UNIVERSITATEA DE VEST TIMIŞOARAFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICESPECIALIZAREA TURISM-SERVICII

LUCRARE DE LICENŢĂ

Lucrare de licenţă

Titlul lucrării:

Agroturismul în judeţulCaraş-Severin

COORDONATOR:Prof. univ. dr. Constantin Negruţ

ABSOLVENT:

CUPRINS

Introducere..............................................................................................................1

1. Modul de practicare a agroturismului în satele din judeţul Caraş–Severin ...........................................................................................3

1.1. Conceptul de agroturism...........................................................................31.2. Organizarea agroturismului la nivelul unei gospodării.............................41.3. Avantaje economice din practicarea agroturismului.................................71.4. Efectele sociale determinate de practicarea agroturismului......................11

2. Promovarea agroturismului în judeţul Caraş-Severin..................................152.1. Managementul activităţii de agroturism...................................................15

2.1.1. Reţeaua agroturistică din Caraş-Severin ..........................................162.1.2. Înfiinţarea şi funcţionarea agenţiei de agroturism.............................17

2.2. Elemente de marketing în promovarea agroturismului cărăşan................192.2.1. Promovarea produsului agroturistic..................................................212.2.2. Alte elemente de marketing utilizate în promovarea agroturismului 22

2.3.Politici de stimulare a agroturismului cărăşan...........................................25

3. Potenţialul agroturistic al satelor cărăşene.....................................................333.1. Zona rurală cărăşană.................................................................................33

3.1.1. Aspecte demografice.........................................................................353.1.2. Economia rurală................................................................................37

3.1.2.1. Agricultura.................................................................................383.1.2.2. Industria.....................................................................................41

3.2.Puncte de atracţie în judeţul Caraş-Severin...............................................433.2.1. Zona turistică Semenic......................................................................433.2.2. Zona turistică a Munţilor Aninei.......................................................443.2.3. Zona turistică a Muntelui Mic...........................................................443.2.4. Zona turistică a Munţilor Locvei şi Almăjului..................................453.2.5. Zona turistică Valea Cernei...............................................................453.2.6. Zona turistică a Dunării.....................................................................46

3.3. Potenţialul agroturistic în zona montană cărăşană....................................463.4. Perspectivele de dezvoltare ale mediului rural cărăşan............................55

4. Concluzii.............................................................................................................59

Anexe......................................................................................................................61

Bibliografie.............................................................................................................65

INTRODUCERE

Şansa României de a deveni partener activ al Uniunii Europene se regăseşte printre altele şi în potenţialul material şi uman al spaţiului rural, în marile rezerve nevalorificate care se află pe teritoriul românesc. La începutul acestui nou mileniu, acest spaţiu se prezintă cu serioase rămâneri în urmă faţă de mediul urban, cu discrepanţe între nivelul de viaţă al locuitorilor din cele două medii. O şansă pentru dezvoltarea mediului rural constă în extinderea organizată a agroturismului care este modalitatea cea mai eficientă de valorificare superioară a resurselor materiale şi umane.

Judeţul Caraş-Severin, cunoscut altădată ca „motorul economiei româneşti”, precum şi una din principalele sale arii miniero-metalurgice, s-a transformat într-o zonă de dezvoltare submediocră, cu scăderi constante şi puternice la toate activităţile economice, fără perspective imediate şi cu grave probleme demografice. În aceste condiţii, în căutarea soluţiilor alternative de redresare a situaţiei economice, agroturismul prezintă avantaje de necontestat.

În primul rând asigură locuri de muncă şi obţinerea unor venituri rezonabile pentru populaţia din zona rurală carăşană, aflată în prezent într-o situaţie dificilă din punct de vedere financiar datorită reculului înregistrat în activitatea economică.

Permite apoi revigorarea activităţilor complementare, care se pot extinde proporţional cu dezvoltarea agroturismului, constituind surse de venituri pentru alte categorii din populaţia activă: ghizi, instructori, mici meşteşugari, comercianţi

Agroturismul asigură posibilitatea valorificării superioare a surplusului din gospodăriile ţărăneşti, care de multe ori se degradează prin neîntrebuinţare. Acest lucru este cu atât mai important, cu cât produsele naturale sunt mai naturale, realizate fără folosirea pesticidelor, deci de cea mai bună calitate. Ţinând cont şi de faptul că judeţul Caraş-Severin are compoziţia floristică cu o valoare extraordinară singura din ţară care o concurează pe cea din Obcinele Bucovinei (Vatra Dornei), produsele alimentare au un gust foarte bun, fiind apreciate în străinătate ceea ce sporeşte calitatea produselor.

Practicarea agroturismului constituie un element benefic şi pentru populaţia autohtonă, care doreşte să-şi petreacă vacanţele în alte zone decât cele cotidiene, dar veniturile modeste nu le permite itinerarii costisitoare; preţurile practicate în agroturism sunt mai mult accesibile decât în turismul clasic, favorizând dezvoltarea unui turism de masă.

Dezvoltarea acestei activităţi ar permite cunoaşterea unei zone cărăşene, agroturismul putând deveni un ambasador invizibil, facilitând atragerea investitorilor pentru această ramură a sectorului terţiar sau alte ramuri ale economiei.

Alegerea acestei teme constituie prezentare unei alternative la turismul tradiţional deoarece prin agroturism se pot dezvolta o serie de zone a căror grad de activitate economică, la această oră, este limitat. Totodată agroturismul reprezintă o şansă de afirmare pentru tinerii absolvenţi deoarece promovarea proiectelor concepute în acest domeniu de către aceştia, poate conduce la dezvoltarea societăţii în ansamblu

Lucrarea este structurată în trei capitole majore care analizează modul de practicare a agroturismului în judeţul Caraş-Severin (capitolul I), promovarea agroturismului în judeţul Caraş-Severin, identificându-se întreaga reţea agroturistică a judeţului precum şi promovarea unor politici de stimulare a agroturismului cărăşan (capitolul II)

În capitolul III al lucrării am realizat o prezentare în ansamblu a potenţialului agroturistic al satelor cărăşene prezentând sub aspect demografic întreaga zonă rurală cărăşană, dar şi principalele puncte de atracţie ale acestui judeţ.

Se remarcă faptul că la dezvoltarea acestui tip de servicii trebuie să participe întreaga societate dar mai ales factorul politic, în special administraţia locală care poate susţine şi încuraja activitatea agroturistică, în primul rând prin creditări cu dobânzi bonificate şi mai ales, prin înfiinţarea, în fiecare din zonele analizate a unor ferme agroturistice tip, model de urmat pentru ceilalţi locuitori, în concordanţă cu protejarea mediului înconjurător

CAPITOLUL I. MODUL DE PRACTICARE A AGROTURISMULUI ÎN SATELE

DIN JUDEŢUL CARAŞ–SEVERIN

1.1. CONCEPTUL DE AGROTURISM

Odată cu dezvoltarea activităţii turistice şi cu extinderea sa explozivă, a fost evidenţiată şi o diversificare a acestuia, în funcţie de dorinţele turiştilor, particularităţile reliefului, complexitatea serviciilor.

O desprindere masivă din această ramură complexă a turismului care a avut loc în urmă cu două decenii, o constituie turismul rural. Atenţia deosebită a factorilor politici şi administrativi pentru această zonă (rurală), care se doreşte a fi atât protejată cât şi modernizată, a impus ca o posibilitate reală de dezvoltare această activitate de turism rural. Pe de altă parte tendinţa populaţiei urbane de a-şi petrece timpul liber în mijlocul naturii, în linişte, departe de tot ce semnifică termenul urban inclusiv poluare, este o garanţie a posibilităţii de dezvoltare a acestei activităţi în mediul sătesc.

Agroturismul este o activitate complexă, incluzând două genuri de activităţi: una pur turistică, iar alta economică, cel mai adesea agricolă dar şi de altă natură care o deserveşte pe prima, o complectează şi întregeşte Tocmai pentru că presupune o suită de activităţi bine corelate, agroturismul este mult mai apreciat atât de turişti; care beneficiază de o gamă mai largă, mai cuprinzătoare şi mai satisfăcătoare de servicii cât şi de iniţiatorii activităţii, care au posibilităţi mai complexe de valorificare a resurselor materiale şi umane din zona rurală. Există o interdependeţă între agroturism şi celelalte ramuri economice săteşti, pentru că practicarea agroturismului determină dezvoltarea acestora (olărit, legumicultură, cultivarea fructelor de pădure şi prelucrarea lor, pescuitul, etc.), iar acestea la rândul lor creează noi posibilităţi de dezvoltare şi expansiune a agroturismului.

Agroturismul are câteva particularităţi care îl deosebesc de turismul clasic: Spaţiul în care se desfăşoară această activitate este spaţiul rural.

Mediul turistic este deci total diferit de cel cu care turistul este familiarizat. Acesta pentru că de regulă el vine din mediul urban şi de cele mai multe ori mediul rural se află în zona montană sau premontană;

Persoanele care se ocupă de aceste activităţi au grade diferite de pregătire. În activitatea agroturistică locuitorul rural este cel care găzduieşte turiştii, el neavând o pregătire deosebită în domeniul turistic. Are o ţinută populară şi atrage turiştii prin specificul popular. Spre deosebire de aceştia, în turismul clasic, persoanele care practică această activitate sunt pregătiţi şi specializaţi în domeniul turistic.

Produsul turistic este diferit în agroturism faţă de turismul clasic. Astfel cazarea este diferită, în agroturism camera turistică fiind rustică, cu elemente decorative populare, individualizată şi extrem de diversificată. Alimentaţia este, de asemenea diferită, fiind preparată în serie mică , cu produse din gospodăria ţărănească, după reţete tradiţionale. Aspectul pozitiv este întregit de existenţa produselor proaspete şi nepoluate. Serviciile oferite de agroturism sunt şi ele diferite, se fac vizite la atelierele meşteşugăreşti, se observă activităţile rurale obişnuite, se practică sporturi sau activităţi recreative specific rurale.

Deşi activitatea de agroturism nu poate fi stocată, întocmai ca şi cea turistică, gospodăria ţărănească este elastică, putându-se mai uşor adapta

fiecărei conjuncturi, iar activitatea agroturistică este o activitate alternativă, uneori auxiliară, ea nu generează situaţii grave de încetare a existenţei gospodăreşti.Agroturismul constituie o importantă sursă de creştere a veniturilor

membrilor comunităţii rurale, iar pentru întregul mediu rural o alternativă de dezvoltare economico-socială. Desfăşurat ca o activitate complementară el nu rupe echilibrul vieţii ţărăneşti, nu determină dispariţia sau decăderea unor activităţi existente până atunci, ci dimpotrivă permite valorificarea superioară a produselor obţinute în aceste ramuri şi implicit revigorarea şi dezvoltarea lor, concomitent cu apariţia altora.

Agroturismul este practic determinat de nevoia de a completa veniturile agricole, foarte mici, cu veniturile neagricole, valorificând în acelaşi timp importante resurse naturale, antropice, umane şi introducându-le în circuitul turistic intern şi internaţional.

Întrucât nu necesită investiţii imense şi nu produce aglomerări ca în cazul turismului clasic ( care ar putea determina dezechilibre ecologice ), agroturismul poate deveni un factor determinant în reamenajarea spaţiului rural, în condiţiile îmbinării optime a tradiţionalismului şi modernismului.

1.2. ORGANIZAREA AGROTURISMULUI LA NIVELUL UNEI GOSPODĂRII

Agroturismul poate reprezenta o bună ocazie pentru a începe o nouă activitate, paralelă cu cea pe care deja locuitorii rurali o realizează, utilizând pentru creşterea rentabilităţii, infrastructura de care deja dispun. Motivele care stau la baza deciziei de a practica agroturismul sunt:

Piaţa este în expansiune. Dezvoltarea cererii turistice este estimată printr-o creştere anuală de 3,5 %, pentru turismul internaţional, iar pentru turismul rural o creştere anuală de 4 %.1

Investiţiile sunt mult mai mici decât în turismul clasic. Aceasta pentru că ele presupun doar modernizări, reamenajări şi dotări adecvate primirii turiştilor.

Nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate greu de dobândit. La nivelul unei gospodării, obţinerea cunoştinţelor minime necesare sunt posibile în urma efectuării unor cursuri de scurtă durată.

Activitatea este complementară, ea nu presupune întreruperea activităţilor obişnuite (agricole).

Se pot valorifica superior produsele obţinute din gospodăria agroturistică. Legea prevede în mod expres posibilitatea de a vinde produse din propria gospodărie şi valorificarea lor mai eficientă.

Este o afacere de familie, putându-se realiza de toţi membrii familiei, precum şi prin rotaţie, după posibilităţile existente.

Statul încurajează această activitate acordând numeroase înlesniri financiare.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un locuitor rural pentru a putea practica această activitate sunt:

1 Idei de afaceri nr. 12 / 1999, Turismul rural;

- Locuitorul rural trebuie să fie agricultor. Conform legii pot face agroturism numai cei care sunt agricultori şi obţin mai mult de 51 % din venitul propriu din activităţi agricole.

- Trebuie să dispună de o proprietate pe care să o poată folosi în scopul activităţii agroturistice.

- Spaţiul de cazare şi masă trebuie să fie adecvate primirii turiştilor; întreaga proprietate trebuie să fie accesibilă turiştilor, pentru că aceştia trebuie să se simtă confortabil şi în curte şi în împrejurimi.

- Trebuie oferite servicii de calitate, în condiţii de igienă şi confort.

- Oferta agroturistică trebuie să fie diferită de cea de pe piaţa turistică; trebuie bine valorificate, obiceiurile, gastronomia specifică zonei.

Organizarea propriu-zisă a unei pensiuni agroturistice, presupune o dată cu demararea activităţii, o împărţire a întregului proces în trei faze:

- conştientizarea ideii de a practica agroturismul;- planificarea operativă;- demararea activităţii. Prima fază este cea mai importantă, pentru că ea conduce în final la decizia de

a practica sau nu noua activitate. Elaborarea şi redactarea planului de afaceri, este o operaţie complexă, dar necesară, întrucât se defineşte clar obiectivul propriu, strategia care se va adopta, previziunile asupra activităţii. Demararea activităţii presupune continuarea primelor două faze, punerea lor în practică.

O pensiune agroturistică poate oferi mai multe servicii turiştilor, numărul şi tipul lor depinzând de mărimea şi localizarea pensiunii, potenţialul turistic din zonă, creativitatea gospodarului, etc. principalele elemente sunt însă următoarele:

1. Cazarea. Aceasta constituie elementul central al activităţii agroturistice. Suprafaţa unei camere este bine să fie cuprinsă între 8 – 16 mp., iar înălţimea de minimum 2,5 m. Amplasarea poate fi atât la parter, cât şi la etaj şi orientată pe cât posibil spre o privelişte plăcută. Finisarea pereţilor trebuie realizată în culori deschise, iar aplicarea varului sau vopselelor se face de preferinţă anual. Aerisirea şi curăţenia trebuie făcută periodic şi foarte meticulos. Împotriva insectelor trebuie utilizate plase la geamuri, şi eventual aparate pentru îndepărtarea lor. Mobilierul camerei trebuie să fie puţin şi bine întreţinut. Conform legii, camera trebuie să conţină, în mod obligatoriu un pat simplu sau dublu, cu saltea corespunzătoare; un dulap gol, o masă de mici dimensiuni şi două scaune. Camera trebuie dotată cu instalaţie electrică şi prize pentru aparatură electronică: televizor, uscător de păr, radio. Pardoseala trebuie să permită curăţirea rapidă şi eficientă. În cameră trebuie să mai existe un număr de noptiere egal cu numărul paturilor şi lămpi pentru citit. Acest mobilier poate fi şi rustic, deci tradiţional, dar trebuie să cuprindă elementele obligatorii menţionate. Grupul sanitar trebuie să fie bine amenajat, el trebuie să fie, conform legii, doar destinat turiştilor. Grupul sanitar trebuie să cuprindă apă caldă şi rece în permanenţă, vas WC, chiuvetă. Pentru atingerea acestui obiectiv se pot folosi module – grup sanitar, care conţin cele trei piese şi pot fi montate pe o podea supra – înălţată. Aceste piese sunt prevăzute cu racorduri speciale pentru apă rece, apă caldă şi scurgere. Racordurile permit legarea la instalaţia existentă în gospodărie, precum şi legarea de un modul similar, poziţionat într-o cameră alăturată. Prin această modalitate există posibilitatea creării unor puncte sanitare în fiecare cameră. Acest punct sanitar poate fi departajat de restul camerei printr-un perete despărţitor realizat din panouri celulare din mase plastice (PVC, policarbonat), şi se poate amplasa în orice încăpere,

prevăzută cu orice tip de pardoseală. La intrare se află o scară cu două trepte care marchează conductele aflate sub podeaua despărţitoare. Întregul spaţiu poate fi ventilat forţat prin intermediul unui sistem cu acţionare automată sau manuală. Acest grup sanitar respectă strict litera legii, astfel încât nu există riscul retragerii autorizaţiei sanitare de funcţionare.

2. Servitul mesei este o problemă foarte importantă în activitatea de agroturism. De aceea, amenajările respective trebuie făcute cu mare grijă. Bucătăria, trebuie conform legii să aibă un necesar considerat obişnuit: maşină de gătit, frigider (ladă frigorifică), o masă de lemn, veselă, tacâmuri, chiuvetă, spaţiu de depozitare a gunoiului. Masa trebuie servită într-o încăpere spaţioasă, iar poziţia mesei trebuie să permită celui care serveşte masa să ajungă în spatele fiecărui oaspete, pentru a-l servi. Membrii familiei trebuie să servească masa separat.

3. Servicii suplimentare. Fiecare întreprinzător agroturistic trebuie să poată oferi clienţilor săi şi posibilităţi de a-şi petrece timpul liber într-un mod plăcut. De aceea el trebuie să se gândească la câteva servicii pe care să le poată pune la dispoziţia turiştilor. Cele mai des întâlnite astfel de condiţii în mediile rurale sunt: închirierea de biciclete, bărci, organizarea de excursii călare, însoţirea turiştilor în drumeţii, excursii, plimbări, însoţirea la diferite ateliere meşteşugăreşti din sat, etc. Prin intermediul acestor activităţi se realizează o mai apropiată comunicare şi apropiere între oaspeţi şi gazdă şi se permite fidelizarea clienţilor, prin anumite legături sentimentale.

Orice întreprinzător agroturistic trebuie să cunoască bine şi capcanele care pot apărea, şi care micşorează şansele succesului acestei activităţi. Cele mai importante dintre ele şi care trebuie evitate cu orice preţ sunt:

- urmărirea unor câştiguri mari de la început; pentru câştigarea clienţilor preţul este important în prima etapă a agroturismului;

- evaluarea subiectivă a oportunităţilor agroturistice;- neglijarea oaspeţilor;- proasta gestionare a resurselor umane;- slaba calitate a serviciilor oferite.Deşi multe din aceste aspecte sunt valabile şi pentru alte activităţi economice,

într-o fază de debut, evitarea lor sunt esenţiale în fidelizarea clienţilor şi desfăşurarea unei activităţi de succes.

Documentaţia necesară pentru clasificarea pensiunii agroturistice este următoarea:

- cerere – tip;- copie după actul constitutiv al agentului economic;- copie după certificatul de înmatriculare la Registrul Comerţului;- autorizaţie sanitară;- autorizaţie sanitar – veterinară;- autorizaţie de prevenire a incendiilor;- autorizaţie de mediu;- schiţa pentru amplasarea gospodăriei;- schiţa privind structura, amplasarea şi nominalizarea camerelor;- faşa privind încadrarea camerelor pe categorii de clasificare;- copie de pe documentul de plată a contravalorii tarifului achitat în contul

O.A.C.T., în vederea eliberării certificatului de clasificare. Conform normelor metodologice, în România pot funcţiona următoarele tipuri

de structuri agroturistice:- pensiuni turistice rurale de 4,3,2,1, margarete;- pensiuni agroturistice de 4,3,2,1, margarete.

Însemnele privind categoria de clasificare a pensiunii trebuie realizate pe plachete confecţionate din materiale rezistente, iar montarea lor trebuie făcută în exterior, de regulă la poartă, sau în alt loc care asigură o vizibilitate optimă pentru turişti.

1.3. AVANTAJE ECONOMICE DIN PRACTICAREA AGROTURISMULUI

Practicarea agroturismului poate întregi venitul agricultorilor, cu implicaţii asupra dezvoltării întregii regiuni cărăşene. Deşi există din totdeauna la nivelul acestui judeţ, economia de piaţă impune realizarea acestei activităţi în mod organizat, continuu, ca o şansă de dezvoltare a zonelor rurale, influenţând toate domeniile vieţii rurale: social, economic, familial, cultural. Fundamentarea activităţii de implementare a agroturismului în zona cărăşană trebuie să aibă punct de plecare stabilirea eficienţei acestei activităţi, evaluarea randamentului său. În general, începerea acestei activităţi presupune în prealabil investiţii mai mult sau mai puţin costisitoare. Aceste investiţii trebuie atent fundamentate pentru a fi în măsură să aducă beneficii gospodăriei agroturistice. În al doilea rând, activitatea agroturistică, ca orice activitate economică, este pe o parte consumatoare de resurse, iar pe de altă parte producătoare de efecte. Este necesară deci, compararea atentă a celor două laturi şi cuantificarea cât mai exactă a rezultatului. Această cuantificare nu exprimă întotdeauna fidel realitatea, întrucât există şi elemente cum sunt structura resurselor şi rezultatelor, timpul care poate acţiona diferit asupra elementelor din structură, calitatea efectelor, care influenţează în mod indirect rezultatele concrete ale activităţii.

Determinarea efectelor trebuie să aibă în vedere două variabile importante: spaţiul agroturistic şi categoria de resurse ale căror efecte se calculează. Astfel, în ceea ce priveşte spaţiul, trebuie avută în vedere în primul rând gospodăria agroturistică unde efectele sunt cele mai vizibile şi în proporţia cea mai mare şi apoi unitatea administrativ – teritorială în care această gospodărie se încadrează, deci satul agroturistic, care şi el beneficiază atât de afecte directe cât şi indirecte.

În activitatea agroturistică, problema cuantificării avantajelor materiale este mai complexă şi mai relativă decât în alte domenii de activitate. Aceasta pentru că de multe ori activităţile agroturistice nu pot fi desprinse clar de cele cotidiene. De exemplu, preţul mesei servite nu poate fi desprins corect atâta timp cât şi membrii familiei consumă din respectiva mâncare, deci o parte din resurse este destinată autoconsumului. Sau în ceea ce priveşte investiţiile realizate pentru îmbunătăţirea gradului de confort care se recuperează prin amortizare, de ele beneficiază în egală măsură şi familia agroturistică (apă caldă, apă curentă, dotări sanitare, televiziune prin cablu, etc.).

Activitatea în agroturism cuprinde mai multe activităţi: cazare, masă, activităţi distractive.

În cadrul acestor activităţi, cazarea ocupă primul loc, cu circa 40 – 45 % din volumul total al realizărilor economice. Indicatorii calculaţi pentru cazare sunt în primul rând cei evidenţiaţi ca fiind indicatori generali: volumul încasărilor, cheltuieli totale, profit, etc. Un alt indicator specific acestei activităţi, foarte sugestiv, este coeficientul de utilizare a capacităţii, calculat ca un raport între capacitatea efectivă într-o perioadă de timp şi capacitatea de cazare maxim posibilă.

În alimentaţie, sistemul de indicatori devine mai imprecis şi mai dificil de calculat. Există o mare varietate de produse care sunt culese din gospodăria

ţărănească, iar altele trebuie achiziţionate de pe piaţa ţărănească. De asemenea, o parte din hrană este folosită pentru autoconsum, alta pentru turişti. Sunt totuşi situaţii mai clare: produsele provenite direct din gospodăria agroturistică (lapte, sucuri, fructe, legume, miere, dulceţuri, gemuri) care sunt uşor evaluate de gospodar, acesta ţinând cont de preţul pieţei agricole, şi produsele care necesită aprovizionări, pentru prepararea lor ulterioară. Pentru simplificarea calculelor, gospodarul poate calcula aceste preţuri prin aplicarea unui procent de adaos la cheltuielile efectuate (de exemplu: 40 %).

Activităţile distractive sunt uşor de evaluat, fiind suficient un mod clar de diferenţiere a tarifelor, şi o evidenţiere a lor.

În stabilire indicatorilor de eficienţă, şi, în general în analiza activităţii agroturistice sub aspectul rentabilităţii, trebuie avută în vedere diversificarea activităţii, elasticitatea ei, complexitatea şi lipsa unui şablon agroturistic în care aceasta să se încadreze. De asemenea, este ştiută slaba preocupare a locuitorilor rurali pentru activităţi de gestiune, de evidenţiere sistematică şi analitică a cheltuielilor, dată fiind multitudinea preocupărilor sale, agroturismul fiind doar o activitate complementară. De aceea este necesară simplificarea maximă a evidenţelor primare, abordarea acestor aspecte cu o oarecare aproximaţie. Totuşi, este absolut necesară, evidenţierea, chiar primară a principalelor categorii de cheltuieli, precum şi a principalelor tarife utilizate în gospodărie, precum şi impunerea unui sistem comod, de evidenţiere paralelă, a cheltuielilor şi veniturilor rezultate din activitatea agroturistică.

O altă problemă importantă care trebuie luată în considerare când se analizează eficienţa activităţii agroturistice este investiţia de capital cu care se demarează orice activitate de acest gen. Chiar şi cele mai modeste amenajări, modernizări, renovări, presupun alocarea unor fonduri care se cer amortizate ulterior pe măsura desfăşurării activităţii. Locuinţele rurale au carenţe serioase în ceea ce privesc dotările sanitare precum şi alimentarea cu apă caldă şi rece. Ele sunt o necesitate pentru omul sec. al XXI-lea şi sunt necesare atunci când se doreşte practicarea acestei îndeletniciri. Totuşi există şi aspecte pozitive ale spaţiului de locuit, camerele din aceste locuinţe fiind aproape întotdeauna spaţioase, luminoase, călduroase, trainice, frumos încadrate în ambianţa gospodăriei. Activitatea de pregătire a mesei presupune şi ea investiţii, determinate de necesitatea desfăşurării acestei activităţi în condiţii normale din punct de vedere igienico-sanitar.

A. În agroturism, în activitatea de cazare, eficienţa este mult mai uşor de stabilit, pentru că acesta reflectă în general doar încasările efectuate, şi mai puţin cheltuieli. Spre deosebire de turismul clasic, care realizează investiţii masive pentru desfăşurarea activităţii, agroturismul pune la dispoziţie propria locuinţă, camerele sale disponibile, evident uşor îmbunătăţite. Totuşi este impropriu să se considere o investiţie pur agroturistică, pentru că toate îmbunătăţirile efectuate sunt, de cele mai multe ori, deopotrivă şi în beneficiul locatarilor( apă caldă, încălzire, etc.). Excepţie de la acestea fac gospodăriile de reprezentare, care sunt modificate şi adaptate în mod special pentru primirea turiştilor, precum şi gospodăriile abandonate care sunt de asemenea adaptate închirierilor. Gospodăriile familiale însă fac de regulă investiţii minime în cazare, legate de construirea băilor, a punctelor sanitare igienice şi adaptate nivelului actual de dezvoltare. Întrucât chiar şi în satele (majoritatea de altfel, din judeţul Caraş – Severin) în care nu este realizată canalizarea şi racordarea la reţeaua de apă potabilă, toate au la nivelul gospodăriilor fântâni, pentru realizarea băilor, nu sunt necesare decât o pompă, pentru scoaterea apei, un boiler, şi obiectele sanitare strict necesare. Exista gospodării, care şi-au realizat aceste obiective şi prin

construirea unui bazin, de unde prin cădere liberă este folosită apa necesară. Tot pentru activitatea de cazare mai sunt necesare obiecte legate de dotarea camerelor (pături, lenjerii de pat, prosoape, şervete). Cheltuielile legate de aceste îmbunătăţiri, ajung, excluzând munca fizică, pe care se presupune că o face proprietarul, la 500 Є.

Pompă de apă …………………………………….. 50 ЄBoiler …………………………………………….. 150 ЄObiecte sanitare ………………………………….. 150 ЄAlte materiale ……………………………………. 150 ЄTotal ……………………………………………… 500 Є

Întrucât, media camerelor disponibile la nivelul judeţului Caraş – Severin este de două, numai din activitatea de cazare se pot obţine încasări de:

4 persoane * 5 Є * 182 zile ……………………… 3640 Є

În calcul s-a considerat că într-o cameră sunt cazate două persoane, că tariful mediu este de fapt tariful minim (5 Є), şi că la nivelul gospodăriei gradul de ocupare este de 50 % pe an. Veniturile obţinute sunt suficiente pentru acoperirea investiţiilor făcute, oferind şi posibilitatea gospodăriilor rurale de îmbunătăţire a vieţii cotidiene, media lunară fiind situată cu mult peste salariul mediu pe economie.

Chiar şi activităţile cele mai simple, cele de campare şi cazare de extremă (sălaşe, poduri, etc.), sunt extrem de rentabile. În acest caz nu se face nici o investiţie, toate încasările reprezentând venituri nete ale gospodăriilor respective. Întrucât aceste activităţi se pot face numai în anotimpurile calde, se consideră media zilelor de cazare de 45 (grad de ocupare 50%). Pe de altă parte, turiştii care preferă astfel de drumeţii, în aer curat, pe trasee dificile şi de durată, sunt grupaţi, media lor fiind de cel puţin trei. Dacă tariful perceput pentru astfel de servicii este de 0,5 Є, se pot obţine:

3 persoane * 0,5 Є * 45 zile ……………….…….. 67,5 ЄDeşi, la prima vedere suma pare modică, nu trebuie uitat faptul că

agroturismul este o activitate complementară, ea urmărind să acopere timpul liber al gospodăriilor între activităţile agricole obişnuite. Pe de altă parte, aceste activităţi sunt doar ca excepţii limitate numai la cazare. În realitate, turiştii doresc să beneficieze şi de alte servicii, completând astfel în mod eficient veniturile gospodarilor.

B. Activitate de servire a mesei este extrem de complexă, şi dificil de evaluat. Sunt însă reliefate două aspecte. Unul se referă la valorificarea unor produse din gospodăria ţărănească, aflate în surplus. Este vorba de lapte, fructe, unele legume, ouă. Aceste produse sunt supuse de regulă degradării, datorită imposibilităţii populaţiei rurale de a le valorifica. Unele dintre ele sunt perisabile (laptele şi produsele lactate, de exemplu), altele presupun deplasarea gospodarilor spre pieţele din oraşe, care însă necesită timp îndelungat, cheltuieli legate de întreţinere în perioada în care acesta stă în mediul urban pentru a-şi valorifica produsele. Aceste greutăţi descurajează în special pe cei care nu au cantităţi foarte mari pentru desfacere, motiv pentru care aceste produse sunt pur şi simplu abandonate în livezi sau în grădini, sunt valorificate inferior (mâncare pentru animale), etc. Prin practicarea agroturismului, există posibilitatea ca aceste produse să fie valorificate superior, să aducă efectiv venituri gospodarilor. Astfel, de exemplu, valorificarea laptelui, presupune obţinerea următoarelor venituri minime:

2 l lapte / zi * 182 zile * 0,25 Є……………………91 Є

Valorificarea merelor, perelor, gutuilor, etc.:2 Kg / zi * 182 zile * 0,75 Є ………………………273 ЄAl doilea aspect se referă la activitatea propriu-zisă de preparare şi servire a

mesei, cu alimente procurate de pe piaţa ţărănească. În acest caz se poate calcula eficienţa activităţii, considerându-se un procent care în mod normal îi revine gospodăriei. Cel mai rezonabil procent presupune 40 %. Astfel, în condiţiile în care această activitate agroturistică constă din trei mese pe zi, echivalente cu 3,5 Є / zi, se obţine:

3,5 Є / zi * 4 pers. * 182 zile………………………2548 Є2548 * 40 %……………………………………….1019,2 ЄÎnsumând activităţile respective, se obţine:3640 Є + 91 Є + 273 Є + 1019,2 Є………………5023,2 Є

Veniturile realizate de o gospodărie agroturistică depăşesc cifra de 5000 Є, în condiţiile în care investiţia iniţială a fost de 500 Є. Localităţile agroturistice, beneficiază conform Ord. 63 / 1997, de scutiri de la plata energiei electrice, gaz metan şi reţea de telecomunicaţii pe o perioadă de zece ani, dacă se încadrează într-o capacitate de cazare de cinci camere. Astfel, aceste cheltuieli nu trebuie evidenţiate, cel puţin în prima fază a dezvoltării agroturistice.

Există şi alte servicii agroturistice care pot fi lesne un prilej de obţinere a unor venituri suplimentare, atât pentru familia care cazează turiştii respectivi, cât şi pentru alte persoane din localitatea agroturistică.

Întrucât, o agenţie de agroturism este absolut necesară pentru o dezvoltare corespunzătoare a acestei activităţi, evident, este necesară realizarea unui contract între gospodăria agroturistică şi agenţia respectivă. Conform acestui contract, gospodăria este obligată să plătească un comision, corespunzător numărului de turişti trimişi de ea. În cazul de mai sus menţionat, la un comision de 10 %, agenţia poate obţine de la o singură gospodărie:

5023,2 Є * 10 %……………………………………502,32 ЄAceste calcule sunt aproximative, întrucât în practică situaţia este de multe ori

mai complexă; astfel, este posibil ca serviciile să nu fie întotdeauna complexe, turiştii să prefere doar cazare, sau doar o singură masă pe zi, etc. Totuşi, calculele demonstrează eficienţa teoretică a acestei activităţi, posibilitatea pentru familiile din mediul rural să obţină venituri semnificative prin practicarea ei, îmbunătăţindu-şi nivelul de trai şi condiţiile de viaţă.

Dacă la nivelul unei localităţi agroturistice, în prima fază a implementării acestei activităţi există cinci gospodării agroturistice, în decursul unui an, din agroturism se obţin venituri de:

5023,2 Є * 5 gosp………………………………….25116 ЄAceste venituri se regăsesc atât în noi investiţii care schimbă aspectul

localităţii, cât şi în creşterea consumului, care atrage dezvoltarea unor alte activităţi.Organizarea unei activităţi de agroturism oferă posibilitatea dezvoltării

activităţii agroturistice în mod eficient, durabil şi cu reale perspective, şi, în acelaşi timp, oferă noi locuri de muncă pentru mediul reşiţean, care la rândul său suferă rigorile tranziţiei.

Şi administraţiile locale rurale ar trebui să fie direct interesate de practicarea în bune condiţii a agroturismului, în primul rând prin sporirea impozitelor pe care le încasează din forţa de muncă care realizează venituri (atunci când există persoane angajate – impozite pe salarii, etc.), şi, în al doilea rând, pot introduce o minimă taxă pe vacanţă (0,5 Є), organizând astfel un fond pe care să îl folosească pentru

dezvoltarea localităţii, spre beneficiul întregii comunităţi. Dezvoltarea, în continuare, a acestei activităţi, atrage, după sine, alte activităţi, cum sunt cele comerciale, de servicii, etc., angrenând astfel în circuitul economic, într-un mod firesc, ecologic, întregul sistem rural.

Comparând cifrele obţinute din calculele simple de mai sus, cu veniturile reale obţinute în prezent în satele alese pentru practicarea agroturismului, se pot constata avantajele activităţii agroturistice, faptul că această activitate poate în mod sigur să constituie o motivaţie puternică pentru rămânerea în mediul rural, pentru susţinerea cu tărie a acestei activităţi.

Astfel, venitul mediu din aceste gospodării este de 6,36 mil. lei / an, care reprezintă 334,5 Є, adică mult mai puţin decât venitul ce s-ar putea obţine dintr-o activitate complementară cum este agroturismul. În mod cert acesta dovedeşte posibilitatea îmbunătăţirii nivelului de trai şi a condiţiilor de viaţă pentru locuitorii care ar avea posibilitatea practicării acestei activităţi, odată cu alte aspecte pozitive valabile atât pentru gospodăria agroturistică, cât şi pentru comunitatea locală respectivă.

Tabelul nr. 1.1SITUAŢIA VENITURILOR OBŢINUTE ÎN ZONA RURALĂ

Nr. Crt. Specificare

Nr. de gospodării

Nr. mediu de persoane pe gospodărie

Venit mediu pe gospodărie, pe an

1. CORONINI 461 4,3 3,42. BERZASCA 961 3,1 3,03. ŞOPOTUL NOU 474 3,2 8,64. ŞASCA

MONTANĂ1143 2,2 3,8

5. DALBOŞEŢ 876 2,2 6,86. EFTIMIE MURGU 613 3,1 3,27. BOZOVICI 1041 3,2 3,28. PRIGOR 1008 3,0 12,09. SLATINA-TIMIŞ 1108 3,0 6,810. BREBU NOU 196 0,57 6,811. MARGA 420 3,1 7,212. RUSCA

MONTANĂ200 11,2 6,4

13. CARAŞOVA 767 4,3 11,6Sursă: D.G.A. Caraş – Severin

1.4. EFECTELE SOCIALE DETERMINATE DE PRACTICAREA AGROTURISMULUI

Agroturismul generează şi efecte sociale, prin valorificarea resurselor materiale naturale, umane, financiare existente la nivelul arealului rural respectiv. Aceste efecte reprezintă un important factor de creştere economică, de progres, de evoluţie socială şi civilizaţie. De aceea, pentru aprecierea corectă a agroturismului, trebuie luată în calcul şi această latură a eficienţei, care exprimă efortul comunităţii la dezvoltarea economică şi socială a judeţului, şi, implicit, a ţării.

Eficienţa socială a agroturismului se exprimă cel mai evident prin petrecerea plăcută a timpului liber de un număr cât mai mare de cetăţeni, refacerea şi

reconfortarea oamenilor, refacerea capacităţii de muncă, crearea şi sudarea legăturilor de prietenie şi toleranţă între naţiuni. Fenomenul turistic în general, şi cel agroturistic în special este într-o legătură de interdependenţă cu actul de cultură şi civilizaţie, primul determinând propagarea celui de-al doilea, iar celălalt determinând dezvoltarea şi evoluţia primului. Ultimul deceniu al tranziţiei româneşti reliefează necesitatea tot mai pregnantă de a dezvolta turismul social, adică aceea parte a activităţii turistice care nu se plăteşte integral de beneficiarul serviciilor respective, diferenţa fiind suportată de stat, organizaţii sindicale, întreprinderi, etc. Categoriile care beneficiază de turism social sunt lucrătorii cu venituri modeste, tinerii, persoanele cu mulţi copii, pensionarii. Evoluţia societăţii umane a modificat substratul social al turismului, acesta ne mai fiind considerat de lux, ci o necesitate obiectivă, determinată de necesitatea individului de a petrece o parte din viaţa sa în mijlocul naturii din care a apărut. Pe măsură ce dezvoltarea societăţii a izolat un număr tot mai mare de indivizi în betoanele şi cimentul urban, apariţia unor boli specifice a demonstrat că omul nu poate fi rupt de natură, nu poate trăi în afara ei. Ultimele decenii arată creşterea numărului de turişti, astfel încât, în literatura de specialitate se vorbeşte despre turism de masă, turism social, turism popular, turism pentru toţi, etc.

Agroturismul este cea mai potrivită formă care se poate dezvolta luând în considerare factorul social. Prin tarifele sale rezonabile, ea permite unor categorii foarte largi şi diversificate de indivizi să-şi petreacă timpul liber şi vacanţele în locuri pitoreşti şi atrăgătoare atât sub aspect peisagistic cât şi antropic. Apoi, agroturismul, fiind extrem de maleabil poate satisface dorinţele turiştilor, adaptându-se perfect cerinţelor exprimate. Pe de-o parte practicarea agroturismului în satele montane cărăşene determină în mod nemijlocit îmbunătăţirea calităţii vieţii rurale, dezvoltarea educaţiei sanitare a populaţiei autohtone, cizelarea şi rafinamentul comportamentului uman. Concomitent, întreaga viaţă rurală se animă, devine mai atractivă şi mai interesantă în special pentru adolescenţi şi tineri care sunt interesaţi în mod special, datorită vârstei de contactele umane, de înnoiri, de legarea unor prietenii cât se poate de diversificate. Acesta poate fi şi unul din motivele stabilizării acestei categorii sociale, ştiut fiind faptul că, în prezent, aceasta este cea mai fluctuantă, monotonia şi lipsa perspectivelor îndepărtându-i de aceste meleaguri. Se stopează astfel migraţia şi se îmbunătăţesc indicatorii legaţi de demografie, îmbătrânirea populaţiei rurale, etc.

Totodată printr-o activitate susţinută agroturistic, se dezvoltă adiacent alte activităţi, care presupun noi locuri de muncă, iar în timp calificarea forţei de muncă, profesionalizarea ei, cu consecinţe benefice atât pentru individ cât şi pentru colectivitate.

Este foarte important şi menţinerea în actualitate, perpetuarea folclorului, tradiţiilor, întregului patrimoniu cultural şi istoric naţional şi regional. În prezent, este tot mai evidentă tendinţa de înlocuire a dreptului naţional cu dreptul comunitar sau internaţionale. Uniunea Europeană, de exemplu, dovedeşte evoluţia spre o guvernare unică, teritoriu comun, cetăţenie unică (europeană), monedă unică, armată comună, poliţie unică (Europol). Este de aşteptat, prin dispariţia graniţelor ca diferenţele dintre naţiuni să se atenueze până la dispariţie, ca imnul unui stat şi drapelul naţional al unei ţări să-şi piardă din importanţă, eliminându-se astfel în timp cultura, istoria şi limba specifică fiecărui neam. În acest context, revigorarea culturii româneşti, a tradiţiilor, obiceiurilor, specificului popular bănăţean, constituie un factor decisiv în menţinerea şi întărirea identităţii naţionale.

Un alt efect însemnat al practicării agroturismului se materializează prin îmbunătăţirea substanţială a aspectului estetic al comunităţii rurale, printr-o modernizare atentă la păstrarea arhitecturii tradiţionale, specifice, printr-o păstrare a

curăţeniei, înfrumuseţare a spaţiului rural, evidenţierea particularităţilor regionale. Concomitent, întreaga comunitate rurală este interesată de protejarea spaţiului înconjurător, a zonelor naturale, precum şi de eliminare a elementelor poluante şi distructive a spaţiilor verzi (defrişări, tăieri ale pădurilor, distrugeri ale poienilor, etc.). Practic, se încearcă amortizarea relaţiilor dintre om şi natură, dezvoltarea unor activităţi care să echilibreze viaţa umană şi viaţa mediului în care omul trăieşte, succesul acestei activităţi reprezentând, evident, atingerea acestui deziderat pe care omenirea şi-l doreşte de mult.

Toate aceste aspecte, extrem de importante la nivel local şi naţional, sunt greu de cuantificat, dacă nu chiar imposibil cel puţin în ceea ce priveşte exactitatea. Există, în literatura de specialitate, criterii de apreciere a eficienţei sociale a agroturismului, care se referă în special la gradul de satisfacere a turismului, de refacere a forţei de muncă, de protejare a mediului ambiant, etc. Pe baza acestor criterii se pot stabili indicatori care să releve eficienţa socială a activităţii agroturistice într-un cadru geografic dat. Astfel, la nivelul judeţului Caraş – Severin se poate calcula „gradul de satisfacere al turiştilor”, analizându-se diversificarea ofertei agroturistice, numărul serviciilor complementare, gradul de confort predominant la nivelul judeţului; prin intermediul şi cu ajutorul datelor obţinute de la punctele sanitare existente la nivelul localităţilor rurale se poate calcula numărul ameliorărilor în sănătatea turiştilor, refacere şi învoire a stării generale a acestora (stabilizare a tensiunii arteriale, calmare, dispariţia insomniilor, convalescenţe, etc.).

Dezvoltarea agroturismului determină însă, prin efectul său multiplicativ şi consecinţe indirecte, imposibil de evidenţiat concret, prin stimularea altor activităţi, în special agicultura, industria alimentară şi transporturilor, dar nu sunt de neglijat nici activităţile micilor meşteşugari, a artizanalelor şi micilor întreprinzători locali. Aceste aspecte sunt importante pentru dezvoltarea unei comunităţi locale, în special a uneia defavorizată, cum este cea montană. De aceea, atunci când se analizează eficienţa economică a acestei activităţi, ea trebuie să fie corelată şi cu eficienţa socială pentru că petrecerea plăcută şi utilă a timpului liber, îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe, refacerea capacităţii de muncă, satisfacţiile spirituale posibile, emoţionale sunt, în ultimă instanţă, scopul vacanţelor, ale vieţii în general. Nu cifrele seci şi impersonale sunt esenţa agroturismului, cifre în sine şi pentru sine, ci ceea ce ele relevă, adică recreerea, distracţia, refacerea şi capacitatea de a trăi bucuria de a savura zilele libere în toată frumuseţea lor sunt cele mai importante. Aşadar, eficienţa socială presupune reflectarea eficienţei economice pe plan social, uman şi ecologic.

CAPITOLUL II PROMOVAREA AGROTURISMULUI ÎN JUDEŢUL

CARAŞ-SEVERIN

2.1. MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE AGROTURISM

Agroturismul care se poate dezvolta în zonele rurale ale judeţului Caraş–Severin are condiţii naturale deosebit de favorabile, gospodăriile ţărăneşti putând utiliza acest potenţial, dacă peisajul este menţinut, iar locuitorii rurali fixează ei înşişi orientarea acestei dezvoltări. Pentru realizarea acestui deziderat se impune a se cunoaşte care sunt aşteptările de la agroturism atât din partea turiştilor cât şi a gazdelor. Cea mai importantă motivaţie pentru localnicii în calitate de gazdă organizatoare este aceea că agroturismul poate constitui o sursă de venituri care depăşesc mult veniturile obţinute din agricultură. O altă motivaţie ar fi crearea de noi locuri de muncă. Pentru turişti motivaţia esenţială este necesitatea de a petrece timpul liber departe de aglomerările urbane.

În judeţul Caraş – Severin ideea de agroturism nu a existat în concepţia politică, economică sau socială. Ca atare, nu există nici o pregătire în domeniu.Principalele neajunsuri determinate de acest aspect sunt:

a. locuinţele rurale nu au fost construite pentru o eventualitate turistică;b. proiectarea locuinţelor nu a ţinut cont de peisaj;c. instalaţiile sanitare nu au făcut obiectul unor preocupări speciale;d. încăperile sunt dispuse întâmplător, fără posibilitatea intrărilor separate;e. populaţia nu este educată pentru această activitate (sub aspectul

comportamentului, igienei, cunoaşterii unor limbi străine, gestiunii, organizării);

f. mobilarea camerelor este făcută prin aglomerări de obiecte fără valoare (carpete arăbeşti, bibelouri de sticlă), în timp ce mobila tradiţională, artizanatul vechi este înlăturat.Pentru o activitate de succes este necesară eliminarea acestor aspecte negative

şi organizarea corespunzătoare a agroturismului. Este necesar să se afirme ca principal factor iniţiativa privată, susţinută însă de autorităţile publice. Deci pentru implementarea corespunzătoarea a structurilor sunt necesare două organizaţii complementare:

1. o organizaţie de drept privat la nivel judeţean care se ocupă de punerea în practică a măsurilor obligatorii. Această organizaţie trebuie să reprezinte interesele economice ale agenţilor implicaţi în agroturism şi să transmită aceste interese spre organizaţia statală menită să creeze cadrul legislativ şi instituţional propice dezvoltării;

2. o organizaţie statală, care să colaboreze cu Ministrul Agriculturii, Agenţia Naţională de Turism, Ministerul Mediului şi alte instituţii centrale, regionale sau locale. Această organizaţie trebuie să deţină competenţe complexe în îndeplinirea următoarelor atribuţii:

- implementarea practică a măsurilor definite în colaborarea cu organizaţia privată de agroturism;

- protecţia mediului;- finanţări, creditări;- dezvoltarea agriculturii şi forestieră.

Organizaţia privată trebuie să abordeze agroturismul în mod etapizat, astfel:1) Selecţionarea spaţiului rural apt pentru agroturism. La baza acestei selecţii

stau o serie de criterii:- atracţii naturale, culturale, antropice;- mentalitatea locuitorilor faţă de agroturism;- spaţiu fără surse de poluare;- infrastructură adecvată;- oferte de agrement.La nivelul judeţului Caraş–Severin, zonele cele mai propice dezvoltării

agroturismului sunt:- zona Munţilor Semenic;- zona Munţilor Locvei şi Almăjului;- zona Dunării;- zona Valea Cernei;- zona Caraşului;- zona Munţilor Ţarcu şi Poiana Ruscă.2) Această etapă presupune alegerea, în spaţiul rural selecţionat a localităţilor

în care se vor pune bazele activităţii agroturistice. Localităţile selecţionate sunt: Coronini, Berzeasca, Şopotu Nou, Sasca Montană, Dalboşeţ, Eftimie Murgu, Bozovici, Prigor, Slatina Timiş, Brebu nou, Marga, Rusca Montană, Caraşova.

3) Alegerea gospodăriilor pilot. Acestea trebuie să corespundă exigenţelor practicării unui agroturism de nivel internaţional. La alegerea lor trebuie avute în vedere câteva criterii obligatorii:

- vârsta gazdelor;- ponderea economică a gospodăriei;- standardul de confort;- disponibilitatea de a se ocupa de această activitate.În paralel, managementului îi revine sarcina standardizării unor activităţi,

precum şi acţiunile de asistenţă şi consultanţă în vederea pregătirii ofertei şi programelor agroturistice. Tot acum trebuie realizată procedura de catalogare a potenţialului agroturistic, precum şi realizarea programelor de marketing.

4) Extinderea activităţii agroturistice de la faza de gospodării pilot la cea de transformare a ei într-o componentă economică a vieţii rurale. Pentru aceasta trebuie multiplicate gospodăriile introduse în circuitul agroturistic şi trebuie organizate cursuri de instruire a viitoarelor gazde, de către specialişti în domeniu. Trebuie avută în vedere acum şi organizarea corespunzătoare a agroturismului internaţional.

5) Perfecţionarea şi dezvoltarea agroturismului, crearea structurilor organizaţionale locale, diversificarea activităţilor adiacente agroturismului (servicii turistice).

2.1.1.REŢEAUA AGROTURISTICĂ DIN JUDEŢUL CARAŞ–SEVERIN

Implementarea agroturismului în judeţul Caraş – Severin presupune în mod obligatoriu trei elemente, care trebuie bine organizate:

- Agentul economic;- Programul agroturistic;- Management corespunzător unui nivel de organizare (judeţean).

În paralel, managementul este obligat la crearea unei reţele agroturistice. Acest aspect este important, pentru că prin intermediul ei se pot efectua schimburi de turişti, activitatea concretizându-se în contracte între diverşi parteneri.

Reţeaua agroturistică din judeţul Caraş – Severin, trebuie să fie reprezentată la trei nivele:

- pe plan local (prin agentul economic);- pe plan zonal (prin agenţia agroturistică);- pe plan naţional (printr-un dispecerat central care să centralizeze cererea şi

oferta agroturistică şi să realizeze programe promoţionale naţionale).Aceste nivele organizatorice, care au ca obiect activitatea agroturistică, sunt

specializate diferit, după locul în care se află:a) la nivel local, activităţile esenţiale sunt:- servicii de cazare;- servicii de cazare şi masă;- servicii de cazare, masă, activităţi recreative.b) la nivel judeţean, cele mai importante activităţi presupun:- identificarea şi atestarea gospodăriilor de pe teritoriul judeţului;- instruirea şi pregătirea locuitorilor rurali dornici de a practica agroturismul;- acordarea de asistenţă şi consultanţă gospodăriilor rurale pentru

îndeplinirea cerinţelor legii în practicarea agroturismului;- supravegherea şi încurajarea activităţii agroturistice;- activităţi de promovare a agroturismului şi integrare a acestuia în circuitul

naţional şi chiar mondial;- realizarea unor programe turistice şi trasee care depăşesc nivelul local.c) la nivel naţional, activitatea agroturistică impune:- elaborarea strategiilor naţionale privind dezvoltarea agroturismului;- elaborarea proceselor legislative privind buna desfăşurare a agroturismului

şi apropierea legislaţiei româneşti de cea europeană;- elaborarea şi îmbunătăţirea criteriilor corespunzătoare de selecţionare a

pensiunilor agroturistice;- pregătirea unor specialişti în domeniul agroturistic;- elaborarea unei reţele naţionale de agroturism;- elaborarea unei baze de date actualizate privind oferta agroturistică;- reclamă şi publicitate.

2.1.2.ÎNFIINŢAREA ŞI FUNCŢIONAREA AGENŢIEI DE AGROTURISM

Analizând situaţia existentă până în prezent la nivelul judeţului Caraş – Severin, precum şi perspectivele de colaborare locale şi internaţionale, pentru dezvoltarea unui agroturism eficient se impune realizarea Agenţiei de Agroturism, care să reprezinte interesele acestei activităţi în zonă şi la nivel naţional sau internaţional. Această agenţie trebuie constituită în folosul locuitorilor din judeţ care practică această activitate, constituind un factor important pentru succesul acestei activităţi. Ea are posibilitatea de a se susţine financiar prin:

- cotizaţii ale membrilor implicaţi în acţiuni agroturistice;- taxe percepute pentru diferite servicii oferite de agenţie;- managementul şi derularea unor acţiuni de anvergură (în domenii ca

speologie, alpinism, cicloturism, anduroturism);

- taxe de intermediere a ofertei turistice în zonă;- servicii de consultanţă oferite în alte zone;- taxe pentru organizarea şi susţinerea de cursuri de specializare;- sponsorizări.Dacă în fiecare localitate selecţionată la nivelul judeţului Caraş – Severin, în

prima fază, aceea de implementare a agroturismului, există cinci pensiuni agroturistice, într-un an aceasta obţine, doar din activitatea de comision:

552,3 Є * 5 gosp. * 13 localităţi …………………..35899,5 ЄAcest venit este suficient atât pentru procurarea unor echipamente adecvate cât

şi pentru plata specialiştilor care lucrează în cadrul acestei agenţii. La acest venit însă se mai pot adăuga şi altele, din cele enumerate mai sus.

Pentru a funcţiona, această agenţie trebuie să treacă prin următoarele etape:1. Înregistrarea formală a Agenţiei de Agroturism; pentru aceasta sunt

necesare activităţi legate de identificare personalului de bază în această activitate, definirea formei juridice a agenţiei şi elaborarea statutului. Imediat după aceea este necesară înregistrarea, conform legii a Agenţiei;

2. Implementarea biroului de lucru; pentru acest deziderat trebuie identificat un spaţiu de lucru, care să constituie sediul Agenţiei şi selecţionat personalul care îşi va desfăşura activitatea operativă; acest personal trebuie pregătit corespunzător, prin cursuri de scurtă durată. Sunt necesare, de asemenea, procurări de necesităţi materiale pentru desfăşurarea unei activităţi corespunzătoare;

3. Definirea programului de agroturism pe termen scurt, mediu şi lung; în prima etapă trebuie urgent definit programul agroturistic pe termen scurt. Acesta trebuie să presupună, în mod obligatoriu următoarele:

- stabilirea unei legături cu Agenţia Naţională de Turism;- identificarea, pe fiecare zonă în parte, a locuinţelor agroturistice,

stabilirea gradului lor de confort, potenţialul turistic al zonei, contactarea directă a administraţiei locale respective;

- centralizarea datelor, stabilirea lucrărilor ce trebuie efectuate pentru îmbunătăţirea confortului şi aspectului turistic;

- identificarea necesităţilor de finanţare pentru lucrările de dezvoltare a zonei cărăşene;

- identificarea surselor de finanţare şi alegerea variantei optime;- estimarea bugetului Agenţiei eşalonat pe termen scurt, mediu sau lung.4. Realizarea unui contract între Agenţie şi gospodăriile agroturistice;

acest punct necesită stabilirea prin comun acord a drepturilor şi obligaţiilor ce revin celor două părţi în urma colaborării agroturistice; în baza acestui contract, gospodăriile agroturistice trebuie să-şi finalizeze lucrările de modernizare impuse de Agenţie;

5. Stabilirea reţelei agroturistice; acest punct presupune centralizarea şi luarea în evidenţă a tuturor gospodăriilor agroturistice apte pentru această activitate, precum şi a oportunităţilor turistice, etnografice, istorice, etc, din zonă şi realizarea pe această bază de date a unui program agroturistic;

6. Realizarea materialelor de prezentare şi publicitate al Agenţiei; în acest sens, este foarte bine dacă se găseşte o marcă specifică zonei, care va fi nemodificată apoi, reprezentând regiunea agroturistică (de ex. „un concediu la ţară” sau „drumeţii în Banat”);

7. Prezentarea ofertei agroturistice cărăşene pe piaţa agroturistică naţională şi mondială;

8. Realizarea, în colaborare cu organisme consacrate a unor activităţi de mare anvergură, cu sprijinul autorităţilor locale şi chiar naţionale, în scopul exploatării reţelei existente şi a impunerii pe piaţa agroturistică a renumelui şi mărcii cărăşene.

Prin realizarea acestei Agenţii, gospodăriile ţărăneşti au mult de câştigat pentru că o activitate profesionistă de management agroturistic asigură un venit mult mai mare pentru aceste gospodării, concomitent cu ajutor logistic în toate domeniile, cu consecinţe benefice în ambele sensuri. Asigurarea unui flux mai mare de turişti, ofertele speciale, promovarea unor idei novatoare în agroturism, crearea unor conştiinţe colective sunt deziderate care nu pot fi realizate decât într-o concepţie unitară, coerentă, responsabilă. De altfel, în toate celelalte ţări din Europa, această activitate este organizată după acest sistem, cu rezultate foarte bune. Prin intermediul unei Agenţii agroturistice se menţine şi un standard calitativ al serviciilor oferite, permiţând legarea oaspeţilor de locurile în care au mai fost şi s-au declarat mulţumiţi de ceea ce au primit.

Pe lângă aceste aspecte, Agenţia de Agroturism mai prezintă avantajul activităţii permanente în sensul îmbunătăţirii şi ridicării performanţelor. Astfel, ea trebuie să găsească permanent alte categorii de clienţi, noi oportunităţi, noi trasee, noi programe, oferte speciale, promovând permanent şi îmbunătăţind continuu imaginea agroturistică a zonei cărăşene.

Sintetizând, rolul Agenţiei de Agroturism trebuie să constea în- crearea de metode de promovare a agroturismului, stabilirea strategiilor de

marketing pe care trebuie să le aplice judeţul Caraş – Severin în vederea susţinerii unei activităţi eficace şi rentabile;

- găsirea permanentă a partenerilor de cooperare care să asigure activitate fluentă şi bogată;

- coordonarea, dirijarea, optimizarea fluxului turistic spre diferitele centre agroturistice;

- cooperări cu diverse firme de turism, cultură, societăţi comerciale, administrative, sportive, în vederea iniţierii unor acţiuni comune;

- for reprezentativ în relaţii naţionale şi internaţionale.Este evident că, în prezent statul nu mai poate sprijini în mod substanţial şi

concret gospodăriile ţărăneşti, iar activitatea agricolă, nu poate asigura venituri acceptabile pentru o viaţă decentă. De aceea, agroturismul este o alternativă oportună şi cu reale şanse de dezvoltare în acest judeţ, în care la fiecare pas se găsesc peisaje şi imagini turistice de neuitat, trebuind să fie o iniţiativă a autorităţii locale, o posibilitate de rezolvare a unor tensiuni sociale şi perturbaţii demografice demne de luat în seamă.

2.2. ELEMENTE DE MARKETING ÎN PROMOVAREA AGROTURISMULUI CĂRĂŞAN

„Marketingul este procesul social prin care o persoană, sau un grup obţin ceea ce constituie obiectul propriilor necesităţi sau dorinţe, creând şi schimbând produse şi valori cu alţii.”2

O altă definiţie arată că „marketingul este cel care rezolvă problemele întreprinderii într-o manieră profitabilă”.

Marketingul înseamnă, pe scurt:

2 Crăciun Şt., Agroturism – organizare – eficienţă, Ed. Mirton, Timişoara, 1997;

- client satisfăcut;- afaceri profitabile.3

Atingerea obiectivelor stabilite necesită acţiuni specifice din partea organizatorilor, desfăşurate în diverse direcţii: măsurarea pieţei, pătrunderea pe piaţă, fixarea preţurilor, realizarea comunicării către consumator, etc.

„Toate aceste elemente cuprinse în aşa numita formulă de marketing – mix” alcătuiesc o multitudine de combinaţii reduse la patru elemente de bază: produs, preţ, distribuţie, promovare.4

A. Produs agroturistic. În turism, produsul agroturistic constă în:- cazare;- alimentaţie;- activităţi recreative.În prima etapă, de implementare a agroturismului, se recomandă o strategie de

stabilitate a gamei de produse, urmărindu-se consolidarea produsului agroturistic, întărirea reputaţiei şi atingerea unor performanţe certe în elaborarea lor.

Tabelul nr. 2.1.VARIABILELE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE MARKETING

PRODUS PREŢ PROMOVARE DESFACERECalitatea intrinsecă

- Tarif de bază- Nivel de preţ adoptat

- Publicitate- Mărimea cheltuielilor- Imaginea de transmis

Canale de distribuţie

Gama de produse Reduceri Forţă de vânzare- Topistică- Depozitare- Transport- Manipulare

Opţiuni, mărimi, pieţe de

desfacere, cine, unde, când, sunt

de calitate

Condiţii de plată Promovarea vânzărilor Marchandisting

CuloriNoi produse

Promovarea la locul de muncă

Garanţie Relaţii la locul de vânzare

Servicii post-vânzare

Sponsori

Sursă: Constantin Negruţ, Colab, Iniţiere în marketing, Ed. Augusta, Timişoara, 1997

B. Preţul. Abordarea concretă a preţului de către întreprinzători şi de utilizare a lui în practica marketingului, formează conţinutul unor strategii de preţuri”5. Nivelul preţurilor practicate determină accesibilitatea la consumator a serviciilor. Obiectul esenţial al politicii de preţ este acoperirea cheltuielilor şi obţinerea unui profit minim.

3 Negruţ C-tin, colaboratori, Iniţiere în marketing, Ed. Augusta, Timişoara, 1997;

4 Negruţ C-tin, colaboratori, Iniţiere în marketing, Ed. Augusta, Timişoara, 1997; 5 Negruţ C-tin, colaboratori, Iniţiere în marketing, Ed. Augusta, Timişoara, 1997

Strategia trebuie să se formuleze pornindu-se de la segmentul de piaţă căruia i se adresează. Sunt două categorii de consumatori:

1. consumatori cu venituri modeste;2. consumatori cu venituri mari.Pentru prima categorie, este important de realizat convenţii cu statul sau

organizaţiile de sindicat, în vederea obţinerii unor „cecuri de vacanţă” suportate parţial de cele două organizaţii. De asemenea, pentru a penetra pe piaţă este bine de abordat strategia preţurilor mici.

Pentru a doua categorie de consumatori, care sunt de regulă străini, preţurile pot fi mai mari, dar, comparativ cu concurenţa este bine de abordat aceeaşi strategie, a preţurilor joase, pentru cucerirea pieţei agroturistice.

2.2.1. PROMOVAREA PRODUSULUI AGROTURISTIC

Succesul activităţii agroturistice depinde nu numai de calitatea şi preţul produsului agroturistic, ci într-o măsură foarte mare şi de promovarea lui pe piaţa naţională şi internaţională.

Promovarea este privită de cele mai multe ori ca o acţiune publicitară, fiind o formă specială de comunicare între producător şi consumator. „aceasta este cu atât mai necesară în condiţiile sporirii şi diversificării bunurilor şi serviciilor destinate satisfacerii nevoilor populaţiei, cu cât consumatorului îi este tot mai greu dacă nu imposibil să afle singur ce produse se află pe piaţă, unde şi cum la poate procura.” Informarea consumatorului despre existenţa ofertei, calităţile ei, constituie esenţa acţiunii de promovare a produsului. Pentru reuşita acestei acţiuni este nevoie de împlinirea a două aspecte majore:

- un buget corespunzător destinat acţiunilor promoţionale;- un set de acţiuni totale, competente şi suficient de îndelungate pentru a

pătrunde în conştiinţa populaţiei.Mediile cele mai importante de transmitere a mesajului publicitar sunt cele cunoscute:- presă;- radioul;- televiziunea;- publicitatea, care cuprinde:

a) afişe;b) cataloage;c) prospecte;d) pliante, broşuri;e) calendare.

În agroturism, aceste acţiuni, trebuie desfăşurate concomitent şi la toate nivelurile. Pentru că judeţul Caraş – Severin nu a avut până acum activităţi agroturistice, şi nu este cunoscut pe piaţa turistică, are nevoie de o acţiune concertată, de mare amploare şi foarte bine pregătită. Această acţiune trebuie să se desfăşoare atât la nivel local, cât şi la nivel judeţean şi naţional.

Astfel, la nivelul gospodăriei agroturistice este indicat ca aceasta să îşi conceapă un pliant în care să fie reprezentată cât mai atrăgător, dar fidel, gospodăria respectivă şi împrejurimile ei. Aceste pliante pot fi dăruite primilor turişti, care au astfel ocazia să promoveze indirect pensiunea agroturistică respectivă. Pliantul trebuie să conţină şi să specifice satul din care face parte, judeţul, căile de acces, condiţii de

cazare, pensiuni, zone de agrement, informaţiile privind tarifele practicate, alte elemente care ar putea atrage potenţiali turişti. Dacă, în prima fază, gospodăria agroturistică nu are mijloace financiare să realizeze acest pliant, ea poate efectua o fişă agroturistică, cât mai estetic executată, cu aceleaşi elemente, pe care o poate înmâna turiştilor cazaţi.

La nivel judeţean, promovarea judeţului Caraş–Severin trebuie să fie laborioasă şi de calitate. Materialul trebuie să cuprindă totalitatea gospodăriilor care practică agroturismul, şi totodată informaţii privind ansamblul teritoriului, infrastructură, elemente de atracţie turistică, etc. de aceea cel mai indicat mijloc de publicitate este ghidul turistic, sau caseta video, diverse broşuri, pliante, cataloage. Cel mai complet este ghidul agroturistic, pentru că el cuprinde liste şi adrese complete ale tuturor agenţilor care practică această activitate. Totuşi el fiind de ordin general, trebuie completat cu broşurile motivaţionale, care au rolul de a stimula interesul potenţialului turist de a vizita locurile promovate. Aceste broşuri pot fi distribuite în multe direcţii şi ocazii (expoziţii, târguri, manifestări culturale).

La nivel naţional, promovarea produsului agroturistic cărăşan trebuie realizată prin intermediul Agenţiei Naţionale de Turism, a unor agenţii de turism specializate şi recunoscute naţional sau internaţional, a ANTREC, a Federaţiei Române pentru Dezvoltare Montană şi altor instituţii de stat sau private, legătura cu acestea fiind realizată prin intermediul Agenţiei de Agroturism din Caraş – Severin sau prin intermediul instituţiei administrative corespunzătoare creată la nivel judeţean. Tot aceste instituţii sunt abilitate să realizeze o bună publicitate şi la nivel internaţional.

Canalele de distribuţie cele mai potrivite în promovarea agroturismului din judeţul Caraş–Severin sunt aşadar:

- Agenţia de agroturism al judeţului Caraş–Severin;- Alte agenţii de turism specializate;- Distribuitori direcţi de produse agroturistice.

2.2.2.ALTE ELEMENTE DE MARKETING UTILIZATE ÎN PROMOVAREA AGROTURISMULUI

Judeţul Caraş–Severin poate oferi vizitatorilor săi o mare varietate de produse turistice, dar care are de învins un mare număr de obstacole şi reticenţe. Cel mai mare obstacol este probabil reprezentat de reputaţia proastă a României peste hotare, determinată în principal de preţurile practicate, adică mari, în comparaţie cu produsele primite, de calitatea scăzută. În judeţul Caraş – Severin caracteristica turistică este următoarea: puţinele sale amenajări turistice practică preţuri puţin accesibile populaţiei autohtone, iar calitatea este rareori pe măsura preţurilor solicitate. În aceste condiţii se pune întrebarea: de ce ar veni un turist străin în acest judeţ, când cu acelaşi preţ ar putea vizita Franţa, Austria, Elveţia, iar turiştii din celelalte judeţe s-au putea opri pe Valea Prahovei, primind de cele mai multe ori şi servicii de calitate superioară? Studiind atent specificul regiunii şi ţinând cont de principalele motivaţii ale turiştilor se pot analiza punctele tari şi cele slabe ale judeţului şi se poate stabili astfel un culoar pe care poate înainta activitatea agroturistică. Pentru succesul acestei activităţi după cercetarea peisajului, depistarea peisajelor atrăgătoare din munţi, posibilităţile de pescuit, pârtiile de schi şi săniuş, peşteri şi rezervaţiile naturale, monumente istorice, etnografi, obiceiuri, folclor, treburi identificate acele elemente care individualizează net judeţul făcându-l atrăgător şi trezind interesul străinilor. Este necesară seriozitate şi profesionalism în această analiză, pentru că piaţa turistică

europeană este puternică şi diversificată. De exemplu, Franţa este recunoscută pentru locurile excepţionale de plajă la Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană, Austria pentru locurile amenajate pentru sporturile de iarnă, Germania pentru rafinament, servicii ireproşabile şi infrastructură excepţională, Grecia pentru monumente istorice de excepţii, plajă la Marea Mediterană, folclor inedit şi climă caldă, Spania pentru folclor de excepţie, munţi şi peisaje atrăgătoare, ieşire la Marea Mediterană etc. în mod logic, în judeţul nostru trebuie depistate acele elemente care îl particularizează, care deci nu se regăsesc pe alte meleaguri. În acest sens se pot lua în calcul următoarele alternative:

- originalitatea peisajului – Cheile Nerei, Pădurea de Făget de pe Semenic, Domogledul – care au însuşiri neîntâlnite în Europa. Astfel Cheile Nerei sunt complet neamenajate, intervenţia omului fiind aproape inexistentă, nici o lucrare umană afectând caracterul lor autentic şi inedit; Pădurea de Făget din Masivul Semenic este unică în Europa, fauna şi flora din Domogled sunt de asemenea unice, constituind chiar un interesant loc de studiu pentru specialiştii din acest domeniu; există şi alte peisaje cu caracter de unicat: Dunărea de la Cazane; morile de pe Valea Rudăriei; peşterile din zona Herculane, etc.

- tradiţiile, obiceiurile şi folclorul bănăţean se detaşează net de cele ale ţărilor din Europa , după cum şi bucătăria din această zonă reprezintă multe puncte de atracţie atât pentru cei bine specializaţi în domeniul culinar cât şi pentru ceilalţi amatori. Mâncarea cărăşană , cu influenţe puternice în prepararea ţuicii şi a vinurilor, cu reţete speciale reunite în prepararea cârnaţilor şi salamurilor constituie un factor important de individualizare a produsului cărăşan .

- preţul poate constitui un elemente de bază în individualizarea produsului turistic cărăşan, dacă seriozitatea şi dorinţa de afirmare pe piaţa turistică mondială vor fi suficient de puternice pentru a tempera tendinţele de scumpire nejustificată a tarifelor si, în general a preţului fiecărui serviciu şi efort turistic. În general salariile românilor sunt mult mai reduse decât în restul ţărilor europene, motiv pentru care dezideratul preţului redus este perfect posibil, aşa încât, dacă după modelul japonez, Caraşul va acorda importanţă şi valoare raportului preţ - calitate, existând premise sigure pentru succese în domeniul agroturismului.

- accesul convenabil în judeţ este un alt avantaj net, Caraş–Severin fiind unul din puţinele din ţară la care se poate ajunge pe şosea, pe calea ferată, pe calea aerului şi a apei. Astfel, toate aceste posibilităţi oferă potenţialilor turişti multiple posibilităţi de mişcare rapidă dintr-un loc în altul. Agenţia de Agroturism, trebuie să analizeze varietatea resurselor turistice din

judeţ şi, ţinând cont de complexitatea activităţii care cuprinde cazare, alimentaţie publică, comerţ, tratament, agrement, să găsească varianta cea mai bună pentru localitatea analizată. De exemplu, în privinţa cazării, agenţia poate hotărî mai multe tipuri de cazare:

a. camere mobilate, care, la rândul lor se pot clasifica pe categorii de confort, în funcţie de criteriile stabilite de lege;

b. case de vacanţă, construite şi amenajate special pentru închirieri turistice, sau alte destinaţii, dar transformată şi amenajată pentru această activitate;

c. spaţiu simplu pentru amenajarea unui loc de campare (cu cort sau rulotă), în grădină, livadă sau curte, gospodarul locuind în apropiere pentru a asigura securitatea turiştilor şi un minim de cerinţe obligatorii (apă, toaletă, etc);

d. spaţii secundare din gospodăria ţărănească (colibe, fânare, poduri, sălaşe în punctele de tranzit şi repaus, în special în locurile greu accesibile şi nelocuite;

e. spaţii destinate special turiştilor, construite de administraţia locală, asociaţii turistice săteşti, sau persoane private.Aceste spaţii diversificate vin în întimpinarea tuturor dorinţelor oricât ar fi de

diferite, precum şi oricăror posibilităţi materiale ale turiştilor satisfăcând gusturile şi pretenţiile acestora pentru petrecerea într-o ambianţă plăcută a unui sejur. Spaţiile trebuie să fie mobilate astfel încât să cuprindă minimul prevăzut în normele de clasificare elaborate de Agenţia Naţională de Turism, care le verifică şi le omologhează. Tarifele practicate pot fi negociate, dar nu pot depăşi maximele admise pentru categoriile respective de confort.

În ceea ce priveşte servitul mesei şi acesta se poate realiza în mai multe feluri, şi trebuie aleasă varianta optimă. Astfel:

- o pensiune completă la gazda agroturistică . Activitatea presupune atât folosirea unor produse agroalimentare din gospodărie, cât şi produse ce trebuie achiziţionate.

- demipensiunea , care poate să cuprindă doar micul dejun şi o gustare, sau doar prânzul, după dorinţa turistului.

- doar micul dejun , serviciu care se presupune inclus în închirierea camerei. Micul dejun poate fi servit doar cu produse din gospodăria ţărănească, incluzând lapte şi produse din lapte, ouă, fructe, diverse salate de legume, sucuri de fructe şi legume, etc.

- pensiunea completă sau demipensiunea acordată de o familie din mediul rural specializată în acest domeniu pentru mai multe familii care locuiesc în gospodării agroturistice diferite. Este o specializare care aduce avantajele calităţii, personalul care prestează aceste activităţi fiind, de regulă, bine pregătit, cu ustensile gospodăreşti fiind bună, aprovizionarea variată.

Dezavantajul constă în deplasarea turiştilor către locul destinat servirii mesei, precum şi unui program destul de rigid ,care nu sunt întotdeauna pe gustul celor dornici de libertate şi lipsa oricăror constrângeri.

- pensiune completă sau demipensiune la o unitate de alimentaţie publică existentă în zona rurală respectivă;

- activitatea efectivă a turistului , cu produsele şi ustensilele gospodarului.

O altă activitate importantă care trebuie bine gândită de agenţia agroturistică este comerţul general care trebuie să se desfăşoare în satele agroturistice. În perimetrul lor trebuie să se găsească spre valorificare produse agro–alimentare locale. Această activitate atrage forţă de muncă activă şi disponibilă şi atrage localităţile rurale în sfera economicului. Pe lângă aceste activităţi trebuie diversificate şi cele legate de mărfurile industriale – echipamente sportive, de papetărie, librării, articole foto, obiecte de artizanat, suveniruri, cosmetice, presă, etc.

Agenţia agroturistică mai are menirea, de pregătire a personalului dispus să-şi desfăşoare activitatea în acest domeniu. Atunci când cadrul general de desfăşurare a activităţii agroturistice este realizat, este esenţial ca el să fie completat cu un personal bine pregătit, astfel încât serviciile destinate turiştilor să fie de cea mai bună calitate. Trebuie pus accent pe amabilitate, generozitate, bună dispoziţie, care bucură mai mult turistul decât orice dotare şi confort, dar seci şi impersonale. De altfel, aceasta este şi motivaţia pentru care mulţi turişti preferă mediul clasic pe cel rural. Acest aspect trebuie îmbinat cu profesionalismul, atât din partea gazdelor, cât şi

a celor care practică servicii adiacente. Formarea şi specializarea prestatorului de servicii agroturistice, trebuie bine organizată de agenţie, la început prin înlocuirea motivaţiilor de bază, esenţiale pentru o activitate de calitate, iar pe parcurs prin cursuri de scurtă durată, prin care acest personal să fie mereu mai bine pregătit, mai abil, mai capabil să se desăvârşească profesional. Pentru aceste cursuri, trebuie racolaşi specialişti în domeniu de la diverse unităţi comerciale, instituţii de specialitate, personal adus din zone cu tradiţie în domeniul agroturismului. În Reşiţa, există Facultatea de Ştiinţe Economice, secţia Turism – Servicii, ai căror specialişti pot susţine cursuri de specialitate în acest domeniu. Este posibil, ca pe parcurs, agenţia, prin dezvoltare să-şi poată forma un compartiment specializat în formare şi management în agroturism, care să poată coordona eficient toate aceste deziderate.

Agenţia de Agroturism trebuie să-şi elaboreze programul agroturistic. Aceasta este o latură esenţială a activităţii agroturistice, şi trebuie parcurse următoarele etape:

1. prezentarea ofertei de cazare;2. inventarierea punctelor de atracţie a zonei;3. posibilitatea turiştilor de a practica unele activităţi specifice zonei;4. prezentare activităţilor recreative şi sportive ce pot fi realizate; 5. prezentarea excursiilor, vizitelor, drumeţiilor care sunt planificate şi realizate

cu ghizi, îndrumători, etc. Deşi toate aceste aspecte par greu de aplicat în practică, în acest judeţ,

agroturism a existat în permanenţă şi nu constituie o noutate, dar el a fost aplicat spontan şi ocazional, în concordanţă cu ospitalitatea românească recunoscută din totdeauna. În condiţiile unei economii de piaţă însă, realizarea acestei activităţi trebuie organizată şi bine pregătită, fiind o alternativă la rudimentarele activităţii agricole de până acum şi o şansă reală de dezvoltare a zonelor rurale, cu influenţe benefice atât în cadrul acestor colectivităţi, cât şi la nivelul întregului judeţ.

Conturarea unei reţele agroturistice la nivelul judeţului Caraş - Severin poate contribui la dezvoltarea mediului rural, la crearea unei imagini de marcă pentru zona cărăşană atât atrăgătoare şi ospitalieră. La nivelul judeţului, există, în prezent câteva gospodării de reprezentare, care dovedesc interesul locuitorilor pentru această activitate, dorinţa lor de a activa în acest domeniu. Astfel, sunt cu totul deosebite gospodăriile de la Miniş, în număr de două, una la Canicea (a cunoscutei cântăreţe de muzică populară Stana Izbaşa), una la Brebu Nou, una la Vîrciorova şi una la Căsoaia. Acestea beneficiază confortul pe care îl poate dori un turist, având în plus de ambianţă specific ţărănească, atât de apreciată în prezent în Europa. Ele sunt luate în atenţia Agenţiei Naţionale de Turism în vederea clasificării lor internaţionale. Trebuie menţionat însă faptul că nu întotdeauna confortul este cel mai solicitat aspect în agroturism. Astfel, în unele articole apărute în presa germană în anul 1999, analizându-se potenţialul agroturistic al Banatului, se sublinia că oferta agroturistică oferă concedii la ţară, casă, masă, pentru turiştii care nu doresc stresul marilor oraşe, ci un concediu liniştit, într-un decor natural. Pentru aceştia, satul românesc oferă chiar mai mult, o întoarcere în timp, aproape de evul mediu, o atracţie turistică pe care ţările vestice nu o mai pot oferi. Aceasta dovedeşte, dincolo de amărăciunea clasificării, faptul că putem transforma tocmai lipa infrastructurii şi a modernizărilor într-un avantaj faţă de ţările Europene. Ineditul produsului agroturistic cărăşan, condiţiile existente, baza tehnico-materială, cultura populară a locuitorilor rurali, dublate de ospitalitate, interes, şi motivaţie, pot impune satul cărăşan pe piaţa turistică şi îl pot consacra. Optimismul care se degajă în urma analizării potenţialului turistic al zonei cărăşene, este determinat de avantajele deosebite naturale şi antropice ale aceste

regiuni, prin comparaţie cu altele din Europa, sau din ţările vecine, de modul cum a fost conservat mediul rural din judeţ, precum şi de baza materială şi populaţia existentă.

Lansarea satului agroturistic cărăşan pe piaţa turistică este posibilă şi necesară, prin aceasta oferindu-se o alternativă viabilă de dezvoltare a mediului rural cărăşan, de reorganizare a vieţii economice, sociale şi culturale existente în prezent.

2.3. POLITICI DE STIMULARE A AGROTURISMULUI CĂRĂŞAN

Activitatea de agroturism din judeţul Caraş – Severin poate fi stimulată prin două categorii de acţiuni:

- legislative , cuprinzând totalitatea actelor normative care susţin, promovează, protejează şi încurajează această activitate;

- politici guvernamentale, care prin acţiuni combinate, de anvergură naţională, sprijină această activitate.

Activitatea legislativă în domeniul agroturismului a apărut mai consistentă după 1990, când s-a încercat restructurarea turismului, prin elaborarea unor pachete de legi şi mecanismele adecvate, referitoare în primul rând la protecţia mediului şi conservarea lui. Au apărut astfel, primele acte normative care reglează turismul rural românesc, respectiv HG nr. 102 / 1990 pentru aplicarea normelor lui din D.L. 54 / 1990. Acest D.L. a fost modificat prin HG nr.364 / 1996 modificând acordurile şi avizele necesare autorizaţiei pentru funcţionare, în sensul simplificării lor pentru asociaţiile familiale şi persoanele fizice independente, în anumite condiţii.

Reglementările juridice privind organizarea şi desfăşurare agroturismului sunt stabilite prin Ordonanţa 62 / 1994 şi aprobată, cu mici modificări prin Legea 145 / 1994. Aceste acte normative prevăd condiţiile de înfiinţarea şi funcţionare a pensiunilor turistice şi a fermelor agroturistice, precum şi facilităţile pe care statul le acordă celor care prestează această activitate. Astfel, se specifică în primul rând posibilitatea de a primi, în dispoziţie, terenuri disponibile cu scopul constituirii unor ferme agroturistice, fireşte acolo unde consiliile locale au aceste posibilităţi. În al doilea rând, există prioritatea în instalarea liniilor şi telecomunicaţiilor (telefon, telex, fax), pentru pensiunile şi fermele agroturistice. Tot prin lege se stipulează obligaţia specialiştilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Turism şi a celor aparţinând Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare de a oferi sprijin şi consultanţă locuitorilor rurali dornici să înceapă această activitate. Aceştia sunt, de asemenea obligaţi să ia in evidenţă pensiunile si fermele agroturistice, să le urmărească evoluţia si să le cuprindă in materialele promoţionale si publicitare pe care instituţiile respective le editează. Întrucât această activitate este susţinută si promovată de stat, acesta se obligă ca, prin instituţiile sale abilitate, să includă, acolo unde situaţia o impune, şi unde este posibil, în programele de învăţământ ale instituţiile şcolare din zonă, discipline de specialitate în profilul turism şi agroturism. O altă facilitate preconizează scutirea de la plata impozitului pe venit pe o perioadă de zece ani a locuitorilor din zonele rurale, care practică agroturismul. Legislaţia din 1994 mai este importantă şi pentru că denumeşte şi defineşte clar noţiunile de pensiune şi fermă agroturistică, arătând şi care sunt criteriile minime în selecţionarea şi declararea lor ca atare. Totuşi actele normative din 1994 au un caracter restrictiv, întrucât preconizează facilităţi doar pentru zona montană, litoralul Mării Negre şi Delta Dunării.

Legislaţia a suferit îmbunătăţiri în 1997, când prin Ordonanţa 63 s-a urmărit extinderea facilităţilor acordate anterior prin Legea 145, şi, în al doilea rând, s-au stabilit responsabilităţi şi competenţe atât pentru organismele guvernamentale, cât şi neguvernamentale, implicate în activitatea de agroturism. Conform acestei ordonanţe, persoanele fizice, asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect de activitate agroturismul, beneficiază de facilităţile pe care legea le acordă întreprinderilor mici şi mijlocii, chiar dacă ele nu îndeplinesc condiţiile legate de cifra de afaceri anuală şi de numărul de angajaţi pe care îi au. Rămâne în vigoare scutirea de la plata impozitului pe venit pe o perioadă de 10 ani, pentru o capacitate de cazare de maximum 10 camere. Se acordă de asemenea, prin Ordonanţă, scutirea de la plata energiei electrice, gazului metan şi serviciilor de telecomunicaţii la tariful de consum casnic pentru capacităţile de cazare maximum 5 camere; statul se obligă, în continuare să cuprindă în editurile, ghidurile, pliantele editate oferta turistică a acestor pensiuni şi ferme agroturistice. Rămân în vigoare, de asemenea facilităţile legate de prioritatea în vizitarea liniilor de telecomunicaţii, precum şi cele de punere la dispoziţie, de către Consiliile locale, acolo unde este posibil, a unor suprafeţe necesare construirii de pensiuni şi ferme agroturistice.

Peste doi ani, în 1999, criteriile de clasificare şi criteriile minime de declarare a pensiunilor agroturistice au fost revizuite şi puse în concordanţă cu realitate mediului rural, clasificarea făcându-se sub forma margaretelor.

Pentru o mai bună corelare dintre instituţiile statului în coordonarea şi promovarea activităţii agroturistice, s-a încheiat cu protocol de colaborare între Agenţia Naţională de Turism şi Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, care prevede o serie de măsuri de principiu care să contribuie la o acţiune unitară şi coerentă. Astfel, cele două instituţii sunt ambele cointeresate să participe la activitatea de verificare a pensiunilor şi fermelor agroturistice, pentru încadrarea lor corespunzătoare, conform legii, în activitatea agroturistică.

Certificatele de clasificare se eliberează de Agenţia Naţională de Turism, în conformitate cu Legea 145 / 1994. În acelaşi timp, Centrele Agricole din teritoriu, prin specialiştii săi au datoria de a depista locuinţele rurale care se pretează la desfăşurarea unor astfel de activităţi; de a informa locuitorii rurali, de a-i educa şi a le arăta avantajele prestării unor astfel de servicii. Aceşti specialişti sunt instruiţi şi pregătiţi în comun cu cei aparţinând, Agenţiei Naţionale de Turism, fiind informaţi atât din punct de vedere teoretic cu toate aspectele organizării unei activităţi de agroturism, cât şi în ce priveşte strategia autorităţilor privind dezvoltarea în viitor a acestei activităţi. Întorşi în teritoriul, aceşti specialişti, împreună cu asociaţiile profesionale din domeniul agroturismului trebuie să asigure asistenţă tehnică celor interesaţi pentru întocmirea documentaţiei tehnice necesare, după cum trebuie să asigure sprijin în obţinerea avizelor de specialitate. Întrucât, această activitate presupune numeroase probleme de ordin tehnic, managerial, economic, de marketing, specialiştii celor două instituţii au obligaţia de a sprijini reciproc în soluţionarea lor, pentru rezolvarea cu maximum de operativitate a oricărei situaţii. Totodată, ambele instituţii au obligaţia de a pune la dispoziţia celor interesaţi a oricăror materiale, documentaţii, situaţii statistice, etc.; precum şi explicaţii, interpretări ale acestora, pentru informarea lor corectă şi complectă.

Activitatea de reclamă şi publicitate, revin în egală măsură ambelor instituţii, ambele având obligaţia de a sprijini reciproc în editarea materialelor de publicitate, a ghidurilor turistice şi a tuturor formelor de promovare a agroturismului, atât pe plan naţional, cât şi internaţional.

Pornind de la aceste principii legate de problemele ce trebuie rezolvate în domeniul agroturismului, în beneficiul populaţiei rurale şi nu în ultimul rând al turiştilor toate actele normative care stipulează cadrul legislativ şi facilităţile economice acordate pentru stimularea acestei activităţi prevăd măsuri, criterii şi regulamente de organizare, dezvoltare şi funcţionare a fermelor şi pensiunilor agroturistice, în paralel cu obligaţia şi atribuţiile organismelor menite să le asigure sprijin şi ajutor.

Politica guvernamentală a urmărit prin activitatea sa legislativă două aspecte importante. Unul vizează forma de turism care este cel mai bine adoptată mediului rural, respectiv agroturismul, celălalt vizează determinarea zonelor de interes maxim care se pretează la aplicarea şi dezvoltare acestei forme de turism. Ambele aspecte dovedesc interesul statului pentru o alternativă viabilă în mediul rural, adaptată economiei de piaţă, şi reprezintă un aspect pozitiv, dar ele nu reprezintă decât un început modest, chiar timid, practic doar primii paşi într-o activitate care poate constitui un atu important în contextul restructurării economice. Este însă la fel de important ca toate aceste măsuri ale statului să fie urmate rapid de altele, pentru ca primele să-şi atingă scopul propus.

În primul rând este importantă organizarea eficientă a sistemului de creditare, apoi de încurajare a investitorilor în această sferă atât de promiţătoare şi nu în ultimul rând, dezvoltarea şi amenajarea infrastructurii. Analizând dezvoltarea agroturismului în principalele ţări europene, se poate uşor observa importanţa stimulării locuitorilor din mediul rural prin acordarea de credite şi alte facilităţi financiare în vederea realizării de capacităţi agroturistice, reechipării şi modernizării celor deja existente. În ţara noastră, până în prezent doar resursele proprii de capital au fost baza echipării fermelor şi pensiunilor agroturistice, statul neangajându-se în finanţarea acestei activităţi. Ori, pentru a începe o astfel de activitate este nevoie de capital, care, în mediul rural, este totul insuficient.

1. Adevăratul sprijin pe care statul trebuie să-l ofere locuitorilor de rurali constă în acordarea unor facilităţi de ordin financiar-bancar, în primul rând posibilitatea obţinerii unor credite preferenţiale cu dobânzi rezonabile, pentru dotări şi amenajări ale gospodăriilor ţărăneşti, sau pentru construirea unor case de vacanţă în zone de interes agroturistic, care nu sunt amenajate corespunzător sau care necesită lucrări ce depăşesc posibilităţile financiare ale locuitorilor din mediul rural.

2. Statul trebuie să ofere posibilităţi financiare pentru amenajarea, repararea, conservare şi protejarea unor obiective istorice sau culturale cu impact în zonele în care se practică sau se doreşte a se practica agroturismul.

3. Este importantă, de asemenea, intervenţia statului şi în ceea ce priveşte dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii în zonele de interes agroturistic. Aceste lucrări trebuie să fie astfel concepute încât să se integreze în peisaj cât mai discret, mai subtil, respectându-se pe cât posibil modelele originale ale mediului şi în acelaşi timp să asigure perfect realizarea funcţiilor pentru care a fost concepută. Modernizarea, repararea, înlocuirea canalizărilor, alimentării cu apă, a căilor de acces, a energiei electrice, gazului metan, nu pot fi realizate în mediul rural decât prin implicarea statului şi promovarea unor politici de protejare şi dezvoltare a zonelor cu potenţial turistic. Acesta este un real ajutor şi un sprijin efectiv şi consistent pe care statul îl poate acorda locuitorilor rurali, astfel încât aceştia să poată acţiona în vederea construirii unor pensiuni şi ferme agroturistice.

4. Este necesar ca autoritatea publică să impună o serie de facilităţi valabile pentru cei dornici să investească în zonele cu impact turistic pentru a desfăşura activităţi agroturistice. Printr-un sistem de creditare eficient, prin dobânzi accesibile,

prin acordarea unor perioade de graţie în rambursarea împrumuturilor, agenţii economici pot fi încurajaţi să-şi îndrepte interesul şi atenţia spre aceste zone.

5. Un alt aspect important care vizează atenţia statului, atât sub aspect legislativ, cât şi efectiv îl reprezintă ansamblul masurilor de sistematizare şi amenajare a teritoriului astfel încât conservarea patrimoniului cultural, etnografic, arhitectural să fie cât mai bine realizată. Întrucât practicarea agroturismului implică de cele mai multe ori reamenajări şi lărgiri ale spaţiului de locuit, este foarte important ca aceste modernizări să se facă în acord deplin cu ambianţa locală păstrându-se specificul şi tradiţionalul, atât în ceea ce priveşte construcţia respectivă, cât şi în ceea ce priveşte materialele de construcţie folosite. Reproducerea fidelă a arhitecturii tradiţionale poate constitui un punct forte al activităţii agroturistice, iar statul este dator că printr-o politică adecvată să supravegheze pe acest aspect şi să acţioneze energic pentru ca specificul local să fie perfect conservat. În acest sens, autorităţile locale pot interveni prin autorizarea modernizărilor şi construcţiilor care corespund acestui obiectiv şi prin respingerea fermă a celor care modifică şi deteriorează armonia şi aspectul tradiţional local.

6. Printr-o politică adecvată, statul trebuie să urmărească permanent conservarea şi protejarea mediului înconjurător. Este ştiut, că împrejurimile mediului rural au avantajul lipsei totale de eroziune. Acest avantaj trebuie păstrat, iar grija pentru mediu trebuie să constituie un element esenţial atât organismelor publice locale, cât şi a celor naţionale, care printr-o legislaţie cu referire expresă la mediul agroturistic, trebuie să descurajeze, orice acţiune menită să distrugă sau să degradeze flora şi fauna atât de atrăgătoare din acest mediu. Este uşor constituit unele fonduri în bugetele locale din taxe pe sat turistic din care să se poată interveni rapid şi eficient în conservare, păstrare, protejare a mediului înconjurător zonei rurale.

7. Un alt aspect asupra căruia doar printr-o legislaţie corespunzătoare şi o atenţie naţională se poate interveni, priveşte resursele umane destinate acestei activităţi. În general, succesul unei activităţi nu poate fi asigurat decât printr-o calitate adecvată a factorului uman. De aceea, este foarte important în acest domeniu impunerea unor politici şi mecanisme care să permită dezvoltarea corespunzătoare a factorului uman din zonele cu activităţi agroturistice, pregătirea, educarea şi instruirea lui corespunzătoare. Acest domeniu presupune mai multe aspecte care trebuie abordate:

Un prim aspect vizează o campanie naţională lansată de stat, în vederea modificării opticii prezente legate de noţiunea de turism şi realizării unei opinii favorabile turismului în general, şi agroturismului în special. Prin diverse procedee, trebuie arătate atât avantajele acestei forme de turism cât şi evoluţia agroturismului pe plan mondial, concepţia modernă despre, agroturism în statele puternic dezvoltate.

Al doilea aspect vizează construirea unei reţele umane capabile să desfăşoare o astfel de activitate la o înaltă ţinută calitativă. Acest lucru necesită însă un efort deosebit din partea statului, care trebuie să conceapă un sistem de învăţământ eficient şi foarte bine corelat între diferitele nivele de instruire: şcoala primară, gimnazială, liceală, universitară. Numai astfel, tânăra generaţie, poate să se manifeste pe acest segment al pieţei muncii, perfect calificată şi bine pregătită pentru orice situaţie de mediu. În ceea ce priveşte generaţia care a depăşit vârsta şcolară, datorită restructurării accentuate a economiei româneşti, piaţa muncii are un puternic aflux de forţă de muncă disponibilitate, o bună parte a ei locuind în mediul rural. În acest sens, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în colaborare cu Ministerul Educaţiei pot organiza cursuri de calificare, recalificare prin care cei care doresc să-şi

îndrepte eforturile în direcţia practicării activităţii agroturistice să primească cunoştinţele necesare precum şi îndrumări permanente, în vederea depăşirii obstacolelor create de neştiinţă. Este adevărat, pentru aceasta sunt necesare mijloace financiare importante, totuşi există posibilitatea procurării acestora, prin programele existente în România în aceşti ani, care nu sunt folosite decât într-o măsură foarte mică (programul Phare, de exemplu).

Al treilea aspect legat de resursele umane vizează formarea managerială, care constituie o verigă slabă în ţara noastră, determinând practic reculul activităţii economice din ultimul deceniu. Pentru aceasta, este evidentă necesitatea colaborării cu organismele internaţionale, ţările puternic dezvoltate beneficiind de avantajele revoluţiei manageriale pe care au suportat-o şi pe care România, ca şi celelalte ţări foste socialiste a pierdut-o, spre marele său dezavantaj. Este însă evident, că dezvoltarea activităţii agroturistice, necesită politici unitare, coerente, strategii şi măsuri adecvate, care presupune o activitate managerială competentă. La nivelul unei regiuni agroturistice, pentru o dezvoltare eficientă a acestei activităţi, trebuie să existe un cadru instituţional care prin acţiuni bine conturate să acţioneze în sprijinul ei. Altfel, agroturismul se poate desfăşura doar haotic, periodic, nesistematizat, şi fără rezultate spectaculoase. Pentru reuşita activităţii agroturistice este absolut necesară activitatea legislativă a factorilor locali (care pot rezolva problemele legate de evoluţia socială, culturală, economică), cât şi a asociaţiilor zonale (mai ales a celor profesionale). Toate acestea însă pot acţiona corect doar printr-o formaţie managerială competentă şi bine motivată.

8. Statul are datoria de interveni şi prin realizarea unor cercetări, studii, lucrări, proiecte, prin care să analizeze oportunitatea practicării agroturismului în diversele zone ale ţării, să calculeze eficienţa acestei activităţi în situaţii concrete şi să încerce valorificarea potenţialului turistic al zonelor care până în prezent nu sunt cunoscute şi nu au pătruns pe piaţa turistică. Nimeni altcineva decât statul ar putea oferi astfel, o şansă unor regiuni puţin dezvoltate, dar care beneficiază de un peisaj atrăgător sau factori antropici interesanţi, rezolvând astfel multiple probleme de interes economic şi social care sunt în ultimă instanţă, de competenţa sa.

9. Statul se mai poate implica în dezvoltarea agroturismului prin constituirea unei legislaţii care să permită finanţarea turismului cu caracter social. Acest lucru permite pe de-o parte acordarea de subvenţii în constituirea satelor agroturistice favorizând astfel regiunile aflate în dificultate economică, dar care beneficiază de potenţial turistic, iar pe de altă parte permiţând populaţiei cu venituri mici să-şi petreacă câteva zile de concediu, sau week-end-uri plăcute în zonele rurale agroturistice. Astfel, o modalitate interesantă de impulsionare a activităţii agroturistice este introducerea cecurilor de vacanţă. Acestea datează din 1939, sunt foarte răspândite în lume, şi au apărut pentru prima dată în Elveţia, unde cunosc probabil şi cea mai largă extindere, fiind folosite în prezent de peste 300.000 de familii. Prin intermediul lor, o parte din cheltuielile unui concediu sunt suportate de firma în care lucrează unul din membrii familiei, de organizaţiile de sindicat, sau chiar de stat. Introducerea, de către stat, a acestor cecuri de vacanţă care să poată fi utilizate în agroturism, ar impulsiona puternic cererea agroturistică, devenind astfel, un important factor de dezvoltare.

10. Promovarea turismului cultural-educativ, şi în paralel conservarea monumentelor istorice, restaurarea cartierelor vechi, prin tradiţie, reprezentative ale unor oraşe, conservarea caselor ţărăneşti prin păstrarea elementelor autentice din mediul rural constituie o altă posibilitate prin care statul poate încuraja şi promova creşterea cererii agroturistice, poate mări potenţialul turistic al zonelor rurale şi

influenţa convingerile locuitorilor rurali de a aborda activităţi agroturistice. Statul are posibilităţi multiple de a realiza acest deziderat. Cea mai simplă modalitate este aceea de a aplica tratamente fiscale diferenţiate pentru locuitorii care îşi amenajează locuinţele în spiritele autenticităţii, al tradiţionalului, după cum poate oferi diverse stimulente materiale pentru comunităţile rurale care, prin diverse oportunităţi, reconstituie şi conservă monumente istorice sau clădiri cu conotaţii istorice (case aparţinând unor personaje ilustre ale istoriei naţionale, vechi conace, etc.), imobile cu mare vechime, etc.

11. În sfârşit, statul trebuie să contribuie în mod organizat şi coerent la realizarea unei campanii de anvergură pentru promovarea agroturismului. Produsul agroturistic este, în ultimă instanţă, un produs comercial, care are succes dacă este evidenţiat şi dacă se creează o promovare şi publicitate adecvată. Altfel, oricât de bine ar fi organizate fermele şi pensiunile agroturistice ele ar rămâne nişte mări necunoscute, nefiind vizitate decât din întâmplare. De aceea, statul trebuie să urmărească creşterea eficienţei economice prin sprijinirea colectivităţilor rurale în sensul organizării unei campanii publicitare agroturistice, puternice şi profesioniste. El este, de fapt, responsabil de modul în care se desfăşoară şi evoluează activitatea agroturistică la nivelul naţional şi singurul în măsură să realizeze campanii publicitare de anvergură naţională. În acest fel, statul poate să-şi aducă o contribuţie activă la dezvoltare agroturismului, în acelaşi timp accentuând convingerile oamenilor că este o activitate agreată de stat şi că face parte din cultura ţării respective. De exemplu, în Franţa, statul promovează turismul printr-o campanie publicitară de mare anvergură, care are ca deviză: „să vindem mai bine ţara străinilor”. Campaniile publicitare de asemenea mărime reclamă intervenţia statului şi pentru că nici o gospodărie ţărănească nu are interesul să investească în publicitatea imaginii de ansamblu a ţării, şi nici nu şi-ar permite financiar aceste cheltuieli, care depăşesc cu mult cotele normale prevăzute de o gospodărie rurală pentru aceste aspecte. În cel mai bun caz, aceste locuinţe ar face reclamă regiunii în care se găseşte, şi mai probabil comunităţii rurale din care provine. Aceasta însă, nu aste reprezentativă pentru o ţară, nu arată ceea ce naţiunea respectivă are specific, nu dă informaţii esenţiale pentru a crea convingerea turistică (infrastructură, demografie, potenţial geografic naţional, etc). Printr-o publicitate unitară se evită aspectul negativ al reclamelor contradictorii, când unele ferme sau pensiuni agroturistice prezintă diferit aceiaşi zonă turistică, stăruind confuzii şi îndoieli potenţialilor turişti. Aceasta întrucât activitatea turistică este în general fragmentată, şi nu se poate corela în vederea realizării unei acţiuni unitare şi coerente.

CAPITOLUL III. POTENŢÍALUL AGROTURISTIC

AL SATELOR CĂRĂŞENE

3.1. ZONA RURALĂ CĂRĂŞANĂ

Condiţiile naturale generoase, resursele variate ale solului si subsolului, situarea acestui teritoriu in zona de incidenţă a Europei Centrale si Balcanilor (situaţie ce i-a oferit funcţia unei adevărate punţi de legătură între marile vetre de civilizaţie) au favorizat constituirea a numeroase aşezări umane stabilite în spaţiul bănăţean şi implicit al Caraş-Severin, din cele mai vechi timpuri. Există atestări documentare ale multor localităţi din judeţ, deşi trebuie precizat că acestea nu pot reprezenta repere temporale de vechime a acestora, pentru că atestarea documentară nu este totuna cu vechimea aşezării respective. Există totuşi şi alte dovezi care aduc mărturie permanenţei vieţii pe aceste meleaguri. Descoperirea de ceramică preistorică de la Prigor, materialele aparţinând culturii Coţofeni (începutul epocii bronzului) găsite la Rudăria şi Bănia, cele ale bronzului timpuriu de la Selişte, din hotarul comunei Borlovenii – Vechi, descoperirile de la Grădiştea, descoperirile arheologice da la dealul Colţan, care arată prezenţa fragmentelor ceramice aparţinând culturii Baden Pecsel (perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului, aproximativ 2500 – 2200 î. H.), uneltele de piatră şi os, figuri de ceramică, aşezarea umană din epoca comunei primitive de la Izvorul Rece, toporul perforat descoperit întâmplător la Câlnic şi care aparţine epocii bronzului, aşezarea neolitică din locul denumit „Odăi de la Şoşdea”, aparţinând perioadei daco-romane, cronica Notarului anonim care menţionează voievodatului lui Glad, cuprinzând întreg Banatul dintre Dunăre şi Mureş, documentele de cancelarie din sec. al XIV-lea care atestă districtul românesc Almăj sunt dovezi de netăgăduit ale vechimii, permanenţei şi continuităţii vieţii populaţiei statornicite aici.

Dezvoltarea economică accentuată a judeţului, îndeosebi în minerit şi prelucrarea metalelor a creat condiţiile apariţiei primelor centre urbane în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea: Reşiţa şi Oraviţa. Vocaţia urbană a judeţului este totuşi afirmată mult mai târziu, mai precis în ultimele patru decenii ale secolului nostru, adevărata cultură fiind născută şi îmbogăţită de mediul rural. În prezent judeţul cuprinde 308 localităţi: două municipii din care dintre care Reşiţa este reşedinţă de judeţ, şase oraşe, o comună suburbană (Ocna de Fier), 298 localităţi rurale din care 69 comune, 209 sate şi 20 sate aparţinând municipiilor şi oraşelor.

În teritoriu, localităţile sunt aşezate în funcţie de forma de relief şi de resursele favorabile unei dezvoltări normale. Cele mai multe localităţi sunt aşezate în zonele de deal şi munte (aproximativ 225). Ele s-au constituit de-a lungul cursurilor de ape şi de-a lungul căilor de comunicaţie tradiţionale.

Caracteristicile aşezărilor rurale din judeţul Caraş – Severin sunt următoarele:1. Localităţile rurale sunt foarte diferite sub aspect demografic, limitele

minime şi maxime variind între 20 şi 3000 de locuitori. Acest fapt se datorează pe de o parte particularităţilor reliefului care a determinat modul de organizare a aşezărilor rurale şi pe de altă parte faptului că intervenţia statului în amenajările teritoriale a fost de mică intensitate, vechea structură a cătunelor fiind în continuare des întâlnită. În astfel de localităţi, populaţia este redusă ca număr şi dispersată teritorial. În preajma

oraşelor există sate cu populaţie numeroasă, între 2500 – 3000 locuitori, cu un grad de dezvoltare economică mai ridicat.

2. La nivelul judeţului predomină localităţile rurale medii şi mici, localităţile mari fiind în număr mic. Astfel, din cele 298 localităţi rurale, 221 au populaţii cuprinse între 60 şi 700 locuitori, totalizând un număr de 96048 locuitori din 154397 cât cuprinde zona rurală cărăşană.

3. Cele mai multe localităţi rurale sunt aşezate în zonele de deal şi munte (aproximativ 225),. Ele s-au construit de-a lungul cursurilor de apă şi de-a lungul căilor de comunicaţie tradiţionale.

4. Deşi majoritatea localităţilor rurale sunt aşezate în zona montană şi premontană, ele nu sunt izolate. Există doar un număr mic de localităţi un grad mare de izolare (7 %), cele mai multe localităţi având un grad mediu de izolare (45 %), iar 48 % dintre localităţi au un grad mic de izolare, sunt uşor accesibile şi cu flux de circulaţie ridicat.

5. Aşezate şi construite în funcţie de relieful zonelor, cele mai multe dintre localităţi (52 %) sunt compacte, 22 % fiind compacte cu densitate mare, 16 % sunt cu grad mare de dispersie, fiind alungite de-a lungul apelor curgătoare, 3 % sunt puternic dispersate, având caracter împrăştiat, restul având alte caracteristici.

6. Toate aşezările rurale sunt astfel construite încât s-au mulat perfect pe formele de relief. Astfel, satele de câmpie, sunt concepute după sistem stradal rectangular, uşor de urmărit, iar construcţiile sunt uşor tipizate. Aceasta este o sistematizare specifică sec. al XVIII-lea, aşezările respective păstrându-şi într-un mod conservator aspectul fără modificări esenţiale. Caracterul lor este predominant agricol şi au în general o bază economică solidă. Cele mai dezvoltate localităţi rurale din această categorie sunt: Iaz, Obreja, Glimboca, Berzovia, Grădinari. Satele de deal, aşezate de-a lungul apelor curgătoare de o parte şi de alta a acestora, au o dispunere lejeră, fără pretenţii şi geometrizări rigide, ca cele de câmpie. Această caracteristică le conferă un aspect plăcut, inedit. În perimetrul lor sunt implementate, din necesitate unele elemente naturale, cum sunt: oraşele, torentele, care nu permit valorificarea, în întregime a terenurilor din localităţi. Casele sunt dispuse atipic, cel mai adesea urmărind firul apelor. Localităţile au astfel forme diferite, fie tentaculare, fie şerpuite sau liniare. Construcţiile sunt simple şi austere, dar confortabile şi funcţionale. Porţiile gospodăriilor sunt înalte şi cuprinzătoare, ascunzând privirii întreaga gospodărie. Ele sunt cel mai adesea sculptate, ornamentele făcând trimitere la motivele populare tradiţionale. Satele de munte, dispuse pe versanţii occidentale ai catenei montane Ţarcu – Godeanu şi mai rar în Munţii Semenic şi Almăjului, au un grad ridicat de împrăştiere a gospodăriilor pe alveole mari, în jurul unui centru puţin mai populat. În realizarea construcţiilor, datorită necesităţii de adaptare la condiţiile toponimice şi climatice ale zonei de munte, s-au adoptat soluţii eteroclite de modulare pe teren, care conferă localităţilor un aspect original şi o linie plină de personalitate. Cele mai semnificative localităţi sunt: Cornereva, Sicheviţa, Şopotu Nou.

7. Ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor sunt creşterea animalelor şi pomicultura. Acest aspect este determinat şi de condiţiile naturale existente. Astfel, din totalul de 398128 ha. suprafaţă agricolă deţinută de zona rurală cărăşană, 249008 ha. o constituie păşuni şi fâneţe (62,5 %), iar 13284 ha. pomi şi vii (3,31 %). Zona rurală montană deţine o suprafaţă agricolă de 189969 ha. (47,7 %) din care 151521 ha. păşuni şi fâneţe, şi 6513 (3,4 %) pomi şi vii.6

6 Date obţinute de la DGA Caraş - Severin

8. Gospodăriile ţărăneşti sunt slab asigurate din punct de vedere a bazei tehnico–materiale, cele mai mari deficienţe înregistrându-se în zona montană, unde se constată că:

- gradul de mecanizare a lucrărilor agricole este scăzut, fapt datorat în primul rând reliefului, dar şi condiţiilor materiale precare:

- utilajele agricole sunt insuficiente şi neadaptate terenului montan;- transportul produselor (mai ales al fânului) se face în perioade scurte

(câteva zile) şi pe distanţe lungi, ceea ce determină un grad de încărcare a utilajelor ridicat;

- animalele de muncă au un rol predominant în realizarea muncilor agricole.

3.1.1.ASPECTE DEMOGRAFICE

Din totalul populaţiei judeţului de 359230 locuitori, conform datelor statistice anunţate la 1.07.1998, populaţia rurală cuprindea 154397 locuitori, din care 75559 bărbaţi şi 78838 femei. Raportul este satisfăcător dat fiind ca şi la nivel naţional numărul femeilor este mai mare decât al bărbaţilor. Defalcat, situaţia se prezintă conform tabelului 1.

Structura populaţiei pe culte este următoarea: ortodocşi aproximativ 84 %, romano-catolici 8,48 %, babtişti 3,54 %, penticostali 1,88 %, greco-catolici 0,72 % reformaţi 0,66 %, adventişti 0,12 %, evanghelici 0,09 %, biserica creştină după evanghelie 0,07 %, 435 alte religii sub 100 de adepţi, 180 persoane sunt atei, 458 fără religie, 176 cu religie nedeclarată.

O caracteristică esenţială a demografiei rurale cărăşene o constituie faptul că populaţia rurală montană cuprinde aproximativ 95000 locuitori, deci circa 61 % din populaţia rurală cărăşană. Această populaţie este cuprinsă în 26000 de gospodării, ceea ce reprezintă o medie de 3,6 locuitori pe gospodărie. Deci, caracteristica esenţială a zonei montane cărăşene sub aspect demografic este pe de o parte gradul relativ ridicat de populare a zonei montane, iar pe de altă parte o densitate bună pe gospodărie. Această densitate indică prezenţa mai multor generaţii la nivelul unei gospodării, mai precis coexistenţa simultană a bunicilor, părinţilor şi copiilor. Astfel, din totalul populaţiei rurale montane, 22 % o prezintă copii sub 15 ani, 60 % adulţi activi, şi 17 % bătrâni. Aceste date arată potenţialul ridicat al localităţilor rurale pentru îndeplinirea unor activităţi economice. Din cadrul acestei populaţii, peste 85 % lucrează în cadrul localităţii, cea mai mare parte dintre ei (72 %) în agricultură. Ca urmare a acestui fapt, majoritatea produselor alimentare se pot produce în sate, totuşi existând necesitatea aprovizionării zonelor cu unele produse alimentare din reţeaua de comerţ.

Aspectul negativ este determinat de sporul negativ atât natural, cât şi migratoriu, constituind un semnal de alarmă pentru starea populaţiei rurale, care se află într-un continuu proces de descreştere şi îmbătrânire. Având în vedere evoluţia economică, care presupune restrângerea activităţii marii industrii, este de aşteptat ca o parte a populaţiei din mediul urban să migreze în localităţile rurale, determinând astfel schimbarea structurii populaţiei din mediul rural.

Este necesar a sublinia migraţia populaţiei de naţionalitate germană, spre ţara de origine, determinând chiar depopularea masivă a unor localităţi cum ar fi Brebu Nou, Gărâna, Măureni, Lindenfeld (care constituie un caz aparte rămânând cu un singur locuitor).

Tabelul nr. 3.1POPULAŢIA STABILĂ ÎN MEDIUL RURAL LA 01. 07. 1998

Localităţi Total Masculin FemininJud Caraş-Severin 359230 175607 183623Mediu urban 204833 100048 104785Mediu rural 154397 75559 78838Armeniş 3108 1532 1576Bănia 1978 958 1020Băuţari 2814 1429 1385Berlişte 1326 613 713Berzeasca 3044 1457 1587Berzovia 4275 2089 2186Bolvaşniţa 1654 842 812Bozovici 3431 1654 1777Brebu 1222 574 648Brebu Nou 110 55 55Buchin 2205 1034 1171Bucoşniţa 3247 1061 1646Caraşova 3341 1676 1665Cărbunari 1294 624 670Ciclova Română 1837 828 1009Ciuchici 1087 525 562Ciudanoviţa 990 502 488C-tin Daicovici 3006 1451 1555Copăcele 1452 705 747Cornea 2333 1162 1171Cornereva 3536 1776 1760Coronini 1994 1021 973Dalboşeţ 1995 969 1026Doclin 2044 986 1058Docnecea 2147 1049 1098Domaşnea 1545 760 805Eftimie Murgu 1927 948 979Ezeriş 1275 605 670Fârliug 1956 943 1013Forotic 1973 995 978Gârnic 1945 973 972Glimboca 1878 871 1007Goruia 996 475 521Grădinari 2211 1070 1141Iablaniţa 2709 1284 1425Lăpuşnicel 1514 734 780Lăpuşnicelul Mare 2179 1018 1161Luncaviţa 2980 1480 1500Lupac 2956 1474 1482Marga 1339 671 668Măureni 2610 1282 1328Mehadia 4775 2346 2429

Mehadica 883 448 435Naidăş 1317 642 675Obreja 3148 1541 1607Ocna de Fier 811 403 408Păltiniş 2734 1400 1334Pojejena 3301 1626 1675Prigor 3100 1532 1568Răcăjdia 2384 1167 1217Ramna 1987 999 988Rusca Montană 2292 1181 1111Secu 1578 778 800Sasca Montană 1981 886 1095Sicheviţa 2655 1291 1364Slatina Timiş 3409 1657 1752Socol 2158 1060 1098Şopotu Nou 1516 735 781Târnova 1906 916 990Teregova 4820 2413 2407Ticvaniu Mare 1831 896 935Topleţ 3149 1541 1608Turnu Ruieni 4159 2043 2116Văliug 951 464 487Vărădia 1425 710 715Vermeş 1743 821 922Vrani 1223 585 638Zăvoi 4664 2232 2432Zorlenţu Mare 1014 460 554Sursa: Direcţia Generală de Statistică, Caraş-Severin

Sub aspectul etniilor, în judeţul Caraş - Severin, există câteva puternice şi dinamice. Cea mai cunoscută este cea croată, care cuprinde aproximativ 6500 - 6700 persoane stabilite în special în zona Caraşova şi Lupac. Etniile cehă şi slovacă sunt şi ele bine reprezentate cuprinzând circa 4500 persoane, iar etnia germană, în continuă scădere mai numără aproximativ 2000 persoane. Mai sunt reprezentate la nivelul judeţului, etniile maghiară, ucraineană, etc.

3.1.2. ECONOMIA RURALĂ

Resursele minerale ale judeţului sunt multiple, multe din ele nefiind exploatate sau exploatate insuficient. Astfel, există rezerve însemnate de nisipuri şi pietrişuri (în 24 localităţi), calcare (în 20 localităţi), argile (în 17 localităţi), granodiorite (8 localităţi), marmure şi tuf calcaros (câte 3 localităţi pentru fiecare), talc şi gresie (câte 2 localităţi pentru fiecare). Practic, exceptând petrolul, apar cantităţi însemnate de rezerve de bilanţ reprezentând 130 de zăcăminte omologate, din care 64 zăcăminte de cărbuni şi minereuri, 50 zăcăminte de substanţe nemetalifere şi roci utile şi şase zăcăminte de ape industriale, termominerale şi plate. De remarcat sunt rezervele de marmură de la Ruschiţa, care se aseamănă cu apreciata marmură de Carrara.

Zăcămintele de cărbuni au fost descoperite la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi se găsesc în zonele Reşiţa - Moldova Nouă şi în bazinele Rusca Montană, Caransebeş şi Almaj.

Zăcămintele metalifere exploatate din vechi timpuri au stat la baza apariţiei centrelor metalurgige în secolul al XVIII-lea de la Bocşa, Oraviţa, Sasca Montană, şi Reşiţa.

Minereurile de fier localizate în zona Ocna de Fier, Docnecea sunt epuizate în cea mai mare parte; minereuri de mangan există încă la Delineşti; minereuri de cupru ce-au constituit în trecut una din principalele bogăţii ale Munţilor Banatului se găsesc la Ocna de Fier, Moldova Nouă, Dognecea, Oraviţa; zăcăminte de aur şi argint sunt întâlnite în zonele Bocşa, Dognecea, Oraviţa.

Zăcămintele nemetalifere, deşi larg răspândite pe teritoriul judeţului au fost puţin exploatate, principalele rezerve fiind: azbest (Almaj, Brădişooru de Jos, Voislova, Borlova); mică albă (Târnova şi Secu ); talc ( Marga, Voislova ); feldspat ( Teregova, Armeniş, şi Globu Craiovei ); cuarţite (Ocna de Fier, Caraşova, Moniom, Clocotici); cuarţ (Delineşti,); caolin (Sicheviţa şi Nermet); argile refractare (Anina); pământuri colorate (Gârnic, Pescari, Tirol, Fârliug, Ezeriş, Târnova); nisipuri metalurgice (Doclin şi Surduc); calcar (Reşiţa, Gârlişte, Constantin Daicoviciu); marmură (Bocşa şi Ruschiţa); granit şi granodiorit (Surduc şi Brădişoru de Jos).

O altă bogăţie valoroasă a judeţului este pădurea şi materialul lemnos, astfel suprafaţa ocupată cu păduri în localităţile rurale fiind de 358044 ha., reprezentând cca. 48 % din suprafaţa totală a satului cărăşan, dar existând şi localităţi a căror suprafaţă împădurită depăşeşte 50 % din suprafaţa totală. (Rusca Montană 92,52 %; Văliug 86,74 %; Topleţ 82,04 %;Goruia 77,83 %)

3.1.2.1. AGRICULTURA

După 1989, schimbările intervenite în economia naţională au avut ecouri şi în zona rurală agricolă cărăşană. Proprietate privată, care era bine reprezentată şi anterior anului de graţie, a căpătat noi valenţe, legătura cunoscută a bănăţeanului cu pământul său accentuându-se, din păcate fără rezultate spectaculoase. Astfel, exploataţia agricolă este în majoritatea de tip privat, formele asociative şi de arendare limitându-se la 10 unităţi, cele mai multe între 100 şi 500 ha. teren arabil, excepţie făcând unităţile de arendare a căror dimensiune depăşesc 1000 ha. Exploatarea privată este relativ redusă, de cca. 3,5 ha. teren agricol, suprafaţă necompetitivă, atomizată de multe parcele, nepermiţând nici un asolament corespunzător şi nici activităţi cu consecinţe profitabile privind mecanizarea şi chimizarea. Referitor la unităţile de stat acestea sunt în număr de cinci, în care majoritatea terenurilor sunt deţinute de acţionari. Aceste unităţi se găsesc într-o stare de criză cauzată atât de patrimoniu mecanic învechit şi limitat numeric, cât şi de creditele şi dobânzile restante, extrem de împovărătoare care au determinat un blocaj financiar şi lipsă de vocaţie pentru obţinerea altor împrumuturi. Este adevărat că zona cărăşană are o structură a fondului funciar nefavorabilă unei agriculturi eficiente. Din totalul suprafeţei judeţului, de 851974 ha. suprafaţa agricolă reprezintă 47 %, adică 399620 ha., din care: 127240 ha. arabil, 182839 ha. păşuni naturale, 75990 ha. fâneţe naturale, 1222 ha. vii, 2329 ha livezi. Pădurile ocupă o suprafaţă de 382019 ha., ceea ce reprezintă 45 % din suprafaţa judeţului, situându-l pe locul doi în ţară, fiecărui locuitor revenindu-i 1 ha. de pădure. Dimensiunile proprietăţii private sunt în medie de 3,5 ha. echivalent arabil, ceea ce nu îngăduie practicarea unei agriculturi moderne. De altfel, se observă că

terenul arabil are o pondere mică în totalul fondului agricol, ceea ce dovedeşte faptul că agricultura practicată nu aduce beneficii, fiind practicată doar pentru supravieţuirea gospodăriilor. În plus, zona fiind predominant montană, (11 % dealuri submontane, 16 % zonă depresionară intramontană şi intrapremontană) pe suprafeţele arabile se cultivă cereale, legume, cartofi, şi nutreţ dar fără rezultate spectaculoase, cultura lor realizându-se sub imperiul necesităţii. Tocmai pentru că zona montană are caracteristicile ei care imprimă anumite evoluţii în agricultură, strategia de dezvoltare a judeţului este de reducere a suprafeţei arabile de la 32000 ha. la circa 29000 ha., prin reorientarea modului de folosinţă, în favoarea pomiculturii şi pajiştilor care sunt mult mai performante. Specialiştii consideră că această reorientare nu reprezintă un aspect negativ, ci dimpotrivă exprimă o valorificare corectă a potenţialului productiv a pământului în această zonă. Ceea ce este foarte interesant de reţinut pentru tema referatului, este faptul că în aceste culturi se pledează nu pe promovarea tehnologiilor ce folosesc chimizarea, ci pe culturi biologice libere de astfel de produse, fertilizarea bazându-se în exclusivitate pe îngrăşăminte naturale.

S-a pus în discuţie şi dezvoltarea şi reorientarea pomiculturii, însă, datorită fărâmiţării plantaţiilor, prin preluarea proprietăţilor pe vechile amplasamente, actualii deţinători ai acestui patrimoniu nu dispun de cunoştinţe suficiente în domeniu, nu au mecanizare adecvată şi nici posibilităţi financiare pentru întreţinerea acestor livezi în mod corespunzător.

Suprafaţa agricolă a judeţului, evidenţiată pe comune se prezintă astfel:- sub 0,5 ha. / loc. sunt un număr de 4 comune (Cărbunari, Ocna de Fier,

Rusca Montană, Topleţ);- între 0,5 – 0,9 ha. / loc. 4 comune (Docnecea, Gârnic, Pescari, Văliug);- între 1,0 – 1,9 ha. / loc. 23 comune (Armeniş, Berzeasca, Bucoşniţa,

Constantin Daicoviciu, Cornea, Eftimie Murgu, Glimboca, Goruia, Grădinari, Iablaniţa, Luncaviţa, Lupac, Marga, Mehadia, Obreja, Păltiniş, Pojejena, Secu, Secheviţa, Slatina Timiş, Socol, Târnova, Turnu Ruieni);

- între 2,0 – 3,9 ha. / loc. 31 comune (Băuţar, Berlişte, Berzovia, Bolvaniţa, Bozovici, Brebu, Bichin, Caraşova, Ciclova Română, Ciudanoviţa, Copăcele, Cornereva, Dalboşeţ, Doclin, Domaşnea, Ezeriş, Forotic, Lăpuşnicel, Lăpuşnicu Mare, Măureni, Naidăş, Prigor, Ramna, Răcăşdia, Sasca Montană, Şopotu Nou, Teregova, Vermeş, Vrani, Zorlenţu Mare);

- peste 4 ha. / loc. 7 comune (Brebu Nou, Ciuchici, Fârliug, Mehadia, Ticvaniu Mare, Vărădia, Zăvoi).

Acest teren agricol, cuprinde o multitudine de tipuri de soluri, de la soluri fertile cu un conţinut ridicat de humus, până la soluri degradate, erodisoluri, cu un conţinut scăzut de humus. Astfel, solurile pot fi clasificate după cum urmează:

- grupa solurilor fertile: soluri brune, brune argiloiluviale, predominante în localităţile: Berlişte, Vrani, Vărădia, Grădinari, Ciclova Română, Răcăşdia, Măureni, Berzovia, Vermeş, Socol;

- grupa solurilor cu fertilitate medie: brun luvice, brun acide, brune eubazice, care predomină în localităţile: Goruia, Forotic, Ticvaniu Mare, Ciudanoviţa, Ciuchici, Bozovici, Lăpuşnicu Mare, Dalboşeţ, Şopotu Nou, Bănia, Eftimie Murgu, Prigor, Buchin, Obreja, Armeniş, Glimboca, Secu, Ramna, Ezeriş, Fârliug, Naidăş, Constantin Daicoviciu, Doclin;

- grupa solurilor cu fertilitate scăzută: erodisoluri, redzine, regosoluri, eubazice, predomină în toate celelalte localităţi rurale. Se poate deduce că circa 52 % din localităţi se situează în zone cu fertilitate scăzută.

În ceea ce priveşte potenţialul agricol al judeţului, aceasta este dată de structura fondului funciar preponderent fiind păşunile naturale (182839 ha.). Se poate deduce că judeţul Caraş - Severin nu este un judeţ producător de cereale, ponderea activităţilor agricole trebuind orientată spre creşterea animalelor şi pomiculturii. La o inventariere a ponderii arabilului din suprafaţa agricolă, situaţia se prezintă astfel:

- sub 10 % teren arabil din totalul agricol, 9 comune (Băuţar, Brebu Nou, Cornereva, Dognecea, Ocna de Fier, Rusca Montană, Teregova, Văliug, Zăvoi);

- între 10 – 30 %, 32 comune (Armeniş, Bănia, Berzeasca, Bolvaşniţa, Bozovici, Brebu, Bucoşniţa, Buchin, Caraşova, Cărbunari, Ciudanoviţa, Dalboşeţ, Domaşnea, Eftimie Murgu, Ezeriş, Glimboca, Lăpuşnicel, Lăpuşnicu Mare, Luncaviţa, Lupac, Marga, Mehadia, Obreja, Pojejena, Prigor, Sasca Montană, Slatina Timiş, Şopotu Nou, Târnova, Topleţ, Turnu Ruieni);

- între 30 – 50 %, 13 comune (Ciclova Română, Copăcele, Cornea, Fârliug, Forotic, Goruia, Iablaniţa, Naidăş, Păltiniş, Ramna, Secheviţa, Ticvaniu Mare, Zorlenţu Mare);

- între 50 –70 5 8 comune (Constantin Daicoviciu, Doclin, Gârnic, Grădinari, Pescari, Socol, Vărădia, Vermeş);

- peste 70 % teren arabil din teren agricol, 7 comune (Berlişte, Berzovia, Ciuchici, Măureni, Răcăşdia, Secu, Vrani).

De aceea, de mare interes la nivelul judeţului Caraş - Severin se bucură zootehnia, mai ales că zona se pretează perfect acestei îndeletniciri, cu tradiţii străvechi. Practic, pe aceste meleaguri au crescut toate speciile de animale, dar cu preponderenţă cele erbivore. Bovinele, ovinele, caprinele au reprezentat ponderea cea mai mare, atât datorită condiţiilor prielnice de habitat, cât şi faptul că ele nu au reprezentat pentru om un concurent din punct de vedere alimentar. Au urmat apoi, în număr mare cabalinele, care au fost crescute pentru muncă, ca o consecinţă a reliefului accidentat ce nu permite peste tot mecanizarea completă, dar şi datorită slabei dotări a agriculturii montane. În prezent se înregistrează şi în acest domeniu un recul însemnat. Astfel, bovinele, specia cea mai importantă din zootehnia judeţului, cuprinde tot arealul Caraş – Severinului, însă nu există o încărcătură corespunzătoare nici pe unitate de suprafaţă (16 bovine la 100 ha.), nici pe gospodărie (1,2 bovine pe gospodărie). Nici din punct de vedere al rasei, lucrurile nu stau foarte bine, alături de Bălţata Românească şi Pinzgan de Transilvania, întâlnindu-se foarte des Bălţata cu negru şi diverşi metişi cu rezultate mai puţin bune. Deşi tradiţia şi posibilităţile oferă reale condiţii pentru creşterea vacilor de lapte eficient, se observă o preocupare tot mai scăzută pentru această activitate, ea reţinându-se la ţinerea a una, maxim două vaci de lapte, care oferă doar produse pentru consumul propriu. Au scăzut simţitor efectivele de animale din satele dispersate, unde nimeni nu mai acordă asistenţă pentru montarea artificială a animalelor pentru menţinerea rasei superioare, nu se mai acordă sau se acordă cu mari întârzieri premiile pentru creşterea şi predarea viţeilor de rasă, nu se mai colectează laptele excedent.

Creşterea ovinelor a înregistrat de asemenea un recul, majoritatea celor care se ocupă de această activitate limitându-se la 20 – 25 capete. Deşi perspectiva de valorificare a cărnii de oaie la export este favorabilă, nu există un cadru organizat şi specializat pentru această activitate, care să preia animalele îngrăşate în gospodării.

Acelaşi rezultat se observă şi creşterea porcinelor unde preţurile de preluare sunt atât de scăzute încât au descurajat complet crescătorii de animale. Astfel, şi în acest sector, se poate realiza o clasificare a comunelor în funcţia de încărcătura de animale, respectiv U.V.M. (Unitate Vită Mare) la 100 ha. teren agricol. Dacă pe total

judeţ încărcătura de U.V.M. la 100 ha. teren agricol este de 47, situaţia pe comune se prezintă astfel:

- sub 20 U.V.M. / 100 ha. teren agricol, 3 comune (Brebu Nou, Măureni, Zăvoi);

- între 20 – 30 U.V.M. 100 ha. teren agricol, 11 comune (Bănia, Berzeasca, Bozovici, Doclin, Forotic, Lăpuşnicu Mare, Răcăşdia, Ticvaniu Mare, Văliug, Vărădia, Vrani);

- între 20 – 40 U.V.M. 100 ha. teren agricol, 15 comune (Băuţar, Buchin, Ciclova Română, Ciuchici, Ciudanoviţa, Cornereva, Dalboşeţ, Ezeriş, Lăpuşnicel, Mehadia, Naidăş, Pojejena, Prigor, Ramna, Teregova);

- între 40 – 55 U.V.M. ha. teren agricol, 22 comune (Armeniş, Berlişte, Berzovia, Bolvaşniţa, Caraşova, Cornea, Dognecea, Domaşnea, Eftimie Murgu, Fârliug, Glimboca, Goruia, Iablaniţa, Lupac, Marga, Mehadia, Pescari, Sasca Montană, Socol, Şopotu Nou, Turnu Ruieni, Vermeş);

- între 50 – 70 U.V.M. ha. teren agricol, 11 comune (Brebu, Bucoşniţa, Copăcele, Obreja, Păltiniş, Rusca Montană, Secu, Sicheviţa, Slatina Timiş, Târnova, Gărnic);

- peste 70 U.V.M. ha. teren agricol, 7 comune (Cărbunari, Grădinari, Luncaviţa, Ocna de Fier, Topleţ, Zorlenţu Mare, Constantin Daicoviciu).

În ceea ce priveşte asigurarea cu cadre tehnice, în mediul rural funcţionează 69 centre agricole, în care activează 87 cadre cu studii superioare. Asistenţa sanitar-veterinară este asigurată prin 50 de circumscripţii sanitar-veterinare în care îşi desfăşoară activitatea 54 cadre cu studii superioare şi 87 cadre cu studii medii, iar activitatea de reproducţie a animalelor este asigurată prin 115 puncte de însămânţări comunale şi săteşti şi 7 puncte de montă naturale.

Potenţialul piscicol al judeţului este semnificativ, atât în sistem organizat, în judeţul Caraş-Severin existând 6 păstrăvării în administrarea Direcţiei Silvice, cât şi prin pescuitul pe Dunăre (în localităţile riverane aparţinând comunelor Sicheviţa, Pescari, Berzeasca, Pojejena, Socol)şi pe râurile din judeţ.

Dat fiind că agricultura nu mai asigură venituri suficiente producătorilor agricoli montani, aceştia încearcă în permanenţă să-şi găsească alte surse de venituri, cu atât mai mult cu cât în sate s-au reîntors în bună parte şomerii minelor şi industriilor, şomeri care altă dată, în calitate de angajaţi făceau naveta între gospodării şi locurile de muncă din zonele urbane.

3.1.2.2. INDUSTRIA

Bazinele minere - majoritatea în zonă de munte şi industriile şi activităţile salariale din zona de munte sau de la poalele acestora, au fost multă vreme asigurate cu forţă de muncă navetistă, care nu-şi părăsea nici o dată gospodăria proprie, în care investea toate veniturile sale şi timpul său liber. Gospodăria familială, a asigurat securitatea alimentară de care cărăşanul nu s-a lipsit nici chiar atunci când a lucrat în afara gospodăriei ca angajat permanent. Din fiecare familie montană, forţa de muncă cea mai dinamică a lucrat în afara gospodăriei. Ea a adus venituri băneşti care, adăugate veniturilor din gospodări rurală, a asigurat pentru cărăşeni un trai bun şi îndestulat. Contactul inerent cu zona urbană, cumulat cu posibilităţile financiare consistente, i-a făcut pe locuitorii montani să-şi asigure şi acasă confort şi belşug. La vârsta pensionării, forţa de muncă îşi schimba generaţia, cei tineri lucrând în zona urbană, iar ceilalţi întreţinând gospodăriile ţărăneşti.

În prezent însă, când tot mai mulţi agenţi economici îşi încetează activitatea, iar cele rămase pe piaţă se restrâng, potenţialul industrial în zona rurală a devenit scăzut, practic nici o localitate rurală neatingând nivelul maxim de dezvoltare din acest punct de vedere. Există 10 localităţi (Teregova, Bozovici, Zăvoi, Pojejena, Iablaniţa, Berzeasca, Rusca Montană, Mehadia, Armeniş, Băuţar), care sunt la nivel mediu, iar restul localităţilor, care reprezintă 85,5 % au un nivel scăzut de dezvoltare industrială. Astfel, gospodăria montană va trebui să hrănească în continuare această forţă de muncă în situaţie de şomaj industrial şi să-i asigure mijloace de trai.

În ceea ce priveşte infrastructura, din totalul comunelor, 17 au reţea de canalizare cu apă, funcţională, 6 nefuncţională, în 7 localităţi reţeaua aste în curs de execuţie, iar pentru 5 localităţi, s-a câştigat licitaţia internaţională (în anul 1998) pentru introducerea reţelei de alimentare cu apă conform H.G.687 / 1997, urmând a intra în funcţiune. Alimentarea cu gaze naturale funcţionează în 4 comune din care în 2 reţeaua aste în extindere, iar în 4 reţeaua se află în faza de execuţie.

Din punct de vedere al reţelei rutiere, electrificări şi mijloace de comunicaţie, se disting trei grupe de localităţi: - grupa 1 - comune cu infrastructură slab dezvoltată (reţea rutieră), care au în componenţă sate neelectrificate şi sate fără mijloace de comunicaţii (grad maxim de defavorabilitate): Cornereva, Sicheviţa, Şopotu Nou, şi Băuţar;

- grupa a 2 a – comune cu reţea slab dezvoltată şi cu sate fără mijloace de comunicaţie: Copăcele şi Dognecea; comune cu sate nelectrificate şi fără mijloace de comunicaţii: Armeniş;

- grupa a 3 a – comune cu reţea rutieră slab dezvoltată : Doclin, Berlişte, Gârnic, Vrani, Brebu Nou şi Sasca Montană; comune cu sate neelectrificate: Ocna de Fier; comune fără mijloace de comunicaţii: Bozovici, Buchin, Caraşova, Cornea, Dalboşeţ, Fârliug, Forotic, Păltiniş, Ramna, Slatina Timiş, Târnova, Turnu Ruieni, Zăvoi, şi Cărbunari.

Din punct de vedere al reţelei sanitare, gradul de dotare (dispensare, cabinete medicale, case de naşteri, policlinici, spitale) şi acoperirea cu cadre sanitare, împart comunele în trei categorii:

- comune corespunzătoare din punct de vedere sanitar – 52 % din total, ceea ce înseamnă în cifre absolute 36 de localităţi;

- comune cu nivel satisfăcător de asistenţă sanitară- 40 % din total, reprezentând 28 de localităţi;

- comune cu asistenţă sanitară nesatisfăcătoare- 8 % din total, adică 5 localităţi.

Sistematizând datele, se observă că un procent de 13 % din comunele judeţului, adică 9 comune, sunt favorizate din toate punctele de vedere, 57 %, adică 39 de localităţi rurale, sunt de nivel mediu, 17 % dintre ele sunt defavorizate, iar 13 % sunt foarte defavorizate sub aspectul stării actuale generale.

3.2. PUNCTE DE ATRACŢIE ÎN JUDEŢUL CARAŞ–SEVERIN

Prin suprapunerea valorilor naturale cu cele istorice, culturale şi etnografice, pe harta judeţului apar evidente câteva zone, caracterizate prin potenţialul turistic deosebite de ridicat. Aceste zone sunt:

1. zona turistică Semenic;2. zona turistică a Munţilor Aninei;3. zona turistică a Muntelui Mic4. zona turistică a Munţilor Locvei şi Almăjului;5. zona turistică a Văii Cernei;6. zona turistică a Dunării;

3.2.1. ZONA TURISTICĂ SEMENIC

Aferentă masivului Semenic, cuprinde două subzone de concentrare a valorilor naturale şi speciale:

- subzona Semenic;- subzona lacurilor.

Subzona Semenic cuprinde platoul Semenic, vârfurile Piatra Goznei şi Semenic. Aici se găseşte şi complexul turistic cu acelaşi nume. Subzona este uşor accesibilă pe şoseaua asfaltată Reşiţa – Văliug – Prislop – Semenic. Accesul spre masiv se poate face şi pe drumul Slatina – Timiş - Trei Ape – Gărâna, care face legătura cu E 94. Cea mai mare înălţime este de 1447 m, atinsă atât de vârful Semenic, cât şi de Piatra Goznei. Datorită faptului că Semenicul este unul din puţinele locuri din ţară în care zăpada persistă mai mult de şase luni pe an, s-au făcut investiţii ce permit practicarea în bune condiţii a sporturilor de iarnă: scki – lift de 464 m lungime şi 140 m diferenţă de nivel şi un baby – lift, pentru începători. Complexul dispune de un club, de unde se pot închiria materiale sportive şi unde se pot practica şahul, biliardul şi tenisul de masă. Unităţile de cazare sunt constituite din vile şi cabane deschise tot timpul anului. Posibilităţi de valorificare turistică sunt:

- practicarea sporturilor de agrement;- drumeţii spre Baia Vulturilor, Biserica Maramureşeană, poiana

Izvoarele Nerei, izvoarele La Fântână;- excursii spre Cantonul Comarnic, Vila Klauss, etc.

Subzona lacurilor cuprinde:- lacul Văliug;- lacul Secu;- Lacul Gozna.

Lacul Văliug situat în apropierea localităţii cu acelaşi nume, a fost construit între anii 1907 – 1909, printr-un baraj cu lungimea de 91 m şi înălţimea de 27 m. Localitatea Văliug, înfiinţată în sec. al XVIII – lea, pe vatra unei aşezări de cărbunari ce s – a dezvoltat luând forma actuală după anul 1960. Ea are ca punct de atracţie turistică Biserica ortodoxă şi cea catolică, foarte vechi, dar bine întreţinute şi interesante mai ales prin comparaţie. La capătul lacului se găseşte staţiunea Crivaia, alt punct turistic apreciat, şi Vila Klauss. Staţiunea Crivaia este situată la o distanţă de 20 Km. de Reşiţa şi la o altitudine de 600 m, având amenajări speciale pentru

agrement: plajă, sporturi nautice, pescuit sportiv. Vila Klauss este amenajată ca o tabără pentru tineret.

Lacul Secu, situat la 7 Km în amonte de Reşiţa, a fost construit în 1963 şi are o suprafaţă de 201 ha., un volum de 15 mil. Mc., înălţimea de 136 m. Scopul iniţial al construirii lacului a fost realizarea unei surse de alimentare cu apă potabilă a Reşiţei şi o pavăză contra inundaţiilor. Ulterior, s – a trecut la amenajarea unor obiective turistice, cum sunt: un debarcader, un tobogan acvatic, spaţii pentru activităţi sportive de mică anvergură, două terase, patru cabane, precum şi tabără pentru copiii de la Râul Alb. Se pot practica aici:

- sporturi nautice;- pescuit;- drumeţii;- excursii.

Accesul în zonă se face pe D.J. 582 Reşiţa – Văliug, care este asfaltat până la primul capăt al lacului, restul nefiind modernizat.

3.2.2. ZONA TURISTICĂ A MUNŢILOR ANINEI

Aceasta cuprinde, împreună cu munţii Locvei, cea mai mare şi mai compactă suprafaţă calcaroasă din România. Ea cuprinde 807 Km. Din care 600 Km. Aparţin Munţilor Aninei. Zona se subîmparte în:

a. sub – zona Mărghitaş – Buhui;b. Cheile Carşului;c. Valea Minişului.Sub – zona Mărghitaş – Buhui, constituită în jurul lacului de acumulare cu

acelaşi nume, oferă condiţii bune pentru agrement. Lacul Buhui, situat la 640 m altitudine a fost construit pentru aprovizionarea cu apă potabilă şi industrială a localităţii Anins. Lucrările s-au finalizat în anul 1908; lacul are o suprafaţă de 11 ha. Şi o adâncime de 18 m. Lacul Mărghitaş este tot un lac artificial deosebit de lacul Buhui prin apele sale mai puţin adânci. Aici amenajată staţiunea Mărghitaş.

Cheile Caraşului cuprind obiective ca: peşterile Comarnic, Tolosu, Liliecilor, Peştera cu apă, Popovăţ, precum şi obiective care reprezintă interes complex peisagistic, botanistic, geografic şi speologic. Peştera Comarnic este declarată monument al naturii, iar Peştera Popovăţ este rezervaţie naturală. Cheile Carşului, care încep de la ieşirea din satul Caraşova se desfăşoară pe circa 9 Km. Şi pe versnţii calcaroşi ce s – au format, datorită climei cu influenţe mediteraneene, păduri de liliac. Tot în această zonă se pot include şi complexul de mori de pe Globu, amplasate pe Cheile Globului.

Valea Minişului este uşor accesibilă datorită şoselei care uneşte Anina cu Bozovici. Traseul cuprinde Cheile Minişului, tăiate pe o distanţă de 14 Km.

3.2.3. ZONA TURISTICĂ A MUNTELUI MIC

Această zonă cuprinde masivul Muntele Mic, Ţarcu şi Godeanu. În această zonă sunt staţiuni în care se practică un turism de agrement în ambele sezoane. Lipsa unor cabane care să asigure un confort minim şi cazare organizată nu face accesibilă organizarea turismului de masă.

Complexul turistic Muntele Mic este situat la o altitudine de 1545 m, fiind accesibil printr – un telescaun - cel mai lung din ţară (3,5 Km), care porneşte de la Borlova. Pentru schiori s – a construit un teleschi, pentru cazare fiind construite un hotel şi şase cabane. La sud – vest de masivele Ţarcu şi Muntele Mic, relieful scade din înălţime fiind acoperit cu păduri de foioase şi conifere. Râul Hideg are debit mare şi este bogat în peşte, în special păstrăvi.

Poiana Mărului s-a construit la o altitudine de 500 m şi 25 Km de Oţelu Roşu, fiind accesibilă printr-o şosea asfaltată. Principala bază de cazare este constituită din hotelul Scorillo şi câteva vile.

Munţii Poiana Ruscă, situaţi în partea de nord-est a judeţului, sunt împăduriţi şi bogaţi în metale şi marmură. Cel mai înalt vârf este Padeşul, care atinge 1378 m. Un punct de atracţie în acest masiv îl constituie exploatarea de marmură de la Ruschiţa. Tngent acestei zone se află oraşul Caransebeş, la intersecţia unor magistrale de tranzit turistic. Puncte de atracţie turistică sunt: staţia meteorologică Cuntu, Valea Craiului, Poiana Mărului, staţiunea Tomeasca, piatra Scrisă, Feneş, Sarmisegetusa. Traseele turistice oferă posibilitatea practicării drumeţiilor, excursiilor, iar condiţiile naturale permit practicarea, în sezonul de iarnă a sporturilor albe, atât pentru începători cât şi pentru avansaţi.

3.2.4. ZONA TURISTICĂ A MUNŢILOR LOCVEI ŞI ALMĂJULUI

Această zonă cuprinde:a. Munţii Almăjului;b. Munţii Locvei;c. Cheile Nerei. a. Munţii Almăjului sunt acoperiţi cu păduri de fag şi au ca puncte de

atracţie Cazanele mici, Obârşia Mraconiei, localitatea de pemi Elibenthal, poiana Zamoniţa. Din localitatea Lalca se pot merge spre Eftimie Murgu prin Cheile Rudăriei. În apropierea localităţii Eftimie Murgu se găsesc Însuşirile morilor cu ciutură, considerate cele mai vechi de pe teritoriul României.

b. Munţii Locvei cuprind Cheile Şuşarei, Poiana Cornetului, Valea Radimnei. Înălţimile sunt reduse (Piatra Albă 725 m; Poiana Lisa 546 m).

c. Cheile Nerei se întind pe o distanţă de 19 Km, fiind greu de străbătut, păstrându-şi caracterul natural, bogat în floră şi faună de excepţie. Puncele turistice cele mai importante sunt: Poiana Meliugului, Lacul Dracului, La Scaune, Poiana Alunilor, cantonul silvic Damian. Cheile au fenomene carstice unice în ţară – doline, lapiezuri, marnite, izbucuri, izvoare carstice. Aproape de Cheile Nerei se află Beuşniţa, care se varsă în Beu. La confluenţa lor se află lacul Ochiul Beu. Acesta are o adâncime de 4 m şi având un izbuc submers, fundul apei fierbe permanent.

3.2.5. ZONA TURISTICĂ VALEA CERNEI

Valea Cernei este singura dintre văile Carpaţilor de mijloc care se înscrie într-un culoar tectonic. Ea separă Munţii Godeanu şi Munţii Cernei de Munţii Mehedinţului. Valea cuprinde, pe lungime aproximativ 85 Km, numeroase chei: cheile Stunului, cheile Herminosului, ale Cernişoarei, ale Ţăsnei, ale Pecinişcăi. Se

află aici două cascade deosebite: cascada Roşeţii şi cascada Vânturătoarea. Zona cuprinde un număr mare de peşteri, dintre care cele mai cunoscute sunt: Peştera lui Adam (169 m), Peştera de la despicătură (105 m), Peştera Hoţilor (143 m), Peştera Alpiniştilor (188 m), Peştera Ungurului (249 m). Dintre toate, Peştera Haiducilor din Băile Herculane are o valoare deosebită sub aspect istoric, speologic şi arheologic. Peştera lui Adam are stalactite şi stalagmite flexibile, care au caracter de unicitate în lume. În apropierea Băilor Herculane se găsesc peşteri fierbinţi, în care temperatura aerului depăşeşte 30 0C, fenomen unic în ţară şi foarte rar pe glob. Alte puncte de atracţie turistică sunt: Cascada Cociu (120 m cădere liberă), cheile Ţăsnei, masivul Domogled. Acesta din urmă cuprinde două vârfuri Domogledul Mic şi Domogledul Mare şi constituie mijlocul rezervaţiei naturale Domogled, declarată pe baza Hotărârii Comisiei Mediului 1149 / 1932 şi H.G. 8 / 1994. Rezervaţia este recunoscută mondial datorită faunei bogate în lepidoptere (peste 2000 specii).

3.2.6. ZONA TURISTICĂ A DUNĂRII

Traseele turistice se întind între Orşova şi Moldova Veche şi poate fi parcură atât cu vaporul pe Dunăre, cât şi pe şosea. Fluviul Dunărea mărgineşte la sud judeţul Caraş – Severin pe o lungime de 78 Km, de la confluenţa Nerei şi până în aval de localitatea Colza, spre Orşova, străbătând cel mai pitoresc defileu din Europa, numit şi „Clisura Dunării”. Punctele cele mai importante de atracţie turistică sunt: Tabula Traiana, Cazanele Mari, Cheile Penicovei, Peştera Penicovei, ruinele cetăţii Tri Cule, Peştera „Gaura cu Muscă” şi Gaura Chindei care este monument de artă rupestră, unic în România. La km 96 se poate vizita Cetatea Golubac, consemnată de cronici din sec. al XIV-lea. Pe lângă aceste puncte turistice, mai există posibilitatea efectuării excursiilor şi drumeţiilor pe văile afluenţilor care se varsă în Dunăre, cele mai cunoscute şi spectaculoase fiind Cheiele Rudăriei şi Valea Mraconiei.

Analizând acest potenţial, se poate afirma că judeţul Caraş – Severin este înzestrat cu un relief atrăgător, oferind posibilitatea creării şi organizării unor puncte agroturistice de un real interes.

3.3. POTENŢIALUL AGROTURISTIC ÎN ZONA MONTANĂ CĂRĂŞANĂ

Teritoriul rural cărăşan prezintă o mare varietate de valori cultural – istorice – artă populară, etnografie, tradiţii, vestigii istorice – un cadru natural deosebit de pitoresc, un fond peisagistic variat dar armonios. Toate acestea sunt valenţe speciale ale agroturismului. De fapt, agroturismul se practică în această zonă (ca de altfel în toată ţara) din totdeauna, dar spontan, sporadic, întâmplător şi mai ales neorganizat.

Judeţul Caraş - Severin are mari posibilităţi de dezvoltare a turismului în spaţiul rural, iar practicarea agroturismului este necesară în etapa actuală. Veniturile realizate din aceste activităţi prin închirierea de locuinţe şi comercializarea produselor naturale sau antrenarea turiştilor la activităţi agricole ori casnice pot contribui în mare măsură la ridicarea nivelului de trai şi civilizaţie, la fixarea tineretului în localităţile rurale, adică chiar dezideratele esenţiale care se impun în această etapă istorică.

Configuraţia geografică a judeţului oferă condiţii ideale atât pentru turismul propriu-zis, cât şi pentru practicarea sporturilor de iarnă (dar nu numai), constituind o

reală rezervă la potenţialul practic nevalorificat până în prezent, cu atât mai importantă cu cât reprezintă o posibilă sursă de venituri valutare, care bine gospodărită, poate fi pusă în valoare în termen relativ scurt şi cu investiţii minime.

Este imperios necesar ca agroturismul în Caraş - Severin să-şi evalueze rapid şansele de lansare şi să devină una din ramurile prioritare ale economiei judeţului. Prin aceasta s-ar realiza o serie de efecte pozitive, remarcabile şi anume: crearea de noi locuri de muncă, transferul geografic din punct de vedere resurse, amenajarea şi sistematizarea teritorială, echilibrarea balanţei de plăţi, integrarea mai rapidă prin turism a României în Uniunea Europeană. Trebuie, de asemenea, luat în calcul şi faptul că agroturismul are un impact mai mare decât altă activitate la dezvoltarea şi a altor ramuri economice. Este necesar a se realiza o analiză succintă pentru a determina principalele priorităţi pentru dezvoltarea turismului rural şi a agroturismului în judeţul nostru, mai ales că acesta se confruntă în ultimii ani cu profunde mutaţii impuse de procesul de tranziţie la economia de piaţă.

Pentru agroturism, calitatea ofertei este deosebit de importantă, cunoscut fiind faptul că introducerea în circuitul turistic a unor structuri care prestează servicii de slabă calitate, poate compromite definitiv întreaga activitate. Oferta spaţiului cărăşan, alcătuită din componente naturale de peisaj, reprezintă un potenţial turistic valoros şi poate juca un rol important în dezvoltarea economică a judeţului. Elementele care trebuie puse în valoare în acest spaţiu sunt:

1. cadrul natural. Acesta are spaţii montane şi premontane largi şi bine conservate. Se pot valorifica astfel:

- valoarea recreativă a zonei cărăşene;- valoarea estetică şi peisagistică a unor zone unice în România;- bogăţia elementelor naturale şi accesibilitatea lor: peşteri, grohotişuri,

cascade, chei, clenţuri, doline, lapiezuri, avene, ponoare, izbucuri, etc;- varietatea deosebită faunistică şi floristică.2. valoarea curativă a climatului din judeţul Caraş – Severin.Staţiunea Băile Herculane este cunoscută încă din antichitate pentru calităţile

ei atât sub aspectul ozonului concentrat, cât şi a apei cu calităţi terapeutice deosebite. Localitatea Gărâna este şi ea recunoscută pentru bioclimatul benefic în tratarea bronşitelor cronice, a răcelilor căilor respiratorii. Zona montană în general, este recomandată pentru vindecarea asteniilor, oboselilor, anemiilor şi unor boli ale sistemului nervos.

3. existenţa unor condiţii bune pentru pregătirea sportivilor profesionişti. Pot fi practicate în bune condiţii sporturi ca: alpinismul, caiac-canoe, toate sporturile de iarnă. Băile Herculane a devenit un punct tradiţional pentru competiţiile şahiste.

4. valoarea cognitivă a zonelor cărăşene. În acest judeţ există trei parcuri naţionale, un parc natural, 50 rezervaţii, precum şi importante monumente ale naturii, cuprinzând floră, faună, arbori seculari şi izvoare termo – minerale.

5. calitatea şi varietatea patrimoniului arhitectural: specificul construcţiilor cărăşene, porţile înalte şi sculptate, biserici, mănăstiri, capele;

6. bogăţia tradiţiilor rurale şi artizanale.Ansamblul patrimonial cărăşan este atuul major pentru dezvoltarea

agroturismului în acest judeţ. Deşi zona este în cea mai marte parte intactă, acest potenţial trebuie protejat, fiind obiectul unei atenţii constante care să vizeze refacerea, protejarea şi reabilitarea mediului rural. Menţinerea şi dezvoltarea activităţilor agricole pe ansamblul teritoriului rural este indispensabil pentru practicarea agroturismului.

Corelând potenţialul geografic cu cel uman, se pot desprinde şase regiuni rurale, cu posibilităţi mai mari de practicare a agroturismului. În fiecare din această regiune există una sau două localităţi care pot constitui localităţi pilot în implementarea acestei activităţi. Aceste localităţi sunt:

1. zona Dunării: Coronini, Berzeasca;2. zona Munţilor Locvei şi Almăjului: Sasca Montană, Şopotu Nou, Dalboşeţ;3. zona Valea Cernei: Eftimie Murgu, Bozovici, Prigor;4. Zona Masivul Semenic: Slatina Timiş, Brebu Nou, Gărâna;5. zona Masivului Ţarcu şi Poiana Ruscăi: Marga, Rusca Montană;6. zona Valea Caraşului: Caraşova.Localităţile selectate prezintă următoarele caracteristici: din punct de

vedere economic, predominantă este agricultura. Suprafeţele agricole care aparţin acestor localităţi rurale cuprind în primul rând păşuni şi fâneţe (28401 ha. păşuni şi 16625 ha. fâneţe), adică 76,2 % din totalul suprafeţelor agricole. Aceasta determină ca ocupaţia principală a locuitorilor să fie de creşterea animalelor. Terenurile arabile reprezintă 1 % (Brebu Nou, Rusca Montană) şi 27 % (Dalboşeţ, Bozovici). Excepţie face localitatea Coronini cu un total de 56 % (1080 ha.), ea nefiind în zona montană. Exploataţiile agricole, care variază de la 196 ha. în localitatea Brebu Nou la 1143 ha. în Sasca Montană, au în general dimensiuni mici, cuprinse între 1 şi 13 ha., doar localităţile Dalboşeţ şi Bozovici având 3 şi respectiv 4 exploataţii care depăşesc aceste dimensiuni. Cale mai numeroase exploataţii au dimensiuni cuprinse între 3 şi 5 ha. (156), urmate apoi de exploataţii cu dimensiuni între 5 şi 7 ha. (156) şi cele cuprinse între 7 şi 9 ha. Sunt reduse ca număr exploataţii su dimensiuni cuprinse între 11 şi 13 ha. (55) şi cele cuprinse între 9 şi 11 (18).

Tabelul nr. 3.2MODUL DE FOLOSINŢĂ A TERENURILOR

Su

pra

f.N

eagr

icol

ă

4523

77

3847

44

2783

20

634

2315

6

4610

7215

3390

6378

1223

9

2244

8

8728

285

3437

1484

3

7115

Din

car

e Din

car

e

Fân

eţe

7604

6

7173

7

5003

5

248

1049

694

1175

1218

478

1518

1701

2886

1465

1282

304

2607

Păş

un

i

1828

42

1772

71

1014

86

558

2836

2058

3156

2682

1706

4302

3592

1984

1674

386

598

2869

Vii

1095

1095 33 4 10 X 17 X X X X X X X X X

Pom

i

1218

9

1218

9

6480 32 6 40 13 140

344

323

297

292

X 86 10 70

Ara

bil

1274

27

1274

27

3193

5

1080

973

935

1292

1199

965

1173

2100

1198 32 250

10 1139

Su

pra

f.

Agr

icol

ă

3995

99

3981

28

1899

69

1922

4874

3727

5653

5239

3493

7316

7690

6360

3171

2004

922

6685

Su

pra

f.T

otal

ă

8519

76

7503

20

4682

89

2556

2803

0

8337

1286

8

8629

9871

1855

5

3013

8

1508

8

3456

5441

1576

5

1380

0

Sp

ecif

icar

e

TO

TA

L J

udeţ

TO

TA

L Z

ON

Ă R

UR

ZO

NĂ

RU

R. M

ON

T.

CO

RO

NIN

I

BE

RZ

EA

SC

A

ŞO

PO

TU

NO

U

SA

SC

A M

ON

T.

DA

LB

OŞ

EŢ

EF

TIM

IE M

UR

GU

BO

ZO

VIC

I

PR

IGO

R

SL

AT

INA

TIM

IŞ

BR

EB

U N

OU

MA

RG

A

RU

SC

A M

ON

T.

CA

RA

ŞO

VA

Nr.

C

rt.

I. II.

III. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

11.

12.

13.

Sursă: D.G.A. Caraş – Severin

Tabelul nr.3.3.DIMENSIUNEA EXPLOATAŢILOR AGRICOLE

ÎN FUNCŢIE DE SUPRAFEŢE

Nr. Crt. SPECIFICARE

Dimensiunea exploataţiei

Sub 1 ha.

1-3 ha.

3-5 ha.

5-7 ha.

7-9 ha.

9-11 ha.

11-13 ha.

Peste 13 ha.

Total exploataţii

1. CORONINI 146 40 181 58 30 6 X X 461

2. BERZEASCA 326 391 151 63 20 10 X X 961

3. ŞOPOTU NOU 34 236 153 27 20 3 1 X 474

4. SASCA MONT. 254 445 196 121 120 7 X X 1143

5. DALBOŞEŢ 98 84 356 264 70 6 5 3 886

6. EF. MURGU 128 139 140 86 100 15 5 X 631

7. BOZOVICI 119 256 374 132 130 6 20 4 1041

8. PRIGOR 104 263 233 250 140 15 3 X 1008

9. SLATINA TIMIŞ

119 219 278 307 168 10 7 X 1108

10. BREBU NOU X X 28 50 82 30 6 X 196

11. MARGA 36 121 85 102 70 6 X X 420

12. RUSCA MONT. 106 49 28 17 X X X X 200

13. CARAŞOVA 112 114 157 156 140 18 55 15 767

Sursă: D.G.A. Caraş – Severin

- Localităţile selectate sunt bine populate, cinci dintre ele cu populaţie cuprinsă între 1000 şi 2000 locuitori, 3 depăşind 2000 locuitori şi 4 având peste 3000 locuitori. Singura localitate Brebu Nou are 105 locuitori. În cadrul populaţiei rurale selectate, cea mai mare pondere o are populaţia activă, cuprinsă între 18 şi 60 de ani. Există şi o rezervă importantă a populaţiei active, persoanele sub 18 ani având şi ele ponderi semnificative în totalul populaţiei respective. Sub aspectul pregătirii profesionale, ponderea cea mai mare este ocupată de agricultori şi muncitori. Toate localităţile au intelectuali în ponderi cuprinse între 2,18 şi 18, 36 procente. Există de asemenea o pondere importantă a pensionarilor (între 19,46 şi 37, 62), precum şi o categorie dezavantajată a celor fără ocupaţie, în procente cuprinse între 1,72 % şi 6,52 %. Singura localitate Brebu Nou nu are pensionari între populaţia existentă.

Tabel nr. 3.4.POPULAŢIA JUDEŢULUI CARAŞ–SEVERIN PE SEXE ŞI VÂRSTE

Nr. Crt. SPECIFICARE

din care

TOTAL populaţie

Femei Bărbaţi Sub 18 ani

Între 18 - 60ani

Peste 60ani

I.TOTAL Judeţ 357034 207079 149955 134223 94279 128532

II.TOTAL ZONĂ RURALĂ

153115 88807 64308 56652 58182 38281

III.TOTAL ZONĂ MONTANĂ

87051 49619 37432 35518 29771 21762

din care1. CORONINI 2018 1205 813 528 1200 290

2. BERZEASCA 2976 1889 1087 633 1678 665

3. ŞOPOTU NOU 1498 812 686 214 969 315

4. SASCA MONT. 1902 1008 894 156 1089 657

5. DALBOŞEŢ 1986 1063 905 227 1147 594

6. EF. MURGU 1933 1032 901 239 1263 431

7. BOZOVICI 3351 1798 1553 588 1862 901

8. PRIGOR 3090 1634 1456 577 1765 748

9. SLATINA TIMIŞ

3390 1813 1577 673 1949 768

10. BREBU NOU 105 63 42 7 70 28

11. MARGA 1285 724 561 78 845 362

12. RUSCA MONT. 2168 1163 1005 331 1479 358

13. CARAŞOVA 3315 1745 1570 673 1976 666

Sursă: D.G.A. Caraş – Severin

Tabelul nr. 3.5.GRUPAREA PERSOANELOR ADULTE DUPĂ

STRUCTURA SOCIO–PROFESIONALĂ A PROPRIETARILOR

Făr

ă oc

up

aţie

% 4,36

4,86

2,64

6,52

3,67

2,83

5,13

3,54

4,04 X 3,56

1,74

4,31

Nr. 65 114

34 114

64 48 142

89 110

X 43 32 114

Pen

sion

ari

%

19,4

6

28,3

9

24,5

3

37,6

2

34,1

1

25,4

4

32,6

0

29,7

6

28,2

6

28,5

7

29,9

9

19,4

8

25,2

0

Nr.

290

665

315

657

594

431

901

748

768

28 362

358

666

Inte

lect

ual

i

% 2,41

5,12

2,18

6,41

4,13

3,12

11,4

0

4,53

3,45

18,3

6

3,97

6,31

5,60

Nr. 36 120

28 112

72 53 315

114

94 18 48 116

148

Mu

nci

tori %

20,8

0

19,6

3

14,0

1

20,7

9

18,7

8

18,5

3

22,2

2

16,5

9

19,1

3

22,4

4

19,0

5

22,3

1

18,2

4

Nr.

310

460

180

363

327

314

614

417

520

22 230

410

482

Agr

icu

ltor

i

%

52,9

5

41,9

9

56,6

1

28,6

3

39,2

8

50,0

5

28,6

2

45,5

6

45,0

8

30,6

1

43,4

1

50,1

3

46,6

3

Nr.

789

984

727

500

684

848

791

1145

1225 30 524

921

1232

TO

TA

L

per

soan

e ad

ult

e

1490

2343

1284

1746

1741

1694

2763

2513

2717 98 1207

1837

2642

SP

EC

IFIC

AR

E

CO

RO

NIN

I

BE

RZ

EA

SC

A

ŞO

PO

TU

NO

U

SA

SC

A M

ON

T.

DA

LB

OŞ

EŢ

EF

. MU

RG

U

BO

ZO

VIC

I

PR

IGO

R

SL

AT

INA

TIM

IŞ

BR

EB

U N

OU

MA

RG

A

RU

SC

A M

ON

T.

CA

RA

ŞO

VA

Nr.

C

rt.

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

11.

12.

13.

Sursă: D.G.A. Caraş – Severin

- localităţile selectate cultivă pe suprafaţa arabilă în primul rând cereale (grâu, orz, ovăz, porumb), apoi plante furajere şi pe suprafeţe reduse cartofi şi legume. Excepţie face Rusa Montană care pe cele 10 ha. teren arabil cultivă cartofi şi legume, însă producţiile obţinute sunt nesemnificative.

Tabel nr. 3.6.SITUAŢIA CULTURILOR 1999

.P

lan

te

Fu

raj.

170

200

198

267

487

250

437

650

45 2 7 X 250

Leg

um

e

30 40 15 25 30 20 30 30 16 10 3 3 20

Car

tofi

50 30 15 30 30 20 40 30 100

20 110 7 80

din

car

e

Ovă

z

150

X 20 X X 50 50 150

110

X X X 100

Orz X X X 5 50 10 10 X X X X X X

Grâ

u

220

200

150

30 200

140

180

150

250

X X X 250

Cer

eal

e 830

703

707

770

652

675

666

1390

1037 X 108

X

1126

Ara

bil

T

OT

AL

1080

973

935

1292

1199

965

1173

2100

1198 32 250

10 1139

U/M ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha

SP

EC

IFIC

AR

E

CO

RO

NIN

I

BE

RZ

EA

SC

A

ŞO

PO

TU

NO

U

SA

SC

A M

ON

T.

DA

LB

OŞ

EŢ

EF

. MU

RG

U

BO

ZO

VIC

I

PR

IGO

R

SL

AT

INA

T

IMIŞ

BR

EB

U N

OU

MA

RG

A

RU

SC

A M

ON

T.

CA

RA

ŞO

VA

Nr.

C

rt.

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

11.

12.

13.

Sursă: D.G.A. Caraş – Severin

- producţia obţinută de pe aceste exploataţii este preponderent folosită pentru consumul propriu. Producţia vegetală, care are avantajul că poate fi stocată este într-un procent mai mare destinată autoconsumului. Producţia animalieră este folosită şi pentru vânzarea de piaţă, în unele localităţi (Şopotu Nou, Dalboşeţ, Bozovici, Prigor) în cantităţi semnificative.

Tabel nr. 3.7.DESTINAŢIA PRODUCŢIEI AGROALIMENTARE

ÎN ANUL 1999

Pro

d. D

in in

du

stri

a al

imen

tară

rea

liza

tă

Sto

c % X X X X X X X X X X X X X

Vân

z. % X

218* X X

240*

112*

248*

58*

X X X X X

Pâi

ne

% X

218* X X

240*

112*

248*

58*

X X X X X

Pro

d. A

nim

alie

ră (

carn

e)(t

one

viu

)

Sto

c

X X X X X X X X X X X X X

Vân

z.

pia

ţă

57 33 100

58 75 19 60 226

141

63 76 27 267

Con

s. 94 61 242

169

288

175

169

287

172

15 93 65 211

TO

TA

L

carn

e

151

94 342

227

363

194

229

513

313

78 169

92 478

Pro

du

cţia

veg

etal

ă (c

erea

le)

Sto

c

150

50 350

800

200

275

250

502

80 X X 20 400

Vân

z.

pia

ţă

214

196

110

80 640

310

740

312

224

X X X 370

Con

s.

inte

rn

2187

1750

1635

1056

1456

1804

1522

4727

2416 X 350

X

3627

TO

TA

L

cere

ale

1606

/255

1

1476

/199

6

1605

/209

5

1837

/193

6

1560

/229

6

1880

/238

9

1845

/251

2

4716

/554

1

1980

/272

0

-/-

350/

350

-/-

3492

/439

7

Sp

ecif

icar

e

CO

RO

NIN

I

BE

RZ

EA

SC

A

ŞO

PO

TU

NO

U

SA

SC

A M

ON

T.

DA

LB

OŞ

EŢ

EF

. MU

RG

U

BO

ZO

VIC

I

PR

IGO

R

SL

AT

INA

TIM

IŞ

BR

EB

U N

OU

MA

RG

A

RU

SC

A M

ON

T.

CA

RA

ŞO

VA

Nr.

C

r t. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

11.

12.

13.

NOTĂ: *provine de la S.C. private S.R.L.Sursă: D.G.A. Caraş – Severin

3.4. PERSPECTIVELE DE DEZVOLTARE ALE MEDIULUI RURAL CĂRĂŞAN

A. IndustriaAnalizând situaţia localităţilor rurale, se poate constata că doar şapte localităţi

(Topleţ, Rusca - Montană, Teregova, Sasca - Montană, Obreja, Bozovici, Berzeasca) au unele oportunităţi pentru industrie, un număr de 17 localităţi (Armeniş, Bănia, Băuţar, Buchin, Caraşova, Ciclova Română, Constantin Daicoviciu, Domaşnea, Dognecea, Glimboca, Marga, Mehadia, Prigor, Sicheviţa, Slatina Timiş, Turnu Ruieni, Zăvoi) sunt de oportunitate medie, iar cea mai mare parte fiind fără mari perspective din punct de vedere, industria rămânând a se dezvolta în centrele urbane ale judeţului. Bogăţiile subsolului precum şi marea diversitate a resurselor minerale situează judeţul printre primele din ţară din acest punct de vedere, calitatea acestora oferind suficiente garanţii diverşilor agenţi economici pentru a fi exploatate şi valorificate în condiţii tehnico – economice rentabile. Investiţiile în acest domeniu ar putea asigura crearea de noi locuri de muncă pentru locuitorii comunelor, ridicând implicit şi nivelul de trai al acestora. Apreciind calitatea şi calităţile care pot fi exploatate în aceste zăcăminte, specialiştii geologi apreciază ca oportună crearea unei industrii prelucrătoare în principalele oraşe ale judeţului, precum şi în comunele Topleţ şi Bozovici, care să permită gaterisirea şi şlefuirea blocurilor industriale de roci ornamentale (calcarul ornamental, marmura, andezitul, granitul, dioritul, surpentinitul, travertinul, tuful calcaros). De mare importanţă este popularizarea şi atragerea de investitori străini şi autohtoni pentru valorificarea unor zăcăminte ca marmura (Ocna de Fier, Rusca Montană), calcarul ornamental (Caraşova), granitele (Sicheviţa, Surduc), travertinul şi tuful calcaros (Lăpuşnicul Mare).

Un efect favorabil l-ar putea avea exploatarea nisipurilor şi pietrişurilor de râu, în special al calor de pe albia majoră şi minoră a râurilor Nera şi Timiş, care conţin importante cantităţi de aur (tehnologia de concentrare şi valorificare este relativ simplă). De asemenea, este oportună atragerea de investitori pentru exploatarea superioară şi eficientă a unor substanţe nemetalifere (mica, cuarţ, talc).

Una dintre cele mai mari oportunităţi ale judeţului Caraş – Severin, este silvicultura. Strâns legată de agricultură, ea poate avea o funcţie economică de bază în anumite zone cu condiţia exploatării raţionale şi ecologice a fondului forestier. Astfel, se pot dezvolta mici întreprinderi de exploatare forestieră şi de prelucrare primară şi superioară a lemnului în localităţile unde există suprafeţe mari de păduri. De remarcat este faptul că în judeţul Caraş - Severin este concentrată circa 65 % din întreaga masă lemnoasă de fag din ţară. Mai este necesar a se menţiona că unele zone de pădure sunt greu accesibile datorită masei lemnoase crescute în exces, fără a fi curăţate şi îngrijite. O activitate de exploatare raţională a lemnului ar duce chiar la curăţirea pădurilor, la crearea unor drumuri de acces, la întreţinerea ei, deci cu un dublu avantaj. Există unele iniţiative în acest sens, la nivelul unor comune, dar din lipsa mijloacelor financiare nu pot fi realizate. Există comune cu suprafeţe mari de pădure, cuprinse între 11000 ha. şi 22000 ha., cum ar fi Mehadia, Bozovici, Băuţar, Bănia, Cornereva, Rusca Montană, Zăvoi, Teregova, Berzeasca, Prigor.

B. AgriculturaÎn ceea ce priveşte agricultura, există oportunităţi care sunt valabile numai în

condiţiile reformării actualei dimensiuni a exploatării agricole, fie ea vegetală, pomicolă sau zootehnică şi aducerea ei la dimensiuni de competitivitate prin diverse

forme (asociere, arendare, cumpărare) în funcţie de zona de relief în care aceasta se situează.

C. Turismul Cadrul natural al judeţului oferă însă cele mai mari şanse turismului, cu

condiţia creării unei infrastructuri adecvate, accesibilităţi pentru turişti, amenajarea unor baze turistice în localităţile rurale, dar mai ales, crearea unei baze materiale necesare practicării agroturismului. Conform specialiştilor din cadrul Prefecturii Caraş – Severin, şi a Direcţiei pentru Agricultură, la nivelul judeţului există 13 localităţi rurale (Văliug, Şopotu Nou, Eftimie Murgu, Dognecea, Caraşova, Brebu Nou, Turnu Ruieni, Sasca Montană, Rusca Montană, Pescari, Ocna de Fier, Mehadia, Marga) cu mari oportunităţi în acest domeniu, 20 de comune sunt cu o oportunitate medie, şi doar o mică parte au oportunităţi mici sau inexistente. Există numeroase iniţiative la nivelul localităţilor rurale, atât din partea Consiliilor locale, cât şi din partea micilor întreprinzători autohtoni, care nu se pot realiza din cauza lipsei mijloacelor financiare.

De exemplu, în localitatea Valeapai, societatea I.S.C. Nanu S.R.L. doreşte amenajarea peşterii Turnu Turcesc, peşteră situată într-o zonă împădurită extrem de atrăgătoare, şi amenajarea unui vechi castel care este în proprietatea firmei. Din păcate costurile estimative de 650 mil. lei au descurajat iniţiativa.

Societatea MIRALD” OR S.R.L. doreşte valorificarea potenţialului turistic din împrejurimile Oraviţei: cel mai vechi teatru din ţară, Mănăstirea Călugăra (sec. al XVIII-lea); Biserica Catolică Ciclova Montană (sec. al XVII-lea); Castrul roman Iliada; prin construirea unui mini hotel de 40 locuri, pe amplasamentul din proprietatea firmei. Costurile estimative sunt de 1000 mil. lei pe care firma nu le poate obţine.

Consiliul local al comunei Dognecea doreşte valorificarea potenţialului turistic din jurul comunei: două lacuri, din care Lacul cu nuferi este considerat monument istoric (nufărul alb), trasee interesante. Consiliul local are în administrare o cabană pe malul lacului mare, pe care doreşte să o amenajeze corespunzător, să amenajeze căile de acces, să doteze lacurile cu hidrobiciclete. Costurile unui asemenea proiect se ridică la aproximativ 300 mil. lei pe care comuna nu îi are.

Consiliul local al comunei Rusca Montană doreşte valorificarea potenţialului turistic şi a poziţiei sale geografice: situată la poalele Munţilor Poiana Ruscă cu căi de acces spre judeţele Timiş şi Hunedoara, are suprafeţe întinse de păduri de foioase şi răşinoase cu un fond cinegetic bogat. Pe raza comunei există Monumentul Turistului – unicat în lume – vechi de 60 ani care şi neamenajat şi fără publicitate atrage aproximativ 200 – 300 turişti anual. Comuna doreşte amenajarea unui motel, amenajarea unei pârti de schi, captarea şi amenajarea unor izvoare de apă potabilă. Din păcate aceste lucrări presupun investiţii de aproximativ 1500 mil. lei, care nu pot fi obţinute.

Consiliul local al comunei Ocna de Fier are un potenţial turistic deosebit: două lacuri de agrement apreciate de turişti, în comună funcţionează Muzeul de Mineralogie Esttică a Fierului „Constantin Gruiescu”, există un complex de construcţii în stil vienez (12 apartamente), care sunt solicitate de studenţii din diferite centre universitare din ţară şi din străinătate care studiază localitatea în scopuri geologice. Se doreşte de către această comună promovarea agroturismului, modernizarea căilor de acces, reparaţii la complexul de clădiri, amenajarea lacurilor pentru agrement şi popularea lor cu peşte, înfiinţarea unor centre de colectare şi valorificare a fructelor de pădure şi a plantelor medicinale foarte variate în zonă. Costurile estimative ale acestor investiţii se ridică la circa 2000 mil. lei care nu pot fi obţinute.

Consiliul local al comunei Bucoşniţa are în vedere valorificarea potenţialului său turistic extrem de valoros: situată pe culoarul Timiş – Cerna, localitatea este înconjurată de păduri de foioase şi răşinoase, cu un fond cinegetic bogat (mistreţi, lupi, vulpi, fazani, capra neagră) şi ape foarte bogate în peşte. Ea doreşte construirea unui complex turistic, şi a unor căi de acces, ale căror costuri se ridică la aproximativ 1000 mil. lei.

Cele mai multe dintre comunele acestui judeţ au devenit conştiente de propria frumuseţe, de oportunităţile imense pe care cadrul natural le oferă în practicarea agroturismului şi doresc să facă eforturi în acest sens. Din păcate, lipsa pregătirii şi experienţei, lipsa fondurilor şi a unor strategii, lipsa iniţiativei opresc din faşă fiecare idee izvorâtă din mijlocul comunităţilor rurale respective. De aceea este important ca statul, prin autorităţile locale să intervină în mod eficient şi energic pentru implementare unui sistem de dezvoltare judeţeană, complexă şi coerentă, creând bazele dezvoltării unei asemenea activităţi. Spre exemplu, în localitatea Caraşova, un locuitor şi-a amenajat în mod exemplar gospodăria, obţinând autorizaţiile necesare pentru practicarea agroturismului. Din păcate, lipsa oricărei publicităţi, singularitatea lui, precum şi neştiinţa gospodarului, determină o activitate sporadică şi ineficientă. La nivelul judeţului, astfel de încercări mai sunt, gospodării de reprezentare sunt în număr de şapte, dar cu aceleaşi rezultate nemulţumitoare. Numai printr-o corelare a acestor gospodării, printr-o activitate energică a unui organism competent, activitatea poate demara şi prospera, în folosul întregului judeţ. Pentru a se desfăşura o activitate de anvergură, agroturismul trebuie promovat prin punerea în valoare a tuturor resurselor existente, printr-un management profesionist şi strategii de marketing pline de conţinut. Nu trebuie uitat nici un moment criteriu social care determină prin această activitate refacerea capacităţii de muncă din mediul rural, precum şi îmbunătăţirea nivelului de trai a locuitorilor zonei rurale. Este important totodată şi criteriul educaţional, care presupune promovarea tradiţiilor şi folclorului românesc, a filonului naţional pe mapamond. În promovarea agroturismului trebuie evidenţiat, de asemenea criteriul ecologic, întrucât aceste zone trebuie să reprezinte şi locul natal al generaţiilor viitoare, care trebuie să-l găsească conservat şi bine întreţinut, aceasta fiind de fapt adevărata moştenire pe care o lăsăm copiilor noştri. Printr-un studiu atent este posibil să fie depistate şi criterii de conjunctură, care să mărească şansele de dezvoltare ale agroturismului pe raza judeţului. Astfel, este posibilă o colaborare cu Inspectoratul Silvic al judeţului, care ar putea pune la dispoziţie, prin închirieri sau alte forme, cabane care le aparţin, care sunt dispersate pe întreg teritoriul montan, sunt foarte bine întreţinute, dar de cele mai multe ori nu sunt folosite. Amplasate în cele mai frumoase colţuri de pădure, construite temeinic şi cu mult gust, ele pot constitui o posibilitate de cazare pentru week-end-uri sau întâlniri de afaceri şi protocol. Există şi posibilitate folosirii unor foste linii de funiculare cărora li se pot da diverse întrebuinţări, după cum interesant ar fi de refăcut vechea linie de cale ferată, construită între Oraviţa şi Baziaş în 1856 (cea mai veche din ţară). Toate acestea nu fac decât să sporească farmecul acestor locuri, să determine creşterea interesului pentru judeţul Caraş – Severin, şi în acelaşi timp să creeze noi oportunităţi pentru desfăşurarea agroturismului în cele mai bune condiţii.

CAPITOLUL IVCONCLUZII

Problematica zonei rurale cărăşene este destul de complexă iar dezvoltarea ei economică nu a fost încă abordată suficient, lipsind în prezent un concept unitar asupra modului în care această zonă poate fi ancorată şi încadrată într-un proces evolutiv coerent.

Spaţiul rural cărăşan se deosebeşte de restul judeţului nu numai prin aspectul său, ci şi prin alte caracteristici cum sunt: condiţiile nefavorabile pentru desfăşurarea unei activităţi economice, respectiv agricultura, probleme demografice legate în special de exodul populaţiei tinere, o stare precară a existenţei materiale.

Cu toate acestea, sintetizând aspectele semnificative care s-au conturat în lucrare se poate afirma că spaţiul rural cărăşan posedă un potenţial natural şi uman important:

El cuprinde un patrimoniu peisagistic de excepţie, comparabil cu cele mai frumoase din lume;

Poluarea este scăzută, consecinţă atât a faptului că peisajul cărăşan nu este valorificat (cu excepţia Semenicului şi a localităţii Băile Herculane), cât şi pentru că spaţiul rural nu a suferit transformări esenţiale, el păstrându-şi modul de viaţă tradiţional, autentic

Structura de proprietate a terenului este privată, nu numai ca o consecinţă a reglementărilor din domeniul fondului funciar de după 1989, ci şi ca urmarea faptului că fiind zonă montană, proprietatea privată a avut întotdeauna o pondere importantă. Aceasta a determinat o anumită stabilitate şi armonie în relaţiile umane, neexistând stările conflictuale care generează de regulă, blocaje ale activităţii rurale;

Locuitorii mediului rural cărăşan au o pregătire profesională şi o cultură generală corespunzătoare desfăşurării unei activităţi cum este agroturismul, mulţi dintre ei lucrând până în anul 1989 în centrele urbane din apropiere;

Cea mai mare parte a terenului agricol este destinat păşunilor şi fâneţelor, aceasta determină ca principala activitate a locuitorilor rurali să fie creşterea animalelor; cultivarea pământului are ca efect obţinerea produselor alimentare doar pentru acoperire propriilor nevoi, şi într-o măsură mai mică pentru piaţa agricolă;

Obiceiurile şi tradiţiile specifice zonei sunt bine conservate, arhitectura locală este neschimbată, vestimentaţia bătrânilor este formată din portul popular autohton, elemente care prin pitorescul lor constituie un important punct de atracţie pentru turişti,

Suprastructura este la un nivel mai ridicat decât media pe ţară, constituind din punct de vedere un aspect pozitiv, necesar pentru practicarea agroturismului. Luând în considerare, de exemplu, posibilităţile de transport, se observă că judeţul este printre puţinele din ţară care are posibilităţi de deplasare pe calea ferată, pe apă, pe calea aerului şi pe şosea. Aceste aptitudini permit deplasări rapide, complexe şi eficiente. De asemenea ele sunt ramificate, cuprinzând toate zonele turistice şi chiar dacă nu sunt bine puse la punct, nu creează zone izolate în masivele muntoase.Valorificarea acestui potenţial natural, economic şi uman se poate realiza prin

intermediul agroturismului. Prin desfăşurarea unei asemenea activităţi există şansa

unei relansări economice a spaţiului rural, cu consecinţe benefice din mai multe puncte de vedere.

Astfel, zona rurală cărăşană, care este preponderent montană, ar putea deveni un spaţiu stabil de locuit, forţa de muncă având oportunităţi de valorificare. Migrarea spre zona urbană a populaţiei tinere ar putea fi astfel încetinită, chiar stopată.

Întrucât activitatea agroturistică necesită dezvoltarea infrastructurii, aceasta ar avea consecinţe favorabile asupra nivelului de trai rural. Realizarea acestui deziderat trebuie să urmărească integrarea perfectă a infrastructurii în cadrul natural.

Dezvoltarea agroturismului determină şi desfăşurarea unor activităţi complementare, legate de meşteşuguri şi artizanat, care pot contribui şi ele la evoluţia ascendentă şi continuă a zonei rurale cărăşene.

Activitatea agroturistică ar obliga indirect la desfăşurarea activităţilor agricole şi silvice, menţinând astfel starea de activitate a populaţiei şi contribuind la modelarea peisajului rural.

Pentru demararea activităţii agroturistice la nivel judeţean este însă necesară susţinerea unor activităţi ferme şi un puternic sprijin din partea autorităţilor locale. Acest sprijin trebuie să se manifeste în primul rând prin amenajarea infrastructurii, prin organizarea unor cursuri de calificare pentru agricultorii care doresc să practice această activitate şi mai ales printr-un sistem de facilităţi fiscale şi de creditare care să permită în mod efectiv implementarea activităţii.

Pentru aceasta este necesară crearea la nivel judeţean a unei structuri bine definite care să aibă ca obiectiv demararea activităţii agroturistice în mod coerent şi eficient, cu îndrumări unitare şi competente.

În paralel este necesară apariţia unei organizaţii private care să preia responsabilităţile organizării efective ale activităţii.

Prin intermediul unei astfel de organizaţii poate fi organizată o gamă diversă de aranjamente turistice, cu rezultate economice favorabile. De asemenea, pot fi organizate şi promovate programe agroturistice atât în ţară, cât şi în străinătate, se pot face rezervări şi se pot comercializa eficient serviciile de cazare, masă, transportul bagajelor, comisioane, aranjamente. Organizaţia având interese bine definite şi responsabilităţi clare în domeniul agroturistic, poate îndruma turiştii spre fermele agroturistice care îndeplinesc cel mai bine dorinţele lor, iar activitatea agroturistică poate fi organizată la nivelul cererii agroturistice.

Printr-o activitate agroturistică de anvergură, activitatea spaţiului rural se poate înviora iar satul cărăşan poate să-şi recapete valoarea reală. Este o activitate modernă , dinamică, experimentată şi desfăşurată cu succes în aproape toate ţările Europei, contribuind printr-un efort susţinut, la o evoluţie în acord cu dezvoltarea societăţii contemporane.

Printr-o activitate concentrată, administraţia locală poate susţine şi încuraja activitatea agroturistică, în primul rând prin creditări cu dobânzi bonificate şi mai ales, prin înfiinţarea, în fiecare din zonele selectate a unor ferme agroturistice tip, model de urmat pentru ceilalţi locuitori. Ea trebuie să asigure şi să urmărească permanent protejarea mediului înconjurător.

Toate aceste aspecte creează premisele valorificării eficiente a potenţialului natural şi uman a satelor cărăşene, cu consecinţe benefice pentru întreaga economie a judeţului Caraş–Severin.

Anexa nr.1PROGRAM AGROTURISTIC

Anexa nr.2

PROGRAM AGROTURISTIC

- Baza de date- Integrarea microentităţilor cu atuurile

zonale- Pachete de servicii- Promovare zonală şi servicii

agroturistice

Pregătirea ofertei de cazare:- evaluarea

gospodăriei- atestare

Promovare ofertă cazare prin catalogare, includere şi formare reţea locală

Promovare ofertă colectivă la nivel de microentităţi agroturistice locale

Elaborare, promovare şi implementarea programelor turistice

CRITERII PENTRU CLASIFICAREAFERMELOR AGROTURISTICE

1. Criterii pentru clasificarea de o stea

1.1. Criterii privind construcţiile, instalaţiile, spaţiile comune Căi de acces proprii şi spaţiile înconjurătoare să fie întreţinute

corespunzător.

1.2. Criterii privind spaţiile de cazare Număr maxim de locuri (paturi) într-o cameră – 4; Suprafaţa minimă a camerelor:

1 loc – 8 mp. 2 locuri – 11mp. 3 locuri – 14 mp. 4 locuri – 16 mp. Dormitor în apartament – 11 mp. Salon în apartament – 11 mp.

Grup sanitar compus din: 1 cabină WC la 10 locuri; 1 spălător cu un lavoar cu apă curentă caldă şi rece la 10

loc.1.3. Dotări

Pat cu saltea; Perne mari; În garsoniere şi apartamente – scaune tapiţate;

2. Criterii pentru clasificare cu două stele

2.1. Criterii privind construcţiile, instalaţiile, spaţiile comune Clădirile şi anexele gospodăreşti să fie în plină stare, curat întreţinute,

aspect general corespunzător; Căile de acces proprii şi spaţiile înconjurătoare să fie întreţinute

corespunzător Să aibă împrejurimi estetice şi eficiente; Să aibă curte proprie cu spaţii verzi, flori, arbuşti, bine întreţinute; Bucătăria dotată cu instalaţie de apă curentă rece; Spaţiul pentru servirea mesei, dotat cu mese scaune şi inventar de

servire; Racord la reţeaua publică de canalizare sau la mijloace proprii de

colectare şi epurare; Clădirea să fie racordată la reţeaua electrică publică.

2.2. Criterii privind spaţiile de cazare Număr maxim de locuri (paturi) într-o cameră – 3 Suprafaţa minimă a camerelor:

Cameră de 1 loc – 9 mp. Cameră de 2 locuri – 12 mp. Cameră de 3 locuri – 16 mp. Dormitor în apartament 12 mp.

Salon în apartament 12 mp. Pardoseli acoperite integral sau parţial cu covoare sau carpete; Grup sanitar comun compus din:.

1 cabină WC la 10 locuri; 1 spălător cu lavoar, cu apă curentă caldă şi rece la 10

locuri; 1 cabină duş cu apă caldă şi rece la 15 locuri.

Sursă proprie de încălzire în camerele de baie (admise de PSI); Radio în spaţiu comun.

2.3. Dotare cu mobilier şi lenjerie Perne mari cu fulgi ; Cuvertură pentru pat; Prosoape pluşate pentru baie – 1 buc./pers.; Veioză la capătul patului; În garsoniere şi apartamente – demi fotolii.

3. Criterii pentru clasificarea de trei stele

3.1. Criterii privind construcţiile, instalaţiile, spaţiile comune Clădirile, inclusiv anexele, să fie în stare foarte bună, perfect întreţinute şi

cu arhitectură specifică; Căile de acces proprii şi spaţiile înconjurătoare, să fie perfect întreţinute; Să aibă împrejurimi estetice şi eficiente; Să aibă curte proprie cu spaţii verzi, flori, arbuşti, bine întreţinute; Bucătăria să fie dotată cu instalaţie de apă curentă caldă şi rece; Spaţiul pentru servirea mesei, dotat cu mese, scaune şi inventar de servire; Să fie racordat la reţeaua publică de canalizare au la mijloace proprii de

colectare şi epurare, Să fie racordată la reţeaua electrică publică.

3.2. Criterii privind spaţiile de cazare Număr maxim de locuri (paturi) într-o cameră – 2; Suprafaţa minimă a camerelor:

Cameră de 1 loc – 10 mp. Cameră de 2 locuri – 13 mp. Dormitor apartament – 14 mp. Salon apartament – 14 mp.

Pardoseli acoperite integral sau parţial cu covoare sau carpete; Camerele să dispună de grup sanitar propriu; Să existe televizor în spaţiul comun; Să existe radio în spaţiu comun; Să existe telefon la dispoziţia turiştilor.

3.3 Dotări cu mobilier şi lenjerie

Mobilier uniform ca stil şi calitate; Pat cu somieră, cu saltea sau pat cu saltea relaxa; Dulap sau spaţiu amenajat pentru haine şi umeraşe; Perne mari cu fulgi; Cuvertură pentru pat; Prosoape pluşate pentru baie – 1buc./pers.; Veioză la capătul patului; Perdele transparente; Vaze de flori; În apartamente:

Fotolii sau canapea; Frigider.

Să aibă spaţii verzi, plantaţii de pomi, terase, foişoare, locuri de odihnă şi agrement, locuri de joacă pentru copii, etc. la dispoziţia turiştilor.

Anexa nr.3

MODELE DE MENIURI

Meniul nr.1 - micul dejun: - ochiuri româneşti;- caşcaval;- unt, gem;- lapte, ceai de plante, cafea (la alegere).

- dejun: - mămăligă cu brânză şi smântână;- ciorbă de văcuţă;- pulpă de vacă la tavă cu cartofi natur şi salată;- gogoşi cu gem;

- cina: - tochitură cu mămăliguţă;- griş cu lapte.

Meniul nr.2 - micul dejun: - omletă cu cârnăciori;- unt, gem;- lapte, ceai de plante, cafea (la alegere).

- dejun: - salată orientală;- supă de găinuşă cu găluşte;- şniţel de viţel cu cartofi natur şi salată;- mere.

- cina: - bulz;- clătite cu dulceaţă;- lapte bătut.

Meniul nr.3 - micul dejun: - brânză;- ouă fierte;- unt, miere;- lapte cu cacao, ceai de plante, cafea ( la alegere);

- dejun: - salată de beof;- ciorbă de perişoare;- sărmăluţe în foi de viţă;- plăcintă poale în brâu.

- cina: - friptură de porc la tavă cu sos de roşii, piure de cartofi;- compot.

Meniu de regim:- micul dejun: - ceai de plante, lapte;

- ou fiert;- margarină;- pâine prăjită.

- dejun: - supă (cremă) de legume cu crutoane;- carne slabă fiartă ( vită, pasăre) cu garnitură de legume;- peşte rasol cu cartofi şi morcovi, lămâie;- budincă de gris.

- cina: - salată orientală;- brânză de vaci cu mămăliguţă;- iaurt, lapte bătut.

BIBLIOGRAFIE

1. Birou V. Oameni şi locuri în Caraş, Ed. Facla, Timişoara, 1982;2. Bran F., Istrate I. Turismul rural, Tribuna Economică, Nr.23,24 / 1995;3. Bretcu A. Minică M. Agroturism în Caraş – Severin, Anale Ef. Murgu Reşiţa,

1998;4. Crăciun St. Agroturism – organizare – eficienţă, Ed. Mirton,

Timişoara, 1997;5. Jivan Al. Economia turismului, Univ. de Vest, Timişoara, 19956. Negruţ C. Economia agrară, Ed. Brumar, Timişoara, 1999;7. Negruţ C., Dobre C. Marketing. Metode şi tehnici utilizate în agromarketing,

studii de caz, Tip. Univ de Vest, Timişoara, 1993;8. Negruţ C. Iniţiere în marketing, Ed. Augusta, Timişoara, 1997;9. Nistoreanu P. Turismul rural – O Afacere mică cu perspective mari,

E.D.P. Bucureşti, 1999;10. Putz E., Pârjol F. Marketing turistic, Ed. Mirton, Timişoara, 1997;11. Zaberca V.M. Satul Bănăţean contemporan, Ed. Hestia, Reşiţa, 1995;12. *** Anuarul statistic, 1998;13. *** Colecţia „ Idei de afaceri”, 1999, 2000;14. *** Ghidul investitorului pentru judeţul Caraş – Severin,

Fundaţia pentru o societate Deschisă, România, 2000;15. *** Judeţele Patriei, Caraş–Severin, Ed. Sport Turism,

Bucureşti, 1981;16. *** Raportul anual al Ministerului Agriculturii şi

Alimentaţiei, Bucureşti, 1998.