1

Prof. univ. dr. ing. DUMITRU – ILIE SĂNDOIU

AGROTEHNICĂ

EDITURA CERES BUCUREŞTI 2012

2

ISBN Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României SăNDOIU, DUMITRU-ILIE Agrotehnica / Dumitru Ilie Săndoiu, Editura Ceres, 2012 Curs pentru ÎnvăŃământ la DistanŃă–Facultatea de Horticultură U.Ş.A.M.V. BUCUREŞTI ISBN © Copyright 2012 Dumitru Ilie Săndoiu Reproducerea integrală sau parŃială a textului sau a ilustraŃiilor din această carte, prin orice mijloace, este posibilă numai cu acordul scris al autorului. Toate drepturile rezervate © Copyright 2012 Dumitru Ilie Săndoiu All right reservad. This book is protected by copyright. No part of this book may be reproduced in any form or by any means, including photocopying or utilised any information storage and retrieval system without written permision from the copiright owner. Redactor de carte: Dumitru Ilie Săndoiu Tehnoredactarea: Dumitru Ilie Săndoiu Grafica: Cezar Melamedman Editura CERES, Bucureşti, 2012 Editură recunoscută de Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior din cadrul Ministerului EducaŃiei şi Cercetării pentru editare de carte ştiinŃifică

3

AGROTEHNICA

CUPRINS Pag. 1 Unitatea de învăŃare nr. 1

INTRODUCERE

5 1.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 1 5 1.2 Obiectul disciplinei 5 1.3 Metoda de cercetare 6 1.4 Legăturile cu alte discipline 7 1.5 Obiectivele disciplinei 8 1.6 ImportanŃa agrotehnicii pentru organizarea sistemelor de producŃie horticolă 9 1.7 Comentarii şi răspunsuri la teste 9 1.8 Lucrarea de verificare nr. 1 10 1.9 Bibliografie minimală 10

2 Unitatea de învăŃare nr. 2 FACTORII DE VEGETAłIE ŞI METODELE AGROTEHNICE DE DIRIJARE A LOR

11

2.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 2 11 2.2 AcŃiunea principalilor factori de vegetaŃie-baza ştiinŃifică

a producŃiei vegetale

11 2.3 Temperatura 12 2.4 RadiaŃia solară - lumina 18 2.5 Aerul 21 2.6 Apa ca factor de vegetaŃie 24 2.7 Solul 34 2.8 InteracŃiunea factorilor de vegetaŃie-legile producŃiei vegetale 35 2.9 Comentarii şi răspunsuri la teste 38

2.10 Lucrarea de verificare nr. 2 41 2.11 Bibliografie minimală 41

3 Unitatea de învăŃare nr. 3 BURUIENILE DIN CULTURILE AGRICOLE ŞI HORTICOLE

42

3.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 3 42 3.2 Pagubele produse de buruieni culturilor horticole şi agricole 42 3.3 ParticularităŃile biologice ale buruienilor 44 3.4 Sursele de îmburuienare ale suprafeŃelor horticole şi agricole 49 3.5 Clasificarea buruienilor 51 3.6 Alelopatia 57 3.7 Comentarii şi răspunsuri la teste 58 3.8 Lucrarea de verificare nr. 3 59 3.9 Bibliografie minimală 59

4 Unitatea de învăŃare nr. 4 METODELE DE COMBARERE A BURUIENILOR

60

4.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 4 60 4.2 Scopul combaterii buruienilor 60 4.3 Metodele preventive de combatere a buruienilor 61 4.4 Metode curative de combatere a buruienilor – Metodele agrotehnice 63 4.5 Metode curative de combatere a buruienilor – Metodele fizice 65 4.6 Metode curative de combatere a buruienilor – Metodele biologice 67 4.7 Metode curative de combatere a buruienilor – Metoda chimică 68

4

4.8 Combaterea integrată a buruienilor 68 4.9 Comentarii şi răspunsuri la teste 69

4.10 Lucrarea de verificare nr. 4 71 4.11 Bibliografie minimală 71

5 Unitatea de învăŃare nr. 5

BAZELE COMBATERII CHIMICE A BURUIENILOR

72 5.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 5 72 5.2 Erbicidele - noŃiuni introductive 73 5.3 AbsorbŃia translocarea şi acŃiunea erbicidelor în plantă 76 5.4 AcŃiunea erbicidelor în plante şi influenŃa lor asupra proceselor metabolice 80 5.5 Clasificarea erbicidelor în funcŃie de locul de pătrundere în plantă şi de acŃiunea în plante 83 5.6 Selectivitatea erbicidelor 85 5.7 PersistenŃa erbicidelor în sol 87 5.8 Factorii care influenŃează eficacitatea erbicidelor 91 5.9 Metode moderne de combatere a buruienilor 95

5.10 Regulile de protecŃia muncii la aplicarea erbicidelor 99 5.11 Comentarii şi răspunsuri la teste 102 5.12 Lucrarea de verificare nr. 5 105 5.13 Bibliografie minimală 105

6 Unitatea de învăŃare nr. 6

LUCRĂRILE SOLULUI ŞI SISTEMELE DE LUCRĂRI

106 6.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 6 106 6.2 Elemente introductive privind lucrările solului 106 6.3 InfluenŃa lucrărilor solului asupra însuşirilor fizice, chimice şi biologice ale acestuia şi a

regimului apei din sol

107 6.4 Lucrările de bază ale solului 111 6.5 Lucrările de pregătire a patului germinativ 120 6.6 Lucrările solului după semănat 121 6.7 Sistemele de lucrări ale solului 123 6.8 Comentarii şi răspunsuri la teste 131 6.9 Lucrarea de verificare nr. 6 135

6.10 Bibliografie minimală 135

7 Unitatea de învăŃare nr. 7 ASOLAMENTUL

136

7.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 7 136 7.2 Elemente introductive 136 7.3 Regulile de rotaŃie a culturilor 140 7.4 Comentarii şi răspunsuri la teste 146 7.5 Lucrarea de verificare nr. 7 148 7.6 Bibliografie minimală 148

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 149 ANEXA I – ERBICIDE APLICATE LA PRINCIPALELE CULTURI 150

5

UNITATEA DE ÎNVĂłARE NR. 1 INTRODUCERE Cuprins Pagina 1.1. Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 1 5 1.2. Obiectul disciplinei 5 1.3. Metoda de cercetare 5 1.4. Legăturile cu alte discipline 7 1.5. Obiectivele disciplinei 8 1.6. ImportanŃa agrotehnicii pentru organizarea sistemelor de producŃie horticolă 9 1.7. Răspunsuri şi comentarii la teste 9 1.8. Lucrarea de verificare nr. 1 10 1.9. Bibliografie minimală 10

1.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 1

• Prezentarea definiŃiei disciplinei. • Prezentarea metodei ce cercetare. • Legăturile agrotehnicii cu alte discipline • EnunŃarea obiectivelor generale ale agrotehnicii. • Sublinierea motivaŃiei elementelor de importanŃă a disciplinei

pentru însuşirea principiilor de acŃiune de natură agrotehnică generate de necesitatea corelării cerinŃelor plantelor cu diversitatea condiŃiilor de cultură.

1.2 Obiectul disciplinei de Agrotehnică Dezvoltarea producŃiei horticole de-a lungul timpului a adus îmbunătăŃiri constituite in experienŃa umană reprezentată prin tehnici din ce în ce mai perfecŃionate. Necesitatea optimizării acŃiunii factorilor. Caracterul intensiv al producŃiei horticole impune o optimizare a principalelor resurse naturale în mod special a factorilor de vegetaŃie în vederea realizării unor producŃii rentabile, de nivel ridicat şi de calitate superioară. În sens larg, „agrotehnica este definită ca ştiinŃa factorilor de vegetaŃie, a modului de a-i dirija, în vederea obŃinerii unor producŃii mari, permanente şi calitativ superioare”. În sens restrâns, „agrotehnica este ştiinŃa producŃiilor rentabile” (Gh. Ionescu Şişeşti, 1943).

6

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care este obiectul disciplinei de Agrotehnică ? b) Care este elementul care impune optimizarea raportului dintre resursele climatice şi cerinŃele plantelor ? c) EnunŃaŃi definiŃia Agrotehnicii în sens restrâns ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Agrotehnica este definită ca „ştiinŃa factorilor de vegetaŃie, a modului de a-i dirija, în vederea obŃinerii unor producŃii mari, permanente şi calitativ superioare”.

1.3 Metoda de cercetare Metodele de cercetare reprezintă căile prin care se obiectivizează adevărurile ce conduc la dezvoltarea ştiinŃelor. Caracteristicile metodelor de cercetare care au conferit obiectivitate agrotehnicii ca ştiinŃă sunt reprezentate de materialismul dialectic şi teoria sistemelor. Corespunzător materialismului dialectic, agrotehnica operează cu procese, fenomene şi legităŃi care privesc elemente materiale cuantificabile, substanŃe, corpuri naturale şi energie. Teoria sistemelor are în vedere stabilirea relaŃiilor de cauzalitate dintre părŃile întregului-planta şi dintre aceasta şi mediu având în vedere optimizarea parametrilor de funcŃionare ai sistemului în sensul optimizării genotipului plantei şi prin alocarea factorilor de vegetaŃie prin măsuri agrotehnice.

7

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care sunt metodele de cercetare ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Caracteristicile metodei de cercetare sunt reprezentate de materialismul dialectic şi de teoria sistemelor.

1.4 Legăturile cu alte discipline Agrotehnica are legături strânse atât cu ştiinŃele fundamentale – matematică, fizică, chimie, biologie – cât şi cu ştiinŃele inginereşti aplicate cum sunt legumicultura, pomicultura, viticultura, floricultura etc. ŞtiinŃele fundamentale privesc procesele de bază din plante implicate prin discipline ca fiziologia, biofizica, biochimia în înŃelegerea formării şi dimensionării recoltei.

Agrotehnica prin eliminarea concurenŃei interspecifice a buruienilor, prin optimizarea relaŃiei

sol-apă-aer-plantă cu ajutorul lucrărilor solului, prin raŃionalizarea asolamentelor, potenŃează elemente cum sunt folosirea îngrăşămintelor, mecanizării, irigaŃiei, şi protecŃia culturilor contra bolilor, dăunătorilor ş.a.m.d.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care este implicarea ştiinŃelor fundamentale ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

8

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Legăturile cu disciplinele fundamentale matematica, fizica, chimia reprezintă baza de abordare pentru fiziologie, biofizică, genetică şi biochimie în formarea şi dimensionarea recoltei prin potenŃarea unor elemente cum sunt folosirea îngrăşămintelor, mecanizării, irigaŃiei prin asolamente, lucrări ale solului şi combaterea buruienilor ca agenŃi ai acŃiunii factorilor de vegetaŃie

1.5. Obiectivele Agrotehnicii

Disciplina de Agrotehnică are următoarele obiective esenŃiale: - cunoaşterea acŃiunii „factorilor de vegetaŃie, relaŃiile dintre ei şi plantele cultivate, metodele de

dirijare a acestor factori în vederea sporirii producŃiei şi a fertilităŃii solului (C. Pintilie şi colaboratorii, 1985);

- cunoaşterea lucrărilor solului şi a principiilor după care se stabilesc sistemele de lucrări ale solului cu implicaŃiile acestora pe diferite tipuri de sol în creşterea plantelor şi în fertilitatea solului;

- studiul rotaŃiei culturilor şi a asolamentelor horticole; - cunoaşterea buruienilor şi a metodelor de combatere a acestora.

Abordarea acestor direcŃii de acŃiune, s-a făcut pe baza rezultatelor cercetării ştiinŃifice, adăugându-se în timp un tezaur de date care a permis o dezvoltare şi o implementare treptată a unor elemente care constituie astăzi un bun comun pentru cultivatorii de plante horticole.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care sunt obiectivele esenŃiale ale agrotehnicii ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Obiectivele esenŃiale ale agrotehnicii sunt cunoaşterea acŃiunii factorilor de vegetaŃie, a interacŃiunilor lor şi a metodelor de dirijare a acestora, a asolamentelor, lucrărilor solului şi sistemelor de lucrări ale solului, a buruienilor şi a metodelor de combatere a acestora, cu grija permanentă de păstrare a fertilităŃii solului.

9

1.6 ImportanŃa agrotehnicii pentru organizarea sistemelor de producŃie horticolă Agrotehnica ca disciplină de învăŃământ are în vedere potrivit unei diversităŃi a condiŃiilor pedoclimatice, crearea bazelor agrofizice pentru diferitele culturi pomicole, legumicole, viticole sau floricole în sensul optimizării producŃiei şi realizării la parametri corespunzători a indicatorilor fizici, chimici şi biologici ai fertilităŃii solului în cadrul unor sisteme de dezvoltare durabile.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) de ce este importantă Agrotehnica ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: ImportanŃa Agrotehnicii este determinată de crearea bazelor agrofizice pentru optimizarea producŃiei prin realizarea la parametri corespunzători a indicatorilor fizici, chimici şi biologici ai fertilităŃii solului potrivit diversităŃii condiŃiile pedoclimatice.

1.7 Comentarii şi răspunsuri la teste

Intrebarea 1 a) Agrotehnica este definită ca „ştiinŃa factorilor de vegetaŃie, a modului de a-i dirija, în vederea unor producŃii mari, permanente şi calitativ superioare” b) Diversitatea condiŃiilor pedoclimatice c) În sens restrâns, „agrotehnica este ştiinŃa producŃiilor rentabile” Intrebarea 2 a) Metodele de cercetare reprezintă căile prin care se obiectivizează adevărurile ce conduc la dezvoltarea ştiinŃelor. Intrebarea 3 a) Implicarea disciplinelor fundamentale matematica, fizica, chimia, biologia reprezintă baza de abordare pentru fiziologie, biofizică, genetică şi biochimie în formarea şi dimensionarea recoltei prin potenŃarea unor elemente cum sunt folosirea îngrăşămintelor, mecanizării, irigaŃiei prin asolamente, lucrări ale solului şi combaterea buruienilor ca agenŃi ai acŃiunii factorilor de vegetaŃie Intrebarea 4 Disciplina de Agrotehnică are următoarele obiective esenŃiale:

10

- cunoaşterea acŃiunii „factorilor de vegetaŃie, a relaŃiilor dintre ei şi plantele cultivate, a metodelor de dirijare a acestor factori în vederea sporirii producŃiei şi a fertilităŃii solului (C. Pintilie şi colaboratorii, 1985);

- cunoaşterea lucrărilor solului şi principiilor după care se stabilesc sistemele de lucrări ale solului cu implicaŃiile acestora pe diferite tipuri de sol în creşterea plantelor şi în fertilitatea solului;

- studiul rotaŃiei culturilor şi a asolamentelor horticole; - cunoaşterea buruienilor şi a metodelor de combatere a acestora.

Intrebarea 5 ImportanŃa Agrotehnicii este determinată de crearea bazelor agrofizice pentru optimizarea producŃiei prin realizarea la parametri corespunzători a indicatorilor fizici, chimici şi biologici ai fertilităŃii solului potrivit diversităŃii condiŃiile pedoclimatice.

1.8 Lucrare de verificare nr. 1

INSTRUCłIUNI Lucrarea de verificare solicitată implică activităŃi care necesită cunoaşterea UnităŃii de învăŃare nr. 3. Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii, corectare şi evaluare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (AGROTEHNICA), numărul lucrării de verificare, numele şi prenumele studentului sau studentei. Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşească o jumătate de pagină. Punctajul aferent este menŃionat pentru fiecare întrebare. Întrebările la care trebuie să răspundeŃi sunt următoarele:

1. Care este definiŃia agrotehnicii în sens larg şi în sens restrâns ? (3 p) 2. Ce este metoda de cercetare şi care sunt caracteristicile ei? (2 p) 3. Care sunt obiectivele agrotehnicii ? (4 p) 4. De ce este importantă Agrotehnica ? (1 p)

1.9 Bibliografie minimală

1. Guş P., D.I. Săndoiu, G. Jităreanu, A. Lăzureanu, S. Iancu, 2008 – Agrotehnica, Editura Risoprint,

Cluj-Napoca 2. Ionescu Şişeşti Ghe., Ir. Staicu, 1957 – Agrotehnica, vol I., Editura Agrosilvică de Stat, Bucureşti 3. Lăzureanu A., 1994, - Agrotehnica, Editura Helicon, Timişoara 4. Marin I.D., 2006, - Agrotehnica, Editura Ceres, Bucureşti 5. Penescu A., C. Ciontu, 2004 – Agrotehnica, Editura Ceres, Bucureşti 6. Pintilie C., Şt. Romoşan, L. Pop, Gh. Timaru, P. Sebök, P. Guş, 1985 – Agrotehnica, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 7. Rusu T., 2005, - Agrotehnica, Editura Risoprint, Cluj-Napoca 8. Stancu I., V. Slonovski, 2004 –Agrotehnica, Vol. I., Editura Universitaria, Craiova.

11

UNITATEA DE ÎNVĂłARE NR. 2 FACTORII DE VEGETAłIE ŞI METODELE AGROTEHNICE DE DIRIJARE A LOR

Cuprins Pagina 2.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 2 11 2.2 AcŃiunea principalilor factori de vegetaŃie-baza ştiinŃifică a producŃiei vegetale

11

2.3 Temperatura 12 2.4 RadiaŃia solară - lumina 18 2.5 Aerul 21 2.6 Apa ca factor de vegetaŃie 24 2.7 Solul 34 2.8 InteracŃiunea factorilor de vegetaŃie-legile producŃiei vegetale 35 2.9 Răspunsuri şi comentarii la teste 38 2.10 Lucrarea de verificare nr. 2 41 2.11 Bibliografie minimală 41

2.1. Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 2

• Cunoaşterea principalilor factori de vegetaŃie ai plantelor • Studiul influenŃei temperaturii asupra plantelor şi a proceselor

biochimice din sol

• Studiul influenŃei radiaŃiei solare asupra plantelor

• Studiul aerului ca factor de vegetaŃie

• Cunoaşterea rolului apei ca factor de vegetaŃie

• Cunoaşterea solului ca factor de vegetaŃie

• Studiul interacŃiunii factorilor de vegetaŃie – legile producŃiei vegetale

2.2. AcŃiunea principalilor factori de vegetaŃie – baza ştiinŃifică a producŃiei vegetale

Factorii de vegetaŃie. Factorii de vegetaŃie principali sunt constituiŃi din factorii climatici cum sunt temperatura, lumina, apa, umiditatea relativă a aerului, aerul şi solul.

Măsura în care factorii de vegetaŃie satisfac cerinŃele biologice ale plantelor determină pentru acestea valorificarea potenŃialului lor productiv. Cu anumite excepŃii, pe cea mai mare parte a terenurilor agricole, condiŃiile pedoclimatice ale României sunt favorabile creşterii plantelor.

12

Armonizarea între cerinŃele plantelor şi potenŃialul pedo-termo-hidric al Ńării se face permanent, la scară mare, în cadrul cercetărilor ce stau la baza zonării soiurilor şi hibrizilor nou creaŃi.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care sunt factorii de vegetaŃie ? b) Care este importanŃa cunoaşterii factorilor de vegetaŃie ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Rolul factorilor de vegetaŃie. Armonizarea între cerinŃele plantelor şi potenŃialul pedo-termo-hidric al Ńării se face permanent, la scară mare, în cadrul cercetărilor ce stau la baza zonării soiurilor şi hibrizilor nou creaŃi.

2.3. Temperatura

InfluenŃa temperaturii asupra creşterii şi dezvoltării plantelor. Factorul termic intervine direct asupra proceselor de creştere şi de dezvoltare a plantelor şi indirect asupra proceselor chimice şi biochimice din sol. CerinŃele plantelor faŃă de temperatură variază cu specia, soiul sau hibridul fiind strâns legate de fenofaza. FuncŃie de cerinŃele faŃă de temperatură (C. Pintilie şi colab. 1985) plantele pot fi:

- microterme, care trăiesc la temperaturi cuprinse între 0 şi 15˚C; - mezoterme, care trăiesc la temperaturi cuprinse între 16 şi 40˚C; - megaterme, care trăiesc la temperaturi de peste 40˚C;

Sub raportul adaptabilităŃii la variaŃile de temperatură unele plante sunt adaptabile, fiind denumite euriterme, altele pot trăi numai între anumite limite de temperatură aşa numitele plante stenoterme. Majoritatea plantelor de cultură sunt mezoterme euriterme. CerinŃele de căldură încep cu data semănatului şi durează până la recoltare prezentând un optim, un maxim şi un minim specific fiecărei specii cultivate (tabelul 2.3.1 şi 2.3.2).

Procesul germinaŃiei se declanşează la o anumită temperatură importantă pentru că în funcŃie

de ea se începe semănatul. Perioada semănat-răsărit marcată de începutul germinaŃiei şi de apariŃia

13

frunzelor cotiledonale este în funcŃie de temperatura la care se seamănă. Spre exemplu, la porumb dacă semănatul începe la temperatura minimă de 8-10˚C, răsăritul durează 15-18 zile. Dacă semănăm vara la 21˚C porumbul răsare în 5-6 zile. Dacă semănatul se petrece prea devreme există riscul îmburuienării timpurii a culturii. Grâul, orzul şi alte plante după răsărire şi înfrăŃire, necesită o perioadă de temperaturi scăzute care provoacă anumite transformări biochimice în mugurii de creştere, stadiu cunoscut sub numele de vernalizare. La culturi cum sunt grâul, orzul ca şi anumite plante legumicole sau pomii în lipsa acestei perioade care conferă plantei şi o anumită rezistenŃă la frig, nu se formează flori şi plantele nu fructifică.

Tabelul 2.3.1 Temperaturile minime, optime şi maxime de germinaŃie pentru diferite plante (˚C) (după C. Pintilie şi colab., 1985)

Temperatura Planta Minimă Optimă Maximă

Grâu de toamnă Secară de toamnă Orz Ovăz Mazăre Lucernă Sparcetă Porumb Soia Fasole Cartof Sfeclă Floarea soarelui

1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 0-1 1-2

8-10 8-10 8-10 5-6 3-4 5-6

25 25 25 25 25 20 20

37-45 37 32 25 25 25

30 30

28-30 30 30 28 35

46-48 38-40

46 30 35 35

Tabelul 2.3.2

Temperaturile minime şi maxime şi suma temperaturilor active necesare încolŃirii plantelor legumicole (după D. Indrea, 2009)

Temperatura Planta Minimă Maximă

Suma temperaturilor active (˚C x zile)

Varza albă/roşie 5 33 161 Conopida 2 112 Ridichiile de lună 5 35 94 Spanac 5 30 111 Prazul 7 25 222 Salata 9 30 71 Morcovul 9 35 170

Ceapa 13 40 219

Tomate 13 40 88 Ardei 19 30 - Vinete 17 - 93

Alte seminŃe ca cele de spanac, salată, pătrunjel, usturoi şi ceapă dacă sunt călite treptat rezistă pe timp scurt până la –15, -18 ˚C putând ierna în câmp. Speciile bienale (varză, morcov, ceapă) şi plantele perene au cerinŃe minime fată de căldură (0-1˚C) iar vernalizarea poate avea loc la 4-10˚C (D. Indrea,

14

2009). La repicat şi plantat pentru o prindere bună şi o dezvoltare rapidă a sistemului radicular sunt favorabile temperaturi mai ridicate cu 5-7˚C.

CerinŃele totale ale plantelor faŃă de căldură se exprimă prin constanta termică care este reprezentată de suma temperaturilor medii zilnice mai mari decât 0˚C, din perioada de vegetaŃie (tabelul 2.3.3). Fiecare specie prezintă un prag minim termic biologic adică o temperatură sub care nu se desfăşoară procese biochimice în planta. La cartof acesta este de 5˚C, la porumb si viŃă de vie de 10˚C. De o deosebită importanŃă este suma gradelor utile de temperatură din perioada de vegetaŃie care se determină însumând temperaturile medii zilnice după scăderea pragului termic minim biologic.

Tabelul 2.3.3 Constantele termice ale principalelor plante cultivate (după C. Pintilie şi colab., 1985) Planta Constanta termică ˚C Planta Constanta termică ˚C

Mazăre Secară Grâu Ovăz Cartof

1352-1900 1700-2126 2000-2300 1940-2310 1300-3000

Sfeclă Porumb Floarea-soarelui Soia

2400-3700 1700-2500 1700-2500 2000-3000

ImportanŃa temperaturii pentru plante. Cunoaşterea constantelor termice, a sumei gradelor

de temperaturi active şi a cerinŃelor pe faze de vegetaŃie, au consecinŃe pentru practică pentru zonarea ecologică a culturilor, în stabilirea epocii de semănat şi a adâncimii de semănat.

Zonarea ecologică a culturilor are în vedere ca fiecare specie, hibrid sau soi să fie cultivată acolo unde are condiŃii termice corespunzătoare. În acest sens porumbul, floarea soarelui şi soia cu perioadă lungă de vegetaŃie tardive şi semitardive şi orezul se recomandă în zonele cu potenŃial termic din Câmpia Română, în timp ce cartoful şi trifoiul în zonele mai răcoroase. Hibrizii şi soiurile timpurii şi semitimpurii de porumb, floarea soarelui şi soia se vor cultiva în celelalte zone.

Epoca de semănat pentru culturile de primăvară în zonele cu climat cald cum sunt Dobrogea şi sudul Ńării, sau silvostepa din vestul Ńării cu influenŃe de climat mediteranean, se seamănă mai devreme în timp ce în zonele mai răcoroase se seamănă mai târziu cu cca. 7-10 zile. Pentru culturile de toamnă în zonele răcoroase se seamănă mai devreme toamna, cu 10-15 zile, decât în zona de sud cunoscută ca secetoasă şi călduroasă.

Adâncimea de semănat care este în medie de 10 ori multiplul dimensiunii maxime a seminŃei este uşor mai mare în zonele secetoase din sud, cu cca. 1 –2 cm (excepŃie fac soiurile de grâu cu hipocotilul scurt care se seamănă la 5-6 cm) şi mai în faŃă cu 1 –1,5 cm în zonele reci.

InfluenŃa temperaturii asupra proceselor chimice şi biochimice din sol Temperatura influenŃează asupra proceselor de oxidare şi solubilizare a substanŃelor din sol precum şi a schimbului de gaze şi a absorbŃiei elementelor nutritive.

Trecerea prin oxidare a potasiului din forme neschimbabile în forme schimbabile la o creştere a temperaturii cu 10 ˚C este însoŃită de o dublare mobilităŃii şi a intensităŃii procesului de absorbŃie. Solubilitatea şi absorbŃia substanŃelor nutritive creşte cu creşterea temperaturii solului. La fosfor temperaturile scăzute încetinesc mult absorbŃia, în timp ce temperaturi ridicate de peste 25˚C situează în optim absorbŃia acestui element. În acelaşi timp aplicarea îngrăşămintelor în preajma seminŃei permite o bună absorbŃie a acestora de către sistemul radicular.

Procesul de nitrificare are loc când temperatura solului este de 25-32˚C favorabilă dezvoltării microflorei nitrificatoare şi este blocat practic sub 10˚C. Schimbul de gaze creşte cu creşterea

15

temperaturii datorită cineticii gazelor permiŃând o accelerare, ceea ce conduce la primenirea aerului din sol.

ConŃinutul în apă şi aer influenŃează prin raportul apă/aer încălzirea solurilor datorită căldurii specifice şi conductibilităŃii termice diferite ale celor două componente şi anume 1 şi 0,0014 pentru apă şi respectiv 0,00036 şi 0,000054 pentru aer. La un sol uscat temperatura este ridicată în timp ce la un sol umed, temperatura este scăzută deoarece apa având capacitate calorică mare se încălzeşte mai greu. Prin lucrările solului se poate optimiza raportul apă aer şi prin acesta regimul termic al solului. DiferenŃele de temperatură între solul drenat poate să ajungă şi de 7 ˚C (tabelul 2.3.4).

Tabelul 2.3.4 VariaŃia temperaturii pe solul drenat şi nedrenat (După C. Pintilie şi colab., 1985)

Temperatura solului (˚C) Temperatura aerului (˚C) Sol drenat Sol nedrenat

7 7,2

11,7 15,8 17,7

10,0 8,3

12,8 19,4

21,1

6,6 6,9

10,6 12,2

14,4 PosibilităŃi de reglare şi aplicaŃii privind regimul termic al solului. Regimul termic al

solului sau substratului, este influenŃat de sistemul de lucrare a solului, materia organică din sol, textura solului, stratul de zăpadă, culoarea suprafeŃei solului, mulcirea solului şi de expoziŃia solului.

Sistemul de lucrare a solului prin optimizarea raportului apă/aer, determină creşterea

temperaturii în sol cu consecinŃe în absorbŃia substanŃelor nutritive determinate de o mai bună solubilizare a acestora. Raportul apă/aer poate fi optimizat pe 3 niveluri de adâncime: pe zona 60-8o cm prin lucrări de scarificare care penetrează orizontul Bt la solurile argiloiluviale, pe zona 0-25 cm odată cu executarea arăturilor şi pe zona patului germinativă la care este esenŃială prezenŃa zonei necapilare cu schimburi intense de aer pentru a asigura oxigenul necesar sistemului radicular primar. La aceasta se adaugă lucrările de întreŃinere (prăşit, răriŃat) care aduc de asemenea o aerisire a zonei superioare a sistemului radicular variind de la plantă prăşitoare la alta de la 5-8 cm la 14-15 cm.

Materia organică brută, nehumificată din sol (resturile vegetale), influenŃează regimul termic

prin încetinirea schimburilor termice determinate de capacitatea acesteia. Materia organică are rolul pe de o parte de a izola stratul de sol (unde se află), pe de altă parte de a se îmbiba cu apă care are căldură specifică ridicată şi de a frâna evaporaŃia.

Textura solului prin ea însăşi are capacitatea de a se hidrata mai mult (solurile grele, argiloase şi

argilo-lutoase) sau mai puŃin (nisipoase şi nisipo-lutoase) ceea ce face ca primele să fie cunoscute ca soluri reci, predispuse la un semănat mai târziu cu o plasare a seminŃelor cu 1-2 cm mai sus faŃă de adâncimea caracteristică speciei. Căldura specifică, conductibilitatea termică a mineralelor solului, ale apei şi aerului, precum şi o porozitate capilară mai ridicată, explică foarte bine aceste diferenŃe în regimul termic al solului (tabelul 2.3.5).

PrezenŃa iarna a stratului de zăpadă la suprafaŃa solului în mod special a zăpezii afânate care conŃine aer izolează protejând prin diferenŃele de temperatură solul şi culturile aflate dedesubt de gerurile puternice din atmosferă (tabelul 2.3.6). Culturile de grâu, orz şi rapiŃă pot beneficia astfel prin acoperirea cu un strat de zăpadă. Măsurile de reŃinere a zăpezii reprezentate de liziere de pădure, parazăpezi şi resturile vegetale aflate pe nisipuri reprezintă un mijloc de protecŃie a culturilor şi

16

deopotrivă de acumulare a apei în sol. Sub zăpadă foarte tasată sau ghiaŃă la suprafaŃa solului izolarea nu se realizează în aceiaşi măsură.

Tabelul 2.3.5 Căldura specifică şi conductibilitatea termică a componentelor solului raportate la volum (după C. Pintilie şi colab., 1985)

Componenta Căldura specifică (Cal/g.ºC)

Conductibilitatea termică (cal/cm.s.ºC)

Apă Nisip Argilă Calcar Humus

Aer

1,00 0,517 0,576 0,582 0,601

0,00036

0,0014 0,019

- 0,009

0,0003 0,000054

Tabelul 2.3.6

Temperatura (˚C) la suprafaŃa solului şi a zăpezii la orele 13,00 (după C. Pintilie şi colab., 1985) Grosimea stratului de zăpadă Luna

20 cm 40 cm 60 cm Temperatura la suprafaŃa zăpezii

Ianuarie Februarie

-11,2 -9,2

-8,5 -5,2

-6,3 -4,2

-22,6 -18,7

Culoarea suprafeŃei solului exprimată prin albedo – puterea de reflexie a unei suprafaŃe

(radiaŃia reflectată/radiaŃia incidentă). SuprafeŃele de sol se încălzesc mai mult dacă capacitatea de absorbŃie a radiaŃiei solare, este mai ridicată cum sunt cele negre bogate în humus, sau se încălzesc mai puŃin cum sunt cele nisipoase. Sotner a demonstrat efectul pozitiv al culorii negre efectuând în vase de vegetaŃie o experienŃă la cultura de orz. Cea mai ridicată producŃie s-a realizat la culoarea neagră fapt explicabil prin efectul complex al încălzirii solului care în prezenŃa apei a determinat totodată şi o mai bună solubilizare a substanŃelor nutritive, paralel cu o mai bună absorbŃie a acestora din solul din vase (tabelul 2.3.7). La diferite soluri, humusul determină culoarea neagră la faeoziom, hidroxizii de fier culoarea brună-roşcată la preluvosolurile roşcate, silicea coloidală culoarea albicioasă la podzoluri, iar siliciul culoarea galbenă la psamosoluri.

Tabelul 2.3.7 InfluenŃa culorii capacelor aflate la suprafaŃa solului din vasele de vegetaŃie asupra producŃiei de orz (după Sotner, citat de C. Pintilie şi colab, 1985)

Culoarea Factorii Albă 75% albă

25% neagră 50% albă 50% neagră

25% albă 75% neagră

Neagră

Temperatura solului în vase (˚C)

20 21,3 21,9 22,7 23,4

Recolta (g/vas) 29,2 30,3 33,9 36,4 36,7

Mulcirea solului realizează aşa cum am anticipat la materia organică o acumulare de căldură, la

acoperirea cu mraniŃă, turbă sau folie neagră. De remarcat, paralel se realizează şi o conservare mai bună a apei în sol prin împiedicarea evaporaŃiei de la suprafaŃa solului. Acest sistem este practicat de cultivatorii de pepeni, căpşuni sau cartofi timpurii care în acest fel ies mai devreme cu marfă nouă pe piaŃă.

17

ExpoziŃia solului este pe formele de relief determinantă pentru repartizarea anumitor culturi sau pentru declanşarea datei semănatului. Pe formele de relief cu expoziŃie sudică sunt recomandate culturi iubitoare de căldură ca viŃa de vie şi porumbul iar pe pantele cu expoziŃie nordică sunt recomandate pajiştile şi anumite specii pomicole cum este prunul.

Pe pantele cu expoziŃie sudică care se drenează mai devreme şi se încălzesc mai repede se seamănă mai devreme pentru a se evita pierderea apei din zona patului germinativ.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări:

a) Care este gruparea plantelor după cerinŃele de temperatură ?

b) Cum se încadrează majoritatea plantelor după regimul termic ?

c) Care este esenŃa cerinŃelor termice ale plantelor pentru germinaŃie ?

d) Ce este vernalizarea ?

e) Cum se calculează constanta termica şi suma gradelor utile de

temperatură pentru o specie ? f) Care este importanŃa constantei termice ?

g) Cum influenŃează temperatura procesul de nitrificare din sol ?

h) Prin ce măsuri se poate influenŃa temperatura solului ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: - Gruparea plantelor după cerinŃele de temperatură. - ImplicaŃiile constantei termice şi a sumei gradelor utile termice

pentru zonarea ecologică a culturilor, stabilirea epocii de semănat şi a adâncimii de semănat.

- ImplicaŃiile raportului apă/aer din sol asupra regimului termic al solului.

- Modul de influenŃă al regimului termic al solului pentru desfăşurarea procesului de nitrificare.

- Măsurile prin care se poate regla regimul termic al solului.

18

2.4. RadiaŃia solară – lumina Rolul luminii în viaŃa plantelor. RadiaŃia solară reprezintă principala sursă de energie care

asigură atât lumina cât şi căldura necesară creşterii şi dezvoltării plantelor verzi. Lumina este factorul de vegetaŃie prin intermediul căruia radiaŃia solară se integrează în plantă prin fotosinteză sub formă de energie potenŃială acumulându-se ca substanŃă organică prin transformarea dioxidului de carbon şi a apei absorbite de sistemul radicular. În România radiaŃia solară asigură în funcŃie de poziŃia geografică a locului între 1164 kwh/mp şi 1630 kwh/mp. Vara se înregistrează 40-42% din radiaŃie, primăvara 29-31%, toamna 18-20% şi iarna numai 9-10% din totalul anual al radiaŃiei.

Lumina acŃionează asupra plantelor sub raport cantitativ şi calitativ. InfluenŃa luminii asupra plantelor sub raport cantitativ. Sub raport cantitativ radiaŃia

luminoasă acŃionează prin intensitate şi prin durata iluminării. RadiaŃia luminoasă provenită de la soare este folosită în proporŃie foarte mică cuprinsă între 3 şi

5% (După K.A. Timireazev citat de Gh. Ionescu Şişeşti). ProporŃia în care plantele absorb lumina şi o valorifică transformând-o în substanŃă organică specifică reprezintă coeficientul de utilizare a radiaŃiei luminoase. Acesta înregistrează valori cuprinse între 1 şi 5%. Cartoful prezintă valoarea de 3,02%, ridichea, ceapa şi varza de frunze 4%, tomatele 2,84%, grâul 3,26%, porumbul 2,5%, sfecla 2,12 iar secara 2,6%. Intensitatea luminii optimă pentru asimilaŃe este cuprinsă la majoritatea plantelor între 20000 şi 30000 lucşi. CerinŃele faŃă de lumină diferă de la o specie la alta. Nivelul minim la care plantele parcurg fenofazele sunt de 5000-8000 de lucşi pentru tomate, ardei, vinete, pepene, castraveŃi, 3000-5000 lucşi pentru fasole, varză, morcov, salată, ridiche, spanac şi de 1000-3000 lucşi la legumele perene, usturoi şi ceapă (D. Indrea, 2009). CerinŃele cele mai mari faŃă de lumină sunt în fenofazele de înfrăŃire, creştere intensă şi/sau de acumulare a substanŃelor de rezervă, în faza de inducŃie florală, fructificare şi uneori chiar în faza de germinaŃie (la salată). Obişnuit la insuficienŃa de lumină scade producŃia şi conŃinutul de substanŃe nutritive prelungind perioada de vegetaŃie (tabelul 2.4.1).

Tabelul 2.4.1 Durata perioadei de vegetaŃie în funcŃie de condiŃiile de lumină, determinate de perioada de cultură (după Somos şi colab., 1966, citat de D. Indrea, 2009)

Durata perioadei până la recoltare (zile) la culturile semănate la data:

Cultura

15 decembrie 15 februarie

DiferenŃa (zile)

Ardei Tomate Conopidă Gulie timpurie Salată Ridiche de lună

134 168 155 133 100 76

113 134 113 85 71 57

21 34 42 48 29 19

Intensitatea luminii se corelează pozitiv cu acumularea de amidon în tuberculii de cartof şi batat precum şi cu conŃinutul în zahăr din sfecla de zahăr. La lucernă, trifoi, ghizdei masa sistemului radicular, corelată cu biomasa aeriană se corelează de asemenea pozitiv cu intensitatea luminii. În perioadele cu luminozitate mică porumbul pierde din greutate deoarece respiraŃia este mai ridicată decât acumularea prin fotosinteză.

Intensitatea luminii are implicaŃii în procesele enzimatice responsabile de metabolizarea nitraŃilor în plante. Astfel scăderea intensităŃii luminii cu cca. 30% e însoŃită de reducerea activităŃii reductazei cu 25-30%. Ca urmare pe timp noros există riscul acumulării de nitraŃi care în lipsa reducerii

19

în vederea metabolizării la aminoacizi şi proteine pot determina intoxicaŃii grave la animale (furaje) şi la oameni (salată). InsuficienŃa luminii corelată cu o creştere a densităŃii plantelor produce etiolarea plantelor însoŃită de cloroze, Ńesuturi mecanice slab dezvoltate cu sensibilitate mai mare la infecŃiile de patogeni cu finalitate pe producŃie şi pe calitatea producŃiei. În legumicultură scăderea intensităŃii luminii se practică deliberat pentru „albirea organelor unor plante” cum sunt inflorescenŃa de conopidă, peŃiolii de Ńelină, lăstarii de sparanghel. Trecerea de la o intensitate a luminii mică de 3-5000 de lucşi la lumină la peste 15000 de lucşi necesită o perioadă de 8-10 zile pentru a evita ofilirea în masă a plantelor prin trecerea bruscă de la o intensitate mică lumină la o intensitate mare. Durata iluminării variază latitudinal şi sezonier. Pe măsura depărtării de ecuator zilele devin mai lungi vara şi mai scurte iarna. Unele specii s-au adaptat la durata scurtă a zilei, altele la durate lungi ale zilei în sensul că acestea înfloresc şi fructifică în condiŃiile respective.

Ca plante de zi scurtă, amintim porumbul, soia, sorgul, meiul, vinetele, fasolea iar ca plante de zi lungă orzul, grâul, ovăzul, mazărea, lucerna, trifoiul, varza, salata, morcovul, spanacul şi ridichea. Inflorirea în condiŃii de zi lungă sau scurtă este determinată de un pigment existent în frunze denumit fitocrom care eliberează un hormon florigen inductor al înfloririi. Acest hormon migrează în meristemul mugurilor unde determină formarea primordiilor florale. Pigmentul fitocron este sensibil la radiaŃiile roşii şi infraroşii putând influenŃa stimularea înfloririi sau dimpotrivă inhibiŃia ei.

InfluenŃa luminii asupra plantelor sub raport calitativ. Cercetările au evidenŃiat că radiaŃiile spectrului luminos acŃionează diferit asupra plantelor. RadiaŃiile roşii şi galbene (650-750 nm) influenŃează fotosinteza şi prin aceasta sinteza hidraŃilor de carbon şi morfogeneza, cele infraroşii producerea de căldură iar cele ultraviolete favorizează sinteza vitaminei C, dar sunt vătămătoare. RadiaŃiile albastre (300-500 nm) determină sinteza substanŃelor proteice.

CompoziŃia spectrului poate fi modificată în spaŃiile acoperite. Sticla reŃine radiaŃia ultravioletă, folia PVC mai puŃin, fiind mai transparentă pentru radiaŃiile roşii şi infraroşii izolând mai puŃin termic. Folosirea foliilor fotoselective pot schimba raporturile dintre radiaŃii influenŃând lungimea fenofazelor (tabelul 2.4.2).

Tabelul 2.4.2 Creşterea producŃiei de spanac prin folosirea peliculelor fotoselective (Favili, 1960 citat de D. Indrea 2009)

Culoarea peliculelor Specificarea Transparentă Roşie Violetă Galbenă

Numărul zilelor până la apariŃia primordiilor florale

14 8,7 17 30,7

ProducŃia timpurie (%) 100 67,0 193,0 58,0

ProducŃia totală (%) 100 140,0 151,0 112,0 AplicaŃii ale modificării raportului între radiaŃii. Mărirea raportului dintre radiaŃia roşie, cu

maximul de absorbŃie al fitocromului la 660 nm şi radiaŃia roşu îndepărtat (FR) cu vârful de absorbŃie la 730 nm fără scăderea radiaŃiei fizologic active (PAR) împiedică alungirea tulpinilor răsadurilor de legume eliminând folosirea retardanŃilor. Folii din material plastic care blochează transmisia radiaŃiei ultraviolete (UV) diminuează infecŃiile cu patogeni şi reduc populaŃiile de dăunători (afide, tripşi, musculiŃa de seră) fiind o alternativă în protecŃia plantelor.

20

PosibilităŃi de reglare şi aplicaŃii privind regimul radiaŃiei luminoase. Optimizarea folosirii radiaŃiei luminoase se poate face prin zonarea culturilor, folosirea foliilor colorate, reglarea cantităŃii de sămânŃă la ha, orientarea rândurilor, combaterea buruienilor, folosirea îngrăşămintelor şi a apei de irigaŃie.

Zonarea culturilor, impune ca pe terenurile cu expoziŃie sudică să fie cultivate plante iubitoare de lumină cum sunt viŃa de vie, floarea soarelui, porumbul, soia iar pe cele cu expoziŃie nordică plante furajere, grâu, orz, ovăz.

Folosirea foliilor colorate prin mărirea raportului dintre radiaŃia roşie, cu maximul de absorbŃie al fitocromului la 660 nm şi radiaŃia roşu îndepărtat (FR) cu vârful de absorbŃie la 730 nm fără scăderea radiaŃiei fizologic active (PAR).

Reglarea densităŃii plantelor prin reglarea normei de sămânŃă la ha, pentru optimizarea creşterii plantelor în raport de aprovizionarea cu substanŃe nutritive şi apă în condiŃiile combaterii buruienilor.

Orientarea în câmp a rândurilor pe direcŃia nord-sud permite o iluminare maximală ceea ce duce la o scurtare a perioadei de vegetaŃie.

Combaterea buruienilor determină pe de o parte, eliminarea directă a unor concurenŃi la radiaŃia luminoasă şi indirect, şansa de valorificare a apei şi substanŃelor nutritive care altfel ar fi fost deturnate de buruieni.

Folosirea îngrăşămintelor completează rezerva de substanŃe nutritive a solului, permiŃând folosirea radiaŃiei luminoase pentru optimizarea fotosintezei pentru formarea recoltei.

Folosirea apei de irigaŃie completează rezerva de apă a solului permiŃând alături de îngrăşăminte folosirea radiaŃiei luminoase pentru optimizarea formării recoltei.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări:

a) Care este rolul luminii în viaŃa plantelor ? b) Cum influenŃează lumina asupra plantelor sub raport cantitativ ? c) Cum influenŃează lumina asupra plantelor sub raport calitativ ?

d) Ce aplicaŃii ale modificării raportului între radiaŃii cunoaşteŃi ?

e) Care sunt posibilităŃile de reglare şi aplicaŃii privind regimul radiaŃiei luminoase ?

Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

21

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Lumina este factorul de vegetaŃie prin intermediul căruia radiaŃia solară se integrează în plantă prin fotosinteză sub formă de energie potenŃială acumulându-se ca substanŃă organică prin transformarea dioxidului de carbon şi a apei absorbite de sistemul radicular. Lumina influenŃează asupra plantelor sub raport cantitativ prin intensitatea radiaŃiei şi prim durata iluminării şi sub raport calitativ prin radiaŃiile roşii şi galbene (650-750 nm) implicate în fotosinteză (prin sinteza hidraŃilor de carbon şi morfogeneză), prin cele infraroşii generatoare de căldură iar cele ultraviolete favorizează sinteza vitaminei C, dar sunt vătămătoare. RadiaŃiile albastre (300-500 nm) determină sinteza substanŃelor proteice. Plantele se deosebesc prin coeficientul de utilizare a radiaŃiei luminoase. Optimizarea folosirii radiaŃiei luminoase se poate face prin zonarea culturilor, folosirea foliilor colorate, reglarea cantităŃii de sămânŃă la ha, orientarea rândurilor, combaterea buruienilor, folosirea îngrăşămintelor şi a apei de irigaŃie. Ca aplicaŃii ale modificării raportului între radiaŃii: - prin radiaŃia roşie ® cu maximul de absorbŃie al fitocromului la 660 nm şi radiaŃia roşu îndepărtat (FR) cu vârful de absorbŃie la 730 nm fără scăderea radiaŃiei fizologic active (PAR) se împiedică alungirea tulpinilor răsadurilor de legume eliminând folosirea retardanŃilor. - prin folosirea foliilor din material plastic care blochează transmisia radiaŃiei ultraviolete (UV) se diminuează infecŃiile cu patogeni şi se reduc populaŃiile de dăunători (afide, tripşi, musculiŃa de seră) aceasta fiind o alternativă în protecŃia plantelor.

2.5 Aerul

CompoziŃia aerului atmosferic şi din sol. Aerul prin componentele sale este necesar în procesele de schimb atât pentru partea aeriană a plantelor cât şi pentru sistemul radicular. Componentele aerului din atmosfera supraterană şi din cea a solului sunt aceleaşi dar repartizate în proporŃii diferite (tabelul 2.5.1).

Tabelul 2.5.1

CompoziŃia aerului atmosferic şi din sol (după C. Pintilie şi colab., 1985)

Aerul atmosferic Componentele % din volum % din greutate

Aerul din sol (% de volum)

Azot Oxigen CO2 Argon Alte gaze

78,23 20,81 0,03 0,90 0,03

75,55 23,22 0,05

- -

79,00 20,30

0,15-0,65 - -

În aerul din sol, cantitatea de azot şi dioxid de carbon este mai mare iar cea de oxigen mai scăzută, decât în aerul atmosferic. Acest mediu în sol favorizează activitatea microorganismelor. Solul ca sistem eterogen polidispers conŃine în calitate de corp poros spaŃii mici capilare şi spaŃii mari necapilare în care se află apă şi aer. Între cantitatea de apă şi cea de aer din sol ideal ar fi un raport de 1/3 aer şi 2/3 apă la care are loc o creştere optimă a plantelor.

22

Capacitatea de aer a solului reprezintă cantitatea de aer care se găseşte în sol după ce acesta a fost saturat cu apă. Această mărime este funcŃie de tipul de sol. Pe preluvosol roşcat, pe 0-30 cm, valorile capacităŃii de aer ale solului scad cu adâncimea (tabelul 2.5.2)

Tabelul 2.5.2 Capacitatea de aer a solului în funcŃie de spaŃiul lacunar şi capacitatea maximă de apă pe preluvosolul roşcat (după C. Pintilie şi colab, 1985)

Adâncimea (cm) SpaŃiul lacunar (%) Capacitatea maximă (%)

Capacitatea (%)

0-10 10-20 20-30

53,70 45,00 43,50

44,83 42,28 40,86

8,87 2,72 2,64

AdsorbŃia aerului de către fracŃiunile texturale ale solului variază după F.S.Sobotev şi M.V.

Czapek (citaŃi de C. Pintilie şi colab., 1985) între 2,26 la nisip-argilos uşor şi 14,40 la cernozion (tabelul 2.5.3).

Tabelul 2.5.3 AdsorbŃia aerului în faza solidă a solului (după F.S.Sobotev şi M.V. Czapek (citaŃi de C. Pintilie şi colab., 1985) Solul Aer adsorbit (cm3/100 g sol) Nisipo-argilos uşor Nisipo-argilos pulbere Argilo-nisipos greu Cernoziom argilo-nisipos Cernoziom

2,26 ± 0,12 4,93 ± 0,15 6,99 ± 0,08 9,03 ± 0,20

14,40 ± 0,01

Aerul din sol influenŃează la fel ca şi ceilalŃi factori de vegetaŃie sub raport cantitativ şi sub raport calitativ.

InfluenŃa aerului din sol sub raport cantitativ. Pe diferitele soluri având în vedere diferitele componenŃe texturale cât şi diferitele stări de aprovizionare cu apă volumul de aer diferă pe parcursul perioadei de vegetaŃie (tabelul 2.5.4). Slaba aeraŃie a solului micşorează permeabilitate pentru apă a solului şi sub raport mecanic îngreunează penetrarea sistemului radicular al plantelor în sol.

Tabelul 2.5.4 VariaŃia volumului de apă şi aer în 3 soluri diferite (după C. Pintilie şi colab., 1985)

Densitatea aparentă şi specifică a solului

Volumul ocupat de sol

Volumul solului Volumul aerului Felul solului

Den

sita

te

apar

entă

Den

sita

te

spec

ific

ă

V %

ocu

pat

cu

part

icul

e so

lide

Spa

Ńiul

la

cuna

r

În

star

e um

edă

%

Dup

ă o

peri

oadă

de

uscă

ciun

e

În

star

e um

edă

%

Dup

ă o

peri

oadă

de

uscă

ciun

e

Sol lutos greu

1,57 2,36 65,9 34,1 23,2 17,0 10,9 17,1

Sol îngrăşat cu bălegar

1,46 2,31 61,8 38,2 30,3 20,0 7,9 18,2

Sol de păşu-ne umedă

1,17 2,22 52,7 47,3 40 22,3 7,3 25,0

23

InfluenŃa aerului din sol sub raport calitativ. CompoziŃia aerului din sol prin conŃinutul în oxigen este implicată în fenomenele de oxidare, solubilizare şi absorbŃie a elementelor minerale din sol şi prin favorizarea activităŃii microorganismelor. În sol neaerat se schimbă ordinea cantitativă de absorbŃie a elementelor nutritive fiind K>Ca>Mg>N>P faŃă de K> N > Ca. Plantele au nevoie de oxigen începând cu procesul germinaŃiei. Oxigenul absorbit apoi de rădăcini, oxidează o parte din hidraŃii de carbon de unde rezultă energie necesară sintezei substanŃelor proteice. De aici se degajă dioxid de carbon care parŃial se acumulează în sol.

Bacteriile aerobe nitrificatoare au la rândul lor nevoie de oxigen pentru oxidarea amoniacului pe care îl transformă în nitraŃi. Bacteriile din genurile Rizobium şi Bradyrizobium care leagă azotul liber au nevoie de cantităŃi mari de oxigen.

Solurile slab aerate acumulează prin transformările în mediu anaerob CH4, H2S, aldehidă glicolică (HOCH2-CHO) aldehidă lactică, N2, NH3, FeO, MnO compuşi care sunt toxici pentru plante.

Azotul şi compuşii săi. Azotul este de origine atmosferică, fiind absorbit de plante pentru formarea de substanŃe proteice sub formă de nitraŃi şi săruri amoniacale. El nu se absoarbe ca atare fiind implicat în formarea de substanŃe proteice din compuşii azotaŃi şi amoniacali cu care se hrănesc plantele. Azotul provenit din descărcările electrice în cantitate de 12-14 kg/an ajunge în sol.

Amoniacul ca verigă a circuitului azotului în natură, se află în atmosferă în cantităŃi foarte mici iar în sol în cantităŃi mai mari fiind provenit din descompunerea materiei organice proteice. Amoniacul este oxidat de bacteriile nitrificatoare transformat în prima etapă în nitriŃi, apoi în azotaŃi care constituie hrană pentru plante.

Dioxidul de carbon este absorbit de organele verzi ale plantei fiind implicat în sinteza compuşilor cu carbon din plantă (amidonul). Cantitatea de CO2 din atmosferă provenită din sol este corelată cu intensificarea activităŃii microorganismelor la care se adaugă CO2 provenit din respiraŃia rădăcinilor. Creşterea cantităŃii de CO2 din sol este vătămătoare ducând la asfixierea rădăcinilor şi la moartea microorganismelor aerobe, cu acumularea de toxine în sol. CO2 împreună cu apa formează acid carbonic care ajută la solubilizarea fosforului cu trecerea lui în forme accesibile pentru plante.

Reglarea aerului din sol se realizează prin schimbarea în masă a aerului, prin difuziune, prin lucrările solului, prin galeriile vieŃiutoarelor din sol şi prin aplicarea îngrăşămintelor organice.

Schimbarea în masă a aerului are drept cauză factori fizici cum sunt ploile repezi sau variaŃiile bruşte de temperatură. După ploile repezi aerul încărcat cu dioxid de carbon este înlocuit rapid de apă iar după drenarea apei din spaŃiile necapilare reintră aer proaspăt. VariaŃiile bruşte de temperatură determină la răcirea solului pătrunderea aerului rece iar la încălzirea solului volumul aerului încălzit creşte pentru ca noaptea la răcire să pătrundă alt aer proaspăt.

Prin galeriile vieŃuitoarelor din sol (râmă, cârtiŃe, popândăi, insecte, larve care lasă galerii are loc o pătrundere a aerului şi o circulaŃie a acestuia.

Primenirea prin difuziune este generată de omogenizarea gazelor în repaus şi are loc prin toate spaŃiile necapilare ale solului.

Primenirea aerului prin lucrările solului se face direct la lucrările de arat, grăpat, prăşit, cultivaŃie, scarificare, drenaj, modelare operând asupra raportului spaŃii capilare/necapilare şi implicit apă/aer.

Aplicarea îngrăşămintelor organice (gunoi de grajd, mraniŃă, resturi vegetale de diferite provenienŃe) conduce la structurarea solului, la formarea de microagregate şi macroagregate care lasă între ele spaŃii necapilare şi capilare care permit localizarea de noi spaŃii capilare şi necapilare în care pătrunde aerul.

24

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care este deosebirea dintre compoziŃia aerului atmosferic şi a celui din sol ? b) Ce este capacitatea de aer a solului ? c) Care este influenŃa aerului din sol sub raport cantitativ ? d) Care este influenŃa aerului din sol sub raport calitativ ? e) EnumeraŃi care sunt acŃiunile posibile de reglare a regimului aerului din sol ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: DiferenŃele dintre componentele aerului atmosferic şi ale aerului din sol. Rolul oxigenului în sol pentru componenta biologică a solului (bacteriile aerobe nitrificatoare) au la rândul lor nevoie de oxigen pentru oxidarea amoniacului pe care îl transformă în nitraŃi. Bacteriile din genurile Rizobium şi Bradyrizobium care leagă azotul liber au nevoie de cantităŃi mari de oxigen. Reglarea a conŃinutului de aer din sol se realizează prin schimbarea în masă a aerului, prin difuziune, prin lucrările solului, prin galeriile vieŃuitoarelor din sol şi prin aplicarea îngrăşămintelor organice.

2.6. Apa ca factor de vegetaŃie

Rolul apei în mediul intern al plantelor şi ca element al mediului. Apa reprezintă un mediu

intern al plantelor care se racordează la mediul general de creştere prin potenŃialul matricial al apei din sol. Ca mediu intern, apa, participă la metabolismul plantei. In procesul de fotosinteză cele două componente ale apei oxigenul şi hidrogenul conduc prin biosinteză la formarea diferitelor substanŃe organice indispensabile creşterii şi dezvoltării plantelor. Ca element de mediu, apa participă la: - dizolvarea şi disocierea compuşilor din sol - transportul substanŃelor nutritive în sol şi în plantă sub formă de soluŃii - medierea absorbŃiei substanŃelor nutritive în plantă.

25

Ca participant la metabolismul plantei, apa este implicată în procesele fundamentale ale lumii vii: fotosinteza, respiraŃia şi transpiraŃia.

Eficacitatea cu care plantele folosesc apa diferă de la o specie la alta şi uneori în cadrul speciei de la un soi sau hibrid la altul. Plantele absorb o cantitate de apă mai mare decât cea necesară proceselor metabolice, având loc o permanentă reânoire a mediului lor intern. Pintilie C. (1985), arată că din 1000 ml apă care participă prin metabolism la crearea a 3 g substanŃã uscată, numai 1,5 ml sunt încorporate substanŃei nou create, restul pierzându-se în atmosferă prin transpiraŃie.

Evaluarea eficacităŃii cu care plantele folosesc apa se face prin coeficientul de transpiraŃie definit drept cantitatea de apă necesară producerii unei unităŃi de substanŃă uscată. Valorile coeficientului de transpiraŃie variază de la o specie la alta, de la o zonă la alta şi în interiorul speciei, de la un soi sau hibrid la altul (tabelul 2.6.1).

Tabelul 2.6.1 Coeficientul de transpiraŃie la principalele plante agricole în diferite localităŃi (după Pintilie C. şi colab., 1985)

Date obŃinute de: Cultura Institutul de cercetări agricole din Moscova

Briggs şi Shantz (S.U.A)

Helriegel (Germania)

Secară Grâu Orz Ovăz Mazăre Soia Fasole Porumb Mei Lucernă

349 390 470 391 306 - - 178 190 -

685 513 534 597 747 646 700 368 293 836

377 359 330 401 292 - - - - -

Gruparea plantelor în funcŃie de cerinŃele în apă. Plantele consumă apă pe toată durata vieŃii,

de la germinaŃie până la formarea recoltei. Din punct de vedere al cerinŃelor faŃă de factorul apă plantele prezintă deosebiri. Avem astfel: plante xerofite care solicită cantităŃi mici de apă, cu o bună adaptare la condiŃii de secetă cum sunt între plantele agricole meiul şi dughia, plante hidrofile adaptate condiŃiilor de umiditate excesivă, cum este orezul şi plante mezofile, adaptate la cantităŃi moderate de apă cum sunt majoritatea plantelor anuale de cultură exceptând orezul. In aceastã ultimă grupă mare, plantele se diferenŃiază sub raportul cerinŃelor pentru factorul apă după cum urmează: - plante care nu rezistă la secetă între care amintim orezul, cartoful, fasolea, soia şi plantele de grădină. La aceste plante apariŃia secetei determină reducerea drastică a recoltei, iar menŃinerea lipsei apei duce la compromiterea recoltei; - plante cu rezistenŃã mijlocie la secetă: grâul, secara, orzul, porumbul, floarea soarelui, sfecla, bumbacul, ricinul. Asemenea plante sunt capabile sã reziste la secete (perioade cu peste 21 zile fără precipitaŃii) dar se resimt ca nivel al producŃiei; - plante rezistente la secetă, care se pot cultiva în regiunile secetoase, ca sorgul, meiul, iarba de sudan, dughia. Aceste plante au un consum redus de apă, prezintă o valorificare mai bună a apei dar în condiŃii de aprovizionare bună cu apă dau recolte foarte bune.

Consumul de apă al plantelor se determină prin metoda bilanŃului apei în sol Botzan M., (1970).

26

Principala sursă de acoperire o constituie precipitaŃiile utile (> 5 mm). In perioadele cu exces de umiditate, pe soluri permeabile S ă n d o i u D. I. (1994) a propus instituirea unui indice de valorificare a precipitaŃiilor (Iv) unde: Pu - I Iv = ——— . 100 Pu unde: Pu reprezintă precipitaŃiile utile iar I - percolările, ambele în mc.

Indicele de percolare Ip, este destinat a evidenŃia cantităŃile de apă percolate în cursul perioadei de vegetaŃie din totalul precipitaŃiilor căzute. El este complementul indicelui de valorificare a precipitaŃiilor: I Ip = ——— . 100 Pu Indicele de valorificare a precipitaŃiilor şi limitele de variaŃie în perioada de vegetaŃie la diferite culturi pe branciog (tabelul 2.6.2) arată existenŃa percolărilor. Acestea sunt treceri dincolo de zona activă a sistemului radicular, ele constituie pierderi de apă, imposibil de acumulat pentru perioadele de consum maxim.

Tabelul 2.6.2 Indicele de valorificare a precipitaŃiilor şi limitele lui de variaŃie (după Săndoiu D.I., 1974)

Indicele de valorificare a precipitaŃiilor (Iv ,%) Cultura Valori medii Limite de variaŃie

Grâu de toamnă Porumb boabe Porumb cultura a II-a Soia Sfeclă furajeră Lucernă anul I Lucernă anul II Lucernă anul III

52,7 64,6 66,6 55,0 65,3 68,4 55,0 60,2

36,7 - 69,5 48,1 - 80,2 66,6 - 100,0 30,5 - 77,5 53,4 - 82,7 59,6 - 79,5 50,1 - 59,9 60,2

CerinŃele faŃă de apă ale plantelor diferă de la o specie la alta iar în interiorul speciei în raport cu soiul şi hibridul cultivat, diferenŃiindu-se cronologic pe faze de vegetaŃie de la germinaŃie până la maturitate. Pentru germinaŃie, leguminoasele au nevoie de cantităŃile cele mai mari de apă (tabelul 2.6.3) datorită conŃinutului ridicat de grăsimi şi de proteină din seminŃe. La sfecla de zahăr cantitatea ridicată de apă este necesară umezirii glomerulelor şi seminŃelor. Săndoiu C. D. şi Anghel Gh. (1978) au stabilit prin cercetări riguroase în vase de vegetaŃie pentru cernoziomul cambic, că pentru germinarea şi răsărirea grâului de toamnă, optimul de aprovizionare cu apă este la multiplul de 2,0 al apei de higroscopicitate (16 % umiditate) iar Săndoiu D. I. (1975) a stabilit pe acelaşi sol, că pentru porumb, (tabelul 2.6.4), indiferent de epoca de semănat, optimul pentru germinaŃie şi răsărire este dincolo de multiplul de 2,0 al apei higroscopice. GerminaŃia se desfăşoară în optim la umiditatea solului de 17,5-21 % iar la multiplul de 1,75 al apei de higroscopicitate (13 %) se află umiditatea critică la care seminŃele pornesc în germinaŃie şi colŃul creşte 1-2 cm după care boabele mucegăiesc. Pierderile de apă din sol prin evaporare de la suprafaŃa solului în perioada de semănat sunt relativ mici, fiind dependente de umiditatea iniŃială a solului şi de temperatură.

27

Tabelul 2.6.3

CantităŃile de apă absorbite de seminŃele diferitelor plante (C. Pintilie, 1985) SeminŃe Cantitatea de apă absorbită (în % din greutatea seminŃelor) Mei Cânepă Porumb Grâu Orz Lucernă Secară Ovăz Măzăriche In Mazăre Trifoi roşu Sfeclă de zahăr

25,0 43,0 44,0 45,4 48,2 56,3 57,7 49,8 75,4

100,0 106,8 117,5 120,3

Tabelul 2.6.4. InfluenŃa umidităŃii solului asupra răsăririi porumbului furajer de vară (% seminŃe răsărite) (după Săndoiu D. I., 1969)

Răsărirea (%) la diferite date ale lunii iulie: Starea seminŃelor la 6 august

Multiplul Chigr

Umiditatea solului (%)

27 28 29 30 31 Normale ÎncolŃite 1,18 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5

8,98 11,40 15,20 19,00 22,80 26,40

37,5 75,0 58,3

91,7 91,7 91,7

54,2 95,8 95,8 95,8

91,7 100,0 100,0 100,0

100,0

100,0 33,3

66,7

Data semănatului: 23 iulie Cu cât umiditatea solului este mai ridicată şi temperatura mai mare, cu atât pierderile de apă prin evaporare sunt mai mari şi invers. Pierderi mai ridicate de apă prin evaporaŃie sunt realizate la semănatul culturilor în mirişte. După răsărire, consumul de apă al plantelor creşte datorită faptului că la apa pierdută prin evaporaŃie de la suprafaŃa solului se adaugă şi eliminarea prin transpiraŃie a unor cantităŃi de apă ridicate. Din consumul total de apă al plantelor numai circa 1 % este reŃinută în structura chimică a substanŃei organice nou formate prin bioacumulare. In perioada de vegetaŃie, satisfacerea cerinŃelor pentru apă ale plantelor este influenŃată de ritmul de creştere al plantelor. Factorul termic şi aprovizionarea cu substanŃe nutritive potenŃează consumul de apă al plantelor, aceste elemente regăsindu-se în ritmul de creştere al plantelor. Cercetări riguroase în câmp şi în vase de vegetaŃie au evidenŃiat diferenŃierea consumului de apă al plantelor în funcŃie de faza de dezvoltare a plantelor, prin aşa numitele faze critice pentru umiditate.

Fazele critice pentru umiditate sunt faze în care reducerea cantităŃii de apă cu care sunt aprovizionate plantele determină reduceri mari ale producŃiei. La cerealele de toamnă S ă n d o i u D.C.,(1974) arată că faza critică pentru umiditate este împăiere-înspicare. Cercetări în vase de vegetaŃie au demonstrat că lipsa apei în perioada înfloritului şi a apariŃiei panicolului a influenŃat nivelul

28

producŃiei de boabe. Seceta din perioada de coacere în lapte a influenŃat mai puŃin asupra producŃiei. La porumb, consumul cel mai ridicat de apă se înregistrează, după T e o d o r i u A l., (1972), în faza de apariŃie a inflorescenŃei şi formare a bobului, fiind necesară în această fază adoptarea unui regim de irigare la 70% i.u.a. Pentru porumbul siloz cultura a II-a, S ă n d o i u D.I. a identificat ca fază critică pentru umiditate cea de la 7 frunze-înspicare (tabelul 2.6.5). La floarea soarelui faza critică este înainte de formarea calatidiului iar la cartof la îmbobocire-înflorire. La sfecla de zahăr, S ă n d o i u D.C., identificã faza de formare a rădăcinilor ca fază critică de umiditate.

Tabelul 2.6.5 Faza critică pentru umiditate la porumbul furajer pe cernoziomul cambic (după Săndoiu D. I., 1969) Varianta ProducŃia

g s.u./vas % faŃă de martor

Apă utilă permanent 1/4 apă utilă permanent 2/4 apă utilă permanent 3/4 apă utilă permanent

242,0 48,0 104,6 168,0

100,0 19,8 43,0 69,4

Secetă la 3 -4 frunze timp de 21 de zile la 1/4 apă utilă permanent 2/4 apă utilă permanent 3/4 apă utilă permanent

106,0 158,0 212,0

43,8 65,3 87,6

Secetă la 7 frunze timp de 21 de zile la 1/4 apă utilă permanent 2/4 apă utilă permanent 3/4 apă utilă permanent

113,0 138,0 194,0

46,7 57,0 81,8

Secetă la înspicare timp de 21 de zile la 1/4 apă utilă permanent 2/4 apă utilă permanent 3/4 apă utilă permanent

182,0 189,0 221,0

75,2 78,1 91,4

Seceta care apare dupã îngroşarea rădăcinii în luna august nu determină scăderi marcante de producŃie. Revenirea la un regim de umiditate abundent determină o relansare a formării aparatului foliar realizată însă cu consum ridicat de substanŃe nutritive deja acumulate, ceea ce face însă să scadă conŃinutul în zahăr, impietând astfel asupra calităŃii recoltei. La leguminoase, faza critică de umiditate este la înflorire iar la lucernă între coasa a II-a şi a III-a. CondiŃiile bune de aprovizionare cu apă la irigat determină creşterea consumului de apă în toate fazele de vegetaŃie, uşor superioare în primele faze şi aproape duble în fazele de consum maxim. Crăciun M. şi Crăciun Ioana (1990), propun o ierarhizare a hibrizilor de porumb în funcŃie de indicele de stres hidric. Optimizarea regimului de aprovizionare cu apă al plantelor trebuie privită diferit la irigat şi la neirigat. Gradul de aprovizionare cu apă influenŃează consumul de apă al plantelor în diferite faze de vegetaŃie (Vasiliu Maria, 1985). La irigat, având în vedere costul ridicat al amenajării, aducŃiunii şi al aplicării apei, având în vedere că în zonele amenajate cad uneori cantităŃi de apă însemnate în perioada de vegetaŃie s-a evoluat către un sistem de administrare a udărilor cu subasigurare. Săndoiu D.I. (1974), pe rendzina de la Buda-Prahova a stabilit că regimul de irigare la porumb siloz trebuie condus la plafonul limitat de la 50 % la 75 % i.u.a., restul revenind precipitaŃiilor (tabelul 2.6.6).

29

Acest sistem în zona subumedă a determinat practic aceiaşi producŃie ca la plafonul minim de 70 % i.u.a. Pintilie C., în cercetări efectuate la neirigat, în perioada 1962-1965, la ICCPT Fundulea, a aratat că gradul de aprovizionare cu apă al solului pe diferite adâncimi de sol, la porumb, la data semănatului, se coreleazã cu nivelul recoltei.

Tabelul 2.6.6 Consumul total de apă şi sursele de acoperire (mc/ha) la porumbul siloz cultura a II-a pe solul branciog, Buda -Prahova (după Săndoiu D.I., 1974)

Varianta de regim de irigare Preci-pitaŃii

Norma de irigaŃie

Ri - Rf InfiltraŃie Consum de apă Σ(e+t)

ProducŃia (q/ha)

a1 - neirigat; a2 - irigat la 25 % i.u.a.; a3 - irigat la 50 % i.u.a.; a4 - irigat la 75 % i.u.a.; a5 - irigat de la 25 la 50 % i.u.a.; a6 - irigat de la 50 la 75 % i.u.a.

2038 2038 2038 2038 2038 2038

- 600 1200 600 200 600

- 169 - 169 - 169 - 169 - 169 - 169

547 987 1299 412 464 792

1322 1482 1750 2089 1605 1677

80,4 89,2 111,2 119,2 94,0 112,8

Căile şi mijloacele de conservare a apei în sol. Rezultatele acestor cercetări scot în evidenŃă

că la neirigat rezerva ridicată de apă la semănat a determinat niveluri ridicate de producŃie. Faptul este explicabil prin insuficienŃa precipitaŃiilor din perioada de vegetaŃie a porumbului pentru acoperirea în timp real a consumului de apă la nivelul evapotranspiraŃiei potenŃiale. SoluŃionarea acestei probleme constă în adoptarea unui sistem de lucrări ale solului axat pe acumularea şi conservarea apei în sol.

Sistemul de lucrări practicat impune în zonele secetoase prelucrări superficiale ale solului după recoltare, executarea unor arături nivelate, întreŃinute prin lucrări de grăpare. Un rol important în conservarea apei în sol îl are şi înlocuirea arăturilor cu lucrări cu cizelul sau cu paraplau, fără a expune solul evaporării prin întoarcerea brazdei. Pe soluri în general bine aprovizionate în apă cum sunt luvisolurile albice, mărirea capacităŃii de înmagazinare a apei prin lucrãri de scarificare la 1,4 m distanŃă între urme, conservă apa în sol şi conduce la producŃii ridicate. In condiŃiile României, plantele cresc şi se dezvoltã bine când umiditatea din sol este în jur de 60-70 %.

InterrelaŃia consum de apă-îngrăşăminte. P i n t i l i e C., (1986), aratã cã pentru formarea unui kg de porumb boabe, la neângrãşat, s-au consumat 1120 l apă, în timp ce la N120P50 numai 606 l. La soia, la neângrăşat, 1 kg de boabe s-a realizat cu 2508 l apă, în timp ce la N80P60 cu 1519 l. Săndoiu D. C.,(1964) a arătat, pe baza rezultatelor din vase de vegetaŃie, rolul îngrăşămintelor cu fosfor în folosirea economică a apei la porumb iar Pintilie C., (1986) a pus în evidenŃă valori de 1,5-2 ori mai mari ale coeficientului de transpiraŃie la variantele neângrăşate faŃă de cele îngrăşate (tabelul 2.6.7).

Tabelul 2.6.7 Valorile coeficientului de transpiraŃie la diferite plante în funcŃie de agrofond (după Pintilie C., 1985) Planta Neângrăşat Îngrăşat Grâu Secară Sfeclă de zahăr Cartof Plante furajere

928 603 552 1317 1586

349 364 305 638 637

30

RelaŃia consum de apă-densitate. Asigurarea factorului apă permite o creştere a valorificării spaŃiului edafic până la un nivel optim de interceptare a radiaŃiei solare, arhitectura şi talia plantei impunând în condiŃii de fertilizare optimă limita de densitate. Cercetări efectuate la grâu de T i a n u A l., (1975), indică ca optim domeniul densităŃii de 400-600 b.b./mp la care valorile asimilaŃiei nete la distanŃa între rânduri de 12,5 cm sunt cuprinse între 6,0 şi 6,5.

InterrelaŃia consum de apă-îngrăşăminte-densitate. Creşterea nivelului de valorificare a spaŃiului edafic prin irigare şi fertilizare permite creşterea limitei de valorificare a radiaŃiei solare potrivit arhitecturii plantei. Ionescu Şişeşti Vl., Brânzei Em., şi Săndoiu D. I. (1973), au realizat pe branciog în primul an de irigare producŃia maximã de porumb odată cu creşterea consumului de apă la 70 % i.u.a., la regimul de fertilizare N160P120K160 şi la densitatea de 100.000 plante/ha. MenŃinerea în cultură repetată a porumbului pe branciog în condiŃii de irigare, chiar în condiŃiile superioare de fertilizare arătate, a impus scăderea densităŃii de la 100.000 plante/ha la 50.000 plante/ha, rămânând de cunoscut elementele încă insuficient clarificate pentru explicarea acestei scăderi.

InfluenŃa apei asupra activităŃii microorganismelor şi a proceselor biochimice. Activitatea microorganismelor depinde de tipul acestora, de baza lor energeticã şi troficã şi de condiŃiile pedo-termohidrice, în mod special de raportul apă-aer din sol. Termic, activitatea microorganismelor se desfăşoarã optim la temperatura de 28-32 ºC la un pH neutru-uşor acid. PrezenŃa apei în cantităŃi reduse, în perioadele de secetă determină blocarea activităŃii microorganismelor. PrezenŃa apei în jumătatea superioarã a intervalului umidităŃii active până la nivelul capacităŃii pentru apă în câmp duce la creşterea intensităŃii activităŃii microorganismelor, numărul acestora depinzând de baza energetică - carbonul organic din sol reprezentat în special de resturile celulozice şi de cantitatea de azot ca bazã a biosintezei proteinei microbiene. Existã riscul ca această activitate microbiană, care conduce în final către procese de humificare prin policondensarea moleculelor descompuse, să fie Ńinute la un nivel redus datorită lipsei bazei energetice - miriştile de grâu arse în numeroase cazuri. Sunt şi cazuri, după porumb de exemplu, când cantităŃile mari de resturi vegetale încorporate să nu fie descompuse datoritã insufucienŃei azotului disponibil sau datoritã încorporării la adâncimi mai mari, la care predominã procesele anaerobe care sunt mai puŃin active. SituaŃia în care există foamea de azot face ca inerŃial, microorganismele aerobe să atace catenele de humus stabil din sol ceea ce duce la diminuarea cantităŃii de materie organică stabilă din sol prin accelerarea mineralizãrii. InŃelegerea proceselor energetice şi trofice, a rezultatului procesului de nitrificare ca şi corelarea lor cu regimul hidric al solului impune - odată cu trecerea solurilor la un nivel superior de aprovizionare cu apă - adăugarea în stratul superior de sol de la 0 la 15 cm de materie organică şi de azot pentru a compensa procesele de accelerare a mineralizării, procese care nu mai sunt întrerupte de perioade de uscăciune. Procesele de amonificare se desfăşoară, pe bază de umiditate, aerob şi anaerob la peste 70 % din capacitatea maximã pentru apã în timp ce procesele de nitrificare, numai în condiŃii aerobe, la valori ale umidităŃii solului peste 80 % din capacitatea de câmp pentru apã. Staicu Ir. (1970) a stabilit influenþa acestor procese asupra cantităŃii de substanŃe nutritive eliberate din sol (tabelul 2.6.8). Cantitatea maximă de amoniac şi azot atmosferic fixat are loc la umidităŃi cuprinse între 24 şi 32 %. Asigurarea condiŃiilor superioare de aprovizionare cu apă pentru a corecta desfăşurarea acestor procese impune ca prin lucrările agrotehnice să se favorizeze pătrunderea, conservarea şi păstrarea apei în sol. Un rol esenŃial pe solurile fără defecte hidrice îl au arăturile din perioada de vară-toamnã când ritmul activităŃii biologice este ridicat datorită asigurării permanente a fluxului termic şi periodic, a factorului hidric. Un rol important în conservarea unei activităŃi biologice normale îl au lucrările de grăpat primăvara devreme care determină conservarea mai bună a apei în sol. Pe solurile cu defecte hidrice - luvisolurile albice, sărături, pe soluri gleizate, etc - lucrările periodice de afânare ridicã gradul de înmagazinare al apei în sol şi odată cu acesta al activităŃii vitale din sol.

31

Tabelul 2.6.8

InfluenŃa conŃinutului de umiditate a solului asupra amonificării, nitrificării şi fixării azotului atmosferic (după Staicu Ir., 1970) Umiditatea din sol Amonificare

(cantitatea de NH3 eliberat)

Nitrificare (acumularea de azotaŃi)

Cantitatea de azot atmosferic fixat

% din capacitatea maximă pentru apă

(40 %)

% din greutate

In v a l o r i r e l a t i v e (100 maximum)

10 20 30 40 50 60 70 80 90

100

4 8

12 16 20 24 28 32 36 40

2 8

32 68 85

100 78 57 49 45

11 17 31 62 85

100 40 9 0 0

30 25 25 38 45 75

100 90 45 25

Măsurile agrotehnice de reglare a regimului apei în sol. Măsurile care pot regla captarea

apei în sol, infiltrarea, conservarea ei şi reducerea pierderilor prin levigare şi infiltrare, asigurã un start bun în vegetaŃie a plantelor şi o aprovizionate cu apă pe o duratã mai lungã. Aceste măsuri cu caracter agrotehnic privesc: - interceptarea şi dirijarea cantităŃii suplimentare de apă către evacuare sau drenaj pentru a nu determina spălarea substanŃelor nutritive, în mod special cãtre baza profilului de sol - asigurarea desfăşurării lucrărilor de bază ale solului - arăturile - la timp şi strict pe adâncimea necesară, fără a lăsa la suprafaŃă resturi vegetale - efectuarea de lucrări uşoare de grăpare pentru conservarea apei, care prin împiedicarea evaporării fac să se poată folosi în continuare lucrări mai uşoare cu combinatorul care conservă mai bine apa în sol decât grapele cu discuri - asigurarea unui rapot de fertilizare echilibrat, cu macroelemente, care face să crească eficienŃa valorificãrii apei economisind apa/unitate de produs - asigurarea distrugerii buruienilor ceea ce face ca apa să fie folosită direct de plante - adoptarea în rotaŃie a sortimentului de specii şi hibrizi potriviŃi pentru condiŃiile de aprovizionare cu apă - folosirea de plante rezistente la secetă, de hibrizi şi soiuri timpurii care evită seceta la înflorire şi asigură o folosire raŃională a apei - stabilirea densităŃi plantelor în funcŃie de nivelul de aprovizionare cu apă şi substanŃe nutritive din rotaŃie astfel: - la irigat se asigură o densitate de porumb cu 10-15.000 plante/ha în plus faŃă de neirigat la acelaşi hibrid în condiŃiile creşterii generale cu cca. 50 % în medie a cantităŃii de azot şi fosfor

32

- în zonele secetoase şi la nivel scăzut de aprovizionare cu apă densitatea trebuie redusã la porumb la 30-35.000 plante/ha în timp ce în zonele umede şi în condiŃii de aprovizionare cu apă la neirigat poate ajunge la hibrizii semitardivi la 60-65.000 plante/ha - începerea semănatului mai devreme primãverile secetoase şi timpurii - realizarea de amenajări antierozionale pe pante în cadrul cărora se va alege sortimentul de plante potrivit, lucrările se fac pe curba de nivel şi se va căuta ca resturile vegetale să constituie un mulci. Se va încerca practicarea unor sisteme de lucrări minime pentru mobilizarea cât mai scăzutã în profunziune a solului. Se vor prefera lucrări cu cizelul, cu paraplau pentru a nu răsturna brazde şi a expune solul descoperit la spălare în perioadele de ploi.

InfluenŃa apei de irigaŃie asupra proprietăŃilor solului. InfluenŃa apei de irigaŃie asupra proprietăŃilor solului. Apa de irigaŃie determină efecte deosebite în funcŃie de condiŃiile de sol şi de compoziŃia apei de irigaŃie.

Cercetări privind acŃiunea apei de irigaŃie în experienŃele de lungă durată pe cernoziomul argiloiluvial de la S.C.A. Teleorman, cernoziomul vermic de la Mărculeşti şi cernoziomul cambic de la Fundulea, pe solul aluvial moderat alcalizat de la Traian-Valea Iencii Brăila şi pe luvisolul albic pseudogleizat de la Albota indică rezultate diferite.

ConŃinutul în humus la irigat în comparaŃie cu neirigat, prezintă la creşterea dozelor de azot, pe cernoziomul cambic de la ICCPT Fundulea o tendinŃã de scădere în timp ce pe cernoziomul vermic de la S.C.A. Mărculeşti, se observă influenŃe mult mai slabe. Valorile pH prezintă de asemenea pe cernoziomul cambic de la ICCPT Fundulea o tendinŃă de scădere paralel cu creşterea dozelor de azot în timp pe cernoziomul vermic de la S.C.A. Mărculeşti valorile pH datorită calităŃii apei de irigaŃie sunt bine stabilizate (Elisabeta Dumitru, 1990).

PosibilităŃi de reglare a regimului apei din sol. Regimul de umiditate al solului pentru o corectă aprovizionare cu apă a solului poate fi reglat prin sortimentul de culturi şi în cadrul culturilor al soiurilor şi hibrizilor cu proiectarea rotaŃiei în cadrul asolamentului, prin lucrările solului, prin folosirea îngrăşămintelor şi prin aplicarea irigaŃiei.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care este rolul apei în mediul intern al plantelor şi ca element al mediului ?

b) Cum se evaluează eficacitatea cu care plantele consumă apa ? c) Cum se grupează plantele în funcŃie de cerinŃele în apă ? d) Care este metoda de determinare a consumului de apă ? e) Ce sunt fazele critice pentru umiditate ale plantelor ? f) Care sunt sursele de acoperire ale consumului de apă ?

33

g) Care sunt căile şi mijloacele de conservare a apei în sol ? h) Care sunt parametri de umiditate pentru optimul de amonificare şi de nitrificare ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Măsurile care pot regla captarea apei în sol, infiltrarea, conservarea ei şi reducerea pierderilor prin levigare şi infiltrare, asigură un start bun în vegetaŃie a plantelor şi o aprovizionate cu apă pe o durată mai lungă. Aceste măsuri cu caracter agrotehnic privesc: - interceptarea şi dirijarea cantităŃii suplimentare de apă către evacuare sau drenaj pentru a nu determina spălarea substanŃelor nutritive, în mod special către baza profilului de sol - asigurarea desfăşurării lucrărilor de bază ale solului - arăturile - la timp şi strict pe adâncimea necesară, fără a lăsa la suprafaŃă resturi vegetale - efectuarea de lucrări uşoare de grăpare pentru conservarea apei, care prin împiedicarea evaporării fac să se poată folosi în continuare lucrări mai uşoare cu combinatorul care conservă mai bine apa în sol decât grapele cu discuri - asigurarea unui raport de fertilizare echilibrat, cu macroelemente, care face să crească eficienŃa valorificării apei economisind apa/unitate de produs - asigurarea distrugerii buruienilor ceea ce face ca apa să fie folosită direct de plante - adoptarea în rotaŃie a sortimentului de specii şi hibrizi potriviŃi pentru condiŃiile de aprovizionare cu apă - folosirea de plante rezistente la secetă de hibrizi şi soiuri timpurii care evită seceta la înflorire şi asigură o folosire raŃională a apei; - stabilirea densităŃi plantelor în funcŃie de nivelul de aprovizionare cu apă şi substanŃe nutritive din rotaŃie astfel: - la irigat se asigură o densitate de porumb cu 10-15.000 plante/ha în plus faŃă de neirigat la acelaşi hibrid în condiŃiile creşterii generale cu cca. 50 % în medie a cantităŃii de azot şi fosfor; - în zonele secetoase şi la nivel scăzut de aprovizionare cu apă densitatea trebuie redusă la porumb la 30-35.000 plante/ha în timp ce în zonele umede şi în condiŃii de aprovizionare cu apă la neirigat poate ajunge la hibrizii semitardivi la 60-65.000 plante/ha; - începerea semănatului mai devreme primăverile secetoase şi timpurii; - realizarea de amenajări antierozionale pe pante în cadrul cărora se va alege sortimentul de plante potrivit, cu lucrări care se fac pe curba de nivel căutându-se ca resturile vegetale să constituie un mulci. Se va încerca practicarea unor sisteme de lucrări minime pentru mobilizarea cât mai scăzută în profunziune a solului. Se vor prefera lucrări cu

34

cizelul, cu paraplau pentru a nu răsturna brazda şi a expune solul descoperit la spălare în perioadele de ploi.

2.7 Solul

Solul ca factor de vegetaŃie acŃionează prin proprietatea sa intrinsecă, fertilitatea sa. Indicatorii

fertilităŃii solului de natură fizică, chimică şi biologică reprezentaŃi în principal prin humus, conŃinutul în substanŃe nutritive, textura, structura, starea de compactare, porozitate şi parametrii de stare, gradul de saturaŃie în baze, pH-ul, conŃinutul în săruri solubile, constituie ansamblul edafic în care evoluează sistemul radicular.

Solul are două funcŃii una activă, de aprovizionare a plantelor cu substanŃe nutritive şi apă prin sistemul radicular şi una pasivă, cea de suport de susŃinere a plantelor.

ConŃinutul în humus şi calitatea acestuia complexată cu textura solului în complexul argilo-humic conferă prin capacitatea de schimb cationic valenŃe în adsorbŃia, desorbŃia şi transferul elementelor nutritive. Humusul conŃine în medie cca. 3-4% N, 45-60% C, 34-45% oxigen, 0,3-5,5% hidrogen şi sub 1% substanŃe minerale.

Textura solului definită prin conŃinutul în nisip, praf şi argilă poate fi nisipoasă, nisipo-lutoasă, luto-nisipoasă, lutoasă, luto-argiloasă, argilo-lutoasă argiloasă şi argiloasă grea definind alături de conŃinutul în humus, structura, starea de compactare, porozitatea şi capacitatea de a fi explorat de sistemul radicular în profunzime. Anumite culturi preferă solurile grele cum sunt bobul iar altele ca secara, cartoful, fasoliŃa sau pepenii solurile uşoare. O proporŃie corespunzătoare pentru un raport aero-hidric corespunzător este 23-52% nisip, 15-32% lut şi 21-32% argilă.

Mineralele au o capacitate de schimb cationic care variază de la 15-25 me/100g sol la nisipurile formate pe caolinit, la 50-150 me/100 g sol la solurile formate pe argile de tip montmorilonit.

Structura solului ca modalitate de grupare a particulelor în agregate de diferite forme şi dimensiuni prezintă o importanŃă deosebită în realizarea raportului apă-aer în sol oferind condiŃii deopotrivă pentru mineralizarea dar şi pentru humificarea materiei organice. Din cele 60 de elemente chimice, 15 sunt esenŃiale pentru plante 10 fiind esenŃiale (N,P, K, Ca, Mg, Fe, S, O, H, C) iar 5 absolut necesare (B, Cu, Zn, Mn, Mo). FuncŃie de cantităŃile absorbite deosebim macroelemente (N, P, K, Ca, Mg, şi S) in sensul unor cantităŃi mari şi altele în cantităŃi mai mici microelemente (Mn, Cu, Zn, Mo, Bo, Cl, Fe). Metodele agrotehnice de dirijare a fertilităŃii solului se regăsesc în posibilităŃile de punere în valoare a solurilor prin reglarea proprietăŃilor acestuia în principal a fertilităŃii solului. Aceste metode sunt alegerea unui sortiment corespunzător de culturi, elaborarea unei rotaŃii corecte în cadrul asolamentului, optimizarea raportului apă/aer prin lucrările solului şi folosirea îngrăşămintelor şi unde este cazul a amendamentelor pentru optimizarea consumului de elemente nutritive în raport cu cerinŃele plantelor.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care sunt indicatorii principali ai fertilităŃii solului? b) Care sunt funcŃiile solului ?

35

c) Care sunt procesele în care este implicat humusul ? d) Care este proporŃia corespunzătoare a elementelor texturale pentru un raport aerohidric corespunzător ? e) Care este capacitatea de schimb cationic pentru principalele minerale din sol ? f) De ce este importantă structura solului ? g) Care sunt macroelementele şi microelementele din sol ? h)Care sunt metodele agrotehnice de dirijare a fertilităŃii solului ?

Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

2.8 InteracŃiunea factorilor de vegetaŃie – Legile producŃiei vegetale

Stabilirea modului de acŃiune directă a fiecărui factor de vegetaŃie şi a mai multor factori luaŃi în ansamblu constituie o cale de folosire a resurselor în agricultură. C. Pintilie şi colab. (1985) arată că “teoriile privind relaŃiile dintre factorii de vegetaŃie şi plantă au fost interpretate diferit în funcŃie de dezvoltarea ştiinŃelor naturii“.

Cele 50 de teze. Justus von Liebig (1803-1873) arăta în 1855 cã “elementul care lipseşte în întregime sau nu se aflã în cantitate suficientă împiedică celelalte substanŃe nutritive să-şi exercite efectul lor sau cel puŃin micşorează influenŃa lor“. Dezvoltarea acestor observaŃii prin numeroase experienŃe a dus ulterior la elaborarea legilor minimului, maximului şi optimului.

Legile minimului, maximului şi optimului. Legea minimului (Helriegel) arată că mărimea recoltei depinde de factorul de vegetaŃie aflat în minim.

Legea maximului elaborată de Wolny stipulează cã dacă un factor se află în cantitate maximă, recolta devine zero. Legea optimului (Liebscher) că recolta este maximă când factorul cercetat se află în cantitate optimă. Legea acŃiunii factorilor de vegetaŃie (Legea Mitscherlich) arată că că până la nivelul producŃiei maxime, între anumite limite, recolta reacŃionează prin creşteri odată cu sporirea factorului de vegetaŃie variabil. Sporurile de recoltă obŃinute nu sunt proporŃionale cu adaosurile succesive şi egale ale factorului de vegetaŃie considerat, ele fiind descrescătoare. Concret, Mitscherlich a observat că sporurile de producŃie obŃinute sunt proporŃionale cu diferenŃa dintre producŃia maximă şi recolta actuală, având o reprezentare semilogaritmică care poate lua forma:

36

log (A - y) = log A - c(x +b) – kx2 când factorul corectat se află în exces, unde: A este recolta maximă posibilă y - recolta actuală x - cantitatea cunoscută din factorul de vegetaŃie studiat c - factorul constant în condiŃiile experienŃei, denumit coeficient de acŃiune al factorului studiat b - cantitatea din factorul de vegetaŃie luat în studiu cu care acŃionează partea din el care se găseşte în mediul în care se află planta k - coeficient care Ńine de acŃiunea factorului aflat în exces. Pe baza determinării coeficientului de acŃiune pentru principalele plante agricole, Coculescu Gr. a stabilit prin metoda fiziologică vegetală starea de aprovizionare în diferite substanŃe nutritive pe principalele tipuri de sol din România. Scoala lui Ghe. Ionescu Sişeşti a folosit aceste date pentru fundamentarea reacŃiei plantelor la aplicarea principalelor tipuri de îngrăşăminte minerale şi organice. Aceasta a permis stabilirea în linii mari la acea dată, a principalelor doze de întreŃinere pentru obŃinerea de recolte superioare la principalele specii de plante agricole. Interpretând în mod mecanicist legea acŃiunii factorilor de vegetaŃie, într-un moment când încă nu erau suficiente date experimentale adunate, criticii de ocazie, au fundamentat teoria randamentelor descrescânde. Aceastã criticã pornită din neânŃelegerea sensului matematic al ecuaŃiei Mitscherlich corelată cu o interpretare unilaterală a sa, a făcut foarte mult rău trimiŃând această interpretare în zona ideologică. Săndoiu D. I. a stabilit pe soluri scheletice valori ale lui c cuprinse între -0,000878 - 0,000997 pentru apa de irigaŃie şi între 0,0046 - 0,0153 pentru P pentru diferite condiŃii de aprovizionare cu azot şi de 0,0116 pentru azot. Sunt de preferat pentru optimizarea producŃiei factori cum sunt, rotaŃiile raŃionale, alegerea soiurilor şi a hibrizilor potrivit ofertei pedobioclimatice a zonei, epoca de semănat şi densitatea ale căror costuri de producŃie sunt minime în raport cu factorii materiali cum sunt apa de irigaŃie, îngrăşămintele, sau produsele fitosanitare. Ghe. Ionescu Şişeşti a elaborat legea importanŃei egale a factorilor de vegetaŃie subliniind rolul esenŃial al fiecărui factor de vegetaŃie. În Germania E. v. Boguslawski şi Schneider au elaborat A III AproxinaŃie, un sistem de calcul perfecŃionat în care pe baza unui al treilea factor producŃia este aproximată în cadrul unei familii de curbe de producŃie. In România şi în lume cercetările privind acŃiunea şi interacŃiunile factorilor vieŃii plantelor sunt concentrate în special pe valorificarea potenŃialului soiurilor şi a hibrizilor şi pe folosirea acestor elemente în elaborarea de modele matematice pentru creşterea producŃiei agricole exploatate în modele de prognoză a producŃiei agricole. Cercetări interdisciplinare privind acŃiunile directe şi indirecte ale factorilor vieŃii plantelor se derulează în România în toate institutele de cercetări din cadrul ASAS şi în UniversităŃile de profil agricol. Ele au ca scop pe de o parte o mai bună cunoaştere a soiurilor şi a hibrizilor iar pe de altă parte stabilirea elementelor de tehnologie. În ultimii 30 de ani s-au dezvoltat cercetări de modelare privind formarea producŃiei agricole. Sunt cunoscute modelele de simulare pe culturi CERES, MAIS, SOYGROW etc. care permit pe baza datelor de intrare prognoza producŃiilor probabile pentru culturile de grâu, porumb şi respectiv soia.

37

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) EnunŃati legea optimului ? b) Ce element a fost stipulat în legea acŃiunii factorilor de vegetaŃie care nu se regăseşte în nici o altă lege până la data enunŃării acesteia ? c) Care este contribuŃia lui Ghe. Ionescu Şişeşti la legile producŃiei vegetale? d) Pe ce sunt axate cercetările moderne astăzi ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: 1. Legea acŃiunii factorilor de vegetaŃie: log (A - y) = log A - c(x +b) – kx2 când factorul corectat se află în exces, unde: A este recolta maximă posibilă; y - recolta actuală; x - cantitatea cunoscută din factorul de vegetaŃie studiat; c - factorul constant în condiŃiile experienŃei, denumit coeficient de acŃiune al factorului studiat; b - cantitatea din factorul de vegetaŃie luat în studiu cu care acŃionează partea din el care se găseşte în mediul în care se află planta; k - coeficient care Ńine de acŃiunea factorului aflat în exces. 2. Legea egalei importanŃe a factorilor de vegetaŃie (Ghe. Ionescu Şişeşti)

2.9 Comentarii şi răspunsuri la teste

Test de autoevaluare: Intrebarea 1 a) - microterme, care trăiesc la temperaturi cuprinse între 0 şi 15˚C;

- mezoterme, care trăiesc la temperaturi cuprinse între 16 şi 40˚C; - megaterme, care trăiesc la temperaturi de peste 40˚C; b) mezoterme euriterme.

38

c) fiecare specie are un prag termic propriu pentru germinaŃie care este important pentru stabilirea perioadei de semănat. d) vernalizarea este perioadă din viaŃa plantelor cu temperaturi scăzute care provoacă anumite transformări biochimice în mugurii de creştere. În lipsa acestei perioade care conferă plantei şi o anumită rezistenŃă la frig, nu se formează flori şi plantele nu fructifică. e)

1. prin însumarea temperaturilor > 0ºC. 2. prin însumarea temperaturilor mai mari decât pragul termic al speciei pentru

care se calculează. f) permite zonarea ecologică a plantelor, stabilirea epocii de semănat şi influenŃează adâncimea de semănat. g) nitrificarea are valori optime când temperatura solului este de 25-32˚C, favorabilă dezvoltării microflorei nitrificatoare. Nitrificarea este blocată practic la 10˚C. h) prin sistemul de lucrare a solului care are implicaŃii asupra raportului apă-aer din sol, materia organică din sol, textura solului (ale căror componente reŃin apa în mod diferit), grosimea stratului de zăpadă, culoarea suprafeŃei solului (albedou), mulcirea solului şi expoziŃia solului. Intrebarea 2 a) Lumina este factorul de vegetaŃie prin intermediul căruia radiaŃia solară se integrează în plantă prin fotosinteză sub formă de energie potenŃială acumulându-se ca substanŃă organică prin transformarea dioxidului de carbon şi a apei absorbite de sistemul radicular. b) Prin intensitatea radiaŃiei şi prim durata iluminării. c) RadiaŃiile roşii şi galbene (650-750 nm) influenŃează fotosinteza şi prin aceasta sinteza hidraŃilor de carbon şi morfogeneza, cele infraroşii producerea de căldură iar cele ultraviolete favorizează sinteza vitaminei C, dar sunt vătămătoare. RadiaŃiile albastre (300-500 nm) determină sinteza substanŃelor proteice. d) Mărirea raportului dintre radiaŃia roşie ® cu maximul de absorbŃie al fitocromului la 660 nm şi radiaŃia roşu îndepărtat (FR) cu vârful de absorbŃie la 730 nm fără scăderea radiaŃiei fizologic active (PAR) împiedică alungirea tulpinilor răsadurilor de legume eliminând folosirea retardanŃilor. Foliile din material plastic care blochează transmisia radiaŃiei ultraviolete (UV) diminuează infecŃiile cu patogeni şi reduc populaŃiile de dăunători (afide, tripşi, musculiŃa de seră) fiind o alternativă în protecŃia plantelor. e) Optimizarea folosirii radiaŃiei luminoase se poate face prin zonarea culturilor, folosirea foliilor colorate, reglarea cantităŃii de sămânŃă la ha, orientarea rândurilor, combaterea buruienilor, folosirea îngrăşămintelor şi a apei de irigaŃie. Intrebarea 3 a) În conŃinutul de aer din sol se remarcă o cantitate mai mare de azot şi CO2 şi un procent mai scăzut de azot faŃă de aerul atmosferic ca rezultat al activităŃii sistemului radicular şi a microorganismelor din sol. b) Cantitatea de aer rămasă în sol după saturaŃia acestuia cu apă. Limita de aeraŃie este

39

la 8%. c) Lipsa aerului din sol determină scăderea permeabilităŃii pentru apă şi reducerea biomasei radiculare. d) Aceasta rezultă din componentele amestecului şi din implicaŃiile acestora în fertilitatea solului. Oxigenul, azotul şi amoniacul, au influenŃe pozitive, dioxidul de carbon prezintă atât influenŃe pozitive dar în exces şi negative, iar CH4, H2S, aldehida glicolică (HOCH2-CHO), aldehida lactică, N2, NH3, FeO şi MnO sunt toxici pentru plante. e) Reglarea aerului din sol se realizează prin schimbarea în masă a aerului, prin difuziune, prin lucrările solului prin galeriile vieŃiutoarelor din sol şi prin aplicarea îngrăşămintelor organice. Intrebarea 4 a) 1. Ca mediu intern, apa, participă la metabolismul plantei. In procesul de fotosinteză cele două componente ale apei oxigenul şi hidrogenul conduc prin biosinteză la formarea diferitelor substanŃe organice indispensabile creşterii şi dezvoltării plantelor. 2. Ca element de mediu, apa participă la: - dizolvarea şi disocierea compuşilor din sol; - transportul substanŃelor nutritive în sol şi în plantă sub formă de soluŃii; - participă la medierea absorbŃiei substanŃelor nutritive în plantă. 3. Ca participant la metabolismul plantei, apa este implicată în procesele fundamentale ale lumii vii: fotosinteza, respiraŃia şi transpiraŃia. b) Evaluarea eficacităŃii cu care plantele folosesc apa se face prin coeficientul de transpiraŃie definit drept cantitatea de apă necesară producerii unei unităŃi de substanŃă uscată. c) Avem astfel: plante xerofite care solicită cantităŃi mici de apă, cu o bună adaptare la condiŃii de secetă cum sunt între plantele agricole meiul şi dughia, plante hidrofile adaptate condiŃiilor de umiditate excesivă, cum este orezul şi plante mezofile, adaptate la cantităŃi moderate de apă cum sunt majoritatea plantelor anuale de cultură exceptând orezul. In aceastã ultimă grupă mare, plantele se diferenŃiază sub raportul cerinŃelor pentru factorul apă după cum urmează: - plante care nu rezistă la secetă între care amintim orezul, cartoful, fasolea, soia şi plantele de grădină. La aceste plante apariŃia secetei determină reducerea drastică a recoltei, iar menŃinerea lipsei apei duce la compromiterea recoltei; - plante cu rezistenŃã mijlocie la secetă: grâul, secara, orzul, porumbul, floarea soarelui, sfecla, bumbacul, ricinul. Asemenea plante sunt capabile sã reziste la secete (perioade cu peste 21 zile fără precipitaŃii) dar se resimt ca nivel al producŃiei; - plante rezistente la secetă, care se pot cultiva în regiunile secetoase, ca sorgul, meiul, iarba de sudan, dughia. Aceste plante au un consum redus de apă, prezintă o valorificare mai bună a apei dar în condiŃii de aprovizionare bună cu apă dau recolte foarte bune. d) Metoda blanŃului apei în sol. e) Fazele critice pentru umiditate sunt faze în care reducerea cantităŃii de apă cu care sunt aprovizionate plantele determină reduceri mari ale producŃiei. f)Sursele de acoperire sunt: rezerva iniŃială, precipitaŃiile > 5mm, norma de irigaŃie, aportul freatic.

40

g) Căile şi mijloacele de conservare a apei în sol sunt lucrările solului, valorificarea corelaŃiilor consum de apă-îngrăşăminte, consum de apă – densitate, combaterea buruienilor, alegerea rotaŃiei, planta, soiul sau hibridul luat în consideraŃie. h) Procesele de amonificare se desfãşoarã, pe bazã de umiditate, aerob şi anaerob la peste 70 % din capacitatea maximã pentru apã în timp ce procesele de nitrificare, numai în condiŃii aerobe, la valori ale umidităŃii solului peste 80 % din capacitatea de câmp pentru apã. Întrebarea 5 a) Indicatorii principali ai fertilităŃii solului sunt de natură fizică, chimică şi biologică reprezentaŃi în principal prin humus, conŃinutul în substanŃe nutritive, textura, structura, starea de compactare, porozitatea şi parametrii de stare, gradul de saturaŃie în baze, pH-ul, conŃinutul în săruri solubile, constituie ansamblul edafic în care evoluează sistemul radicular. b) Solul două funcŃii una activă, de aprovizionare a plantelor cu substanŃe nutritive şi apă prin sistemul radicular şi una pasivă, cea de suport de susŃinere a plantelor. c) proporŃia corespunzătoare pentru un raport aero-hidric corespunzător este 23-52% nisip, 15-32% lut şi 21-32% argilă. d) Capacitatea de schimb cationic variază de la 15-25 me/100g sol la nisipurile formate pe caolinit la 50-150 me/100 g sol la solurile formate pe argile de tip montmorilonit. e) Structura solului are importanŃă deosebită în realizarea raportului apă-aer în sol oferind condiŃii deopotrivă pentru mineralizarea dar şi pentru humificarea materiei organice. f) Macroelemente sunt N, P, K, Ca, Mg şi S, elemente care se absorb în cantităŃi mai mari în plante şi microelementele sunt Mn, Cu, Zn, Mo, Bo, Cl, şi Fe, elmente care se absorb în cantităŃi mai mici. g) Metodele agrotehnice de dirijare a fertilităŃii solului sunt alegerea unui sortiment corespunzător de culturi, elaborarea unei rotaŃii corecte în cadrul asolamentului, optimizarea raportului apă/aer prin lucrările solului şi folosirea îngrăşămintelor şi unde este cazul a amendamentelor pentru optimizarea consumului de elemente nutritive în raport cu cerinŃele plantelor. Întrebarea 6 a) recolta este maximă când factorul cercetat se află în cantitate optimă. b) factorul b care exprimă cantitatea din factorul de vegetaŃie luat în studiu cu care acŃionează partea din el care se găseşte în mediul în care se află planta; c) Legea egalei importanŃe a factorilor de vegetaŃie. d) pe modelarea acŃiunii factorilor folosind modele matematice.

41

2.10 Lucrare de verificare nr. 2

INSTRUCłIUNI Lucrarea de verificare solicitată implică activităŃi care necesită cunoaşterea UnităŃii de învăŃare nr. 3. Răspunsuruile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii, corectare şi evaluare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (AGROTEHNICA), numărul lucrării de verificare, numele şi prenumele studentului sau studentei. Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşască o jumătate de pagină. Punctajul aferent este menŃionat pentru fiecare întrebare. Întrebările la care trebuie să răspundeŃi sunt următoarele: 1.Care sunt principalii factori de vegetaŃie care determină creşterea şi dezvoltarea plantelor? (1p) 2.Cum se poate regla factorul termic ? (3p) 3.Cum se poate regla factorul lumină pentu plante ? (2p) 4.Cum de poate regla factorul apă ? (3p) 5.Care este esenŃa legii acŃiunii factorilor de vegetaŃie ? (1p)

2.11 Bibliografie minimală 9. Botzan M., 1970 – BilanŃul apei în sol, Editura Ceres, Bucureşti 10. Guş P., D.I. Săndoiu, G. Jităreanu, A. Lăzureanu, S. Iancu, 2008 – Agrotehnica, Editura Risoprint,

Cluj-Napoca 11. Ionescu Şişeşti Ghe., Ir. Staicu, 1957 – Agrotehnica, vol I., Editura Agrosilvică de Stat, Bucureşti; 12. Pintilie C., Şt. Romoşan, L. Pop, Gh. Timaru, P. Sebök, P. Guş, 1985 – Agrotehnica, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 13. Săndoiu D.I., 1974, - Studiul consumului de apă la un sortiment de plante agricole pe solul

branciog în vederea stabilirii elementelor regimului de irigare, Teză de doctorat, IANB Bucureşti.

42

UNITATEA DE ÎNVĂłARE NR. 3

BURUIENILE DIN CULTURILE AGRICOLE ŞI HORTICOLE Cuprins pag. 3.1. Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 3 42 3.2. Pagubele produse de buruieni culturilor horticole şi agricole 42 3.3. ParticularităŃile biologice ale buruienilor 44 3.4. Sursele de îmburuienare ale suprafeŃelor horticole şi agricole 49 3.5. Clasificarea buruienilor 51 3.6. Alelopatia 57 3.7. Răspunsuri şi comentarii la teste 58 3.8. Lucrarea de verificare nr. 3 59 3.9. Bibliografie minimală 59

3.1. Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 3

• Cunoaşterea pagubelor cauzate de buruieni • Prezentarea particularităŃilor biologice ale buruienilor

• Cunoaşterea surselor de îmburuienare ale terenurilor

• Clasificarea buruienilor

• Alelopatia

3.2. Pagubele produse de buruieni

Buruienile „din culturile agricole sunt plante întâlnite în lanurile cultivate, străine de specia, soiul sau hibridul cultivat, nedorite” (C. Pintilie, 1985), datorită concurenŃei pe care o exercită pentru factorii de vegetaŃie producând pagube însemnate directe şi indirecte economiei naŃionale.

Unele specii sunt întâlnite pe terenurile agricole fiind numite specii segetale iar altele în zonele

adiacente (drumuri, terenuri virane, şanŃuri, canale de irigaŃie sau drenaj, etc.), numite ruderale. În cadrul acestora unele sunt buruieni propriuzise (specii spontane necultivate şi dăunătoare) altele sunt plante agricole străine de specia cultivată fiind numite buruieni condiŃionate.

Pierderile de recoltă se realizează pe următoarele direcŃii: concurenŃa ce o fac plantelor

cultivate pentru factorii de viaŃă, prin înrăutăŃirea pe care o aduc nivelului calitativ a tuturor lucrărilor şi prin micşorarea efectului tuturor măsurilor prevăzute de tehnologia de cultivare a plantelor.

Sub raport cantitativ pagubele produse culturilor agricole se ridică ca nivel la grâu între 10%

şi 70%, la porumb între 30% şi 95%, la soia de la 40% la 84%, la cartof şi la sfeclă de la

43

42% la 96%, totalizând peste 3 miliarde de euro anual. ConcurenŃa ce o fac plantelor cultivate pentru factorii de viaŃă se realizează prin: - folosirea unor cantităŃi ridicate de elemente nutritive şi apă din rezerva solului - parazitarea plantelor de cultură - înrăutăŃirea regimului termic al solului - umbrirea plantelor cultivate - favorizarea diseminării bolilor şi dăunătorilor plantelor agricole. ÎnrăutăŃirea pe care o aduc nivelului calitativ a tuturor lucrărilor se realizează prin nerealizarea

adâncimii lucrărilor solului (arat, grăpat) ceea ce are drept consecinŃă un semănat neconform cu normele de calitate datorat neuniformităŃii, imperfectei nivelări, mărunŃirii deficitare a suprafeŃei solului şi prezenŃei de fragmente de resturi vegetale la suprafaŃa solului.

Micşorarea efectului tuturor măsurilor prevăzute de tehnologia de cultivare a plantelor se referă la reducerea eficienŃei la:

- lucrările de fertilizare - aplicarea apei de irigaŃie şi la - lucrările de protecŃia plantelor.

ÎnrăutăŃirea calităŃii recoltei se referă la impurificarea acesteia cu seminŃe de plante toxice

pentru animale (Colchicum autumnale, Equisetum arvense, Papaver rhoeas, Delphinium sp., Aristolochia clematidis, Cuscuta sp., Solanum nigrum, Anagalis arvensis, Ranunculus sp., Sorghum halepense, Cynodon dactylon, Cardaria draba, Raphanus raphanistrum), de plante care denaturează gustul laptelui (Solnum nigrum, Cardaria draba), de plante care provoacă reacŃii alergice (Amaranthus retroflexus Salsola ruthenica, Atriplex sp., Chenopodium album, Anthemis cotula, Cynodon dactylon), şi care modifică compoziŃia chimică a recoltei (scăderea conŃinutului în ulei la floarea soarelui, de zahăr la sfeclă, de proteină la cereale, etc). Creşterea numărului de lucrări folosite în tehnologia plantelor cultivate se referă la creşterea numărului de lucrări în special de grăpat, prăşit precum şi a numărului de erbicide folosite, micşorând totodată productivitatea agregatelor agricole şi scumpind recolta.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Ce sunt buruienile ? b) Care sunt direcŃiile pe care acŃionează pagubele produse de buruieni ? c) Cum acŃionează concurenŃa buruienilor ? d) Cum se micşorează efectul tuturor lucrărilor prevăzute în tehnologie ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

44

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Pierderile de recoltă se realizează pe următoarele direcŃii: concurenŃa ce o fac plantele cultivate pentru factorii de viaŃă, prin înrăutăŃirea pe care o aduc nivelului calitativ a tuturor lucrărilor şi prin micşorarea efectului tuturor măsurilor prevăzute de tehnologia de cultivare a plantelor. Sub raport cantitativ pagubele produse culturilor agricole se ridică ca nivel la grâu între 10% şi 70%, la porumb între 30% şi 95%, la soia de la 40% la 84%, la cartof şi la sfeclă de la 42% la 96% totalizând peste 3 miliarde de euro anual.

3.3. ParticularităŃile biologice ale buruienilor

ParticularităŃile biologice ale buruienilor sunt capacitatea mare de înmulŃire, posibilităŃile sporite de răspândire a seminŃelor, germinarea eşalonată în timp a seminŃelor, sistemul radicular puternic, vitalitatea şi longevitatea mare a seminŃelor, adaptabilitatea la condiŃiile de climă şi sol, perioada diferită ca apariŃie, durată de viaŃă şi epocă calendaristică. Capacitatea mare de înmulŃire se referă fie la înmulŃirea prin seminŃe în cadrul căreia există o mare variabilitate (tabelul 3.3.1), fie la posibilitatea de înmulŃire prin fragmente de plante, aşa-numita înmulŃire vegetativă. ÎnmulŃirea vegetativă se realizează prin despărŃirea tufei, fragmente de rădăcină pivotantă, bulbi, bulbo-tuberculi, stoloni, drajoni şi rizomi. Prin despărŃirea tufei se pot înmulŃi accidental buruieni anuale care înfrăŃesc cum sunt mohorul (Setaria glauca) şi iarba bărboasă (Echinochloa crus-galli) care se pot reprinde atunci când după păşit urmează o ploaie. Prin fragmente de rădăcină pivotantă se înmulŃesc accidental plante cu rădăcina pivotantă cum este păpădia (Taraxacum officinale) sau cicoarea (Cichorium inthybus). Prin bulbi se înmulŃesc buruieni bienale ca, Gagea arvensis, Allium sp., Ornithogalum umbellatum iar prin bulbo-tuberculi sângele voinicului (Lathyrus tuberosus) şi brânduşa de toamnă (Colchicum autumnale). Prin stoloni (fragmente de tulpini aeriene târâtoare care au capacitatea de a emite de la noduri şi lăstari şi rădăcini adventive) se înmulŃesc rugii (Rubus caesius) şi silnicul (Glechoma hederacea). Prin drajoni (fragmente de rădăcini îngroşate transformate în depozite de substanŃe de rezervă de pe care se găsesc muguri care formează lăstari aerieni şi rădăcini adventive) se înmulŃesc pălămida (Cirsium arvense), volbura (Convolvulus arvensis), susaiul (Sonchus arvensis), laptele câinelui (Euphorbia cyparissias). Prin rizomi (fragmente de tulpini subpământene din ale căror noduri dau apical muguri care formează lăstari aerieni şi bazal rădăcini adventive) se înmulŃesc pirul (Agropyron sau Elymus repens) cu rizoni pe zona 0-15 cm, pirul gros (Cynodon dactylon) şi costreiul sau bălurul (Sorghum halepense). Pe de o parte marea biodiversitate a speciior de buruieni iar pe de altă parte numărul mare de seminŃe şi organe vegetative creează dificultăŃi foarte mari în combaterea buruienilor.

PosibilităŃile sporite de răspândire pentru seminŃele de buruieni sunt determinate de mecanisme specifice. Având în vedere biodiversitatea buruienilor, mecanismele specifice de răspândire a acestora au evoluat adaptându-se prin:

45

Tabelul 3.3.1 Numărul de seminŃe produse de o plantă la câteva specii de buruieni (după C. Pintilie şi colab, 1985) Numărul de seminŃe

Speciile de buruieni

NemŃişor de câmp (Delphinium consolida) Troscot (Polygonum aviculare) Mărgeluşe (Lithospermum arvense) Neghină (Agrostemma githago) ŞopârliŃă (Veronica hederifolia) ScânteiuŃă (Anagalis arvensis) Pliscul cocoarei (Erodium cicutarium) Măzăriche păroasă (Vicia villosa) Odos (Avena fatua) Volbură (Convolvulus arvensis) PunguliŃă (Thlaspi arvense)

Până la 500

Piciorul cocoşului (Ranunculus arvensis) VineŃele (Centaurea cyanus) Pir gros (Cynodon dactylon) Ridiche sălbatecă (Raphanus raphanistrum)

500 – 1000

TuriŃă (Galium aparine) Pălămidă (Cirsium arvense) Mac roşu (Papaver rhoeas) Urda vacii (Cardaria draba) Susai (Sonchus arvensis) Zârnă (Solanum nigrum) Muştar alb (Sinapis alba) Iarbă grasă (Portulaca oleracea) Costrei mare, bălur (Sorghum halepense) Iarbă bărboasă (Echimochloa crus-galli)

1000 – 5000

Iarba vântului (Apera spica –venti) MuşeŃel nemirositor (Matricaria inodora) Traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris) Busuiocul dracului (Galinsoga parviflora) Ştir (Amaranthus retroflexus) Spanac alb, căpriŃă (Chenopodium album)

Peste 5000

RomaniŃă (Anthemis ruthenica)

- eliberarea seminŃelor din spicule-Ńe (Echinochloa crus-galli, Setaria glauca) sau din panicole (Avena fatua) - dehiscenŃa capsulelor la macul roşu (Papaver rhoeas), păstăilor la măzărichea păroasă (Vicia villosa), sau a silicvelor la muştarul sălbatec (Sinapis arvensis) - prezenŃa papusului la compozite ca formaŃiune care asigură plutirea în aer şi răspândirea prin vânt (specii anemohore) ca la păpădie (Taraxacum officinale), susai (Sonchus sp.) sau pălămidă (Cirsum arvense) -modul de rostogolire a întregii plante la maturitate, ocazie cu care prin scuturare se eliberează treptat seminŃele la ştirul alb (Amaranthus albus), ciurlan (Salsola ruthenica), etc. -capacitatea de a circula cu apa de ploaie sau de irigaŃie (specii hidrohore), cum este mohorul orezar (Echinochloa oryzicola) sau iarba bărboasă (Echinochloa crus galli) -modalitatea de agăŃare a seminŃelor sau a fructelor - cu ajutorul unor spini cu vârful recurbat – de părul animalelor şi deplasarea cu acestea la speciile zoohore cum sunt: turiŃa (Gallium aparine), holera (Xanthium

spinosum), sau dentiŃa (Bidens tripartita) - trecerea nedigerată a lor prin tubul digestiv al animalelor de unde ajunse pe sol germinează la distanŃe mari de locul la care au fost ingerate la specii ca cuscuta (Cuscuta campestris), odosul (Avena fatua), sau muştarul sălbatec (Sinapis arvensis) - unora dintre specii cum am văzut la odos (Avena fatua) le răspund mai multe modalităŃi de răspândire, inclusiv cea de deplasare pe sol singură în perioadele de umezire-uscăciune datorită aristei geniculate. Longevitatea mare a seminŃelor variază de la o specie la alta (tabelul 3.3.2), în câmp de la 2 ani la neghină (Agrosthemma githago) la 40 de ani la iarba grasă (Portulacca oleracea).

46

Tabelul 3.3.2 Longevitatea seminŃelor unor specii de buruieni în ani (după Koch, 1970 citat de C. Pintilie şi colab., 1985)

CondiŃii de: Specia Sol Laborator

Pir târâtor (Elymus repens) 10 - Neghină (Agrosthemma githago) 0 - 2 10 - 13 Odos (Avena fatua) 3 - 8 13 - 20 Traista ciobanului (Capsella bursa pastoris)

16 - 35 8 - 11

VineŃele (Centaurea cyanus) 5 - 10 5 - 10 Spanac alb (Chenopodium album) 39 10 - 15 Pălămidă (Cirsium arvense) 21 Mai puŃin de 5 NemŃişor de câmp (Consolida regalis) Peste 11 5 Busuiocul dracului (Galinsoga parviflora) Peste 11 3 - 4 TuriŃă (Gallium aparine) 7 - 8 7 - 10 MuşeŃel nemirositor (Matricaria inodora) 11 6 - 7 Mac roşu (Papaver rhoeas) 11 11 - 13 Iarba grasă (Portulacca oleracea) 30 – 40 - Ridiche sălbatecă (Raphanus raphanistrum)

- Peste 16

Mohor (Setaria sp.) Peste 39 - Muştar de câmp (Sinapis arvensis) 35 14 - 20 Zârnă (Solanum nigrum) 39 18 - 20 Rocoină (Stellaria media) 6 - 28 10 - 13

Germinarea eşalonată în timp a seminŃelor obişnuit în stratul superficial de sol, constituie un

reflex al adaptării la supravieŃuire spre deosebire de plantele de cultură care au majoritatea o postmaturaŃie scurtă. Perioada de păstrare a facultăŃii germinative este de asemenea foarte diferita de la coacerea în pârgă la câteva zeci de ani. Ca extreme, germinaŃia maximă la coacerea în pârgă este la muştarul de câmp (Sinapis arvensis) iar la coacerea deplină la neghină (Agrosthemma githago) în timp ce la sângele voinicului (Lathyrus tuberosus) se realizează după o postmaturaŃie foarte lungă. Privitor la cerinŃele de temperatură pentru germinaŃie, întâlnim ca urmare a adaptărilor căpătate în timp, o mai mare variabilitate decât la plantele de cultură. Unele specii germinează pe un interval termic larg de la 0ºC la 35ºC iar altele de la 0ºC la 10ºC fiind socotite microterme. Avem de asemenea specii megaterme care germinează la temperaturi ridicate şi la lumină precum şi specii care au nevoie de alternanŃe de temperaturi extreme pentru a germina.

PrezenŃa sistemului radicular puternic, la majoritatea speciilor de buruieni constituie o adaptare deosebită care le face foarte competitive în lupta pentru absorŃia apei şi a substanŃelor nutritive atât cu plantele de cultură cât şi cu alte specii mai puŃin înzestrate. Rădăcinile unor specii de buruieni elimină în zona rizosferei secreŃii metabolice care conŃin substanŃe alelopatice care inhibă procese metabolice la nivelul sistemului radicular ale plantelor de cultură. Este cunoscută acŃiunea alelopatică a pirului gros (Cynodon dactylon) şi a pălămidei (Cirsium arvense) asupra bumbacului, a susaiului (Sonchus arvensis) faŃă de floarea soarelui, a pirului târâtor (Elymus repens) fată de ovăz.

Vitalitatea (rezistenŃa la condiŃiile nefavorabile de mediu) şi longevitatea (proprietatea de a-şi păstra mult timp capacitatea germinativă) mare a seminŃelor (prezentată mai sus), sunt datorate

47

adaptării seminŃelor de buruieni la condiŃii extreme de ordinul umidităŃii, termic sau al anaerobiozei. Ele nu germinează în altfel de condiŃii dar apar în număr mare când condiŃiile devin favorabile determinând o infestare masivă a plantelor de cultură.

Adaptabilitatea la condiŃiile de climă şi sol priveşte rezistenŃa acestora la condiŃii diferite de climă (ger, arşiŃă, secetă) şi de sol mergând de la soluri sărace în substanŃe nutritive până la molisoluri caracterizate prin conŃinut ridicat în humus, aprovizionare bună în azot fosfor şi potasiu, profunzime a profilului de sol şi însuşiri hidrofizice favorabile.

Perioada de apariŃie diferită ca epocă calendaristică şi durată de viaŃă diferită. Sub raport termic există o largă eşalonare a apariŃiei buruienilor de primăvara devreme până în toamnă. Speciile, fiecare au durate de viaŃă diferite, unele foarte scurte cu mai multe generaŃii pe an altele mai lungi, unele fiind bienale şi altele perene. Privitor la cerinŃele de temperatură minimă, optimă şi maximă de germinaŃie există o mare variabilitate (tabelul 3.3.3). Majoritatea speciilor de buruieni germinează între 2 şi 5 ºC. Majoritatea speciilor de buruieni germinează în sol la întuneric. Sunt totuşi buruieni ca macul roşu (Papaver rhoeas), muşeŃelul nemirositor (Matricaria inodora) şi iarba vântului (Apera spica-venti) care răsar de la suprafaŃa solului având nevoie obligatoriu şi de lumină. Sub raportul apariŃiei lor în timp buruienile anuale se subîmpart în 4 grupe şi anume:

- buruieni efemere - buruieni de primăvară - buruieni târzii de primăvară sau de vară - buruieni de toamnă - buruieni care pot ierna

Buruienile efemere sunt au următoarele caracteristici: - germinează primăvara devreme la 2-3 ºC - au ciclul de viaŃă foarte scurt de cca. 30 de zile de la răsărire până la formarea seminŃelor,

ajungând la maturitate înaintea culturilor de toamnă pe care le infestează - prezintă 2-3 generaŃii pe an - obişnuit nu determină pagube culturilor agricole decât când apar compact pe suprafeŃe

necultivate. De aici face parte Draba verna. Buruieni de primăvară

- germinează primăvara devreme la 8-10 ºC - ajung la maturitate înaintea culturilor de toamnă şi de primăvară pe care le infestează - prezintă obişnuit o generaŃie pe an - obişnuit determină pagube culturilor de cereale păioase şi în culturile de prăşitoare. - De aici fac parte Sinapis arvensis, Fumaria schleicheri, etc.

Buruieni de primăvară târzii - germinează primăvara târziu şi la începutul verii la temperaturi peste 12-13 ºC - ajung la maturitate odată cu culturile de toamnă şi înainte de recoltarea culturilor semănate în

primăvară pe care le infestează - prezintă obişnuit o generaŃie pe an - obişnuit determină pagube culturilor de cereale păioase şi în culturile de prăşitoare.

De aici fac parte Ambrozia artemisifolia, Sonchus asper, Xanthium strumarium, Amaranthus retroflexus, etc. Buruieni de toamnă

- germinează în cursul toamnei infestând cerealele de toamnă

48

Tabelul 3.3.3 Temperatura minimă, optimă şi maximă de germinaŃie la principalele specii de buruieni (după Koch 1970, citat de C. Pintilie 1985)

Temperatura (ºC) Specia Minimă Optimă Maximă

PunguliŃa (Thlaspi arvense) 1 - 2 28 – 30 32 ŞopârliŃa (Veronica hederifolia) 2 - 5 2 – 5 20 Iarba vântului (Apera spica-venti) 2 20 – 30 40 Piciorul cocoşului (Ranunculus arvensis) 2 - 5 2 – 13 20 NemŃişor de câmp (Consolida regalis) 2 - 5 7 20 Muştar de câmp (Sinapis arvensis) 2 - 5 7 25 Neghină (Agrosthemma githago) 2 - 5 - 35 TuriŃă (Gallium aparine) 2 - 5 7 – 13 20 Mac roşu (Papaver rhoeas) 2 - 5 7 – 13 35 ScânteiuŃă (Anagallis arvensis) 2 - 5 7 – 20 30 Mărgeluşe (Lithospermum arvense) 2 - 5 13 20 Trei fraŃi pătaŃi (Viola tricolor) 2 - 5 13 35 Rocoină (Stellaria media) 2 - 5 13 – 20 30 Odos (Avena fatua) 2 - 5 15 20 - 35 Traista ciobanului (Capsella bursa – pastoris) 2 - 5 - 35 Spanac alb (Chenopodium album) 2 - 5 15 – 20 35 – 40 MuşeŃel nemirositor (Matricaria inodora) 2 - 5 20 35 Ridiche sălbatecă (Raphanus raphanistrum) 2 - 5 20 35 Busuiocul dracului (Galinsoga parviflora) 5 – 7 22 35 Mohor (Setaria glauca) 7 20 – 25 35 – 40 Susai (Sonchus oleraceus) 7 - 35 Ştir (Amaranthus retroflexus) 7 - 12 20 – 25 35 Iarba bărboasă (Echinochloa crus – galli) 13 - 20 20 – 35 40 - 45 Iarba grasă (Portulacca oleracea) 17 30 – 40 43 Mohor (Setaria verticillata) 25 - 40

- în toamnă formează rozeta de frunze, rădăcina pivotantă sau fasciculată la cereale care până în

iarnă înfrăŃesc urmând ca atât buruienile dicotiledonate cât şi cele monocotiledonate să formeze tulpini florifere, fructe şi seminŃe în anul următor până înainte de a ajunge la maturitate cerealele de toamnă.

De aici face parte Vicia villosa. Buruienile care pot ierna

- sunt specii care suportă rigorile iernii prezentând un caracter amfoter (umblător) adică apărute în toamnă însoŃesc culturile de toamnă, realizând seminŃe în anul următor scuturându-se pe sol până la recoltare.

De aici fac parte Agrosthemma githago, Anthemis austriaca, Centaurea cyanus, etc. Buruienile bienale

- formează până la sfârşitul anului I rădăcina pivotantă, o tulpină scurtă ca un disc şi rozeta puternică de frunze iar in anul II tulpina floriferă, flori şi seminŃe

49

Buruienile perene sunt acele specii a căror durată de viaŃă depăşeşte în mod normal sau accidental durata de 2 ani, ale căror tipuri au fost prezentate la particularităŃile biologice ale buruienilor la capacitatea mare de înmulŃire.

De aici fac parte Arctium lapa, Carduus nutans, Hyosciamus niger, Verbascum phlomoides, etc.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) La ce se referă capacitatea mare de înmulŃire ? b) Care sunt tipurile de organe vegetative ? c) Care sunt posibilităŃile sporite de răspândire pentru seminŃele de buruieni? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: ParticularităŃile biologice ale buruienilor sunt capacitatea mare de înmulŃire, posibilităŃile sporite de răspândire a seminŃelor, germinarea eşalonată în timp a seminŃelor, sistemul radicular puternic, vitalitatea şi longevitatea mare a seminŃelor, adaptabilitatea la condiŃiile de climă şi sol, perioada diferită ca durată şi epocă calendaristică.

3.4. Sursele de îmburuienare ale suprafeŃelor horticole şi agricole

Sursele de îmburuienare sunt solul, terenurile necultivate, sămânŃa cu impurităŃile vii folosite la semănat, gunoiul de grajd, transportul de produse agricole şi apa de irigaŃie. Solul este principalul rezervor de seminŃe şi organe vegetative de înmulŃire provenite de la buruieni. Acestea sunt aflate într-un permanent circuit, din care unele seminŃe îşi pierd capacitatea germinativă, în timp ce altele nou formate sunt depuse pe sol şi îngropate la diferite adâncimi potrivit tehnologiei adoptate. Estimările privind cantitatea de seminŃe din sol la ha, arată după C. Pintilie şi colab. (1985) un număr cuprins între 100 de milioane şi 2 miliarde dintre care numai 25-30% sunt capabile să germineze. Ca poziŃionare cele mai multe dintre acestea se găsesc în zona 0-10 cm. Rezerva de seminŃe de buruieni din sol depinde de plantele cultivate, agrotehnica folosită, categoria de sol, condiŃiile climatice şi infestarea anterioară cu diferite specii de buruieni. Referitor la

50

plantele cultivate, cele semănate în rânduri dese la care nu este posibilă o intervenŃie mecanică in parte a II a a perioadei de vegetaŃie acestea sunt expuse îmburuienării în timp ce culturile prăşitoare permit o combatere avansată în timp a buruienilor.

Aplicarea unei agrotehnici avansate reprezentată prin asolament, lucrări ale solului executate la

timp şi corect, aplicare de erbicide, densitate corectă, fertilizare, lucrări mecanice în perioada de vegetaŃie numărul de seminŃe de buruieni este redus. Tipul de sol are un rol în îmburuienare în sensul că solurile bogate, cu textura medie (lutoasă) sunt aerate şi oferă condiŃii bune de germinaŃie în egală măsură pentru buruieni ca şi pentru plantele de cultură. Pe aceste soluri rezerva de seminŃe de buruieni este mai mare decât pe solurile sărace cum sunt de exemplu psamosolurile. CondiŃiile climatice reprezentate de precipitaŃii abundente şi temperaturi ridicate favorizează activitatea microorganismelor celulozolitice care atacă şi descompun o parte din rezerva de seminŃe de buruieni acŃionând pentru reducerea ei. Speciile de buruieni de pe terenurile îmburuienate sunt mai numeroase, în cadrul acestora detaşându-se cele care produc un număr mare de seminŃe, conducând implicit la o rezervă mai mare de seminŃe, ceea ce conduce la un grad ridicat de îmburuienare în anii următori. Odată îmburuienat terenul o agrotehnică perfectă conduce în lipsa ipotetică a oricărei buruieni la o reducere a rezervei de seminŃe de buruieni cu 22% anual (Roberts, 1980, citat de C. Pintilie, 1985).

Terenurile necultivate constituie focare de îmburuienare dincolo de faptul că rezerva de seminŃe de buruieni şi organe vegetative creşte exponenŃial.

SămânŃa cu impurităŃi vii folosită la semănat conduce la punerea acestora în condiŃii de

germinare seminŃele acestora putând ajunge în recoltă şi deprecia calitatea acesteia şi totodată infesta noi terenuri prin folosirea de seminŃe necondiŃionate.

Gunoiul de grajd şi alte îngrăşăminte organice constituie sursă de îmburuienare prin seminŃele

de buruieni din furajele consumate. Acestea trec prin tubul digestiv al animalelor, fără a-şi pierde germinaŃia, în proporŃie de 24% la suine, 23% la bovine, 12,9% la cabaline şi 0,7% la ovine (după Gh. Ionescu Şişeşti, 1958). Rămân germinabile în proporŃie mai mare seminŃe de dimensiuni mici, netede, rotunde cum sunt cele de ştir, zârnă, spanac alb, patlagină şi piciorul cocoşului. Un număr mai mare de seminŃe de buruieni rămân germinabile în gunoiul nefermentat deoarece prin fermentare în mijlocul grămezii se ating temperaturi de la 50 la 70ºC la care multe seminŃe îşi pierd germinaŃia. Ca urmare a seminŃelor de buruieni rămase germinabile şi de tipul şi durata fermentaŃiei, cu aplicarea gunoiului de grajd gradul de îmburuienare creşte pe aceste terenuri cu 22-55% (Adrian, 1976 citat de C. Pintilie şi colab., 1985).

Transportul produselor agricole a constituit o sursă de îmburuienare a culturilor dovadă fiind faptul că astăzi în flora segetală există buruieni ca ştirul (Amaranthus retroflexus), busuiocul dracului (Galinsoga parviflora) şi bătrânişul (Erigeron canadiensis) de origine americană, măzărichea păroasă (Vicia Villosa) şi punguliŃa (Thlaspi arvense) de origine mediteraneană, mărgeluşa (Lithospermum arvense), voinicica (Sisymbrium officinale) de origine eurasiatică şi măzărichea de primăvară (Vicia sativa) şi sîngele voinicului (Lathyrus tuberosus) de origine asiatică.

51

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care sunt sursele de îmburuienare ale terenurilor ? b) Cu cât se diminuează rezerva de seminŃe de buruieni la o combatere totală a buruienilor într-un an agricol ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Sursele de îmburuienare sunt solul, terenurile necultivate, sămânŃa cu impurităŃile vii folosite la semănat, gunoiul de grajd, transportul de produse agricole, apa de irigaŃie.

3.5. Clasificarea buruienilor

Criteriile de clasificare a buruienilor sunt mediul de viaŃă, durata de viaŃă a speciilor, modul de nutriŃie, apartenenŃa botanică şi criteriul agrobiologic.

După mediul de viaŃă, buruienile pot trăi majoritatea pe sol uscat şi foarte puŃine adaptate în mediu acvatic. După durata de viaŃă avem buruieni anuale, bienale şi perene. După modul de nutriŃie avem plante autotrofe, heterotrofe, parazite şi semiparazite. Criteriul agrobiologic Ńine seamă de modul de nutriŃie, durata de viaŃă şi apartenenŃa la familia botanică, momentul apariŃiei.

Vom prezenta mai jos clasificarea după sistemul agrobiologic cu gruparea speciilor autotrofe de buruieni dicotiledonate anuale, bienale şi perene (tabelele 3.5.1, 3.5.2 şi respectiv 3.5.3), a monocotiledonate anuale şi perene (tabelele 3.5.4, 3.5.5) funcŃie de momentul apariŃiei dependent de temperatura de germinaŃie şi de durata de viaŃă a acestora.

Alături de acestea avem buruienile heterotrofe semiparazite (tabelul 3.5.6) şi buruieni parazite (tabelul 3.5.7).

52

Tabelul 3.5.1 Buruieni dicotiledonate anuale

Grupa Denumirea ştiinŃifică Denumirea populară Familia Draba verna Flămânzică Cuciferae Erodium cicutarium Pliscul cucoarei Geraniaceae Lamium amlexicaule Urzică moartă, Sugel Labiatae

Lamium purpureum Sugel Labiatae Holosteum umbellatum CuişoriŃă Caryophylaceae Stellaria media Rocoină Caryophylaceae Senecio vernalis Spălăcioasă Compositae Veronica hederifolia ŞopîrliŃă, doritoare Scrophulariaceae Veronica persica Ventrilică Scrophulariaceae Veronica arvensis Ventrilică Scrophulariaceae Veronica polita Ventrilică mică Scrophulariaceae Veronica tryphyllos ŞopârliŃa Scrophulariaceae

Efemere

Veronica Verna ŞopârliŃă Scrophulariaceae Adonis aestivalis Cocoşei de câmp Ranunculaceae Ranunculus arvensis Piciorul cocoşului Ranunculaceae Anagallis arvensis ScânteiuŃă Primulaceae Bifora radians Buruiană puturoasă Umbelliferae Caucalis daucoides Morcov sălbatic Umbelliferae Caucalis platycarpos Morcov spinos Umbelliferae Brassica rapa RapiŃă Cruciferae Brassica nigra Muştar negru Cruciferae Raphanus raphanistrum

Ridichioară, R. sălbatecă

Cruciferae

Sinapis arvensis Muştar sălbatec Cruciferae Sinapis alba Muştar alb Cruciferae Cannabis sativa Cînepă sălbatecă Canabaceae Euphorbia exigua Alior mărunt Euphorbiaceae Euphorbia helioscopia Laptele cucului Euphorbiaceae Fumaria schleicheri FumariŃă Papaveraceae Fumaria vaillanti FumariŃă Papaveraceae Galeopsis tetrahit Lungurica Labiatae Galeopsis ladanum Topoşnic Labiatae Galium aparine TuriŃa Rubiaceae Galium tricornutum TuriŃa cu 3 coarne Rubiaceae Lithospermun arvense Mărgeluşe Boraginaceae Polygonum aviculare Troscot Polygonaceae Polygonum hydropiper Piperul bălŃii Polygonaceae Polygonum lapathypholium

Iarba roşie Polygonaceae

Polygonum persicaria Iarba roşie Polygonaceae

Cu germinaŃie primăvara timpuriu

Polygonum convolvulus Hrişcă Polygonaceae Ambrosia artemisiifolia Ambrozie Compositae Bidens cernua DentiŃă, Cârligioasă Compositae

Cu germinaŃie primăvara târziu

Bidens tripartita DentiŃă Compositae

53

Galinsoga parviflora Busuioc sălbatec Compositae Sonchus asper Susai aspru Compositae Sonchus oleraceus Susai moale Compositae Xanthium italicum Cornaci Compositae Xanthium spinosum Holeră Compositae Xanthium strumarium CornuŃi Compositae Chenopodium album CăpriŃă Chenopodiaceae Chenopodium hybridum

Talpa gâştei Chenopodiaceae

Chenopodium polyspermum

Spanac sălbatec Chenopodiaceae

Salsola kali Ciurlan Chenopodiaceae Datura stramonium Datură Solanaceae Solanum nigrum Zârna Solanaceae Hibiscus trionum ZămoşiŃă Malvaceae Portulacca oleracea Iarba grasă Portulacaceae Spergula arvensis Hrana vacii Caryophyllaceae Stachys annua ColŃul babei Labiatae Tribulus terestris ColŃii babei Zigophyllaceae

Amaranthus retroflexus Ştir Amaranthaceae Vicia villosa Măzăriche păroasă Leguminosae Anuale de toamnă Ducus carota Morcov sălbatec Umbeliferae Agrostemma githago Neghină Caryophyllaceae Anthemis arvensis RomaniŃă Compositae Anthemis austriaca RomaniŃă Compositae Anthemis cotula RomaniŃă Compositae Centaurea cyanus AlbăstriŃa Compositae Descurainia sophya Voinicică Compositae Erigeron canadiensis Bătrâniş Compositae Matricaria chamomilla MuşeŃel Compositae Matricaria inodora MuşeŃel nemirositor Compositae Camelina macrocarpa LubiŃ Cruciferae Capsella bursa pastoris Traista ciobanului Cruciferae Descurainia sophia Voinicică Cruciferae Thlaspi arvense PunguliŃă Cruciferae Consolida regalis NemŃişor de câmp Ranunculaceae Papaver rhoeas Macul roşu Papaveraceae Papaver dubium Mac Papaveraceae Vicia angustifolia Măzăriche Leguminosae Vicia hirsuta CosiŃă Leguminosae Vicia striata Măzăriche roşie Leguminosae Vicia tetrasperma CosiŃă Leguminosae Viola tricolor Trei fraŃi pătaŃi Violaceae

Care pot ierna

Viola arvensis Trei fraŃi pătaŃi Violaceae

54

Tabelul 3.5.2 Buruieni dicotiledonate bienale

Grupa Denumirea ştiinŃifică Denumirea populară Familia Arctium lapa Brusture Compositae Carduus nutans Scaiete, ciulin Compositae Carduus acantoides Spin Compositae Onopordon acantium Scai măgăresc Compositae Hyosyamus niger MăselariŃă Solanaceae Melilotus albus Sulfină albă Leguminosae Melilotus officinalis Sulfină galbenă Leguminosae Reseda lutea Rechie Resedaceae

Bienale

Verbascum phlomoides Lumănărică Scrofulariaceae

Tabelul 3.5.3 Buruieni dicotiledonate perene

Grupa Denumirea ştiinŃifică Denumirea populară Familia Cicorium inthybus Cicoare Compositae Taraxacum officinale Păpădie Compositae Galega officinalis Ciumă rea Leguminosae Vicia sepium Măzăriche de garduri Leguminosae Plantago lanceolata Pătlagina îngustă Plantagynaceae Plantago major Pătlagină mare Plantagynaceae Plantago media Patlagină mijlocie Plantagynaceae Potentilla anserina Coada clului Rosaceae Ranunculus acer Piciorul cocoşului,

Floare broştească Ranunculaceae

Rapistrum perenne Ciurlan alb Cruciferae

Cu înmulŃire prin seminŃe şi accidental vegetativ

Rumex acetosella Măcriş mărunt Polygonaceae Ajuga reptans VineriŃă Labiatae Glechoma hederacea Silnic Labiatae Potentilla reptans Cinci degete Rosaceae Rubus caesius Rug Rosaceae

Cu înmulŃire prin muguri de pe stoloni şi prin seminŃe

Ranunculus repens Floare de lac Ranunculaceae Ajuga genevensis Suliman Labiatae Artemisia absinthium Pelin Compositae Condrilla juncea Răsfug Compositae Cirsium arvense Pălămidă Compositae Picris heracioides Iarba găii Compositae Sonchus arvensis Susai Compositae Cardaria draba Urda vacii Cruciferae Euphorbia cyparissias Alior Euphorbiaceae Euphorbia virgata Laptele cucului Euphorbiaceae Convolvulus arvensis Volbura Convolvulaceae Linaria vulgaris LinariŃă Scrophulariaceae Rumex acetosa Măcriş mare Polygonaceae

Cu înmulŃire prin muguri de pe rădăcină şi prin seminŃe

Rumex crispus Dragavei Polygonaceae Aristolochia clematidis CucurbeŃică Aristolochiaceae

55

Aristolochia clematidis CucurbeŃică Aristolochiaceae

Equisetum arvense (spori)

Coada calului Equisetaceae Lathyrus tuberosus Sângele voinicului, oreşniŃă

Leguminosae

Polygonum amphibium Troscot de baltă Polygonaceae Sambucus ebulus Boz Caprifoliaceae

Cu înmulŃire prin muguri de pe rizomi şi prin seminŃe

Veratrum album Ştirigoaie Liliaceae

Tabelul 3.5.4 Buruieni monocotiledonate anuale

Grupa Denumirea ştiinŃifică Denumirea populară Familia Avena fatua Odos Gramineae Cu germinaŃie

primăvara timpuriu Lolium temulentum Zâzanie, SălbăŃie Gramineae Cyperus diformis Păruşcă Cyperaceae Digitaria sanguinalis Meişor Gramineae Echinichloa crus-galli Mohor lat, iarba

bărboasă Gramineae

Echinochloa oryzoides Mohor alb Gramineae Echinochloa phyllopogon

Mohor orezar Gramineae

Setaria glauca Mohor Gramineae Setaria viridis Mohor verde Gramineae

Cu germinaŃie primăvara târziu

Setaria verticillata Mohor agăŃător Gramineae Apera spica-venti Iarba vântului Gramineae Bromus seclinus Obsiga secarei Gramineae

Cu germinaŃie toamna şi care pot ierna

Bromus arvensis Obsiga de câmp Gramineae

Tabelul 3.5.5 Buruieni monocotiledonate perene

Grupa Denumirea ştiinŃifică Denumirea populară Familia Elymus (Agropyron) repens

Pir târâtor Gramineae

Cynodon dactylon Pir gros Gramineae Leersia oryzoides Orez sălbatec Gramineae Phragmites communis Trestie Gramineae Sorghum halepense Costrei, bălur Gramineae Alisma plantago aquatica

LimbariŃă Alismataceae

Bolboscoemus maritimus

Şovar Cyperaceae

Juncellus serotinus Căprişor oacheş Cyperaceae Junchus inflexus Pipirig Juncaceae

Cu rizomi şi înmulŃire slabă prin seminŃe

Typha latifolia Papura lată Typhaceae Allium rotundum Usturoi sălbatec, purul Liliaceae Colchichum autumnale Brânduşa de toamnă Liliaceae Gagea arvensis ScânteiuŃă Liliaceae Gagea pratensis Ceapa ciorii Liliaceae

56

Ornitogalum umbellatum

Ceapa ciorii Liliaceae

Tabelul 3.5.6

Buruieni semiparazite Grupa Denumirea ştiinŃifică Denumirea populară Familia

Euphrasia rostokviana Silur Scrofulaeiaceae Odontites rubra DinŃurâ Scrofulaeiaceae Rhinanthus rumelicus Clocotici Scrofulaeiaceae Melampyrum arvense Ciormoiag Boraginaceae

Buruieni semiparazite

Melampyrum barbatum Grâu negru Boraginaceae

Tabelul 3.5.7 Buruieni parazite

Grupa Denumirea ştiinŃifică Denumirea populară Familia

Cuscuta campestris TorŃel Cuscutaceae Cuscuta trifolii Gălbează Cuscutaceae Cuscuta epilinum TorŃelul inului Cuscutaceae

Buruieni parazite pe tulpină

Cuscuta europea TorŃel Cuscutaceae Orobanche cumana Lupoaia florii soarelui Orobanchaceae Orobanche ramosa Lupoaia tutunului Orobanchaceae

Buruieni parazite pe rădăcină

Orobanche brassicae Lupoaia verzei Orobanchaceae

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care sunt criteriile de clasificare a buruienilor ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Criteriile de clasificare a buruienilor sunt mediul de viaŃă, durata de viaŃă a speciilor, modul de nutriŃie, apartenenŃa botanică şi criteriul agrobiologic.

57

3.6. Alelopatia

Termenul alelopatie provine de la cuvintele greceşti „allelon” în traducere una alteia şi „patheo” cu sensul de boală ceea ce înseamnă tehnic interacŃiune între plante cu manifestarea unei suferinŃe din partea unuia dintre parteneri ca urmare a unei acŃiuni materiale de natură chimică similară unei boli. Cu alte cuvinte alelopatia este influenŃa în general negativă specifică a secreŃiilor radiculare ale unei plante asupra alteia. S-au observat ca efecte inhibarea germinaŃiei unor seminŃe, stânjenirea creşterii până la stopare şi moartea unor plante. Aceste efecte se explică prin compoziŃia chimică a substanŃelor alelopatice care aparŃin grupelor chimice acizi organici, aldehide, taninuri, alcaloizi, terepentine sau steroizi, alcooli, polipeptide, nucleozide şi acizi graşi cu catene lungi. La un studiu atent, diversitatea substanŃelor şi a plantelor care suportă acest efect prezintă intensităŃi diferite în perioade de stres hidric, termic, de lumină, cu cantităŃi limitate de substanŃe nutritive. Principalele specii de buruieni cu acŃiune alelopatică sunt prezentate în tabelul 3.6.1.

Tabelul 3.6.1. Principalele specii de buruieni cu acŃiune alelopatică (după P. Guş şi colab., 1998)

Specia de buruiană Specii de plante asupra cărora acŃionează

Cynodon dactylon cafea Poa sp. tomate Cirsium arvense diverse Nepeta cataria fasole, grâu Stellaria media orz Chenopodium album ovăz, porumb

Demonstrarea influenŃei unor substanŃe alelopatice asupra diferitelor specii de buruieni poate fi o sursă de informaŃie pentru identificarea în timp de substanŃe cu acŃiune erbicidă pentru diferite culturi.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Ce reprezintă alelopatia ? b) Cum se explică efectele alelopatice ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Alelopatia este influenŃa în general negativă specifică a secreŃiilor radiculare ale unei plante asupra alteia.

58

3.7 Comentarii şi răspunsuri la teste

Intrebarea 1 a) sunt plante întâlnite în lanurile cultivate, străine de specia, soiul sau hibridul cultivat, nedorite. b) concurenŃa ce o fac plantele cultivate pentru factorii de viaŃă, prin înrăutăŃirea pe care o aduc nivelului calitativ al tuturor lucrărilor şi prin micşorarea efectului tuturor măsurilor prevăzute de tehnologia de cultivare a plantelor. c) concurenŃa buruienilor acŃionează prin:

- folosirea unor cantităŃi ridicate de elemente nutritive şi apă din rezerva solului

- parazitarea plantelor de cultură - înrăutăŃirea regimului termic al solului - umbrirea plantelor cultivate

- favorizarea diseminării bolilor şi dăunătorilor plantelor agricole. d) micşorarea efectului tuturor măsurilor tehnologice de cultivare a plantelor de referă la reducerea eficienŃei la:

- lucrările de fertilizare - aplicarea apei de irigaŃie - lucrările de protecŃia plantelor.

Intrebarea 2 a) capacitatea mare de înmulŃire se referă fie la înmulŃirea prin seminŃe în cadrul căreia există o mare variabilitate fie la posibilitatea de înmulŃire prin fragmente de plante aşa-numita înmulŃire vegetativă. b) fragmentele de tufe cu secŃiuni de colet, fragmentele de rădăcini, bulbii, rizomii, drajonii, tuberculii şi bulbo-tuberculii. c) posibilităŃile de răspândire pentru seminŃele de buruieni vizează eliberarea seminŃelor din spiculeŃe şi panicole, dehiscenŃa capsulelor, păstăilor şi silicvelor, papusul purtat de vânt, rostogolirea întregii plante la maturitate, spinii agăŃători, apa de irigaŃie, trecerea nedigerată prin tubul digestiv al animalelor, deplasarea pe sol singure în perioadele de umezire-uscăciune datorită aristei geniculate, etc. Intrebarea 3 a) Sursele de îmburuienare sunt solul, terenurile necultivate, sămânŃa cu impurităŃile vii folosite la semănat, gunoiul de grajd, transportul de produse agricole, apa de irigaŃie. b) cu 22% după Roberts, 1980 (citat de C. Pintilie, 1985) Intrebarea 4 a) modul de nutriŃie, durata de viaŃă, momentul apariŃiei, modul de înmulŃire.

Întrebarea 5 a) Alelopatia este influenŃa în general negativă specifică a secreŃiilor radiculare ale unei plante asupra alteia. b) Efectele se explică prin compoziŃia chimică a substanŃelor alelopatice care aparŃin grupelor chimice acizi organici, aldehide, taninuri, alcaloizi, terepentine sau steroizi, alcooli, polipeptide, nucleozide şi acizi graşi cu catene lungi.

59

3.8 Lucrare de verificare nr. 3

INSTRUCłIUNI Lucrarea de verificare solicitată implică activităŃi care necesită cunoaşterea UnităŃii de învăŃare nr. 3. Răspunsuruile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii, corectare şi evaluare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (AGROTEHNICA), numărul lucrării de verificare, numele şi prenumele studentului sau studentei. Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşască o jumătate de pagină. Punctajul aferent este menŃionat pentru fiecare întrebare. Întrebările la care trebuie să răspundeŃi sunt următoarele:

5. Care sunt direcŃiile pe care se produc pagubele produse de buruieni ? (2 p)

6. Cum acŃionează concurenŃa buruienilor (3 p)

7. Ce este alelopatia (1 p)

8. Care sunt criteriile de clasificare a buruienilor ? (2 p)

9. Care sunt organele vegetative de înmulŃire ? (2 p)

3.9 Bibliografie minimală 14. Chirilă C., 2001, - Biologia Buruienilor, Editura Ceres, Bucureşti 15. Berca M., 2011, - Agrotehnica, Editura Ceres, Bucureşti 16. Guş P., D.I. Săndoiu, G. Jităreanu, A. Lăzureanu, S. Iancu, 2008 – Agrotehnica, Editura Risoprint,

Cluj-Napoca 17. Ionescu Şişeşti Ghe., Ir. Staicu, 1957 – Agrotehnica, vol I., Editura Agrosilvică de Stat, Bucureşti 18. Pintilie C., Şt. Romoşan, L. Pop, Gh. Timaru, P. Sebök, P. Guş, 1985 – Agrotehnica, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 19. Silvertown W. J., 1982, Introduction to plant population ecology, Longman House, New york and

London.

60

UNITATEA DE ÎNVĂłARE NR. 4

METODELE DE COMBATERE A BURUIENILOR Cuprins Pagina 4.1. Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 4 60 4.2. Scopul combaterii buruienilor 60 4.3. Metodele preventive de combatere a buruienilor 61 4.4. Metode curative de combatere a buruienilor – Metodele agrotehnice 63 4.5. Metode curative de combatere a buruienilor – Metodele fizice 65 4.6. Metode curative de combatere a buruienilor – Metodele biologice 67 4.7. Metode curative de combatere a buruienilor – Metoda chimică 68 4.8. Combaterea integrată a buruienilor 68 4.9. Răspunsuri şi comentarii la teste 69 4.10. Lucrarea de verificare nr. 4 71 4.11. Bibliografie minimală 71

4.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 4

• Cunoaşterea scopului combaterii buruienilor • Studiul metodelor preventive de combatere a buruienilor

• Cunoaşterea metodelor curative de combatere a

buruienilor – metodele agrotehnice

• Cunoaşterea metodelor curative de combatere a buruienilor – metodele fizice

• Cunoaşterea metodelor curative de combatere a

buruienilor – metodele biologice

4.2 Scopul combaterii buruienilor ParticularităŃile biologice ale buruienilor care generează infestarea culturilor în diferite momente impun corelativ măsuri de combatere a buruienilor care pot cauza pagube. Metodele de combatere sunt măsuri diferite, realizate cu scopul de crea fie condiŃii de limitare a răspândirii, fie de distrugere directă şi/sau de favorizare a competitivităŃii plantelor de cultură în raport cu buruienile. Scopul măsurilor de combatere a buruienilor este de a crea un cadru eficient de control şi combatere pentru a limita pagubele cauzate de acestea.

61

Metodele de combatere a buruienilor se împart în măsuri preventive şi curative. Aceste măsuri aplicate secvenŃial şi permanent trebuie să se constituie concertat într-un sistem de management integrat al buruienilor (MIB) care să asigure în final eficienŃă culturilor agricole.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care este definiŃia metodelor de combatere a buruienilor ? b) Cum se clasifică metodele de combatere a buruienilor? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Metodele de combatere a buruienilor se împart în măsuri preventive şi curative. Aceste măsuri aplicate secvenŃial şi permanent trebuie să se constituie concertat într-un sistem de management integrat al buruienilor care să asigure în final eficienŃă culturilor agricole.

4.3 Metodele preventive de combatere a buruienilor

Scopul metodelor preventive. Metode preventive de combatere a buruienilor privesc atât protejarea unor areale agricole prin limitarea răspândirii şi înmulŃirii acestora cât şi asigurarea competitivităŃii culturilor agricole în lupta cu buruienile.

Metodele preventive sunt carantina, folosirea la semănat de sămânŃă condiŃionată, folosirea de gunoi de grajd cu un grad foarte redus de infestare cu seminŃe de buruieni, distrugerea buruienilor de pe suprafeŃele necultivate, fertilizarea corespunzătoare cu îngrăşăminte chimice, curăŃirea maşinilor agricole cu care se pot transporta şi răspândi seminŃe de buruieni, menŃinerea curată a canalelor de irigaŃie şi desecare, folosirea la irigat a apei fără seminŃe de buruieni, efectuarea la timp a tuturor lucrărilor solului şi recoltarea la timp.

Carantina în funcŃie de obiectivele urmărite poate fi externă sau internă. Carantina externă are ca scop împiedicarea transferului transfrontanier a unor specii de buruieni

inexistente în flora României şi potenŃial dăunătoare. Pentru carantina externă există lista buruienilor de carantină pe care figurează speciile Acroptilor picris, Ambrosia elaŃior, Ambrosia psilostachya, Ambrosia trifida, Cenchrus tribuloides, Cuscuta sp., Helianthys sp., Orobanche sp., Solanum rostratum.

Carantina internă urmăreşte blocarea răspândirii unor specii indigene în exterior odată cu exportul produselor agricole. În acest scop există reglementări legale şi regulamente de funcŃionare care stipulează condiŃiile de circulaŃie a produselor agricole, seminŃelor şi materialului săditor.

62

Folosirea la semănat de sămânŃă condiŃionată prevede prin standardele din România şi Comunitatea Europeană limitele de admisibilitate pentru corpuri străine care se diminuează permanent cu ocazia revizuirii acestora. În România se pot folosi numai seminŃe cu certificat roşu eliberat de Laboratoarele de controlul seminŃelor.

Folosirea de gunoi de grajd cu un grad foarte redus de infestare cu seminŃe de buruieni, impune folosirea de gunoi de grajd compostat supus fermentării proces în care se ating în grămada de gunoi temperaturi de 50-70ºC la care o serie de seminŃe îşi pierd germinaŃia. De asemenea se impune ca la aşternutul animalelor şi în hrana acestora să nu se folosească fragmente de buruieni cu seminŃe ale acestora iar în vecinătatea platformelor de gunoi de grajd să se distrugă buruienile. De asemenea seminŃele de buruieni colectate la curăŃirea a II-a la recoltare de la combine sau cele rezultate de la condiŃionare se vor arde nu se vor aduce la platforma de gunoi de grajd.

Distrugerea buruienilor de pe suprafeŃele necultivate - adevărate focare de diseminare a seminŃelor de buruieni - reprezentate de haturi, şanŃuri, terenuri abandonate îmburuienate, din vecinătatea stâlpilor de înaltă tensiune, electricitate şi telefonie, trebuie asigurată prin cosit, prăşit sau erbicidare cu erbicide totale.

Fertilizarea corespunzătoare cu îngrăşăminte chimice, asigură plantelor de cultură un start bun în vegetaŃie şi prin aceasta, competitivitate în lupta cu buruienile.

CurăŃirea maşinilor agricole cu care se pot transporta şi răspândi seminŃele de buruieni, se referă la toate agregatele agricole dar în mod special a plugurilor, cultivatoarelor şi mai ales a combinelor care după încheierea lucrărilor pe o solă trebuie obligatoriu curăŃate.

MenŃinerea curată a canalelor de irigaŃie şi desecare şi folosirea la irigat a apei fără seminŃe de buruieni, se realizează prin cosire, curăŃarea apei de irigaŃie prin aşezarea de site la stăvilare şi la nodurile de distribuŃie a apei precum şi de site la instalaŃiile de irigare prin aspersiune sau la preluarea de echipamentele de irigare prin scurgere la suprafaŃă.

Efectuarea la timp a tuturor lucrărilor solului are rolul de a distruge buruienile într-o fază în care efortul de distrugere este redus, efectul asupra culturii minim şi în acest fel este împiedicată ajungerea lor la maturitate, micşorând rezerva seminŃe din sol.

Recoltarea la timp corelată cu lucrările de eliberare a terenului (balotatul şi transportul paielor), arat sau dezmiriştit după recoltare, împiedică ajungerea buruienilor la maturitate şi răspândirea acestora prin vânt.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care este scopul metodelor preventive ? b) EnumeraŃi metodele preventive. Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

63

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Metodele preventive sunt carantina, folosirea la semănat de sămânŃă condiŃionată, folosirea de gunoi de grajd cu un grad foarte redus de infestare cu seminŃe de buruieni, distrugerea buruienilor de pe suprafeŃele necultivate, fertilizarea corespunzătoare cu îngrăşăminte chimice, curăŃirea maşinilor agricole cu care se pot transporta şi răspândi seminŃe de buruieni, menŃinerea curată a canalelor de irigaŃie şi desecare, folosirea la irigat a apei fără seminŃe de buruieni, efectuarea la timp a tuturor lucrărilor solului şi recoltarea la timp.

4.4 Metode curative de combatere a buruienilor – metodele agrotehnice

Metodele agrotehnice de combatere a buruienilor. Metodele agrotehnice au însoŃit dezvoltarea agriculturii de-a lungul vremurilor şi s-au perfecŃionat în strânsă legătură cu înŃelegerea particularităŃilor biologice ale buruienilor. Ele prezintă avantajele de a putea combate toate speciile de buruieni, de a realiza şi alte obiective cum ar fi pregătirea patului germinativ, de a modifica puŃin echilibrele din natură şi de a nu genera reziduuri în sol.

Dezavantajele privesc înrăutăŃirea proprietăŃilor solului, imposibilitatea de a se acŃiona întotdeauna la momentul optim şi faptul de a fi costisitoare fiindcă necesită multe maşini şi forŃă de muncă costisitoare şi greu de găsit. Metodele agrotehnice sunt asolamentele, lucrările de bază ale solului, lucrările superficiale ale solului premergătoare semănatului, semănatul la timp şi realizarea unei repartizări şi desimi optime ale seminŃelor, grăpatul semănăturilor, plivitul, prăşitul, folosirea amendamentelor, mulcitul, desecarea.

Asolamentele ca metodă agrotehnică se bazează pe adaptarea unui grup de buruieni la particularităŃile biologice ale unui grup de culturi (cerealelor păioase) şi respectiv ale altui grup (plantelor prăşitoare) ceea ce face ca prin alternanŃa grâu-porumb să se realizeze condiŃii potrivnice buruienilor din grâu în cultura de porumb şi invers (tabelul 4.4.1).

Tabelul 4.4.1 Gradul de îmburuienare la grâu şi porumb (kg/ha) în funcŃie de asolament pe cernoziomul cambic la INCDA Fundulea (după Gh. Sin şi colab., 1975)

Grâu Porumb Asolamentul La desprimăvărare La recoltare La recoltare

Monocultură 575 1080 885 Grâu-Porumb 145 404 602 Grâu-grâu-porumb 127 347 - Soia-grâu-porumb 39 293 303 Mazăre-grâu-porumb-ovăz

36 197 283

ParticularităŃile biologice dominante care determină ataşarea unui set de buruieni anumitor plante agricole privesc perioada de apariŃie, gradul de acoperire a solului, capacitatea de concurenŃă pentru factorii de vegetaŃie, precum şi unele particularităŃi tehnologice cum sunt lucrările solului, adâncimea de semănat, distanŃa între rânduri, lucrările de îngrijire şi altele.

Lucrările de bază ale solului, arăturile şi desfundarea la plantaŃiile pomicole şi la viŃa de vie, distrug buruienile şi îngroapă în adâncime resturile lor şi seminŃele aducînd la suprafaŃă şi expunând

64

secetei şi gerurilor drajoni şi rizomi. În acelaşi timp ajung la suprafaŃă seminŃe de buruieni oferindu-li-se condiŃii de germinare în zona de la 0 – 10 cm.

Lucrările superficiale ale solului premergătoare semănatului, distrug cu grapele cu discuri, combinatoarele sau cultivatoarele echipate pentru cultivaŃie totală şi grapele cu colŃi în mod direct buruienile răsărite. În acelaşi timp nivelarea suprafeŃei solului creează condiŃii de răsărire pentru buruieni (tabelul 4.4.2). Repetarea grăpării la un interval de timp pentru semănatul la epoca a II-a, poate distruge un nou val de buruieni răsărite. Ultima lucrare realizată în preziua semănatului permite ca plantele cultivate să aibă un start bun în vegetaŃie şi un „avans în răsărire faŃă de buruieni” (C. Pintilie şi colab., 1985).

Tabelul 4.4.2 Adâncimea de răsărire a seminŃelor la principalele specii de buruieni (după C. Pintilie şi colab., 1985) Specia de buruieni Adâncimea de sol maximă de la care răsar (cm) Mărgeluşa (Lithospermum arvense) 0 – 2 Rocoina (Stellaria media) 3-4 Spanac alb (Chenopodium album) 6 Susai (Sonchus arvensis) 0,5 – 3 Busuiocul dracului (Galinsoga parviflora) < 8 cm VineŃele (Centaurea cyanus) 8 Pălămida (Cirsium arvense) Foarte superficială Traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris) 2 Muştar de câmp (Sinapis arvensis) 6 PunguliŃa (Thlaspi arvense) < 1 Ridiche sălbatecă (Raphanus raphanistrum) Superficială Mac roşu (Papaver rhoeas) Superficială Troscot (Polygonum aviculare) 4 NemŃişor de câmp (Delphinium consolida) 0,5 Piciorul cocoşului (Ranunculus arvensis) 0,5 Trei fraŃi pătaŃi (Viola tricolor) 0,5 – 1

Semănatul la timp şi realizarea unei repartizări şi desimi optime ale seminŃelor, aduce pe

de o parte, o perioadă scurtă între semănat şi răsărire şi pe de altă parte condiŃii de competitivitate cu buruienile. Grăpatul semănăturilor, la cerealele păioase se poate realiza lucrarea de grăpare pentru buruieni în faza de rozetă sau înainte de înfrăŃire pe cereale înfrăŃite, după orele 11 din zi. La porumb se poate realiza o lucrare cu sapa rotativă cu colŃii îndreptaŃi înapoi, la 4-6 frunze tot după ora 11 din zi când plantele îşi pierd turgescenŃa. CondiŃia este ca să nu existe resturi vegetale la suprafaŃa solului. Plivitul manual, se poate aplica la culturile prăşitoare şi cu oticul pe culturi semănate în rânduri dese.

Prăşitul mecanic şi manual pot aduce o combatere totală la plantele prăşitoare, în ultimul timp cel manual aplicându-se selectiv. O praşilă mecanică la porumb poate aduce între 130 şi 500 kg/ha la porumb funcŃie de caracterul climatic al anului (D.I. Săndoiu, 1992).

65

Folosirea amendamentelor, aduce pe solurile acide numai prin schimbarea mediului de viaŃă, (a valorii pH), condiŃii neprielnice pentru speciile de buruieni acidofile ca Spergula arvensis, Scleranthus annuus, Equisetum arvense, Raphanus raphanistrum, Ranunculus arvensis, Rumex acetosella. Pe solurile alcaline prin amendare vor fi combătute specii cum sunt iarba sărată (Salicornia herbacea), sărăcica (Salsola soda, S. Kali ssp ruthenica), limba peştelui (Statice gmelini), etc.

Mulcitul cu folii negre sau alte materiale izolează buruienile răsărite de lumină împiedicând realizarea fotosintezei ceea ce conduce la distrugerea acestora.

Desecarea prin schimbarea mediului cu exces de umiditate determină scăderea puterii de concurenŃă la specii hidrofile ca coada calului (Equisetum arvense), măcriş (Rumex limosus), jaleş (Stachys palustris), etc.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care sunt metodele agrotehnice de combatere a buruienilor ? b) Cum acŃionează asolamentele ca metodă de combatere ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Metodele agrotehnice sunt asolamentele, lucrările de bază ale solului, lucrările superficiale ale solului premergătoare semănatului, semănatul la timp şi realizarea unei repartizări şi desimi optime ale seminŃelor, grăpatul semănăturilor, plivitul, prăşitul, folosirea amendamentelor, mulcitul şi desecarea.

4.5 Metode curative de combatere a buruienilor – metodele fizice

Metodele fizice de combatere a buruienilor au la bază aplicaŃii ale unor fenomene fizice cum sunt arderea, sterilizarea, stropirea electrostatica şi folosirea undelor electromagnetice.

66

Arderea buruienilor se bazează pe efectul temperaturilor ridicate de coagulare a protoplasmei. El are aplicaŃie la culturile prăşitoare cum sunt porumbul, floarea soarelui. Duzele prin care se aruncă flăcările sunt aşezate pentru a realiza o distanŃă a flăcării de 10-15 cm faŃă de plantele cultivate sub un unghi de 45º. Ca sursă de combustibil se foloseşte un amestec de propan şi parafină. Viteza recomandată a agregatului este de 3,2 km/h la o înălŃime a plantelor de 26 cm ceea ce corespunde la 5-6 frunze ale porumbului sau la o grosime a tulpinilor de cel puŃin 5 mm la bumbac. C. Pintilie şi colab. (1985) arată că la cartof plantat la 90 cm între rânduri s-au realizat două tratamente, unul la răsărirea a 10% din buruieni la o înălŃime a plantelor de cartof de 20 cm şi al doilea la talia de 35 cm a cartofului.

Sterilizarea solului constă în introducerea de abur la temperatura de 60-80ºC la adâncimea de 0-10 cm. Sterilizarea solului se aplică solurilor din sere, răsadniŃe, ghivece nutritive pentru culturi intensive de flori şi legume de mare valoare pentru distrugerea focarelor de boli, dăunători şi seminŃe de buruieni. Această metodă nu distruge toate seminŃele de buruieni.

Stropirea electrostatică are la bază acŃiunea particulelor de erbicide încărcate pozitiv la turaŃii de cca. 3500 rotaŃii/minut ale unor rotoare pe care se pulverizează soluŃia de erbicid de unde se deplasează sub forma unui nor ionizat. SoluŃia ionizată se direcŃionează pe buruieni şi pe plantele de cultură şi se poziŃionează punctual pe acestea de unde cu o doză mai mică decât cea omologată are efecte similare dozei întregi (Gutenmaher I. şi colab. 1988). Metoda are o limită de eficacitate fiind valabilă la talii mici ale plantelor, adică în primele faze de dezvoltare. Creşterea plantelor determină adsorbŃia amestecului de erbicide pe frunzele plantei de cultură cu un indice ridicat de acoperire fără a mai ajunge la suprafaŃa buruienilor în cantitate suficientă.

Folosirea undelor electromagnetice cu ajutorul curenŃilor de înaltă tensiune şi frecvenŃă produse de grapele Zapper determină alături de distrugerea seminŃelor de buruieni distrugerea a tot ce este viu în sol dar numai pe un strat de 2-5 mm. Ea este ineficientă pentru buruienile care provin de la o adâncime de 0,5-10 cm la care se adaugă cele perene care străbat de la adâncimi mult mai mari către suprafaŃa solului.

Deocamdată la actuala dezvoltare a tehnicii, buruienile nu au asigurată combaterea prin stropire electrostatică sau prin folosirea energiei electromagnetice iar sterilizarea este o măsură accesibilă în spaŃii închise la plante foarte rentabile crescute în regim intensiv.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care sunt metodele fizice de combatere a buruienilor ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Metodele fizice de combatere a buruienilor au la bază aplicaŃii ale unor fenomene fizice cum sunt arderea, sterilizarea, stropirea electrostatica şi folosirea undelor electromagnetice.

67

4.6 Metode curative de combatere a buruienilor – metodele biologice

Metode biologice de combatere a buruienilor au la bază inamici naturali ai buruienilor cum sunt

insectele, bolile criptogamice, plante de cultură care prin tehnologie (densitate) au efecte de combatere prin secreŃii radiculare proprii sau prin folosirea altor buruieni care au efecte inhibitoare sau de distrugere a anumitor specii de buruieni. Prin găsirea unor metode de înmulŃire a acestor inamici naturali şi aplicarea lor în arealele de creştere a plantelor de cultură se pot combate anumite specii de buruieni, mai precis cele nou introduse în flora segetală a unei Ńări. Pentru aceasta, se introduc în noul areal insectele sau bolile criptogamice din Ńara de origine.

La folosirea insectelor în fosta U.R.S.S. s-a înmulŃit insecta Fitomisa pentru combaterea lupoaiei, în S.U.A. Crisolina pentru combaterea pojarniŃei (Hypericum perforatum), în Australia insecta Cactoblastis cactorum pentru combaterea unei specii de cactus Opuntia iar in Hawai s-au utilizat specii de insecte pentru combaterea buruienii Lantana camara.

La folosirea bolilor criptogamice semnalăm în fosta U.R.S.S. s-au folosit ciuperci din genul Alternaria pentru combaterea cuscutei. În Europa s-a lucrat cu specia Puccinia chondrillina pentru combaterea speciei Chondrilla juncea, iar în S.U.A. s-a experimentat Cercospora pentru combaterea zambilei acvatice (Eichornia crassipes).

Plantele de cultură ca secara, cânepa, lucerna, amestecul de ierburi şi leguminoase perene din anul doi de cultură prin densitate ca element al tehnologiei sau şi prin cosire la amestecurile de ierburi au efecte de combatere asupra buruienilor.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care este modul de acŃiune al metodelor biologice de combatere a buruienilor ? b) Care este riscul folosirii metodelor biologice de combatere a buruienilor ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Metode biologice de combatere a buruienilor au la bază inamici naturali ai buruienilor cum sunt insectele, bolile criptogamice, plantele de cultură care prin tehnologie (densitate) au efecte de combatere prin secreŃii radiculare proprii sau prin folosirea altor buruieni care au efecte inhibitoare sau de distrugere a anumitor specii de buruieni. Riscul acestor metode este ca după epuizarea bazei trofice originare a agenŃilor biologici, aceştia să se adapteze pe folosirea culturilor pentru protecŃia cărora au fost aduşi, ca bază trofică.

68

4.7 Metode curative de combatere a buruienilor – metoda chimică

Metodele chimice de combatere a buruienilor au la bază substanŃe denumite erbicide cu

proprietatea de a distruge total sau parŃial buruienile fiind selective sau nu pentru plantele de cultură. Această metodă este pe larg tratată în capitolul 5-Bazele combaterii chimice a buruienilor, cu exemplificări din Anexa I care cuprinde principalele erbicide avizate în România.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Pe ce se bazează metodele chimice ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Metodele chimice de combatere a buruienilor au la bază substanŃe denumite erbicide cu proprietatea de a distruge total sau parŃial buruienile fiind selective sau nu pentru plantele de cultură.

4.8 Metode curative de combatere a buruienilor – metoda combaterii integrate

Combaterea integrată a buruienilor este o metodă care în contextul de durabilitate a sistemelor de producŃie este folosită pentru a sublinia asocierea totalităŃii metodelor eficiente de a fi folosite într-o cultură şi/sau într-un asolament la un moment dat. Conceptul a evoluat, în ultimul timp la totalitatea metodelor preventive şi curative asociindu-se şi o combatere a buruienilor după lucrarea de dezmiriştire din vară folosită ca provocaŃie cu erbicide cu acŃiune totală ex. pe bază de glyphosat (Roundup) pentru diminuarea rezervei de seminŃe de buruieni şi organe vegetative din sol. DiferiŃi cercetători au căutat să configureze cadrul conceptului de combatere integrată, astfel Soerjanii citat de C. Pintilie şi colab. (1985), arată că combaterea integrată presupune: „- apelarea la mijloace preventive de luptă contra buruienilor - introducerea de asolamente raŃionale - efectuarea tuturor lucrărilor de bază ale solului şi de realizare a patului germinativ astfel

încât să contribuie în cea mai mare măsură şi la lupta împotriva buruienilor - folosirea raŃională a îngrăşămintelor şi a amendamentelor - folosirea numărului necesar de praşile mecanice şi manuale - utilizarea de asocieri de erbicide pentru combaterea dicotiledonatelor şi a monocotiledonatelor

anuale şi perene

69

- semănatul la epoca şi la adâncimea optime pentru realizarea desimii necesare la unitatea de suprafaŃă”.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) DefiniŃi combaterea integrată a buruienilor ? b) Ce presupune combaterea integrată a buruienilor? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Combaterea integrată a buruienilor presupune: „- apelarea la mijloace preventive de luptă contra buruienilor - introducerea de asolamente raŃionale - efectuarea tuturor lucrărilor de bază ale solului şi de realizare a

patului germinativ astfel încât să contribuie în cea mai mare măsură şi la lupta împotriva buruienilor

- folosirea raŃională a îngrăşămintelor şi a amendamentelor - folosirea numărului necesar de praşile mecanice şi manuale - utilizarea de asocieri de erbicide pentru combaterea

dicotiledonatelor şi a monocotiledonatelor anuale şi perene semănatul la epoca şi la adâncimea optime pentru realizarea desimii necesare la unitatea de suprafaŃă.”

4.9 Comentarii şi răspunsuri la teste

Intrebarea 1 a) Metodele de combatere sunt măsuri diferite realizate cu scopul de crea fie condiŃii de limitare a răspândirii, de distrugere directă şi/sau de favorizare a competitivităŃii plantelor de cultură cu buruienile. b) Metodele de combatere a buruienilor se împart în măsuri preventive şi curative. Intrebarea 2 a) Metodele preventive de combatere a buruienilor privesc atât protejarea unor areale agricole prin limitarea răspândirii şi înmulŃirii acestora cât şi asigurarea competitivităŃii culturilor agricole în lupta cu buruienile. b) Metodele preventive sunt carantina, folosirea la semănat de sămânŃă condiŃionată, folosirea de gunoi de grajd cu un grad foarte redus de infestare cu seminŃe de buruieni, distrugerea buruienilor de pe suprafeŃele necultivate,

70

fertilizarea corespunzătoare cu îngrăşăminte chimice, curăŃirea maşinilor agricole cu care se pot transporta şi răspândi seminŃe de buruieni, menŃinerea curată a canalelor de irigaŃie şi desecare, folosirea la irigat a apei fără seminŃe de buruieni, efectuarea la timp a tuturor lucrărilor solului şi recoltarea la timp. Intrebarea 3 a) Metodele agrotehnice sunt asolamentele, lucrările de bază ale solului, lucrările superficiale ale solului premergătoare semănatului, semănatul la timp şi realizarea unei repartizări şi desimi optime ale seminŃelor, grăpatul semănăturilor, plivitul, prăşitul, folosirea amendamentelor, mulcitul, şi desecarea. b) Asolamentele ca metodă agrotehnică se bazează pe adaptarea unui grup de buruieni la particularităŃile biologice ale unui grup de culturi (cerealelor păioase) şi a altui grup (ale plantelor prăşitoare) ceea ce face ca prin alternanŃa grâu-porumb să se realizeze condiŃii potrivnice buruienilor din grâu în cultura de porumb şi invers. Întrebarea 4 a) Metodele fizice de combatere a buruienilor au la bază aplicaŃii ale unor fenomene fizice cum sunt arderea, sterilizarea, stropirea electrostatică şi folosirea undelor electromagnetice. Întrebarea 5 a) Metode biologice de combatere a buruienilor au la bază inamici naturali ai buruienilor cum sunt insectele, bolile criptogamice, plante de cultură care prin tehnologie (densitate) au efecte de combatere sau secreŃii radiculare proprii sau altor buruieni care au efecte inhibitoare sau de distrugere a anumitor specii de buruieni. b) Riscul acestor metode este ca după epuizarea bazei trofice originare a agenŃilor biologici, aceştia să se adapteze la folosirea culturilor pentru protecŃia cărora au fost aduşi, ca bază trofică. Întrebarea 6 a) Metoda chimică de combatere se bazează pe folosirea de substanŃe chimice cu acŃiune de combatere parŃială sau totală a buruienilor dar cu selectivitate pentru cultură. Întrebarea 7 a) Asocierea totalităŃii metodelor eficiente de a fi folosite într-o cultură şi/sau într-un asolament la un moment dat. b) combaterea integrată presupune: „- apelarea la mijloace preventive de luptă contra buruienilor - introducerea de asolamente raŃionale - efectuarea tuturor lucrărilor de bază ale solului şi de realizare a patului

germinativ astfel încât să contribuie în cea mai mare măsură şi la lupta împotriva buruienilor

- folosirea raŃională a îngrăşămintelor şi a amendamentelor - folosirea numărului necesar de praşile mecanice şi manuale - utilizarea de asocieri de erbicide pentru combaterea dicotiledonatelor şi a

71

monocotiledonatelor anuale şi perene semănatul la epoca şi la adâncimea optimă pentru realizarea desimii necesare la unitatea de suprafaŃă.”

4.10 Lucrarea de verificare nr. 4

INSTRUCłIUNI Lucrarea de verificare solicitată implică activităŃi care necesită cunoaşterea UnităŃii de învăŃare nr. 3. Răspunsuruile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii, corectare şi evaluare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (AGROTEHNICA), numărul lucrării de verificare, numele şi prenumele studentului sau studentei. Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşască o jumătate de pagină. Punctajul aferent este menŃionat pentru fiecare întrebare. Întrebările la care trebuie să răspundeŃi sunt următoarele:

10. Care sunt metodele preventive de combatere ? (2p)

11. Care sunt metodele curative de combatere. (1 p)

12. EnumeraŃi metodele agrotehnice de combatere a buruienilor. (2p)

13. EnumeraŃi metodele fizice de combatere a buruienilor şi descrieŃi sterilizarea, (2 p)

14. EnumeraŃi metodele biologice de combatere a buruienilor. (2 p)

15. Ce este combaterea integrată a buruienilor ? (1)

4.11 Bibiolgrafie minimală

20. Berca M., 1996, - Combaterea buruienilor din culturile agricole, Editura Fermierul Român, Bucureşti

21. Berca M., 2006, - Managementul integrat al buruienilor, Editura Ceres, Bucureşti 22. Guş P., D.I. Săndoiu, G. Jităreanu, A. Lăzureanu, S. Iancu, 2008 – Agrotehnica, Editura Rizoprint,

Cluj-Napoca 23. Pintilie C., Şt. Romoşan, L. Pop, Gh. Timaru, P. Sebök, P. Guş, 1985 – Agrotehnica, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti Pintilie C., Chirilă C., Petre G., Săndoiu D.I., 1990 – Combaterea integrată a buruienilor, în vol. Folosirea RaŃională a erbicidelor, Târgovişte.

72

UNITATEA DE ÎNVĂłARE NR. 5 BAZELE COMBATERII CHIMICE A BURUIENILOR Cuprins Pagina 5.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 5 72 5.2 Erbicidele - noŃiuni introductive 73 5.3 AbsorbŃia translocarea şi acŃiunea erbicidelor în plantă 76 5.4 AcŃiunea erbicidelor în plante şi influenŃa lor asupra proceselor metabolice 80 5.5 Clasificarea erbicidelor în funcŃie de locul de pătrundere şi de acŃiune în plante 83 5.6 Selectivitatea erbicidelor 85 5.7 PersistenŃa erbicidelor în sol 87 5.8 Factorii care influenŃează eficacitatea erbicidelor 91 5.9 Tehnologii moderne de combatere a buruienilor 95 5.10 Regulile de protecŃia muncii la aplicarea erbicidelor 99 5.11 Comentarii şi răspunsuri la teste 102 5.12 Lucrarea de verificare nr. 5 105 5.13 Bibliografie minimală 105

5.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 5

• Cunoaşterea noŃiunilor introductive despre erbicide • ÎnŃelegerea principalelor procese care asigură efectul erbicidelor:

absorbŃia, translocarea şi acŃiunea erbicidelor în plantă

• Cunoaşterea acŃiunii erbicidelor în plante şi a influenŃei lor asupra proceselor metabolice

• ÎnŃelegerea modului de pătrundere şi acŃiune a principalelor grupe de

erbicide în plante

• Cunoaşterea problematicii selectivităŃii erbicidelor

• ÎnŃelegerea persistenŃei erbicidelor în sol

• Folosirea factorilor care determină eficacitatea erbicidelor pentru optimizarea aplicării lor

• Familiarizarea cu tehnologiile moderne de combatere a buruienilor

• Prezentarea regulilor de protecŃie a muncii la aplicarea erbicidelor

73

5.2 Erbicidele – noŃiuni introductive Erbicidele sunt substanŃe chimice, de natură minerală sau organică obŃinute prin sinteză, sau

din natură, care au proprietatea de a distruge parŃial sau total buruienile, fiind sau nu selective faŃă de plantele de cultură.

Structura erbicidelor cuprinde substanŃa activă, solventul în care este dizolvată substanŃa activă, diverşi stabilizatori pentru păstrarea în condiŃii de acŃiune a substanŃei active (de obicei 2 ani), adjuvanŃi, etc.

Forma sub care se prezintă pe eticheta ambalajului erbicidul cuprinde denumirea comercială (produs original al firmei care l-a inventat sau generic), concentraŃia în substanŃă activă în %, forma de condiŃionare şi substanŃa activă în paranteză, exemplu: GUARDIAN 86% EC (acetoclor+antidot)

SubstanŃa activă, este partea ce conferă caracterul de erbicid, fiind constituită din grupările funcŃionale (atomi sau grupări de atomi) care conferă moleculei de erbicid proprietăŃile caracteristice. Amintim aici grupările hidroxil (-OH) pe nuclee fenolice, carboxil (-COOH), derivaŃi ai ureei (H2N-CO-NH2), etc. Pe baza structurii chimice a erbicidelor acestea sunt grupate în clase. Erbicidele din aceiaşi clasă au un mod de acŃiune similar dar cu anumite diferenŃe faŃă de plantă sau faŃă de sol.

Aceste comportamente se explică prin:

1. mici modificări de structură referitoare la substituenŃii de grupări funcŃionale care determină modificările în fitotoxicitate. Acestea Ńin în esenŃă de geometria moleculei cu efectele ei sterice, de forŃele care unesc atomii, de efectele de natură electronică.

2. acŃiunea erbicidelor în organismele vii, care se corelează cu activitatea enzimelor. Aceste enzime au o specializare a acŃiunii determinată genetic, în sensul că nu catalizează decât transformarea unei anumite substanŃe sau substrat, cu o singură configurare structurală. Transformarea enzimatică este blocată dacă au loc modificări la adresa configuraŃiei substratului, sau este blocată enzima de către erbicid.

Avantajele aplicării erbicidelor sunt:

- raŃionalizarea consumului de muncă

- creşterea productivităŃii muncii

- asigurarea protecŃiei solului prin reducerea numărului de treceri pe teren

- asigurarea eficienŃei economice.

Dezavantajele folosirii erbicidelor sunt: - imposibilitatea folosirii pe vreme ploioasă - necesitatea achiziŃionării echipamentelor de aplicare - riscul poluării solului şi al recoltei prin prezenŃa reziduurilor, sau prin remanenŃa acestora ceea

ce aduce schimbări în practica asolamentelor - modificarea la scara locală a spectrului de îmburuienare prin selectarea speciilor rezistente (care

nu intră în lista de combatere). De exemplu prin aplicarea erbicidelor graminicide s-au înmulŃit Xanthium italicum, Sorghum halepense, Cirsium arvense şi Convolvulus arvensis.

- apariŃia după folosirea timp îndelungat a aceleiaşi clase de produse, a fenomenului de rezistenŃă la erbicide a buruienilor

- necesitatea cunoştinŃelor de specialitate Decalajul dintre creşterea productivităŃii muncii şi implicit a eficienŃei economice şi apariŃia

aspectelor legate de poluare, sau de rezistenŃa dobândită a unor buruieni la erbicide (cca. 25 de ani) a

74

făcut ca folosirea erbicidelor să se generalizeze atât în lume cât şi în România. În timp au apărut peste 150 de substanŃe active cu aplicaŃii pe o gamă largă de culturi, dar pe măsura cunoaşterii aspectelor secundare au apărut exigenŃe noi privind autorizarea folosirii acestora, inclusiv prin interzicerea unor substanŃe active deja consacrate. Ca urmare, perspectiva este că folosirea erbicidelor trebuie să devină o metodă fitofarmaceutică de rezervă, aplicabilă în condiŃiile în care nu avem alte soluŃii.

Clasificarea erbicidelor are la bază următoarele criterii generale: 1. Natura chimică (ariloxiacizi, compuşi fenolici şi toluidine, carbamaŃi, ureice substitute,

diazine şi triazine, amide, sulfonil-ureice, etc.). 2.Modul de acŃiune:

- erbicide de contact care aplicate pe părŃile aeriene şi pătrunse în plantă sub formă de moleculă nedisociată, ajunse în celule disociază în ioni care se hidratează deshidratându-le. De aici fac parte produsele propanil, diquat, paraquat etc.

- erbicide sistemice, care aplicate pe părŃile aeriene ale plantei, se deplasează în plantă ajungând în situsurile letale acŃionând mai lent sau mai rapid în funcŃie de condiŃiile meteologice. De aici fac parte ac. 2,4 D, dicamba, etc.

- erbicide reziduale care se aplică pe sol, cu sau fără încorporare, de unde trec în soluŃia solului şi acŃionează asupra seminŃelor buruienilor în curs de răsărire sau pătrund prin rădăcinile buruienilor sensibile în situsurile letale ale acestora. De aici fac parte acetoclorul, S-metolaclorul, etc. 3.După spectrul de acŃiune sunt:

- erbicide selective cu acŃiune de distrugere (fitotoxică) numai asupra anumitor buruieni cum este spre exemplu acetoclorul activ asupra buruienilor monocotiledonate prezentând selectivitate pentru porumb, soia sau floarea soarelui.

- şi erbicide cu acŃiune totală, neselective care distrug (sunt fitotoxice), fără deosebire orice buruieni şi orice plantă de cultură. Exemplu sunt diquat, paraquat, glifosat, etc. 4.Natura principalelor procese metabolice are în vedere:

- erbicide care acŃionează asupra germinaŃiei seminŃelor, în sensul inhibării germinaŃiei acestora prin blocarea diviziunii celulare, cum este cazul la S-metolaclor sau la acetoclor;

- erbicide care acŃionează asupra fotosintezei şi producerii clorofilei ca linuron, monolinuron şi atrazin (interzis în CE);

- erbicide cu acŃiune de stimulator de creştere care provoacă moartea meristemelor de creştere prin dezechilibru dintre anabolism şi catabolism, ca 2.4 D; 5. După epoca de administrare avem:

- erbicide aplicate înainte de semănat cu încorporare (ppi – preplanting incorporated), ex. acetoclor la 3-5 cm;

- erbicide care se aplică între semănat şi răsărirea plantelor (pre – preemergence) ex. acetoclor, S-metolaclor; erbicide care se aplică de la răsărire până la 1-3 frunze ale plantelor (pre-post) ex. isoxaflutol &tiencarbazol-metil;

- erbicide care se aplică în perioada de vegetaŃie după răsărire, după 3 frunze, în perioada de vegetaŃie (post – postemergence), cu o indicaŃie precisă privind limitele perioadei de folosire de exemplu ac. 2.4 D, fenoxaprop-etil, glifosat; 6. După forma de condiŃionare avem forme principale si forme mai puŃin frecvente. Formele

principale de condiŃionare sunt: - soluŃii (LS), de exemplu: diquat, paraquat, glifosat, ac. 2.4 D, etc. - emulsii concentrate (EC, CE), de exemplu: acetoclor, S-metolaclor, etc. - pulberi muiabile (WP, PU), de exemplu: metribuzin, lenacil, etc.

75

- granule (G),: TCA, etc. - granule dispersabile în apă (WG, GD),: tribenuron,

Formule mai rare de condiŃionare sunt: - concentrat solubil în apă (CS, SL) - emulsie în ulei (EO) - emulsie, ulei în apă - granule solubile în apă (GS) - pastă (PA) - pulbere solubilă în apă (PS, SP) - suspensie concentrată (=flowable concentrate) - suspoemulsie (SE) - granule solubile în apă (SG) - suspensie pentru aplicare în volum redus (SVR) - suspensie pentru aplicare în volum ultraredus (SVUR, ULV) - lichid omogen pentru aplicare în volum ultraredus (UL) - lichid pentru aplicare cu volum redus (VR) - lichid pentru aplicare cu volum ultraredus (VUR) - pulbere dispersabilă în apă (WS)

7. Gradul de toxicitate La produsele vechi toxicitatea faŃă de om, animale, albine şi peşti a fost exprimată (în mg/kg

corp) prin doza letală DL 50 (doza exprimată în grame substanŃă activă care omoară 50% din efectivul tratat, de obicei şobolani şi şobolănoaice sau şoareci albi). Grupele de toxicitate pe sistem vechi sunt prezentate în tabelul 5.2.1 şi ele sunt importante pentru regimul produselor şi protecŃia muncii.

Tabelul 5.2.1 Grupele de toxicitate

Grupa de toxicitate

Categoria DL50% Culoarea etichetei

I Erbicide extrem de toxice < 50 mg/kg corp roşie II Erbicide puternic toxice >50 mg/kg corp şi <200 mg/kg corp verde III Erbicide moderat de toxice >200 mg/kg corp şi <1000 mg/kg corp albastră IV Erbicide cu toxicitate redusă >1000 mg/kg corp neagră

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Cum definiŃi erbicidele ? b) Care sunt avantajele aplicării erbicidelor ? c) Care sunt criteriile de clasificare a erbicidelor ? d) Cum se clasifică erbicidele după epoca de aplicare ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

76

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Erbicidele sunt substanŃe chimice, de natură minerală sau organică obŃinute prin sinteză, sau din natură, care au proprietatea de a distruge parŃial sau total buruienile, fiind sau nu selective faŃă de plantele de cultură.

Structura erbicidelor cuprinde substanŃa activă, solventul în care este dizolvată substanŃa activă, diverşi stabilizatori pentru păstrarea în condiŃii de acŃiune a substanŃei active (de obicei 2 ani), adjuvanŃi, etc.

Forma sub care se prezintă pe eticheta ambalajului erbicidul cuprinde denumirea comercială (produs original al firmei care l-a inventat sau generic), concentraŃia în substanŃă activă în %, forma de condiŃionare şi substanŃa activă în paranteză, exemplu: GUARDIAN 86% EC (acetoclor+antidot)

Avantajele aplicării erbicidelor sunt:

- raŃionalizarea consumului de muncă

- creşterea productivităŃii muncii

- asigurarea protecŃiei solului prin reducerea numărului de treceri pe teren

- asigurarea eficienŃei economice.

Criteriile de clasificare a erbicidelor 5.3 AbsorbŃia, translocarea şi acŃiunea erbicidelor în plantă

Principalele procese care premerg acŃiunea erbicidelor în situsurile letale sunt absorbŃia şi translocarea. AbsorbŃia erbicidelor se realizează în sol prin rădăcini la nivelul perişorilor absorbanŃi sau prin tulpini subterane şi prin părŃile aeriene ale plantei, frunze şi tulpini.

Factorii de care depinde pătrunderea erbicidelor în plantă. Pătrunderea şi absorbŃia erbicidelor prin frunze, tulpini şi formaŃiuni speciale depinde de factori care Ńin de plantă, ca natura suprafeŃei frunzelor plantei, stadiul de dezvoltare al plantelor, structura epidermei, formaŃiunile speciale (perişorii şi stomatele), felul şi vârsta tulpinii, de felul erbicidelor, şi de factorii de mediu.

Factori care Ńin de plantă. Natura suprafeŃei plantelor are în vedere forma, poziŃia şi orientarea frunzelor, elemente de care depinde retenŃia picăturilor de erbicide. Formele de frunze cu suprafeŃe compacte, cu o poziŃie apropiată de orizontală sau cu o expunere a feŃei inferioare prin care pătrunderea este mai rapidă, reŃin şi pot absorbi cantităŃi mai mari de erbicide. Stadiul de dezvoltare al plantelor indică o permeabilitate mai mare a frunzelor şi a tulpinii în stadii timpurii de dezvoltare. Aceasta este datorată grosimii mai mici a cuticulei, fapt care uşurează pătrunderea erbicidelor în plantă precum şi a energiei mai mari cu care se desfăşoară principalele procese metabolice, în special absorbŃia apei şi a substanŃelor nutritive. Structura epidermei acŃionează diferenŃiat la nivelul frunzei şi la nivelul rădăcinii. Cuticula frunzei constituie o barieră în calea absorbŃiei erbicidelor datorită cutinei (poliester al acizilor şi hidroxiacizilor graşi) care în majoritatea cazurilor are o permeabilitate redusă conŃinând grupări

77

funcŃionale polare şi nepolare (hidrofile şi respectiv hidrofobe). Ea nu are majoritar o încărcătură electrică, comportându-se nepolar. Ca urmare erbicidele polare (cu încărcătură electrică) pătrund mai greu prin cuticulă folosind calea apoasă, fiind necesar ca pentru anularea polarităŃii lor să se adauge adjuvanŃi. Erbicidele nepolare folosesc calea lipoidă, absorbŃia prin frunze fiind eminamente nepolară. Erbicidele adsorbite în cuticulă se deplasează prin membrana cuticulară, ajung în peretele celular de unde se resorb şi trec mai departe în xilem sau în floem. De aici are loc o migrare către situsurile letale. FormaŃiunile speciale (perişorii şi stomatele) sunt elemente active în procesul pătrunderii erbicidelor în partea aeriană a plantei. Perişorii în funcŃie de forma, lungimea şi suprafaŃa lor pot influenŃa cantitatea de erbicid reŃinută şi în consecinŃă timpul de umectare. O perozitate moderată măreşte cantitatea de erbicid reŃinută pe plantă, mărind viteza de pătrundere în plantă, în timp ce o perozitate foarte mare (Lithospermum arvense), întârzie şi poate bloca acŃiunea erbicidului. Stomatele influenŃează prin numărul lor, uşurând pătrunderea erbicidelor sub formă de vapori, dar la rândul lor, sunt dependente de acŃiunea erbicidelor care pot determina închiderea acestora (ex. 2.4 D). Felul şi vârsta tulpinii influenŃează absorbŃia erbicidelor. Datorită poziŃiei tulpinii, eficacitatea tratamentelor creşte prin introducerea de uleiuri în compoziŃia erbicidelor. Acestea prelungesc timpul de contact cu planta şi prin lipsa de polaritate, favorizează absorbŃia prin cuticula celulelor tulpinii. Tulpinile plantelor tinere sunt mai active la absorbŃia erbicidelor. După absorbŃie, erbicidele ajung în vasele liberiene prin transferul de la celulă la celulă, de unde sunt direcŃionate către situsurile letale. AbsorbŃia erbicidelor în tulpinile plantelor în vârstă, este îngreunată de sclerozarea celulelor şi de formarea scoarŃei (a ritidomului). AbsorbŃia erbicidelor este favorizată de folosirea uleiurilor în compoziŃia erbicidelor. Acestea prelungesc timpul de contact cu ritidomul permiŃând pătrunderea către celulele scoarŃei. Acest proces este accelerat de vătămările tulpinii (tăieturi, crăpături, urme de înŃepături de insecte, lovituri de grindină, injectări, etc.).

Factori care Ńin de erbicid. Felul erbicidului priveşte structura chimică a acestuia, volumul de soluŃie aplicat, dimensiunile picăturilor, tensiunea superficială a amestecului, concentraŃia erbicidului şi pH-ul soluŃiei. Structura chimică a erbicidului determină o modificare a solubilităŃii substanŃelor implicit a capacităŃii de pătrundere în plantă. Caracterul polar sau nepolar al structurii chimice conduce la o pătrundere mai greoaie sau mai rapidă în plantă. Erbicide polare sunt acizii fenoxialcanoici, dinitrofenolii iar nepolare sunt esterii erbicidelor, uleiurile şi cerurile. Volumul de soluŃie este funcŃie de biomasa şi suprafaŃa covorului vegetal de tratat, variind de la 25 la 50 l/ha la tratamente ULV la 1200-1500 l/ha la distrugerea vegetaŃiei înalte. Dimensiunile picăturilor influenŃează retenŃia, aceasta scăzând cu creşterea diametrului picăturilor, deoarece riscul formării unei pelicule continue conduce la scurgeri de erbicid de pe plantă. Tensiunea superficială a amestecului Ńine de dificultatea umectării, a cărei consecinŃă este permeabilitatea Ńesutului. La speciile care se umectează uşor, tensiunea superficială trebuie să fie redusă, în timp ce la speciile care se umectează greu, trebuie să fie ridicată. Creşterea concentraŃiei exterioare a erbicidului poate determina un blocaj stomatic. Valoarea pH-ului acŃionează în dublu sens, pe de o parte, influenŃează viteza de pătrundere a erbicidului în plantă, iar pe de altă parte, are implicaŃii asupra metabolismului plantei, acesta fiind sensibil la schimbările de pH.

Factorii de mediu care influenŃează direct absorbŃia erbicidelor sunt umiditatea, temperatura, lumina şi regimul precipitaŃiilor. Indirect factorii de mediu influenŃează absorbŃia prin ritmul proceselor metabolice şi prin procesele de creştere şi dezvoltare a plantelor. Umiditatea. O aprovizionare scăzută cu apă (seceta), reduce pătrunderea erbicidelor în plantă. O umiditate corespunzătoare necesităŃilor fazei de dezvoltare a plantei influenŃează prin starea de

78

imbibiŃie a cuticulei, ceea ce o face mai permeabilă, prin prelungirea timpului de uscare a picăturilor, prin regimul deschiderii stomatelor şi nu în ultimul rând, prin desfăşurarea optimă a funcŃiilor metabolice, elemente care favorizează absorbŃia şi translocarea către situsurile letale. De asemenea picăturile de amestec de erbicid uscate peste zi, în ziua următoare după căderea de rouă sunt reactivate şi pot pătrunde în plantă. Aici rolul important îl joacă şi umezeala relativă ridicată a aerului ca factor favorizant. Temperatura în condiŃii favorabile de umiditate, acŃionând direct asupra intensităŃii proceselor metabolice, influenŃează şi permeabilitatea cuticulei mărind viteza de absorbŃie a erbicidelor până limita la care este stânjenit metabolismul plantei. La umidităŃi scăzute, creşterea temperaturii determină blocaj stomatic, micşorând permeabilitatea cuticulei şi determinând evaporarea rapidă a picăturilor de amestec erbicid. Lumina stimulând fotosinteza, favorizează pe ansamblu metabolismul plantei, conducând la condiŃii favorabile de absorbŃie a erbicidelor dar în acelaşi timp, exercită o acŃiune de degradare a produselor fotodegradabile ajunse pe frunze. Regimul precipitaŃiilor poate micşora sau anula acŃiunea erbicidelor foliare, atunci când ploile intervin la mai puŃin de 4 ore de la aplicare, dar pot să aibă un efect favorabil pentru cele reziduale. La nivelul solului absorbŃia erbicidelor se realizează în principal la nivelul sistemului radicular prin perişorii absorbanŃi care măresc suprafaŃa de absorbŃie dar şi prin tulpinile subterane, hipocotil, lăstari şi seminŃele în curs de germinare.

Factorii care influenŃează absorbŃia radiculară a erbicidelor sunt vârsta plantei, tipul absorbŃiei, locul de plasare a erbicidului în sol, concentraŃia acestuia şi factorii de mediu. Vârsta plantei acŃionează prin intensitatea proceselor metabolice, care este mai mare la plantele tinere decât la plantele în vârstă. Zona cea mai activă la plantele tinere este „la 5-50 mm de vârful rădăcinii” (C. Pintilie şi colab., 1985). Acest lucru este explicabil şi prin dimensiunea mai subŃire a cuticulei, care este mai permeabilă pentru erbicide, comparativ cu Ńesuturile rădăcinilor îmbătrânite. Ca desfăşurare în timp a procesului de absorbŃie, aceasta este mare la început când planta este tânără şi descreşte cu creşterea în vârstă a plantei. Tipul absorbŃiei. La nivelul sistemului radicular absorbŃia este polară, prin sistemul pompelor ionice apropiat ca mecanism „de absorbŃia apei şi a ionilor anorganici” (C. Pintilie şi colab., 1985). Locul de plasare a erbicidului în sol este important din punct de vedere al acŃiunii sale asupra buruienilor dar şi din punct de vedere al asigurării selectivităŃii faŃă de planta de cultură, în sensul protejării sistemului radicular al acesteia în situaŃia că este sensibilă. Cea mai mare parte a erbicidelor cu acŃiune pe sol se aplică fie la suprafaŃa acestuia, fie prin încorporare la 2-6 cm, de unde pot acŃiona în soluŃia solului asupra buruienilor. ConcentraŃia erbicidelor în sol influenŃează direct acŃiunea acestora, în sensul că cu creşterea acesteia creşte în anumite limite şi absorbŃia în rădăcini. Fenomenul este complex, influenŃat de factori abiotici şi biotici, fixarea limitei de concentraŃie trebuind să Ńină cont de persistenŃa erbicidelor.

Factorii de mediu care interacŃionează cu erbicidele în sol sunt temperatura, umiditatea, pH-ul, capacitatea de schimb cationic şi conductivitatea hidraulică a solului în zona sistemului radicular. Temperatura în condiŃii de aprovizionare corespunzătoare cu apă, favorizează activitatea sistemului radicular în zona de acŃiune a erbicidelor, determinând absorbŃia în limitele de favorizare a metabolismului. De asemenea temperatura favorizează desorbŃia erbicidelor, acestea interacŃionând cu particulele organo-minerale prin capacitatea de schimb cationic a solului. Umiditatea reprezintă mediul de formare a soluŃiei solului în care trec şi erbicidele. Ca urmare, condiŃiile de umiditate favorizează acŃiunea erbicidelor de trecere în rădăcini prin absorbŃie precum şi desorbŃia de pe sol, funcŃie de capacitatea de schimb cationic.

79

Valoarea pH-ului poate influenŃa absorbŃia erbicidelor prin condiŃiile de absorbŃie. În funcŃie de pH se stabilesc ordini de absorbŃie a anionilor şi cationilor în plantă. La rândul său, valoarea pH este influenŃată de activitatea din zona rizosferei, de natura erbicidului, de fenomenul de desorbŃie. Capacitatea de schimb cationic variază în medie pe solurile nisipoase între 15 şi 25 me/100 g sol şi pe solurile argiloase între 125 – 150 me/100 g sol. Solurile adsorb din soluŃia solului erbicid la suprafaŃa particulelor de sol lăsând în soluŃie o anumită cantitate agrodisponibilă, care acŃionează asupra plantelor. Scăderea cantităŃii de apă din sol prin consum de apă al plantelor şi evaporaŃie de la suprafaŃa solului, duce la concentrarea soluŃiei solului şi la adsorbirea unei părŃi din cantitatea de erbicide pe particulele de sol. În timp reumezirea solului, prin precipitaŃiile căzute, face posibilă trecerea unei părŃi din cantitatea de erbicid fixată pe sol în soluŃie realimentând cantitatea agrodisponibilă. În acest fel datorită capacităŃii de schimb cationic solul funcŃionează ca acceptor-donor de erbicid. Conductivitatea hidraulică permite drenarea internă a cantităŃilor de apă care depăşesc capacitatea pentru apă în câmp, dincolo de zona de aplicare a erbicidelor. Acest lucru determină antrenarea odată cu apa, în soluŃia solului, a unei cantităŃi de erbicid, determinând pierderea acesteia pe profilul de sol. Ajuns în aceste zone, erbicidul nu mai poate acŃiona asupra buruienilor şi totodată prin fenomenul de anaerobioză este mai greu de descompus.

Translocarea erbicidelor în plante reprezintă deplasarea acestora de la locul de absorbŃie, la situsurile letale sau în zonele de inactivare. Căile pe care are loc transportul erbicidelor în plante sunt vasele lemnoase (xilemul), pentru erbicide absorbite de obicei prin sistemul radicular şi vasele liberiene (floemul), pentru erbicide absorbite prin părŃile aeriene ale plantei.

Factorii care influenŃează translocarea erbicidelor sunt calea de absorbŃie, care depinde de natura chimică a erbicidului, intensitatea transpiraŃiei, temperatura şi umiditatea. Natura chimică a erbicidului. Prin xilem sunt translocate erbicide din clasa triazinelor, uracilii, în

timp ce prin floem sunt translocate picloramul, dalaponul, ac. 2.4 D şi atrazinul absorbit foliar.

La transportul prin floem, deplasarea substanŃei active pătrunse foliar, se realizează odată cu transportul produselor de metabolism, al glucidelor, odată cu care ajung la vârfurile de creştere unde acŃionează. La culturile agricole spre ex. la grâu, ac. 2.4 D, trece cu seva elaborată la nivelul nodului de înfrăŃire unde are loc sinteza substanŃelor proteice şi unde este inactivat. La transportul prin xilem, atrazinul sau lenacilul absorbite radicular, trec către frunze unde blochează fotosinteza, determinând moartea buruienilor. La porumb, atrazinul ajuns în frunze, este inactivat la glutation. Diquatul şi paraqutul ca erbicide de contact, suportă deplasări minime de la locul de aplicare, provocând la locul de pătrundere arderea Ńesuturilor prin deshidratarea citoplasmei celulelor. Intensitatea transpiraŃiei pe un fond aprovizionat în apă, este cea care determină forŃa de ascensiune în vasele de xilem determinând transportul unor noi cantităŃi de erbicide, ceea ce favorizează acŃiunea acestora. Temperatura acŃionează stimulând în limitele de optimalitate, pe un fond bine aprovizionat în apă, metabolismul plantelor şi odată cu acesta absobŃia şi translocarea erbicidelor pe căile xilem şi floem potrivit naturii chimice a produselor. Umiditatea ca factor favorizant al metabolismului plantelor, este de asemenea un factor favorizant al translocării erbicidelor. Umezeala relativă a aerului scăzută, predispune la intensificarea transpiraŃiei plantelor, deci a creşterii translocării erbicidelor. Blocarea translocării, urmată de inactivarea erbicidelor în plantă, se poate face prin asocierea cu un constituent celular, sau cu un metabolit, sau prin transferul în vacuole.

80

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Cum are loc absorbŃia erbicidelor în plantă ? b) Care sunt factorii ca influenŃează absorbŃia erbicidelor în plante ? c) Care sunt factorii de mediu care influenŃează acŃiunea erbicidelor pe sol ? d) CaracterizaŃi absorbŃia erbicidelor aplicate pe parte aeriană şi pe sol ? e) Care sunt căile de transport ale erbicidelor în plantă ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: AbsorbŃia erbicidelor se realizează în sol prin rădăcini la nivelul perişorilor absorbanŃi, sau prin tulpini subterane şi prin părŃile aeriene ale plantei, frunze şi tulpini. Pătrunderea şi absorbŃia erbicidelor prin frunze, tulpini şi formaŃiuni speciale depinde de factori care Ńin de plantă, ca natura suprafeŃei frunzelor plantei, stadiul de dezvoltare al plantelor, structura epidermei, formaŃiunile speciale (perişorii şi stomatele), felul şi vârsta tulpinii, de felul erbicidelor, şi de factorii de mediu. Factorii de mediu care interacŃionează cu erbicidele în sol sunt temperatura, umiditatea, pH-ul, capacitatea de schimb cationic şi conductivitatea hidraulică a solului în zona sistemului radicular. Pe părŃile aeriene ale plantei, absorbŃia este nepolară, în timp ce la nivelul sistemului radicular, absorbŃia este polară. Căile pe care are loc transportul erbicidelor în plante sunt vasele lemnoase (xilemul), pentru erbicide absorbite de obicei prin sistemul radicular şi vasele liberiene (floemul), pentru erbicide absorbite prin părŃile aeriene ale plantei.

5.4 AcŃiunea erbicidelor în plante şi influenŃa lor asupra proceselor metabolice AcŃiuni la nivelul organitelor celulare şi a nucleului. După absorbŃie şi translocarea către

situsurile letale, erbicidele intervin dincolo de nivelul celular, la organitele celulare la cloroplaste, mitocondri şi în nucleul celular. La nivelul cloroplastelor, unde este sediul fotosintezei, erbicidele din grupele triazinelor, derivaŃilor ureei, sulfonilureicelor şi derivaŃilor dipiridilici blochează fotosinteza. La nivelul mitocondrilor, unde sunt localizate centrele respiratorii, erbicidele nitrofenolice blochează respiraŃia.

81

La nivelul nucleului celular unde este centrul informaŃiei genetice, produse ca picloramul intervin în metabolismul acizilor nucleici. Aceste acŃiuni ale erbicidelor provoacă fenotipic perturbarea metabolismului prin dereglări biochimice de ansamblu ale plantei, conducând la malformaŃii, sterilitate, etc., dincolo de acŃiunea specifică a erbicidului aplicat, provocând în final moartea plantei.

Efecte morfologice şi anatomice. Grupa triazinelor provoacă cloroze în frunzele verzi, mature. Dicamba determină „deteriorarea cloroplastelor, dispariŃia reticolului periferic, vezicularea tilacoidelor granale şi intergranale, ruperea dublei membrane şi în final dezagregarea structurii cloroplastului (Spârchez ConstanŃa şi col. 1980 citaŃi de C. Pintilie şi Colab., 1985). Badea I. şi Chirilă C. (1961) au arătat că auxinele determină perturbări de creştere reflectate în structura plantelor. Săndoiu D.I şi Niculina GheorghiŃă (1995) au observat la porumb, perturbări la nivelul dimensiunilor grăunciorilor de amidon din boabe sub influenŃa sulfonilureicelor.

Efectele asupra absorbŃiei apei şi a substanŃelor nutritive. Inhibarea fotosintezei realizată de derivaŃii ureici, conduce la închiderea stomatelor, micşorarea transpiraŃiei, cu acumulare de apă în Ńesuturi. Tratamentele cu 2.4 D la porumb au scăzut cantitatea de fosfor absorbit din sol, în timp ce la măr şi piersic, erbicidele aplicate au condus la creşterea cantităŃii de substanŃă uscată în lăstarii anuali (Polixenia Nedelcu şi colab., 1984). La grâu, aceiaşi autori, au constatat o mărire a conŃinutului de azot şi fosfor în frunze la aplicarea 2,4 D la înfrăŃire şi o micşorare a absorbŃiei lor la aplicarea erbicidului în faza de burduf.

Efectele asupra fotosintezei. Erbicidele derivaŃi de uracil, ureele sbstituite şi S-triazinele în concentraŃii relativ mici (10-7 – 10-10) inhibă fotosinteza la plantele sensibile, acŃionând în faza fotolizei apei.

Efectele asupra respiraŃiei. RespiraŃia aerobă, ca fenomen exergonic, eliberează energie din care o parte este folosită direct, iar altă parte mai mare este înmagazinată în moleculele de ATP, fiind folosită pentru celulă. RespiraŃia ca proces complex are la bază reacŃii enzimtice de oxido-reducere realizate etapizat. Prima etapă -glicoliza- compusă din reacŃii ce au ca rezultat scindarea glucozei în fragmente de 2 atomi de carbon, care ca acid acetic activat se degradează în ciclul lui Krebs. Rezultă în final dioxid de carbon, hidrogen şi oxigen activaŃi, care formează apă în proces exergonic cu 673 Kcal. Erbicidele acŃionează în glicoliză, în oxidarea acizilor organici în ciclul Krebs, sau în transportul de electroni cuplat cu fosforilarea oxidativă care conduce la ATP. Bromoxinilul şi ioxinilul acŃionează prin efectul decuplant al respiraŃiei celulare cu sinteza de ATP la nivelul mitocondriilor.

Efecte la nivelul enzimelor, acizilor nucleici şi a mecanismului protidelor. Efecte la nivelul enzimelor. Atrazinul, produs folosit în lume, dar interzis în România, are un efect de activare asupra enzimei catalază, iar MCPA inhibă peroxidaza in muştarul alb (C. Pintilie şi colab., 1985). Acizii nucleici ADN şi ARN sunt influenŃaŃi de aplicarea erbicidelor. Dicamba şi picloramul măresc conŃinutul de ADN la rădăcinile tinere de castraveŃi iar la grâu, conŃinutul de ARN scade cu creşterea aceloraşi doze (C Pintilie şi colab., 1985).

Metabolizarea erbicidelor în plantele de cultură. Pentru ca un erbicid să ajungă la situsul letal în formula şi concentraŃia dată, el trebuie să aibă stabilitate, sau să fie metabolizat într-o formă toxică. Structura chimică moleculară şi fitotoxicitatea unui erbicid pot fi modificate în plantă în sensul măririi, când rezultă compuşi cu o activitate mărită fenomen numit activare şi în sensul scăderii, fenomen numit detoxificare.

82

Principalele reacŃii de degradare a erbicidelor în plante sunt hidroliza enzimatică, oxidarea şi reducerea, dezalchilarea, dezaminarea, desfacerea ciclului aromatic sau a heterociclului şi conjugarea. Hidroliza enzimatică este prima etapă de descompunere a erbicidelor şi constă în reacŃia de descompunere a unei substanŃe prin intervenŃia ionilor HO- şi H+ proveniŃi din apă. Aşa se descomun derivaŃii halogenaŃi, acizii fenoxiacetici substituiŃi (2.4 D, MCPA), benzonitrilii substituiŃi (ioxinil, bromoxinil) amidele, etc. Enzimele care catalizează descompunerea sunt esteraza şi amidaza. ReacŃiile de oxidare şi reducere sunt fundamentale pentru procesele de fotosinteză şi respiraŃie din plante. Practic, oxidarea este o reacŃie de combinare a unui element cu oxigenul sau de pierdere de hidrogen iar reducerea reprezintă combinarea unui element cu hidrogenul sa pierdere de oxigen. In plante, are loc o β-oxidare la acizii ω – fenoxialcanoici, iar prin reducere pot fi transformate produse ca diquat şi paraquat. Dezalchilarea constă în pierderea radicalului alchil şi substituirea lui cu un atom de hidrogen cu ruperea unei legături de carbon-azot sau carbon-oxigen. Prin dezalchilare, cu enzime specifice sunt degradate S-triazinele, acizii fenoxialcanoici şi ureicele substituite. Dezaminarea constă în pierderea grupării amino (-NH2) şi substituirea ei cu grupa hidroxil (OH) sau (H) cu eliminarea de amoniac (NH3). Prin acest tip de reacŃie sunt degradate S-triazinele. ReacŃiile de rupere a ciclului constau în desfaceri de ciclu la S-Triazine. Degradarea poate merge până la dioxid de carbon, amoniac şi apă cu trecere prin diferiŃi metaboliŃi dintre care unii pot fi folosiŃi în sinteza plantelor. Inactivarea prin conjugare a erbicidelor se produce prin cuplarea lor cu constituenŃi chimici celulari endogeni ai plantelor. ConstituenŃii pot fi monoglucide (glucoza), aminoacizi sau peptide şi rar macromolecule (proteine sau lignine). Exemplu este cuplarea atrazinului cu glutationul în prezenŃa glutation S-transferazei identificate la porumb şi la sorg.

Activarea metabolică a erbicidelor priveşte transformarea unor substanŃe inactive biologic în interiorul plantei, prin metabolizare, în erbicide active. Aşa este cazul esterilor, amidelor şi nitriŃilor unor acizi indolici şi ai unor fenoxiacizi care prin metabolizare eliberează acizii corespunzători activi. Aşa din esterul acidului 2.4 D – diclorfenoxiacetic netoxic, prin hidroliză se eiberează acid 2.4 D toxic.

Modificarea activităŃii erbicidelor prin inhibiŃie enzimatică are la bază situaŃia blocării unei enzime specifice, caracteristică unei anumite etape din lanŃul de degradare enzimatică. Spre exemplu prometrinul poate inhiba glutation S-transferaza care intervine în inactivarea atrazinului prin conjugare la sorg, ceea ce face ca amestecul celor două erbicide să fie toxic.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) La ce nivele intervin erbicidele în plantă ? b) Ce efecte provoacă erbicidele în plantă ? c) Care sunt căile de metabolizare a erbicidelor în plante ?

83

Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Erbicidele acŃionează la nivel de cloroplaste, mitocondri, nucleu celular (ADN, ARN). La nivelul buruienilor acŃiunea erbicidelor se regăseşte în efecte morfologice şi anatomice, efecte asupra absorbŃiei apei şi a substanŃelor nutritive, asupra fotosintezei şi respiraŃiei, efecte la nivelul enzimelor, acizilor nucleici şi a mecanismului protidelor Căile de degradare a erbicidelor în plantă sunt hidroliza enzimatică, oxidarea şi reducerea, dezalchilarea, dezaminarea, inactivarea prin conjugare a erbicidelor

5.5 Clasificarea erbicidelor în funcŃie de locul de pătrundere în plantă şi de mecanismul de acŃiune

După Clouseau, (1994) citat de Gauvrit Cr. (1996) Ńinând seamă de modul de pătrundere în plantă şi de mecanismul lor de acŃiune, principalele grupe de erbicide se pot grupa uşurând înŃelegerea modului de folosire a acestora. I. Erbicide cu pătrundere prin organele aeriene

1. Cu mod de acŃiune asupra fotosintezei - bicarbamaŃi: desmedifam, fenmedifam şi substanŃe cu acŃiune analogă: propanil, piridat,

bentazonă; - bipiridili: diquat şi paraquat; 2. Care permeabilizează membranele biologice - nitrofenolii (coloranŃi nitrici): dinoterb, DNOC) 3. Cu acŃiune auxinică (hormonală): - acizi fenoxialcanoici: 2,4 D, 2,4 DB, diclorprop, MCPA, MCPB, MCPP sau mecoprop; - derivaŃi benzoici: dicamba;

derivaŃi picolinici: clopiralid, fluoroxipir, picloram, triclopir; 4. Inhibitori de sinteză a aminoacizilor - sulfonilureice: nicosulfuron, rimsulfuron, tifensulfuron-metil, triflusulfuron-metil - glifosat, sulfosat, glufosinat 5. Inhibitori de sinteză ai lipidelor - ariloxifenoxipropionici: diclofop-metil, clodinafop-propargil, fenoxaprop-P-etil, fluazifop-P-

butil, halixifop-metil, propaquizalofop, quizalofop-etil; - ciclohexani dioni: aloxidim-sodium, cicloxidim, setoxidim, tralkoxidim; 6. Inhibitori de sinteză a pigmenŃilor - difenileteri: acofluorfen, bifenox, fluoroglicofen, fomesafen, oxifluorfen şi produşi cu acŃiune

analogă: oxadiazon, aminotriazol şi fluridon; 7. Erbicide cu mod de acŃiune puŃin cunoscut: - L-flampropisopropil, difenzoquat, quinlorac, uleiuri de petrol

II. Erbicide cu pătrundere prin organele subterane şi aeriene

1. Inhibitori de fotosinteză: cloridazon, metoxuron

84

2. Inhibitori de sinteză a aminoacizilor: - sulfonilureice: amidosulfuron, bensulfuron-metil, clorsulfuron, cinosulfuron, metsulfuron-metil,

triasulfuron, tribenuron-metil; 3. Imidazolinone: imazapir, imazametabenz; 4. Inhibitori de sinteză a pigmenŃilor: diflufenicanil sau DFF, Sulcotrion; 5. Erbicide cu mod de acŃiune puŃin cunoscut: - dalapon, TCA, etofumesat, monalid:

III. Erbicide cu pătrundere prin organele subterane 1. Inhibitori de fotosinteză: - triazine: cu clorotriazine (atrazin, cianazin, simazin, isoproturon, terbutilazin), metoxitriazine

(terbumeton) şi metiltiotriazine (ametrin, desmetrin, prometrin şi terbutrin); - triazinone: hexazinone, metamitrone, metribuzin; - uracili: bromacil, lenacil, terbacil; - ureice substituite: cloroxuron, clortoluron, diuron, etidimuron, isoproturon, linuron,

metabenztiazuron, metobromuron, monolinuron, neburon, siduron, tebutiuron, tiazafluron; 2. Inhibitori ai diviziunii celulare: - carbamaŃi: asulam, clorprofam, carbetamid; - dinitroaniline: benfluralin, butralin, orizalin, pendimetalin, trifluralin şi unele produse cu

acŃiune analogă ca propizamid şi flupoxam; 3. inhibitori ai creşterii celulelor: - tiocarbameŃii: cicloat, dialat, EPTC, molinat, trialat, vernolat; - cloracetamide: alaclor, dimetenamid, metazaclor, metolaclor, pretilaclor, propaclor; - alte produse: clortiamide, diclobenil şi isoxaben 4. Inhibitori ai sintezei pigmenŃilor: - difenileteri: aclonifen, clometoxifen - alte produse: clomazon, florocloridon, norflurazon 5. Erbicide al căror mod de acŃiune este puŃin cunoscut: - amide: difenamid, napropamid, naptalam, tebutam; - alte produse: clortal, dimefuron, quinmerac

Multe din aceste produse odată cu intrarea în Uniunea Europeană nu mai sunt autorizate, deşi în alte Ńări se mai folosesc, dar întreg tabloul conferă o orientare asupra posibilităŃilor de acŃiune a erbicidelor.

Test de autoevaluare 1.Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Prin ce locuri pătrund în plante erbicidele ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

85

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Locurile de pătrundere în plante pentru erbicide sunt partea aeriană, părŃile aeriene şi cele subterane şi părŃile subterane.

5.6 Selectivitatea erbicidelor Selectivitatea erbicidelor reprezintă însuşirea unei substanŃe active (produs comercial) de a nu

fi fitotoxic pentru anumite specii de plante, soiuri sau hibrizi, în timp ce pentru altele manifestă o acŃiune de combatere parŃială sau totală. Selectivitatea poate apărea în anumite perioade de dezvoltare a plantei şi dispărea în altele indiferent de formularea substanŃei active.

Mecanismele (căile) selectivităŃii diferă în funcŃie de modul de aplicare astfel: - la erbicidele aplicate foliar, selectivitatea se diferenŃiază după capacitatea de retenŃie a

suprafeŃelor şi posibilităŃile de absorbŃie în Ńesuturi - la erbicidele aplicate pe sol selectivitatea depinde de concentraŃie şi de modul de explorare în

timp al sistemului radicular, mai precis de poziŃia rădăcinilor sau a organelor subterane pe profilul solului faŃă de zona în care se află erbicidul

- odată ajunse în plante, la erbicide apar variaŃii în viteza de translocare, în capacitatea erbicidului de a interveni în procesele vitale ale plantei şi în capacitatea plantelor de a-l metaboliza.

Clasificarea selectivităŃii. Selectivitatea este relativă, depinzând de mai mulŃi factori şi se

clasifică după următoarele criterii: -selectivitate chimică sau fiziologică, care are la bază diferenŃele în metabolizarea erbicidelor până la inactivarea acestuia, sau dimpotrivă la activare; -selectivitate anatomică sau/şi morfologică care Ńine de particularităŃile anatomice şi morfologice ale plantei (spre exemplu mazărea în primele faze de dezvoltare sau inul au epiderma acoperită cu un strat de ceară care împiedică contactul epidermei cu erbicidele) -selectivitate de poziŃie determinată de poziŃia diferită a rădăcinilor în raport cu zona în care se află erbicidul (exemplu este aplicarea prometrinului la floarea soarelui care este posibilă numai în zonele secetoase). În zonele umede şi subumede, prometrinul este deplasat cu apa în zona sistemului radicular al florii soarelui, unde este fitotoxic şi distruge plantele. - selectivitate periodică determinată de diferenŃele de sensibilitate la diferite specii în funcŃie de fenofaza plantei, (ex. ac. 2.4 D sau dicamba se pot aplica la grâu în dozele stabilite de la înfrăŃit la formarea primului internod, maxim la al doilea, în timp ce la porumb de la 2 la 5 frunze).

Selectivitatea depinde de factori care Ńin de caracteristicile plantei, de caracteristicile erbicidului şi de factori agrotehnici. Factorii care Ńin de caracteristicile plantei sunt constituŃia genetică, ontogeneza plantei, retenŃia pe suprafaŃa frunzei (forma, suprafaŃa şi structura frunzei), capacitatea de pătrundere şi translocare (dependentă de structura şi funcŃiile frunzei, compoziŃia şi concentraŃia soluŃiei, metoda de aplicare şi

86

factorii de mediu temperatură şi umiditate), capacitatea de absorbŃie radiculară (dependentă de repartiŃia şi concentraŃia erbicidelor şi factorii de mediu temperatura, umiditatea şi activitatea microorganismelor), capacitatea plantelor de a metaboliza erbicidele (prin mecanismele anterior prezentate). Factorii care depind de caracteristicile erbicidului sunt structura chimică a substanŃelor active formula de fabricaŃie a preparatului şi parametrii fizici ai acestuia (volatilitatea, solubilitatea, volumul de soluŃie, dimensionarea picăturilor, modificarea tensiunii superficiale). Referitor la structura chimică a substanŃelor active şi formula de fabricaŃie a preparatului Mc. Whorter şi Holstun (1961) au propus un indice de selectivitate dat de „raportul dintre concentraŃia de erbicid necesară pentru a reduce cu 20% înălŃimea şi vigoarea plantei (porumbului în experiment) şi concentraŃia medie necesară pentru a reduce cu 80% înălŃimea şi vigoarea celor trei specii de buruieni”. Cu cât indicele este mai mare erbicidul este mai selectiv (C. Pintilie şi colab., 1985). Volatilitatea este o caracteristică care impune o încorporare imediată în sol, iar solubilitatea poate pune probleme de levigare cu apa percolată din zona superioară a solului în zona de acŃiune a sistemului radicular în condiŃii de precipitaŃii. Volumul de soluŃie la tratamentele foliare trebuie atent stabilit întrucât un volum prea mare conduce la pierderi pe sol iar unul prea mic la o acoperire parŃială a foliajului, ambele situaŃii determinând o slabă acŃiune a erbicidului. Dimensiunea picăturilor trebuie corelată cu volumul de lichid. Modificarea tensiunii superficiale poate modifica doza de erbicid fără pierdere de eficacitate. „O scădere a tensiunii superficiale reduce volumul de soluŃie reŃinut la speciile la care se udă uşor şi măreşte volumul reŃinut de speciile care se udă greu” (C. Pintilie şi colab., 1985). SurfactanŃii şi uleiurile folosite ca aditivi pot mări activitatea erbicidelor. Factorii agrotehnici se referă la elemente care interacŃionează cu deplasarea în sol a erbicidelor şi cu gradul de adsorbŃie, care depind la rândul lor de tipul de sol, conŃinutul de materie organică şi de umiditate. Aceste elemente agrotehnice sunt lucrările solului în speŃă pregătirea patului germinativ, adâncimea de încorporare în sol a erbicidului, adâncimea de semănat, irigarea (pentru erbicidele uşor levigabile ca atrazinul sau prometrinul).

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Ce este selectivitatea erbicidelor ? b) Care sunt tipurile de selectivitate ? c) Care sunt grupele de factori de care depinde selectivitatea ? d) La ce se referă factorii agrotehnici ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

87

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Selectivitatea erbicidelor reprezintă însuşirea unei substanŃe active (produs comercial) de a nu fi fitotoxic pentru anumite specii de plante, soiuri sau hibrizi, în timp ce pentru altele au acŃiune de combatere parŃială sau totală. Tipurile de selectivitate sunt: selectivitatea chimică sau fiziologică, selectivitate anatomică sau/şi morfologică, selectivitate de poziŃie şi selectivitate periodică. Selectivitatea depinde de factori care Ńin de caracteristicile plantei, de caracteristicile erbicidului şi de factori agrotehnici.

5.7 PersistenŃa erbicidelor în sol CerinŃa esenŃială pentru erbicide este să acŃioneze potrivit scopului de combatere propus şi apoi

să dispară din mediu. Cum acest lucru nu se întâmplă, în sensul că produsul sau metaboliŃii săi mai rămân o anumită perioadă în mediu, spunem că avem de a face cu fenomenul de persistenŃă.

Tipurile de persistenŃă Ńin de perioada acestora de prezenŃă şi de activitatea în mediu şi ele sunt: persistenŃa ecologică, persistenŃa absolută şi persistenŃa agronomică. PersistenŃa ecologică reprezintă intervalul de timp în care moleculele de erbicid rămân active ca atare cu structura nemodificată, prin metaboliŃi sau prin fenomenul de activare. PersistenŃa absolută este intervalul de timp în care moleculele de erbicid rămân cu structura nemodificată, fiind detectabile prin metode specifice (gazcromatografie, lichid cromatografie, cromatografie în strat subŃire, HPLC, etc). PersistenŃa agronomică este perioada în care erbicidul este fitotoxic pentru speciile de buruieni pentru care este destinat într-o cultură dată. Este de dorit ca într-o anumită cultură, acŃiunea erbicidului asupra buruienilor să acopere întreaga perioadă de vegetaŃie, a culturii de la semănat la recoltare. O persistenŃă prea scurtă duce la îmburuienarea culturii, în timp ce o persistenŃă prea lungă conduce la remanenŃa erbicidului periclitând prin efect de poluare răsărirea culturii următoare.

RelaŃia persistenŃei cu structura chimică şi proprietăŃile fizice ale erbicidului şi cu formularea preparatului. PersistenŃa erbicidelor depinde de elemente intrinsece ca structura chimică, proprietăŃile chimice ale erbicidului şi de tipul de formulare precum şi de elemente extrinsece ca natura solului, activitatea microorganismelor, etc. RelaŃia persistenŃă - structura chimică a erbicidului este ilustrată de viteza de degradare a erbicidelor care depinde de tipul reacŃiei iniŃiale a degradării şi anume, cele cu o persistenŃă mai mică încep cu hidroliza, în timp ce cele cu persistenŃă mai mare încep cu dezalchilare (tabelul 5.7.1) RelaŃia persistenŃei cu proprietăŃile fizice ale erbicidului are în vedere volatilitatea şi solubilitatea. Volatilitatea impune încorporarea erbicidelor datorită presiunii de vapori care fiind mare măreşte evaporarea şi pierderea. Pierderile depind de viteza de încorporare, adâncimea de încorporare şi afânarea solului. Factorii de mediu acŃionează prin temperatură (care măreşte volatilizarea), umiditate (care cu soluŃia solului ridică erbicidul către suprafaŃă), adsorbŃie care îl fixează de sol. Solubilitatea predispune la pierderi prin percolare la exces de umiditate, sau la migrare către suprafaŃă cu curentul ascendent de soluŃie a solului prin capilaritate.

88

RelaŃia persistenŃă-formulare a preparatului arată că erbicidele formulate ca granule au o persitenŃă mai mare decât aceleaşi produse formulate ca pulberi muiabile.

Tabelul 5.7.1 RelaŃia dintre degradare şi persistenŃă Clasa PersistenŃa ReacŃia iniŃială a degradării CarbamaŃi Acizi alifatici halogenaŃi NitriŃi Acizi fenoxialcanoici sau fenoxiacetici Toluidine Amide Acizi benzoici DerivaŃi ureici Triazine

2-8 săptămâni 3-10 săptămâni 4 luni 1-5 luni 6 luni 2-10 luni 3-12 luni 4-10 luni 3-18 luni

Hidroliză de ester Dehalogenare Reducere Dezalchilare, hidroxilarea ciclului sau β oxidare Dezalchilare (aerobă) sau reducere (anaerobă Dezalchilare Dehalogenare sau decarboxilare Dezalchilare Dezalchilare sau dehalogenare

Factorii care condiŃionează persistenŃa în sol a erbicidelor sunt cantitatea de erbicid care ajunge în sol sau pe sol, metoda de aplicare, lucrările agrotehnice, condiŃiile de climă şi epoca de administrare. Cantitatea de erbicid care ajunge în sol sau pe sol este în funcŃie de doza iniŃială persistenŃa fiind proporŃională cu mărimea acesteia. Metoda de aplicare pe toată suprafaŃa determină o persistenŃă mai mare pentru metaboliŃi după recoltare având în vedere lucrările solului pentru cultura următoare. Lucrările agrotehnice cum sunt prăşitul mecanic sau manual, prin pătrunderea aerului în sol favorizează evaporarea şi/sau fotodescompunerea la lumină diminuând persistenŃa, iar lucrarea cu grapa cu discuri uniformizează repartiŃia pe volumul de sol al adâncimii lucrate. CondiŃiile de climă în timp favorizează prin adsorbŃie-desorbŃie şi absorbŃie în plantă scăderea persistenŃei. Vântul poate deplasa erbicidul în solele vecine iar ploaia favorizează levigarea micşorând persistenŃa. Epoca de administrare în special cele întârziate, generează persistenŃe dăunătoare culturilor care urmează, cum este cazul sulfonilureicului Glean la grâu, pentru porumbul cultura a II-a şi soia.

Procesele care condiŃionează persistenŃa sunt de natură fizică, chimică şi biochimică având impact pe plante, sol şi mediu în ansamblul său. Procesele fizice se referă în principal la transportul erbicidului absorbit în plantă micşorând cantitatea rămasă pe sol, modificând persistenŃa agronomică. AdsorbŃia acŃionează în dublu sens în relaŃie cu fenomenul de transport. În condiŃii de secetă, creşterea adsorbŃiei micşorează absorbŃia şi măreşte persistenŃa. În condiŃii de umiditate, este stimulată desorbŃia şi crescută absorbŃia micşorând în timp persistenŃa. Procesele chimice care constau în degradarea prin hidroliză, oxidare, dezalchilare, etc., conduc la scăderea persistenŃei agronomice şi ecologice. Factorii de mediu cum este temperatura ridicată şi umiditatea, cresc cinetica substanŃelor din soluŃia solului (absorbŃia), acŃionând în sensul micşorării persistenŃei. Solul şi principalele sale componente acŃionează la nivelul coloizilor organo-minerali prin adsorbŃia erbicidelor potrivit capacităŃii de schimb cationic şi prin intermediul microorganismelor ca parte activă a biodegradării acestora micşorând persistenŃa.

89

În aceste condiŃii, între factorii de mediu, la umiditate scăzută temperatura acŃionează mărind persistenŃa iar la una foarte ridicată, blochează acŃiunea microorganismelor. La umiditate corespunzătoare temperatura micşorează persistenŃa prin favorizarea activităŃii micro-organismelor. Valorile de pH scăzute favorizează scăderea persistenŃei pentru produsele din grupa triazinelor. Textura solului, prin dimensiunile fracŃiunilor componente favorizează pe terenuri argiloase persistenŃa în timp ce pe terenuri cu textură grosieră, levigarea. AdsorbŃia este cheia comportamentului erbicidelor în sol şi a regimului creşterii persistenŃei sau al micşorării ei prin desorbŃie cu favorizarea activităŃii vitale a solului.

Mecanismele abiotice de descompunere bazate pe influenŃa temperaturii, radiaŃiilor ultraviolete ca parte a luminii au o influenŃă mică, exceptând produsele diquat şi paraquat. Hidroliza, oxidarea şi reducerea micşorează cantităŃile de erbicid din sol conform relaŃiei:

Log C = log C0 - ,716,2

tK

unde:

C0 este concentraŃia iniŃială; C – concentraŃia la timpul t; K – constanta vitezei de descompunere.

Raportul ,0

KtCC

C −= permite calcularea valorii K sau a momentului în care concentraŃia erbicidului

atinge 50% din valoarea iniŃială. „Acest parametru numit timp de înjumătăŃire permite aprecieri comparative ale persistenŃei” la diferite produse (C. Pintilie şi colab., 1985).

AcŃiunea factorilor biotici se referă la activitatea microorganismelor, absorbŃia radiculară, la faună şi microfaună. Activitatea microorganismelor se desfăşoară foarte bine transformând erbicidele în bază trofică la temperaturi începând cu 10ºC, până la 40º cu maxim la 32ºC. AbsorbŃia radiculară este cum am mai arătat, o cale de diminuare a persistenŃei agronomice şi ecologice. De remarcat că adâncimea de încorporare a erbicidelor în zone unde există mai puŃin aer şi sistemul radicular este mai puŃin reprezentat, determină mărirea persistenŃei.

RemanenŃa erbicidelor este definită ca durata lor de acŃiune în afara perioadei de vegetaŃie a plantei pentru protecŃia căreia s-au aplicat. Factorii de care depinde persistenŃa sunt aceiaşi şi în cazul remanenŃei. C. Pintilie, M. Berca, D. Şchiopu au descoperit remanenŃa trifluralinului dincolo de doza de 1 l/ha pentru cultura de grâu (1980) iar A. Tianu pe cea a clorsulfuronului (Glean 20 g/ha) pentru culturile de soia, porumb şi floarea soarelui (1988). Au fost de notorietate, remanenŃele atrazinului în doze mai mari de 2,5 Kg/ha/1% de humus pentru culturile de grâu, orz, floarea soarelui. O cale de a spori eficienŃa erbicidelor reducând doza, a fost folosirea amestecurilor de atrazin cu produse din grupa alacloricelor. Acestea din urmă care împiedică formarea lipidelor cu lanŃ lung, care sclerozează membrana, celulară ceea ce o face mai permeabilă pentru atrazin la doze mai reduse.

Reziduurile în recoltă reprezintă cantitatea de erbicid sau metabolit al acestora, acumulate în plantă, care apar ca rezultat al fenomenelor de transport şi depozitare în produsul finit. Ele prezintă importanŃă datorită intrării erbicidului în lanŃul trofic şi toxicităŃii sale. Pentru erbicide s-au fixat limite de toleranŃă admise pentru a proteja mediul de posibila acŃiune nocivă (tabelul 5.7.2)

90

Tabelul 5.7.2 Limitele de toleranŃă admise (după T. Baicu)

Erbicidul

Limita (mg/Kg) DL50 (mg/kg)

TCA 0,01 în plante 3200 – 5000 2.4 D Nu sunt admise reziduuri în alimente - Atrazin 0,1 mg/kg în fructe, legume, cereale 1400 – 3000 Lenacil 0,3 kg/kg de sfeclă - Linuron 0,1 mg/kg cartofi,

nu sunt admise reziduuri în morcovi 1500

MCPA 0,05 în grâu 700 Monolinuron 0,2 în cartof 7200 Monuron 1,0 în citrice, 7,0 în sparanghel, 0,05

legume, fructe 3700

Prometrin 0,1 în cartof şi legume 1300-3100 Propazin 0,2 leguminoase Pirazonă 2,0 rădăcinoase Simazin 1,0 cereale 0,2 fructe 0,05 struguri

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care sunt tipurile de persistenŃă ? b) Care este relaŃia persistenŃă-structură chimică ? c) Care sunt factorii şi procesele care condiŃionează persistenŃa în sol a erbicidelor ? d) Ce este remanenŃa erbicidelor ? e) Ce sunt reziduurile la erbicide ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

91

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Tipurile de persistenŃă Ńin de perioada acestora de prezenŃă şi de activitatea în mediu şi ele sunt: persistenŃa ecologică, persistenŃa absolută şi persistenŃa agronomică. PersistenŃa erbicidelor depinde de elemente intrinsece ca structura chimică, de proprietăŃile chimice ale erbicidului, de formulare şi de elemente extrinsece ca natura solului, activitatea microorganismelor, etc. Factorii care condiŃionează persistenŃa în sol a erbicidelor sunt cantitatea de erbicid care ajunge în sol sau pe sol, metoda de aplicare, lucrările agrotehnice, condiŃiile de climă şi epoca de administrare. AcŃiunea factorilor biotici asupra persistenŃei se referă la activitatea microorganismelor, absorbŃia radiculară, la faună şi microfaună. RemanenŃa erbicidelor este definită ca durata lor de acŃiune în afara perioadei de vegetaŃie a plantei pentru protecŃia căreia s-au aplicat. Factorii de care depinde persistenŃa sunt aceiaşi şi în cazul remanenŃei. Reziduurile în recoltă reprezintă cantitatea de erbicid sau metabolit al acestora, acumulate în plantă care apar ca rezultat al fenomenelor de transport şi depozitare în produsul finit.

5.8 Factorii care influenŃează eficacitatea erbicidelor Factorii care influenŃează eficacitatea erbicidelor sunt: epoca de aplicare, modul de aplicare,

sensibilitatea speciilor de buruieni, faza de vegetaŃie în care cresc buruienile, gradul de îmburuienare, condiŃiile de sol, condiŃiile climatice, specia de plantă cultivată, condiŃiile de cultură, modul de organizare a aplicării erbicidelor, cartarea buruienilor, necesitatea de a alterna de la un an la altul erbicidele pe aceiaşi solă, asocierea de mai multe erbicide, stabilirea dozelor optime, metoda de aplicare. Epoca de aplicare depinde de modul de acŃiune al erbicidelor care Ńine de structura sa chimică, de formulare şi de condiŃiile climatice. Pentru România la care gradul de îmburuienare este foarte ridicat, este esenŃial ca erbicidele să fie încorporate, în sol sau cel puŃin aplicate la suprafaŃa solului, pentru a bloca germinarea şi respectiv creşterea buruienilor din primele fenofaze. Succesul erbicidelor aplicate pe vegetaŃie depinde de condiŃiile climatice, amânarea tratamentelor putând ajuta buruienile să depăşească fazele critice, după care eficacitatea tratamentelor scade mult. Modul de aplicare pe rând, comparativ cu tratamentele pe toată suprafaŃa, este mai puŃin eficient în combatere. De asemenea nu pot fi aplicate simultan praşile şi administrate erbicide deoarece norul de praf împiedică contactul cu suprafaŃa plantelor. Tratamentele aviatice cer condiŃii speciale sub raportul echipării şi al vitezei vântului. Sensibilitatea speciilor de buruieni depinde de structura anatomo-morfologică a acestora şi de erbicidul aplicat.

92

Faza de vegetaŃie în care cresc buruienile este foarte importantă în tratamentele postemergente, eficacitatea fiind mai ridicată în cazul tratamentelor aplicate în primele fenofaze şi mai redusă pe măsură ce buruienile cresc, la acelaşi erbicid. Gradul de îmburuienare depinde de istoria tehnologiei aplicate solei. Gradul de distrugere al buruienilor în cazul aplicării erbicidelor este mai ridicat când gradul de îmburuienare este mai ridicat, dar sporul de recoltă este mai scăzut decât atunci când gradul de îmburuienare este scăzut. CondiŃiile de sol influenŃează prin doza de erbicid, condiŃiile de levigare, durata de acŃiune. ConŃinutul în humus şi procentul de argilă ridicat determină o adsorbŃie ridicată, ceea ce impune o doză mai mare de erbicid pentru asigurarea cantităŃii necesare agrodisponibile, ceea ce creşte uşor durata de acŃiune. Pe de altă parte, structura grosieră, favorizează levigarea şi ca urmare durata de acŃiune este mai mică. CondiŃiile climatice (umiditate, temperatură, lumină şi vânt) influenŃează acŃiunea erbicidelor în funcŃie de erbicid, respectiv de modul său de acŃiune. Pentru produsele care acŃionează pe sol, numite reziduale, eficacitatea depinde de aprovizionarea cu apă a solului în zona în care acestea sunt localizate. La semănat 15-20 mm precipitaŃii activează erbicidele din zona 0-10 cm, asigurându-le eficacitatea. La erbicidele aplicate în postemergenŃă fiecare produs are pragul termic de acŃiune. Spre exemplu la acidul 2.4 D pragul este de 15ºC iar la amestecul 2,4 D + dicamba de 10 ºC. La acidul diclorpicolinic trebuie să existe o amplitudine de temperatură de la zi la noapte nu mai mare de 10ºC în care minima să fie mai mare de 18-20 ºC. Pentru acest motiv produsul aplicat primăvara la câmpie în culturile de rapiŃă sau vara în zona colinară nu are eficacitate. Lumina corelată cu condiŃiile de temperatură şi de umiditate, favorizează activitatea erbicidelor. Vântul acŃionează fie în timpul aplicării fie ulterior. În timpul aplicării vântul determină o scădere a unei părŃi din doză, care nu mai ajunge pe teren micşorând eficacitatea şi aducând uneori fitotoxicitate în culturile sensibile aflate în vecinătate. În perioada de după aplicare, vântul favorizează evaporarea apei din sol ducând erbicidele în zona de adsorbŃie, împiedicând acŃiunea contra buruienilor care răsar din zone mai adânci ale solului. Specia de plante cultivată. Apare ca factor al eficacităŃii erbicidelor prin nivelul de producŃie realizat şi prin toleranŃa faŃă de acŃiunea erbicidelor. Din punct de vedere al toleranŃei la acŃiunea erbicidelor pot exista deosebiri între soiuri şi hibrizi identificate în decursul timpului (D.D. Săndoiu şi colab. 1982). CondiŃiile de cultură se referă la elemente ce Ńin de starea tehnologiei cum sunt: amenajarea pentru irigare, aplicarea asolamentelor, aplicarea îngrăşămintelor, lucrările solului, epoca de semănat şi densitatea plantelor. În cadrul terenurilor amenajate pentru irigare, eficacitatea erbicidelor reziduale creşte dar există şanse să crească şi condiŃiile de îmburuienare prin favorizarea răsăririi acestora. Se pune problema intensificării combaterii şi prin alte metode preventive şi curative. Aplicarea asolamentelor este cadrul în care se poate mări eficacitatea erbicidelor. Aplicarea îngrăşămintelor, creşte eficacitatea erbicidelor printr-o mai bună creştere şi dezvoltare a plantelor ceea ce le creşte competitivitatea cu buruienile. Lucrările solului influenŃează eficacitatea erbicidelor prin condiŃiile de afânare ale solului, prin îngroparea resturilor vegetale, prin realizarea unui raport aerohidric pe un sol bine mărunŃit, corespunzător cerinŃelor plantelor în zona patului germinativ. Epoca de semănat optimă scurtează perioada germinat-răsărit ceea ce este esenŃial în competiŃia cu buruienile. Densitatea optimă a plantelor în raport cu condiŃiile de fertilizare şi aprovizionare cu apă creează un avantaj competiŃional cu mai multe specii de buruieni.

93

Modul de organizare a aplicării erbicidelor are în vedere elemente practice cum sunt cunoaşterea condiŃiilor pedoclimatice, a produselor (a substanŃei active), a spectrului de combatere, a dozei, a selectivităŃii, a metodei de aplicare, a remanenŃei şi a măsurilor de protecŃie a muncii. Cartarea buruienilor este baza pe care se poate realiza strategia de combatere a buruienilor, cu administrarea pentru culturi de produse diferite cu acŃiune complementară pentru combaterea de buruieni dicotiledonate şi monocotiledonate anuale şi perene. Necesitatea de a alterna, de la un an la altul, erbicidele pe aceiaşi solă. Este important ca pentru aceleaşi buruieni, pe aceiaşi solă, să se prevadă în timp în cadrul asolamentului, produse din grupe chimice diferite. Această măsură este necesară pe de o parte pentru a nu se obişnui buruienile cu substanŃa activă, căpătând rezistenŃă la erbicide, pe de altă parte pentru a nu se acumula în sol produse de aceiaşi structură chimică, conducând la persistenŃă şi acumulare de reziduuri. Asocierea a două sau mai multe produse este necesară pentru a asigura complementareitate în combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate. Stabilirea dozelor optime este esenŃială pentru succesul combaterii buruienilor. Calcularea cantităŃii de erbicid, produs comercial (C) se face pe baza cunoaşterii dozei de erbicid (e) exprimată în kg s.a. /ha şi a concentraŃiei în substanŃă activă a produsului comercial (s):

s

eC

*100=

Pentru tratamentele pe benzi relaŃia este:

d

LCC

*1 = unde:

C1 reprezintă cantitatea de erbicid, produs comercial ce se va aplica pe rând C – cantitatea de erbicid, produs comercial calculată pentru tratamente pe toată suprafaŃa L – lăŃimea benzii tratate pe rănd cu duze tip E d – distanŃa dintre rândurile de plante. Metoda de aplicare pe sol sau pe vegetaŃie, presupune realizarea de condiŃii corespunzătoare fiecărei situaŃii. La tratamentele pe sol, terenul trebuie să fie bine mărunŃit, nivelat, fără resturi vegetale la suprafaŃă şi dacă trebuie încorporare, aceasta trebuie realizată uniform pe adâncime şi suprafaŃă. La tratamentele pe vegetaŃie maşina trebuie echipată cu duze corespunzătoare. În ambele situaŃii viteza de lucru trebuie să fie constantă, apa trebuie să nu conŃină impurităŃi, să fie limpede, să nu fie dură. Cantitatea de amestec erbicid + apă este de cca. 25-50 l/ha la tratamente VUR, 100-200 l/ha la tratamente cu avionul, 200-600 l/ha la tratamente terestre. La tratamentele avio (AN 2, IAR) se zboară la 5 m înălŃime, cu zone de protecŃie de 500 m faŃă de culturile sensibile (pentru a evita driftul). Productivitatea la tratamentele avio este de 20-25 ori mai mare, în plus se pot aplica tratamente şi când terenul este umed şi nu se poate intra cu mijloace terestre. Viteza vântului trebuie să fie mai mică de 3 m/s. La tratamentele terestre, în momentul erbicidării, în afară de viteza de lucru sunt importante presiunea de lucru, constanŃa ei şi tipul duzelor. Presiunea de lucru variază între 1 şi 5 atmosfere, obişnuit fiind 2-3 atmosfere. Tipul duzelor este variabil ca fabricaŃie, fiecare tip având un anumit număr de ore de funcŃionare după care se înlocuiesc. Obişnuit la tratamentele terestre pe toată suprafaŃa se folosesc duze cu secŃiunea eliptică, iar la cele pe benzi cu secŃiune dreptunghiulară. DistanŃa rampei de la sol este de 50 cm pentru ca la unghiul de 110º al jetului să se realizeze o dublă suprapunere.

94

Dacă rampa cu duze se coboară mai jos de 50 cm, apar zone netratate. Norma definitivă se stabileşte prin proba maşinii. Prepararea amestecurilor sub formă de emulsie şi de soluŃii nu pun probleme deosebite realizându-se curent pe măsură ce avansează suprafeŃele tratate. La pulberile muiabile, uneori este necesară prepararea cu 10-24 de ore înainte suspensia mamă (maiaua) pentru a se reuşi un amestec omogen. La tratamentele cu produse volatile, (ppi) se recomandă încorporarea imediată cu grapele cu discuri sau cu combinatorul la adâncimea recomandată. Deoarece erbicidele pot intra în reacŃie cu materialele din care sunt realizate garniturile echipamentului este necesară urmărirea constanŃei normei de amestec zilnic. Maşinile de erbicidare se recomandă să se spele după utilizare cu apă curată, iar când se schimbă erbicidul să se folosească detergenŃi.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care sunt factorii care influenŃează eficacitatea erbicidelor ? b) Cum se calculează cantitate de erbicid pentru tratamente pe toată suprafaŃa ? c) Cum se calculează cantitatea de erbicid la erbicidarea pe benzi ? d) Cum se stabileşte norma de amestec apă-erbicid ? De câte ori se verifică ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Factorii care influenŃează eficacitatea erbicidelor sunt epoca de aplicare, modul de aplicare, sensibilitatea speciilor de buruieni, faza de vegetaŃie în care cresc buruienile, gradul de îmburuienare, condiŃiile de sol, condiŃiile climatice, specia de plantă cultivată, condiŃiile de cultură, modul organizare a aplicării erbicidelor, cartarea buruienilor, necesitatea de a alterna de la un an la altul erbicidele pe aceiaşi solă, asocierea de mai multe erbicide, stabilirea dozelor optime, metoda de aplicare. Calcularea cantităŃii de erbicid, produs comercial (C) se face pe baza cunoaşterii dozei de erbicid (e) exprimată în kg s.a. /ha şi a concentraŃiei în substanŃă activă a produsului comercial (s):

s

eC

*100=

95

5.9 Tehnologii moderne în combaterea buruienilor Tehnologiile moderne de combatere a buruienilor au în vedere sistemul clearfield, plantele

transgenice, folosirea roboŃilor şi elementele agriculturii de precizie.

Sistemul clearfield cuprinde pachete tehnologice erbicid-hibrid la culturile floarea soarelui sau porumb. Obişnuit hibrizii de floarea soarelui nu posedă rezistenŃă pentru erbicide din grupa imidazolinonelor cum este imazamox (PULSAR 40), sau din cea a sulfonilureicelor ca tribenuron-metilul (EXPRESS 50 SG, DPX 75%WG). RezistenŃa la aceste erbicide s-a căpătat prin presiune de selecŃie. Hibrizii cu astfel de rezistenŃe constituie împreună cu erbicidul corespunzător pachete tehnologice. Folosirea acestora este determinată de posibilitatea prelungirii perioadei de aplicare a erbicidelor la fenofaza de 5-6 frunze ale florii soarelui şi de lărgirea spectrului de acŃiune. La produsul imazamox, în spectrul de combatere, intră speciile greu de combătut ca Xanthium strumarium, Cirsium arvense, Sorghum halepense, Elymus repens şi Orobanche cumana..

Tabelul 5.9.1 InfluenŃa erbicidelor asupra producŃiilor de floarea soarelui la hibridul Sanay IR pe preluvosolul roşcat în condiŃiile aplicării a 2 praşile mecanice (Moara Domnească, 2005, D.I. Săndoiu) Varianta ProducŃia

q/ha DiferenŃa

(q/ha) SemnificaŃia

a1- Neerbicidat, neprăşit; 10.91 -10,33 000 a2- ÎntreŃinut clasic prin 2 praşile mecanice 21,24 Mt a3- DUAL GOLD 2,5 l/ha ppi 22,08 0,84 a4- DUAL GOLD 2,5 l/ha ppi + PULSAR 1,2 l/ha post la reinfestare dar nu mai târziu de 6 frunze;

26,03 4,79 ***

a5- PULSAR 1,2 l/ha la 2-3 frunze; 23,93 2,69 ** a6- PULSAR 0,6 l/ha la 2-3 frunze + PULSAR 0,6 l/ha la 5-7 frunze în funcŃie de reinfestare;

26,49 5,25 ***

a7- PULSAR 0,6 l/ha la 5-6 frunze + PULSAR 0,6 l/ha la 8-9 frunze la reinfestare

23,13 1,89 *

a8- DUAL GOLD 2,5 l/ha ppi + PULSAR 0,6 l/ha la 6 frunze + PULSAR 0,6 l/ha la 8-9 frunze la reinfestări;

27,03 5,79 ***

a9 - PULSAR 0,6 l/ha la 12 frunze 21,94 0,70 Dl5% = 1,597 q/ha; Dl1% = 2,135 q/ha; Dl0,1%= 2,810 q/ha.

La tribenuron–metil în spectrul de combatere intră speciile mai greu de combătut ca Xanthium strumarium, Cirsium arvense, Datura stramonium, Solanum nigrum. La tribenuron-metil eficacitatea tratamentelor asigură o combatere care la 56 de zile de la tratament a fost foarte ridicată (tabelul 5.9.2). Cercetările efectuate de C. Ciontu (2003) demonstrează alternative în combaterea buruienilor fie acetoclor asociat cu tribenuron-metil, fie tribenuron-metil asociat cu furore. În ceea ce priveşte tribenuron-metilul nu sunt necesare mai mult de 20 g/ha asociate cu trend 0,1%.

Folosirea pachetelor tehnologice cu plante transgenice au la bază două produse glifosatul şi glufosinatul de amoniu, ambele erbicide cu acŃiune totală, faŃă de care s-au selecŃionat gene de rezistenŃă încorporate în diferite plante. Principalele avantaje ale metodei transformării genetice sunt:

- scurtarea timpului de obŃinere a unor cultivare valoroase prin introducerea uneia sau a mai multor gene socotite de interes la un soi sau hibrid performant

96

Tabelul 5.9.2 Eficacitatea erbicidelor aplicate la hibridul de floarea soarelui XF-4419 (C. Ciontu, 2003)

Eficacitatea (% acoperire) la : Varianta Doza l, kg/ha

Epoca de aplicare 14 zile 28 zile 56 zile Media

V1- Neerbicidat 0 0 0 0 V2- Acetoclor +DPX 75 WG

2,0 0,020

Pre Post la 4 fr

94 92 88 91

V3- Acetoclor + DPX 75 WG

2,0 0,040

Pre Post la 4 fr.

94 92 88 91

V4- Acetoclor + DPX 75 WG +Trend

2,0 0,020 0,1%

Pre Post la 4 frunze

97 94 89 93

V5- Acetoclor + DPX 75 WG +Trend

2,0 0,040 0,1%

Pre Post la 4 frunze

97 94 89 93

V6- Acetoclor + DPX 75 WG

2,0 0,020

Pre Post 6 frunze

92 90 88 90

V7- Acetoclor + DPX 75 WG

2,0 0,040

Pre Post 6 frunze

92 90 88 90

V8- Acetoclor + DPX 75 WG + Trend

2,0 0,020+ 0,1%

Pre Post 6 frunze

95 92 89 92

V9- Acetoclor + DPX 75 WG + Trend

2,0 0,040+ 0,1%

Pre Post 6 frunze

95 92 89 92

V10- DPX 75 WG +Trend +Furore super

0,020 0,1% 2,0

Post la 4 fr. Post la 6 fr.

97 95 88 93

- gena de interes poate proveni din orice sursă, ceea ce face câmpul de progres genetic practic

nelimitat - eficacitatea tratamentelor, care combat toate speciile de buruieni existente la momentul aplicării - producerea în condiŃii de eficienŃă economică ridicată.

Principalul dezavantaj pentru folosirea seminŃelor rezultate din transformări genetice, ca tehnică nouă sunt:

- existenŃa unui blocaj pentru admiterea cultivării din partea sistemului legislativ european, exceptând gena Bt

- lipsa unei comunicări corespunzătoare privind ceea ce reprezintă plantele transgenice, deşi în domeniul medical (la diabetici) insulina se produce pe cale biotehnologică

- obligativitatea complectării unei birocraŃii suplimentare, care nu se aplică culturilor convenŃionale.

Realizarea modificării genetice pentru producerea de sămânŃă impune 3 etape de lucru: 1. cercetarea pentru identificarea, izolarea şi multiplicarea (clonarea) „genelor de interes”; 2. realizarea introducerii „genei de interes” la soiul sau hibridul performant al plantelor de cultură

luat în cercetare pentru ameliorarea caracterului vizat; 3. cultivarea descendenŃei plantelor cărora li s-a introdus gena de interes pentru selectarea acelora

care prezintă un nivel optim al caracterului transferat, urmată de testarea în câmp pentru evaluarea stabilităŃii exprimării genei de interes în condiŃii normale de cultură.

97

În prima etapă identificarea „genelor de interes” se face în bănci de gene sau din alte surse de

natura biologiei moleculare. „Metodele de identificare au la bază ataşarea secvenŃei care codifică, o secvenŃă de reglare adecvate speciei, sau Ńesutului, în care va funcŃiona transgena. O porŃiune din secvenŃa care codifică se poate sintetiza artificial sau poate fi supusă unor mutaŃii succesive”. (Elena Badea, 2003) Deoarece ADN-ul pătrunde dificil, cu frecvenŃă redusă, prin pereŃii celulelor în nucleul celulei, datorită recalcitranŃei, este necesar ca „gena de interes să fie în concentraŃie mare”. Singura posibilitate de a răspunde acestei condiŃii este multiplicarea (clonarea) structurii genetice într-o bacterie, în cazul de faŃă colibacilul Escherichia colli. ConstrucŃia este introdusă în plasmidele bacteriei (molecule de ADN circulare replicabile independent, care în ingineria genetică au gene care le conferă rezistenŃă la antibiotice).

În a doua etapă se extrage din bacterii ADN-ul plasmidial care conŃine construcŃia genetică.

ExtracŃia se poate face direct prin tehnica biolistică sau indirect cu ajutorul altei bacterii (Agrobacterium tumefaciens). Tehnica biolistică constă în bombardarea celulelor cu microproiectile metalice (aur coloidal) pe care a fost adiŃionat ADN-ul plasmidial care conŃine „gena de interes”. Spre exemplu, la soia transgenică care conŃine gena de rezistenŃă la glifosat au fost bombardaŃi embrionii imaturi cu microproiectile învelite în ADN plasmidial care conŃine gena mutantă responsabilă de producerea enzimei insensibile la glifosat. Bacteriile de Agrobacterium oferă singurul exemplu cunoscut de inginerie genetică naturală reprezentat prin colonizarea genetică, în care are loc transferarea în nucleul celulei vegetale a unei mici secvenŃe din ADN-ul de la o plasmidă. Această secvenŃă conŃine gene care determină transformarea celulei infectate în celulă tumorală. Prin eliminarea acestor oncogene şi asocierea plasmidei dezarmate cu o plasmidă care conŃine construcŃia genetică (inclusiv gena de interes) clonată în bacteria Escherichia colli avem un vector de transformare potrivit numai pentru speciile dicotiledonate deoarece bacteria nu atacă specii monocotiledonate. Din cauză că frecvenŃa de integrare a genelor în genomul celulei vegetale este redusă, genei de interes îi este asociată o genă marker care să permită selecŃia celulelor vegetale transformate. Genele marker disponibile conferă rezistenŃă la un antibiotic sau la un erbicid. Această proprietate este datorată faptului că gena marker produce o enzimă care inactivează o substanŃă toxică, ceea ce permite celulelor transformate să supravieŃuiască pe mediul de cultură care conŃine antibioticul sau erbicidul în cauză, regenerând prin totipotenŃă lăstarii sau embrionii unei noi plante.

Etapa a III-a este consacrată selecŃiei plantelor supuse transformării (la care transgena s-a integrat în genom), cu exprimare la nivelul scopului urmărit. Elitelor recalcitrante (rezistente) la transformarea genetică li se poate transfera o genă de interes prin hibridare sexuată cu un material biologic mai puŃin valoros dar potrivit pentru acest fel de modificări. În această situaŃie este nevoie de mai mulŃi ani de selecŃie.

Astăzi cca. 10% din suprafaŃa cultivată pe glob este cultivată cu plante modificate genetic,

proporŃia modificării plantelor fiind diferită de la o cultură la alta (tabelul 5.9.3). Rezultatele experimentale esperimentale la soia transgenică arată un grad ridicat de combatere

(tabelul 5.9.4). Un fapt pozitiv, datorat combaterii buruienilor în fazele timpurii (D.I. Săndoiu şi colab., 2003)

datorat glifosatului, a fost creşterea stabilităŃii producŃiei în condiŃii climatice diferite (tabelul 5.9.5).

98

Tabelul 5.9.3 Ponderea principalelor plante modificate genetic în culturi comerciale modificate genetic (Elena Badea, anul 2002) Planta Ponderea Soia 62% Porumb 21% Bumbac 12 RapiŃă 5

Tabelul 5.9.4

Îmburuienarea medie la diferite tratamente cu erbicide la soia transgenică (Moara Domnească, D.I. Săndoiu, 2003) Varianta Nr. Buruieni /mp Biomasa g s.u./ha V1- Martor (neprăşit, neerbicidat) 195 5608 V2 – prăşit manual de 3 ori 11 203 V3 – ROUNDUP READY 3 + 3 post* 5 52 V4 - GUARDIAN 860 EC 2.5 l/ha ppi + BASAGRAN 48 LC 3 + FURORE 100 EC1l/ha*

14 200

V5 -FRONTIER 900 EC 2l/ha ppi + BASAGRAN 48 LC 3 + FURORE 100 EC 1l/ha

13 190

V6 - TREFLAN 48% EC 2 l/ha ppi + BASAGRAN 48 LC 3 + FURORE 100 EC 1l/ha

7 235

Tabelul 5.9.5

InfluenŃa condiŃiilor climatice asupra producŃiei de soia transgenică în condiŃiile combaterii buruienilor cu diferite erbicide (Moara Domnească 2002-2003, D.I. Săndoiu)

ProducŃia de soia (kg/ha), în diferite condiŃii climatice

Varianta

An normal, 2002 An umed, 2004 V1- Martor (neprăşit, neerbicidat) 7.54 215

V2 – prăşit manual de 3 ori 4240 *** 4442 *** V3 – ROUNDUP READY 3 + 3 post +3 post 4243 *** 4415 *** V4 - GUARDIAN 860 EC 2.5 l/ha ppi + BASAGRAN 48 LC 3 + FURORE 100 EC 1 l/ha*

2490 *** 3026 ***

V5 -FRONTIER 900 EC 2l/ha ppi + BASAGRAN 48 LC 3 + FURORE 100 EC 1 l/ha*

2297 *** 2086 ***

V6 - TREFLAN 48% EC 2 l/ha ppi + BASAGRAN 48

LC 3 + FURORE 100 EC 1 l/ha*

2681 *** 2459 ***

DL5% = 138 Kg/ha 124,3 Kg/ha DL1% = 193 Kg/ha 172,1 Kg/ha DL0.1% = 273 Kg/ha 237,5 Kg/ha Folosirea roboŃilor autodeplasabili în culturile agricole are la bază asocierea unor organe active perfecŃionate cum sunt frezele cu tehnica de recunoaştere a culturilor în diferite faze de vegetaŃie. Ea este eficientă pentru culturi ca varza, guliile sau conopida. Folosirea elementelor agriculturii de precizie se bazează pe recunoaşterea buruienilor din plantele de cultură asociată cu folosirea la locul buruienii a produsului eficient în combatere.

99

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) NumiŃi 4 elemente de modernitate în combaterea buruienilor? b) Ce este sistemul clearfield ? c) Care sunt etapele obŃinerii plantelor transgenice ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Tehnologiile moderne de combatere a buruienilor au în vedere sistemul clearfield, plantele transgenice, folosirea roboŃilor şi elementele agriculturii de precizie. Realizarea modificării genetice pentru producerea de sămânŃă impune 3 etape de lucru:

1. cercetarea pentru identificarea, izolarea şi multiplicarea (clonarea) „genelor de interes”;

2. realizarea introducerii „genei de interes” la soiul sau hibridul performant al plantelor de cultură luate în cercetare pentru ameliorarea caracterului vizat;

3. cultivarea descendenŃei plantelor cărora li s-a introdus gena de interes pentru selectarea acelora care prezintă un nivel optim al caracterului transferat, urmată de testarea în câmp pentru evaluarea stabilităŃii exprimării genei de interes în condiŃii normale de cultură. Astăzi cca. 10% din suprafaŃa cultivată pe glob este cultivată cu plante modificate genetic, proporŃia modificării plantelor fiind diferită de la o cultură la alta

5.10 Regulile de protecŃie a muncii la aplicarea erbicidelor

Toxicitatea erbicidelor impune respectarea normelor de protecŃie a muncii la transport, depozitare, manipulare şi la aplicarea tratamentelor. Măsuri generale. Personalul care este implicat în fazele de transport, manipulare sau tratare cu erbicide trebuie examinat medical înainte de declanşarea campaniei de erbicidare şi periodic, indiferent dacă mai lucrează sau nu în acest mediu cu potenŃial de toxicitate. Nu sunt admise la lucru persoane sub 18 ani, gravide, femei care alăptează, persoane cu răni deschise, bolnavi de inimă, plămâni, stomac, alcoolicii şi persoane instabile psihic.

100

Personalului destinat acestor lucrări i se va face un instructaj general de către conducătorul unităŃii şi unul la locul de muncă de către conducătorul locului de muncă, confirmat prin semnături în fişele de protecŃie a muncii. Admiterea la locul de muncă este condiŃionată de purtarea echipamentului individual de protecŃie a muncii, curat, cu integritate. Apele provenite de la spălarea echipamentului, ambalajelor sau maşinilor de stropit se depozitează în gropi situate la distanŃă de locuinŃe, ape curgătoare, fântâni, surse de hrană, locuri amenajate pentru masă. Personalul trebuie să nu fumeze în timpul lucrului, să aibă o igienă impecabilă, să aibă aces la spălare cu apă şi săpun, să folosească dezinfectanŃi şi unguente, etc.

Măsuri privind depozitarea păstrarea şi distribuŃia erbicidelor. Produsele pesticide se pot folosi în România cu avizul Comisiei NaŃionale de Omologare a Produselor de ProtecŃia Plantelor. Păstrarea produselor se face în magazii special amenajate, echipate cu ventilatoare pentru recircularea aerului, cu posibilităŃi de reglarea temperaturii de la 0ºC la 25ºC, cântare, măsuri de dozare, pichet de incendiu, cu sisteme de închidere. Magaziile sunt plasate la distanŃe mai mari de 50 m de sursea de apă. Responsabilul magaziei trebuie numit prin decizia conducătorului societăŃii. Produsele se păstrează pe grupe erbicide, fungicide, insecticide în compartimente separate şi în ambalajele originale. Ambalajele returnabile se spală cu o soluŃie de 3% sodă calcinată. Reziduu de apă cu sodă şi gunoiul se depune în gropi de felul celor descrise la spălarea utilajelor. Alăturat magaziei sau în apropierea acesteia se află trusa de prim ajutor, lighean cu apă şi săpun. Transportul produselor se realizează cu mijloace destinate special acestei categorii de produse, fără a mai transporta alt fel de mărfuri. Bena trebuie să nu aibă scurgeri, fiind curăŃată şi spălată în locuri special amenajate.

Măsuri privind pregătirea soluŃiilor de stropit. Pregătirea amestecurilor de erbicide se realizează în locuri special amenajate. Acestea trebuie să fie la distanŃă mare de apele curgătoare, de apa potabilă, culturi, locuri de depozitare a alimentelor şi vestiare. Locul poate fi o platformă de pământ separată de restul terenului de un şanŃ de 25 cm adâncime, cu un gard şi cu o inscripŃionare pe o placă „LOC PENTRU PREGĂTIREA SOLUłIILOR”. Locul trebuie să fie în aria vizuală a pazei permanente din fermă. Persoanele implicate în pregătirea amestecurilor vor fi instruite sub semnătură, nu se vor odihni, nu vor fuma sau mânca în acest loc. Toate obiectele de inventar folosite la prepararea amestecurilor nu vor fi folosite în alte scopuri. SubstanŃele nefolosite se predau la magazie seara iar restul soluŃiei nefolosite se pune în butoaie pentru folosirea a doua zi sau dacă este ultima zi de lucru, se va arunca în gropile speciale. După încheierea acŃiunii, la sfârşitul ultimei zile de lucru locul se răzuieşte cu sapele, solul rezultat fiind îngropat superficial pentru a fi descompus în timp de microorganisme.

Măsuri privind aplicarea tratamentelor cu produse de protecŃia plantelor. Măsuri preventive.

1. Unitatea sau fermierul va anunŃa în scris primăria, organele sanitare, crescătorii de albine, crescătorii de animale asupra solelor unde se vor aplica tratamente, durata acestora, substanŃele care se vor folosi şi antidoturile pentru cazurile de intoxicaŃie. 2.Responsabilul acŃiunii va instrui personalul la locul de muncă, va supraveghea acŃiunea având la dispoziŃie materiale de prim ajutor şi antidot.

101

3.Operatorii vor respecta măsurile de securitate a muncii (echipamente de protecŃie, curăŃenie, lipsa fumatului, a mâncării şi a băuturilor în zonă). Echipamentul de lucru rămâne la magazia de echipamente după lucru. Se interzice lucrul la temperaturi mai mari de 25ºC şi în condiŃii de vânt mai mare de 3 m/s. 4. La executarea de lucrări în aceiaşi solă cu mai multe agregate se va avea grijă ca direcŃia de înaintare să fie stabilită astfel încât să nu se inhaleze produse erbicide de la agregatul anterior. 5. Terenurile tratate vor fi inscripŃionate vizibil cu panouri „TEREN OTRĂVIT” şi „FUMATUL INTERZIS”. 6.După tratare pentru produsele cu destinaŃie alimentară trebuie să treacă un timp de pauză de 7 până la 30 de zile până la consum (sau alt timp precizat de fabricant), iar pentru efectuarea de lucrări mecanice 3 zile.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care sunt măsurile generale de protecŃia muncii la lucrarea cu erbicide ? b) Care este timpul de pauză după aplicarea tratamentelor cu erbicide ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Personalul care este implicat în fazele de transport, manipulare sau tratare cu erbicide trebuie examinat medical înainte de declanşarea campaniei de erbicidare şi periodic, indiferent dacă mai lucrează sau nu în acest mediu cu potenŃial de toxicitate. Nu sunt admise la lucru persoane sub 18 ani, gravide, femei care alăptează, persoane cu răni deschise, bolnavi de inimă, plămâni, stomac, alcoolicii şi persoanele instabile psihic.

102

5.11 Comentarii şi răspunsuri la teste

Întrebarea 1 a) Erbicidele sunt substanŃe chimice, de natură minerală sau organică, obŃinute prin sinteză sau din natură, care au proprietatea de a distruge parŃial sau total buruienile, fiind sau nu selective faŃă de plantele de cultură. b) Avantajele aplicării erbicidelor sunt:

- raŃionalizarea consumului de muncă

- creşterea productivităŃii muncii

- asigurarea protecŃiei solului prin reducerea numărului de treceri pe teren

- asigurarea eficienŃei economice.

c) Criteriile de clasificare a erbicidelor sunt: natura chimică, modul de acŃiune, spectrul de acŃiune, natura proceselor metabolice, epoca de aplicare, forma de condiŃionare, gradul de toxicitate d) ppi, pre, pre-post, post Întrebarea 2 a) AbsorbŃia erbicidelor se realizează în sol prin rădăcini la nivelul perişorilor absorbanŃi, sau prin tulpini subterane şi prin părŃile aeriene ale plantei, frunze şi tulpini. b) Pătrunderea şi absorbŃia erbicidelor prin frunze, tulpini şi formaŃiuni speciale depinde de factori care Ńin de plantă ca natura suprafeŃei frunzelor plantei, stadiul de dezvoltare al plantelor, structura epidermei, formaŃiunile speciale (perişorii şi stomatele), felul şi vârsta tulpinii, de felul erbicidelor, şi de factorii de mediu. c) Factorii de mediu care interacŃionează cu erbicidele în sol sunt temperatura, umiditatea, pH-ul, capacitatea de schimb cationic şi conductivitatea hidraulică a solului în zona sistemului radicular. d) Pe părŃile aeriene ale plantei absorbŃia este nepolară în timp ce la sistemul radicular absorbŃia este polară. e) Căile pe care are loc transportul erbicidelor în plante sunt vasele lemnoase (xilemul), pentru erbicide absorbite de obicei prin sistemul radicular şi vasele liberiene (floemul), pentru erbicide absorbite prin părŃile aeriene ale plantei. Întrebarea 3 a) La nivel de cloroplaste, mitocondri, nucleu celular (ADN, ARN). b) Efecte morfologice şi anatomice, efecte asupra absorbŃiei apei şi a substanŃelor nutritive, asupra fotosintezei şi respiraŃiei, efecte la nivelul enzimelor, acizilor nucleici şi a mecanismului protidelor c) Hidroliza enzimatică, oxidarea şi reducerea, dezalchilarea, dezaminarea şi inactivarea prin conjugare a erbicidelor Întrebarea 4 a) Locurile de pătrundere în plante pentru erbicide sunt părŃile aeriene, seminŃele şi părŃile subterane.

Întrebarea 5

103

a) Selectivitatea erbicidelor reprezintă însuşirea unei substanŃe active, (produs comercial), de a nu fi fitotoxic pentru anumite specii de plante, soiuri sau hibrizi, în timp ce pentru altele, au acŃiune de combatere parŃială sau totală. b) Selectivitatea chimică sau fiziologică, selectivitate anatomică sau/şi morfologică, selectivitate de poziŃie şi selectivitate periodică. c) Selectivitatea depinde de factori care Ńin de caracteristicile plantei, de caracteristicile erbicidului şi de factorii agrotehnici. d) Factorii agrotehnici se referă la elemente care interacŃionează cu deplasarea în sol a erbicidelor şi gradul de adsorbŃie, care depind la rândul lor de tipul de sol, conŃinutul de materie organică şi de umiditate, precum şi de alegerea pachetului clearfield. Aceste elemente agrotehnice sunt concret legate de lucrările solului, în speŃă de pregătirea patului germinativ, de adâncimea de încorporare în sol a erbicidului, de adâncimea de semănat şi de regimul de irigare. Întrebarea 6 a) Tipurile de persistenŃă Ńin de perioada acestora de prezenŃă şi de activitatea în mediu şi ele sunt: persistenŃa ecologică, persistenŃa absolută şi persistenŃa agronomică. b) RelaŃia persistenŃă - structura chimică a erbicidului este ilustrată de viteza de degradare a erbicidelor care depinde de tipul reacŃiei iniŃiale a degradării şi anume cele cu o persistenŃă mai mică încep cu hidroliza, în timp ce cele cu persistenŃă mai mare încep cu dezalchilarea. c) Factorii care condiŃionează persistenŃa în sol a erbicidelor sunt cantitatea de erbicid care ajunge în sol sau pe sol, metoda de aplicare, lucrările agrotehnice, condiŃiile de climă şi epoca de administrare. Procesele care condiŃionează persistenŃa sunt de natură fizică, chimică şi biochimică având impact pe plante, sol şi mediu în ansamblul său. d) RemanenŃa erbicidelor este definită ca durata lor de acŃiune în afara perioadei de vegetaŃie a plantei pentru protecŃia căreia s-au aplicat. e ) Reziduurile în recoltă reprezintă cantitatea de erbicid sau metabolit al acestora acumulate în plantă care apar ca rezultat al fenomenelor de transport şi depozitare în produsul finit. Întrebarea 7 a) Factorii care influenŃează eficacitatea erbicidelor sunt epoca de aplicare, modul de aplicare, sensibilitatea speciilor de buruieni, faza de vegetaŃie în care cresc buruienile, gradul de îmburuienare, condiŃiile de sol, condiŃiile climatice, specia de plantă cultivată, condiŃiile de cultură, modul de organizare a aplicării erbicidelor, cartarea buruienilor, necesitatea de a alterna de la un an la altul erbicidele pe aceiaşi solă, asocierea de mai multe erbicide, stabilirea dozelor optime şi metoda de aplicare. b) Calcularea cantităŃii de erbicid, produs comercial (C) se face pe baza cunoaşterii dozei de erbicid (e) exprimată în kg s.a. /ha şi a concentraŃiei în substanŃă activă a produsului comercial (s):

104

s

eC

*100=

c) Pentru tratamentele pe benzi relaŃia este:

d

LCC

*1 = unde:

C1 reprezintă cantitatea de erbicid, produs comercial ce se va aplca pe rând C – cantitatea de erbicid, produs comercial calculată pentru tratamente pe toată suprafaŃa L – lăŃimea benzii tratate pe rând cu duze tip E d – distanŃa dintre rândurile de plante d) Prin proba maşinii de erbicidare. Verificarea se face zilnic. Întrebarea 8

a) Personalul care este implicat în fazele de transport, manipulare sau tratare cu erbicide, trebuie examinat medical înainte de declanşarea campaniei de erbicidare şi periodic, indiferent dacă mai lucrează sau nu în acest mediu cu potenŃial de toxicitate. Nu sunt admise la lucru persoane sub 18 ani, gravide, femei care alăptează, persoane cu răni deschise, bolnavi de inimă, plămâni, stomac, alcoolicii şi persoanele instabile psihic.

b) După aplicarea tratamentelor pentru produsele cu destinaŃie alimentară

trebuie să treacă un timp de pauză de 7 zile până la 30 de zile până la consum, iar pentru efectuarea de lucrări mecanice 3 zile

Întrebarea 9 a) Sistemul clearfield, plantele transgenice, folosirea roboŃilor şi elementele agriculturii de precizie pentru aplicarea erbicidelor. b) Sistemul clearfield cuprinde pachete tehnologice erbicid-hibrid la floarea soarelui sau porumb. Erbicidele aparŃin grupelor imidazoline şi sulfonilureice. c) Sunt 3 etape de lucru:

1. cercetarea pentru identificarea, izolarea şi multiplicarea (clonarea)

„genelor de interes” 2. realizarea introducerii „genei de interes” la cultivarul performant al

plantelor de cultură luate în cercetare pentru ameliorarea caracterului vizat

3. cultivarea descendenŃei plantelor cărora li s-a introdus gena de interes pentru selectarea acelora care prezintă un nivel optim al caracterului transferat, urmată de testarea în câmp, pentru evaluarea stabilităŃii exprimării genei de interes în condiŃii normale de cultură.

105

5.12 Lucrare de verificare nr. 5

INSTRUCłIUNI Lucrarea de verificare solicitată implică activităŃi care necesită cunoaşterea UnităŃii de învăŃare nr. 3. Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii, corectare şi evaluare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (AGROTEHNICA), numărul lucrării de verificare, numele şi prenumele studentului sau studentei. Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşească o jumătate de pagină. Punctajul aferent este menŃionat pentru fiecare întrebare. Întrebările la care trebuie să răspundeŃi sunt următoarele:

1. Care sunt tipurile de selectivitate ? (1p) 2. Care sunt căile de metabolizare a erbicidelor în plantă ? (2p) 3. Care sunt căile de degradare a erbicidelor ? (2p) 4. Ce este persistenŃa erbicidelor şi care sunt tipurile de persistenŃă ?

(2p) 5. Ce este remanenŃa erbicidelor şi care este importanŃa ei ? (1p) 6. Ce sunt reziduurile de erbicide şi care este importanŃa lor ? (1p) 7. Care sunt factorii care influenŃează eficacitatea erbicidelor ? (1)

5.13 Bibliografie minimală

24. Badea Elena, 2003 – Plantele transgenice în cultură, Bucureşti 25. Ciontu C., 2005 – Noi soluŃii tehnologice în controlul buruienilor la cultura de floarea soarelui,

Lucrări ŞtiinŃifice, U.Ş.A.M.V. B., Seria A, Vol. XLVIII, 2005 26. Gauvrit CH., 1996 – Efficacitè et sèlectivitè des herbicides, INRA, Paris 27. Guş P., D.I. Săndoiu, G. Jităreanu, A. Lăzureanu, S. Iancu, 1998 – Agrotehnica, Editura Risoprint,

Cluj-Napoca; 28. Pintilie C., Şt. Romoşan, L. Pop, Gh. Timaru, P. Sebök, P. Guş, 1985 – Agrotehnica, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; 29. Scalla R. 1991 - Les herbicides, mode d`action et principes d`utilisation, INRA, Paris 30. *** Folosirea raŃională a erbicidelor vol. I-IV, Societatea Română pentru Studiul şi Combaterea

Buruienilor;

106

UNITATEA DE ÎNVĂłARE NR. 6 LUCRĂRILE SOLULUI ŞI SISTEMELE DE LUCRĂRI Cuprins Pagina 6.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 6 106 6.2 Elemente introductive privind lucrările solului 106 6.3 InfluenŃa lucrărilor solului asupra însuşirilor fizice, chimice şi biologice ale acestuia şi a regimului apei din sol

107

6.4 Lucrările de bază ale solului 111 6.5 Lucrările de pregătire a patului germinativ 120 6.6 Lucrările solului după semănat 121 6.7 Sistemele de lucrări ale solului 123 6.8 Comentarii şi răspunsuri la teste 131 6.9 Lucrarea de verificare nr. 6 135 6.10 Bibliografie minimală 135

6.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 6

• Prezentarea elementelor introductive privind lucrările solului • Studiul influenŃei lucrărilor solului asupra însuşirilor fizice,

chimice şi biologice ale acestuia şi a regimului apei din sol

• Prezentarea lucrărilor de bază ale solului

• Cunoaşterea lucrărilor de pregătire a patului germinativ

• ÎnŃelegerea rolului lucrărilor solului după semănat

• Prezentarea sistemelor de lucrări ale solului

6.2 Elemente introductive privind lucrările solului

Lucrările solului sunt intervenŃii de natură mecanică asupra solului, efectuate cu scopul armonizării cerinŃelor biologice ale plantelor de cultură cu starea solului, sub raportul gradului de afânare al acestuia, porozităŃii, permeabilităŃii pentru apă, condiŃiilor de activitate ale microorganismelor pentru diferite adâncimi, cu realizarea direct sau indirect a combaterii buruienilor. ImportanŃa lucrărilor solului este de a adapta spaŃiul edafic al solului cerinŃelor de dezvoltare ale sistemului radicular ale diferitelor plante prin accesul la oxigenare şi disponibilizarea elementelor nutritive, prin modificarea proprietăŃilor deficitare privind circulaŃia apei, cum ar fi penetrarea orizontului Bt pe luvisolurile albice (cu mărirea capacităŃii de înmagazinare a apei în sol) şi odată cu aceasta de a schimba temporar sensul unor procese negative din sol, de a lăsa solul deschis pentru pătrunderea apei şi de a combate buruienile în mod direct.

107

Clasificarea lucrărilor solului. Criteriile de clasificare a lucrărilor solului sunt uneltele cu care se execută, adâncimea de executare şi epoca de executare. După uneltele cu care se execută avem lucrarea solului cu plugul (aratul), cu maşina de afânat solul (scarificarea), cu grapa (grăpatul) cu discuri, cu colŃi reglabili, cu Ńesala de buruieni, cu cultivatorul echipat pentru cultivaŃie totală (cultivaŃia totală) sau pentru prăşit, cu freza, cu maşina de modelat solul (modelarea), cu nivelatorul (nivelarea), etc. După adâncimea de executare avem lucrări superficiale (0-15 cm), lucrări adânci 16-30 cm, lucrări foarte adânci (>30 cm), de desfundare (70 cm), etc. După epoca de executare avem arături de vară, de toamnă, de iarnă şi de primăvară.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Ce reprezintă lucrările solului ? b) În ce constă importanŃa lucrărilor solului ? c) Care sunt criteriile de clasificare a lucrărilor solului ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Lucrările solului sunt intervenŃii de natură mecanică asupra solului, efectuate cu scopul armonizării cerinŃelor biologice ale plantelor de cultură cu starea solului sub raportul gradului de afânare al acestuia, porozităŃii, permeabilităŃii pentru apă, a condiŃiilor de activitate ale microorganismelor pentru diferite adâncimi şi cu realizarea combaterii buruienilor. Scopul lor este de a de a adapta spaŃiul edafic al solului cerinŃelor de dezvoltare ale sistemului radicular ale diferitelor plante prin accesul la oxigenare şi disponibilizarea elementelor nutritive, de a modifica proprietăŃi deficitare privind circulaŃia apei cum ar fi penetrarea orizontului Bt pe luvisoluri albice, mărind capacitatea de înmagazinare a apei şi odată cu aceasta de a schimba temporar sensul unor procese negative din sol, de a lăsa solul deschis pentru pătrunderea apei şi de a combate buruienile în mod direct.

6.3. InfluenŃa lucrărilor solului asupra însuşirilor fizice, chimice şi biologice ale acestuia,

a regimului apei, a buruienilor, dăunătorilor şi a bolilor

InfluenŃa lucrărilor solului asupra însuşirilor fizice ale acestuia decurge din acŃiunea de modificare a stării de aşezare a solului, ceea ce conduce la modificări ale densităŃii aparente, porozităŃii

108

şi stabilităŃii hidrice a agregatelor de sol. InfluenŃa lucrărilor solului asupra densităŃii aparente. Lucrările solului, potrivit modului de

acŃionare şi adâncimii de executare, determină micşorarea densităŃii aparente a solului pentru o anumită perioadă de timp, după care solul are tendinŃa de a reveni la starea dinaintea lucrării (tabelul 6.3.1)

Tabelul 6.3.1 InfluenŃa metodelor de lucrare a solului asupra densităŃii aparente la porumbul irigat în anul

1973 (după C. Pintilie şi colab., 1985) Adâncimea (cm) Arat Freză Disc 5-10 1,16 1,21 1,27 15-20 1,26 1,45 1,39 25-30 1,43 1,38 1,43

Cercetările efectuate au stabilit că majoritatea plantelor de cultură au cerinŃe privind tasarea solului cuprinse între valorile de 1,07 şi 1,45 ale densităŃii aparente.

InfluenŃa lucrărilor solului asupra porozităŃii solului. Porozitatea solului cunoaşte odată cu modificarea densităŃii aparente variaŃii sensibile ca urmare a lucrărilor solului. Porozitatea totală a solului este partajată între porozitatea de aeraŃie şi porozitatea capilară. Valori corespunzătoare cerinŃelor de aeraŃie pentru majoritatea plantelor se realizează la valori ale porozităŃii totale cuprinse între 48% şi 60%, cu o porozitate de aeraŃie de 18-24% şi o porozitate capilară de 30-36%. Porozitatea solului este dependentă de structura solului, iar aceasta la rândul ei de conŃinutul în humus şi cationi de Ca şi Mg. Pe solurile bine structurate, se realizează o bună aprovizionare cu aer în cadrul porozităŃii de aeraŃie, precum şi condiŃii de reŃinere durabilă a apei pentru plante în spaŃiile capilare. De asemenea în aceste condiŃii se realizează o bună activitate a microorganismelor de descompunere a resturilor vegetale.

InfluenŃa lucrărilor solului asupra stabilităŃii hidrice a agregatelor. Lucrările solului fără răsturnarea brazdei pot influenŃa în mod pozitiv proporŃia de agregate hidrostabile pe vertisoluri şi pe luvisoluri albice în sensul creşterii, comparativ cu lucrarea de arat la 20-25 cm. De asemenea C. Pintilie şi col., (1985) au obŃinut valori apropiate ale procentului de agregate hidrostabile pe cernoziomul cambic de la INCDA Fundulea la lucrarea cu freza comparativ cu grapa cu discuri dar superioare acesteia pe adâncimea 0-15 cm la agregatele mai mari de 1 mm (tabelul 6.3.2). Precizăm că introducerea unor maşini noi de lucrat solul este însoŃită de cercetări privind influenŃa organelor active asupra proprietăŃilor fizice ale solului.

InfluenŃa lucrărilor solului asupra activităŃii microorganismelor şi proceselor biochimice.

Asigurarea cerinŃele plantelor privind valorile densităŃii aparente şi ale porozităŃii totale la care se asigură un raport corespunzător apă/aer în sol prin lucrările solului, asigură condiŃii favorabile şi pentru activitatea microorganismelor, pe tot stratul de sol prelucrat.

S-au identificat specii de microorganisme active aerobe, cum sunt Cellvibrio şi Cytophaga implicate în descompunerea celulozei, ceea ce conduce la activarea succesivă şi a altor microorganisme. Pe luvisolurile albice, soluri interesate la lucrări de scarificare şi aerare pentru mărirea capacităŃii de înmagazinare a apei, s-a identificat în adâncime, la 60-70 cm o creştere a activităŃii biologice marcate prin activitatea dehidrogenazică şi prin creşterea numărului de microorganisme (Gh. Ştefanic şi D.I. Săndoiu, 2011).

109

Tabelul 6.3.2

InfluenŃa metodei de lucrare asupra stabilităŃii hidrice a agregatelor de sol în condiŃii de irigare la INCDA Fundulea (după C. Pintilie şi colb., 1985)

Procentul de agregate cu diametrul Adâncimea Lucrarea

solului > 5 mm > 2 mm > 1 mm >0,25 mm <0,25 mm

Arat 11,43 17,60 14,35 38,04 18,38

Freză 29,93 19,94 19,79 26,55 23,79

0-15

Discuit 13,48 14,44 11,50 30,60 29,98

Arat 10,02 11,07 13,50 41,30 24,45

Freză 10,77 16,45 13,32 36,96 22,50

15-30 Discuit 24,43 21,77 14,41 26,74 12,65

Pe cernozoim cambic la INCDA Fundulea creşterea adâncimii arăturii la 30-40 cm a condus la creşterea numărului de bacterii sporogene Bacillus megaterium la adâncimea de 20-40 cm, în detrimentul speciei Bacillus subtilis mezentericus. Mecanismul intensificării activităŃii microorganismelor aerobe este datorat lucrărilor solului. Acestea folosesc oxigenul pentru descompunerea substanŃelor organice, ocazie cu care rezultă CO2, şi energia necesară. Bacteriile heterotrofe descompun materia organică la H2O, NH3, P, Ca, Mg şi Fe. Spre exemplu nitrificarea are o intensitate maximă la valori ale densităŃii aparente de 1,11-1,15 g/cmc când umiditatea din sol este la nivelul capacităŃii pentru apă în câmp, fără ca această stare să dureze foarte mult datorită fenomenului de autotasare al solului. După efectuarea lucrărilor solului, acesta tinde să ajungă la starea de echilibru.

InfluenŃa lucrărilor solului asupra regimului apei din sol. CondiŃiile climatice din România induc pe solurile agricole două tipuri de probleme, pe de o parte, în zonele secetoase din sud şi sud-est necesită lucrări pentru interceptarea şi păstrarea apei în sol şi pe de altă parte, pe solurile cu exces periodic de umiditate, de mărire a capacităŃii de înmagazinare a apei din sol. C. Pintilie a arătat pe cernoziomul cambic de la INCDA Fundulea că solul arabil lucrat corespunzător, are un conŃinut de umiditate primăvara superior, comparativ cu cel nelucrat de 150 mc/ha (tabelul 6.3.3).

Tabelul 6.3.3 ConŃinutul de apă în cernoziomul cambic de la INCDA Fundulea în funcŃie de felul lucrării solului (după C. Pintilie, 1985)

Arat la 15 cm în iulie Nearat Adâncimea (cm) % de

greutate % de volum mc/ha % de

greutate % de

volum mc/ha

0 – 10 11,5 14,9 149 7,9 10,2 102 10 – 20 16,0 20,8 208 11,8 15,3 153 20 - 30 15,9 20,5 206 13,1 17,3 173 30 – 40 15,8 20,5 205 15,4 20,2 202 40 - 50 14,9 19,3 193 19,9 20,6 206

InfluenŃa lucrărilor solului asupra combaterii buruienilor. Date mai vechi ilustrează

importanŃa lucrărilor solului în mod special a arăturilor, lucrărilor de grăpat şi a praşilelor mecanice (tabelul 6.3.4) în combaterea buruienilor.

110

Tabelul 6.3.4 InfluenŃa sistemului de lucrare a solului asupra îmburuienării culturii porumbului pe preluvosol luvic la S.C.A. Şimnic în perioada 1968-1970 (după Fl. Ionescu, 1981)

Lucrarea de bază întreŃinere

Numărul de buruieni/mp

Buruieni kg/ha s.u.

Prăşit de 3 ori mecanic 323 584 3 kg/ha atrazin + 3 praşile mecanice

353 989 Nelucrat

10 kg/ha Atrazin - neprăşit 386 1232 Prăşit de 3 ori mecanic 168 367 3 kg/ha atrazin + 3 praşile mecanice

197 466 Discuit

10 kg/ha Atrazin - neprăşit 299 572 Prăşit de 3 ori mecanic 125 330 3 kg/ha atrazin + 3 praşile mecanice

153 361 Arat la 15 cm

10 kg/ha Atrazin - neprăşit 136 401 Prăşit de 3 ori mecanic 108 272 3 kg/ha atrazin + 3 praşile mecanice

123 302 Arat la 25 cm

10 kg/ha Atrazin - neprăşit 126 379

InfluenŃa lucrărilor solului asupra combaterii, bolilor şi a dăunătorilor. Iernarea diferitelor insecte pe resturile vegetale ca şi prezenŃa formelor de rezistenŃă ale diferitelor boli, face ca prin lucrările de arat, o serie de dăunători să ajungă în sol la adâncimi de la care nu mai pot ajunge la suprafaŃă pentru a ataca culturile agricole cum este Ostrinia nubilalis. Asupra altor specii cum este Zabrus tenebrioides care îşi au mediul de viaŃă în sol lucrările solului nu au influenŃă. În această situaŃie respectarea unor asolamente raŃionale constituie o măsură de reducere a presiunii dăunătorilor asupra culturilor, lucrările solului constituind una din măsurile posibile din cadrul complexului de măsuri de combatere integrată a buruienilor.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Ce proprietăŃi fizice ale solului influenŃează lucrările solului ? b) La ce valori ale densităŃii aparente (Da) se înregistrează intensitatea maximă a nitrificării? c) Ce economie de apă poate aduce lucrarea de arat la 15 cm comparativ cu nelucrat ? d) Cum influenŃează lucrările de arat asupra populaŃiei de dăunători şi a bolilor ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

111

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Lucrările solului determină micşorarea densităŃii aparente, mărirea porozităŃii şi a conductivităŃii hidraulice având implicaŃii asupra stabilităŃii agregatelor. Nitrificarea atinge sub influenŃa lucrărilor solului valorile maxime la valori ale densităŃii aparente de 1,11-1,15 g/cmc când umiditatea din sol este la nivelul capacităŃii pentru apă în câmp. Această stare nu durează foarte mult datorită fenomenului de autotasare al solului. Solul arabil lucrat la 15 cm, are un conŃinut de umiditate primăvara superior comparativ cu cel nelucrat, de 150 mc/ha. Prin lucrările de arat, o serie de dăunători precum şi formele de rezistenŃă ale bolilor plantelor, existente pe resturile vegetale bolnave, sunt încorporate în sol la adâncimi de la care nu mai pot ajunge la suprafaŃă pentru a ataca culturile.

6.4 Lucrările de bază ale solului

Arătura.Lucrările de bază ale solului modifică radical starea de aşezare a solului pe zona principală de răspândire a sistemului radicular cuprinsă între 0-30 (pentru majoritatea plantelor) şi 50-70 cm (pentru plantaŃii viticole şi pomicole). În principal este vorba de lucrarea solului cu plugul – aratul. Aratul reprezintă procesul tehnologic de lucrare a solului care cuprinde operaŃii de tăiere, desprindere, comprimare, întoarcere, deplasare laterală, mărunŃire, amestecare şi în final „afânare a fâşiei de sol de la suprafaŃă denumită brazdă” (C. Pintilie şi colab., 1985). Arătura conduce la mărirea volumului solului pe adâncimea lucrată cu 20-30%. Rol şi efecte. Volumul crescut datorită rearanjării agregatelor de sol în timpul întoarcerii şi răsturnării brazdei, reprezentat de numeroasele spaŃii necapilare este supus fenomenului de autotasare dependent de textură, structură şi regimul precipitaŃiilor în timpul anului având tendinŃa de a-şi reveni la starea dinaintea arăturii. Aerisirea duce la eliminarea gazelor vătămătoare. SeminŃele iau din atmosferă şi din aerul din sol oxigenul necesar oxidării substanŃelor de rezervă din cotiledoane pentru asigurarea încolŃirii şi răsăririi culturii.

Arăturile, determină comparativ cu solul nearat, o infiltraŃie de circa 7 ori mai mare, cu o circulaŃie rapidă a apei în sol, conducând la o înmagazinare de două ori mai mare în timp şi la o evaporare de circa 6 ori mai mică (tabelul 6.4 1).

Tabelul 6.4.1 Înmagazinarea apei din precipitaŃii în solul arat şi nearat (prelucrat după Gh. Ionescu Şişeşti şi colab. 1958, citat de C. Pintilie şi colab., 1985)

Procente de apă din precipitaŃii Sursa de apă În solul afânat În solul îndesat, nearat

Apa înmagazinată 21,9 10,2 Apa infiltrată 64,4 9,2 Apa evaporată 13,7 80,6 Total 100 100

Arăturile au şi un rol multifuncŃional pe următoarele direcŃii de acŃiune:

- îngroparea resturilor vegetale după recoltarea plantei premergătoare şi a îngrăşămintelor organice şi/sau minerale cu fosfor şi potasiu destinate culturii care se înfiinŃează

112

- refacerea structurii solului prin aducerea de sol structurat de la fundul brazdei şi introducerea în adâncime a solului destructurat datorită traficului la suprafaŃa solului

- uşurarea expansiunii rădăcinilor în volumul edafic mobilizat - uşurarea pătrunderii pe o adâncime mai mare a căldurii - crearea de condiŃii favorabile activităŃii microorganismelor aerobe care acŃionează asupra

materiei organice din sol.

În sol acŃionează microorganismele fixatoare de azot simbiotice (Rizobium leguminosarum, R. phaseoli, R. trifolii, R. japonicum, R. meliloti, R. lupini, R. acaciae) şi cele nesimbiotice (Azotobacter) cât şi cele nesimbiotice anaerobe (Clostridium pasteurianum). Ca urmare, în solul lucrat, cantitatea de nitraŃi este mai mare decât cea din solul nelucrat (tabelul 6.4.2).

Tabelul 6.4.2

Cantitatea de nitraŃi în solurile cernoziom, lăcovişte şi luvisol albic lucrate şi nelucrate pe zona 0-40 cm în mg/kg (după Gh. Ionescu Şişeşti şi colab. 1958, citat de C. Pintilie şi colab., 1985)

Cernoziom Lăcovişte Luvisol albic Adâncimea (cm)

Nelucrat Lucrat Nelucrat Lucrat Nelucrat Lucrat

0-20 0,58 36,42 0,35 34,44 0,26 33,82

20-40 0,34 14,94 0,11 30,79 0,10 14,14

ModalităŃile de executare a arăturii. Executarea unor arături de calitate presupune derularea

următoarelor etape: - stabilirea plugului cu care se face arătura

- împărŃirea terenului în parcele sau fâşii cu lăŃime multiplu al lăŃimii de lucru a agregatului, orientativ de cca. 50 m pentru limitarea parcursurilor cu întoarcerea la capete. Pentru determinarea lăŃimii fâşiei se foloseşte formula:

)8(2 2RDBL += unde:

L este lăŃimea fâşiei; D – lungimea fâşiei B – lăŃimea agregatului R – raza minimă de întoarcere a agregatului - stabilirea cinematicii agregatului - trasarea brazdei ce control la o distanŃă egală cu raza de întoarcere a agregatului.

ModalităŃile de executare a arăturii sunt arătura în lături, la cormană, prin alternarea arăturii la

cormană cu arătura în lături şi arătura într-o singură parte.

Arătura în lături sau la margini, conduce la o fâşie la pornirea din marginea din dreapta formând pe terenul nelucrat la stânga şi la dreapta o coamă, iar la mijloc un şanŃ, pe ansamblu alternând răzor-coamă-răzor-coamă. (fig. 6.4.1).

Arătura la cormană numită şi arătură la mijloc, conduce la o coamă şi 2 şanŃuri, ceea ce pe ansamblu conduce la alternarea coamă-răzor-coamă-răzor (fig. 6.4.2).

113

Alternarea arăturii la cormană cu arătura în lături, presupune lucrarea unei fâşii la cormană urmând ca a doua fâşie să fie lucrată în lături ceea ce elimină un şanŃ (fig. 6.4.3).

Fig. 6.4.1 Cinematica agregatului la arătura în lături

Fig. 6.4.2 Cinematica agregatului la arătura la cormană

Fig. 6.4.3 Cinematica agregatului la alternarea arăturii la cormană cu arătura în lături

Realizarea de denivelări, şanŃuri şi coame, impune corectări la pregătirea terenului pentru eliminarea şanŃurilor prin lucrări cu grapa cu discuri în vecinătatea şanŃului. Coamele pot fi diminuate prin scurtarea tirantului central la prima brazdă executată, după care se revine la normal. Arătura într-o singură parte, se poate realiza cu pluguri reversibile eliminând denivelările inerente celorlalte modalităŃi de deplasare a agregatelor (fig. 6.4.4).

Fig. 6.4.4. Cinematica agregatului la

arătura într-o singură parte

(cu plugul reversibil)

114

Calitatea arăturii depinde de respectarea următoarelor reguli de bază: 1. Arătura trebuie să se execute la momentul optim pentru umiditate caracterizat prin starea de reveneală, evitând momentele când solul este uscat, când rezultă bolovani, sau când este prea umed când rezultă curele. La solurile cu textură medie către argiloasă umiditatea trebuie să fie 20-22%. Solurile nisipoase se lucrează la un conŃinut de umiditate de 12-20%. 2. Arătura se va face în agregat cu grapa stelată pe terenuri cu umiditate optimă sau suboptimă şi cu grapa cu colŃi ficşi la un conŃinut de umiditate supraoptimă. 3. Adâncimea arăturii trebuie să alterneze de la un an la altul pentru a evita formarea hardpanului. 4. Sensul arăturii se schimbă de la un an la altul, la fel modalitatea de executare a arăturii. 5. După recoltarea culturii este necesară o lucrare cu discul sau cu plugul pentru a uşura pătrunderea apei şi combaterea buruienilor. De la regulă sunt exceptate psamosolurile şi solurile erodate. 6. Imediat după recoltare se execută o lucrare de grăpare în 2 sensuri cu grapa cu discuri, după care se ară la 2-3 săptămâni. 7. Terenurile în pantă se ară pe direcŃia generală a curbelor de nivel. 8.Terenurle cu denivelări, întâi se nivelează cu nivelatorul, după care se execută arătura. 9.Pe parcursul executării arăturii se va realiza o viteză de deplasare care să permită răsturnarea solului cu nivelarea brazdei, ceea ce la tractoarele româneşti U-650 M, U 683, este cuprinsă între 4 şi 7,5 km/ha iar la tractoarele de mare putere (≥180 CP) de circa 10-12 km/ha. 10. Plugul trebuie să dispună de organe active bine ascuŃite şi să fie corect reglat în plan longitudunal şi transversal. Executarea arăturii cu pluguri de diferite forme constructive. Arătura cu plugul cu antetrupiŃă. AntetrupiŃa este o trupiŃă de dimensiuni reduse, aşezată în faŃa trupiŃei obişnuite, acŃionând pe o adâncime de 10-15 cm. Rolul antetrupiŃei este de a desprinde o brazdă redusă ca dimensiune de cca 15 cm lăŃime şi 10-15 cm adâncime cu seminŃe de buruieni şi structura degradată care să fie răsturnată pe fundul brazdei, uşurând efortul trupiŃei obişnuite care va aduce la suprafaŃă sol structurat. Acest tip de arătură care poate contribui la o arătură de bună calitate, are dezavantajele următoare:

- duce la creşterea efortului tractorului şi a consumului de combustibil; - pe terenurile îmburuienate conduce la înfundarea plugului, trebuind scoase antetrupiŃele pentru

a nu strica calitatea arăturilor; - nu aduce sporuri semnificative de producŃie faŃă de arătura fără antetrupiŃă.

Arătura cu plugul prevăzut cu scormonitor. Scormonitorul este o piesă de forma labei de

gâscă sau a unei dălŃi, lungă de 10-15 cm, ataşată în spatele fiecărei trupiŃe în prelungirea brăzdarului care are rolul de a penetra şi afâna stratul de sol de sub arătură pe o adâncime de 5-15 cm, distrugând hardpanul. Această arătură aduce îmbunătăŃirea condiŃiilor fizice, chimice şi biologice ale solurilor. Notarea adâncimii acestui tip de arătură se face cu două cifre, una pentru arătură şi a doua pentru scormonitor, ex 25 + 12 cm. Arătura cu plugul prevăzut cu scormonitor se recomandă în următoarele cazuri:

- pe soluri grele, argiloase cu hardpan; - pe solurile lăcoviştite, halomorfe, brune argiloiluviale şi luvisoluri albice, la care stratul fertil

este la suprafaŃă şi nu se poate adânci arătura; - pe terenuri în pantă, la care adâncirea arăturii expune riscului scurgerii sau alunecării mase mari

de sol; - pe suprafeŃe pe care primăvara stagnează apa pentru a mări capacitatea de înmagazinare a apei

şi a uşura drenajul intern al acestor soluri.

115

Arătura cu plugul prevăzut cu scormonitor se repetă odată la 3-4 ani pentru solurile aflate în situaŃiile menŃionate.

Arătura cu plugul cu discuri. Aceste pluguri au organele active sub forma unor discuri care taie solul, îl mărunŃesc dar îl întorc numai parŃial. Acest tip de organe active sunt recomandate pe solurile grele, compacte, acolo unde plugurile obişnuite nu pot executa arături de calitate.

Arătura cu plugul fără cormană execută numai o tăiere, ridicare, înclinare şi mărunŃire a brazdei fără a o răsturna, fiind recomandată în următoarele situaŃii:

- pe terenurile în pantă pentru ca resturile de mirişte neîncorporate să rămână un obstacol în calea scurgerilor;

- pe psamosoluri mobile şi semimobile pentru a menŃine miriştea neîncorporată care să constituie un obstacol în calea deflaŃiei;

- pe terenuri tasate de ploi în primăverile când nu se poate prelucra altfel patul germinativ; - pe terenuri halomorfe la care nu se poate aduce prin arătură stratul de sol la suprafaŃă.

Arătura în straturi sau etaje se realizează cu pluguri care conŃin 2 sau 3 compartimente pe

verticală acŃionând până la 80 cm adâncime, fiind similară ca efect desfundării.ConstrucŃia plugului permite ca în lucru să dea un sens de schimbare a poziŃiei straturilor de sol, (de răsturnare) pe zona de profil lucrată, la bază ajungând solul de la suprafaŃă. Acest tip de arătură prezintă dezavantajul unui consum foarte mare de combustibil dar şi avantaje cum sunt:

- realizează o prelucrare foarte bună a solului pentru culturi de pomi sau viŃă-de-vie; - aduce la suprafaŃă sol cu structură bună şi duce la o mare adâncime resturile vegetale şi

seminŃele de buruieni; - determină mărirea capacităŃii de înmagazinare a apei modificând regimul aerohidric şi termic al

solului pe adâncimea lucrată.

Arătura cu freza sau frezarea solului se recomandă acolo unde nu se pot folosi celelalte pluguri pentru arături de calitate. Prelucrarea se poate face de la 5-6 cm la 25 cm adâncime. Este vorba de soluri umede, proaspăt destelenite sau desecate. Avantajul este că odată cu frezarea se realizează şi pregătirea patului germinativ fiind frecvent folosită în legumicultură şi chiar în pomicultură şi viticultură şi foarte puŃin în cultura mare agricolă.

Clasificarea arăturilor după adâncimea la care se execută. Dezmiriştirea la 10-12 cm se realizează imediat după recoltare, obişnuit cu grapa cu discuri şi

mai puŃin cu plugurile sau cu cultivatoarele. Dezmiriştirea se realizează atunci când nu se poate face arătura de vară (din lipsă de utilaje sau solul este prea uscat, conducând la o arătură bolovănoasă). Dezmiriştirea prezintă următoarele avantaje:

- rupe capilarele solului la suprafaŃă micşorând evaporarea, ceea ce contribuie la păstrarea apei în sol sub stratul mărunŃit care acŃionează ca un mulci, uşurând mai târziu interceptarea apei din ploi

- permite infiltrarea apei din precipitaŃii şi păstrarea ei în sol pentru cultura următoare - distruge miriştea favorizând descompunerea ei de către microorganisme - favorizează activitatea microorganismelor determinând mineralizarea azotului pentru cultura

următoare - distruge buruienile existente la cultura premergătoare şi creează condiŃii de încolŃire a

seminŃelor de buruieni pentru a fi distruse cu lucrările următoare - distruge cuiburile de insecte şi aduce în condiŃii de descompunere pe sol patogenii instalaŃi pe

buruieni sau pe miriştea discuită

116

- scade cu 10-12% efortul la arat, îmbunătăŃind substanŃial calitatea arăturilor.

Arătura superficială la 13-17 cm se realizează pentru culturile ce cereale păioase sau pentru rapiŃă, când fie nu este suficientă pentru pregătirea patului germinativ o lucrare de dezmiriştire cu grapa cu discuri, fie solul este prea tasat datorită ploilor, fie prea îmburuienat. Arătura superficială se recomandă în următoarele situaŃii:

- pentru înfiinŃarea culturilor succesive - ca lucrare pentru combaterea pirului crestat, Elymus repens - la desfiinŃarea lucernierelor ca arătură de decojire - la încorporarea îngrăşămintelor organice şi a celor minerale cu fosfor.

Arătura normală (la 20 cm), se execută imediat după recoltat sau la 2-3 săptămâni după

dezmiriştire, vara cu grapa stelată pentru culturile de toamnă, dacă condiŃiile climatice permit, sau fără grapă stelată lăsând solul în brazdă crudă pentru culturile de primăvară. Arătura normală se mai foloseşte la întoarcerea lucernierelor sau a trifoiştilor la 3-4 săptămâni după arătura de decojire.

Arătura adâncă (la 21-25 cm), se execută imediat după recoltat sau la 2-3 săptămâni după dezmiriştire, vara cu grapa stelată pentru culturile de toamnă dacă condiŃiile climatice permit, sau toamna, fără grapă stelată lăsând solul în brazdă crudă pentru culturile de primăvară. Mult folosite într-o anumită perioadă când motorina era ieftină, aceste arături prezintă alături de arătura, superficială în plus unele avantaje:

- măresc rezerva de apă înmagazinată în sol toamna

- permit distrugerea unor buruieni greu de combătut ca pirul crestat (Elymus repens) şi pirul gros (Agropyron repens)

- plante cu producŃia principală în sol cum sunt cartoful şi sfecla de zahăr răspund cu sporuri de producŃie asigurate statistic;

- favorizează structurarea solurilor prin acŃiunea îngheŃ-dezgheŃ pe o adâncime mai mare.

Arătura foarte adâncă la 26-30 cm este necesară pe solurile compacte, unde mărirea adâncimii arăturii aduce îmbunătăŃirea indicatorilor fizici, chimici şi biologici ai solurilor. Aceste arături se fac o dată la 4-5 ani, ocazie cu care se încorporează îngrăşăminte cu fosfor şi organice. Acest tip de arătură determină oxidarea marcasitei pe soluri în care resturile organice s-au descompus aerob. Prin oxidarea marcasitei, se obŃin compuşi toxici, acid sulfuric şi sulfat de fier care nu trebuie să ajungă la suprafaŃa în zona patului germinativ. ReacŃia este:

2FeS2 + 7O2 + 2H2O = 2 FeSO4 + 2H2SO4

Adâncirea arăturii se face treptat cu câŃiva cm/an. Aceste arături au dat rezultate bune şi pe nisipuri.

Arătura de desfundare (la 38-80 cm) se realizează cu pluguri speciale la înfiinŃarea plantaŃiilor pomicole şi viticole aducând sol fertil la 40-70 cm unde se va dezvolta sistemul radicular al plantelor tinere iar la suprafaŃă orizont B. FuncŃiunile arăturii superficiale sau a celei normale sunt valabile şi pentru arătura de desfundare.

Clasificarea arăturilor după epoca de executare. După epoca de executare avem arături de vară, de toamnă, de iarnă şi de primăvară.

117

Arătura de vară se realizează vara, după recoltarea plantelor, având ca scop fie înfiinŃarea

culturilor succesive, a culturilor de toamnă, desŃelenirea lucernierelor sau a trifoiştilor, fie pentru culturile de primăvară. Rolul arăturilor de vară este multiplu, fiind exprimat în următoarele direcŃii:

- favorizează păstrarea apei din sol, întrerupând capilarele pe solul tasat după recoltarea plantelor din vară, formând spaŃii necapilare ceea ce face ca solul să fie deschis pentru apă la precipitaŃiile din timpul verii acumulând cu cca. 15-20% mai multă apă decât solurile arate toamna

- aerarea solului permite activitatea microorganismelor fixatoare de azot, ceea ce permite

acumularea de nitraŃi în sol pentru culturile de toamnă (tabelul 6.4.3)

Tabelul 6.4.3 Cantitatea de azot nitric (Kg N-NO3/ha), acumulată pe preluvosolul roşcat după mazăre, arat vara şi toamna la diferite adâncimi (după Ir. Staicu, 1969) Varianta AT 10 cm AT 20 cm AV 10 cm

AT 10 cm AV 10 cm AT 20 cm

AV 20 cm AT 10 cm

ObservaŃii

Vara înainte de arătura de vară

27,1 28,6 41,3 43,2 43,5

Toamna înainte de semănat

32,4 18,6 120,7 141,7 116,9

AV – arătură de vară AT – arătura de toamnă

- funcŃie de tipul de sol şi de condiŃiile climatice, se asigură sporuri variabile de producŃie de cca.

342-1208 Kg/ha pentru culturile de toamnă (tabelul 6.4.4) şi pentru cele de primăvară

Tabelul 6.4.4 Efectul arăturilor de vară asupra producŃiei de grâu de toamnă (După C. Pintilie şi colab., 1985)

Localitatea Tipul de sol Spor mediu pe mai mulŃi ani Văcăreşti, jud. Argeş Luvisol albic 503-690 Bucureşti, UŞAMV Preluvosol roşcat 994-1208 Mărculeşti, jud. IalomiŃa Cernozoim tipic 378-529 Valul lui Traian, jud. ConstanŃa

Bălan tipic şi cernoziom tipic 342- 419

INCDA Fundulea Cernoziom cambic 300-980

- asigură distrugerea buruienilor existente la recoltare, îngroapă seminŃele de buruieni şi prin lucrările de întreŃinere a arăturilor asigură terenul curat de buruieni până la semănat, în toamnă; Cercetări vechi citate de C. Pintilie şi colab. (1985) arată că la Moara Domnească, pe preluvosol roşcat rezerva de seminŃe de buruieni a scăzut la 4,6% în timp ce pe teren nelucrat a atins 32,3%.

- asigură după experienŃele clasice, (vezi rezultatele de la ICAR) sporuri de producŃie pentru

cerealele de toamnă cu atât mai mari cu cât sunt executate mai devreme (tabelul 6.4.5).

118

Tabelul 6.4.5 InfluenŃa momentului executării arăturii de vară asupra producŃiei de grâu de toamnă pe preluvosol roşcat (după Gh. Ionescu Şişeşti citat de C. Pintilie şi colab., 1985)

Data arăturii Spor de producŃie (Kg/ha) ProducŃie relativă (%) Arat la 28 iunie 1108 179 Arat la 28 iulie 716 151 Arat la 28 august 528 138 Arat la 28 septembrie 144 110 Arat la 19 noiembrie Mt 100

Arăturile de vară pot asigura avantajele menŃionate, dacă se respectă următoarele cerinŃe:

1. Se realizează numai în agregat cu grapa stelată sau dacă solul este umed cu grapa cu colŃi ficşi 2. Se execută imediat după recoltare la umiditatea optimă a solului 3. Se respectă cu stricteŃe epoca de executare imediat după recoltare.

Arăturile de toamnă sunt efectuate pentru culturile de toamnă care urmează după

premergătoare târzii (floarea soarelui, soia, porumb forme semitimpurii şi semitardive) cu circa 10-15 zile înainte de semănatul culturilor de toamnă pentru aşezarea patului germinativ. Adâncimea arăturii obişnuit între 18-30 cm, este funcŃie de planta pentru care se execută, de cantitatea de resturi vegetale rămase după recoltare şi de umiditatea solului. La umiditate scăzută, arătura se înlocuieşte cu discuiri repetate.

Arăturile de toamnă prezintă următoarele avantaje: - distrug buruienile în proporŃie de 40-50% (C. Pintilie şi colab. , 1985), bolile şi dăunătorii - cresc capacitatea de înmagazinare a apei peste iarnă - creşte cantitatea de azot nitric comparativ cu solurile nearate, datorită mineralizării materiei

organice, asigurând condiŃii bune de demarare a activităŃii biologice în primăvară - uşurează lucrările de pregătire a patului germinativ pentru semănăturile de toamnă şi primăvară. Creşterea adâncimii arăturii nu determină corelativ sporuri de producŃie foarte ridicate (tabelul 6.4.6).

Tabelul 6.4.6 Efectul arăturilor adânci şi foarte adânci executate an de an pe lăcovişte şi luvisol albic asupra producŃiei de porumb (valori medii pe 3 ani) (C. Pintilie şi colab., 1985)

IAS Timişoara, lăcovişte C.A.P. Sălbăgelu Nou, luvisol albic Varianta N48P48 N96P96 Neângrăşat N96P64 30 t/ha

gunoi 10t/ha var+20 t/ha gunoi+ N48P48K40

V 15 T 20 3716 4035 2084 3577 3699 4216 V 15 T 30 3752 4347 2169 3549 3768 4180 V 15 T 30+10

3848 4401 2109 3649 3813 4141

V 15 T 40 3858 4341 - - - - V 30 3961 4454 2054 3710 3789 4303 V 30+10 4014 4506 1797 3038 3859 4686

Arăturile de iarnă se fac atunci când din variate motive nu s-a arat toamna. Arăturile de iarnă

se fac în ferestrele iernii când temperaturile şi starea de umiditate permit, obişnuit dimineaŃa devreme, până la orele 10-11 când solul este îngheŃat pe stratul de 0-10 cm. Adâncimea, în măsura în care poate fi respectată, este dictată de cerinŃele culturii ce va fi semănată în primăvară. Calitativ aceste arături sunt inferioare dar de preferat arăturilor de primăvară.

119

Arăturile de primăvară ar trebui excluse din practica agricolă cu excepŃia psamosolurilor

datorită pierderilor de apă cauzate de expunerea masei solului arat căldurii şi vânturilor din primăvară. Adâncimea maximă trebuie să fie 16-18 cm. Gradul de îmburuienare de regulă ridicat, impune un număr sporit de lucrări pentru pregătirea patului germinativ, ceea ce accentuează pierderea apei, ducând la neuniformitate în răsărirea plantelor. Compensarea în această situaŃie poate fi realizată în aceste situaŃii cu aplicarea de îngrăşăminte chimice.

Scarificarea Scarificarea este o lucrare efectuată pe adâncimea 60-80 cm. Scarificarea se realizează cu S-1300 echipat cu 3 organe active (ghiare) sau cu U 650 + MAS 60 sau U 683M + MAS 80 în scopul măririi capacităŃii de înmagazinare a apei în sol pe solurile cu defecte hidrice, cu densitatea aparentă (greutatea volumetrică) mai mare de 1,5 g/cmc pentru străpungerea orizontului Bt sau a hardpanului. Lucrarea se execută vara în luna august. Lucrarea realizează o creştere a porozităŃii cu 15-20% din care porozitatea de aeraŃie creşte de la 4-6% la 8-10%, o creştere a stratului de sol explorat de rădăcini de la 40 cm la 80 cm, o creştere a capacităŃii de înmagazinare a apei cu cca. 600 mc/ha şi a conductivităŃii hidraulice de la 0,01-0,08 m/zi la 0,04-0,20 m/zi. Solul scarificat se lucrează cu grapa cu discuri la 10-15 zile după scarificare şi se ară la 20-25 cm. Lucrarea de scarificare funcŃie de textura solului se repetă astfel, pe argiluvisoluri, soluri grele la 4-6 ani, pe cernoziomuri la 8-9 ani şi pe psamosoluri la 10-12 ani.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care este definiŃia arăturii ? b) ExplicaŃi rolul şi efectele arăturii ? c) Ce modalităŃi de executare a arăturilor cunoaşteŃi ? d) Care sunt regulile de executare a arăturii ? e) Care sunt agregatele cu care se pot executa lucrări de bază ale solului ? f) Cum se clasifică arăturile după adâncimea de executare ? g) Cum se clasifică arăturile în funcŃie de epoca de executare ?

120

h) Ce este scarificarea ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Lucrările de bază ale solului realizează o rearanjare a agregatelor de sol în timpul întoarcerii şi răsturnării brazdei sau al altor lucrări în funcŃie de defectele fizice ale acestora. Această rearanjare este necesară pentru că spaŃiul reprezentat de numeroasele spaŃii necapilare este supus fenomenului de autotasare dependent de textură, structură şi regimul precipitaŃiilor în timpul anului, având tendinŃa de a-şi reveni la starea dinaintea arăturii. Aerisirea duce la eliminarea gazelor vătămătoare, seminŃele iau din atmosferă şi din sol oxigenul necesar oxidării substanŃelor de rezervă din cotiledoane pentru asigurarea încolŃirii şi răsăririi culturii. Arăturile executate după anumite reguli în care condiŃiile concrete de execuŃie constituie elementul de decizie, determină comparativ cu solul nearat o infiltraŃie de circa 7 ori mai mare cu o circulaŃie mai rapidă a apei în sol conducând la o înmagazinare a acesteia de două ori mai mare în timp şi la o evaporare de circa 6 ori mai mică.

6.5 Lucrările de pregătire a patului germinativ Pregătirea patului germinativ poate fi asigurată prin lucrări efectuate cu grapa cu discuri, cultivatorul, combinatorul, tăvălugul, nivelatorul, grapa rotativă, freza, precum şi cu diferite agregate combinate.

Lucrarea solului cu grapa cu discuri se face la viteza de 4-12 km/h la 7-12 cm adâncime.

Lucrarea solului cu cultivatorul se face la viteza de 6-8 km/h la cultivaŃia totală. Pentu prăşit se lucrează la 4-5 km/h la praşila I-a şi la 6-8 km/ha la praşila a II-a şi a III-a. La sfecla de zahăr viteza de lucru la toate praşilele se reduce cu 20 %.

Lucrarea solului cu tăvălugul acŃionează la 5-12 cm adâncime pentru a:

-tasa arăturile afânate cu tăvălugul neted sau inelar, când se seamănă imediat - sfărâmarea bulgărilor (cu tăvălugul inelar) pe arături efectuate pe secetă pentru - pentru punerea solului în contact cu seminŃele (cu tăvălugul neted) - la combaterea fenomenului de descălŃare ca urmare a gerurilor iernii (cu tăvălugul neted),

pentru a realiza un contact mai bun al rădăcinilor cu solul - la culcarea plantelor cultivate ca îngrăşământ verde pe sol (cu tăvălugul neted sau inelar), după

care se discuieşte Viteza de lucru este 3-4 km/ha la tăvălugul neted, iar la tăvălugul inelar şi de 5-7 km/ha pentru distrugerea bulgărilor.

121

Lucrarea solului cu nivelatorul se execută cu U-650M + NT 2,8 pentru nivelarea terenului înainte de arătură la culturi cu seminŃe mici.

Lucrarea cu grapa rotativă se realizează în agregat cu U–650M, U-683, sau orice bază

energetică mai mare de 50 CP pentru a pregăti solul pe adâncimi de 6-12 cm. Lucrarea solului cu freza se execută cu baze energetice de peste 15 CP şi permite o pregătire

de fineŃe solului pe adâncimi pornind de la 4-5 cm până la 10-12 cm. Agregatele combinate au la bază asocierea a diferite tipuri de organe active, mai cunoscute

fiind combinatoarele, rotatilerul şi asocierea grapei rotative cu tăvălugul cu creste. Combinatorul este o asociere între un cultivator, o grapă cu colŃi reglabili şi o grapă

elicoidală care poate pregăti solul pe adâncimea de 5-10 cm, lucrând solul la o viteză cuprinsă între 8-12 lm/h. Nu poate fi folosit pe terenuri cu resturi vegetale.

Asocierea grapei verticale cu tăvălugul cu creste (Sistem Planter 2), poate pregăti terenul

după arăturile de toamnă pentru culturi ca porumb sau floarea soarelui, putând fi cuplat simultan şi cu o semănătoare pneumatică. Agregatul necesită o bază energetică de 150 CP.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări:

a) Care sunt agregatele cu care se poate face pregătirea patului germinativ ?

Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Pregătirea patului germinativ poate fi asigurată prin lucrări efectuate cu grapa cu discuri, cultivatorul, combinatorul, tăvălugul, nivelatorul, grapa rotativă, freza şi cu agregate combinate.

6.6 Lucrările solului după semănat Lucrările solului după semănat se diferenŃiază în funcŃie de tipul culturii semănate în rânduri dese (6,25 cm, 12,5 cm, 15 cm sau 25 cm) sau în rânduri distanŃate (plante prăşitoare).

122

Culturile semănate în rânduri dese cum sunt între plantele agricole cerealele păioase iar în legumicultură salata, ridichile, ceapa, usturoiul sau spanacul sunt interesate fie în combaterea buruienilor în stadii incipiente de creştere (încolŃire, răsărire sau rozetă), fie în combaterea crustei, în condiŃiile în care plantele de cultură sunt bine înrădăcinate. Umiditatea solului trebuie să fie sub umiditatea optimă, adica solul trebuie să opună mai multă rezistenŃă, iar plantele de cultură trebuie să-şi fi pierdut turgescenŃa pentru a nu se frânge. Aceste două cerinŃe de lucru sunt necesare la lucrările cu grapa cu colŃi, Ńesala de buruieni şi sapa rotativă. Organele active de la toate aceste agregate produc totuşi pierderi de 10-15% din densitate plantelor de cultură. Lucrarea cu grapa cu colŃi reglabili se execută cu colŃii îndreptaŃi înapoi cu viteza a II- a tractorului. Lucrarea cu Ńesala de buruieni, prezintă organe active mai fine comparativ cu grapa cu colŃi reglabili, este obişnuită în câmpurile de agricultură ecologică şi se executa la viteza a II-a a tractorului. Lucrarea cu sapa rotativa obişnuită la plantele prăşitoare se va executa cu colŃii îndreptaŃi înapoi în aceleaşi condiŃii ca şi celelalte două lucrări. Cu fiecare dintre aceste agregate se recomandă executarea unor probe de lucru după ora 10-11 dimineaŃa când s-a ridicat roua de pe plante şi acestea şi-au pierdut turgescenŃa. Dificultatea îndeplinirii condiŃiilor optime pentru executare, a făcut ca aceste lucrări să fie foarte puŃin folosite în ultimii 30 de ani odată cu aplicarea erbicidelor. Acestea au fost practic redescoperite de sistemul de agricultură ecologică. Culturile prăşitoare sunt interesate în combaterea crustei (cazul seminŃelor mici), în combaterea buruienilor, în deschiderea brazdelor pentru irigare şi/sau în lucrări de bilonare. Lucrările care satisfac aceste cerinŃe se efectuează cu grapa cu colŃi reglabili, sapa rotativă, cultivatorul şi cultivatorul echipat cu rariŃă. CerinŃele sunt ca lucrările să se execute după orele 10-11 din zi când plantele şi-au pierdut turgescenŃa, buruienile dicotiledonate sunt cel mult în stadiul de rozetă iar monocotiledonatele înainte de înfrăŃire. Lucrarea cu grapa cu colŃi reglabili se execută ca primă trecere înainte de răsăritul culturii la îmburuienarea solului cu buruieni dicotiledonate anuale. Până plantele ajung la 2 frunze, este posibilă la apariŃia buruienilor o a doua trecere. Trecerile se fac cu colŃii îndreptaŃi înapoi. Lucrarea cu sapa rotativă se execută ca primă trecere la 4-5 frunze ale culturii, pe sol uscat, cu buruieni în fază de rozetă fără înrădăcinare puternică sau cu buruieni în curs de răsărire. A II-a trecere este la 6-7 frunze. Viteza de deplasare este a IV-a, cu colŃii îndreptaŃi înapoi. Prăşitul se execută diferenŃiat ca adâncime, funcŃie de particularităŃile biologice ale culturii. Prima praşilă se face la 3-5 frunze ale plantei, cu viteza a II-a a tractorului de 6 km/oră. Praşila a doua se face după două săptămâni, cu viteza de 8-9 km/oră, iar a III cu 9-11 cm/oră. Pe terenurile irigate prin scurgere la suprafaŃă, la praşila a II-a sau a III-a se montează corpuri de rariŃă pentru deschiderea şi adâncirea brazdelor pentru aplicarea udărilor.

123

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care sunt lucrările solului după semănat la culturile semănate în rânduri apropiate ? b) Care sunt lucrările solului după semănat la culturile prăşitoare ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Culturile semănate în rânduri dese cum sunt între plantele agricole cerealele păioase iar în legumicultură salata, ridichile, ceapa, usturoiul sau spanacul sunt interesate fie în combaterea buruienilor în stadii incipiente de creştere (încolŃire, răsărire sau rozetă), fie în combaterea crustei, în condiŃiile în care plantele de cultură sunt bine înrădăcinate. Aceste două cerinŃe pot fi îndeplinite de grapa cu colŃi, Ńesala de buruieni şi sapa rotativă. Organele active de la toate aceste agregate produc pierderi de densitate de 10-15% la plantele de cultură. Culturile prăşitoare sunt interesate în combaterea crustei (cazul seminŃelor mici), în combaterea buruienilor, în deschiderea brazdelor pentru irigare şi/sau în lucrări de bilonare. Lucrările care satisfac aceste cerinŃe se efectuează cu grapa cu colŃi reglabili, sapa rotativă, cultivatorul cultivatorul echipat cu rariŃă şi maşinile de modelat solul. Atât pentru culturile semănate în rânduri dese, cât şi pentru culturile prăşitoare este foarte important ca solul să se afle la umiditetea optimă, testabilă practic ,ca la orice lucrare a solului, prin proba bulgărelui.

6.7 Sistemele de lucrări ale solului Sistemul de lucrări ale solului reprezintă aplicarea în complex a mai multor lucrări efectuate într-o succesiune determinată, cu indicarea numărului, a tipului lor şi a momentul în care se execută. Factorii de care depind elementele sistemelor de lucrări ale solului sunt rprezentate de condiŃiile de climă, planta care urmează, tipul şi textura solului, starea culturală a solului, planta premergătoare, epoca de semănat şi nu în ultimul rănd dotarea unităŃii cu agregate agricole. Clasificarea sistemelor de lucrări ale solului

1. Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă 2. Sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară 3. Sistemul de lucrări pentru culturile în mirişte

124

4. Sistemul de lucrări pentru culturile compromise 5. Sistemul de lucrări cu strat vegetal protector 6. Sistemul de lucrări minime 7. Sistemul de lucrări ale solului după semănat

Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă. Culturile semănate în toamnă sunt cerealele

păioase (grâu, orz, secară), borceag de toamnă, rapiŃă, salată, spanac, ridichi.

SituaŃiile posibile, în funcŃie de planta premergătoare, care imprimă anumite particularităŃi în executarea lucrărilor solului, definesc 3 sisteme de lucrări ale solului:

1. Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă ce urmează a fi semănate după premergătoare timpurii

2. Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă ce urmează a fi semănate după premergătoare târzii

3. Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă ce urmează a fi semănate după terenuri desŃelenite

Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă ce urmează a fi semănate după

premergătoare timpurii

Premergătoarele timpurii sunt: leguminoasele anuale sau perene, cerealele păioase, rapiŃa,

cartofii timpurii, borceagul de toamnă, secara pentru masă verde, etc. Principiul de lucru este asigurarea pătrunderii şi conservării apei în sol, prin tratarea solului ca ogor de vară.

FuncŃie de umiditatea solului există 3 posibilităŃi: - la o umiditate corespunzătoare a solului, se execută o arătură la adâncimea de 20 cm în agregat

cu grapa stelată după care se recomandă o lucrare cu grapa cu discuri - în condiŃii de umiditate scăzută, se grăpează cu GD-4 iar arătura se efectuează la maxim 20 cm

la momentul când precipitaŃiile căzute permit efectuarea arăturii în agregat cu grapa stelată - în condiŃii de secetă prelungită se întreŃine solul prin treceri cu grapa cu discuri, până în

preajma semănatului.

Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă ce urmează a fi semănate după premergătoare târzii

Premergătoarele târzii sunt: tomatele, ardeii, cartoful de toamnă, gogoşarul, morcovul, varza de toamnă, porumbul, floarea soarelui, soia, sfecla de zahăr, sorgul, tutunul, cânepa, etc. Principiul este de a lucra solul cât mai repede după recoltare şi de a elibera terenul pentru conservarea apei în sol la o adâncime la care nu se scot bulgări. Dacă planta premergătoare lasă foarte multe resturi vegetale, cum este cazul la floarea soarelui, porumb sau la sorg se face o trecere cu grapa cu discuri pentru a tăia şi împrăştia resturile vegetale. Trecerea se face pe o direcŃie oblică faŃă de rândurile de plante. FuncŃie de umiditatea solului există 3 posibilităŃi:

- la o umiditate corespunzătoare a solului, se execută o arătură la adâncimea de 18-20 cm în agregat cu grapa stelată, arătura fiind urmată imediat de lucrarea cu grapa cu discuri, sau cu combinatorul

- în condiŃii de umiditate scăzută, nu se ară ci se grăpează la 10-15 cm adâncime cu GD-4 sau cu GD 6,4 urmată de 2-3 treceri cu grapa cu discuri GD-3 sau GD-4 pentru pregătirea patului

125

germinativ. Daca solul este foarte uscat, între prima trecere cu grapa cu discuri GD-3 sau GD-4 se aşteaptă căderea unor precipitaŃii care să permită o bună pregătire a patului germinativ. În condiŃii de secetă este de dorit înlocuirea arăturii bulgăroase cu grăparea cu grapa cu discuri deoarece semănatul în arături bulgăroase face ca plantele provenite din seminŃe ajunse la adâncimi mai mari şi rămase neacoperite cu sol să fie expuse gerului.

Ultima lucrare cu grapa cu discuri sau cu combinatorul se recomandă să se facă cu 2-3 săptămâni înainte de semănat pe o direcŃie perpendiculară sau cu un unghi faŃă de direcŃia de semănat.

Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă ce urmează a fi semănate după culturi perene (care se desŃelenesc)

Premergătoarele sunt reprezentate de pajiştile naturale sau semănate, lucerniere şi trifoişti. Principiul este de a se executa o lucrare de arat superficială la 15 cm, după primul cosit sau păşunat, la începutul verii când există încă umiditate în sol pentru a se asigura o lucrare de calitate. Această lucrare numită arătură de decojire, asigură decoletarea plantelor perene, asigurând condiŃii bune de descompunere resturilor vegetale. După uscarea acestora, odată cu lăstăritul plantelor perene din rădăcini se realizează o arătură normală la 20 cm, sau adâncă, în agregat cu grapa stelată în funcŃie de pretenŃiile plantei care se va semăna şi de umiditatea solului pe stratul care se va prelucra. Până la semănat, terenul se întreŃine prin 1-3 lucrări cu grapa cu discuri, ultima lucrare recomandându-se să se facă cu 2-3 săptămâni înainte de semănat, pe o direcŃie perpendiculară sau cu un unghi faŃă de direcŃia de semănat.

Sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară Culturile semănate sau plantate în primăvară sunt cartoful, varza, conopida, tomatele, ardeii, vinetele, salata, ridichiile, floarea soarelui, porumbul, soia, fasolea, etc. SituaŃiile posibile în funcŃie de planta premergătoare definesc 3 sisteme de lucrări ale solului:

- Sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară ce urmează a fi semănate după premergătoare timpurii - Sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară ce urmează a fi semănate după premergătoare târzii - Sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară ce urmează a fi semănate după terenuri desŃelenite

Sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară ce urmează a fi semănate după premergătoare timpurii Premergătoarele timpurii sunt: cartofi timpurii, salata, spanacul, varza timpurie, ceapa, usturoiul, fasolea, cerealele păioase, rapiŃa, borceagul de toamnă, secara pentru masă verde, etc. Principiul de lucru este asigurarea pătrunderii şi conservării apei în sol prin dezmiriştire, sau prin tratarea solului ca ogor de vară în situaŃia în care nu se înfiinŃează culturi succesive.

FuncŃie de umiditatea solului există 3 posibilităŃi: - la o umiditate corespunzătoare a solului, se execută o arătură în agregat cu grapa stelată, fără

bulgări, la adâncimea cerută de cultura care se va înfiinŃa în primăvară - în condiŃii de umiditate scăzută, se grăpează cu GD-4 iar arătura se efectuează în agregat cu

grapa stelată (sau cu colŃi ficşi dacă solul este umed), mai târziu în toamnă, la adâncimea cerută de planta care urmează, fără a scoate bulgări, la momentul când precipitaŃiile căzute permit

126

efectuarea arăturii. În zonele secetoase, arătura de toamnă se grăpează pentru o mai bună păstrare a apei în sol

- în zonele umede, vara se grăpează solul cu grapa cu discuri, urmând ca arătura lăsată în brazdă crudă (făra grapă) să se execute toamna mai târziu pentru a nu favoriza levigarea nitraŃilor

În toate cele 3 situaŃii, solul se lucrează în primăvară, preferabil cu combinatorul prin 1-2 treceri, cea din preajma semănatului realizându-se perpendicular pe direcŃia de semănat sau sub un unghi.

Sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară ce urmează a fi semănate după

premergătoare târzii

Premergătoarele târzii sunt: tomatele, ardeii, cartoful de toamnă, gogoşarul, morcovul, varza de toamnă, porumbul, floarea soarelui, soia, sfecla de zahăr, sorgul, tutunul, cânepa, etc. Principiul este de a elibera rapid terenul de resturile plantei premergătoare şi de a lucra solul cât mai repede după recoltare, pentru conservarea apei în sol, la o adâncime la care nu se scot bulgări. Dacă planta premergătoare lasă foarte multe resturi vegetale, cum este cazul la tomate, vinete, floarea soarelui, porumb sau la sorg se face o trecere cu grapa cu discuri pentru a tăia şi împrăştia resturile vegetale.

Adâncimea arăturii este în funcŃie de cerinŃele culturilor care se plantează sau se

seamănă în primăvară.

În zonele secetoase arătura se face în agregat cu grapă stelată şi pentru culturile care se seamănă în prima epocă se recomandă o trecere cu grapa cu discuri pentru nivelarea arăturii. În primăvară se lucrează solul prin 1-2 treceri cu combinatorul sau cu grapa cu discuri, între treceri realizându-se lucrările de fertilizare şi erbicidare ppi.

Pe terenurile tasate în timpul iernii sau îmburuienate slab, se recomandă 2 treceri cu grapa cu discuri în agregat cu câmpuri de grapă cu colŃi reglabili, combinatorul sau cultivatorul pentru cultivaŃie totală (la un grad redus de îmburuienare cu buruieni de talie mică).

Pe terenurile lucrate necorespunzător toamna, denivelate, tasate în timpul iernii sau îmburuienate cu multe buruieni se recomandă ieşirea mai devreme pe teren, cu 2 treceri cu grapa cu discuri pentru a realiza o mai bună nivelare. Aici nu se recomandă combinatoarele, cultivatoarele sau grapele cu colŃi deoarece nu se realizează o lucrare de calitate.

Sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară ce urmează a fi semănate după terenuri

desŃelenite La culturile de primăvară desfiinŃarea pajiştilor înŃelenite, a lucernierelor sau a trifoiştilor se face în mod obişnuit toamna. Principiul este şi aici de a se realiza o arătură de decojire, urmată la 3-4 săptămâni după uscarea resturilor vegetale, de o lucrare de arat adâncă la 25 cm, lăsată negrăpată în zonele cu ierni bogate în precipitaŃii. În primăvară, se lucrează prin 1-2 treceri cu grapa cu discuri între aceste treceri realizându-se lucrările de fertilizare şi de erbicidat ppi. Pajiştile lucernierele sau trifoiştile neproductive se desfiinŃează după prima coasă. Aici se recomandă sistemul de lucrări ale solului descris pentru culturile de toamnă, cu deosebirea că lucrările de pregătire a patului germinativ se realizează prin 1-2 treceri în primăvară. De remarcat că pentru culturi care se seamănă sau se plantează mai târziu în a doua sau a treia decadă a lunii aprilie se recomandă 3 lucrări ale solului în primăvară. Prima lucrare este destinată nivelării arăturii şi ea poate fi executată cu o grapă cu colŃi reglabili, a doua până la 10-15 aprilie cu grapa cu discuri pentru încorporarea de îngrăşăminte chimice şi combaterea buruienilor instalate. Cea

127

de a treia lucrare în primăvară, de preferinŃă se executată cu combinatorul, ocazie cu care se aplică şi erbicidele ppi.

Sistemul de lucrări ale solului pentru culturile succesive Premergătoarele timpurii sunt: cartofi timpurii, salata, spanacul, varza timpurie, ceapa, usturoiul, fasolea, cerealele păioase, rapiŃa, borceagul de toamnă, secara pentru masă verde, etc.

Principiul de lucru priveşte rapiditatea de înfiinŃare a noii culturi, paralel cu asigurarea unei bune conservări a apei în sol şi a fertilizării cu îngrăşăminte complexe. CerinŃe specifice culturilor în mirişte. ÎnfiinŃarea culturilor succesive îndeosebi pe terenurile irigate are câteva cerinŃe impuse de clima României în sensul că o zi din lunile de vară echivalează din punct de vedere termic cu 3 zile din toamnă. Aceste cerinŃe sunt:

- înfiinŃarea culturilor succesive în termen de 3 zile de la recoltarea premergătoarei fără a depăşi data de 5 iulie

- verificarea compatibilităŃii dintre erbicidele aplicate plantei premergătoare cu cultura care se înfiinŃează

- fertilizarea cu îngrăşămintele necesare recoltei planificate - aplicarea unei udări de aprovizionare în caz de nevoie pentru a avea un răsărit rapid şi uniform;

In funcŃie de umiditatea solului sistemul de lucrări pentru culturile succesive de desfăşoară diferit, astfel:

- în condiŃii normale de umiditate se ară în agregat cu grapa stelată la adâncimea cerută de planta care se va semăna, sau planta, de regulă la 15 cm. După arat, dacă se poate chiar a doua zi, se trece cu grapa cu discuri GD-3 sau GD-4, se administrează îngrăşăminte şi erbicide ppi se lucrează cu combinatorul sau cu grapa cu discuri la 8-10 cm şi se seamănă.

- în condiŃii de secetă se fertilizează cu îngrăşăminte complexe, iar lucrarea de arat se înlocuieşte cu 2 treceri cu grapa cu discuri GD-4 sau GD-6,4 pentru mărunŃirea terenului, combaterea buruienilor şi îngroparea miriştii. Se pregăteşte patul germinativ prin 2 treceri cu grapa cu discuri (GD-4 sau GD-3), între care se aplică erbicidele ppi, şi se seamănă.

Sistemul de lucrări ale solului după culturi compromise

Compromiterea culturilor poate avea cauze naturale, cum sunt gerul, inundaŃiile, grindina, seceta, atacul devastator de dăunători sau de boli, sau umane cum sunt folosirea de sămânŃă necorespunzătoare (fără germinaŃie), greşeli în stabilirea normei de sămânŃă, aplicarea unor erbicide necorespunzător, sau instalarea culturii pe un teren erbicidat care a creat probleme de remanenŃă. Principiul de lucru vizează ca la culturile în mirişte viteza de lucru şi compatibilitatea noii culturi cu erbicidele aplicate anterior. Ca o particularitate a sistemului de lucrări trebuie aplicate lucrări pentru distrugerea resturilor vegetale şi a buruienilor. Daca cultura premergătoare a fost de talie mare atunci se toacă pentru siloz eliberându-se terenul de această recoltă, după care se lucrează terenul cu grapa cu discuri pentru pregătirea patului germinativ. Dacă cantitatea de resturi vegetale este mică, se intervine de obicei cu grapa cu discuri GD-4 sau GD-3 care servesc totodată la pregătirea patului germinativ. Erbicidarea se poate realiza între trecerile cu grapa cu discuri sau după semănatul noii culturi, în preemergenŃă. Sistemul de lucrări ale solului cu strat vegetal protector

Stratul vegetal protector are la bază principiul acoperirii continua a solului prin care se asigură următoarele funcŃiuni care vizează în esenŃă corectarea bilanŃului negativ al humusului împreună cu stoparea fenomenelor de degradare a structurii solului:

128

- determină acumularea unei cantităŃi de apă suplimentare faŃă de terenul neacoperit cu resturi vegetale pe care I. Picu (2009) a stabilit-o la 70 mm/an, în condiŃiile faeoziomului cambic de la Fundulea

- împiedică pierderea apei prin evaporaŃie datorită atmosferei saturate în vapori de apă din stratul vegetal protector (C. Pintilie, 1986)

- împiedică acŃiunea distructivă a picăturilor de apă asupra solului - determină combaterea buruienilor prin lipsirea lor de lumină şi împiedicarea fizică a străbaterii

stratului vegetal - reduce numărul de lucrări aplicate solului.

Principiul este fie de a semăna culturile noi în stratul protector cu ajutorul unui brăzdar disc riflat, fie de a semăna direct, în cultura de prăşitoare deja răsărită pe terenurile în pantă de plante protectoare cum sunt trifoiul, sparceta sau ghizdeiul. Afânarea solului se face cu unelte speciale (nu cu plugul) sub formă de cizel care să nu distrugă stratul protector, iar lucrările de prăşit se fac de asemenea cu brăzdare tip labă de gâscă care să nu distrugă stratul de mulci.

Un rol special îl are folosirea erbicidelor pentru asigurarea protecŃiei contra buruienilor. Sistemul de lucrări minime ale solului

Sistemele de lucrări minime ale solului au pornit de la necesitatea găsirii unor căi pentru oprirea degradării structurii solului ca urmare a scăderii conŃinutului de humus prin mineralizare datorită excesului de lucrări ale solului. Prima direcŃie de acŃiune vizată a fost reducerea numărului de treceri cu organe active pe sol însoŃită de gruparea lucrărilor. Cea de a doua direcŃie este de reducere a adâncimii lucrărilor de bază ale solului. Cercetările au evoluat către sisteme de lucrări de tipul semănatului direct.

Avantajele acestor tipuri de sisteme de lucrări ale solului sunt următoarele: - înmagazinarea şi conservarea mai bună a apei în sol - reducerea gradului de tasare prin reducerea traficului pe sol - reducerea gradului de degradare a structurii solului prin protejarea suprafeŃei solului de acŃiunea

directă a picăturilor de ploaie - conservarea humusului din sol - îmbunătăŃirea permeabilităŃii solului - realizarea de economie de combustibil - creşterea eficienŃei economice.

CerinŃele sistemelor minimum tillage. Realizarea acestor sisteme de lucrări ale solului are

cerinŃe deosebite care condiŃionează succesul, astfel: - lucrările se fac la un conŃinut optim de umiditate - fertilizarea se face pe rândul semănat sau alături de acesta la distanŃe mai mici de 10-12 cm - dotarea cu maşini specifice care să realizeze pe zona de contact a brăzdarului cu solul o

presiune de 2000 kgf/cm2 - realizarea unei întârzieri la semănat de cca. 5-7 zile în primăvară - asigurarea unui sistem de combatere a buruienilor eficient în condiŃiile creşterii presiunii

competitive a buruienilor.

129

Clasificarea sistemelor de lucrări minime ale solului:

1. sistemul arat-semănat 2. sistemul semănat-cultivat 3. sistemul de agricultură fără arătură 4. arătura chimică sau cultivaŃia chimică 5. sistemul de semănat direct (direct drill, strip till)

Sistemul arat-semănat impune executarea într-o singură trecere, printr-un singur agregat lucrarea de bază, aplicarea îngrăşămintelor, erbicidarea şi semănatul. În timpul perioadei de vegetaŃie se face o fertilizare suplimentară cu azot şi două lucrări de cultivaŃie. Acest sistem este recomandat în zonele umede şi reci. Sistemul semănat-cultivat presupune două treceri. La prima trecere se realizează arătura de toamnă sau de primăvară iar la cea de a doua, cultivat-semănat cu un agregat complex se pregăteşte patul germinativ, se fertilizează, se erbicidează şi se semănă. Sistemul de agricultură fără arătură nu prevede nici o lucrare mecanică a solului cu excepŃia unor fâşii în care se introduc îngrăşămintele şi seminŃele. Covorul vegetal rămas între rândurile plantei prăşitoare constituie un mulci. Arătura chimică sau cultivaŃia chimică este o variantă de semănat direct, bazată pe deschiderea unui şanŃ pentru depunerea seminŃei şi a îngrăşămintelor în sol. Combaterea buruienilor se realizează prin aplicarea de erbicide. Sistemul de semănat direct se bazează pe maşini complexe care printr-o singură trecere realizează semănatul, fertilizarea şi erbicidarea. Variantele acestui tip de semănat direct, sunt semănatul direct propriu-zis (direct drill), semănat în benzi înguste (strip drill) şi semănatul pe biloane. Semănatul direct propriu-zis (direct drill), realizează toate operaŃiunile de semănat, fertilizat şi eventual erbicidat într-o singură trecere. Semănatul în benzi înguste (strip drill) realizează o bandă cu lăŃime de 20-25 cm, prelucrată, pe a cărei zonă mediană de află brăzdarul care depune seminŃele şi îngrăşămintele. Semănatul pe biloane începe prin a semăna în sistem normal pe suprafaŃa nemodelată, după care se realizează în timp biloane în perioada de vegetaŃie. În anul următor se decupează creasta bilonului şi se seamănă în aceiaşi trecere.

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) DefiniŃi sistemele de lucrări ale solului şi prezentaŃi factorii de care acestea depind. b) Care sunt sistemele de lucrări ale solului ? c)Ce ştiŃi în esenŃă despre sistemul de lucrări pentru culturile

de toamnă ?

130

d) Ce ştiŃi în esenŃă despre sistemul de lucrări pentru culturile semănate în primăvară ? e) Care sunt elementele care trebuie avute în vedere pentru sistemele de agricultură pentru culturile de toamnă şi de primăvară ? f) Care este principiul de lucru pentru culturile compromise ? g) Care sunt avantajele sistemelor minime de lucrări ale solului ? h) Care sunt cerinŃele sistemelor minimum tillage ? i) Care sunt variantele de sisteme de lucrări minime ale solului ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Sistemul de lucrări ale solului reprezintă aplicarea în complex a mai multor lucrări efectuate într-o succesiune cu indicarea numărului, a tipului lor şi a momentul în care se execută. Factorii de care depind elementele sistemelor de lucrări ale solului sunt rprezentate de condiŃiile de climă, planta care urmează, tipul şi textura solului, starea culturală a solului, planta premergătoare, epoca de semănat şi nu în ultimul rănd dotarea unităŃii cu agregate agricole. Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă. Culturile semănate în toamnă sunt cerealele păioase (grâu, orz, secară), borceag de toamnă, rapiŃă, salată, spanac, ridichi, etc. SituaŃiile posibile, în funcŃie de planta premergătoare, care imprimă anumite particularităŃi în executarea lucrărilor solului, definesc 3 sisteme de lucrări ale solului:

1. Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă ce urmează a fi semănate după premergătoare timpurii

2. Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă ce urmează a fi semănate după premergătoare târzii

3. Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă ce urmează a fi semănate după terenuri desŃelenite

131

Elementele care trebuie avute în vedere pentru sistemele de agricultură pentru culturile de toamnă şi de primăvară sunt momentul în care planta premergătoare părăseşte terenul, planta premergătoare, necesitatea conservării apei în sol, umiditatea solului. Elementele obligatorii la sistemele de lucrări pentru culturile succesive şi compromise sunt: -planta care va urma după culturile compromise trebuie să fie compatibilă cu erbicidele aplicate culturii compromise -cantitate ade resturi vegetale ale culturii compromise determină lucrările de distrugere a acestora şi numărul lor -viteza de execuŃie, astfel încât în timp foarte scurt, să se semene noua cultură. CerinŃele sistemului minimum tillage sunt:

- lucrările se fac la un conŃinut optim de umiditate - fertilizarea se face pe rândul semănat sau alături de acesta la

distanŃe mai mici de 10-12 cm - dotarea cu maşini specifice care să realizeze pe zona de contact a

brăzdarului cu solul o presiune de 2000 kgf/cm2 - realizarea unei întârzieri la semănat de cca. 5-7 zile în primăvară - asigurarea unui sistem de combatere a buruienilor eficient în

condiŃiile creşterii presiunii competitive a buruienilor.

6.8 Comentarii şi răspunsuri la teste

Intrebarea 1 a) Lucrările solului sunt intervenŃii de natură mecanică asupra solului efectuate cu scopul armonizării cerinŃelor biologice ale plantelor de cultură cu starea solului sub raportul gradului de afânare al acestuia, porozităŃii, permeabilităŃii pentru apă şi condiŃiilor de activitate ale microorganismelor pentru diferite adâncimi. b) ImportanŃa lucrărilor solului este de a adapta spaŃiul edafic al solului cerinŃelor de dezvoltare ale sistemelor radiculare ale diferitelor plante prin accesul la oxigenare, disponibilizarea elementelor nutritive cu realizarea modificării proprietăŃilor deficitare privind circulaŃia apei. c) Criteriile de clasificare a lucrărilor solului sunt uneltele cu care se execută, adâncimea de executare şi epoca de executare. Intrebarea 2 a) Lucrările solului determină micşorarea densităŃii aparente, mărirea porozităŃii şi a conductivităŃii hidraulice. b) Valorile optime pentru desfăşurarea nitrificării sunt o densitate aparentă de 1,11-1,15 g/cmc, când umiditatea din sol este la nivelul capacităŃii pentru apă în câmp. Precizăm că această stare nu durează foarte mult datorită fenomenului de autotasare al solului. c) Solul arabil lucrat la 15 cm are un conŃinut de umiditate superior celui

132

nelucrat, de 150 mc/ha. d) Prin lucrările de arat, o serie de dăunători precum şi resturile vegetale cu forme de rezistenŃă ale diferitelor boli sunt încorporate în sol la adâncimi de la care nu mai pot ajunge la suprafaŃă pentru a ataca culturile. Intrebarea 3 a) DefiniŃia clasică a aratului se referă la procesul tehnologic de lucrare a solului, care cuprinde operaŃii de tăiere, desprindere, comprimare, întoarcere, deplasare laterală, mărunŃire, amestecare şi în final „afânare a fâşiei de sol de la suprafaŃă denumită brazdă” b) Arăturile determină comparativ cu solul nearat, o infiltraŃie de circa 7 ori mai mare, cu o circulaŃie activă a apei în sol conducând la o înmagazinare de două ori mai mare, în timp şi la o evaporare de circa 6 ori mai mică. Arăturile au şi un rol pe următoarele direcŃii de acŃiune:

- îngroparea resturilor vegetale după recoltarea plantei premergătoare şi îngrăşămintelor organice şi/sau minerale cu fosfor şi potasiu destinate culturii care se înfiinŃează

- refacerea structurii solului prin aducerea de sol structurat de la fundul brazdei şi introducerea în adâncime a solului destructurat datorită traficului la suprafaŃa solului

- uşurarea expansiunii rădăcinilor în volumul edafic mobilizat - uşurarea pătrunderii pe o adâncime mai mare a căldurii - crearea de condiŃii favorabile activităŃii microorganismelor aerobe care

acŃionează asupra materiei organice din sol. Ca urmare, în solul lucrat cantitatea de nitraŃi este mai mare decât cea din solul nelucrat.

c) Arăturile se pot executa în lături, la cormană, alternativ în lături şi la cormană şi cu răsturnarea brazdei într-o singură parte. d) În executarea arăturilor trebuie respectate următoarelor reguli de bază: 1. Arătura trebuie să se execute la momentul optim pentru umiditate (20-22% la solurile cu textură medie către argiloasă şi 12-15% pe solurile nisipoase. 2. Arătura se va face în agregat cu grapa stelată pe terenuri cu umiditate optimă sau suboptimă şi cu grapa cu colŃi ficşi la un conŃinut de umiditate supraoptim. 3. Adâncimea arăturii trebuie să alterneze de la un an la altul pentru a evita formarea hardpanului. 4. Sensul arăturii se schimbă de la un an la altul, la fel modalitatea de executare a arăturii. 5. După recoltarea culturii este necesară o lucrare cu discul sau cu plugul pentru a uşura pătrunderea în sol a apei şi combaterea buruienilor. De la regulă sunt exceptate psamosolurile şi solurile erodate. 6. Imediat după recoltare se execută o lucrare de grăpare în 2 sensuri cu grapa cu discuri, după care se ară la 2-3 săptămâni. 7. Terenurile în pantă se ară pe direcŃia generală a curbelor de nivel. 8.Terenurle cu denivelări întâi se nivelează cu nivelatorul după care se execută arătura. 9.Pe parcursul executării arăturii se va realiza o viteză de deplasare care să permită răsturnarea cu nivelarea brazdei care ce la tractoarele româneşti U-650 M este cuprinsă între 4 şi 7,5 km/ha iar la tractoarele de mare putere (>180 CP) de circa 10-12 km/ha.

133

10. Plugul trebuie să dispună de organe active bine ascuŃite şi să fie corect reglat în plan longitudunal şi transversal. e) Arătura se poate executa cu diferite tipuri constructive de pluguri, plugul cu antetrupiŃă, plugul echipat cu scormonitori, plugul cu discuri, plugul fără cormană (fără răsturnarea brazdei sau paraplow), cu un organ activ ce răstoarmă solul în straturi sau etaje şi cu freza. f) Dezmiriştire la 10-12 cm, arătură superficială (la 15 cm), arătură normală (la 20 cm), arătură adâncă (de la 21 la 25 cm), arătura foarte adâncă (de la 26 la 37 cm), arătură de desfundare (de la 38 la 80 cm). g) Arătură de vară, de toamnă, de iarnă şi de primăvară. h) Scarificarea este o lucrare de ameliorare a proprietăŃilor fizice ale solului executată cu S 1500 + S-3, U 650.. + MAS 60 sau MAS 80 la adâncimi de la 50 la 80 cm cu distanŃa între treceri la 1,4 m care asigură mărirea capacităŃii de înmagazinare a apei cu cca. 600 mc/ha. Întrebarea 4 a) Pregătirea patului germinativ poate fi asigurată prin lucrări efectuate cu grapa cu discuri, cultivatorul, combinatorul, tăvălugul, nivelatorul, grapa rotativă, freza şi cu agregate combinate. Întrebarea 5 a) Lucrările solului după semănat la culturile semănate în rânduri dese sunt cele efectuate cu grapa cu colŃi reglabili, cu Ńesala de buruieni şi cu sapa rotativă. b) Culturile prăşitoare sunt interesate în combaterea crustei (cazul seminŃelor mici), în combaterea buruienilor, în deschiderea brazdelor pentru irigare şi/sau în lucrări de bilonare. Lucrările care satisfac aceste cerinŃe se efectuează cu grapa cu colŃi reglabili, sapa rotativă, cultivatorul şi cultivatorul echipat cu rariŃă. Întrebarea 6 a) Sistemul de lucrări ale solului reprezintă aplicarea în complex a mai multor lucrări efectuate într-o succesiune cu indicarea numărului, a tipului lor şi a momentul în care se execută. Factorii de care depind elementele sistemelor de lucrări ale solului sunt rprezentate de condiŃiile de climă, planta care urmează, tipul şi textura solului, starea culturală a solului, planta premergătoare, epoca de semănat şi nu în ultimul rănd dotarea unităŃii cu agregate agricole. b) 1. Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă

2. Sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară 3. Sistemul de lucrări pentru culturile în mirişte 4. Sistemul de lucrări pentru culturile compromise 5. Sistemul de lucrări cu strat vegetal protector 6. Sistemul de lucrări minime 7. Sistemul de lucrări ale solului după semănat

c) Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă. Culturile semănate în toamnă sunt cerealele păioase (grâu, orz, secară), borceag de toamnă, rapiŃă, salată, spanac, ridichii, etc. SituaŃiile posibile, în funcŃie de planta premergătoare care imprimă anumite particularităŃi în executarea lucrărilor solului, definesc 3 sisteme de lucrări ale

134

solului: 1. Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă ce urmează a fi semănate

după premergătoare timpurii 2. Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă ce urmează a fi semănate

după premergătoare târzii 3. Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă ce urmează a fi semănate

după terenuri desŃelenite. d) Culturile semănate sau plantate în primăvară sunt cartoful, varza, conopida, tomatele, ardeii, vinetele, salata, ridichiile, floarea soarelui, porumbul, soia, fasolea, etc. SituaŃiile posibile în funcŃie de planta premergătoare definesc 3 sisteme de lucrări ale solului:

- Sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară ce urmează a fi semănate după premergătoare timpurii - Sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară ce urmează a fi semănate după premergătoare târzii - Sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară ce urmează a fi semănate după terenuri desŃelenite

e) Planta premergătoare, principiul conservării apei în sol şi umiditatea solului. f) Planta care va urma trebuie să fie compatibilă cu erbicidele aplicate culturii compromise, cu cantitatea de resturi vegetale ale culturii compromise care determină lucrarea de distrugere a acestora şi cu viteza de execuŃie. g) Avantajele sistemelor de lucrări minime ale solului sunt următoarele:

- înmagazinează şi conservă mai bine apa în sol - reducerea gradului de tasare prin reducerea traficului pe sol - reducerea gradului de degradare a structurii solului prin protejarea

suprafeŃei solului de acŃiunea directă a picăturilor de ploaie - conservarea humusului din sol - îmbunătăŃirea permeabilităŃii solului - realizarea de economie de combustibil - creşterea eficienŃei economice

h) CerinŃele sistemului minimum tillage sunt :

- lucrările se fac la un conŃinut optim de umiditate - fertilizarea se face pe rândul semănat sau alături de acesta la distanŃe

mai mici de 10-12 cm - dotarea cu maşini specifice care să realizeze pe zona de contact a

brăzdarului cu solul o presiune de 2000 kgf/cm2 - realizarea unei întârzieri la semănat de cca. 5-7 zile în primăvară - asigurarea unui sistem de combatere a buruienilor eficient în condiŃiile

creşterii presiunii competitive a buruienilor. i) Variantele sistemelor de lucrări minime sunt 1. sistemul arat-semănat

2. sistemul semănat-cultivat 3. sistemul de agricultură fără arătură 4. arătura chimică sau cultivaŃia chimică 5. sistemul de semănat direct (direct drill, strip till)

135

6.9 Lucrare de verificare nr. 6

INSTRUCłIUNI Lucrarea de verificare solicitată implică activităŃi care necesită cunoaşterea UnităŃii de învăŃare nr. 3. Răspunsuruile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii, corectare şi evaluare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (AGROTEHNICA), numărul lucrării de verificare, numele şi prenumele studentului sau studentei. Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşască o jumătate de pagină. Punctajul aferent este menŃionat pentru fiecare întrebare. Întrebările la care trebuie să răspundeŃi sunt următoarele:

16. De ce sunt importante lucrările solului ? (1 p) 17. Cum influenŃează lucrările solului proprietăŃile fizice, chimice şi

biologice ale solului (2 p)

18. DefiniŃi arătura ? (1p)

19. PrezentaŃi şi comentaŃi regulile de executate a arăturilor ? (4p)

20. Care sunt elementele care trebuie avute în vedere pentru sistemele de agricultură pentru culturile de toamnă şi de primăvară ? (1 p)

21. Care este principiul de lucru privind lucrările solului efectuate

pentru culturile compromise ? (1 p)

6.10 Bibliografie minimală

31. Guş P., D.I. Săndoiu, G. Jităreanu, A. Lăzureanu, S. Iancu, 1998 – Agrotehnica, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

32. Guş P., T. Rusu, Ileana Bogdan,M. HaŃegan, 2001- Sisteme neconvenŃionale de lucrare a solului, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

33. Guş P., T. Rusu, Ileana Bogdan, 2003- Sisteme convenŃionale şi neconvenŃionale de lucrare a solului, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

34. Guş P., T. Rusu, Sorin Stănilă, 2003- Lucrările neconvenŃionale ale solului şi sistema de maşini, Editura Rizoprint, Cluj-Napoca

35. Ionescu Şişeşti Ghe., Ir. Staicu, 1957 – Agrotehnica, vol I., Editura Agrosilvică de Stat, Bucureşti 36. Oprea C.V., I. NiŃu, N. Onu, 1979, Afânarea solurilor prin scarificare, Editura Ceres, Bucureşti 37. Pintilie C., Şt. Romoşan, L. Pop, Gh. Timaru, P. Sebök, P. Guş, 1985 – Agrotehnica, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 38. Rusu T., P. Guş, 2007 - Compactarea solurilor, Procese şi consecinŃe, Editura Risoprint, Cluj-

Napoca 39. Staicu Ir., 1969 – Agrotehnica, Editura Ceres, Bucureşti 40. Ştefanic Gh., D.I. Săndoiu, 2011 – Biologia solurilor agricole, Editura Elisavaros, Bucureşti.

136

UNITATEA DE ÎNVĂłARE NR. 7

ASOLAMENTUL

Cuprins

Pagina 7.1. Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 7 136 7.2. Elemente introductive 136 7.3. Regulile de rotaŃie a culturilor 140 7.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 146 7.5. Lucrarea de verificare nr. 7 148 7.6. Bibliografie minimală 148

7.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 7

• Prezentarea elementelor introductive privind asolamentul • ÎnŃelegerea regulilor de rotaŃie a culturilor

7.2 Elemente introductive

Asolamentul a apărut ca rezultat al experienŃei milenare a agricultorilor din areale foarte diferite, impunându-se astăzi ca verigă de bază în organizarea sistemelor de producŃie complexă în cadrul agriculturii în general şi al agriculturii durabile în mod special. Asolamentul este definit ca “succesiunea în timp şi în spaŃiu a culturilor agricole în condiŃiile aplicării în complex a tuturor măsurilor de creştere a producŃiei agricole, a îmbunătăŃirii calităŃii acesteia, de ameliorare şi conservare a solului” (C. Pintilie şi colab., 1985), cu o integrare ecologică şi economică durabilă în complexul economic al zonei şi în plan naŃional, al organizării valorificării resurselor de climă, sol, biodiversitate şi de potenŃial uman.

„Asolamentul, constă în împărŃirea suprafeŃei de teren în sole - de aici şi denumirea - pe care urmează a se amplasa culturile, într-o anumită „succesiune în funcŃie de cerinŃele” social-economice şi de posibilităŃile de armonizare în satisfacerea cerinŃelor „agrobiologice specifice ale fiecărei plante” (C. Pintilie, 1985).

Optimizarea resurselor, are în vedere într-o primă etapă, verigile climă, sol şi plantă de cultură, cu restricŃii legate şi de dezvoltarea creşterii animalelor, corelate exclusiv cu resursele naturale ale zonei şi realizate prin organizarea rotaŃiei culturilor pe fiecare solă în parte.

Asolamentul, ca element de bază al sistemelor agriculturii moderne are la bază noŃiunile de solă, rotaŃie, ciclu de rotaŃie, structură de culturi în condiŃiile respectării regulilor de rotaŃie a culturilor.

Sola reprezintă suprafaŃa de teren delimitată de drumuri de acces, cu proprietăŃi ale solului cu un grad ridicat de omogenitate, cultivate cu una sau mai multe plante, pe care se practică sisteme de agricultură caracterizate prin nivele tehnologice apropiate.

137

Sola poate fi simplă, când este cultivată cu o singură plantă, mixtă dacă se cultivă cu două plante cu cerinŃe agrobiologice şi tehnologice apropiate (spre exemplificare, grâu+orz, in+grâu, soia+fasole, tomate+vinete, ceapă + usturoi), sau combinată, atunci când se cultivă un număr mai mare de plante (tomate+ardei+vinete, grâu+orz+secară+orzoaică sau borceag+secară+ porumb siloz, ultimele toate pentru masă verde).

Intre culturile din cadrul aceleiaşi sole nu se lasă drumuri. Din punct de vedere al rotaŃiei, solele sunt sole normale, în sensul că intră în fiecare an în

rotaŃie, şi sole săritoare, adică un anumit număr de ani sunt scoase în afara rotaŃiei, fiind ocupate de plante perene, după care reintră în rotaŃie, asolamentul fiind numit în acest caz asolament cu solă săritoare.

Din punct de vedere al notaŃiei, solele sunt notate cu indicativul corespunzător modului de folosinŃă (spre exemplu A-agricol) căruia îi este ataşat un indicator care corespunde numărului solei din Registrul de Cadastru şi Fond Funciar (exemplu: A12). Pentru considerente legate de prezentarea noŃiunii de asolament, vom folosi în organizarea asolamentelor pentru sole numere latine, conform fig. 7.2.1 care ilustrează mai jos împărŃirea în sole a unei exploatări agricole.

I

II

III IV

V VI

Fig.7.2.1 ÎmpărŃirea în sole a unei exploataŃii agricole

Dimensiunile solelor sunt foarte variabile în funcŃie de mărimea exploatării agricole. Pentru

optimizarea consumului de energie este foarte important ca lungimea solei să fie suficient de mare pentru a se realiza un număr mic de întoarceri la capete în cursul executării lucrărilor agricole.

RotaŃia reprezintă succesiunea culturilor în timp, pe o anumită solă şi ea implică o relaŃie de ordine prestabilită şi respectată cu stricteŃe pe fiecare solă în parte. RotaŃia, s-a impus ca un element de progres al agriculturii după realizarea în cursul istoriei omenirii a unor experienŃe inevitabile având în vedere nivelul scăzut al dezvoltării forŃelor de producŃie, cum au fost sistemul de agricultură cu pârloagă sau sistemul de agricultură cu ogor, practicate şi astăzi în agriculturile de subzistenŃă, caracterizate prin reproducŃie simplă, înapoiere tehnologică şi printr-o foarte limitată piaŃă de desfacere a produselor agricole.

RotaŃia implică aşadar o relaŃie de ordine, marcată prin numărul care se atribuie culturii şi cultura propriuzisă, aceiaşi ordine fiind respectată pe fiecare solă în parte. RotaŃia începe cu, capul de rotaŃie, marcat cu numărul 1, cu planta care ameliorează în cel mai înalt grad fertilitatea solului dintre plantele cultivate în rotaŃia aleasă.

RotaŃia se exprimă prin ciclul de rotaŃie, care ne arată durata rotaŃiei, reprezentată prin numărul de ani după care o cultură va reveni pe aceiaşi suprafaŃă. Din punct de vedere al poziŃiei pe care o ocupă în rotaŃie, culturile pot fi: premergătoare, curente şi postmergătoare.

138

Culturile premergătoare sunt cele cultivate pe sola care se analizează în anul anterior analizei, cultura premergătoare influenŃând direct gradul de aprovizionare în apă şi substanŃe nutritive al solului ca şi gradul de infestare cu buruieni, boli şi dăunători al culturii din anul în curs. Cultura curentă, este cultura din anul curent de pe sola la care se face analiza.

Cultura postmergătoare, este cultura care va succeda cultura din anul curent, care preia în raport cu aceasta caracteristica de cultură premergătoare. In organizarea asolamentelor de pe terenurile irigate şi în mod special în legumicultură au apărut termenii de culturi succesive sau secundare (cultura a II-a) şi de culturi anticipate.

Culturile succesive, secundare sau în mirişte, sau generic cultura a II-a, sunt culturi care se înfiinŃează de regulă după recoltarea culturii de bază (orz, secară masă verde, borceag sau spanac, salată, varză timpurie, ceapă sau usturoi verde în legumicultură) încheindu-şi perioada de vegetaŃie înainte de înfiinŃarea culturii din toamnă. Aprovizionarea cu apă este principala restricŃie care limitează răspândirea culturilor succesive.

Culturile anticipate, sunt culturi de regulă folosite în legumicultură, care valorifică terenul din afara perioadei obişnuite a vegetaŃiei, cum sunt salata, ridichiile şi spanacul. Culturile succesive şi anticipate au rolul de a prelungi perioada de acumulare a materiei organice în sol mărind coeficienŃii de conversie a energiei solare.

Luându-se în considerare aportul în substanŃe minerale şi organice utile aduse de plantele agricole şi furajere în principal, efectul acestora de îmbunătăŃire a proprietăŃilor fizice, biologice şi chimice ale solurilor, plantele agricole se aşează în următoarea ordine: 1. Plantele leguminoase perene (lucernă, trifoi, sparcetă, ghizdei) 2. Amestecurile de plante leguminoase furajere perene cu graminee perene 3. Leguminoasele anuale (fasole, soia, mazăre, bob, lupin, linte) 4. Pajiştile cu plante graminee perene 5. Amestecurile de plante furajere leguminoase şi graminee anuale (borceagurile) 6. Plantele furajere anuale (secară, orz, orzoaică pentru masă verde) 7. Cerealele păioase (orz, grâu, orzoaică, ovăz, orez) 8. Cartoful timpuriu, arahidele, cartoful tardiv, rapiŃa, muştarul 9. Porumbul pentru masă verde, porumbul pentru siloz, pepenii 10. Porumbul pentru boabe 11. Floarea soarelui 12. Inul pentru ulei şi pentru fibră, cânepa 13. Sfecla de zahăr şi furajeră 14. Sorgul pentru boabe.

Pentru plantele legumicole care prezintă o foarte mare diversitate prezentăm următoarea ordine: 1. Leguminoasele pentru păstăi (mazăre de grădină, fasole păstăi) 2. Spanacul, salata, ridichiile, varza timpurie, dovlecelul, castravetele timpuriu 3. Bulboasele (ceapa, usturoiul) 4. Tomatele, vinetele 5. Ardeiul, morcovul, păstârnacul, pătrunjelul 6. Sfecla roşie, guliile, Ńelina, varza de toamnă Având în vedere aceste elemente o rotaŃie simplă pentru culturile agricole se poate prezenta astfel:

139

1. Soia 2. Grâu de toamnă 3. Sfeclă de zahăr + cartofi 4. Porumb boabe 5. Porumb boabe + floarea soarelui. RotaŃia cu solă săritoare se exprimă astfel: 1. Mazăre + soia + fasole 2. Grâu de toamnă + orz de toamnă 3. Sfeclă de zahăr 4. Porumb boabe 5. Porumb boabe + floarea soarelui Lucernă

Pentru culturi legumicole o rotaŃie se poate prezenta astfel:

1. Tomate timpurii + conopidă de toamnă 2. Ceapă de arpagic sau cultură prin răsad 3. Leguminoase + castraveŃi de toamnă 4. Legume rădăcinoase. sau: 1. CastraveŃi + salată târzie 2. Salată timpurie + varză târzie 3. Tomate 4. Mazăre şi fasole verde + castraveŃi de toamnă 5. Conopidă timpurie + fasole verde de toamnă 6. Tomate + vinete + ardei sau: 1. Varză timpurie sau conopidă timpurie + castraveŃi de toamnă 2. Solano-fructoase 3. Leguminoase + verdeŃuri 4. Rădăcinoase 5. CastraveŃi timpurii + fasole

Sau un asolament cu plante furajere ca solă săritoare şi culturi legumicole: 1. Lucernă I 2. Lucernă II 3. Varză timpurie + castraveŃi de toamnă 4. Tomate 5. Cucurbitacee + verdeŃuri 6. Rădăcinoase 7. Varză timpurie + fasole de toamnă 8. Solano fructoase

140

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Ce reprezintă asolamentul ? b) Ce este rotaŃia culturilor ? c) PrecizaŃi care este ordinea culturilor în funcŃie de raportul cu fertilitatea solului ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: Asolamentul, constă în împărŃirea suprafeŃei de teren în sole - de aici şi denumirea - pe care urmează a se amplasa culturile, într-o anumită succesiune în funcŃie de cerinŃele social-economice şi de posibilităŃile de armonizare în satisfacerea cerinŃelor agrobiologice specifice fiecărei ale plante. Optimizarea resurselor, are în vedere într-o primă etapă, verigile climă, sol şi plantă de cultură, cu restricŃii legate şi de dezvoltarea creşterii animalelor, corelate exclusiv cu resursele naturale ale zonei şi realizate prin organizarea rotaŃiei culturilor pe fiecare solă în parte. Elementele asolamentului sunt rotaŃia, sola, ciclul de rotaŃie, culturi premergătoare, normale, postmergătoare, anticipate şi succesive,

7.3. Regulile de rotaŃie a culturilor şi organizarea asolamentelor

ExperienŃa cercetării agricole ca şi practica agricultorilor, a permis formularea unor multiple observaŃii, care au permis în timp, stabilirea următoarelor reguli ale rotaŃiei culturilor agricole: 1) după culturi cu consum ridicat de substanŃe nutritive urmează culturi cu consum redus în substanŃe nutritive 2) după culturi cu consum ridicat de apă urmează culturi cu consum mai redus de apă 3) nu se recomandă succesiuni directe ale plantelor care au boli şi dăunători comuni 4) vor alterna în rotaŃie culturile cu sistem radicular profund cu cele care explorează solul pe o adâncime redusă

141

5) vor alterna în rotaŃie culturile care luptă bine cu buruienile (sau cu anumite buruieni) cu plantele mai sensibile la îmburuienare (sau la anumite specii de buruieni) 6) vor fi exceptate de la rotaŃii directe culturile care prezintă efecte allellopatice de lipsă de autosuportabilitate 7) în rotaŃii se va Ńine cont de remanenŃa erbicidelor şi de interrelaŃia acestora cu pH-ul solului şi cu alte proprietăŃi fizice sau chimice ale acestuia 8) se va avea în vedere extinderea sistemelor de culturi continue (perene), pentru mărirea ponderii culturilor cu coeficienŃi de conversie a radiaŃiei solare superiori, în vederea creşterii bioacumulărilor la nivelul solului, în scopul asigurării unui bilanŃ pozitiv al humusului 9) se vor avea în vedere promovarea unor sisteme de încorporare a materiei organice în sol pentru orientarea proceselor de bioacumulare în vederea asigurării dominanŃei ratei de acumulare în raport cu cea de mineralizare 10) se recomandă alternarea sistemelor de lucrare a solului prin promovarea în rotaŃie, a culturilor care solicită lucrări de bază profunde, cu cele care solicită lucrări de bază pe o adâncime mică 11) se vor promova în ferme 2 - 3 asolamente, câte 1 -2 cu rotaŃii scurte, uşor adaptabile la cerinŃele pieŃei, alături de o rotaŃie de lungă durată, asigurându-se suficientă mobilitate economică producŃiei 12) pentru situaŃii speciale, vor fi recomandate rotaŃii speciale 13) schimbarea rotaŃiilor în cadrul asolamentelor de tranziŃie se va face pe baza principiului echivalenŃei, a grupării culturilor pe baza unor criterii de omogenitate a cerinŃelor culturilor cum sunt: consumul de apă şi de substanŃe nutritive, sisteme apropiate de combatere a buruienilor, bolilor şi a dăunătorilor, lungimea perioadei de vegetaŃie, densitatea culturii, etc. 14) proiectarea asolamentelor trebuie să pornească de la cunoaşterea permanentă a necesităŃilor şi posibilităŃilor societăŃii asimilându-se comanda socială ca o cerinŃă a stabilităŃii exploatării agricole.

Din punct de vedere al lungimii ciclului de rotaŃie, asolamentele se pot grupa în: monocultură, rotaŃii scurte, medii şi lungi.

Monocultura, reprezintă o rotaŃie în care pe aceiaşi solă se cultivă aceiaşi plantă un număr de ani, mai mare cel puŃin cu unu, decât durata medie a ciclului rotaŃiei recunoscute într-o anumită zonă pedo-climatică şi economică. Spre exemplu, dacă în Câmpia Română, pe sol cernoziom cambic, durata medie a rotaŃiilor pentru culturile de câmp este de 5-6 ani, monocultura în această zonă, presupune o cultură a unei specii pe o durată de cel puŃin 7 ani pe aceiaşi solă. RotaŃiile de scurtă durată, se referă la o durată de 2-3 ani. Aceste rotaŃii sunt foarte răspândite în ultimul timp deoarece se acomodează mai bine schimbărilor şi cerinŃelor imediate ale pieŃei, prezentând defectul de a nu fi foarte performante sub raportul îmbunătăŃirii fertilităŃii solului şi al obŃinerii unor performanŃe ridicate pe lungă durată. Exemplu: 1. Soia + fasole + mazăre 2. Cereale păioase 3. Porumb boabe. RotaŃiile de medie durată cuprind rotaŃii de 4 -5 ani, ele fiind răspândite pe scară foarte largă, conferind o anumită stabilitate sistemului. Numărul de ani este suficient pentru a permite punerea în operă a cunoştinŃelor asupra rotaŃiilor cu toate avantajele ce decurg din aceasta. Aceste rotaŃii pot cuprinde şi rotaŃii cu solă săritoare care sunt cunoscute a fi rotaŃii foarte performante sub raportul conservării şi îmbunătăŃirii fertilităŃii solului.

142

Exemplu: 1. Soia + fasole 2. Cereale păioase 3. Porumb boabe + floarea soarelui 4. Porumb boabe Lucernă RotaŃiile de lungă durată, de 6 - 8 ani, mai puŃin răspândite în zonele arabile şi puŃin agreate datorită unei anumite lipse de flexibilitate în adaptarea la cerinŃele imediate ale pieŃei sunt avantajoase în condiŃiile coexistenŃei lor cu rotaŃii de scurtă durată care au un grad ridicat de flexibilitate. RotaŃiile de lungă durată cuprind 1-2 sole cu plante perene (leguminoasele fiind cele mai recomandate) ceea ce le conferă avantaje nete în stabilitatea producŃiilor agricole. Exemplu: 1. Leguminoase pentru boabe 2. Cereale păioase 3. Sfeclă de zahăr 4. Porumb boabe 5. Plante furajere + floarea soarelui 6. Porumb boabe Lucernă Structura culturilor este reprezentată prin ponderea pe care acestea o ocupă în asolament (totalul suprafeŃei afectate). Ea este un element care exprimă în economia zonei plantele cu grad maxim de favorabilitate care pot pune în valoare potenŃialul pedoclimatic al zonei. Structura culturilor exprimă tipul de asolament şi stabilirea ei este punctul de plecare în organizarea asolamentelor. Organizarea asolamentelor se realizează pe baza optimizării ofertei factorilor naturali ai zonei cu cerinŃele agrobiologice ale plantelor în condiŃiile restricŃiilor de ordin economic. Factorii naturali sunt reprezentaŃi de sol şi de climă. Solul este caracterizat prin tipul de sol, definit de succesiunea orizonturilor genetice, conŃinutul în humus şi în NPK, Ca şi Mg în stratul arabil, valorile pH, V %, expoziŃia şi adâncimea apei freatice. Clima este caracterizată în principal prin temperatura medie anuală, suma gradelor de temperatură şi suma gradelor temperaturilor active, cantitatea medie anuală de precipitaŃii şi repartiŃia acestora în perioada de vegetaŃie a plantelor cultivate. CerinŃele agrobiologice ale plantelor presupun cunoaşterea pe faze de vegetaŃie, în dinamică, a principalelor cerinŃe termice, exprimate în suma temperaturilor active, a cerinŃelor în apă exprimate în consumul de apă, a consumului în principalele substanŃe nutritive, a specificităŃii plantelor şi a limitelor acestora în raport cu textura solului, cu valorile pH, la nivel de specie, soi sau hibrid. Pe baza definitivării sortimentului de plante corespunzător unui anumit teritoriu ecologic omogen, a cerinŃelor globale de producŃie pentru activităŃile umane, zootehnice şi a disponibilităŃilor de comerŃ se stabilesc în funcŃie de restricŃiile de forŃă de muncă şi de cheltuieli materiale, randamentele scontate şi suprafeŃele cultivate, acestea reprezentând indicatorii de plecare în organizarea rotaŃiei culturilor şi a numărului de sole. Numărul şi suprafaŃa solelor depind de numărul de ani din rotaŃie, dar şi de forma de relief şi de plantele cultivate, zonele de deal ca şi culturile de plante medicinale sau melifere presupunând sole mici, în timp ce zonele de câmpie şi cerealele sau alte plante de cultură mare presupunând sole mari. Exemplu: fie o unitate de producŃie care dispune de 900 ha teren arabil, cultivate conform structurii de culturi din tabelul 7.3.1

143

Tabelul 7.3.1 Structura culturilor în cadrul unei exploataŃii agricole Cultura SuprafaŃa (ha) Ponderea

culturii (%) Cereale păioase: Grâu de toamnă 200,0 22,20

Orz de toamnă 100,0 11,15

Leguminoase pentru boabe: Soia 100,0 11,15

Mazăre 50,0 5,55

Fasole 50,0 5,55

Porumb şi plante tehnice:

Porumb 250,0 27,80

Floarea soarelui 100,0 11,15

Sfecla de zahăr 50,0 5,55

Total 900,0 100,00

Culturile prezentate, permit gruparea lor, fie într-o rotaŃie scurtă de 3 ani, fie într-o rotaŃie de 6 ani după cum urmează: RotaŃia de 3 ani: 1. Grâu 200 + orz 100 ha 2. Soia 100 ha + mazăre 50 ha + fasole 50 + floarea soarelui 100 ha 3. Porumb boabe 250 ha + sfeclă de zahăr 50 ha RotaŃia de 6 ani: 1. Soia 100 ha + fasole 50 ha 2. Grâu de toamnă 150 ha 3. Floarea soarelui 50 ha + mazăre 50 ha + sfeclă de zahăr 50 ha 4. Grâu de toamnă 50 ha + orz de toamnă 100 ha 5. Porumb boabe 150 ha

6. Porumb boabe 100 ha + floarea soarelui 50 ha.

Analizând cele două rotaŃii, se observă că rotaŃia de 6 ani este superioară celei de 3 ani datorită unei mai bune valorificări a aportului de azot adus de plantele leguminoase şi a unei mai bune conservări a rezervelor de apă.

Folosirea asolamentelor în unităŃile de producŃie porneşte de la stabilirea rotaŃiei culturilor pe baza suprafeŃelor repartizate diferitelor culturi după care, în conformitate cu schiŃa de detaliu a exploatării agricole (fig. 2), se întocmeşte tabelul cu rotaŃia culturilor pentru un ciclu de rotaŃie (tabelul 7.3.2).

144

I Soia 100 ha Fasole 50 ha

II Grâu de toamnă 150ha

III Floarea soarelui 50 ha Mazăre 50 ha Sfeclă de zahăr 50 ha

IV Grâu de toamnă 50 ha Orz de toamnă 100 ha

V Porumb boabe 150 ha

VI Porumb boabe 100 ha

Floarea soarelui 50 ha

Fig. 7.3.2 Amplasarea culturilor în anul 2012

Organizarea asolamentelor cu solă săritoare presupune stabilirea alături de rotaŃia culturilor şi a precizării cine urmează după sola săritoare, cultura afectată acesteia ocupând în anul schimbării solei, locul pe care urma să-l ocupe în rotaŃie cultura care se amplasează pe fosta solă săritoare.

Tabelul 7.3.2 Planificarea rotaŃiei culturilor

Anul Sola

1996 1997 1998 1999 2000 2001

I Soia 100*

Fasole 50

Grâu 150

Floarea soarelui 50 Mazăre 50 Sfeclă50

Grâu 50 Orz 100

Porumb 150

Porumb 100 Floarea soarelui 50

II Grâu 150

Floarea soarelui 50 Mazăre 50 Sfeclă 50

Grâu 50 Orz 100

Porumb 150

Porumb 100 Floarea soarelui 50

Soia 100 Fasole 50

III Floarea soarelui 50 Mazăre 50 Sfeclă 50

Grâu 50 Orz 100

Porumb 150

Porumb 100 Floarea soarelui 50

Soia 100 Fasole 50

Grâu 150

IV Grâu 50 Orz 100

Porumb 150

Porumb 100 Floarea soarelui 50

Soia 100 Fasole 50

Grâu 150 Floarea soarelui 50 Mazăre 50, Sfeclă 50

V Porumb 150

Porumb 100 Floarea soarelui 50

Soia 100 Fasole 50

Grâu 150 Floarea soarelui 50 Mazăre 50,Sfe-clă 50

Grâu 50 Orz 100

VI Porumb 100 Floarea soarelui 50

Soia 100 Fasole 50

Grâu 150 Floarea soarelui 50 Mazăre 50, Sfeclă 50

Grâu 50 Orz 100

Porumb 150

145

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care sunt regulile privind rotaŃia culturilor ? b) DefiniŃi monocultura ? c) Ce este structura culturilor ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: 1) după culturi cu consum ridicat de substanŃe nutritive urmează culturi cu consum redus în substanŃe nutritive 2) după culturi cu consum ridicat de apă urmează culturi cu consum mai redus de apă 3) nu se recomandă succesiuni directe ale plantelor care au boli şi dăunători comuni 4) vor alterna în rotaŃie culturile cu sistem radicular profund cu cele care explorează solul pe o adâncime redusă 5) vor alterna în rotaŃie culturile care luptă bine cu buruienile (sau cu anumite buruieni) cu plantele mai sensibile la îmburuienare (sau la anumite specii de buruieni) 6) vor fi exceptate de la rotaŃii directe culturile care prezintă efecte allellopatice de lipsă de autosuportabilitate 7) în rotaŃii se va Ńine cont de remanenŃa erbicidelor şi de interrelaŃia acestora cu pH-ul solului şi cu alte proprietăŃi fizice sau chimice ale acestuia; 8) se va avea în vedere extinderea sistemelor de culturi continue (perene), pentru mărirea ponderii culturilor cu coeficienŃi de conversie a radiaŃiei solare superiori, în vederea creşterii bioacumulărilor la nivelul solului, în scopul asigurării unui bilanŃ pozitiv al humusului 9) se vor avea în vedere promovarea unor sisteme de încorporare a materiei organice în sol pentru orientarea proceselor de bioacumulare în vederea asigurării dominanŃei ratei de acumulare în raport cu cea de mineralizare 10) se recomandă alternarea sistemelor de lucrare a solului prin promovarea în rotaŃie, a culturilor care solicită lucrări de bază profunde,

146

cu cele care solicită lucrări de bază pe o adâncime mică. 11) se vor promova în ferme 2 - 3 asolamente, câte 1 -2 cu rotaŃii scurte, uşor adaptabile la cerinŃele pieŃei, alături de o rotaŃie de lungă durată, asigurându-se suficientă mobilitate economică producŃiei 12) pentru situaŃii speciale vor fi recomandate rotaŃii speciale 13) schimbarea rotaŃiilor în cadrul asolamentelor de tranziŃie se va face pe baza principiului echivalenŃei, a grupării culturilor pe baza unor criterii de omogenitate a cerinŃelor culturilor cum sunt: consumul de apă şi de substanŃe nutritive, sisteme apropiate de combatere a buruienilor, bolilor şi a dăunătorilor, lungimea perioadei de vegetaŃie, densitatea culturii, etc. 14) proiectarea asolamentelor trebuie să pornească de la cunoaşterea permanentă a necesităŃilor şi posibilităŃilor societăŃii asimilându-se comanda socială ca o cerinŃă a stabilităŃii exploatării agricole. Structura culturilor reprezintă ponderea pe care acestea o ocupă în asolament.

7.4 Comentarii şi răspunsuri la teste

Test de autoevaluare 1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele întrebări: a) Care sunt regulile privind rotaŃia culturilor ? b) DefiniŃi monocultura ? c) Ce este structura culturilor ? Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

147

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi: 1) după culturi cu consum ridicat de substanŃe nutritive urmează culturi cu consum redus în substanŃe nutritive 2) după culturi cu consum ridicat de apă urmează culturi cu consum mai redus de apă 3) nu se recomandă succesiuni directe ale plantelor care au boli şi dăunători comuni 4) vor alterna în rotaŃie culturile cu sistem radicular profund cu cele care explorează solul pe o adâncime redusă 5) vor alterna în rotaŃie culturile care luptă bine cu buruienile (sau cu anumite buruieni) cu plantele mai sensibile la îmburuienare (sau la anumite specii de buruieni) 6) vor fi exceptate de la rotaŃii directe culturile care prezintă efecte allellopatice de lipsă de autosuportabilitate 7) în rotaŃii se va Ńine cont de remanenŃa erbicidelor şi de interrelaŃia acestora cu pH-ul solului şi cu alte proprietăŃi fizice sau chimice ale acestuia; 8) se va avea în vedere extinderea sistemelor de culturi continue (perene), pentru mărirea ponderii culturilor cu coeficienŃi de conversie a radiaŃiei solare superiori, în vederea creşterii bioacumulărilor la nivelul solului, în scopul asigurării unui bilanŃ pozitiv al humusului 9) se vor avea în vedere promovarea unor sisteme de încorporare a materiei organice în sol pentru orientarea proceselor de bioacumulare în vederea asigurării dominanŃei ratei de acumulare în raport cu cea de mineralizare 10) se recomandă alternarea sistemelor de lucrare a solului prin promovarea în rotaŃie, a culturilor care solicită lucrări de bază profunde, cu cele care solicită lucrări de bază pe o adâncime mică. 11) se vor promova în ferme 2 - 3 asolamente, câte 1 -2 cu rotaŃii scurte, uşor adaptabile la cerinŃele pieŃei, alături de o rotaŃie de lungă durată, asigurându-se suficientă mobilitate economică producŃiei 12) pentru situaŃii speciale vor fi recomandate rotaŃii speciale 13) schimbarea rotaŃiilor în cadrul asolamentelor de tranziŃie se va face pe baza principiului echivalenŃei, a grupării culturilor pe baza unor criterii de omogenitate a cerinŃelor culturilor cum sunt: consumul de apă şi de substanŃe nutritive, sisteme apropiate de combatere a buruienilor, bolilor şi a dăunătorilor, lungimea perioadei de vegetaŃie, densitatea culturii, etc. 14) proiectarea asolamentelor trebuie să pornească de la cunoaşterea permanentă a necesităŃilor şi posibilităŃilor societăŃii asimilându-se comanda socială ca o cerinŃă a stabilităŃii exploatării agricole. a) Monocultura, reprezintă o rotaŃie în care pe aceiaşi solă se cultivă aceiaşi plantă un număr de ani, mai mare cel puŃin cu unu, decât durata medie a ciclului rotaŃiei recunoscute într-o anumită zonă pedo-climatică şi economică. b) Structura culturilor este reprezentată prin ponderea pe care acestea o ocupă în asolament (totalul suprafeŃei afectate).

148

7.5 Lucrare de verificare nr. 7

INSTRUCłIUNI Lucrarea de verificare solicitată implică activităŃi care necesită cunoaşterea UnităŃii de învăŃare nr. 3. Răspunsuruile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii, corectare şi evaluare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui curs (AGROTEHNICA), numărul lucrării de verificare, numele şi prenumele studentului sau studentei. Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşească o jumătate de pagină. Punctajul aferent este menŃionat pentru fiecare întrebare. Întrebările la care trebuie să răspundeŃi sunt următoarele:

22. Ce reprezintă asolamentul ? (3p)

23. DefiniŃi elementele de bază ale asolamentului (4p)

24. Ce este monocultura ? (1p)

25. DaŃi exemple de structuri de culturi ? (2p)

7.6 Bibliografie minimală 41. C. Pintilie, Gh. Sin, 1967, RotaŃia culturilor de câmp, Editura Ceres, Bucureşti; 42. Dincă D., 1976, Asolamentele agriculturii moderne, Editura Ceres, Bucureşti;

149

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Badea Elena Marcela, 2003 – Plantele transgenice în cultură, Bucureşti 2. Berca M., 1996, - Combaterea buruienilor din culturile agricole, Editura Fermierul Român,

Bucureşti 3. Berca M., 2006, - Managementul integrat al buruienilor, Editura Ceres, Bucureşti 4. Berca M., 2011, - Agrotehnica, Editura Ceres, Bucureşti 5. Botzan M., 1970 – BilanŃul apei în sol, Editura Ceres, Bucureşti 6. Budoi Gh., A. Penescu, I. Oancea, 1992 – Herbologie, Editura Ceres, Bucureşti 7. Budoi Gh., Penescu A., 2006 - Agrotehnica, Editura Ceres, Bucureşti 8. C. Pintilie, Gh. Sin, 1967, RotaŃia culturilor de câmp, Editura Ceres, Bucureşti; 9. Chirilă C., 2001, - Biologia Buruienilor, Editura Ceres, Bucureşti 10. Ciontu C., 2005 – Noi soluŃii tehnologice în controlul buruienilor la cultura de floarea soarelui,

Lucrări ŞtiinŃifice, U.Ş.A.M.V. B., Seria A, Vol. XLVIII, 2005 11. Dincă D., 1976, Asolamentele agriculturii moderne, Editura Ceres, Bucureşti; 12. Gauvrit CH., 1996 – Efficacitè et sèlectivitè des herbicides, INRA, Paris 13. Guş P., D.I. Săndoiu, G. Jităreanu, A. Lăzureanu, S. Iancu, 2008 – Agrotehnica, Editura Risoprint,

Cluj-Napoca 14. Guş P., T. Rusu, Ileana Bogdan, 2003- Sisteme convenŃionale şi neconvenŃionale de lucrare a

solului, Editura Risoprint, Cluj-Napoca 15. Guş P., T. Rusu, Ileana Bogdan,M. HaŃegan, 2001- Sisteme neconvenŃionale de lucrare a solului,

Editura Risoprint, Cluj-Napoca 16. Guş P., T. Rusu, Sorin Stănilă, 2003- Lucrările neconvenŃionale ale solului şi sistema de maşini,

Editura Risoprint, Cluj-Napoca 17. Ionescu Şişeşti Ghe., Ir. Staicu, 1957 – Agrotehnica, vol I., Editura Agrosilvică de Stat, Bucureşti; 18. Lăzureanu A., 1994, - Agrotehnica, Editura Helicon, Timişoara 19. Marin I.D., 2006, - Agrotehnica, Editura Ceres, Bucureşti 20. Oprea C.V., I. NiŃu, N. Onu, 1979 -Afânarea solurilor prin scarificare, Editura Ceres, Bucureşti 21. Penescu A., C. Ciontu, 2004 – Agrotehnica, Editura Ceres, Bucureşti 22. Pintilie C., Chirilă C., Petre G., Săndoiu D.I., 1990 – Combaterea integrată a buruienilor, în vol.

Folosirea RaŃională a erbicidelor, Târgovişte. 23. Pintilie C., Şt. Romoşan, L. Pop, Gh. Timaru, P. Sebök, P. Guş, 1985 – Agrotehnica, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 24. Rusu T., 2005, - Agrotehnica, Editura Risoprint, Cluj-Napoca 25. Rusu T., P. Guş, 2007 - Compactarea solurilor, Procesr şi consecinŃe, Editura Risoprint, Cluj-

Napoca 26. Săndoiu D.I., 1974, - Studiul consumului de apă la un sortiment de plante agricole pe solul

branciog în vederea stabilirii elementelor regimului de irigare, Teză de doctorat, IANB Bucureşti. 27. Scalla R. 1991 - Les herbicides, mode d`action et principes d`utilisation, INRA, Paris 28. Silvertown W. J., 1982, Introduction to plant population ecology, Longman House, New york and

London. 29. Staicu Ir., 1969 – Agrotehnica, Editura Ceres, Bucureşti

30. Stancu I., V. Slonovski, 2004 –Agrotehnica, Vol. I., Editura Universitaria, Craiova. 31. Ştefanic Gh., D.I. Săndoiu, 2011 – Biologia solurilor agricole, Editura Elisavaros, Bucureşti. 32. *** Folosirea raŃională a erbicidelor vol. I-IV, Societatea Română pentru Studiul şi Combaterea

Buruienilor; 33. ***Alcedo, 2010 – Ghid practic pentru agricultori

150

ANEXA I ERBICIDE RECOMANDATE LA CULTURA DE CARTOF DE VARĂ ŞI DE

TOAMNĂ SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

AFALON 50 SC

2,5 l/ha pre Dicotiledonate anuale linuron

LINUREX 50 SC

2,0 – 4,0 l/ha pre Dicotiledonate şi unele monocotiledonate anuale

0,7-1,0 l/ha post propaquizafop AGIL 100 EC 1,5 l/ha postemergent

Monocotiledonate anuale

S-metolalor DUAL GOLD 960 EC

1- 1,5 preemergent Monocotiledonate anuale

S-dimetenamid FRONTIER FORTE 720 EC

0,8 – 1,4 L/ha pre Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale (Setaria, Echinochloa, Digitaria, Chenopodium, Galinsoga, Fagopyrum, Stellaria, Amaranthus, Solanum, Xanthium, Galium)

0,8 – 1,0 post Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, viridis, Echinochloa crus-galli)

1,0 post Monocotiledonate anuale (Digitaria sanguinalis, Avena fatua)

1,3 post Monocotiledonate perene (Agropyron repens, <10-15 cm şi Sorghum halepense, <25 cm)

fluazifop-p-butil

FUSILADE FORTE 150 EC

1,5 post Monocotiledonate perene (Agropyron repens, 25 cm şi Sorghum halepense, 25-30 cm)

acetoclor HARNESS 900-940 EC

1,75 – 2,5 pre Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, viridis, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis)

0,7-1,0 post Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, viridis, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis)

1,0 post Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, viridis, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis şi Avena fatua))

LEOPARD 5 EC

1,5 – 2,0 post Monocotiledonate perene (Agropyron repens, 20 cm şi Sorghum halepense, 15-25 cm)

0,7 – 1,0 post Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, viridis, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis)

quizalofop-p-etil

TARGA SUPER 5 EC

1,5 – 2,0 post Graminee perene (Sorghum halepense şi Agropyron repens)

fluorocloridon RACER 25 EC 3 – 4 l/ha pre Dicotiledonate anuale

Glifosat din sare de izopropil amină

ROUNDUP 36 LC

2,0 pre cu 2-3 zile înainte de răsărirea cartofului

Monocotiledinate şi dicotiledonate anuale şi perene

0,8 – 1,0 post Graminee anuale

1,6 – 2,0 post Sorghum halepense cletodim SELECT

SUPER 12 EC 2,0 post Agropyron repens (Elymus repens)

151

SENCOR 70 WG

0,7-1,2 pre Monocotiledinate şi dicotiledonate anuale şi perene

metribuzin

SURDONE 70 WP

0,7 – 1,2 kg/ha pre Dicotiledonate anuale şi unele monocotiledonate

pendimetalin STOMP 330 EC

5,0 l/ha pre Buruieni monocotiledonate şi unele dicotiledonate

rimsulfuron TITUS 25 DF 40 – 50 g/ha + surfactant post

Monocotiledonate anuale şi perene şi unele dicotiledonate

ERBICIDELE APLICATE LA VIłA DE VIE

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

propaquizafop AGIL 100 EC 1,5 l/ha post Monocotiledonate anuale şi perene

glufosinat de amoniu

BASTA 14 SL 4,0 l/ha post ca desicant la vie pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

3,0 l/ha post la vie pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale în fază tânără

glifosat acid din sare de IPA

CLINIC 36 SL

4,0 l/ha post ca desicant la vie pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

glifosat acid COSMIC 36 SL

4,0 l/ha post În 300 l/ha ca desicant la vie pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

glifosat acid din sare de IPA

GLYPHOGAN 480 SL

3,0 l/ha post în 150 l/ha apă

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene fără Cynodon şi Convolvulus care dispar la 4,5 l/ha

oxifluorfen 240 g/l

GOAL 2E-RV 5,0 l/ha post la viŃa de vie pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi unele perene

clopiralid LONTREL 300 EC

0,5 l/ha post Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene + costrei din rizomi

Glifosat din sare de izopropil amină

ROUNDUP 36 LC

3,0 post

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene + costrei din rizomi

ERBICIDE APLICATE LA MĂR

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

Glufosinat de amoniu 150 g/l

BASTA 14 SL 5,0 – 6,0 l/ha post desicant

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

fluroxipir CERLIT 25 EC 1,5 l/ha post în livezi pe rod

Buruieni dicotiledonate anuale şi perene

3,0 l/ha post la pomi pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

glifosat acid din sare de IPA

CLINIC 36 SL

4,0 l/ha în 150 l apă la pomi pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

glifosat acid COSMIC 36 SL

3,0 – 4,0 l/ha post În 150 – 200 l apă la pomi pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

152

cicloxidim FOCUS ULTRA 10 EC

3,0 – 4,0 l/ha post la pomi pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene inclusiv costrei

0,8 – 1,0 post în 300 l/ha apă la livezi pe rod

Monocotiledonate anuale şi perene la înălŃimea < 15 cm

fluazifop-p-butil

FUSILADE FORTE 150 EC

1,3 l/ha post în 300 l/ha la livezi pe rod

Monocotiledonate anuale şi perene la înălŃimea < 25 cm

5,0 l/ha pre şi post emergent la măr pe rod

Dicotiledonate anuale şi perene

4,0 l/ha pre în 400-500 l/ha apă la măr pe rod în pepinieră câmp I şi II

Dicotiledonate şi unele monocotiledonate anuale

oxifluorfen GALIGAN 240 EC

3,0 l/ha post în 4-500 l/ha apă

Dicotiledonate şi unele monocotiledonate anuale

oxifluorfen 240 g/l

GOAL 2E-RV 5,0 l/ha post la măr pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi unele perene

glifosat acid din sare de IPA

GLYPHOGAN 480 SL

3,0 – 4,0 l/ha post în 150 l/ha la măr pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene fără Cynodon dactylon şi Convolvulus arvensis care dispar la 4,5 l/ha

Glifosat din sare de izopropil amină

ROUNDUP 36 LC

3,0 – 4,0 post în plantaŃii pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene + costrei din rizomi

pendimetalin STOMP 330 EC

5,0 l/ha pre Buruieni monocotiledonate şi unele dicotiledonate anuale

ERBICIDE APLICATE LA PĂR

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

glufosinat de amoniu 150 g/l

BASTA 14 SL 5,0 – 6,0 l/ha post desicant

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

oxifluorfen 240 g/l

GALIGAN 240 EC

5,0 l/ha pre/post la păr pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi unele perene

oxifluorfen 240 g/l

GOAL 2E-RV 5,0 l/ha post la păr pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi unele perene

glifosat acid din sare de IPA

GLYPHOGAN 480 SL

3,0 – 4,0 l/ha post în 150 l/ha la păr pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene fără Cynodon şi Convolvulus care dispar la 4,5 l/ha

glifosat din sare de izopropil amină

ROUNDUP 36 LC

3,0 – 4,0 post în plantaŃii pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene + costrei din rizomi

pendimetalin STOMP 330 EC

5,0 l/ha pre Buruieni monocotiledonate şi unele dicotiledonate anuale

ERBICIDE APLICATE LA PRUN

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

153

glufosinat de amoniu 150 g/l

BASTA 14 SL 5,0 – 6,0 l/ha post desicant

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

4,0 l/ha pre în 400 l/ha apă la pepiniere câmp I şi II

Dicotiledonate şi unele monocotiledonate anuale

oxifluorfen 240 g/l

GALIGAN 240 EC

3,0 l/ha post în 400 l/ha apă la pepiniere câmp I şi II

Dicotiledonate şi unele monocotiledonate anuale

oxifluorfen 240 g/l

GOAL 2E-RV 5,0 l/ha post la păr pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi unele perene

glifosat acid din sare de IPA

GLYPHOGAN 480 SL

3,0 – 4,0 l/ha post în 150 l/ha la prun pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene fără Cynodon dactylon şi Convolvulus arvensis care dispar la 4,5 l/ha

glifosat din sare de izopropil amină

ROUNDUP 36 LC

3,0 – 4,0 post în plantaŃii pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene + costrei din rizomi

pendimetalin STOMP 330 EC

5,0 l/ha pre Buruieni din sămânŃă monocotiledonate şi dicotiledonate anuale

ERBICIDE APLICATE LA CIREŞ

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

glufosinat de amoniu 150 g/l

BASTA 14 SL 5,0 – 6,0 l/ha post desicant

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

oxifluorfen 240 g/l

GALIGAN 240 EC

5,0 l/ha pre şi post în 400 l/ha apă la plantaŃii pe rod

Dicotiledonate anuale şi perene

glifosat acid din sare de IPA

GLYPHOGAN 480 SL

3,0 – 4,0 l/ha post în 150 l/ha la livezi pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene fără Cynodon dactylon şi Convolvulus arvensis care dispar la 4,5 l/ha

pendimetalin STOMP 330 EC

5,0 l/ha pre Buruieni din sămânŃă monocotiledonate şi dicotiledonate anuale

ERBICIDE APLICATE LA VIŞIN

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

glufosinat de amoniu 150 g/l

BASTA 14 SL 5,0 – 6,0 l/ha post desicant

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

oxifluorfen 240 g/l

GALIGAN 240 EC

5,0 l/ha pre şi post în 400 l/ha apă la plantaŃii pe rod

Dicotiledonate anuale şi perene

glifosat acid din sare de IPA

GLYPHOGAN 480 SL

3,0 – 4,0 l/ha post în 150 l/ha la livezi pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene fără Cynodon dactylon şi Convolvulus arvensis care dispar la 4,5 l/ha

154

pendimetalin STOMP 330 EC

5,0 l/ha pre Buruieni din sămânŃă monocotiledonate şi dicotiledonate anuale

fluroxipir CERLIT 25 EC 1,5 l/ha post în livezi pe rod

Monocotiledonate anuale şi perene

ERBICIDE APLICATE LA GUTUI

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

glufosinat de amoniu 150 g/l

BASTA 14 SL 5,0 – 6,0 l/ha post desicant

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

oxifluorfen 240 g/l

GALIGAN 240 EC

5,0 l/ha pre şi post în 400 l/ha apă la plantaŃii pe rod

Dicotiledonate anuale şi perene

glifosat acid din sare de IPA

GLYPHOGAN 480 SL

3,0 – 4,0 l/ha post în 150 l/ha la livezi pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene fără Cynodon dctylon şi Convolvulus arvensis care dispar la 4,5 l/ha

pendimetalin STOMP 330 EC

5,0 l/ha pre Buruieni din sămânŃă monocotiledonate şi dicotiledonate anuale

ERBICIDE APLICATE LA PIERSIC

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

glufosinat de amoniu 150 g/l

BASTA 14 SL 5,0 – 6,0 l/ha post desicant

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

oxifluorfen 240 g/l

GALIGAN 240 EC

5,0 l/ha pre şi post în 400 l/ha apă la plantaŃii pe rod

Dicotiledonate anuale şi perene şi monocotile anuale

glifosat acid din sare de IPA

GLYPHOGAN 480 SL

3,0 – 4,0 l/ha post în 150 l/ha la livezi pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene fără Cynodon dactylon şi Convolvulus arvensis care dispar la 4,5 l/ha

pendimetalin STOMP 330 EC

5,0 l/ha pre Buruieni din sămânŃă monocotiledonate şi dicotiledonate anuale

ERBICIDE APLICATE LA CAIS

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

glufosinat de amoniu 150 g/l

BASTA 14 SL 5,0 – 6,0 l/ha post desicant

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

oxifluorfen 240 g/l

GALIGAN 240 EC

5,0 l/ha pre şi post în 400 l/ha apă la plantaŃii pe rod

Dicotiledonate anuale şi perene Şi monocotiledonate anuale

glifosat acid din sare de IPA

GLYPHOGAN 480 SL

3,0 – 4,0 l/ha post în 150 l/ha la livezi pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene fără Cynodon dactylon şi Convolvulus arvensis care dispar la 4,5 l/ha

155

pendimetalin STOMP 330 EC

5,0 l/ha pre Buruieni din sămânŃă monocotiledonate şi dicotiledonate anuale

ERBICIDE APLICATE LA AFIN, COACĂZ, MUR şi SMEUR

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

S-metolalor DUAL GOLD 960 EC

1- 1,2 preemergent Monocotiledonate anuale

0,8 – 1,0 post în 300 l/ha

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, viridis, Echinochloa crus-galli)

fluazifop-p-butil

FUSILADE FORTE 150 EC

1,3 l/ha post în 300 l/ha

Monocotiledonate perene

quizalofop-p-etil

LEOPARD 5 EC

1,5 post Monocotiledonate anuale şi perene

1,0 post în 300 l/ha apă

Monocotiledonate anuale cletodim SELECT SUPER 12 EC

1,5 – 2,0 l/ha post în 300 l/ha apă

Monocotiledonate anuale şi perene

pendimetalin STOMP 330 EC

4,0 l/ha pre în drajoniere de smeur şi mur

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale din sămânŃă

5,0 l/ha pre Buruieni din sămânŃă monocotiledonate şi dicotiledonate anuale

ERBICIDE APLICATE LA CĂPŞUN

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

S-metolalor DUAL GOLD 960 EC

1,2 preemergent pt. stoloni şi căpşuni pt. fructe

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale

cicloxidim FOCUS ULTRA 10 EC

3,0 – 4,0 l/ha post la pomi pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene inclusiv costrei

1,0 l/ha post în 300 l/ha

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, viridis, Echinochloa crus-galli)

fluazifop-p-butil

FUSILADE FORTE 150 EC

1,3 l/ha post în 300 l/ha

Monocotiledonate anuale şi perene

quizalofop-p-etil

LEOPARD 5 EC

1,5 post Monocotiledonate anuale şi perene

metazaclor SULTAN 50 SC

O,5 l/ha în 300 l/ha pt. stolonieră şi căpşuni pe rod

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale din sămânŃă

1,0 post în 300 l/ha apă

Monocotiledonate anuale cletodim SELECT SUPER 12 EC

1,5 – 2,0 l/ha post în 300 l/ha apă

Monocotiledonate anuale şi perene

pendimetalin STOMP 330 EC

4,0 l/ha pre în stoloniere

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale din sămânŃă

156

5,0 l/ha pre căpşun pt. fructe

Buruieni din sămânŃă monocotiledonate şi dicotiledonate anuale

lenacil VENZAR 80 WP

3-3,5 kg/ha Dicotiledonate anuale

ERBICIDE APLICATE LA PEPENI VERZI

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

S-metolalor DUAL GOLD 960 EC

0,8 – 1,0 l/ha preemergent pt. stoloni şi căpşuni pt. fructe

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale

0,8 l/ha post în 300 l/ha

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, viridis, Echinochloa crus-galli)

fluazifop-p-butil

FUSILADE FORTE 150 EC

1,0 l/ha post în 300 l/ha

Monocotiledonate anuale şi perene

0,75 l/ha post Monocotiledonate anuale quizalofop-p-etil

LEOPARD 5 EC 1,5 l/ha post Monocotiledonate anuale şi perene

ERBICIDE APLICATE LA TOMATE

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

0,8 l/ha post /tomate transplantate

Monocotiledonate anuale propaquizafop AGIL 100 EC

1,0 l/ha postemergent /tomate transplantate

Monocotiledonate anuale şi perene

1,0 preemergent / tomate transplantate şi semănate direct în câmp

Monocotiledonate anuale şi unele dicotile anuale

S-metolalor DUAL GOLD 960 EC

0,25 ml/mp pre pt. răsad de tomate

Monocotiledonate anuale şi unele dicotiledonate anuale

cicloxidim FOCUS ULTRA 10 EC

1,0 l/ha post la tomate semănate direct în câmp

Monocotiledonate anuale

3,0 l/ha post la tomate semănate direct în câmp

Monocotiledonate anuale şi perene inclusiv costrei

0,8 post tomate transplantate

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, viridis, Echinochloa crus-galli)

1,3 post tomate transplantate

Monocotiledonate perene

0,8 post tomate semănate direct în câmp

Monocotiledonate perene (Agropyron repens, <10-15 cm şi Sorghum halepense, <25 cm)

fluazifop-p-butil

FUSILADE FORTE 150 EC

1,0 post tomate semănate direct în câmp

Monocotiledonate perene (Agropyron repens, 25 cm şi Sorghum halepense, 25-30 cm)

157

oxifluorfen 240 g/l

GOAL 2E-RV 1,5 – 2,0 l/ha pre la păr pe rod pentru tomate timpurii în solar

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi unele perene

0,75 l/ha post pentru tomate transplantate

Monocotiledonate anuale quizalofop-p-etil

LEOPARD 5 EC

1,5 l/ha post pt. tomate transplantate

Monocotiledonate anuale şi perene

propisoclor PROPONIT 720 EC

2 – 3 l/ha pre Monocotiledonate şi parŃial dicotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis, Amaranthus retroflexus, Hibiscus trionum, Chenopodium album)

0,3 kg/ha pre tomate transplantate şi semănate direct

Monocotiledinate şi dicotiledonate anuale

metribuzin SENCOR 70 WG

0,4 kg/ha post tomate transplantate şi semănate direct

Monocotiledinate şi dicotiledonate anuale

pendimetalin STOMP 330 EC

5,0 l/ha pre pentru tomate transplantate înainte de transplant

Monocotiledonate şi parŃial dicotiledonate anuale

quizalofop-p-etil

TARGA SUPER 5 EC

1,0 post pentru tomate transplantate

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, viridis, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis)

30 g/ha + surfactant post pentru tomate transplantate

Monocotiledonate anuale rimsulfuron TITUS 25 DF

40 – 60 g/ha + surfactant post pentru tomate transplantate

Monocotiledonate perene şi unele dicotiledonate

ERBICIDE APLICATE LA CEAPĂ

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

0,8 l/ha post /ceapă semănată direct

Monocotiledonate anuale propaquizafop AGIL 100 EC

1,0 l/ha postemergent / ceapă semănată direct

Monocotiledonate anuale şi perene

1,0 preemergent / ceapă din arpagic

Monocotiledonate anuale şi unele dicotile anuale

S-metolalor DUAL GOLD 960 EC

0,8-1,0 ml/mp pre pentru ceapă semănată direct

Monocotiledonate anuale şi unele dicotiledonate anuale

0,8 post ceapă semănată direct

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, viridis, Echinochloa crus-galli)

fluazifop-p-butil

FUSILADE FORTE 150 EC

1,0 post ceapă semănată direct

Monocotiledonate perene

oxifluorfen GALIGAN 240 EC

1,0 l/ha pre şi post emergent

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

158

linuron LINUREX 50 SC

1,5 –2,0 l/ha pre Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale

clopiralid LONTREL 300 SL

0,5 l/ha post pentru ceapa semănată direct

Pălămidă, susai, muşeŃel, hrişcă, troscot

pendimetalin STOMP 330 EC

6,0 l/ha pre pt. ceapă din arpagic sau semănat direct

Monocotiledonate şi parŃial dicotiledonate anuale

ERBICIDE APLICATE LA FASOLE

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

0,8 l/ha post Monocotiledonate anuale 1,0-1,5 l/ha postemergent

Monocotiledonate anuale şi perene

0,8 l/ha post pentru fasole de grădină

Monocotiledonate anuale

propaquizafop AGIL 100 EC

1,0 l/ha post pentru fasole de grădină

Monocotiledonate anuale şi perene

bentazon 480 g/l + weltol 150g/l

BASAGRAN FORTE 480 EC

2,0-2,5 l/ha post Dicotiledonate anuale

MBPB-Na BUTOXONE M 40

2,5-3,0 l/ha post pentru fasole de grădină

Buruieni dicotile (2-3 frunze plantele şi 1-2 frunze buruienile)

1,0 preemergent / fasole de grădină

Monocotiledonate anuale şi unele dicotile anuale

S-metolalor DUAL GOLD 960 EC

1,0-1,5 ppi la 3 cm sau pre

Monocotiledonate anuale şi unele dicotiledonate anuale(Amaranthus retroflexus, Chenopodium album, Hibiscus trionum)

cicloxidim FOCUS ULTRA 10 EC

3,0-4,0 l/ha pre la fasole de câmp

Monocotiledonate anuale şi perene

1,50-1,75 l/ha post Monocotiledonate anuale şi şi perene quizalofop-p-etil

LEOPARD 5 EC 0,7 l/ha post Monocotiledonate anuale

propisoclor PROPONIT 720 EC

2-3 l/ha pre fasole de grădină

Monocotiledonate anuale şi unele dicotiledonate anuale (Setaria glauca, Digitaria sanguinalis, Amaranthus retroflexus, Chenopodium album, Hibiscus trionum)

cletodim SELECT SUPER 12 EC

0,6-1,0 l/ha post Monocotiledonate anuale

1,5 – 2,0 l/ha post în 300 l/ha apă

Monocotiledonate anuale şi perene

ERBICIDE APLICATE LA ARDEI

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

0,8 l/ha post Monocotiledonate anuale propaquizafop AGIL 100 EC 1,0 l/ha postemergent Monocotiledonate anuale şi perene

S-metolalor DUAL GOLD 960 EC

1,2 preemergent la ardei gras

Monocotiledonate anuale şi unele dicotile anuale

159

0,8 post la ardei gras în câmp

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, viridis, Echinochloa crus-galli)

fluazifop-p-butil

FUSILADE FORTE 150 EC

1,0 post la ardei gras în câmp

Monocotiledonate perene

oxifluorfen 240 g/l

GOAL 2E-RV 1,5 – 2,0 l/ha pre la ardei gras

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi unele perene

0,75 l/ha post la ardei gras

Monocotiledonate anuale quizalofop-p-etil

LEOPARD 5 EC

1,5 l/ha post la ardei gras

Monocotiledonate anuale şi perene

pendimetalin STOMP 330 EC

5,0 l/ha post pentru ardei gras şi ardei roşu

Monocotiledonate şi parŃial dicotiledonate anuale

ERBICIDE APLICATE LA CASTRAVEłI

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

0,8 post la castraveŃi de câmp

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, viridis, Echinochloa crus-galli)

fluazifop-p-butil

FUSILADE FORTE 150 EC

1,0 post la castraveŃi de câmp

Monocotiledonate perene

ERBICIDE APLICATE LA VINETE

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

S-metolalor DUAL GOLD 960 EC

1,2 preemergent Monocotiledonate anuale şi unele dicotile anuale

oxifluorfen 240 g/l

GOAL 2E-RV 1,5 – 2,0 l/ha pre la vinete transplantate în câmp şi solar

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi unele perene

pendimetalin STOMP 330 EC

5,0 l/ha pre Monocotiledonate şi parŃial dicotiledonate anuale

ERBICIDE APLICATE LA VARZĂ

SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

S-metolalor DUAL GOLD 960 EC

1,2 preemergent Monocotiledonate anuale şi unele dicotile anuale

0,8 post la varza de câmp

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, viridis, Echinochloa crus-galli)

fluazifop-p-butil

FUSILADE FORTE 150 EC

1,0 post la varza de câmp

Monocotiledonate perene

0,75 l/ha post la varza de toamnă

Monocotiledonate anuale quizalofop-p-etil

LEOPARD 5 EC

1,5 l/ha post la varza de toamnă

Monocotiledonate anuale şi perene

160

2-3 l/ha ppi/pre la varza transplantată

Monocotiledonate anuale şi unele dicotiledonate anuale (Setaria glauca, Digitaria sanguinalis, Amaranthus retroflexus, Chenopodium album, Hibiscus trionum)

propisoclor PROPONIT 720 EC

2-3 l/ha pre la varza semănată direct

Monocotiledonate anuale şi unele dicotiledonate anuale (Setaria glauca, Digitaria sanguinalis, Amaranthus retroflexus, Chenopodium album, Hibiscus trionum)

pendimetalin STOMP 330 EC

5,0 l/ha pre la varza de toamnă

Monocotiledonate şi parŃial dicotiledonate anuale

metazaclor SULTAN 50 SC

1,5 l/ha pre/post Monocotiledonate şi parŃial dicotiledonate anuale şi unele perene din sămânŃă

ERBICIDE APLICATE LA MAZĂRE SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

0,8 l/ha post Monocotiledonate anuale propaquizafop AGIL 100 EC 1,0-1,5 l/ha postemergent

Monocotiledonate anuale şi perene

MCPB-Na BUTOXONE M40

2,0-2,5 l/ha post cu mazărea la 10-12 cm

Dicotiledonate anuale (2-4 frunze) şi dicotile perene <10 cm

1,5-1,75 l/ha post Monocotiledonate anuale şi perene quizalofop-p-etil

LEOPARD 5 EC 0,7 l/ha post Monocotiledonate anuale

propisoclor PROPONIT 720 EC

2-3 l/ha pre la mazărea de grădină

Monocotiledonate anuale şi unele dicotiledonate anuale (Setaria glauca, Digitaria sanguinalis, Amaranthus retroflexus, Chenopodium album, Hibiscus trionum)

Glifosat din sare de izopropil amină

ROUNDUP 36 LC

2,0 pre înainte semănat

Monocotiledinate şi dicotiledonate anuale şi perene

0,6-1,0 l/ha post Monocotiledonate anuale cletodim SELECT SUPER 12 EC 1,5-2,0 l/ha post Monocotiledonate anuale şi perene

ERBICIDE APLICATE LA MORCOV SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

S-metolalor DUAL GOLD 960 EC

O,8-1,0 preemergent Monocotiledonate anuale şi unele dicotile anuale

linuron LINUREX 50 SC

1,5 –2,0 l/ha pre Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale

pendimetalin STOMP 330 EC

5,0 l/ha pre Monocotiledonate şi parŃial dicotiledonate anuale

diquat REGLONE FORTE 15 SL

3,0-3,5 post ca desicant Desicant

161

ERBICIDE APLICATE LA SALATĂ SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

propisoclor PROPONIT 720 EC

2-3 l/ha pre la mazărea de grădină

Monocotiledonate anuale şi unele dicotiledonate anuale (Setaria glauca, Digitaria sanguinalis, Amaranthus retroflexus, Chenopodium album, Hibiscus trionum)

ERBICIDE APLICATE LA GRÂU SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

Bromoxinil 280g/l + ac. 2,4 D 280g/l

BUCTRIL UNIVERSAL

1,0 l/ha post grâu la infrăŃire – I internod

Dicotiledonate anuale şi perene

Ac. 2,4 D 300 g/l + dicamba 100 g/l

CEREDIN SUPER 40 SL

1,0 l/ha post grâu, orz, orzoaică de primăvară de la infrăŃire – I internod

Dicotiledonate anuale şi perene inclusiv Cirsium arvense < 10 cm

0,8 l/ha la grâu la infrăŃire – I internod

Galium aparine, Convolvulus arvensis, Calystegia sepium

0,4 l/ha asociat cu 2,4 D grâu la înfrăŃire – I internod

Galium aparine, Convolvulus arvensis, Stellaria media, Galeopsis tetrahit

Fluoroxipir 250 g/l

CERLIT 25 SL

0,8 l/ha singur şi 0,4 l/ha asociat cu 2,4 D sau cu sulfonilureice la grâu, ovăz la înfrăŃire – I internod

Dicotiledonate anuale şi perene inclusiv Cirsium arvense < 10 cm

Ac. 2.4 D din SDMA 600 g/l

DICOPUR D 1,0 l/ha post la grâu de la înfrăŃire la I internod

Amaranthus retroflexus, Chenopodium album, Sinapis arvensis, Capsella bursa pastoris, Thlaspi arvense, Cirsium arvense

Ac. 2.4 D din EHE 600 g/l

ESTERON EXTRA 600 EC

0,8 l/ha post la grâu şi orz de la înfrăŃire la I internod

Raphanus raphanistrum, Chenopodium album, Thlaspi arvense, Matricaria chamomilla, Capsella bursa pastoris, Cirsium arvense, Xanthium strumarium sub 3 frunze

Glifosat din sare IPA 360 g/l

GLYPHOGAN 480 SL

3-4 l/ha post în 150 l/ha pentru desicare la umiditatea < 26%

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale

15-20 g/ha înfrăŃire – I internod

Dicotiledonate anuale şi perene Tribenuron-metil 75%

GRANSTAR 75 DF

10-15 g/ha la orz înfrăŃire – I internod

Dicotiledonate anuale şi perene

Clopiralid 300 g/l

LONTREL 300 SL

0,3 – 0,5 l/ha post la grâu

Dicotiledonate anuale şi perene (Cirsium arvense, Sonchus arvensis cu excepŃia Galium aparine, Sinapis arvensis, Raphanus raphanistrum)

162

Florasulam 6,25 g/l + ac. 2,4 D 300 g/l

MUSTANG 0,4 – 0,6 l/ha post la grâu, orz, orzoaică şi ovăz

Dicotiledonate anuale şi perene

Clorsulfuron 75%

RIVAL 75 PU / RIVAL 75 GD

15 – 20 g/ha post la grâu, orz, orzoaică şi ovăz de la înfrăŃire la intrare în burduf

Dicotiledonate anuale şi perene

ERBICIDE APLICATE LA OREZ SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

Glufosinat de amoniu

BASTAS 14 SL

2,0 l/ha post Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

azimsulfuron GULLIVER 50 WG

40 g/ha pre-post la 2-3 frunze ale orezului

Echinochloa cros-galli

bispiribac sodiu NOMINEE 400 SC

75-80 ml/ha + 1 l/ha Biopower post imediat după semănat

Monocotiledonate, Cyperaceae, Bolboschoemus sp.

oxadiargil RAFT 40 SC 0,8-0,9 l/ha pre imediat după semănat

Echinochloa crus galli + Cyperaceae din sămânŃă

pendimetalin STOMP 330 EC

6,0 l/ha pre Monocotiledonate şi parŃial dicotiledonate anuale

ERBICIDE APLICATE LA PORUMB SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

Acid 2,4D din EHE 600 g/l

ESTERON EXTRA 600 EC

0,8 l/ha post porumb la 406 frunze

Dicotiledonate Sinaois arvensis, Raphanus raphanistrum, Cirsium arvense, Capsella bursa pastoris, Thlaspi arvense, Amaranthus retroflexus, Chenopodium album la 2-4 frunze, Cirsium arvense <10 cm

Propisoclor 720 g/l PROPONIT 720 EC

2-3,0 l/ha pre Monocotiledonate anuale şi parŃial dicotiledonate anuale

0,8 l/ha ppi la 3-4 cm, pre pe soluri uşoare <2% humus 1,2 l/ha ppi la 3-4 cm, pre pe sol mediu cu 2-3% humus

S-dimetenamid 720 g/l

FRONTIER FORTE 72% EC

1,4 l/ha ppi la 3-4 cm, pre pe sol mediu cu >3% humus

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis, Amaranthus retroflexus şi parŃial Chenopodium album

S-metolaclor 312,5 g/l +terbutilazin 187,5 g/l

GARDOPRIM PLUS GOLD 500 SC

4-4,5 l/ha post timpuriu la porumb 3-4 frunze la buruieni 2-4 frunze

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale inclusiv Xanthium italicum, Solanum nigrum, Sinapis arvensis

Acetoclor 820-860 g/l+antidot

GUARDIAN 820 EC

1,75-2,5 l/ha ppi, pre Monocotiledonate şi unele dicotiledonate anuale

163

Acetoclor 840 g/l+ AD 67 antidot 84g/l

GUARDIAN 820 EC

1,75-2,5 l/ha ppi, pre Monocotiledonate (Setaria glauca, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis) şi unele dicotiledonate anuale (Amaranthus retroflexus)

Acetoclor 900 g/l+ AD 67 antidot 84g/l

ACETOGAN 900 EC

1,7-2,2 l/ha ppi, pre LA 3 CM

Monocotiledonate (Setaria glauca, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis) şi unele dicotiledonate anuale (Amaranthus retroflexus)

Acetoclor 840 g/l+ AD 67 antidot 84 g/l

ACETOCLOR SUPER

1,75-2,5 l/ha ppi la 3-4 cm sau pre

Monocotiledonate (Setaria glauca, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis) şi unele dicotiledonate anuale (Amaranthus retroflexus)

Isoxaflutol 225 g/l + tiencarbazon-metil 90 g/l+ cipronilfamide (safener) 150 g/l

ADENGO 465 SC 0,35-0,40 l/ha pre 0,35-pre-post

Buruieni anuale cu excepŃia Xanthium strumarium, Raphanus raphanistrum, Sinaois arvensis, Hibiscus trionum şi Convolvulus arvensis

Tembotrione 44 g/l +isoxadifen-etil (safener)

LAUDIS OD 66

2,0-2,25 l/ha pre Monocotiledonate şi unele dicotiledonate anuale

Linuron 450 g/l AFALON 50 SC 2,0-4,0 l/ha ppi sau pre Dicotiledonate anuale clopiralid 300 g/l LONTREL 300 0,3-0,5 l/ha post la 4-6

frunze ale porumbului şi 2-4 frunze ale Cirsium

Dicotiledonate perene (Cirsium arvense, Sonchus arvensis) şi anuala (Poligonum aviculare, Xanthium strumarium, Chenopodium album fără crucifere şi Amaranthus retroflexus)

isoxaflutol 480 g/l MERLIN 480 SC 0,200-0,230 l/ha singur 0,190 asociat cu un graminicid pre

Monocotiledonate şi unele dicotiledonate anuale

isoxaflutol 37,5 g/l+terbutilazin 375 g/l

MERLIN DUO 2,25-2,5 l/ha pre 1,8-2,0 l/ha post timpuriu la 3-4 frunze ale porumbului, buruienile la 2-3 frunzuliŃe

Monocotiledonate şi unele dicotiledonate anuale

1,0-1,5 l/ha post Costrei + monocotiledonate anuale 0,75+0,5 l/ha primul prepost (porumb la 3- frunze, costreiul la 15 cm), al doilea la reinfestare

Costrei + monocotiledonate anuale nicosulfuron 40 g/l MISTRAL 4 SC

0,8 l/ha post (porumb la 4-6 frunze, buruienile anuale înainte de înfrăŃire

Costrei din sămânŃă+monocotiledonate anuale

nicosulfuron 40 g/l KELVIN TOP 1,0-1,4 l/ha post Costrei din rizomi 0,50-0,75 l/ha (porumb la 4-6 frunze

Costrei (inclusiv din rizomi) + monocotiledonate anuale

nicosulfuron 60 g/l MILAGRO EXTRA 6 OD

0,75 l/ha post Agropyron repens floramsulfuron 6,25 g/l + ac. 2,4 D 300 g/l

MUSTANG 0,4-0,6 l/ha post (porumb la 4-6 frunze) dicotilele la 2-4 frunze, perenele la 10 cm

Dicotiledonate anuale şi perene

90 g/ha + trend 0,25 l/ha post (porumb 3-6 frunze)

nicosulfuron 42,9%+rimsulfuron 10,7%

PRINCIPAL

90 g/ha secvenŃial, 2 trat. 50 g/ha + trend prepost şi post (porumb max. 7 frunze

Monocotiledonate anuale şi perene

164

55-80 g/ha + 0,1% trend post

Buruieni monocotiledonate perene (Sorghum halepense din rizomi)

nicosulfuron 75% ACCENT 75 WG

45 g/ha +trend post Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa-crus-galli, Sorghum halepense din sămânŃă)

Nicosulfuron 40 g/l ASTRAL 40 SC 0,8 l/ha post la 4-6 frunze porumb, buruieni monocotile 2-4 frunze

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa-crus-galli, Sorghum halepense din sămânŃă)

Rimsulfuron 50% + tifensulfuron-metil 25%

BASIS 75%WG 20 g/ha + trend 0,1% post Buruieni dicotiledonate şi monocotiledonate

bromoxinil 400 g/l BROMOTRIL 40%EC

1,0 l/ha post porumb 4-6 frunze, buruieni 2-4 frunze

Dicotiledonate anuale inclusiv cele rezistente la ac. 2,4 D

Bromoxinil 280 g/l+ac. 2,4 D 280 g/l

BUCTRIL UNIVERSAL

0,8-1,0 l/ha Dicotiledonate anuale şi perene

Acid 2,4 D 300 g/l+dicamba 100 g/l

CEREDIN SUPER 40 SC

1,0 l/ha post porumb 4-6 frunze,

Buruieni dicotiledonate anuale 2-4 frunze, Cirsium arvense la mai puŃin de 10 cm înălŃime

Acid 2,4 D din SDMA 600 g/l

DICOPUR D 1,0 l/ha post Dicotiledonate anuale şi perene sensibile la acid 2,4 D (Amaranthus retroflexus, Chenopodium album, Sinapis arvensis, Capsella bursa pastoris, Thlaspi arvense, Cirsium arvense)

Acid 2,4 D din EHE 600 g/l

ESTERON EXTRA 600 EC

0,8 l/ha post, porumb 4-6 frunze, dicotile 2-4 frunze

Sinapis arvensis, raphanus raphanistrum, Cirsium arvense, Capsella bursa –pastoris, Thlaspi arvense, Amaranthus retrofleexus, Chenopodium album, Cirsium arvense <10 cm

Fluoroxipir 250 g/l CERLIT 1,0 l/ha post porumbul la 4-6 frunze, dicotilele perene la 2-4 frunze

Gallium aparine, Cardaria draba, Convolvulus arvensis, Calystegia sepium

Bentazon 320 g/l + dicamba 90 g/l

CAMBIO 2,0-2,5 l/ha post, porumb max. 6 frunze, buruienile 2-4 frunze

Dicotiledonate anuale şi perene

Mesotrione 480 g/l CALLISTO 480 SC

0,20-0,35 l/ha f. de sol pre, pre-post + graminicid

Buruieni anuale mono şi dicotiledonate la 3 frunzuliŃe

S-metolaclor 960 g/l

DUAL GOLD 960 EC

1,0-1,5 l/ha pre Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa cus-galli, Digitaria sanguinalis) şi Amaranthus retroflexus, Chenopodium album, Hibiscus trionum

La 2% humus 0,8 l/ha pre Sau ppi in condiŃii de secetă La 2-3% humus 1,2 l/ha pre

S-dimetenamid 720 g/l

FRONTIER FORTE

La>4% humus 1,4 l/ha pre

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa cus-galli, Digitaria sanguinalis) şi unele dicotiledonate (Amaranthus retroflexus şi Chenopodium album)

1,75-2,5 l/ha post porumb 4-6 frunze,

Sorghum halepense 15-20 cm

1,0-1,5 l/ha post, porumb 4-6 frunze

Monocotiledonate anuale şi dicotiledonate anuale la 2-4 frunze

Foramsulfuron 22,5 g/l+ osoxadifen-etil (safener) 22,5 g/l

EQUIP

2,5 l/ha post Infestări moderate cu Elymus repens Glifosat din sare de izopropil amină 360 g/l

ROUNDUP 3-4 l/ha postemergent în 100-120 l apă/ha

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

165

Glifosat acid 360 g/l

COSMIC 36% LC

3,0-4,0 l/ha desicant Buruieni anuale şi perene înainte de recoltare la umiditatea boabelor mai mică de 30%

Topramezon 50 g/l + dicamba 160 g/l

STELLAR 1,0-1,5 l/ha post Buruieni monocotiledonate şi dicotiledonate fără Sorghum halepense, Convolvulus avensis şi Hibiscus trionum

Pendimetalin 330 g/l

STOMP 330 EC 5,0 l/ha pre Buruieni monocotiledonate şi parŃial dicotiledonate

Metribuzin 70% SURDONE 0,25-0,50 kg/ha funcŃie de sol, asociat cu graminicid

Dicotiledonate şi unele monocotiledonate anuale

Rimsulfuron 250 g/kg

TITUS 25 DF 30 g/ha + 0,1% trend post Monocotiledonate şi dicotiledonate

Rimsulfuron 3,26%+dicamba 60,87%

TITUS PLUS 307 g/ha + 0,1% trend post

Monocotiledonate şi dicotiledonate

2,5-3,5 l/ha pre funcŃie de tipul de sol asociat cu graminicid

Dicotiledonate anuale (făra Xanthium strumarium şi Sinapis arvensis)

Pendimetalin 64 g/l+terbutilazin 270 g/l

TREK 334 SE

2,0-2,5 l/ha post funcŃie de infestare

Dicotiledonate anuale inclusiv cele rezistente

Bromoxinil 90 g/l+terbutilazin 2250 g/l

ZEAGRAN 430 SE

2,0 l/ha postemergent, porumb la 4-6 frunze

Buruieni dicotiledonate anuale şi parŃial perene la 2-4 frunze, irsium arvense <10 cm

ERBICIDE APLICATE LA FLOAREA SOARELUI SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

propisoclor 720 g/l PROPONIT 720 EC

2-3,0 l/ha pre Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa cris-galli) şi parŃial dicotiledonate anuale (Amaranthus retroflexus şi Hibiscus trionum)

Acetoclor 820-860 g/l

GUARDIAN 820 EC

1,75-2,5 l/ha pre, ppi funcŃie de conŃinutul în humus

Monocotiledonate anuale şi unele dicotiledonate anuale

Acetoclor 900-940 g/l

HARNESS 900 EC

1,7-2,2 l/ha pre, ppi la 3-4 cm

Monocotiledonate anuale şi unele dicotiledonate anuale Setaria glauca, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis, Amaranthus retroflexus

Acetoclor 840 g/l+ AD 67 antidot 84 g/l

ACETOCLOR SUPER

1,75-2,5 l/ha ppi la 3-4 cm sau pre

Monocotiledonate (Setaria glauca, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis) şi unele dicotiledonate anuale (Amaranthus retroflexus)

Acetoclor 900 g/l+ AD 67 antidot 84g/l

ACETOGAN 900 EC

1,7-2,2 l/ha ppi, pre LA 3 CM

Monocotiledonate (Setaria glauca, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis) şi unele dicotiledonate anuale (Amaranthus retroflexus)

Linuron 450 g/l AFALON 50 SC 2,0-4,0 l/ha ppi sau pre Dicotiledonate anuale Linuron 500 g/l LINUREX 50 SC 2,0-4,0 l/ha ppi sau pre Dicotiledonate anuale şi unele

monocotiledonate anuale Metribuzin 70% SURDONE 0,25-0,50 kg/ha funcŃie

de sol, asociat cu graminicid

Dicotiledonate şi unele monocotiledonate anuale

166

Fluorocloridon 250 g/l

RACER 25 EC 2,0-3,0 l/ha pre Dicotiledonate anuale

Oxadiargil 400 g/l RAFT 1,0-1,25 l/ha singur 0,75 l/ha asociat cu un graminicid din acetanilide pre

Dicotiledonate anuale fără Xanthium strumarium şi parŃial monocotiledonate (Setaria glauca)

I,25 l/ha post la 4-6 frunze şi buruienile dicotile la 2-4 frunze

Dicotiledonate anuale fără Xanthium strumarium şi Ambrosia artemisifolia

0,8 l/ha post Monocotiledonate anuale Propaquizafop 100 g/l

AGIL 100 EC 1,0-1,5 l/ha post Sorghum halepense 1,0-1,5 l/ha ppi în zone secetoase

S-metolaclor 960 g/l

DUAL GOLD 960 EC

1,0-1,5 l/ha pre după semănat în zone umede

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa cus-galli, Digitaria sanguinalis) şi Amaranthus retroflexus, Chenopodium album, Hibiscus trionum

Tribenuron-metil 500 g/kg

EXPRESS 50 SG 30 g/ha+0,1% trend post la 4-6 frunze La hibrizi rezistenŃi la tribenuron-metil (clearfield)

Dicotiledonate anuale şi perene inclusiv Xanthium strumarium, Cirsium arvense, Datura stramonium, Solanum nigrum

Imazamox 40 g/l PULSAR 40 1,2 l/ha + adjuvant post Numai pentru hibrizii rezistenŃi imi

Dicotiledonate anuale (fără Hibiscus trionum, Portullaca oleracea, Chenopodium album, Polygonum aviculare), parŃial monocotiledonate anuale

Azafenidin 80% EVOLUS 100 g/ha pre asociat cu graminicid

Dicotiledonate anuale

Cicloxidim 100 g/l FOCUS ULTRA 3-4 l/ha Sorghum halepense din rizomi 0,8 l/ha ppi la 3-4 cm, pre pe soluri uşoare <2% humus 1,2 l/ha ppi la 3-4 cm, pre pe sol mediu cu 2-3% humus

S-dimetenamid 720 g/l

FRONTIER FORTE 72% EC

1,4 l/ha ppi sau pre la 3-4 cm, pre pe sol mediu cu >3% humus

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis, Amaranthus retrofexus şi parŃial Chenopodium album

0,8 l/ha post Monocotiledonate anuale şi Sorghum halepense din seminŃe

1,0 l/ha post Sorghum halepense din rizomi

Fluazifop-p-butil 150 g/l

FUSILADE FORTE 150 EC

1,3 l/ha post Sorghum halepense din rizomi 1,5-1,75 l/ha post Sorghum halepense din rizomi Quizalofop-p-etil

50 g/l LEOPARD 5 EC

0,75 l/ha post Monocotiledonate anuale şi Sorghum halepense din seminŃe

Oxifluorfen 240 g/l GALIGAN 240 EC

1,0 pre Dicotiledonate anuale şi perene

Oxifluorfen 240 g/l GOAL 2E-RV 1,0 l/ha pre sau pre-post la peste 2% humus

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi unele perene

S-metolaclor 312,5 g/l +terbutilazin 187,5 g/l

GARDOPRIM PLUS GOLD 500 SC

3,5-4,0 l/ha pre Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale cu excepŃia Xanthium italicum, Solanum nigrum, Sinapis arvensis

Glifosat din sare de izopropilamina 360 g/l

GLYPHOGAN 480 SL

2,0-3,0 l/ha Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

Glifosat din sare de izopropilamina 360 g/l

ROUNDUP 2,0-3,0 l/ha înainte de recoltare la <30% umiditate a seminŃelor

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

Cletodim 120 g/l SELECT SUPER 0,6-1,0 l/ha post Monocotiledonate anuale (Setaria, Echinochloa cris-galli, Digitaria sanguinalis, Amaranthus retrofexus şi Sorghum halepense din seminŃe

167

1,5-2,0 l/ha post Sorghum halepense din rizomi Pendimetalin 330 g/l

STOMP 330 EC 5,0 l/ha pre Monocotiledonate anuale şi parŃial dicotiledonate anuale(Setaria, Echinochloa cris-galli, Digitaria sanguinalis, Amaranthus retrofexus şi Sorghum halepense din seminŃe

0,7 l/ha post Monocotiledonate anuale şi parŃial dicotiledonate anuale(Setaria, Echinochloa cris-galli, Digitaria sanguinalis şi Sorghum halepense din seminŃe

Quizalofop-p-etil 50 g/l

TARGA SUPER 5 EC

1,5 l/ha Sorghum halepense din rizomi DESICANłI Bromoxinil 400 g/l BROMOTRIL 40

EC 2,0 l/ha Înainte de recoltare

Diquat 150 g/l REGLONE FORTE

3,0-4,0 l/ha Înainte de recoltare

ERBICIDE APLICATE LA SOIA SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

Acetoclor 840 g/l+ AD 67 antidot 84 g/l

ACETOCLOR SUPER

1,75-2,5 l/ha ppi la 3-4 cm sau pre

Monocotiledonate (Setaria glauca, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis), Sorghum halepense din sămânŃă şi unele dicotiledonate anuale (Amaranthus retroflexus)

0,8 l/ha post Monocotiledonate anuale Propaquizafop 100 g/l

AGIL 100 EC 1,0-1,5 l/ha post Sorghum halepense

Bentazon 480 g/l +weltol 150 g/l

BASAGRAN FORTE

2,0-2,5 l/ha post Dicotiledonate anuale

1,0-1,5 l/ha ppi în zone secetoase

S-metolaclor 960 g/l

DUAL GOLD 960 EC

1,0-1,5 l/ha pre după semănat în zone umede

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa cus-galli, Digitaria sanguinalis) şi Amaranthus retroflexus, Chenopodium album, Hibiscus trionum

Cicloxidim 100 g/l FOCUS ULTRA 3,0-4,0 l/ha Sorghum halepense din rizomi 0,8 l/ha ppi la 3-4 cm, pre pe soluri uşoare <2% humus 1,2 l/ha ppi la 3-4 cm, pre pe sol mediu cu 2-3% humus

S-dimetenamid 720 g/l

FRONTIER FORTE 72% EC

1,4 l/ha ppi sau pre la 3-4 cm, pre pe sol mediu cu >3% humus

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis, Amaranthus retrofexus şi parŃial Chenopodium album

0,8 l/ha post Monocotiledonate anuale şi Sorghum halepense din seminŃe

1,0 l/ha post Sorghum halepense din rizomi<15 cm

Fluazifop-p-butil 150 g/l

FUSILADE FORTE 150 EC

1,3 l/ha post Sorghum halepense din rizomi<25 cm Acetoclor 820-860 g/l

GUARDIAN 820 EC

1,75-2,5 l/ha pre, ppi funcŃie de conŃinutul în humus

Monocotiledonate anuale şi unele dicotiledonate anuale

Tifensulfuron-metil 50%

HARMONY 50 SG

12 g/ha+0,1% Trend post, soia minim 3 perechi de frunze trifoliate

Dicotiledonate anuale la 2-4 frunze cu excepŃia Solanum nigrum, Hibiscus trionum şi Abutilon theophrasti

1,5-1,75 l/ha post Sorghum halepense din rizomi Quizalofop-p-etil 50 g/l

LEOPARD 5 EC 0,75 l/ha post Monocotiledonate anuale şi Sorghum

halepense din seminŃe

168

propisoclor 720 g/l PROPONIT 720 EC

2,0-3,0 l/ha pre Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis), Sorghum halepense din sămânŃă şi parŃial dicotiledonate anuale (Amaranthus retroflexus, Chenopodium album şi Hibiscus trionum, Portulaca oleracea)

Imazamox 40 g/l PULSAR 40 0,75-1,0 l/ha + adjuvant pre-post

Dicotiledonate anuale (fără Hibiscus trionum, Portullaca oleracea, Chenopodium album, Polygonum aviculare), parŃial monocotiledonate anuale

Metribuzin 70% SENCOR 70 WG 0,25-0,50 kg/ha pre funcŃie de sol, asociat cu graminicid

Dicotiledonate şi unele monocotiledonate anuale

0,6-1,0 l/ha post Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa cris-galli, Digitaria sanguinalis, Amaranthus retrofexus şi Sorghum halepense din seminŃe

Cletodim 120 g/l SELECT SUPER

1,5-2,0 l/ha post Sorghum halepense din rizomi Pendimetalin 330 g/l

STOMP 330 EC 4,0-5,0 l/ha pre Monocotiledonate anuale şi parŃial dicotiledonate anuale(Setaria, Echinochloa cris-galli, Digitaria sanguinalis, Amaranthus retrofexus şi Sorghum halepense din seminŃe

1,0 l/ha post Monocotiledonate anuale şi parŃial dicotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa cris-galli, Digitaria sanguinalis şi Sorghum halepense din seminŃe

Quizalofop-p-etil 50 g/l

TARGA SUPER 5 EC

2,5 l/ha Sorghum halepense din rizomi ERBICIDE APLICATE LA RAPIłĂ SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

Propaquizafop 100 g/l

AGIL 100 EC 1,0 l/ha post Monocotiledonate anuale şi perene, inclusiv samulastra

metazaclor 400 g/l

BUTISAN 400 SC

1,5-2,0 l/ha pre

2,0-2,5 post

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa cris-galli, Digitaria sanguinalis) şi parŃial dicotiledonate anuale (Chenopodium album, Capsella bursa pastoris, Atriplex patula, Matricaria inodora, Anagalis arvensis, Galium aparine la 2 frunze şi Sorghum halepense din seminŃe

1,0-1,5 l/ha ppi în zone secetoase

S-metolaclor 960 g/l

DUAL GOLD 960 EC

1,0-1,5 l/ha pre după semănat în zone umede

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa cus-galli, Digitaria sanguinalis) şi Amaranthus retroflexus, Chenopodium album, Hibiscus trionum

Cicloxidim 100 g/l FOCUS ULTRA 3,0-4,0 l/ha Monocotiledonate şi samulastră, Sorghum halepense din rizomi

0,8 l/ha post Monocotiledonate anuale la 2-4 frunze şi Sorghum halepense din seminŃe

Fluazifop-p-butil 150 g/l

FUSILADE FORTE 150 EC

1,0 l/ha post Sorghum halepense din rizomi<15 cm

169

Clopiralid 267 g/l + picloram 67 g/l

GALERA Omo-logat şi la muştar la aceiaşi doză

0,250-0,300 l/ha post înainte de apariŃia mugurilor florali

Dicotiledonate anuale şi perene în faza mică execpŃie speciile de crucufere şi Convolvulus arvensis

Quizalofop-p-etil 50 g/l

LEOPARD 5 EC 0,75 l/ha post Monocotiledonate anuale şi Sorghum halepense din seminŃe

Clopiralid 300 g/l LONTREL 300 0,3-0,5 l/ha Cirsium arvense, Matricaria inodora, Sonchus asper, Fagopirum convolvulus, Polygonum aviculare

Glifosat din sare de izopropilamina 360 g/l

ROUNDUP 2,0-3,0 l/ha înainte de recoltare la <30% umiditate a seminŃelor

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

Cletodim 120 g/l SELECT SUPER 0,8 l/ha post Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa cris-galli, Digitaria sanguinalis, Amaranthus retrofexus şi Sorghum halepense din seminŃe

Metazaclor 500 g/l

SULTAN 50 SC 1,2-1,6 l/ha pre 1,6-2,0 post

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa cris-galli, Digitaria sanguinalis, Amaranthus retrofexus, chenopodium album, Capsella bursa pastoris, Galium aparinela 2-4 frunze şi Sorghum halepense din seminŃe

Dimetaclor 500 g/l TERIDOX 500 EC

2,0-3,0 l/ha Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale

1,0 l/ha post Monocotiledonate anuale şi parŃial dicotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa cris-galli, Digitaria sanguinalis şi Sorghum halepense din seminŃe

Quizalofop-p-etil 50 g/l

TARGA SUPER 5 EC

2,0 l/ha Sorghum halepense din rizomi DESICANłI Bromoxinil 400 g/l BROMOTRIL 40

EC 2,0 l/ha la umiditatea seminŃelor < 28%

Înainte de recoltare

Diquat 150 g/l REGLONE FORTE

3,0-4,0 l/ha la umiditatea seminŃelor < 28%

Înainte de recoltare

ERBICIDE APLICATE LA SFECLA DE ZAHĂR SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

0,8-1,0 l/ha post

Monocotiledonate anuale şi perene, inclusiv samulastra

1,0-1,5 l/ha post Sorghum halepense

Propaquizafop 100 g/l

AGIL 100 EC

1,5-2,0 l/ha Elymus repens 1,2+1,2+1,2 l/ha post Dicotiledonate anuale la frunze

cotiledonale Etofumesat 112 g/l + fenmedifam 91 g/l+ desmedifam 71 g/l

BETANAL EXPERT

3,6 l/ha post Dicotiledonate anuale la 4-6 frunze

Metamitron 200 g/l + etofumesat 60 g/l +fenmedifam 60 g/l+desmedifam 60 g/l

BETANAL QUATRO SE

1,5+1,5+1,5 l/ha post Dicotiledonate anuale la 2 frunze cotiledonale

2,0 +2,5 l/ha post Dicotiledonate anuale la 2 frunze adevărate

S-metolaclor 960 g/l

DUAL GOLD 960 EC

1,2-1,5 l/ha ppi la 3-4 cm în zone secetoase

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa cus-galli, Digitaria

170

1,5 l/ha pre după semănat în zone umede

sanguinalis) şi Amaranthus retroflexus, Chenopodium album, Hibiscus trionum

3,0-4,0 l/ha Monocotiledonate şi samulastră, Sorghum halepense din rizomi

Cicloxidim 100 g/l FOCUS ULTRA

4,0-4,5 Agropyron repens 0,8 l/ha ppi, pre la 3-4 cm, pre pe soluri uşoare <2% humus

S-dimetenamid 720 g/l

FRONTIER FORTE 72% EC

1,0 l/ha ppi, pre la 3-4 cm, pre pe sol mediu cu >3% humus

Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis, Amaranthus retrofexus şi parŃial Chenopodium album

0,8 l/ha post Monocotiledonate anuale la 2-4 frunze şi Sorghum halepense din seminŃe

Fluazifop-p-butil 150 g/l

FUSILADE FORTE 150 EC

1,0-1,3 l/ha post Sorghum halepense din rizomi<15 cm Metamitron 70% GOLTIX 70 WP 4,5 kg/ha sau 2+2,5 kg/ha

post Dicotiledonate anuale

0,7 l/ha post Monocotiledonate anuale până la înfrăŃireşi Sorghum halepense din seminŃe

Quizalofop-p-etil 50 g/l

LEOPARD 5 EC

1,5 l/ha Monocotiledonate anuale până la 20 cm înălŃime

Clopiralid 300 g/l LONTREL 300 0,3-0,5 l/ha post sau 0,15+0,15 l/ha post sau 0,25 +0,25 l/ha

Cirsium arvense, Matricaria inodora, Sonchus asper, Fagopirum convolvulus, Polygonum aviculare

Clorodazon 430 g/l PYRAMIN FL 6,0-9,0 l/ha ppi, pre pe sol cu 0,8%<humus<1,5%

Dicotiledonate anuale

Triflusulfuron metil 50%

SAFARI 30 g/ha/tratament post cu 0,1% Trend surfactant

Dicotiledonate anuale

0,6-1,0 l/ha post Monocotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis) şi Sorghum halepense din sămânŃă

Cletodim 120 g/l SELECT SUPER

1,5-2,0 l/ha post Sorghum halepense din rizomi<15 cm 1,0 l/ha post Monocotiledonate anuale şi parŃial

dicotiledonate anuale (Setaria glauca, Echinochloa cris-galli, Digitaria sanguinalis şi Sorghum halepense din seminŃe

Quizalofop-p-etil 50 g/l

TARGA SUPER 5 EC

2,0 l/ha Sorghum halepense din rizomi 1,0-2,0 kg/ha (asociat) ppi

Dicotiledonate anuale Lenacil 80% WP VENZAR 80 WP

1,0-1,5 kg/ha ppi Dicotiledonate anuale ERBICIDE APLICATE LA LUCERNĂ ŞI TRIFOI SubstanŃa activă

Produsul comercial

Doza Spectru de buruieni combătut de produs

0,5 l/ha post la lucernă şi trifoi

Samulastra şi monocotiledonate anuale

1,0-1,5 l/ha postemergent la lucernă

Monocotiledonate anuale şi perene

propaquizafop AGIL 100 EC

1,5 l/ha post la trifoi Pir (Elymus repens)

bentazon 480 g/l + weltol 150g/l

BASAGRAN FORTE 480 EC

2,0-2,5 l/ha post la lucernă

Dicotiledonate anuale

cicloxidim FOCUS ULTRA 10 EC

3,0-4,0 l/ha post la lucernă de sămânŃă

Monocotiledonate anuale şi perene

171

1,5 l/ha post la lucernă

Monocotiledonate anuale şi perene quizalofop-p-etil

LEOPARD 5 EC

1,7 l/ha post la lucernă

Monocotiledonate anuale şi perene

1,0-1,2 l/ha post la lucernă

Dicotiledonate şi monocotiledonate anuale

imazamox PULSAR 40 EC

1,2 l/ha post cu adjuvant post la lucernă

Monocotiledonate şi dicotiledonate anuale şi perene

Glifosat din sare de izopropil amină

ROUNDUP 36 LC

0,75 post la lucernă la 1-3 zile de la I coasă

La cuscută

0,6-1,0 l/ha post la lucernă

Monocotiledonate anuale cletodim SELECT SUPER 12 EC

1,5-2,0 l/ha post la lucernă

Monocotiledonate anuale şi perene