Alexandru Ioan Cuza

Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) si al statului national Romania (1862-1866). Sub domnia sa, s-au pus bazele dezvoltarii moderne a natiunii romane din punct de vedere economic, social, politic si cultural. A participat la miscarea revolutionara de la 1848 din Moldova, iar dupa aceea la miscarea pentru Unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859 a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie si al Tarii Romanesti, infaptuindu-se astfel unirea celor doua tari. Devenind domnitor, Cuza a obtinut, prin demersurile sale, recunoasterea unirii din partea marilor puteri. In domnia lui Cuza a fost desavarsita Unirea Principatelor printr-o serie de acte de guvernamant, ca: contopirea adunatorilor de la Iasi si Bucuresti intr-un parlament unic, numirea unui singur guvern si fixarea capitalei noului stat la Bucuresti (1862). Intimpinand rezistenta guvernului si a Adunarii legiuitoare, alcatuite din reprezentanti ai boierimii si marii burghezii, precum si a bisericii, in infaptuirea unor reforme burgheze, Cuza formeaza in 1863 un guvern sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, care realizeaza secularizarea averilor manastiresti (decembrie 1863) si dizolva Adunarea legiuitoare (2 mai 1864). In acelasi an, Cuza supune aprobarii poporului, prin plebiscit, o noua constitutie (statut) si o noua lege electorala, menita sa asigure parlamentului o baza mai larga, si decreteaza (14 august 1864) legea rurala conceputa de Kogalniceanu, care, cu toate limitele ei, a reprezentat un moment insemnat in dezvoltarea capitalismului, desfiintand iobagia multiseculara. In timpul domniei lui Cuza au fost eliberate eliberate codul civil si codul penal, legea pentru obligativitatea invatamantului primar s-au infiintat universitatiile de la Iasi (1860) care ii poarta azi numele si de la Bucuresti (1864), a fost dezvoltata armata nationala etc. Infaptuirea celor doua mari reforme agrara si electorala, a indirjit pe reprezentantii boierimii conservatoare, ca si pe exponentii aripii de dreapta a burgheziei, care, uniti intr-o coalitie cunoscuta in istorie sub denumirea de monstruasa coalitie, l-au silit sa abdice (11 februarie 1866) si au adus in locul sau pe printul strain Carol de Hohenzollern. Expulzat, ex-domnitorul si-a petrecut restul vietii in Germania, unde a si murit (1873). A fost inmormintat la mosia sa de la Ruginoasa (reg. Iasi). Cuza a intrat in istorie ca o figura de domnitor progresist.4 Studierea domniei lui Cuza reprezint de fapt reconsiderarea unui moment de transformri totale n istoria romnilor, istorie aflat n pragul dintre medieval i modern, provocare de mare responsabilitate, depit doar prin implicarea activ a elitelor romneti progresiste, elite contiente de rolul lor formator: Cci fa-n fa erau n ce privete concepiile i metodele de guvernmnt, dou mentaliti, dou curente: al oamenilor vechi, ai trecutului, ce credeau c se pot menine nc, firete n forme schimbate, strile anterioare cu privilegiile clasei conductoare [] i al oamenilor noi, ai prezentului, sau mai bine zis, ai viitorului, a celor ce luptau s se introduc ct mai iute i complet noul regim social i politic, de egalitate i libertate [] Unirea Principatelor Romne - o necesitate legic Datorit mprejurrilor interne i externe nefavorabile, poporul romn a trit timp de secole n uniti statale i provincii distincte, fiecare cu o via politic proprie. Nici diviziunea statal, nici stpnirile strine n-au putut mpiedica dezvoltarea unitar i continuitatea poporului romn pe teritoriul pe care s-a format. El i-a pstrat nealterate limba i portul, tradiiile, obiceiurile, fiina naional. Contiina comunitii de origine i limb a fost prezent permanent la romni, de o parte i de alta a Carpailor. Ideea originii romanice a moldovenilor, muntenilor i transilvnenilor, a contiinei unitii teritoriale i a comunitii poporului romn a fost puternic exprimat de cronicarii i crturarii din secolele XVII-XVIIIO caracteristic a dezvoltrii rilor Romne a constituit-o permanena legturilor economice, politice, culturale ntre cele trei ri Romne.Voina de unire a fost exprimat clar i puternic n timpul revoluiei din 1848. Dup revoluia din 1848, Unirea a devenit problema central, dominant, a vieii politice romneti, punnd n micare cele mai largi mase ale poporului.Unirea Principatelor. Alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza(1859) n lunile decembrie 1858 - ianuarie 1859 au loc n cele dou principate alegeri pentru Adunrile Elective, care urmau s desemneze viitorii Domni. n Moldova, algerile pentru Adunarea Electiv au dat ctig de cauza partidei naionale, unioniste. n ara Romneasc, situaia era invers: doi dintre caimacami erau conservatori i sprijineau aducerea la domnie a lui Gheorghe Bibescu. n urma alegerilor, majoritatea deputailor din Adunarea Electiv era conservatoare. Lucrrile Adunrii Elective din Moldova pentru alegerea domnului au nceput la 28 decembrie 1858. n cadrul adunrii s-au confruntat cele dou grupri: unionist i conservatoare. Gruparea conservatoare susinea la domnie pe Mihail Sturdza i pe Grigore Sturdza. 5Partida unuionist i-a desemnat candidatul n edinta din 3 ianuarie 1859, ca fiind Alexandru Ioan Cuza, cunoscut pentru atitudinea sa energic fa de falsificarea alegerilor pentru Adunarea Ad-hoc din vara anului 1857. Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor nu a fost ntmpltoare. El a fost un participant activ al micrii revoluionare de la Iai, din martie 1848, fiind exilat mpreun cu ali 12 fruntai ai acesteia. Scpat de sub escorta care-i ducea la Galai, Cuza trece n Transilvania, unde particip la Adunarea de la Blaj din 3 - 5 mai 1848, apoi trece n Bucovina unde formeaz Comitetul revoluionar moldovean. n ziua de 5 ianuarie 1859, Adunarea Electiv s-a ntrunit pentru a-l alege pe domnitor. Algerea s-a facut prin vot deschis, 48 de deputai desemnndu-l pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei. Lucrrile Adunrii Elective din ara Romneasc s-au desfurat ntr-o atmosfera tensionat, ntruct adunarea era dominat de o majoritate conservatoare, care susinea la domnie pe Gheorghe Bibescu i Barbu tirbei Partida naional (unionist) era n minoritate i nu-i desemnase candidatul. Dup ndelungi dezbateri i negocieri, pe 24 ianuarie 1859, deputatul Vasile Boerescu anuna candidatura lui Al. I. Cuza la domnia rii Romneti., acceptat i de majoritatea conservatoare. Actul de la 24 ianuarie 1859 intr, astfel, n istorie ca actul nfptuirii Unirii dintre Moldova i ara Romneasc, cu implicaii importante att pe plan intern ct i pe plan extern. Pe plan intern, dubla alegere a lui Cuza nu reprezenta doar simplul act al unirii celor dou Principate, ci a marcat momentul de nceput al constituirii Statului modern romn, cu o nou structur politic i legislativ Unirea de la 24 ianuarie 1859 ddea sperana romnilor de dincolo de Carpai n obinerea emanciprii naionale i sociale i n realizarea unitii depline a teritoriilor romneti. Pe plan extern, actul Unirii oferea noi posibiliti de manifestare n relaiile cu Imperiul Otoman (care rmnea putere suveran), lrgirea autonomiei Romniei moderne tinznd din ce n ce mai mult ctre o independen deplin. n ambele planuri, ca stare de fapt, Unirea devenea o stare de drept, legitimat prin voina naional i recunoatere european. Principatele Unite n timpul domniei lui Ioan Cuza (1859-1866) Actul de la 24 ianuarie 1859 nu ncheiase unirea Principatelor, ci abia o ncepuse. Aceasta pentru c, pe plan intern unirea era o uniune personal, cele dou ri Romneti avnd acelai domnitor, iar n plan extern alegerea aceluiai domnitor crease o situaie juridic nou, care venea n contradicie cu dispoziiile Conveniei de la Paris, din 1858. 6La acestea se adaug activitatea reformatoare ce trebuia susinut pentru ca Unirea s reprezinte ntr-adevar un factor de coeziune politic, social i economic a celor doua Principate. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza poate fi privit ca avnd dou etape: etapa realizarii unirii definitive (1859 1862) i cea reformatoare, pentru consolidarea noului stat romn.

7