Ajută 5 oameni fără nici un efort

Cu 2% din impozitul deja reţinut de către stat 5 persoane se vor testa gratuit pentru HIV sau hepatite în Centrele Baylor

Direcționează

2%către Baylor

Detalii la telefon 0241 691 730 și pe www.baylor-romania.ro

HIV HEPATITE INSTRUIRE PREVENIRE TRATAMENT

Nr. 21 – Februarie 2011

Sumar

Invitatul ediției 1Info medical 2

Info asistență socială 3Info asistență psihosocială 4Educație pentru sănătate 5

Mesaje de la beneficiari 6Campanie de strângere de fonduri 7

Centrele de Excelență 8Reflecții în oglindă 9

Activități ale fundației 10

Colectiv redacţional: Marinela Debu, Emanoil Vasi-liu, Eduard Pettitt, Gabriela Bâzâitu, Mihaela Bog-dan, Ştefania Mihale, Alina Caraveţeanu, Dana Ma-ioru, Nicoleta Iacob, Cristian Roşu.Corectura: Nicoleta Iacob, Ruxandra Neculau, Adina AtomeiTehnoredactare: Dan CrăciunAdresa: Fundaţia Baylor Marea Neagră, str. Prelungi-rea Liliacului nr.10, Constanţa; tel-fax 0241 691730; email: office@baylor-romania.roISSN 1842-2101 ISSN-L=1842-2101

d e v e d e r e13 – 17 decembrie

1

Invitatul ediției

Cum a început…

Pentru mine, un lung şir de teste medicale, în-cepute în 2006, odată cu unele semnale ale orga-

nismului meu, incertitudini şi frustrări, urmate de o revoltă interioară, din cauza neputinţei.

Am intrat oficial în rândul pacienţilor cu hepatită cronică virală in anul 2006. La momentul „zero”, cel al primului diagnostic, primit într-un spital din Braşov, am sperat totuşi că este o greşeală. În luna octombrie a aceluiaşi an am repetat analizele la Târgu Mureş, iar rezultatul a fost din nou acelaşi – hepatită cronică virală cu virusul B. Astfel că am fost nevoită să mă obişnuiesc cu gândul. Acum pot afirma că şansa mea a fost că orga-nismul a luptat mult mai bine decât se aşteptau medicii, astfel că am găsit forţa necesară de a merge mai departe, împrietenindu-mă cu „problema” mea de sănătate. Ves-tea care avea să-mi lumineze pe deplin viaţa a venit în primăvara anului 2007: eram însărcinată.

Perioada celor nouă luni de sarcină, cea care a ur-mat după ce am dat viaţă unui copil perfect sănătos, precum şi faptul că am început să conştientizez că în jurul meu sunt atât de mulţi oameni în situaţii similare, unii plini de deznădejde, m-au determinat să îmi doresc cu ardoare să mă implic în ceva concret pentru a-i ajuta şi, de ce nu, să mă ajut şi pe mine.

Aşa am descoperit o nouă ipostază neplăcută în care se aflau pacienţii cu hepatită: excluderea socială, izbindu-se la tot pasul de nepăsare sau prejudecăţi. Am fost deseori întrebată: „Ai hepatită? Asta se ia, nu-i aşa?”, observând tentinţa de a se îndepărta fizic de mine.

În calitate de jurnalist la un ziar local, am avut ocazia, de-a lungul a câtorva ani, să documentez activi-tatea Asociaţiei Bolnavilor de Cancer şi despre lupta pe care o duceau ei. Îi apreciam aşa cum o fac şi acum şi am înţeles rapid că acesta este şi drumul meu. Ziua cea mare, de lansare a „Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice din România (APAH-RO) şi a site-ului www.hepato.ro, a coincis cu „Ziua Mondială a Hepatitei”, în 19 mai 2009. „Naşii de botez” au fost prof. dr. Mircea Diculescu şi prof. dr. Adrian-Streinu Cercel. Sunt oa-menii cărora le mulţumesc pentru că m-au încurajat şi au înţeles rolul şi misiunea APAH-RO.

Unde ne aflăm acum?În primăvara acestui an împlinim doi ani de exis-

tenţă, timp în care, susţinută total de familie şi cu spriji-nul unei echipe extraordinare, m-am dedicat pacienţilor.

Am cunoscut oameni şi poveşti de viaţă, am dus o luptă continuă pentru schimbarea situaţiei celor care aştepată luni, uneori chiar şi ani, pe listele de aşteptare pentru tratament. Alături de filialele şi sucursalele noastre ve-nim în sprijinul pacienţilor cu informaţii utile, milităm pentru înţelegerea reală a acestei patologii şi pentru ca cei care au devenit pacienţi cu hepatită, să nu mai fie zilnic victime ale prejudecăţilor şi discriminărilor.

Când am cunoscut Fundaţia „Baylor Marea Nea-gră” am simţit o mare uşurare să aflu că există nişte oa-meni cu aceleaşi principii şi idei.

„Ziua Mamei cu Hepatită”, pe care o vom derula şi anul acesta în luna martie, întâlnirile cu grupurile de pacienţi, cu medicii şi colaborarea noastră cu cei din in-teriorul „Coaliţiei Organizaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice” (COPAC) ale cărei membre suntem şi, de cu-rând, din cadrul „Alianţei Mondiale pentru Hepatită”, sunt o demonstraţie a faptului că asociaţiile de pacienţi pot fi o forţă în a influenţa deciziile autorităţilor.

Anul acesta, chiar dacă este greu, poate fi unul de cotitură în ceea ce priveşte aspectul enumerat mai sus. Un simplu test poate salva viaţa şi spun asta observând în această perioadă scurtă câţi dintre cei care înainte îmi spuneau nu se poate să fiu eu, au aflat că sunt pacienţi. Unii mai repede, alţii prea târziu. Oricât ar speria un astfel de diagnostic, pot spune că avem destui specialişti care încă mai au curajul de a rămâne în ţară pentru a ne sprijini, aşa că avem cel puţin o şansă.

Mergeţi la medicul de familie, întrebaţi-l despre hepatita cronică cu virusul B, C sau D, mai ales dacă ci-neva dintre apropiaţi (mama, tatăl, sora sau fratele) este deja pacient. Căutaţi-ne pentru a vă sprijini, pentru că aşa ne putem face auziţi în faţa autorităţilor.

Marinela Debu, preşedinte Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice din România (APAH-RO)

Am hepatită, dar sunt fericită că am aflat la timp!

2

Hippocrate, medic din Grecia antică, a trăit între anii 460 şi 370 î.e.n. El este considerat pă-

rintele medicinei.Absolvenţii facultăţilor de medicină depun la sfâr-

şitul studiului jurământul lui Hippocrate. Acest jură-mânt cuprinde îndatoririle morale ale unui medic în exercitarea profesiunii sale. Multe dintre principiile sale sunt şi astăzi valabile: păstrarea secretului profesional, interzicerea relaţiilor intime cu pacienţii. Altele sunt su-biecte contradictorii: interzicerea avortului, interzicerea practicării eutanasiei.

Conţinutul Jurământul lui Hippocrate este:„Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea şi

Panacea şi pe toţi zeii şi zeiţele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ şi poruncile lui, pe cât mă ajută forţele şi raţiunea:

�Să respect pe cel care m-a învăţat această artă la fel ca pe proprii mei părinţi, să împart cu el cele ce-mi aparţin şi să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenţii lui ca fraţi şi să-i învăţ această artă, dacă ei o doresc, fără obligaţii şi fără a fi plătit. �Să transmit mai departe învăţăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu şi numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, şi nimănui altuia. �Atât cât mă ajută forţele şi raţiunea, prescripţiu-nile mele să fie făcute numai spre folosul şi buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violenţă. �Nu voi prescrie niciodată o substanţă cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, şi nici nu voi da vreun sfat în această privinţă. Tot aşa nu voi da unei femei un remediu avortiv. �Sacră şi curată îmi voi păstra arta şi îmi voi con-duce viaţa. �Nu voi opera piatra din băşică, ci voi lăsa această operaţie celor care fac această meserie. � În orice casă voi intra, o voi face numai spre folo-sul şi bunăstarea bolnavilor, mă voi ţine departe de orice acţiune dăunătoare şi de contacte intime cu femei sau bărbaţi, cu oameni liberi sau sclavi. �Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tra-tament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie. �Dacă voi respecta acest jurământ şi nu îl voi călca,

viaţa şi arta mea să se bucure de renume şi respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda de-venind sperjur, atunci contrariul.”

Jurământul trebuie intrepretat ca o expresie a mo-ralei timpului, cuprinzând o serie de precepte privind raporturile dintre medic, bolnav şi familie, simţul răs-punderii în aplicarea tratamentului, interzicerea de a contribui sub orice formă la suprimarea vieţii.

Este un ghid profesional, care fixează parametrii comportamentali, până la excluderea alternativei com-promisului. Componenta etică îndeamnă la specializare continuă. Jurământul creşte în importanţă şi strălucire prin încadrarea sa între zei şi fericire, deoarece îi cheamă în preajmă ca martori pe toţi zeii şi zeiţele.

Acest jurământ trebuie privit ca fiind ceva simbo-lic, încălcarea lui neavând implicaţii juridice directe; implicaţiile vin prin suprapunerea cu legile.

Pentru medici, acest jurământ ar fi echivalentul ce-lor zece porunci pentru creştini. Formularea modernă a Jurământului lui Hippocrate, adoptat de Asociaţia Me-dicală în cadrul Declaraţiei de la Geneva din anul 1975 este:

„Odată admis printre membrii profesiunii de me-dic:

�Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii; �Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate; �Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate; �Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sa-cră; �Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi chiar şi după decesul acestora; �Voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic; �Colegii mei vor fi fraţii mei; �Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, par-tid sau stare socială; �Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi uti-liza cunoştinţele mele medicale contrar legilor uma-nităţii.

Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare!”

Dr. Emanoil Vasiliu, medic primar pneumolog

Info medical

Jurământul lui Hippocrate

3

Anonim sau confidenţial? Despre boală și vindecare...

În România există două tipuri de testare a HIV: anonimă şi confidenţială.

Testarea anonimă este cea în care nu se solicită nici un document de identificare clientului.

Testarea confidenţială presupune identificarea cli-entului pe baza unui act de identitate şi înregistrarea rezultatului într-o bază de date, ca în cazul Centrelor de asistenţă şi testare Baylor.

De ce am optat pentru testarea confidenţială? Din mai multe motive. Primul şi poate cel mai important este acela că din cabinetul nostru clienţii pleacă orien-taţi. Adică, dacă situaţia unui client nu se poate clari-fica în urma unui test rapid (are un rezultat reactiv la test, de exemplu), el este orientat către medici specialişti care pot pune un diagnostic. Pentru a reuşi acest lucru este nevoie să păstrăm permanent legătura cu clientul. Şi cum am putea face asta în lipsa unor date personale de identificare? Echipa Baylor este instruită şi pregătită să facă faţă situaţiilor neprevăzute. Nu avem prejude-căţi şi nu punem etichete. În plus, organizaţia noastră este autorizată să prelucreze date personale, cu alte cu-vinte, înstrăinarea informaţiilor poate atrage după sine pedeapsa legală, care se aplică angajatului care a încălcat confidenţialitatea clientului.

Experienţa din domeniul testării HIV ne-a ajutat să transferăm modul de lucru şi asupra testării hepatitelor virale de tip B sau C. Astfel, în acest moment, în cele trei Centre Baylor de testare se pot efectua trei teste. Facem abstracţie de condiţia socială, asigurări medicale, vârstă (cu amendamentul că minorii au nevoie de consimţămâ-nul părinţilor, pentru că aşa prevede legea românească), etc. Singura condiţie impusă de noi este aceea de a pre-zenta la testare un act de identitate. În plus, dacă un client are recomandare medicală pentru a efectua unul sau mai multe din testele oferite gratuit de programul Baylor, el primeşte rezultatul în plic şi asigurarea că noi nu vom comunica cu specialistul respectiv despre ce am aflat de la client. Nu vom povesti nici membrilor familiei, care, dintro supraprotecţie consideră că ar trebui să afle de la noi aspecte privind starea de sănătate a celor apropiaţi.

Clientul este responsabilizat să meargă la medic şi să vorbească despre rezultatul testului efectuat. Noi îi ofe-rim toate informaţiile, el cunoaşte toate posibilităţile de a acţiona ce îi stau la dispoziţie, decizia finală, însă, îi aparţine.

Mihaela Bogdan, coordonator proiecte

Info asistență socială

Pentru un om sănătatea înseamnă a se afla în toate privinţele în starea corespunzătoare desăvârşirii fiinţei sale, altfel spus, în starea de activare a potenţialului său deplin.

La polul opus boala, mai ales cea cronică, deter-mină o stare de devalorizare subtilă a persoanei, expu-nându-l unui proces de pierdere a capacităţii de afirmare. Maladia este resimţită ca o cădere iremediabilă, ca o pier-dere a prestigiului. Cu toate acestea, cheia vindecării stă ascunsă în concepţia privind modul cum poţi să trăieşti cu durerea cronică. Ani de-a rândul, bolnavii încearcă să facă durerea să dispară, să distrugă punctele dureroase cu pastile, regim, injecţii şi chirurgie. Iau medicaţie şi merg mai departe. Dar ce încearcă trupul lor să spună?

Degradarea trupului poate să-i ajute să-şi dea seama că viaţa nu constă în a te ţine tare. Viaţa e plină de dez-amăgiri, de limite, de lucruri care nu ies aşa cum ţi-ai dorit. A învăţa ceva din viaţă înseamnă să fii mai îngădu-itor cu tine şi cu ceilalţi şi mai puţin încordat, înseamnă să te împaci cu limitele pe care le-ai căpătat în cursul existenţei tale, înseamnă să-ţi dai seama că există oameni care suferă mai mult decât tine şi că durerea ta face parte dintr-un continuum, o punte de legătură cu alţi oameni care, şi ei trăiesc cu rănile şi cu durerile lor.

Poate aşa, mulţi dintre cei suferinzi vor fi capabili să folosească durerea ca pe o busolă, care să-i ajute să na-vigheze pe râul învolburat al vieţii. Uneori trăim întrun spaţiu „pierdut şi regăsit”. Astfel încât, pierderea unei abi-lităţi nu echivalează cu o dizabilitate existând şi anumite avantaje.

„Vindecarea este ca o grădină: seminţele pe care le plantezi cresc sub pământ. Nu poţi vedea nimic o vreme, decât după ce pământul şi seminţele au primit îndeajuns din ceea le trebuie: ploaie, soare, îndepărtarea buruieni-lor, hrană şi timp – apoi va începe să se ridice ceva nou.” (Nance Guilmartin, „Cuvinte care vindecă”)

Psiholog Adina Atomei

4

Info asistență psihosocială

Când copiii îşi dau seama că trebuie să meargă la medic, încep să aibă emoţii şi le este teamă. Deşi se manifestă diferit de la caz la caz, cele mai cunoscute simptome sunt următoarele: sufocări, respiraţie rapidă, ritmul inimii neregulat, transpiraţie, greaţă.

Cum apare teama de medic? Vaccinările sunt primele manevre medicale însoţite de suferinţă fizică. Copilul înregistrează informaţia şi o asociază cu hala-tul alb, mirosul specific şi vorbele mamei: “mergem la doctor”.

Mamele sunt principalele persoane care au grijă de copiii lor şi, de aceea, starea lor psihică influenţează copilul. Este foarte important ca mama să fie calmă pentru a transmite un sentiment de siguranţă copilului. Indiferent de vârsta copilului este important ca părinţii să îi povestească ce urmează să se întâmple şi care sunt motivele pentru care merge la medic. Chiar dacă nu va înţelege tot ceea ce i se spune, copilul aude tonalitatea vocii mamei şi se simte în siguranţă. Copiilor mai mari le este teamă că părinţii ascund gravitatea situaţiei, se gândesc că este nevoie de operaţie, sau mai rău, că vor muri.

Fără să-şi dea seama, părinţii pot face o greşeală ameninţând copilul cu mesaje de genul „dacă nu eşti

cuminte, dacă nu papi tot îl chem pe nenea doctorul să-ţi facă injecţie!”, acest mesaj induce copilului teama de medic.

Iată câteva sfaturi utile pentru a preveni teama de medic:

�Pregăteşte copilul înainte de a merge la doctor pentru a-şi învinge temerile; � Înainte de consultaţie, copilul poate fi adus în vizită la cabinet pentru a se obişnui cu clădirea, jucăriile din sala de aşteptare; �Părintele să îi explice copilului ce urmează să i se în-tâmple: joacă-te de-a doctorul cu un ursuleţ sau chiar cu el: îl măsori, îl cântăreşti, îi asculţi inima; �Când copilul este rănit, nimic nu-l ajută mai mult decât nişte cuvinte de încurajare şi un bandaj. Găsiţi în farmacii bandaje speciale pentru copii. Nu uita, să aplici un pansament şi ursuleţului pentru ca micuţul să aibă un coleg de suferinţă; �Copiilor le este teamă că vor fi abandonaţi în cabine-tul medicului, de aceea roagă medicul să te lase să ţii copilul în braţe (sub 7 ani); �Copilul să aibă cu el o jucărie, un obiect preferat care să îi dea sentimentul de siguranţă; �Atitudinea doctorilor este de asemenea importantă. Este foarte important ca medicul să fie atent, ama-bil şi să aibă răbdare cu copilul. Copilul acceptă mai uşor consultaţia dacă de stetoscop este agăţată o jucă-rie de pluş care îi va capta atenţia.

Deci, nu uita: pregătirea copiilor înainte de a merge la medic este foarte importantă!

Gabriela Bâzâitu, psiholog

Copilul mic și teama de medic

5

Educație pentru sănătate

A avea un bebeluş poate fi unul dintre cele mai mari şi mai fericite evenimente din viaţa unei femei.

În timp ce viaţa cu un nou-născut poate fi palpitantă, poate fi la fel de bine grea şi stresantă în condiţiile în care multe schimbări fizice şi emoţionale apar în timpul sarcinii şi după naştere. Discomfortul fizic resimţit după operaţia cezariană, nopţile nedormite, noile responsabi-lităţi faţă de nou-născut, treburile casei, este posibil să producă oboseală accentuată, nervozitate şi chiar stări depresive.

Deoarece responsabilitatea de a fi mamă nu este una uşoară, chiar dacă ai susţinerea morală şi nu numai a celor din jur, ne gândim că informaţiile de mai jos îţi pot fi utile în a învăţa cum să faci faţă creşterii şi îngrijirii nou-născutului. Aceste informaţii se referă la aspecte ca:

�administrarea corectă a tratamentului antiretroviral (ARV) la copilul născut din mamă seropozitivă; �programul de vaccinări şi testări; �curăţenia în camera copilului; �baia bebeluşului; �alimentaţia bebeluşului; �programul zilnic; � semne de alarmă.

Aşa cum probabil deja ştii, bebeluşul tău va primi obligatoriu, încă din prima zi de viaţă, tratament ARV-siropuri, la recomandarea medicului infecţionist. Aceste siropuri au rolul de a distruge anticorpii HIV transmişi de către mamă şi vor fi administrate timp de şase săptă-mâni.

Este foarte important să administrezi siropurile bebeluşului respectând exact dozajul şi orarul de admi-nistrare stabilite de către medicul infecţionist, dacă îţi doreşti ca şansele de a avea un copil sănătos să fie cât mai mari.

Trebuie să ştii, de asemenea, că încă din prima zi de viaţă, copilul tău trebuie vaccinat. Vaccinurile îl vor proteja de bolile infecţioase ale copilăriei, de aceea este responsabilitatea ta ca acestea să fie făcute la timp, atunci când medicul de familie recomandă - prin urmare, este absolut necesar ca după naştere să înscrii copilul la un medic de familie. De asemenea, prima testare pentru evi-denţierea anticorpilor HIV la nou-născut are loc la două zile după naştere, după care urmează celelalte retestări - care se vor face la Spitalul de Boli Infecţioase Constanţa: la 2 săptămâni; la 2 luni; la 6 luni; la 1 an; la 1 an şi 6 luni; la 2 ani, după care copilul poate fi testat o dată pe an. Rezultatul acestor analize arată prezenţa anticorpilor

HIV la copil. Anticorpii HIV sunt transmişi de la mama seropozitivă şi se distrug treptat până în jurul vârstei de 1 an şi 6 luni sau 2 ani, cu ajutorul tratamentului ARV-sirop şi fără să alăptezi. Un rezultat negativ la aceste ana-lize după această vârstă ne poate spune că nu ai transmis virusul HIV copilului tău. Rezultatul pozitiv impune o evaluare mai amănunţită şi, dacă se confirmă infectarea cu HIV, atunci se administrează terapie ARV.

Naşterea bebeluşului tău înseamnă multe schim-bări, atât în viaţa ta şi a partenerului tău, dar şi în cea a bebeluşului, care iese dintr-un mediu unde se se simţea în siguranţă – burtica ta – şi intră într-un mediu în care este asaltat de tot felul de stimuli şi la care el trebuie aju-tat să înveţe să se adapteze. Rolul tău şi al partenerului în acest sens este foarte mare, pentru că sunt foarte multe lucruri de care trebuie să ţineţi cont în creşterea şi îngri-jirea bebeluşului.

În primul rând, camera lui trebuie să fie armo-nioasă, să ofere un minim de confort necesar creşterii copilului tău, sigur, în funcţie de posibilităţile materiale ale fiecăruia. Aceasta este primul univers în care se va dezvolta bebeluşul tău şi pe care îl va explora, de aceea trebuie să ofere siguranţă şi, repet, minim de confort.

De asemenea, va trebui să îl îngrijeşti cu grijă şi atenţie, fără să uiţi de vârsta lui – să îi faci baie, chiar dacă îţi este puţin teamă la început, să îl alimentezi co-respunzător vârstei lui, respectând criteriile de diversi-ficare ale alimentaţiei, să îl obişnuieşti cu un program, pentru a avea un ritm echilibrat al vieţii. Ca proaspătă mămică, îţi vei aranja programul în funcţie de necesită-ţile bebeluşului tău. Şi bineînţeles, să nu ignori semnele de alarmă care îţi arată că bebeluşul tău nu se simte bine: febră mare; diaree persistentă, etc.

Ce mi-am propus în rândurile de mai sus a fost să te familiarizezi puţin cu ceea ce înseamnă un copil în viaţa ta sau a cuplului vostru. Decizia de a avea un co-pil nu trebuie să fie una uşoară, iar în luarea acesteia nu trebuie să uiţi/să uitaţi că, în primul rând, un copil are nevoie de dragoste şi de un mediu securizant în care el să crească şi să se dezvolte.

Dacă ai/aţi luat deja decizia de a avea un copil, este bine să ştii că poţi să îţi completezi informaţiile din acest articol cu informaţiile din broşura ,,Tu, eu, noi....,,, pe care o poţi obţine de la departamentul psihosocial/medi-cal al Fundaţiei Baylor-Marea Neagră Constanţa sau dis-cutând cu specialiştii din cadrul acestor departamente.

Psiholog Elena-Alina Caraveţeanu

Sfaturi pentru tânăra mamă infectată cu HIV

6

Mesaje de la beneficiari

Pacient cu HIV dă statul în judecată

Nicoleta Iacob: Bună ziua domnule Cristian Roşu. Sun-teţi un pionier pentru că aţi avut curajul să daţi în jude-cată mai multe instituţii şi persoane, dvs fiind infectat cu HIV. Care este motivul şi pe cine aţi chemat în instanţă?

Cristian Roşu: Bună ziua. Simplul fapt că pe parcur-sul anului 2010 s-a întrerupt tratamentul de mai multe ori, fapt care putea să-mi înrăutățească situaţia medicală şi starea de sănătate, m-a determinat să acţionez în in-stanţă Ministerul Sănătăţii şi CNAS, unul ca promotor şi responsabil al programelor de sănătate, iar celălalt ca ordonator de credite şi cel care este responsabil de calita-tea sănătăţii celor care au calitatea de asigurat.

N.I.: Ce v-a motivat să începeţi acest demers?

C.R.: Faptul că prin poziţia pe care o reprezint am in-trat în contact cu diverse categorii sociale am observat că oamenii nu mai discriminează, mulţi chiar m-au fe-licitat.

N.I.: Cine vă susţine în proces? Este costisitor?

C.R.: În primă fază l-am iniţiat şi suportat singur, apoi am reuşit să contractez câteva sponsorizări către UNOPA, şi acum cheltuielile, atât ale mele cât şi ale altor trei persoane se derulează prin UNOPA.

N.I.: În ce fază sunteţi cu procesul? E un proces care va dura, cred.

C.R.: Pe 11 martie 2011 s-a fixat primul termen, dar nici până în prezent nu mi-a parvenit citaţia (înştiinţarea).

N.I.: Aţi cerut despăgubiri civile şi care sunt acestea?

C.R.: Am solicitat 2.5 milioane de lei pe care, după cum reiese şi din acţiunea înaintată le voi dona către UNOPA pentru dezvoltarea unui serviciu de paleaţie, deci practic procesul nu constituie un fond de îmbogăţire, ci doar obligaţia de a face ce trebuie cei vizaţi.

N.I.: Care este starea de sănătate actuală, aţi mai făcut analize în ultima perioadă?

C.R.: Sănătatea este bună, aş spune că foarte bună, un medicament l-am cumpărat, iar pe celălalt l-am primit de la un pacient. Cu ocazia ultimelor analize efectuate în luna noiembrie 2010 acestea arată că am o viremie nedetectabilă şi o imunitate la valoarea de 1190.

N.I.: Ce sfat le daţi celor care se află în aceeaşi situaţie cu dvs., cei cărora li s-a întrerupt terapia antiretrovirală spunându-le că nu sunt bani pentru medicamente? Mai ştiţi şi alte cazuri?

C.R.: Singurul sfat este de a nu abandona lupta şi de a rămâne uniţi şi în contact cu organizaţiile care militează pentru apărarea drepturilor.

N.I.: Sunteţi optimist în legătură cu rezultatul procesului?

C.R.: DA, cred în succes cu toată inima.

N.I.: Mulţumesc pentru timpul acordat, vă doresc sănă-tate, legea să fie respectată şi aplicată corespunzător.

Interviu realizat de către Nicoleta Iacob, coordonator proiecte speciale

Foto: Hotnews.ro

La sfârşitul anului 2010 pacienţii Centrului de Excelenţă din Constanţa, care lunar vin să îşi ia terapia, au fost extrem de îngrijoraţi. În decembrie li s-a spus că nu mai sunt medicamente, că se va întrerupe terapia sau că li se va schimba schema de trata-ment. Întreruperea terapiei pe o perioadă îndelungată este echiva-lentă cu o condamnare la moarte, în condiţiile în care se creează rezistenţă la medicamente şi este mult mai costisitoare reluarea cu o altă combinaţie, după efectuarea de analize.

Spitalul de Boli Infectioase şi mai multe ONG-uri locale, împreună cu persoanele seropozitive au făcut demersuri, solici-tând fonduri pentru asigurarea medicamentelor, trimiţând petiţii.

Unii pacienţi disperaţi, pe bună dreptate, au fost în audi-

enţă la conducerea Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate. Alţi pacienţi s-au împrumutat de câteva pastile de la prieteni de sufe-rinţă.

Cu două, trei zile înainte de Crăciun, ca o veste bună, s-au primit banii de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate pentru acest Program Național, Programul HIV/SIDA.

Cum va fi în 2011? Aceleaşi spaime, frica de îmbolnăvire a persoanelor seropozitive, nepăsarea celor din Minister, lipsa fon-durilor, probleme în achiziţia şi distribuţia de medicamente sau...?

Îl felicităm pe Cristi Roşu pentru faptul că a luat atitudine, că încearcă să tragă la răspundere pe cei care nu se pot juca cu viaţa oamenilor.

7

Campanie de strângere de fonduri

Redirecţionează 2% către Baylor!

În cele 11 luni ale anului trecut, de când am deschis Centrele Baylor de consiliere şi testare pentru

hepatita B şi C, circa 5 500 de persoane au vrut să ştie dacă au hepatită sau nu.

Au primit informaţia necesară, au fost testaţi şi pe viitor, credem noi, că au fost mult mai atenţi să nu se infecteze cu virusul hepatitic B sau C. Cazurile reactive, nu puţine, au fost îndrumate către medicul de speciali-tate.

Nu a plătit nimeni pentru acest serviciu profesio-nist. Noi facem eforturi să implicăm oamenii să susţină acest serviciu, sub diferite forme.

O modalitate simplă şi uşoară, necostisitoare este oferită în cadrul campaniei 2%. Prin completarea unei simple cereri – formularul 230, un angajat decide ce face cu 2% din impozitul său pe salariu pe anul tre-cut. Statul virează cele două procente, banii către Baylor pe parcursul anului următor, statul reţinând deja acest impozit. Nu plăteşte nimeni vreun bănuţ din buzu-narul său. Astfel, completând cererea cu datele fiscale ale Fundaţiei şi cu datele personale, omul întoarce un bine comunităţii, dând posibilitatea şi altor persoane să se testeze gratuit şi confidenţial: poate cineva apropiat, cineva care are un semn de întrebare – a venit în con-tact cu sângele unei persoane infectate, sau a avut un contact sexual neprotejat sau are în familie un bolnav de hepatită.

În 2010 aproape 600 de contribuabili au completat şi semnat acest formular 230, dacă au avut venituri nu-mai din salarii sau au completat declaraţia 200 pentru venituri din alte surse – adică ne-au dat votul lor de încredere şi o mâna de ajutor să continuăm programul. Necompletând această cerere, suma respectivă este la dispoziţia statului. Eu consider că e o dovadă de deschi-dere către problemele din jur, de implicare, o dovadă de înţelegere şi aplicare a unui instrument pe care statul l-a lăsat, încă! la îndemâna organizaţiilor neguvernamen-tale pentru a obţine fonduri.

Mulţumim din suflet celor 600 de oameni care au făcut o faptă bună!

Şi în 2011 sunt sigură că ne veţi susţine, prieteni vechi sau noi, redirecţionând 2% din impozitul pe ve-nit. De ce? Pentru că:

1. ne cunoaşteţi2. ştiţi ce facem cu banii dvs. – cumpărăm teste

rapide pentru hepatitele B, C şi HIV

3. demonstraţi că vă pasă de oameni!Completaţi formularul 230 sau declaratia 200 (le

puteţi descărca de pe site ul www.baylor-romania.ro) cu datele următoare:

1. Denumire entitate non profit: Fundaţia Baylor Marea Neagră

2. Cod de identificare fiscală: 168104103. Cont bancar: RO 67 RNCB 011 403205636008 Noi ne putem ocupa de depunerea sau expedierea

acestei cereri la Administraţia financiară de domiciliu a dvs.

Pentru informaţii suplimentare vă stăm la dispozi-ţie la tel. 0241 691 730 sau pe email la: niacob@baylor-romania.ro.

Cu 2% din impozitul pe venit noi vom putea face 5 teste pentru HIV sau hepatite!

Cu mulţumiri şi speranţe,Nicoleta Iacob, coordonator proiecte speciale

Ajută 5 oameni fără nici un efort

Cu 2% din impozitul deja reţinut de către stat 5 persoane se vor testa gratuit pentru HIV sau hepatite în Centrele Baylor

Direcționează

2%către Baylor

Detalii la telefon 0241 691 730 și pe www.baylor-romania.ro

8

Centrele de Excelență

În 1996, Dr. Mark Kline, în prezent Directo-rul Secţiei de Pediatrie a Colegiului de Medicină

Baylor şi Medic şef la Spitalul de Copii Texas, a înfi-inţat Iniţiativa Baylor de luptă împotriva SIDA la co-pii (BIPAI), cel mai mare program universitar mondial dedicat îmbunătăţirii sănătăţii şi vieţii copiilor HIV pozitivi.

În parteneriat cu guvernele locale, BIPAI a con-struit şi coordonează Centre Clinice de Excelenţă şi programe afiliate în Botswana, Uganda, Lesotho, Swa-ziland, Malawi, Tanzania şi Romania. Programele de tratament la aceste Centre de Excelenţă au avut care re-zultat un număr mare de copii infectaţi cu HIV la naş-tere care au ajuns la vârsta adolescenţei şi tineri adulţi, astfel fiind necesară implementarea de servicii speciali-zate de îngrijire şi suport pentru aceste grupe de vârstă.

Una dintre cele mai mari iniţiative pentru tineri din BIPAI este Clubul Adolescenţilor, un grup de su-port de la egal la egal, pentru adolescenţi seropozitivi care combină activităţi recreative şi educaţionale pen-tru a promova strategii pozitive de viaţă şi o tranzţie sănătoasă către maturitate. În prezent Clubul Adoles-cenţilor acţionează în toate Centrele BIPAI din Africa sub-Sahariană şi este cea mai mare reţea de grupuri de suport pentru adolescenţi infectaţi cu HIV din lume.

Pe lângă Clubul Adolescenţilor, unele Centre au implementat o serie de alte activităţi dedicate adoles-cenţilor şi tinerilor adulţi, cum ar fi următoarele:

�Botswana: Din Aprilie 2009, Centrul Baylor Botswana a lansat Campania intitulată “O singură dragoste”, un parteneriat între Programul Clubul Adolescenţilor din Botswana, Consiliile SIDA Dis-trictuale şi organizaţii neguvernamentale locale pen-tru a promova reducerea relaţiilor cu multipli parte-neri (mai mulţi parteneri sexuali în acelaşi timp) în rândul adolescenţilor şi tinerilor, un element cheie de transmitere a epidemiei HIV în Botswana. �Swaziland: În Aprilie 2010, Centrul de Excelenţă a găzduit un curs despre “Leadership între egali” pen-tru 50 de adolescenţi implicaţi în Progamul Clubul Adolescenţilor. Instruirea a constat într-un refugiu de trei zile în timpul căruia tinerii au fost instruiţi despre leadership şi abilităţi de viaţă şi, de asemenea, cum să-i înveţe pe colegii lor să trăiască o viaţă po-zitivă cu HIV. �Lesotho: În fiecare an, Centrul de Excelenţă organi-

zează tabăra “Mamohato” pentru clienţii săi. Sco-pul acestei tabere este de a furniza informaţii despre abilităţi de viaţă şi de a promova aderenţa la terapie în rândul participanţilor. Alte Centre de Excelenţă organizează tabere similare, multe dintre ele purtând numele de “Tabăra Speranţei- Camp Hope”. �Malawi: Centrul de Excelenţă din Malawi lucrează în prezent cu programul GrassRoots Soccer (un pro-gram de educaţie pentru tineri bazat pe sport), cu firma de consultanţă Edgework şi cu alţi parteneri pentru a crea o curriculă despre abilităţile de viaţă bazate pe experienţă şi un ghid resursă de activităţi, croit pe nevoile adolescenţilor HIV pozitivi din Ma-lawi. �Uganda: În August 2008, Centrul de Excelenţă în-cepea înrolarea adolescenţilor beneficiari într-o Cli-nică de Tranziţie, dezvoltată în parteneriat cu Insti-tutul de Boli Infecţioase al Universităţii Makerere, care a înregistrat peste 600 de adolescenţi şi tineri adulţi care trăiesc cu HIV, cu vârsta între 16 şi 24 de ani. �România: Centrul de Excelenţă din Constanţa, Ro-mânia, care are cea mai veche grupă de adolescenţi şi de adulţi tineri din reţeaua BIPAI, a realizat mai multe campanii media, cuprinzând fotografii şi me-saje video create de tinerii înşişi, cu scopul creşterii sensibilizării despre HIV şi SIDA în România.

Când adolescenţilor şi tinerilor adulţi, în special celor care trăiesc cu HIV, li se dă cuvântul şi sunt aju-taţi să depăşească obstacolele pentru a ajunge să fie sănătoşi, forţa lor, creativitatea şi pasiunea pot produce speranţă, chiar şi în cele mai disperate situaţii.

După cum demonstrează activităţile detaliate mai sus, BIPAI a făcut mari eforturi pentru a răspunde ne-voilor unei populaţii în creştere, o populaţie de adoles-cenţi care trăieşte cu HIV.

Cu toate acestea, munca pe care o desfăşoară BIPAI nu a ajuns la sfarşit sau nu este nici măcar la în-ceputul sfârşitului; trebuie formate parteneriate în plus şi mobilizate resurse pentru a răspunde nevoilor acestei populaţii vulnerabile.

Împreună putem construi un viitor mai luminos pentru adolescenţii şi tinerii care trăiesc cu HIV!

Edward Pettitt, fost coordonator al „Clubului Adolescenților” din Botswana

Un sumar al serviciilor pentru adolescenţi oferite de Centrele de Excelență din Reţeaua BAYLOR

9

Reflecții în oglindă

Nu pot să-ti dau soluţii pentru toate problemele vieţii, nu am răspunsuri pentru îndoieli si temeri, dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău.

Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău. Dar când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine.

Nu pot să te opresc să nu te împiedici. Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi.

Bucuriile, victoriile si succesele tale, nu sunt ale mele. Dar, sunt foarte bucuros când te văd fericit.

Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă. Mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te, dacă îmi vei cere.

Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale, dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult.

Nu pot evita să suferi când o durere îţi rupe sufletul. Dar pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tău…si tu vei fi din nou bucuros de viaţă.

Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii. Pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău.

În aceste zile m-am gândit la prietenii şi prietenele mele. Nu erai nici primul, nici ultimul şi nici la mijloc.

Nu începeai şi nici nu încheiai lista.

Dormi fericit… Răspândeşte vibraţii de iubire… Ştii că suntem aici în trecere. Înfrumuseţează-ţi relaţiile!

Profită de oportu-nităţi. Ascultă-ţi inima. Fii încreză-tor în viaţă.

Pretind aşa de pu-ţin… să fiu primul, al doilea sau al trei-lea din lista ta..

Îmi ajunge că vrei să-ţi fiu prieten. Îţi mulţumesc că exişti.

Jorge Luis Borges

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii; cine nu-şi schimbă existenţa; cine nu riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte. Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru. Moare câte puţin cine evită pasiunea, cine preferă negrul pe alb şi punctele pe „i” în locul unui vârtej de emoţii, acele emoţii care învaţă ochii să stralucească, oftatul să surâdă şi care eliberează senti-mentele inimii. Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefe-ricit în lucrul său; cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis; cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile „responsabile”. Moare câte puţin cine nu călătoreşte; cine nu citeşte; cine nu ascultă muzică; cine nu caută harul din el însuşi. Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat. Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează. Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început; cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea. Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că „a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira. Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă. Totul depinde de cum o trăim... Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare Dacă va fi să înşeli, înseală-ţi stomacul Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale Daca va fi să furi, fură o sărutare Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi asta în fiecare zi...

Pablo Neruda

Poeme pentru prieteni

10

Activități ale Fundației

2010 nu se putea încheia fără ca echipa de volun-tari din cadrul departamentului pentru comunitate al Fundaţiei Baylor Marea Neagră să nu organizeze o continuare a evenimentului care a avut loc în 2009 sub denumirea de „Indiferenţa – un exerciţiu pentru comu-nitate”.

Anul acesta exerciţiul de comunitate a purtat un alt nume: „Puncte de vedere…” chiar dacă intenţia a fost asemănătoare: de a crea un spaţiu de comunicare şi expresie pentru toţi membrii comunităţii. Este în acelaşi timp şi o ocazie pentru echipa de voluntari de a se im-plica într-o activitate care depăşeşte domeniul de activi-tate al organizaţiei, infecţia cu HIV şi hepatitele B şi C. Expoziţia de fotografii cu sunet şi cărţile bibliotecii vii au fost un elogiu adus diversităţii şi diferitelor perspec-tive care ne înconjoară şi de care, câteodată, ar fi bine să ţinem cont.

Biblioteca Judeţeană din Constanţa a fost din nou o gazdă primitoare pentru activităţile noastre şi, chiar dacă ninsoarea abundentă a împiedicat desfăşurarea bi-bliotecii vii din ultima zi, evenimentul a fost un succes. Cărţile au fost mult mai diverse şi mai interesante decât

în 2009. A fost o ocazie şi pentru membrii Fundaţiei să afle mai multe despre ce înseamnă să fii scafandru, să te descoperi pe tine şi să îţi depăşeşti limitele alergând maratonul printre nisipurile Saharei sau alegându-ţi ca hobby exact lucrul care te înspăimântă cel mai mult. Am păstrat şi titluri care au putut fi citite şi în anul an-terior şi care au fost apreciate de către cititori: persoane care ştiu ce înseamnă ca cineva drag să trăiască cu HIV, experţi în timpul liber, artişti fotografi, etc.

Expoziţia de fotografie a fost un efort al unei echipe mici de cinci voluntari. A fost nevoie de muncă susţinută pentru ca ei să pregătească 32 de fotografii care să se încadreze în tema stabilită şi, în acelaşi timp, să fie mândri de ele.

Am folosit din nou sunetul poveştilor pentru a da glas sensului ascuns al fiecărei fotografii. Poveştile ne însoţesc pe tot parcursul vieţii aşa că nu există o moda-litate mai bună de a vă face să simţiţi ceva din atmosfera expoziţiei decât prezentarea, în încheierea articolului, a unor fotografii însoţite de gândurile celui care le-au re-alizat.

Ştefania Mihale, director programe

Puncte de vedere…

DESTIN Cum apare un punct de vedere? David Hilbert spune că

„fiecare om posedă un anumit orizont. Când se îngustează şi devine infinit de mic, se transformă în punct şi atunci

omul spune: „Acesta este punctul meu de vedere!”

ÎNGERICe este un înger? Poate cu toţii suntem îngeri la început de drum, dar la fiecare hop al drumului ne pierdem câte

un fulg şi la un moment dat nu mai avem aripi şi am uitat demult să mai zburăm sau că am fost vreodată îngeri.

11

Activități ale Fundației

Stăm de vorbă cu noul prieten al Fundaţiei Baylor, cel care a încheiat seara cu melodii antrenante în cadrul eve-nimentului de strângere de fonduri “Copiii Preţioşi”, dl. Ovidiu Lipan Ţăndărică .

Reporter Baylor: Sunteţi un artist de renume, foarte ocu-pat. Ce v-a determinat să participaţi la eveniment, mai ales pro bono?

Ovidiu Lipan Țăndărică: Cu mare drag am cântat acolo, eu vin foarte des la Constanţa. M-a impresionat cazul acelei fete (n.r. mama infectată cu HIV care are o fetiţă sănătoasă). Am cântat la mai multe evenimente şi dacă pot, ajut cu mare drag, de ce nu? Ajutorul a constat în a face publicul mai bine dispus, ca să strângeţi cât mai mulţi bani, că până la urmă acesta este scopul.

R.B.: Ce impact a avut asupra d-voastră tema evenimentu-lui nostru “Copiii preţiosi”? La ce v-aţi gândit prima dată?

O.L.Ț.: Pur si simplu m-am gandit la copii preţioşi=copii sănătoşi.

R.B.: Cum vedeţi problema referitor la persoanele infectate cu HIV, cum sunt privite de către comunitate?

O.L.Ț.: E o problemă care trebuia cumva integrată în so-cietate, pentru că aceşti copii au fost infectaţi de la pă-rinţii lor, care nu au fost iniţiaţi în a se proteja. Cu atât mai mult aceşti copii nu au nicio vină şi trebuie ajutaţi şi integraţi în societate.

R.B.: Aţi accepta să aveţi coleg de muncă o persoana seropo-zitivă? Aţi avea temeri, reţineri?

O.L.Ț.: Eu nu. Sunt reţineri şi faţă de oameni de culoare, africani şi faţă de evrei pentru că nu suntem apropiaţi de culturile lor, puşi la curent cu situaţiile în care se regăsesc.Dacă populaţia ar fi informată în ce constă infecţia cu HIV şi dacă ar cunoaşte căile de transmitere- ar vedea că acea persoană este un om ca şi ceilalţi.

R.B.: V-aţi testat pentru HIV şi pentru hepatită? Ce părere aveţi despre programul Baylor de testare gratuită pentru co-munitate?

O.L.Ț.: Da, m-am testat în Germania acum câţiva ani şi cred că este necesar să ne testăm periodic.Programul de testare este extraordinar de benefic pentru populaţie şi mai ales că oamenii ar trebui să ştie că asta nu îi exclude din societate, e bine să îşi cunoască diagnos-ticul. O boală depistată la timp poate să aibă şanse de

vindecare mai rapide.

R.B.: Dacă aţi avea un copil la vârsta adolescenţei aţi fi de acord să se testeze înainte de 18 ani fără acordul d-voastră?

O.L.Ț.: Eu nu am nicio reținere, sunt de acord cu testarea înainte de 18 ani.

R.B.: Cum i-aţi determina dvs. pe oamenii cu potenţial fi-nanciar din Constanţa să se implice mai mult, să fie respon-sabili faţă de societate?

O.L.Ț.: Trecem printr-o situaţie foarte dificilă şi cred că fiecare bănuţ contează. Nu mă refer numai la oameni de afaceri, trebuie luat în calcul un spectru mult mai larg, făcut un cont bancar la o bancă şi dat oficial pe toate posturile media. Acolo este esenţa – în forţa masei, nu în câţiva indivizi care donează câteva sume importante şi cu asta am rezolvat.

R.B.: Noi vrem să vă mulţumim că v-aţi deplasat special pentru noi la Constanţa.

O.L.Ț.: Am venit din prietenia ce mă leaga cu dl Charbel. Acesta a şi găzduit evenimentul în hotelul său. E un om deosebit.

R.B.: Pentru final câteva gânduri pentru cititorii revistei Optimism.

O.L.Ț.: Să se bucure de fiecare dată de lucruri care li se par normale, că pot sa meargă, că pot să vadă, că pot gândi planuri de viitor, îşi pot îndruma viaţa. Acesta e un lucru extraordinar, deşi noi îl luăm ca pe un lucru care ni se cuvine. Noi trebuie să apreciem tot ceea ce avem şi să realizăm că sunt oameni care au nevoie de ajutorul nostru.

A consemnat: Dana Maioru, coordonator mobilizare resurse

Ovidiu Lipan Ţăndărică: „Sunt de acord cu testarea HIV înainte de 18 ani, fără acordul părinților”

12

Activități ale Fundației

Într-o seară plăcută de noiembrie, anul trecut, Fundaţia Baylor Marea Neagră a reuşit să determine comunitatea constănţeană să doneze pentru o cauză nobilă: copii sănătoşi din mame seropozitive, în cadrul primului său eveniment de strangere de fonduri intitulat „Copiii preţioşi”.

Seara de caritate a mobilizat aproape 100 de con-stănţeni de la diplomaţi, primari, colaboratori până la oameni de afaceri. 4 300 de EURO a fost suma strânsă, pentru proiectul Fundaţiei Baylor de a acorda servicii medicale, psihologice şi ajutor material tinerelor gravide seropozitive şi nou născuţilor, pentru anul 2011.

„Sperăm să facem o tradiţie din acest eveniment de caritate, astfel încât să putem opri transmiterea infecţiei cu HIV într-un judeţ aflat într-un top trist al cazurilor pediatrice de la începutul anilor ‘90” afirma Ana-Maria Schweitzer, director executiv al Baylor România.

La începutul evenimentului Teodora, o tânără studentă, a povestit despre Baylor şi despre cum vede ea Centrul de Excelenţă şi serviciile oferite “Eu sunt o persoana optimistă şi cred că într-o zi mă voi vindeca. Pentru moment voi avea nevoie în continuare de acest loc – Centrul de Excelenţă – un spaţiu care să fie ca o a doua casă, unde mă întâlnesc cu prieteni, nu cu per-sonalul unui centru medical şi care mă ajută să văd nu partea urâtă a bolii, ci partea bună a lucrurilor.”

Mihai Trăistariu a deschis programul artistic cu trilurile muzicale bine cunoscute. Un moment emoţio-nant l-a constituit relatarea episodului când a cunoscut un copil abandonat seropozitiv. Gazdele serii, Andreea Hahui şi Dan Cojocaru de la TV Neptun au prezentat cu dăruire, moderând spectacolul serii.

18 tablouri donate de membri ai Uniunii Artiştilor Plastici din Constanţa au fost strânse şi licitate. Şi sti-clele de vin donate au fost dorite de participanţi, dato-rită vechimii şi calităţii. De asemenea au mai fost scoase la licitaţie două rochii de seară. Prinţul Şerban Dimitrie Sturdza, prezent la eveniment, s-a implicat în susţinerea cauzei, achiziţionând mai multe tablouri valoroase.

La final trupa de jazz Cornel Stroe şi Ovidu Li-pan Ţăndarică au fost foarte apreciaţi datorită muzicii ritmate. Partenerii Fundaţiei pentru aceste eveniment, cei care au contribuit la succesul acestuia au fost: Hotel Palm Beach, Primăria Constanţa, Primăria Cumpăna, Agentia Diva Models, Atelier Media, Master Print, Murfatlar, Winero, Casa de modă Licor, Casa de modă Cielle, Oriflame, Biba Bijoux, Sonjarlette, Mircea Ma-rinescu, Karma Audio. Promovarea a fost asigurată de către partenerii media TV Neptun, Telegraf şi Radio Sky.

Mulţumim tuturor celor care au participat la seara dedicată faptelor bune şi, în mod deosebit, Consulului Libanului, dl. Charbel Maroun.

Încă avem nevoie de bani pentru bebeluşi şi mame, ca să avem generaţii sănătoase, fără HIV. Puteţi dona on-line, cu cardul, folosind serviciul Paypal pe www.baylor-romania.ro, uşor şi sigur!

Nicoleta Iacob, coordonator proiecte speciale

Cină de caritate pentru generaţii sănătoase

Cină pentru strângere de fonduriMamaia, 4 noiembrie 2010

14

FundațiaBaylor-Marea Neagră

Centrul de ExcelențăPrelungirea Liliacului nr. 10,900062 Constanța, România

Tel: +40 241 691 730 +40 372 765 200

e-mail: office@baylor-romania.ro

ConstanțaSpitalul Județean

Policlinica nr. 1, cabinetul 243Telefon: 0241 691 730

TulceaSpitalul Județean de Urgență

Secția de Boli Infecțioase - ParterTelefon: 0240 532 345

Centrele Baylorde Asistență şi Testare Rapidă HIV

www.test-hiv. rowww.test-hepat i ta . ro

www.bay lor- romania . ro

În fiecare an, Baylor poate face 3000 de cadouri: răs-punsuri privind sănătatea prin testări HIV gratuite şi

rapide. Azi darurile se pot înmulți cu ajutorul tău.

DONEAZĂ ACUM!

Cu 20 de lei uşa cabinetului se va mai deschide pentru încă o persoană...

Donațiile se pot face prin următoarele metode: � Prin mandat poştal � Online pe site-ul Fundației www.baylor-romania.ro � Prin serviciul tău de internet banking � La bancă, prin vărsare în contul nostru � Contactează-ne şi un angajat va discuta şi va stabili împreună cu tine detaliile donației. Îți vom înmâna chitanța justificativă pentru donația ta.

Datele necesare pentru a face o donație:Adresa: Fundația Baylor – Centrul Clinic de Excelență, Str. Prelungirea Liliacului nr. 10, Constanța Tel/fax: 0 241 691 730; E-mail: doneaza@baylor-romania.ro Web: www.baylor-romania.ro

Cont Lei: RO67RNCB0114032056360008Cont Euro: RO94RNCB0114032056360007 Cont USD: RO35RNCB0114032056360002Banca: Banca Comercială Română sucursala Constanța