AGROTURISMUL SI DEZVOLTAREA COMUNITATILOR LOCALE

Turistul are nevoie de turism rural, dar şi satul are nevoie de turism rural.

După viaţa agitată şi stresul marilor oraşe, turistul român sau străin îşi doreşte o vacanţă liniştită în contact cu natura, cu tradiţionalul. Viitorul spaţiului rural e o problemă pe care Uniunea Europeană a conştientizat-o de mai bine de zece ani.

Problemele create de situaţia zonelor rurale recomandă dezvoltarea turismului rural ca stimulator al economiei rurale.

Acest tip de turism prezintă o serie de avantaje: valorifică spaţiile agricole, resursele naturale, patrimoniul cultural, tradiţiile săteşti, produsele agricole, realizează schimburi între veniturile urbane şi cele rurale, creează direct şi indirect locuri de muncă, îmbunătăţeşte infrastructura. Turismul rural nu s-a născut într-o formă spontană, ci a fost creat în urma cercetărilor şi proiectat de către Guvernele şi Ministerele Agriculturii şi Turismului din ţările Comunitaţii Europene pentru a da răspunsuri la o serie de probleme create de situaţia zonelor rurale şi anume:

reducerea puternică a veniturilor agrare îmbătrânirea şi abandonarea agriculturii noua cerere privind mediul stabilitatea populaţiei

Motivaţiile principale ale turismului rural sunt cele de ordin social, cultural şi economic,

putând fi sintetizate astfel:

Motive sociale criza agriculturii: noile condiţii legislative din Europa determină tendinţa de

dispariţie pe care o manifestă gospodăriile mici şi tradiţionale abandonarea pământurilor de cultură, precum şi a sarcinilor cu specific rural

Motive culturale creşterea numărului de case din spaţiul rural care nu sunt ocupate sau întreţinute slaba folosire a clădirilor tradiţionale dispariţia meşteşugurilor  distrugerea moştenirii de artă locală pierderea tradiţiilor  abandonarea grijii şi preocupării faţă de locurile frumoase din natură care sunt

oferite de spaţiul rural

Motive economice veniturile foarte mici provenite din agricultură dificultăţi în comercializarea produselor agricole furnizate de gospodăriile ţărăneşti evoluţia preţurilor surplusul de produse agricole

1

Însă, motivaţiile nu se opresc aici, dintre factorii care stimulează afirmarea tot mai susţinută a turismului rural, remarcându-se:

Creşterea duratei timpului afectat pentru recreere Creşterea timpului afectat pentru recreere reprezintă în general un factor important al

dezvoltarii turismului rural. Durata perioadei de transport Costul sejurului Deficitul de soluţii turistice de scurtă durată

Creşterea interesului pentru menţinerea sănătăţii

Creşterea interesului pentru menţinerea sănătăţii înregistrează o creştere spectaculoasă. Chiar dacă în prezent, în ţara noastră, modul de obţinere a alimentelor este, din fericire mai puţin artificializat comparativ cu ţările puternic industrializate, nu este mai puţin adevărat că factorii de stres generaţi de precaritatea economică, hipertrofierea, disfuncţionalitatea şi poluarea marilor oraşe, afectează tot mai evident starea de sănătate a populaţiei. Orientarea tot mai vădită a scopului sejurului spre activităţi de recreere, sportive, de decuplare de la tensiunea cotidiană este firească şi se înscrie într-o strategie mai mult sau mai puţin deliberată de menţinere a sănătăţii .

Zone rurale sunt excelent plasate pentru a oferi satisfacţii celor mai diverseşi sofisticate opţiuni, de la promenadele pedestre sau cicliste în aer curat la escalade sau excursii temerare, de la partidele liniştite de pescuit, la satisfacţiile oferite de degustarea băuturilor şi mâncărurilor tradiţionale.

Autenticitatea

Este o calitate din ce in ce mai solicitată. Provenind în majoritatea cazurilor dintr-un mediu saturat de audiovizual, dominat de produse puternic industrializate, turistul apreciază tot mai mult autenticitatea, naturaleţea vieţii de la ţară, căldura sufletească specifică micilor comunităţi rurale.

Liniştea şi confortul psihic

Liniştea şi confortul psihic sunt elemente tot mai căutate de numeroşi turişti, dat fiind nivelul de stres, specific majoritaţii lucrătorilor. Mecanismele care stau la originea deplasării sunt diverse:

Aspiraţia voluntară de a părăsi cadrul de viaţa citadin. Ideea de evadare în natură se regăseşte iar materializarea ei se produce adeseori în

mediul rural. Regăsirea într-un mediu liniştit,  nepoluat, departe de  constrangerile activităţilor

citadine, mediul rural fiind cel care îi poate răspunde la toate aceste dorinţe.

Turismul rural

Este un tip de servicii turistice în zone rurale, de cazare şi servire a mesei, caracterizat printr-o ofertă de servicii localizate în mici centre rurale. Clădirile au capacitate redusă, fiind decorate într-un stil rustic care aminteşte de locuinţele tradiţionale. Se acordă o atenţie deosebită gastronomiei locale tradiţionale şi de cele mai multe ori sunt conduse într-un sistem familial.

2

Practicarea turismului rural se face într-un spaţiu rural bine păstrat, cu specificul său rustic.

Se detaşează aici câteva forme de turism rural ce pot fi luate în considerare:· de tip familial, situatie care presupune ca gospodăria gazdă să pună la dispoziţia turiştilor

familişti bucatăria proprie, urmând ca turiştii sa-şi asigure singuri prepararea prânzului şi a cinei

· prin gospodăriile pensiune, destinate unui grup de 10 - 20 de gospodării apropiate care practică turismul rural

Agroturismul

Se desfăşoară în zone naturale puternic modificate de om, în care sectorul primar este cel foarte evident. Include cazare, servicii pentru servirea mesei, oferite de către agricultorii implicaţi. La fel ca şi turismul rural, agroturismul este o activitate economica complexă, cu o largă sferă de cuprindere, care pune în evidenţă printr-un mecanism propriu circulaţia turistică rurală. Prin dezvoltarea serviciilor de găzduire şi valorificare a produselor proprii şi locale,agroturismul oferă o soluţie de viitor pentru gospodăriile rurale.

Agroturismul se realizează prin valorificarea cadrului natural, a ofertei şi a diverselor servicii agroturistice.

În ultimii ani, pe scară tot mai largă se practică turismul rural tematic, in cadrul căruia se delimitează următoarele tipuri:

Turismul ecologic (turism în natură)

Este turismul care se desfăşoară în zone naturale cu o ridicată valoare ecologică. în mod normal, implică faptul că turistul să aibă un interes enorm pentru acest aspect. Cele mai atragătoare din acest punct de vedere sunt marile zone naturale.

Turismul cultural

Implică cele mai diverse categorii sociale şi de varstă şi constă în vizitarea siturilor rurale a căror destinaţie se datorează existenţei monumentelor istorice, caselor memoriale, muzeelor sau participarea la desfăşurarea unor sărbatori sau datini tradiţionale (pelerinaje religioase, practici legate de calendarul agricol) sau evenimente sociale din viaţa comunitaţii (hramuri, nunţi).O pondere mai mare a acestui tip de turism se remarcă la categoriile tinere, în special elevi şi studenţi, sub forma turismului şcolar de învaţare sau descoperire. Din păcate, deşi este o formă frecventă de turism rural, infrastructura turistică precară a habitatului rural şi absenţa unor oferte turistice adecvate fac ca acest tip de turism să fie aproape exclusiv de pasaj, impactul economic asupra deţinătorilor patrimoniului turistic fiind practic insignifiant.

Turismul curativ

Dezvoltarea sa este favorizată de existenţa unor condiţii climatice favorabile, prezenţa izvoarelor de ape minerale cu proprietaţi terapeutice, a apelor termale, a salinelor, toate asociate eventual cu posibilităţile de aplicare a remediilor consacrate în medicina populară. Existenţa disponibilităţilor de acest fel pot conduce la elaborarea unor oferte turistice care pot rivaliza cu cele din staţiunile balneare şi climaterice consacrate.

3

Turismul sportiv (turismul de aventură)

Mediul rural poate constitui un spaţiu important pentru susţinerea activităţilor sportive: cicloturism, pescuit sportiv, alpinism, sporturi nautice, sporturi de iarnă, orientare turistică.

În anumite situaţii, turismul sportiv capătă accente de turism de aventură, atunci când obiectivul îl constituie practicarea unor activităţi, desemnate ca sporturi extreme. Practicarea unora dintre aceste sporturi necesită o anumită politică managerială a produsului turistic (sporturile nautice, cicloturismul, echitaţia).

Altele în schimb, pot atrage turiştii printr-o amenajare tehnică minimă, dublată desigur de favorabilitatea mediului natural şi mai ales de calitatea primirii (sporturile de iarnă, pescuitul sportiv, alpinismul, orientarea turistică, speleoturismul).

Turismul religios

Poate avea de asemenea un impact deosebit în dezvoltarea turismului rural prin conturarea unor destinaţii certe. Se remarcă creşterea prestigiului Bisericii, reîntoarcerea unei părţi semnificative a populaţiei la practicile vieţii spirituale tradiţionale şi apariţia unor focare de misionarat, în special aşezămintele monahale, care polarizează interesul unui număr apreciabil de credincioşi.

Este cunoscută în acest sens atracţia exercitată de unele mănăstiri precum cele de la Rohia şi Bârsana (Maramureş), Nicula (Cluj), Sâmbăta de Jos (Braşov), Poşaga (Alba), Izbuc (Bihor). Aşezămintele religioase, depozitarele unor valori artistice şi spiritua1e remarcabile, au intrat de mult timp în sfera atracţiei turistice: Putna, Moldoviţa, Suceviţa, Voroneţ, Humor, Agapia, Neamţ, Tismana şi multe altele.

Turismul de agrement

Se practică sub formă neorganizată şi constă în petrecerea parţială sau integrală a concediului individual sau cu familia, într-un spaţiu de cazare (casă, cameră mobilată) existent în mediul rural, obţinut prin diverse modalităţi: moştenire familială, închiriere pe durate de timp variabile, cazare la prieteni sau rude.

În linii generale, îmbină caracteristicile turismului pentru natură cu cele ale turismului de sănătate. Turistul poate beneficia de căldura şi de atenţia acordată de către comunitatea locală, cu sprijinul căreia obţine facilităţile necesare adoptării, chiar şi temporare unei alimentaţii naturale, neindustrializate, înţelegerii tradiţiilor şi mentalităţilor locului respectiv.

4