Agricultura Si Cresterea Animalelor

8/16/2019 Agricultura Si Cresterea Animalelor

1/15

Curs 5

• ocupaţii principale (bază): agricultura, creşterea animalelor • ocupaţii secundare (anexe): vînătoare, pescuit• ocupaţii casnice: prelucrarea produselor alimentare, textile, pregătirea hranei,

confecţionarea îmbrăcămintei• meşteşuguri ţărăneşti: prelucrare a produselor agricole (morărit), construire a

locuinţelor şi adăposturilor pentru animale sau pentru produse (dulgherit), finisare

a diferitelor ţesături de lînă (piuărit), reparare şi recondiţionare a uneltelor de fier (fierărit) meşteşuguri specializate (lemn, lut, piele, piatră, metale etc!)

Etape ale agriculturii tradiţionale în România• "azată pe cultivarea unor vechi specii autohtone de cereale, plante textile şi

legume mai puţin pretenţioase la sol şi climă# p$nă în sec! %&' sa practicatsistemul trienal de cultivare a pămîntului

• in sec! %&''' sa generalizat cultivarea porumbului, (dispută pentru primul locîntre porumb, grîu şi mei)!

• upă reformele din sec! %'% pînă la revoluţia socialistă• *erioada comunistă

• e la revoluţia anticomunistă pînă în present

Sisteme de cultură• organizarea obştească a satelor permite o mai bună valorificare a diferitelor

categorii de terenuri şi creşterea diferitelor specii de animale• pămînturile mai fertile şi mai uşor accesibile sau cultivat cu plantele cele mai

pretenţioase, iar celelalte au fost fertilizate şi arate sau lăsate să fie folosite cafîneţe

+


2/15

• pentru apărarea loturilor semănate (ţarinilor) din cuprinsul hotarului satului sauconstruit în zonele de deal garduri cu porţi înalte -gardul ţarinii- şi -porţileţarinii- (g! se construia şi se refăcea în fiecare primăvară de către săteni, de aicizicala: -.e are a face gardul ţarinii cu banii birului-#)

• ţarini noi se obţineau prin desţelenirea unui cîmp şi despădurire

• sistemul plurienal este cel mai vechi, practicat atît în zonele /oase, cît şi în celeînalte, se caracterizează prin aceea că pămîntul din ţarini se cultiva mai mulţi ani pînă sărăcea, după care se lăsa să se înţelenească şi să se refacă# pămînturileobosite de producere şi învechite se înnoiesc prin abandonarea lor în toloacă sau pîrloagă ori se folosesc ca păşune mai mulţi ani în zonele izolate, unde locurilearabile erau greu accesibile şi unde era absolut necesară fertilizarea pămîntului:0ara 1oţilor, 0ara 2ltului

• asolamentul +ienal se mai numeşte şi -roman- şi se pare că a urmat dupăagricultura pastorală mixtă primitivă încă din antichitate: unele se cultivau, iar altele se lăsau necultivate, dar se păşunau şi se gunoiau cu staulele mutătoare saucu băligar de gra/d, terenurile mai fertile cu grîu de primăvară sau de toamnă, iar

cele mai sărace cu secară, orz, ovăz sau mei# mai tîrziu, porumbul sa instalat ca ocultură anuală făcînd ca cerealele autohtone să fie cultivate numai pe înălţimi(3ăsăud, 1aramureş, 4puseni, 0inutul *ădurenilor ţarină izlaz)

• asolamentul trienal (cultura celor trei cîmpuri) este dintre cele mai vechi din5uropa, frecvent aplicat în 6ransilvania# trei cîmpuri: al tomnărilor, al primăverilor, pentru păşunat şi gunoit# şi terenurile lăsate în păşune se arau dedouă ori în urma gunoitului: în primăvară (se făcea -ogor negru-) şi vara (setirluiau), iar toamna -se arau de sămînţă-! 2peraţiunile se făceau de către proprietarii pămîntului care aveau, obligatoriu, şi animale, pentru a contribui lafertilizarea loturilor! 5i lucrau pe rînd pînă la 7f! *araschiva (+8 oct!), atît pentru-rîndurile de lapte- (mulsul animalelor şi pregătirea brînzeturilor) cît şi pentru

paza nocturnă a animalelor de aici zicala -aşi băga în cîrd cu cineva9• asolamentul anual este cel mai recent tip de cultivare, datorat dezvoltăriitehnicilor agricole# rotaţia se rezumă la alternarea semănăturilor ,iar deresătura(gunoirea) se face -în timpul ogoarelor-

,uncile agricole:• cu mi/loace tradiţionale, mai avansate sau mai înapoiate, dar întotdeauna la timp,

în urma observării mersului vremii, dezvoltării vegetaţiei!• '! ieşitul la plug: caracter sărbătoresc# era important cînd se ieşea, cine ieşea întîi

şi îmbrăcămintea (credinţe: nerespectarea termenului ultimativ însemna nerodirearespectivei plante sau atrăgea neplăceri asupra persoanei în cauză), de ex: cînepase semăna la răguş la 4rmindeni (+ mai), dar nu la lună nouă, nici miercurea sauvinerea, trebuiau haine albe (cînepa să fie frumoasă), să fie sătul de mîncare bună,să nu vorbească, ca să nu mănînce vrăbiile cînepa!

• plugul: puţine unelte întrun sat de munte, era împrumutat între vecini, contrareparare şi întreţinere sau contra prestarea altor munci!

• lucratul pămîntului: a început cu săpăliga, apoi cu sapa (folosită şi azi lamunte, unde, din cauza pantelor, terenurile nu pot fi arate cu plugul)


3/15

• sapa de desţelenit ; tîrşiţa, cu lamă îngustă şi mai groasă, folosită şi pentruspartul preistorie, apoi fier)# o variantă autohtonă a aratrului: cu corn, grindei şitalpă, pe care era fixat oblic brăzdarul# a doua variantă a fost întărită cu un cuţitfixat în grindei, ca la plug# plugul , un tip mai evoluat, care taie, ridică, răstoarnă brazda!

• - plugul.• +! de şes (de cîmp): cu brăzdar asimetric şi cormană fixă:• ! de coastă (de pantă): cu brăzdar simetric şi cormană schimbătoare:• talpă ; plaz ; călcîi (lemn tare)• grindei• coarne

• bîrsa• brăzdarul ; fier lat• cuţit ; fier lung (se potrivea, mai sus sau mai /os, pt! adîncimea brazdei, sau la

dreapta, pt! lăţimea brazdei, printro nuia de corn ; schimbătoare ; tindete)• cormana ; răsturnătoare ; cucură (de lemn, se prindea de bîrsă cu un cîrlig şi de

trupina coarnelor cu picior ; potintei)• tările rom$ne: plugul apare sec! %%'• plugul de lemn este înlocuit cu cel de fier la sf! sec! %'% şi încp! sec! %%, în

zonele agricole /oase şi mai bogate• grapa ; boroană:• grindeiul grapei ; cotoc

• cotoaie ; tălpi laterale, între care se aflau stinghii numite andrele• spini pîrliţi în foc, băgaţi printre andrele• colţi de lemn, ptr scormonit şi afînat pămînt

Practici la ieşirea cu plugul• ?n "ucovina: cînd ies gospodarii, plugul e tras în mi/locul odăii, gospodina iese cu

un vas cu apă, cu busuioc, tămîie, grîu, mălai, sare# se încon/oară plugul de @ ori(cum merge soarele), stropeşte cu apă!

• *lugarilor li se dă un colac

'tili&ări ale plugului• în riturile agrare din ciclul calendaristic#• în riturile de familie (mirii în/ugaţi ca 9să tragă unii la alţii=, semnificaţia

originară vizează fertilitatea şi fecunditatea)• în riturile medicinei magice (tragerea unei brazde sau a mai multor brazde în /urul

satului > modalitate de apărare împotriva molimelor)

@


4/15

Recoltarea păioaselor• unealta străveche ; secera dinţată sau nu (cele nedinţate trebuiau ascuţite şi

bătute ca şi coasa)• se secera în zonele mai sărace pentru a se preveni scuturarea boabelor şi risipirea

spicelor, spre deosebire de zonele mai bogate, unde sa folosit coasa, cu care

munca era mai spornică• migraţii sezoniere ptr! munci agricole, mai ales pt seceriş, pentru bucate, dincauza decala/ului de @ săpt! între zonele înalte şi cîmpie şi a deficitului de forţăde muncă

• cerealele secerate se puneau pe mirişte în mănunchiuri, din care legătorii făceausnopi

• coasa cu cîrlig sau cerc sau, în 2ltenia, coasă împiedicată (din nuia arcuită,legată cu sfoară) ;A mănunchi numit şi polog , din care se făceau snopi

• dc! nu erau uscate, se lăsau la uscat, apoi se legau, dc recoltă slabă, se adunaucu grebla în porcoaie, porcuşori, căpiţe, bodi

• se clădesc căpiţe, cruci sau jumătăţi din BC snopi# în zonele înalte, căpiţele

erau mai mari şi puteau fi clădite pe pari, ca să nu le strice vîntul# căpiţe ; +claie, adică măsură a muncii# plata pentru secerători putea fi o claie din +C+, laseceriş, iar pentru îmblăci, mai puţin

• operaţiuni: uscare clăilor pe mirişti, apoi transport: +! la ariile de îmblătit# ! podulşurelor, unde se depozitau şi se îmblăteau# @! dc! terenul era departe, la adăposturiunde se depozitau şi îmblăteau, iar în gospodării se duceau numai grăunţele# 8! înzonele /oase, unde se coceau m devreme, erau lăsate afară şi treierate vara, iar snopii se clădeau în stoguri ; clăi rotunde, cu vîrfuri conice, sau în şire, girezi, şuri dreptunghiulare

(reieratul

• îmblătitul

;treieratul

> variante (în basme, cu îmblăciul se bate dracul):• îmblătitul cu îmblăcii: zone cu cereale puţine, recoltate tîrziu sau în zone cu şurespaţioase, unde muncile se efectuau pe îndelete: îmblăciul: bucăţi de lemn, +mai lungă, coada sau odîrja, odîrjea, îmblăciu, şi + mai scurtă, hădărag , legateîntre ele cu curele sau funie numite oglade, oglejele, oglăghii, şi o curea mai tare,chiuzul, chiuzea; după bătaie, se alegeau paiele cu o grebla, apoi grăunţele sevînturau cu vîntureaşca, apoi se alegeau boabele cu o mătură ; faleaza, felezăul

• călcatul pe arie ; treieratul: practicat în zonele /oase, cu bucate multe şi cu forţăde muncă insuficientă pt îmblătit# se făcea pe o arie, cu par în mi/loc sau fără, cucai unde treceau caii# aşezatul pe arie ; năsădit # treieratul propriuzis: cu caiiliberi, în vraişte, mai demult, şi cu caii în/ugaţi şi legaţi de par cu o funie# oînvăluire şi o dezvăluire se numea o funie# apoi se întorcea năsada

• sfărîmatul cu vălătrucul sau tăvălugul de piatră: tăvălugul era tras de cai,obrogea, estul 1unteniei

• treieratul cu sania de îmblătit sau dicania: din antichitate# la noi: obrogea• sf! sec! %'%: apar maşinile de treierat, (&! "utură, 5tnografia poporului rom$n,

5d! acia, .lu/, +DBE)

8


5/15

Cununa de grîu• 7e făcea vara, la sfîrşitul seceratului, în cadrul ceremonialului cununii• 5ra păstrată pînă la începutul noului an agrar • 5ra depusă în ultima holdă semănată (pentru transferul rodului din cunună în grîul

proaspăt)

cel puţin în forma încare se desfăşoară obiceiul astăzi > este lipsită de însemnătate sau absentă din

scenariu (plugarul, căluşul)• 4nul nou• .aracter augural• Krup de bărbaţi• 6ragerea primei brazde• 2biect central: plugul împodobit cu panglici, flori artificiale, ramuri de brad,

busuioc! *oate fi real, tras de boi sau cai# poate fi in miniatură!• Mecuzită: clopoţei, talăngi, instrumente muzicale (fluier, cimpoi, vioară, tobă,

cobză), obiecte metalice (lanţul)• 6ext descriptiv, strîns legat de ritual, cuprinde relatarea momentelor muncilor

agricultorului: de la alegerea şi defrişarea locului arat pînă la coacerea colacului şidăruirea acestuia cetei de plugari!

• *oezia pluguşorului conţine elemente ce permit reconstituirea structurii sociale asocietăţii agrare de obşte şi a unor tehnici agricole străvechi! Kospodarul mitic altextului de pluguşor > poate fi asemuit cu mai marele obştii patriarhale! "razda pecare o trag plugarii poate fi corelată cu arătura simbolică practicată în 4ntichitateîn cultul lui Nonisos!

• &ersiuni ale textului literar • .olindă, cu interpretare melodică

O


6/15

• 2raţie (mulţămita colacului), text recitat• *arte componentă în obiceiul cununii la secerat• *arte componentă la tărostitul colacilor din ceremonialul nupţial

• P!P! 7tahl presupune ca gospodarul foloseşte un plug fără cormană > o unealtă

rudimentară ce corespunde unei tehnologii foarte vechi, în care brazda arată nueste răsturnată, ceea ce îl obligă pe cultivator la o arătură dublă 9în lungişF şincurmeziş!=

• e la formele sale străvechi, ce conţin descrierea detaliată a muncilor agrare, şi pînă azi, poezia pluguşorului a suferit modificări serioase! *e de o parte aîncorporat elemente şi motive noi, iar pe de alta, a pierdut elemente cu caracter ritual, desacralizînduse! Qnul dintre aspectele ce merită menţionate este comicul!

• Mîsul îndeplineşte o funcţie rituală! ?n timpul sacru al începutului de an, cînd balanţa dintre bine şi rău este încă în mişcare, cînd succesul sau eşecul anuluiagrar nu e hotărît, orice gest care poate înclina talerul în direcţia dorită este binevenit!

• iferitele referinţe comice, lungul şir de incompetenţe care marchează fiecarefază a lucrului, ca şi formulările licenţioase, trebuie citite din această perpectivă!• ?n epoca modernă, în locul textelor ce împlineau funcţia magică a rîsului apar

simple alcătuiri satirice la adresa gospodarului, ironii şi persiflări la adresaurătorilor, pretenţii la daruri suplimentare, toate evoluţii de dată recentă!

• 7ensul fundamental al pluguşorului derivă din descrierea unei situaţii model, cusemnificaţie generală!

• ?n planul ritualului, textul pluguşorului oferă imaginea abundenţei! *rin analogie, belşugul este transferat asupra gospodarului care primeşte urările! (.! 5retescu, Folclorul literar al românilor ! privire contemporană, 5d! .ompania, CC8, p!ROD)

Creşterea animalelor

Etape în creşterea animalelor.

'! creşterea e"tensivă a raselor autohtone (din cele mai vechi timpuri p$nă în +ED

6ratatul de la 4drianopol): fîneţele şi păşunile deţineau suprafeţe întinse, se

creşteau vite, cai, oi, porci, pt! gospodărie şi pt! vînzare la tîrguri şi în oraşe, pt!

achitarea de obligaţii

''! etapa restrângerii creşterii e"tensive şi orientarea spre creşterea animalelor de

muncă (pînă la Qnirea din +D+E): fîneţele şi păşunile sau restrîns, datorităextensiei culturilor# se pune accent pe animalele de muncă# dc! la cîmpie sau

extins culturile cerealiere, în zonele muntoase sa intensificat valorificarea

păşunilor alpine# începe să decadă creşterea animalelor bazată pe transhumanţă

R


7/15

(practicată de cei din zonele "raşov, 7ibiu şi de ungureni)# dezvoltarea

mi/loacelor de transport restrînge nr! animalelor folosite în acest scop

'''! etapa interbelică sporirea nr! animalelor şi ameliorarea raselor

'&! perioada comunistă

&! etapa de după revoluţia anticomunistă

Tipuri de creştere a animalelor

• creşterea mi"tă a animalelor pe păşunile din apropierea satelor (practicate în

toate zonele /oase şi deluroase)

păşunatul de vară se făcea pe terenuri mai sărace, din categoria păşunilor, sau

suprafeţe arabile lăsate necultivate, pentru gunoire şi refacere#

animalele se păşunau fie dea valma, fie bovinele erau duse pe păşuni mai bune,

iar oile şi porcii > pe ogoarele lăsate pentru refacere şi gunoire#

fie pază individuală (fiecare gospodărie îşi avea pătorii ei), fie pază colectivă#

paza individuală ; mai frecventă în satele risipite, în cele cu păşuni puţine şi

dispersate# uneori, paza individuală se folosea numai pt! bovine, oile putînd fi

vărate mai uşor în turme pe terenuri mai sărace#

păşunatul se făcea: în cirezi (bouari şi văcari), în stave (caii păziţi de stăvari), în

turme (păcurari, căprari şi porcari)#

•

creşterea mi"tă de animale vărate pe păşunile din munţii apropiaţi (practicate îndepresiunile intracarpatice)

erau valorificate păşunile alpine din munţii apropiaţi, poieni şi goluri de munte

dea valma sau separat

erau anga/aţi păstori sau un gospodar priceput dintre proprietari, care ştia leacuri,

toate reţetele de preparat şi avea ustensile, vase etc!# sau dezvoltat meşteşuguri

conexe (tăbăcărit, postăvărit, curelărit, co/ocărit etc!) şi industria prelucrării cărnii

şi laptelui#

păstorii transilvăneni au început să ducă animalele la vărat dincolo de munţi, în

1untenia şi 1oldova pendulaţii sezoniere pentru vărat#

• creşterea mi"tă de animale vărate pe păşuni diferite şi iernate în sălaşele din

cuprinsul hotarelor (practicată în sate din zonele muntoase, mai intens preocupate

de fertilizarea terenurilor de pe pante, ca şi în cele aflate foarte departe de f$neţe)

B


8/15

ciclul păşunatului > pe verticală: începea cu terenurile din /urul gospodăriilor şi

satelor, apoi se urca spre terenurile arabile şi fîneţe, unde se stătea cca!

săptămîni, apoi se urca spre păşunile alpine! Ia întoarcere, aceleaşi opriri#

pt! a nu se deteriora păşunile, se coborau întîi vitele şi apoi oile#

se construiau adăposturi temporare, de vărat şi de iernat, pastorale şi agricole#

pastorale, at$t pentru oameni casele din câmp în 0in! 3ăsăudului, odăile, în

0ara Ioviştei, bordeiele, în *rahova! colibele, pe &alea Siului şi în 1ărginimea

7ibiului, conacele şi şurile în 0ara Tărandului şi în Punedoara şi mutăturile în

0ara 1oţilor cît şi pentru animale colne, staule, târle, oboare# adăposturile

aveau şuri în care se treierau cerealele şi se păstrau fura/ele, poduri pentru

depozitare şi strictul necesar pentru dormit şi pregătirea hranei

• creşterea animalelor prin transhumanţă


9/15


10/15

staulul mutător se muta la +@ zile, păstrînduse o latură din direcţia avansării

Păstoritul ca meserie.

instituţia băcitului: baciul cunoştea tehnicile de prelucrare şi le tăinuia, dc avea urmaşi#

răspundea de animale, dar şi de calitatea produselor

-.opiii îşi începeau stagiul în ciobănie ca strungari şi ca a/utoare ale baciului în

muncile la st$nă! 6receau apoi în r$ndul ciobanilor, fiind repartizaţi în timpul văratului,

ca stărpari la paza oilor sterpe, mielari sau miorari la paza mieilor şi mioarelor, apoi ca

mânzărari la paza oilor cu lapte! Jiecare turmă avea un vătav, care îndruma şi

supraveghea păşunatul şi adăpatul ciopoarelor, se îngri/ea de datul sării etc! 7t$na o

conducea baciul , un cioban mai bătr$n, mai iscusit, care era reprezentantul t$rlei în lipsa

stăp$nilor, iar în cazul c$nd nu era chiar unul dintre stăp$ni, toată vara căci numai pevară se tocmea el era cel care îngri/ea de hrana ciobanilor şi de prepararea produselor

lactate!- ("utură, +DED, OCO)# -?n .ovasna F!!!F cibănia se moştenea din tată în fiu!

.opiii intrau cu plată ca ciobani la oile părinţilor lor! *rimeau la an c$te B oi, opinci,

suman, căciulă, două perechi de iţari, c$te o sarică pentru iarnă şi m$ncare, 7porinduşi şi

ei oile, cu timpul a/ungeau tovarăşi ai părinţilor şi treceau ca baci la alte turme! *ărinţii de

obicei stăteau acasă şi făceau cărăuşie şi negustorie sau se anga/au la alţi proprietari ca

baci! 3umai c$nd erau stăp$ni ai turmei întregi, făceau pe baciul la st$na proprie! *entru pază şi iernat se anga/au ciobani cu simbrie!- ("utură, +DED, 8D)

VVV

bourul ; strămoş sălbatic al taurinelor, vînat preţuit în feudalismul timpuriu# legenda

întemeierii 1oldovei: voievodul maramureşan ragoş, care porneşte la vînătoare şi

răpune bourul pe teritoriul 1oldovei# datorită vînatului abuziv, bourii au dispărut pe la

sfîrşitul secolului al %&'lea

calul sălbatic

# oile sălbatice de pădure; oaia de stepă $arcanul% ; strămoşul oilor ţurcane

0ara Mom$nească şi 1oldova: creşterea animalelor a fost avanta/ată în legătură cu

desfacerea produselor, în comparaţie cu agricultura, care a stagnat datorită regimului

impus de stăpînirea otomană strîmtorilor de acces spre lumea mediteraneană# după +ED

(6ratatul de la 4drianopol, prin care navigaţia pe unăre şi 1area 3eagră, prin "osfor şi

+C


11/15

ardanele, spre 1area 1editerană, devine liberă), prin desţelenirea fîneţelor şi a

păşunilor, suprafaţa cultivată cu cereale a crescut de cca! O ori întro /umătate de secol

caracter mi"t al creşterii animalelor, atît în zonele înalte, cît şi în cele /oase, datorat:

+! diversităţii cerinţelor

! caracterului relativ închis al economiei

au predominat animalele mari, pt! că asigurau desfăşurarea muncilor agricole şi a

trnasporturilor

necesităţi administrative, economice, de apărare şi luptă, ale statului ;A herghelii de cai

pe moşiile feudale

porcii: crescuţi mai mult în zonele /oase, unde gospodăriile dispuneau de cereale, spre

deosebire de zonele înalte, unde oamenii sau limitat la strictul necesar de carne şi de

grăsimi pentru consumul casnic oile: crescute mai mult în zonele deluroase şi muntoase, pt! lapte, lînă, carne, piei, dar şi

pt! gunoirea terenurilor arabile de pe înălţimi:


12/15

• sistemul datinilor şi ceremoniilor (este animalul respectiv utilizat ca dar ritualG

5ste sacrificat la anumite datiniG 'ntervine cu rol activ, ca prezenţă fizică sau ca

mască în diferite ceremoniiG)

• categoriile etice ale civilivaţiei rurale (oferă animalele modele > pozitive ori

negative de comportamentG 7ervesc deprinderile lor în codarea unor atitutdini

tipiceG ?ncifrează ele constructe cognitiveG)

categorii mitice binare: beneficF malefic, fecundF arid, călăuzăF duşman, trecător între

lumiF paznic al lumilor, carnivorF vegetarian, răpitorF prieten, lacomF sătul

Animale domestice

boul şi vaca:

• se spune ca sînt vite albe, se crede ca sînt sfinte, plăcute demiurgului, au puterea

de a vb! o zi în an, ca oamenii! 4tribute care derivă din rosturile domestice, din

utilitatea şi importanţa economică, ele intervin în toate activităţile tradiţionale,

sînt puternice, rezistente, docile (asigură cantităţi mari de lapte în toate

anotimpurile, spre deosebire de oi şi capre care dau lapte numai în sezonul

călduros), servesc în transport, dau piele pentru încălţăminte şi îmbrăcăminte,

gunoiesc terenul, mănîncă puţin, suportă destul de bine clima aspră

• munca ogorului nu poate fi concepută fără boi, aşa cum echilibrul (economic) al

gospodăriei depinde de numărul şi calitatea vacilor • vitale ptr economia rurală, au fost consacrate prin povestiri cu caracter mitologic,

prin ceremonii şi practici apotropaice şi prin elogiul direct, adus de poezia

populară! Kospodarului colindat i se urează:


13/15

• înstruţarea boului > consacră gospodarul cel mai harnic şi încurarea cailor

elogiază tînărul cel mai priceput şi viteaz

• vaca e numită izvorul casei, se zice că ori faci o fîntînă ori dai o vacă, e tot una

pe lumea ceia (4rhiva de Jolclor din .lu/) > asociere între vacă şi apă, simboluri

ale fertilităţii, ale vieţii eterne (se dădea vacă zidarului care face o fîntînă! >

&oronca, +DC@

• &oronca, +DC@= > analogia subliniază fertilitatea vacii > ugerul cu lapte,

pămîntul sau fîntîna sau izvorul >dau apă!

• rostul acestui animal (vaca) în ceremonialul funeral: a da vacă de pomană

înseamnă că donatorul oferă semenilor o sursă de energie şi putere, o rezervă

inepuizabilă de substanţă vitală! (la fel şi clădirea unei fîntîni!)

• practici şi datini ce vizează păstrarea şi sporirea manei laptelui şi ferirea

animalului de intruziunea malefică a duhurilor, vră/itoarelor şi fermecătoarelor! 7e

ţin, de ex! 7îngiorzul, 7întoaderii, 7f! Jilip, 7f! 4ndrei > practici rituale: trasarea

unui cerc magic care să apere vitele (.araman, +DRD)! &itele sînt trecute peste foc,

afumate, hrănite cu fîn ori boabe


14/15

gazdele stropeau boul cu apă, spre seară boul era desferecat , măştile se aruncau,

iar cununa se păstra la casa gospodarului care a găzduit ceata!

• asigurarea fertilităţii lanurilor, păşunilor, fîneţelor, obţinerea recoltelor bogate prin

provocarea ploii, în prea/ma Musaliilor, cînd este mai multă nevoie de ea! ('!

Iăpuşneanu, +DBB)

oaia şi berbecul :

• este bună: se dezbracă pe ea să îmbrace pe stăpîni! (Mădulescu.odin, +D+@)

• sacralitatea acestui animal derivă din utilitate: oferă lapte (implicit brînză, caş,

unt, zer), carne, lînă, piele! *e lîngă rostul alimentar şi vestimentar, oaia relevă şi

o anumită eficienţă de natură agrară (gunoirea)

• legendele o prezintă ca pe o creaţie divină: oile sînt făcute de umnezeu, care le

păştea şi le cînta din fluier! racul a făcut caprele! ("rill, +DE+)

• blîndeţea lor e proverbială! 4ceste atribute explică invocarea ei în descîntece,

simbol al alinării, imaginearhetip a vindecării bolnavului şi alungării bolii! .u

aceleaşi rosturi apare în varianta colind a 1ioriţei, unde aduce liniştea pruncului

părăsit! (6aloş, +DB8)

• puritatea şi sacralitatea confinţită în legende: împiedică dracul să pună stăpînire

pe lume, a/ută la naşterea pruncului sfînt!!!

• berbecul fabulos invocat frecvent în colinde şi cîntece epice: )obrişan, Costea,

&iu haiducul

• coarnele de berbec apar frecvent în arta populară (ţesături, sculpturi)

• turma fabuloasă, urare în colinde

• credinţe cu caracter magic şi apotropaic: apărarea purităţii şi integrităţii oilor:

interdicţia ca ciobanii să dea ceva în anumite zile şi momente ale zile (să nu dea

norocul turmei), interdicţia de a lucra în anumite zile, de a cînta, muta strunga, de

a întoarce oile

• pentru a porte/a oile de lup: se ţin diverse sărbători, se respectă anumite interdicţii

• sacralitatea, poziţia privilegiată în cadrul mitologiei rom$neşti este relevată de

funcţia de mediator din ceremoniile populare: oaia, dar ritual în datinile de

+8


15/15

înmormîntare (dată de pomană peste groapă, stropită cu apă în prealabil)! 5a nu

comduce spiritul, doar îl purifică

porcul :

• porcul devine eficient numai după ce este omorît! Mandament inferior faţă de alte

animale domestice! .rescut ptr sacrificiu! 7ursă de carne, preocupare ma/oră

(probleme practice) pentru păstrarea şi conservarea cărnii! 4cest fapt poate

explica de ce animalul e tăiat îndeosebi iarna! 6ot iarna, e perioada sărbătorilor

tradiţionale şi a nunţilor (carnea porcului, baza meselor comune, a ospeţelor şi a

praznicelor ceremoniale)

• sacrificarea, în ziua de 'gnat, în prea/ma solstiţiului de iarnă, a datinilor şi

gesturilor magice propiţiatoare

• semnificaţie rituală şi magică: oamenii nu ies la coasă dacă n#au văzut la 'gnat

sînge de porc 5 bine de 'gnat să te mîn/eşti cu sînge de porc pentru bubat

(variolă)! (Korovei, *amfile)

• &asilca: cap de porc, purtat pe o tavă împodobită, text recitat (narează felul în care

a fost omorît, tăiat şi preparat)! &asilca, nume dat de ţigani iniţial urşilor

domesticiţi pe care îi purtau prin sate, oraşe, şii /ucau, numele a trecut apoi

asupra porcilor şi, prin extensiune, asupra obiceiului! K! em! 6eodorescu

relatează că umblatul cu vasilca era o îndeletnicire a vechilor bucătari ţigani! *ecînd erau robi aveau o bună ocazie să poată dobîndi tradiţionalul bacşiş!

+O

Agricultura Si Cresterea Animalelor

Documents

Transcript of Agricultura Si Cresterea Animalelor