impactul lor

asupra obiectivelor; • nu definiţi riscurile prin negarea obiectivelor; • nu identificaţi riscuri care nu afectează

obiectivele; • riscurile au o cauză şi un efect asupra obiectivelor; • faceti deosebirea intre riscul inerent şi riscul

rezidual;• identificarea riscurilor nu este întotdeauna o

operaţiune strict obiectivă ci, în primul rând, o problemă de percepţie;

• identificarea riscurilor curente este necesară, dar nu şi suficientă;

• riscurile identificate trebuie grupate.

1.15.Evaluarea riscurilor presupune evaluarea probabilităţii şi a impactului evenimentului caracterizat prin risc, iar pe baza valorilor determinate se stabilesc profilul de risc şi priorităţile de tratare. Nivelul de risc determinat este asimilat cu expunerea la risc.Evaluarea riscurilor se concretizează în:• evaluarea probabilităţii de materializare a

riscurilor12;• evaluarea impactului asupra obiectivelor în cazul

materializării riscurilor13;• evaluarea expunerii la risc14.

1.16.Impactul producerii unui eveniment caracterizat prin risc poate avea în vedere următoarele componenete15:

IC – componenta calitativă (care poate cuprinde indicatori cantitativi)

IB– componenta bugetară şi/sau patrimonială

IE – componenţa efortIT – componenţa de timp

1.17.Evaluarea expunerii la risc reprezintă un concept probabilistic16.

1.18.Toleranţa la risc reprezintă nivelurile de risc ce pot fi tolerate (asumate) de către o organizaţie.

Conceptul de toleranţă la risc are semnificaţii diferite în funcţie de natura riscului, care poate fi o oportunitate sau o ameninţare.

Când se au în vedere oportunităţile, conceptul de toleranţă la risc se referă la o analiză cât de mult este dispus cineva să rişte în speranţa că va beneficia de pe urma acelor oportunităţi, iar când se au în vedere ameninţările, toleranţa la risc se referă la expunerea tolerabilă şi justificabilă care trebuie atinsă în practică17.Cu alte cuvinte, nu valoarea absolută a expunerii

12 Op. cit – pg. 3213 Op. cit – pg. 3614 Op. cit – pg. 3715 Op. cit – pg. 3916 Op. cit – pg. 38, 3917 Op. cit – pg. 51

Fig. 1 - Modelul simplificat al managementului riscurilor

I

46


la risc este importantă, ci deviaţia expunerii la risc faţă de toleranţa la risc. Mai simplu spus, esenţial este faptul dacă riscul este perceput ca tolerabil sau nu18.

1.19.Stabilirea limitei de toleranţă la risc este un act major de responsabilitate managerială, fiindcă prin acesta se stabileşte expunerea la risc ce este asumată, în corelare cu costurile, de asemenea asumate, ale măsurilor de control a riscurilor.19

1.20.Limitele de toleranţă la risc sunt variabile şi se actualizează în funcţie de evenimente, circumstanţe şi buget. Limitele de toleranţă la risc ce trebuie atinse devin ele însele obiective şi, drept urmare, este necesară realizarea unui echilibru între competenţă, responsabilitate şi sarcini20, prin următorul algoritm:• se analizează limitele în funcţie de relaţia cost –

beneficiu şi se ajustează în consecinţă;• se analizează posibilităţile de acoperire bugetară

a tratării riscurilor în limitele de toleranţă;• se determină limita maximă a expunerii la

riscurile reziduale.

1.21. Răspunsul la risc – controlul riscurilor depinde de natura riscurilor, de prioritatea de tratare şi de bugetul alocat pentru tratare.

1.22. Răspunsul la risc este fundamentat pe baza următoarelor strategii21: • acceptarea (tolerarea) riscurilor;• monitorizarea permanentă a riscurilor – cu

referire la riscurile acceptate;• evitarea riscurilor – vizează reangajarea în

activităţi care presupun riscuri netratabile;• transferarea (externalizarea) riscurilor – se referă la

asigurarea acţiunilor de mare risc sau la încredinţarea gestionării riscului unui terţ specializat;

• tratarea riscurilor – vizează menţinerea valorilor de risc în limitele acceptate; tratarea vizează atenuarea probabilităţii, impactului sau a amândurora;

• tratarea situaţiilor dificile - ca acţiune generatoare sau complementară tratării riscurilor.

1.23. Cadrul de referinţă pentru sistematizarea problematicii controlului vizează:• obiectivele ca acţiuni desfăşurate în incertitudine,

care generează întreaga construcţie a managementului riscurilor;

• mijloacele reprezintă dispozitivele/instrumentele implementate prin măsuri de adecvare a acestora în raport de obiective;

• sistemul de informare asigură suportul informaţional al managementului riscului, fiind în deplină funcţionalitate sau suprapunându-se peste sistemul informaţional al entităţii în cauză;

• organizarea reprezintă gruparea elementelor de control în scopul constatării anomaliilor procesuale sau structurale;

• procedurile reprezintă suma regulilor şi acţiunilor, precum şi ordinea aplicării acestora, în timpul controlului (monitorizării interne) a manifestării riscurilor;

18 Op. cit – pg. 5119 Op. cit – pg. 5520 Op. cit – pg. 5821 Op. cit – pg. 61

• supervizarea asigură percepţia calităţii funcţionalităţii mecanismului de control al riscurilor şi constă într-o îndrumare şi verificare permanentă a celor ce răspund de managementul riscului.

1.24.În funcţie de modul de acţiune, instrumentele/dispozitivele de control se grupează în trei categorii:• pentru controlul preventiv;• pentru acţiuni corective;• de tip detectiv (identificare) care vizează acţiuni

materializate cărora li se tratează consecinţele.Modalitatea de afişare a controalelor preventive sau constatative (corectiv şi detectiv) este prezentată22 în fig. 2.

1.25.Revizuirea şi raportarea riscurilor reprezintă faza ce încheie ciclul compus din identificarea, evaluarea, controlul, revizuirea şi raportarea riscurilor23.Procesele de revizuire trebuie puse în aplicare pentru a analiza dacă: riscurile persistă; au apărut riscuri noi; impactul şi probabilitatea riscurilor au suferit modificări; instrumentele de control intern puse în operă sunt eficace; anumite riscuri trebuie escaladate la niveluri de management superioare24. Rezultatele revizuirilor trebuie raportate pentru a se asigura monitorizarea continuă a situaţiei riscurilor şi pentru a se sesiza schimbările majore care impun modificarea priorităţilor25.

1.26.Comunicarea şi învăţătura reprezintă un proces corectiv de rafinare a managementului riscurilor, se desfăşoară pe întregul proces de monitorizare26 şi vizează:• sesizarea modificărilor survenite;• înţelegerea acţiunilor de management;• transferul expertizei acumulate;• integrarea în mediul organizaţional.

1.27. Acţiunea riscurilor (apariţia şi acţiunea factorilor de risc extern sau de mediu) se manifestă în mediu în care entitatea socială (organizaţia) este integrată27 şi vizează:• mediul legislativ;• relaţiile cu instituţiile publice;• relaţiile cu beneficiarii şi furnizorii;• condiţiile economice – mediul de piaţă.

22 Op. cit – pg. 7423 Op. cit – pg. 7624 Op. cit – pg. 7625 Op. cit – pg. 7626 Op. cit – pg. 7927 Op. cit – pg. 82

Fig 2 – Corelaţia dintre operaţiuni, tipul instrumentelor de control şi riscuri

47


2. Instrumente de lucru pentru implementarea managementului într-o entitate socială (organizaţii).

2.1. Metodologia constituie un cadru unitar de abordare a managementului riscului, prin armonizarea practicilor dezvoltate până acum.

2.2. Metodologia constituie un ghid ce orientează organizaţiile publice în abordarea managementului riscurilor, a cărui implementare derivă din necesitatea aplicării standardelor de control intern, unanim acceptate în Uniunea Europeană28.

2.3.Planurile de acţiune pentru realizarea obiectivelor trebuie susţinute de Planul ce cuprinde măsurile ce atenuează (tratează) manifestările riscurilor şi de Planul de tratare a situaţiilor dificile29 .

2.4.Strategia de gestionare a riscurilor reprezintă instrumentul de integrare a managementului riscului în top managementul entităţii sociale şi constituie atât un element de evaluare şi monitorizare efectivă a atingerii obiectivelor, cât şi de cultură, educaţie şi atitudine faţă de riscuri.

2.5.Particularizarea modelului de gestiune a riscurilor poate constitui un instrument prin care evaluarea şi învăţarea permanente dau măsura eficacităţii gestiunii riscurilor.

2.6.Implementarea culturii organizaţionale a riscurilor reprezintă o altă cheie a eficientizării managementului riscurilor.

2.7.Declaraţia de angajament a top managementului reprezintă voinţa expresă a unei organizaţii de a aborda şi consolida managementul riscurilor în propria organizaţie.

2.8.Catalogul situaţiilor de risc sau al riscurilor este un instrument doar sugerat de metodologie, dar pe care îl considerăm deosebit de important ca rezultat direct al analizelor autoizomorfice şi izomorfice, cu utilitate demonstrată în desfăşurarea unui proces eficient de identificare a riscurilor.

2.9.Profilul de risc este un instrument care arată distribuţia riscurilor şi valorile determinate şi care foloseşte la stabilirea priorităţilor de tratare şi deci la elaborarea Planurilor de acţiune pentru tratarea riscurilor.

2.10.Scalele de evaluare a probabilităţii30 de manifestare a riscului sunt prezentate în fig. 3.

28 Op. cit – pg. 429 Op. cit – pg. 730 Op. cit. – pg. 35 şi 36

2.11. Calitativ, impactul31 poate fi evaluat pe baza scalelor prezentate în fig. 4.

2.12. Scalele expunerii la risc32 reprezintă rezultatele aplicării instrumentelor de evaluare a riscului (Fig. 5):

31 Op. cit. – pg. 37 şi 3832 Op. cit. – pg. 40 şi 41

Fig 3 – Scalele de evaluare a probabilităţii

Fig. 4 – Scalele de evaluare a impactului

48


2.13.Matricea riscurilor reprezintă un alt instrument de evaluare şi ilustrează modul de determinare a valorilor de risc (expunerea la risc)33.

RiscuriProbabilităţide apariţie ariscurilor (P)

Impact –majorarecosturi (I)

Expunereala risc(P x I)

Riscul 1 Riscul 2 Riscul 3 Riscul 4 Riscul 5

67% 28% 50% 90% 10%

3,5 mil 2,0 mil 5,0 mil 1,0 mil 30,0 mil

2,345 mil 0,560 mil 2,500 mil 0,900 mil 3,000 mil

Total 41,5 mil 9,305 mil

Fig 6 – Matricea riscurilor

2.14.Pe baza matricei riscurilor şi a planurilor de măsuri pentru tratarea riscurilor, se realizează structura bugetului de tratare a riscurilor34.

A. Costuri aferente activităţilor,

din care: … … … … …

B. Rezerva de risc, din care:

- riscuri identificate - riscuri neidentificate

xxxx xxxx xxxx xxxx

… …

xxxx xxxx xxxx

Total buget xxxx

Fig 7 – Structura bugetului de tratare a riscurilor

2.15.Stabilirea limitei de toleranţă se realizează prin determinarea punctului de echilibru al relaţiei cost – beneficiu35. (Fig. 8).

Fig. 8 - Stabilirea limitei de toleranţă

2.16. Pe baza limitei de toleranţă se stabileşte profilul de risc36.(Fig. 9).

33 Op. cit. – pg. 49 34 Op. cit. – pg. 5035 Op. cit. – pg. 5436 Op. cit. – pg. 56

2.17.Tabelele de risc rezultate din profilul riscului, sunt instrumente operţionale foarte utile şi de aceea sunt relativ des utilizate37. (Fig. 10)

RISC INERENT

DENUMIRE RISC

PROBABILITATE IMPACT

EXPUNERE RAPORTATĂ LA

LIMITA DE TOLERANŢĂ

RISCUL 1 R FR R•FR (ROŞU)

RISCUL 2 M M M•M (GALBEN)

RISCUL 3 FS M FS•M (VERDE)

Fig. 10 - Tabelele de risc

Notă: R•FR, M•M, FS•M reprezintă nivelul expunerii la risc, iar culoarea semnifică intensitatea deviaţiei expunerii la risc faţă de toleranţa la risc.

2.18.Tabelul limitei maxime de expunere la risc a entităţii ilustrează o relaţie între riscurile iniţiate, măsurile de tratare şi riscurile reziduale38.(Fig. 11).

Descriereariscului

Risc inerent Risc rezidual

Probabilitate Impact Expuneri

Măsuride

controlintern

Riscrezidual

Probabilitate Impact Expuneri

Fig. 11- Tabelul limitei maxime de expunere la risc

2.19.Planul de tratare a riscurilor reprezintă planul de măsuri al organizaţiei menit să atenueze riscul şi este fie inclus în Planul de tratare a situaţiilor dificile, fie subsecvent acestuia.

De regulă, se lucrează cu Planul A – planificarea acţiunilor de control intern pentru tratarea riscurilor şi cu Planul B care cuprinde acţiunile întreprinse dacă evenimentele monitorizate prin risc se materializează.

2.20.Principalul instrument operaţional al managementului riscului îl constituie Registrul de riscuri (Fig. 12).

37 Op. cit – pg. 57 38 Op. cit – pg. 59

Fig. 9 – Profilul de risc

49


Fig. 12 –Registrul de riscuri

2.21.Registrul riscurilor se completează şi cu etapa revizuirii şi raportării riscurilor (Fig. 13).

Data până la care

instrumentul de control

intern trebuieimplementat

Data ultimei revizuiri ……

11 12 13 + 17

Fig. 13 – Registrul de riscuri revizuit şi raportat

3. Concluzii:

3.1.Metodologia de implementare a standardului de control intern „MANAGEMENTUL RISCURILOR” reprezintă o reglementare utilă, obligatoriu a fi aplicată în instituţiile publice, dar benefică şi pentru orientarea societăţilor private în organizarea managementului riscului.

3.2. Deşi a apărut (ianuare 2007) înaintea standardelor SR ISO 73 – Managementul riscului – Vocabular şi SR ISO 31000 – Managementul riscului - Principii şi linii directoare (2010), nu contravine acestor standarde, rămânând deci valabilă.

3.3. Exemplele prezentate ilustrează corespunzător modalităţile de aplicare şi reflectă o bună înţelegere a conceptelor de risc şi de management al acestuia-

3.4. Concepută pentru a trata doar situaţile de risc cu conotaţie negativă, metodologia remarcă totuşi şi existenţa conotaţiei pozitive.

3.5. Instrumentele de lucru necesare aplicării acestei metodologii sunt suficient de clare, iar practica aplicării lor demonstrează utilitatea acestora.

3.6.Se impun totuşi, pentru aplicarea acestei metodologii într-o entitate socială, voinţă de management, organizare, specialişti şi buget corespunzător.

4. Bibliografie:

1. Metodologie de implementare a standardului de control intern “MANAGEMENTUL RISCURILOR” - cis01.central.ucv.ro/manag _ ac_ad/2011/files/metodologie_risc.pdf - MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE UNITATEA CENTRALA DE ARMONIZARE A SISTEMELOR DE MANAGEMENT FINANCIAR şi CONTROL, Bucureşti, Ianuarie , 2007.

2. ILIE, GH. – De la management la guvernare prin risc, Editura UTI PRESS, Editura Detectiv, Bucureşti, 2009

3. ILIE, GH. – Riscul – măsura incertitudinii, Editura UTI PRESS, Bucureşti, 2011.

50


NEWSlETTER

11-12 septembrie 2012Congresul de energie şi echipamente electrice

din România – CEEER 2012Bucureşti, Palatul Parlamentului

Zilele de 11 şi 12 septembrie 2012 au găzduit unul din evenimentele anuale de anvergură în do-meniul energetic românesc - Congresul de energie si echipamente electrice din Romania – CEEER 2012. La acest eveniment, Asociaţia Româna pentru Tehnica de Securitate a participat în calitate de partener şi a fost reprezentată de domnul Cristian Şoricuţ – membru în Consiliul Director al A.R.T.S.. Domnia sa a prezen-tat materialul cu tematica Sistemele de Securitate – Automatizări pentru Protecţia Vieţii.

Subiectele acestei ediţii CEEER au abordat:• Sistemul energetic naţional - integrarea energiei

regenerabile, eoliene şi fotovoltaice în sistemul energetic naţional, stadiul actual al energiei re-generabile, exportul de energie, probleme de mediu ale energiei româneşti: perspective şi soluţii

• Eficienţa energetică - producţie, transport, distribuţie şi consumator, echipamente şi maşini moderne pentru clădiri eficiente energetic (clădiri verzi), echipamente şi maşini electrice pentru oraşele viitorului

• Smart grid - producţie descentralizată, smart house, smart meter

• Siguranţa instalaţiilor şi echipamentelor - alimen-tarea neîntreruptă cu energie electrică în caz de avarie, protecţia la foc şi riscul instalaţiilor elec-trice, mentenanţa instalaţiilor şi echipamentelor electrice.

11 septembrie 2012CONFERINŢA NAŢIONALĂ A NAFOTS

SOFIA / BULGARIA

Marti, 11 septembrie 2012 s-a desfăşurat la So-fia/Bulgaria, Conferinţa Naţională a NAFOTS, Asociaţia Naţionala Bulgară de Echipamente de Securitate. Eveni-mentul s-a înscris într-un program de conferinţe temati-ce pe axa Bucureşti - Sofia, având ca temă de abordare Piaţa Europeană de tehnică de securitate – Ameninţare sau Oportunitate. La acest eveniment Asociaţia Româ-na pentru Tehnica de Securitate a fost reprezentată de domnul Liviu Mateescu - Vicepreşedinte A.R.T.S.

*

Centrul de formare profesională al A.R.T.S.

În perioada iunie 2011 – octombrie 2012 activita-tea Centrului de formare profesională al A.R.T.S. s-a concretizat prin organizarea a:

• 5 cursuri de perfecţionare pentru ocupaţia de Teh-nician pentru sisteme de detecţie, supraveghere video, control acces

• 6 cursuri de perfecţionare pentru ocupaţia de Inginer sisteme de securitate

• 5 cursuri de perfecţionare pentru ocupaţia de Proiectant Sisteme de Securitate

Aceste cursuri a fost absolvite de:• 226 cursanţi tehnicieni, dintre care 20 angajaţi ai

companiilor membre A.R.T.S., • 226 cursanţi ingineri din care 34 angajaţi ai com-

paniilor membre A.R.T.S.• 194 cursanţi proiectanţi din care 38 angajaţi ai

companiilor membre ARTS

*

Comitetul Tehnic 27 ASRO

Din martie 2012, secretariatul CT 27 ASRO, a fost preluat de Asociaţia Româna pentru Tehnica de Secu-ritate. Prin aportul câtorva companii membre A.R.T.S., activitatea acestuia s-a concretizat prin traducerea şi adoptarea a următoarelor 7 standarde:

• SR EN 50130-4 - Sisteme de alarmă. Compatibili-tate electromagnetică

• SR EN 50131-1 - Sisteme de alarma la efractie si jaf armat

• SR EN 50132-2-1 - Sisteme de supraveghere TVCI pentru utilizare in aplicatii de securitate

• SR EN 50132-7 - Sisteme de supraveghere TVCI pent-ru utilizare in aplicatii de securitate. Ghid de aplicare

• SR EN 50518-1 - Centru de monitorizare si recep-tie a alarmelor

• TR 50456 - Sisteme de alarmă. Linii directoare pentru obţinerea conformităţii cu directivele CE ale echipamentelor pentru sistemele de alarmă

• TR 50531 - Sisteme de alarmă. Termeni şi definiţii

IPC-HDB3200C2Mp CMOS 1080P Network Vandal-proof Mini Dome Camera

IPC-HF32002Mp CMOS 1080P Network Camera

SD6582A-HN2Mp CMOS 1080P Network PTZ Dome Camera

IPC-HFW21001.3Mp CMOS HD Waterproof IR Mini Network Camera

SD6982A-HN2Mp CMOS 1080P Network IR PTZ Dome Camera

NVR3804/3808/38164/8/16CH 2U NetworkVideo Recorder

NVR3204/3208/3216(-P)4/8/16CH 1U Network Video Recorder

Solutie IP Dahua Full HD

IPC-HFW3200C2Megapixel Full HD Network IR-Bullet Camera

NVR6000128CH 3U Super NVR

Unic distribuitor Dahua in Romania

DH-M6012U Matrix Platform

Iasi, Romania, str. Sambetei nr 6tel:0232.247.288, fax:0332.456.415, mob:0756.054.300

mail:[email protected], www.kmw.ro

Romexpo, 25~27 oct. 2012Pavilion central, Stand 3

Alarma · PDF filePoate că titlul articolului ar fi mai potrivit ... oriunde ne vor duce ......

Documents

Transcript of Alarma · PDF filePoate că titlul articolului ar fi mai potrivit ... oriunde ne vor duce ......