AGENTIILE DIPLOMATICE DE LA BUCUREÇTI §1 BELGRAD (1863—1866) CONTRIBUTI! LA STUDIUL RELATIILOR POLITICE ROMÂNO-SÎRBE

G. G. FLORESCU

Relapile româno-sîrbe, cu puternice rädäcini in trecut1, prezintä trasaturi noi in perioada capitalismului ascendent, in care s-au format si consolidât statele nationale. Aceste relatii erau fundamentate pe « suveranitatea nazio­nali », temei al luptei natiunilor §i din aceastä parte a Europei pentru cuce- rirea independentei de stat 2.

Pentru constituirea lor ìn state nationale unitare si independente, popoa- Tele din sud-estul Europei au dus o luptä sustinutä, care incepe în secolul al X lX -lea si va dura pîna în primul pàtrar al secolului al XX-lea. Interesele comune româno-sîrbe, accentuate o data cu Unirea Principatelor, s-au expri­mât printr-o pobticä externa coordonatä în scopul de a îndeparta dominatia otomanâ si habsburgicä, care limita în égala mäsurä suveranitatea de stat si reprezenta principalul obstacol în fata unitätii nationale atît a României3, cît fi a Serbiei.

1 Pentru bibliografia studiilor despre aceste rei api vezi çi C o n s t . C. G i u r e s c u , Tramimi armelor sîrbeçti prin Romania sub Cuza Vodà (1862), în volumul de fa^à,

p. 33; B . S p. R a d o j i ô i é , Srpsko-Rumunski odnosi X I V —X V I I veka, în « To/tHiuitaK <})Hjio3o4)CKor (JjaKyjiTeTa y HOBOM-Cany», 1 ,1956, p. 13—29, ?i I o n -R a d u -M i r c e a, Relations culturelles roumano-serbes au X V I e siècle, în « Revue des études sud-est européennes » , I, 1963, nr. 3 - 4 , p . 3 7 7 -4 1 2 .

2 Legatura indisolubilâ între nafionalitate çi independent de stat a fost evidenziata de N. Bàlcescu çi M. Kogâlniceanu : « il n’ y a point d ’indépendance sans nationalité» spunea M. K o- gàlniceanu « et de nationalité sans indépendance», sublinia, com pietîndu-1, N. Bàlcescu (VeziV . C â n d e a, « Histoire de la Valachie» de M . Kogâlniceanu, adnotatâ de N . Bàlcescu, în « Studii ?i cercetàri de bibliologie», II, 1957, p. 99). Presa progresistà a timpului, constatînd aceste çtiri, a subliniat: « la veritable sagesse consiste. . . à favoriser toutes les tentatives de gouver­nement national qui se font en Orient». V ez i« Opinion Nationale», din 2 februarie 1865.

3 Denumirea d e « Rom ania» pentru a desemna Principatele Unite a fost folositâ într-un act oficial de o deosebitâ im p ortan t prin care se consacrâ pe plan intern statuì unitar, çi anume Proclam ala domnitorului Cuza câtre Adunàri din 11 decembrie 1861, prin care acesta convoca pentru 24 ianuarie 1862, la Bucureçti, Adunarea unicâ a statului roman: « Romàni, unirea este îndeplinitâ. în zilele de 5 çi 24 ianuarie afi depus toatâ a voastrâ încredere în alesul najiumi, afi întrunit sperace le voastre într-un singur dom n; alesul Vostru va dâ astâzi o singurâ Romanie. Va iubiti patria, ?ti{i cum s-o faceti puternicâ. Trdiascâ Romania» (sublinierea noastrâ — G .G .F .). Folosirea acestei denumiri pentru statuì national unitar român,a continuât. Astfel, legea electoralâ anexatâ la Statutul din 2 mai 1864 prevedea în art. 1: «A dunarea electivâ a

125

Ìncà dinaintea dobindirii independentei de stat de càtre Romania si Serbia, colaborarea diplomatica romàno-sirbà s-a folosit de organe moderne pentru intretinerea relatiilor politice. Reorganizarea agentiei Serbiei de la Bucurejti si ìnfiintarea agentiei Romàniei la Belgrad reprezintà màsurile con­crete imediate pentru stabilirea unor legàturi directe, strict necesare, in vederea indeplinirii liniei politice comune pe pian extern.

Serbia instituise la Bucuresti o agentie in martie 1836. Pina atunci princi- pele Serbiei avea in fara Romàneascà numai asa-numiti « agenti personali » , cu caracter mai mult de intermediari, farà un statut diplomatic propriu rela- jiilor internazionale 1.

Cu Moldova, Serbia a avut relatii sporadice, prin trimisi speciali, cu insàr- cinàri limitate 2.

Tratatul de la Paris din 30 martie 1856 a deschis perspective noi relatiilor dintre Principatele Romàne si Serbia. Elementele inaintate din Principate au realizat unirea in prima etapà sub forma uniunii personale, prin actele din5 fi 24 ianuarie 1859. Raporturile cu Serbia — de care Principatele erau legate prin interese comune — au devenit si mai apropiate, dobindind tràsàturi noi, farà insà ca esenta lor sa fi fost compiei schimbatà. Ne gàsim deocamdatà intr-o perioadà de tranzitie 3, care va pregati conditiile instituirii unor organe de relatii internationale intre Principatele Unite si Serbia asemànàtoare celor existente la statele suverane moderne.

R o m à n ie i...» De remarcat cà, o data cu recunoaçterea internat¡oliala a statului national fi imitar román prin Protocolul de la Constantinopol din 28 iunie 1864, apàrea din ce in ce mai pujin indicata folosirea denumirii de « Principatele U nite», care mai de graba amintea o uniune sau o federale de state, decit un stat unitar. Aceste elemente, credem, 1-au determinat pe M. Mitilineu, diplomat román care a cunoscut in adincime starile de fapt din acea perioadà, sà foloseascà denumirea d e «R o m à n ia » ; astfel, in co lecta sa de tratate fi conventiuni, publi- cînd f i « Convenga telegraficà» încheiatà la Timifoara la 16 iunie 1862, precizeazà cà la ìnche- ierea aeesteia au participât« plenipoten^iarii Austriei, Turciei, Serbiei çi Rom àniei». Consideràm deci, cà o datà cu desàvîrçirea unirii, putem foiosi denumirea de « Rom ania» defi unele acte diplomatice mai purtau pe aceea d e « Principatele U nite».

1 Ìntr-o primà perioadà, care se situeazà pìnà la tratatul de la Paris (1856), agenzia Serbiei a avut urmàtoarele tràsàturi principale:

1) A fost bazatà pe aprobarea datà de Poartà prin firman principelui Serbiei, de a lua o astfel de màsurà (Hurmuzaki, vol. X X I , p. 642—643, 645—647). 2) A avut un caracter de reprezentare personalà fi oficioasà a principelui fi nu de oficiu diplomatic menit a reprezenta statuì. (Vezi Principele Serbiei càtre domnitorul Tàrii Romanelli, 8/20 septembrie 1844, Arhiva Ministerului de Afaceri Externe al R . P . Romàne, voi. 277, f. 3r — 7r ; citat in continuare MAE). 3) A avut caracter institucional, permanent. 4) Primirea agentului era condizionata de acordul domnitorului Jàrii Rom ànefti (vezi Hurmuzaki, vol. X X I , p. 651—652, 668—669).5) Limitele com peten ti sale erau stabilite de ìnsàfi natura raporturilor de vasalitate care legau atìt Serbia cìt fi Jara Romàneascà — in con d ili diferite — de Poarta Otomanà, raporturi speci- fice relajiilor externe de tip feudal (vezi Domnitorul fàrii Romànefti càtre Domnitorul Serbiei, Bucurefti, 1/13 mai 1845, M .A.E., voi. 277, f. 16r — 20r ; H. W h e a t o n, Histoire des progrès du droit des gens en Europe et en Amérique, vol. I I , Leipzig, 1853, p. 239—240).

2 Principele Serbiei a trimis astfel la Iaçi pe S. Simici pentru a transmite domnitorului Moldovei mulÇumiri pentru felicitàrile primite eu oeazia înscàunàrii sale. Vezi Alexandru Kara- gheorghevici câtre Mihail Sturza, 3 aprilie 1844, în Hurmuzaki, vol. IV, supl. I, p. 277.

3 Elementele noi de care trebuie sà (inem seama în analiza tràsàturilor agentiei în aceastà perioadà sînt urmàtoarele: 1) Serbia, prin intermediul agentiei sale în Principate (care fi-a continuât activitatea în forme noi) a fost primul stat care a recunoscut imediat actul important al Unirii, înaintea puterilor garante. Serbia a trimis în Jara Romàneascà, cu pu^in înainte de unire, o delegale a Adunàrii nazionale. « Misiunea de deputaci sîrbi» fi-a continuât vizita fi dupà proclamarea lui Cuza ca domnitor ìn ambele Principate. Nótele diplomatice schimbate ìntre ministerele de afaceri externe ale Principatelor Unite fi Serbiei confirmà e x is te ra rapor­turilor oficíale, posibile numai ìn caz de recunoaftere a actului ìndoitei alegeri (Vezi M in. de

126

Principatele Unite neavind o agentie la Belgrad, intreaga activitate de informare si documentare cit si actiunile diplomatiee efeetive privind proble- mele politice ale Serbiei din perioada mentionatá — si care ar fi fost de com- petenta unei astfel de agentii — au fost indeplinite, cu tact fi consecventa, de agentia románá de la Constantinopol1. Rolul agen^iei Principatelor Unite de la Constantinopol a fost deosebit de important in incidentul diplomatic provocat de transportul armelor sirbefti pe teritoriul románese2. Purtátorul de cuvint al politicii Principatelor Unite in aceastá problema a fost C. Negri (cáruia i se incredintase de domnitor in mod special misiunea de a o promova, pe linia apárárii dreptului de autonomie a statului román 3), ajutat de T. Calli- maki 3.

In perioada mentionatá, in lipsa unui agent román la Belgrad, legátura era tinutá de Serbia cu Principatele Unite, atit prin corespon-

A f. E xt. al Serbiei catre M in. de A f. E xt. al fà r ii Románefti, Belgrad, 21 februarie 1859, M AE, voi. 277, f. 31r ; M in. de A f. Ext. al J'drii Romanelli catre M in. de A f. Ext. al Serbiei, Bucu­refti, 20 februarie 1859, loe. cit., pachet nr. 155). Sardinia a recunoscut Unirea la 3 aprilie 1859 (vezi B.C.S. (me.), fond St. Georges, C. X L V III/2 /4 ), Franja, Rusia, Prusia t¡i Anglia la 7 aprilie 1859 ín fedin^a Confermaci de la París (Archives diplomatiques, voi. II, París, 1866, p. 161 — 164), iar Austria fi Turcia la 6 septembrie 1859 (vezi Protocol nr. 22 din 6 septembrie 1859, ibidem, p. 166—168). Desigur cá actul de recunoaftere fácut de Serbia a constituit o subliniere a atitudinii comune a Principatelor Unite fi Serbiei, de a lupta pentru constituirea lor in state nazionale unitare fi independente (Pentru conditile recunoafterii de càtre puterile stràine vezi fi N. C o r i v a n Lupia diplomatica pentru recunoafterea dublei alegeri a lui A l. Cuza, in Studii privind Unirea Principatelor, Bucurefti, Edit. Academiei R .P .R ., 1960, p. 387—412). 2) Agenjia Serbiei in fa r a Romàneascà, in urma actului Unirii, indeplinea rolul sàu pe lin gá« Principatele U nite», ceea ce corespundea cu intrejinerea legàturilor in mod egal cu ja ra Romàneascà fi Mol­dova (Vezi Agentul Serbiei in Principatele Unite, fa ra Romàneascà f i Moldova càtre M in. de A f. Ext. al Principatelor Unite, nr. 49, 25 mai 1859, MAE, Pachet nr. 167, dos. nr. 17 ; idem, nr. 65, 2 iunie 1859, loc. cit., dos. nr. 18; idem, 3 septembrie 1860, loc. cit., voi. nr. 78, f. 100r ; idem, nr. 763, 8 decembrie 1860, loc. cit., voi. nr. 207; idem, 12 decembrie 1860, loc. cit., voi. nr. 277, f . 25r. 3) Defi cu statutul nerecunoscut de puteri (Agenzia Serbiei nu apare menjionatà in 1858 alàturi de agenjiile fi consulatele generale de la Bucurefti ale puterilor; Cf. Almanach de Paris. Annuaire international diplomatique, administratif slatistique. . . Paris, 1958, p. 176), agenzia Serbiei beneficia de un regim pe care Principatele Unite il acordau numai agenjilor fi consulilor generali cu com p eterá politica, acreditafi de puterile suverane. (Agentul Serbiei primea tóate circularele adresate de Principatele Unite agenfilor fi consulilor generali fi era considerai cà apartine, alàturi de aceftia, « corpului diplom atic». Vezi, de ex., M in. de A f. E xt. al fà r ii Romanelli càtre agenfii f i consulii generali ai Austriei, Belgici, Franfei, Angliei, Greciei, Italiei, fàrilor de Jos, Prusiei, Rusiei, Serbiei, Bucurefti, 8/20 aprilie, 1861 ; M AÈ, voi. 207).

1 Negocierile Turciei fi puterilor garante, determinate de Serbia, cu privire la evacuarea turcilor din orafele |àrii, cit fi evacuarea tuturor fortàre{elor de pe teritoriul nacional, se reflectà cu minufiozitate in rapoartele agentului Principatelor Unite de pe lingà Poarta Otomanà. Interesul pentru evenimentele din Serbia era manifestai nu numai de conducerea din Principate, ci fi de opinia publicà progresistà romàneascà pe linia preocupàrii, comune cu Serbia, pentru dobindirea independen{ei de stat. (Istoria Rominiei, voi. IV, Ed. Academiei R .P .R ., Bucurefti, 1964, p. 348.

2 Vezi G. G. F 1 o r e s c u, Rolul fi activitatea Agenfiei Principatelor Unite la Constanti- nopol (1859— 1866), in Studii f i orticole de istorie; voi. V , Bucurefti, 1963, p. 281 — 282 fi C o n s t . C. G i u r e s c u , art. cit.

3 Vezi C. Negri càtre Cuza, Galaji, 10/22 noiembrie 1862, MAE, voi. nr. 277, f. 9r— 10r ; A . I. Cuza càtre H enry L . Bulwer, Bucurefti, 30 ianuarie/11 februarie 1863, Bibl. Academiei R .P .R ., ms. rom. nr. 864, f. 353r ; C. Negri càtre Cuza, 17 februarie/1 martie 1863, loc. cit., f. 3581—359r-

4 Vezi T. Callimaki càtre Cabinet domnesc, Constantinopol, 9 decembrie 1862, MAE, voi. nr. 277, f. 66r; vezi fi T. Callimaki càtre Cuza, 10 decembrie 1862, loc. cit., f. 68r ; T. Calli­maki càtre secretarul cabinetului domnesc. Pera, 24 decembrie 1862, Bibl. Academiei R .P .R ., ms. rom. Arhiva Cuza, voi. I, f. 170r— 171r.

127

dente directe între d o m n it o r ic î t si prin intermediul agentiei Serbiei la Bucureçti 2.

Noile trâsâturi aie relatiilor româno-sîrbe — expresie a schimbârii de con­tinui a institutiei agentiei Serbiei in Principatele Unite —, dovedeau câ peri- oada de tranzitie a pregâtit conditiile necesare aparitiei, pe de o parte, a unor relatii de la stat la stat, iar pe de alta parte, a organelor de relatii internationale corespunzâtoare, care sa promoveze politica de sobdaritate a telurilor celor doua târi. Spiritul in care avea sa se desfâsoare actiunile in vederea acestui scop, este définit intr-o corespondentâ din 1859 : « Nous avons toujours regardé les Serbes comme nos frères et le bon accueil que recevrait chez nous leurs envoyés, a été une nouvelle preuve de notre désir bien sincere de resserer plus encore les liens d’affection qui unissent les deux peuples » 3.

înfiintarea agentiilor si rolul lor. Semnificatia legàturilor tot mai strinse dintre Principatele Unite si Serbia in vederea emancipârii ambelor tari de orice limitari aduse suveranitâtii de stat a fost exprimatà in mod elocvent de domni- torul Cuza : « Les ambaras que l’affaire des armes 4 m’a suscités, ont été vrai­ment sérieux, mais j ’ai l’espoir fondé d’en triompher complètement, et les dernières complications qui arrêtent l’entier règlement de cette question, ne modifièrent point l’attitude que j ’ai prise. Si cette situation présentait quelques danger pour moi au moins trouvais-je, en secondant les vues de Votre Altesse Serenissime (domnitorul Serbiei), une précieuse occasion d’affirmer l’ indé­pendance intérieure de la Roumanie et d’apprécier les puissantes sympathies qui nous sont acquises ». în continuare, Cuza subliniazà : « Puisque j ’ai eu le bonheur, en meme temps, de veiller entre serbes et roumains, les sentiments qui doivent unir nos deux peuples . . . » 5

Ajunse în acest stadiu, relatiile româno-sîrbe cereau în mod firesc organe corespunzâtoare de relatii internationale, adecvate noilor sarcini, proprii unei politici externe cu obiective comune.

Fundamentarea noilor relatii dintre cele douà state a fost determinata si de modificàrile intervenite în statutul lor international : Principatele Unite au devenit, în decembrie 1861, prin desâvîrsirea unirii, un stat unitar, recunoscut însâ de puterile strâine numai ca o uniune realâ de state, ceea ce reprezenta, desigur, un pas înainte spre recunoasterea international! a statului national si unitar « România ». Acest nou statut crea o bazà mai favorabilâ pentru instituirea unor oficii diplomatice menite sa reprezinte în afarà statuì roman

1 Vezi Domnitorul Serbiei câtre domnitorul Principatelor Unite, Belgrad, 3 çi 6 decembrie1862, MAE, vol. nr. 277, f . 43r, 63r ; Domnitorul Principatelor Unite câtre domnitorul Serbiei, Bucureçti, 4 decembrie 1862; loc. cit., f . 45r. Folosim denumirea de « dom nitor» çi nu cea de

« principe» spre a desemna pe çeful statului român fi a celui sîrb, pentru urm&toarele motive: titlul de «p r in c ip e» corespunde unui monarh de tip feudal, care conduce în mod absolutist; titlul de « dom nitor» a fost adoptât pentru çeful de stat eu regim constitu(ional, bazat pe suveranitatea nazionali, desigur în înjelesul fi limitele democratici burgheze. Formule de« Prince», sau« Prince Régnant» din documentele redactate în limba francezâ, cît çi cele d e « Fürst» din cele în limba germana, trebuie înfelese — în lipsa unui ait termen corespunzâtor — ca repre- zentînd numai traducerea titlului de « dom nitor».

2 Vezi. Alin . de A f. Ext. al Serbiei câtre agentul Serbiei la Bucurefti, Belgrad, 17 çi 20 decembrie 1862, loc. cit., f . 104r, 114r.

3 Vezi Principatele Unite, M in. de A f. Externe al Târii Romanelli, câtre M in. de A f. E xt. al Serbiei, Bucureçti, 16 martie 1859; MAE, vol. nr. 277, f. 23r— 24r.

4 Transportul armelor sîrbeçti din 1862.6 Vezi Domnitorul Principatelor Unite câtre domnitorul Serbiei, Bucureçti, 21 ianuarie/

11 februarie 1863, Bibl. Academiei R .P .R ., seccia msse, Arhiva Cuza, vol. IV . f. 88r—88v.

128

fi nu cele doua tari romàne in mod separat, ca in uniunea personali de state. ìnfiinfarea in aceasta perioada a unei agenfii diplomatice romàne la Paris 1, cit si transformarile intervenite in natura celei de la Constantinopol 2, reprezintà aspecte ale luptei diplomatice a statului romàn pentru recunoasterea internafionala a caracterului sàu unitar.

Serbia, deasemenea, si-a ìntarit autonomia in urma actiunilor populare de la Belgrad din iunie 1862, prin acordul intervenit ìntre puterile garante in septembrie 1862 3, creindu-fi astfel fi ea conditii mai favorabile pentru dezvol- tarea relatiilor sale internationale.

In acest cadru, in februarie-martie 1863 a avut loc schimbul de cores- pondente între Romània fi Serbia, pentru numirea de agenti diplomatici la Bucurefti fi Belgrad, mâsurâ care reprezenta implicit instituirea unei agentii a statului romàn la Belgrad fi reorganizarea agentiei existente a Serbiei la Bucurefti 4.

La ìnceputul lunii februarie 1863, domnitorul Serbiei M. M. Obrenovici, printr-un trimis special, anume Patsek, a fàcut cunoscut domnitorului Romà­nici câ intentioneazâ sa numeascâ ca agent la Bucurefti pe C. Magazinovici, consilier la Curtea de Casatie a Serbiei. Cuza primefte cu satisfactie propunerea, subliniind câ prezenta unui reprezentant diplomatie al Serbiei in Romània va contribui la stringerea legàturilor dintre cele doua târi5. Totodatà, domni­torul României, la 12 /24 martie 1863, pe linie de reciprocitate, ia misura ìnfiintàrii agentiei diplomatice romàne la Belgrad, numind ìn acest post pe T. Callimaki 6.

Cuza comunica domnitorului Serbiei — dupa ce confirma fi primirea notifìcàrii oficiale din 16 /28 februarie 1863 privind acreditarea lui C. Magazino­v ic i—, desemnarea agentului diplomatie român: «L es mêmes sentiments qui ont inspiré Votre Altesse Serenissime un acte si propre à resserer nos liens de bon voisinage, m’avaient déterminé depuis longtemps, à accréditer un agent officiel auprès de son gouvernement. En conséquence, j ’ai fait choix de Mr. Théodore Callimaki, premier secrétaire et récément gérant de l’agence des Principautés Unies près la Sublime Porte ». Domnitorul român face apoi reco- mandarea care dâ acestei corespondente trâsâturile proprii unei scrisori de acreditare : « J e prie V.A.S. d’assurer à mon agent un honorable accueil et d’accorder créance pleine et entière a tout ce qu’il lui dira de ma p a î t . . .» 7

1 Vezi, D. B e r i n d e i, ìnfiinfarea agenfiei Principatelor Unite la Paris, (26 august/7 septembrie 1860), in « Studii», an X III (1960), nr. 6, p. 99— 120.

2 Vezi, G. G. F l o r e s c u, Rolul fi activitatea Agenfiei Principatelor Unite la Constan­tinopol (1859—1866), in Studii f i orticole de istorie, vol. V, Bucurefti, 1963, p. 276—279.

3 Vezi, Archives Diplomatiques, vol. I, Paris, 1863, p. 234—244; cf. Correspondence relatting to the bombardment o f Belgrade; in June 1862, Londra, 1863.

4 In istoriografia romàna din trecut, R. V. B o s s y , in studiul sàu Agenfia diplomatica a Romaniei in Belgrad fi legàturile politice románo-sirbe sub Cuza Vodà (Academia Romànà,mem. sect- ist., ser. I l l , tom. X V , mem. 1, Bucurefti, 1934), a cercetat unele aspecte ale problemei rola{ii!or romàno-sirbe, axindu-le pe activitatea agentiei romàne de la Belgrad, fàrà insà a se ocupa de conditile Ìnfiintàrii fi de statutul ei politico-juridic. Acestea formeazà unul din obiectivele principale ale cercetàrii de fajà.

6 Vezi Domnitorul Principatelor Unite càtre domnitorul Serbiei, Bucurefti, 31 ianuarie/11 februarie 1863, Bibl. Academiei R.P.R., seccia msse, Arhiva Cuza, vol. nr. IV, f. 89r.

6 Cf. loc. cit,, vol. nr. V, f. 349r; Arhivele statului Bucurefti, Fond. Min. de finante, 160/1863.7 Vezi Domnitorul Principatelor Unite càtre domnitorul Serbiei, Bucurefti, 27 martie/

8 aprilie 1863, la R. V. B o s s y , Agenfia diplomatica a Romaniei in Belgrad fi legàturile poli­tice románo-sirbe sub Cuza Vodà, III, t. X V , anexa 4, p. 28 (citat in continuare: Agenfia. . . ) .

9 - c. 384 129

Cuza confirma, printr-o noua corespondentâ din 5 /17 iulie 1863 câtre domnitorul Serbiei, acreditarea agentului român, dupa ce, în prealabil, Mini- sterul afacerilor externe al României a adresat o nota cu un continui asemânâtor Ministerului afacerilor externe al Serbiei 1.

T. Callimaki relateazâ câ a doua zi de la sosirea sa la Belgrad, a fost primit de Garasanin, care cumula functiile de ministru de afaceri externe si ministru de râzboi. Cu acest prilej, ministrul sirb i-a reamintit agentului român adînea recunostin^à a Serbiei pentru sprijinul dat de România in problema transpor- turilor armelor. în ziua urmâtoare, T. Callimaki a remis scrisorile de acreditare domnitorului Serbiei, care in discutiile ce au fost purtate a marcat importanza strîneerii legâturilor dintre cele doua tari a.

In calitate de diplomat recent acreditat, T. Callimaki a fâcut vizite, conform protocolului diplomatie, reprezentantilor puterilor stràine la Belgrad care, la rîndul lor, i-au întors agentului român vizitele 3.

Relatiile agentului român cu reprezentantii puterilor strâine au fost în generai corespunzâtoare celor prevâzute de normele diplomatice. De asemenea, T. Callimaki a luat parte, în conditii de egalitate cu acesti reprezentanti, la toate manifestârile oficiale, inclusiv prezentarea la domnitorul Serbiei 4.

Domnitorul Serbiei a continuât sa aibâ si ulterior contacte personale, atît oficiale cît si oficioase, cu agentul român 5.

Acreditarea lui C. Magazinovici la Bucuresti a decurs în conformitate cu normele în materie, pe linia celor comunicate de domnitorul României, domni­torului Serbiei : « Le choix de M. Constantin Magazinovitch membre de la Haute Cour de Cassation, en qualité d’ agent de la Serbie auprès de mon Gouverne­ment, m’a été particulièrement agréable et je ne doute pas qu’il ne contribue justement à entretenir et à développer des bonnes relations qui existent si heureusement entre nos pays » 6.

Turcia, neconsultatâ sub nici o forma cu privire la acest schimb de agenfi diplomatici 1, a considérât câ i-au fost încâlcate drepturile de putere suzeranâ : « Le ministère des affaires étrangères de la Sublime Porte se plaint de ce que les relations du Gouvernement serbe avec le Prince Cousa prennent un carac­tère sérieux et ne visent a rien moins qu’à préparer la séparation des Princi­pautés tributaires » 8.

1 Vezi Domnitorul Principatelor Unite catre domnitorul Serbiei, Bucureçti, 5/17 iulie 1863; Min. de af. ext. al Principatelor Unite cätre Min. de af. ext. al Serbiei, 1 iulie 1863, ibidem, anexele 5 çi 6, p. 29—20; Domnitorul Serbiei câtre domnitorul Principatelor Unite, Belgrad, 26 iuIie/7 august 1863, Bibl. Academiei R.P.R., seccia msse, Arhiva Cuza, vol. X X X X V II , f. 326r— 327r.

2 Vezi, T. Callimaki câtre Cuza, Belgrad, 16/18 iulie 1863, MAE, vol. nr. 278, f. 44r—45v.8 Vezi ibidem, f. 46r.4 T. Callimaki câtre Cuza, Belgrad, 31 octombrie/12 noiembrie çi 17/29 decembrie 1863,

ibidem, f. 20r—23^, 25r—26r.6 Vezi T. Callimaki câtre Cuza, Belgrad, 5/17 octombrie 1863, Bibl. Acad. R.P.R., seccia

msse, Arhiva Cuza, vol. X IV , f. 412r.6 V ezi « Agenzia,. . . » anexa nr. 4, p. 28.7 Situale structural opusâ faja de aceea în care i se cerea un firman.8 Vezi Agentul Serbiei la Constantinopol catre Min. de af. ext. al Serbiei; menfionat în

T. Callimaki câtre Cuza, Belgrad, 21 ianuarie/2 februarie 1864, MAE, vol. nr. 278, f. 32v. Incâ înainte, A. Ubicini, a relatat cu privire la obligadle Turciei în problème de rela(ii internationale : « En Europe, au dix-neuvième siècle, on ne peut gouverner comme au moyen âge en pleine Asie. Puisque la Turquie est entrée dans la famille politique de l’Europe, elle doit se conduire à la manière européenne, ou bien se résigner à en sortir» (Vezi A. U b i c i n i , La Serbie devant la Conférence, Paris-Leipzig, 1862, p. 28).

130

Din primele luni de la intrarea sa în functie, T. Callimaki raporteaza domnitorului Cuza : « Nos relations avec la Serbie sont des plus intimes. Je dois derechef le constater et demander a V.A.S. à ce qu’elle attache la plus grande importance a ces relations qui nous rendent les arbitres de la question d’Orient. Toucher actuellement aux Principautés, c’est mettre en question la domination turque partout en Europe » 1.

Rolul agentiilor, ca organe diplomatice permanente, eu sarcini multiple, într-o perioadâ de frâmîntâri politice de o deosebitâ importanza, apare în mod evident. Activitatea agentiilor exprima în mod concret modul în care au râspuns la aceste sarcini.

Caracterul diplomatie al agentiilor. Agentia Principatelor Unite la Belgrad si agentia Serbiei la Bucuresti prezentau în égala mâsurâ trâsâturi noi, proprii oficiilor diplomatice moderne din statele europene2.

Agentiile menzionate au fost fundamentate pe normele de drept international privitoare la dreptul de ambasadâ exercitat de statele suverane. România fi Serbia 8-au considérât îndreptâtite sa acrediteze agenti diplomatici în calitatea lor de state nationale, în exercitarea dreptului de a duce o activitate diplomatica independentâ.

în esenta, trâsâturile principale prezentate de agentii sînt urmâtoarele :1. Procedura de acreditare folositâ exprimâ natura raporturilor de la un

stat suveran la ait stat suveran.2. Nu a fost tinutâ în seamà sub nici o forma « suzeranitatea otomanâ »,

prevâzutâ de Tratatul de la Paris (1856). Acreditarea a fost fâcutâ în afara oricârui intermediu al Portii.

3. Garanzia puterilor nu era considerata ca o limitare a drepturilor, ci un cadru care sa permitâ exercitarea acestora în mod cît mai corespunzâtor, similar cazului Belgiei, câreia i se garantase neutralitatea.

4. AgenZiile aveau caracter oficial, permanent si funcZionau pe linia unei reciprocitâzi specifice organizârii moderne a relaZiilor internazionale.

5. Organizarea agenZiilor era cea caracteristicâ oficiilor diplomatice3. Eie erau cuprinse în sistemul de organe de relazii internazionale din România, respectiv Serbia.

6. Statutul diplomatie al agenziilor a fost recunoscut de puterile strâine în mod implicit 4. AtribuZiile agenziilor exprimâ eu prioritate caracterul lor de organe exterioare aie înfâptuirii politicii de stat a României si Serbiei, de colaborare cît mai strìnga în principalele problème ale vieZii internazionale din acea perioadâ. în acest sens, agentul Serbiei la Bucuresti C. Magazinovici a primit urmâtoarele instrucziuni : « . . . Conserver et consolider de plus en plus des rapports amicaux entre la Serbie et la Roumanie » 5.

1 Vezi MAE, vol. nr. 278, f. 28r.2 Menzionarli câ agenzia romàna din Serbia a fost prima agenzie diplomatica infiin(at3

de Principatele Unite, care a avut un caracter oficial, recunoscut atit de statuì de reçedin^â, cit ji de celelalte puteri care aveau reprezentanji. în égala mâsurâ, agenzia Serbiei la Bucureçti a avut caracter diplomatie çi oficial.

3 Agenzia României in Serbia era prevâzutâ in cadrai organizârii de stat, in bugetul Ministeralui de afaceri externe, impreunà cu agentiile de la Constantinopol çi Paris.

4 Agentul Serbiei la Bucureçti era menzionai in ordine alfabeticâ, alâturi de reprezentançiimarilor puteri, ca membra al corpului diplomatie. Cf. Almanach de Paris, Annuaire interna­tional diplomatique, administratif, statistique. . . , Paris, 1866.

6 Vezi Gerantul agenfiei Principatelor Unite la Belgrad câtre Cabinetul domnesc 27 iulie 1864, în « Agenzia.. .» , anexa nr. 27, p. 47.

9* 131

Caracterul diplomatie pe care il aveau agentiile de la Bucuresti si Belgrad definente relatiile dintre Romania si Serbia, ca relatii de esenta celor dintre statele suverane. Procedura de acreditare a agentilor in februarie-martie 1863, a fost si ea cea corespunzätoare situatici unui agent diplomatie trimis pe lingä un sef de stat. Atit T. Callimaki cit si C. Magazinovici au fost investiti de sefii statelor cärora apartineau si au remis scrisorile de acreditare la acelasi nivel, fiind primiti in audiente speciale in acest scop. Ulterior, agentii au avut contacte nemijlocite cu sefii de stat. Cele arätate reflectä drumul ascendent al celor douä state pe planul relatiilor externe si integrarea lor treptatä in sistemul european de relatii internationale.

Activitatea agentiilor. Agentiile de la Bucuresti si Belgrad au desfäfurato activitate amplä, axatä pe atributiile diplomatice care le reveneau in inde- plinirea sarcinii principale : stringerea continuä a legäturilor româno-sirbe.

Agentiile au avut, printre atributiile principale, pe aceea de a se informa si a defini pozitia marilor puteri fatä de politica externa promovatá de guvernele statelor cärora apartineau. T. Callimaki comunica, in acest sens, Cabinetului domnesc cu privire la pozitia Frantei : « L’on compte beaucoup sur nous en France. On y parait persuadé que la Serbie se guide d’après notre politique ». El a subliniat fi raporturile sale strinse cu reprezentantul Frantei1. Italia, aprecia agentul román, sustinea de asemenea atit Romänia cit fi Serbia2. Relatiile cu Rusia fi Prusia erau considerate bune, iar cele cu Anglia fi Austria rezervate 3. T. Callimaki mentiona rolul negativ al politicii Austriei in sud-estul Europei 4.

Pentru a putea lupta mai eficace împotriva dusmanilor comuni din acel timp — Turcia fi Austria — se contura necesitatea unei aliante a statelor din Balcani : « La consolidation intérieure peut être effectuée par les Roumains seuls — se sublima într-un artieoi al presei sîrbe, exprimînd politica guvernului — mais, quant à la consolidation en dehors, elle n’est possible que par l’union fraternelle avec ses voisins qui lui portent des sympathies. Puisse cette maxime, a l’ instar de l’étoile populaire, conduire toujours les Roumains, les Grecs et les Serbes » 5.

Un astfel de acord nu a fost atunci infäptuit, dar legäturile între România fi Serbia — neconsemnate încâ intr-un tratat de aliantâ fi ajutor reciproc — au fost atît de puternice, încît agentul român la Belgrad putea afirma cu con- vingere : « Je pense qu’en cas de legitime défense, le concours de la Serbie nous est assuré . . . 6

Agentiile de la Bucuresti fi Belgrad au contribuii la afirmarea dreptului României fi Serbiei de a încheia conventii internationale, atit bilaterale cît

1 Yezi T. Callimaki càtre Cabinetul domnesc, Belgrad, 21 septembrie/3 octombrie 1863. Bibi. Academiei R.P.R., seejia msse, Arhiva Cuza, vol. nr. X IX , f. 401r—401v.

2 Vezi T. Callimaki catre domnitor, Belgrad, 31 octombrie/12 noiembrie 1863, MAE, vol. nr. 278, f. 20r—23v ; Agenfia Principatelor Unite la Belgrad catre Cabinetul domnesc, 21 decembrie1864, Bibl. Academiei R.P.R., seccia msse, Arhiva Cuza, vol. nr. X IV , f. 521r.

3 Vezi Agenfia Principatelor Unite la Belgrad catre Cabinetul domnesc, 19 noiembrie 1863, în « Agenfia. . .» anexa nr. 13, p. 13; T. Callimaki càtre domnitor, 17/29 decembrie 1863, MAE, vol. nr. 278, f. 25r— 26r.

4 Vezi Agenfia Principatelor Unite la Belgrad càtre domnitor, 19 martie 1864, în « Agen­zia. . .» , anexa nr. 19, p. 37—38.

6 Vezi Agenfia Principatelor Unite la Belgrad càtre Cabinetul domnesc, 27 iulie 1864, loc, cit., anexa nr. 24, p. 43—44.

6 Vezi MAE, vol. nr. 278, f. 28r.

132

si multilaterale. Agentia Serbiei la Bucuresti a avut un rol important în înche- ierea conventiilor româno-sîrbe : Conventia de extràdare de la Bucuresti din4 iunie 1863 si Conventia telegrafici de la Bucuresti din 18 /30 decembrie 1865 1.

Agentiile României si Serbiei au fost deosebit de active în a stabili con- tactele necesare pentru asigurarea unei linii comune în problema adeziunii la Conventia telegrafica de la Paris din 17 mai 1865. T. Callimaki comunica pe aceastà linie cabinetului domnesc la Bucuresti : « Le gouvernement serbe désire suivre la même voie que le gouvernement roumain et agir à peu près pareillement » 2.

Atît România 3, cît si Serbia 4 au înteles sà marcheze o pozitie diplomatica independentâ, refuzînd sâ trimitâ cîte un delegat ca membru al delegatici Turciei la Conferinta telegrafica de la Paris. Ministerul afacerilor externe al României a comunicat lui C. Magazinovici pozitia în problema Conventiei telegrafice « l’identité de position de la Serbie et de la Roumanie » 3.

Cu tot protestul Portii, care considera cà statele asupra cârora îsi exercita « suzeranitatea », nu au calitatea de a-si da în mod independent adeziunea la conventii, la încheierea cârora sînt admise numai statele suverane 6, România si-a dat adeziunea prin agentul diplomatie al tàrii la Paris, I. Alecsandri7, iar Serbia a trimis în acest scop pe presedintele Senatului Serbiei, Marinovici 8.

Conventia telegrafica între România si Serbia, încheiatâ la Bucureçti la 18 /30 decembrie 1865 9, semnatà din partea Serbiei de C. Magazinovici, a fost legatà în mod expres de Conventia telegrafica de la Paris, astfel încît Conventia bilateralâ româno-sîrbà sâ se încadreze în mod organic în cea multilateral.

Conventia telegraficâ româno-sîrbà prevedea astfel, în primul articol : « Principatele României si Serbiei, conformîndu-se art. 60 al Conventiei de la

1 Vezi M. Mitilineu, Collecfiune de tratatele f i convenfiunile României cu puterile strâine, Bucureçti, 1874, p. 110—114, 121 — 123.

2 Vezi Agentul Principatelor Unite la Belgrad cdtre Cabinetul domnesc, Belgrad, 11 martie1865, în Agenfia. . ., anexa nr. 30, p. 48.

3 Vezi Cabinetul domnesc câtre gerantul agenfiei Principatelor Unite la Constantinopol, Bucureçti, 21 martie 1865, Bibl. Academiei R.P.R., seccia msse, Arhiva Cuza, vol. VI, f. 253r.

4 Vezi Prefedintele Consiliului de ministri al Serbiei câtre agentul Serbiei la Constantinopol,anexâ la Agenfia Principatelor Unite la Belgrad câtre Cabinetul domnesc, 25 martie 1865, în Agenfia. . ., anexa 32, p. 537.

6 Vezi Ministerul de afaceri externe al Principatelor Unite câtre agentul Serbiei la Bucureçti, Bucureçti, 12 mai 1865, MAE, vol. nr. 278, f. 69r—69v. Ministrai de afaceri externe al Princi­patelor Unite comunicase cu o zi înainte agentului román la Belgrad atitudinea Principatelor în problema conventiei telegrafice pentru a o transmite guvernului sîrb, sublimimi « pozi^iile çi interesele ¡dentice» ale celor douà (ari. (Vezi M in. de af. ext. al Principatelor Unite câtre agenfia Principatelor Unite la Belgrad, Bucureçti, 11 mai 1865, loc. cit., f. 59r—60v).

6 Referitor la adeziunea României la convenga telegraficâ de la Paris, ministrai afacerilor externe al Turciei Aali Paça sublinia cà ea este de naturâ diferità de cele încheiate anterior de aceasta: « ultimele au fost acorduri încheiate între administra^üle telegrafice çi aprobate de miniçtrii de afaceri streine respectivi, pe cînd Convenga de la Paris este un act international, care urmeazà a fi ratificat de suverani» Aali Paça aratà în continuare cà daeà guvernul Princi­patelor Unite îçi va da adeziunea direct Cabinetului delà Tuilleries çi nu prin intermediul cur ii suzerane, Sublima Poartà va fi obligatà sà protesteze împotriva acestei violàri flagrante a Tra- tatului de la Paris. Vezi Gerantul Agenfiei Principatelor Unite la Constantinopol câtre M in. de af. ext. al Principatelor Unite, 17/29 august 1869, MAE, vol. nr. 296, f. 345r— 346r.

7 Vezi Bibl. Academiei R.P.R., ms. rom. nr. 4867, f. 128r — 128v ; vezi pentru primirea aderârii, Nota agenfiei fi consulatului generai al Franfei la Bucurefti câtre ministerul de afaceri externe al Principatelor Unite, nr. 635 din 27 iulie/8 august 1865, în M. M i t i l i n e u , Collée- fiune de tratatele fi Convenfiunile României eu puterile strâine, Bucureçti, 1874, p. 120.

8 Vezi Agenfia Principatelor Unite la Belgrad câtre domnitor, 4 octombrie 1865, în Agenfia..., anexa nr. 41, p. 57.

9 Vezi M. M i t i l i n e u , op. cit., p. 121 — 123.

133

Paris din 17 mai 1865, in privinta comunicatiilor telegrafice internationale, convin a adopta dispozitiile zisei Convenni, precum si regulamentul compli­mentar al serviciului international . . . » în completare, art. 8 mentiona câ aceastâ conventie româno-sîrbâ va intra in vigoare o data cu Conventia tele­grafica de la Paris si va anula conventia telegrafica in vigoare între cele doua state încheiatâ la Bucuresti la 4 ¡16 iunie 1863.

Agentia României la Belgrad fi-a desfâsurat activitatea si sub alte aspecte. Fiind in contact permanent eu Ministerul afacerilor externe al Serbiei, agentia a tinut la curent cabinetul domnesc din Bucuresti — centrul activitâtii diplo- matice a târii — eu privire la negocierile sirbo-turce, care au avut loc in execu- tarea protocolului din 4 septembrie 1862 ; a comunicat la Belgrad rezolvarea problemei mînâstirilor inchinate « dans le Pays et par le Pays » 1 date referi- toare la alegerile de deputati in districte si orafe 2, cît si la intoemirea codului civil 3 fi a celui de procedura penala 4 ; a fâcut cunoscutâ Proclamatia càtre târani a domnitorului Cuza si promulgarea legii rurale 5, cît si decretul privind dreptul de proprietate pentru strâini în România 6 ; a dat informatii privind perioada cînd vor avea loc manevrele armatei romàne 7 ; a raportat la Bucurejti date privind activitatea politica din Serbia, de pildâ, faptul câ orasul Belgrad va proceda la alegerea de deputati 8, câ Adunarea nationalâ ordinata a Serbiei a fost convocatâ pentru 15 august 1864 9 si aspecte din dezbaterile care au avut loc în Adunare, referitoare la problema de strînsâ actualitate : relatiile româno- sîrbe10 ; a pregâtit un raport eu privire la comertul româno-sîrb fi la fortele armate regulate fi neregulate aie Serbiei11 ; pentru o informare exactâ fi con­tinua a trimis la Bucurefti « Partie Officielle du Moniteur Serbe » (« Srbske Novine >>12) ; a fâcut eliberâri si vizâri de pafapoarte, legalizâri de acte fi a rezolvat problème legate de succesiuni aie cetâtenilor sîrbi pe teritoriul român13.

1 Vezi Domnitorul Cuza càtre Aali Paça, min. de af. ext. al Turciei, Bucureçti, 24 decembrie/5 ianuarie 1864, comunicata în copie agenÇiilor färii de la Constantinopol, Paris çi Belgrad (loc. cit., f. 98r) ; Cabinetul domnesc càtre agenfia Principatelor Unité la Belgrad, 26, 27, 30 decembrie1863, (loc. cit., f. 417r—422v, 424r, 4 2 8 -4 2 9 r).

2 Vezi Cabinetul domnesc càtre agenfia Principatelor Unité la Belgrad, 6 decembrie 1864, loc. cit., f. 517r.

s Vezi idem, 5 decembrie 1864, loc. cit., f. 516r.4 Vezi idem, 16 decembrie 1864, loc. cit., f. 519r.6 Vezi Cabinetul domnesc càtre agenfia Principatelor Unité la Belgrad, 27 august 1864,

loc. cit., f. 497r; cf. vol. X X III , f. 43r. Agentul român a dat ministrului de externe al Serbiei çi unele lâmuriri privind aplicarea legii, deoarece cunoaçterea acesteia « compte beaucoup d’inté­ressés dans la Principauté de Serbie» (Vezi MAE, vol. nr. 278, f. 69r—69v).

6 Vezi idem, 1 septembrie 1864, Bibi. Academiei R.P.R., sec{ia msse, Arhiva Cuza, vol. X IV , f. 498r; cf. loc. cit., vol. X X III , f. 77r.

7 Vezi Agentul Principatelor Unité la Belgrad càtre Cabinetul domnesc, 9 septembrie 1863, loc. cit., vol. nr. X X X III , f. 67r ; Cabinetul domnesc càtre agentul Principatelor Unité la Belgrad, Bucureçti, 12 septembrie 1863, loc. cit., vol. X IV , f. 398r.

8 Vezi Agenfia Principatelor Unité la Belgrad càtre Cabinetul domnesc, loc. cit., vol. X IV , f. 485r.

9 Vezi idem, 7 octombrie 1864, loc. cit., vol. X X X V II , f. 20r.10 Vezi idem, 20 august 1864, loc. cit., vol. X IV , f. 494r. Pentru o informare cît mai

exactâ, agentul român a trimis çi textul discursului domnitorului Serbiei rostit eu prilejul deschi- derii Adunärii Nationale (Vezi Agenfia Principatelor Unité la Belgrad càtre min. de af. ext. al Principatelor Unité, 17 august 1864, MAE, vol. nr. 278, f. 46r -49r.

11 Vezi Agenfia Principatelor Unité la Belgrad càtre Cabinet domnesc, 20 februarie/3 martie 1964, Bibl. Academiei R.P.R., secjia msse, Arhiva Cuza, vol. nr. X IV , f. 437r.

ls Vezi MAE, pachet, nr. 304, dos. nr. 4.13 Vezi loc. cit., Pachet nr. 303, dos. nr. 7.

134

Activitatea agentiei României la Belgrad fi a celei a Serbiei la Bucurefti cu numeroase rezultate pozitive, a demonstrat pe planul faptelor esenta de ordin superior a relatiilor dintre cele doua State, de sprijin si colaborare reciproca.

Concluzii. Din cercetarea efectuatâ privind agentia României la Belgrad fi cea a Serbiei la Bucurefti în perioada 1863— 1866, desprindem urmâtoarele aspecte caracteristice :

a) Agentiile au constituit organele de relatii internationale care au con- tribuit în mod activ la coordonarea politicii externe a celor doua State, eu obiectiv central lupta contra dominatiei strâine, pentru constituirea si conso- lidarea statelor nationale, unitare fi independente.

b) Natura agentiilor era corespunzâtoare celei proprii oficiilor diplomatice aie statelor suverane, reglementate de nórmele dreptului international modem.

c ) Activitatea agentiilor confirmâ atributiile diplomatice pe care le aveau în îndeplinirea sarcinilor de continua fi progresiva apropiere a relatiilor româno- sîrbe.

d) Agentiile, prin structura, rolul fi activitatea lor, învedereazâ linia ascendentâ a relatiilor externe aie României fi Serbiei fi integrarea lor în siste-mul m odem de relatii internationale.f i

j m n J I O M A T H M E C K H E ATEHTCTBA B E Y X A P E C T E H EEJITPAÆE (1863— 1866) K B onpocy O M E > K J iy H A P O .IIH b IX PyMbIHO-CEPBCKHX O T H O E I E H H f l X

(Pe3K>iwe)

B HacTOHmeü paôoTe aHanHBHpyeTCH oæhh h3 acneKTOB MOKayHapoflHbix OTHOuieHHii Me>Kfly P v m m h h c h h CepSHeâ; oôpamaeTca BHHMaHHe Ha tô t <J>ai<T, «rro o6a r o c y n a p c T B a npo- bo^hjih He3aBHCHMyfo BHeinHKJio noJiHTHKy h (JiaKTHMecKH Heo^HQKpaTHo 33HBJIJIJIH o ce6e Kan o cyBepeHHbix rocynapcTBax. riocreneHHoe OBjia/jeHHe aTpH6yraMH cyBepeHHTeTa (n paB O CK)3epeHa co cropoHbi OTTOMaHCKOH HMnepHH b chjtv yTpaTbi cBoeü chjim hbjihjioci. 4>oP“ ajn>- HblM) npHBeJIO K TOMy, HTO B yCJIOBHHX ÔJiarOIipHHTHOÎÎ no.HHTHMeCKOH KOH-blOHKTypw o 6 a rocyflapcTBa cmoivih np0B03rjiacHTb cboio He3aBHcmwocTb EepjiHHCKHM TparcraTOM (1878) HMeBuiHM Me>KflyHapoflHoe 3na eHne.

B xofle HccJieAOBaHHH «eHTejibHOCTH areHTCTBa BoccoeaHHeHHbix KHH>KecTB b EeJirpafle h CepÔHH b B yxapecre b riepnoÆ 1863— 1866 r r . yaaJiocb BbiHUHTb aneayioiHHe xapaKTepHbie acn eraw :

а) AreHTCTBa npeflcraBJiHJiH coôoii opraHW Me>KayHapoAHbix oTHomeHHÎi, 3k th b h o cofleücTBOBaBuiHe KoopjjHHauHH BHeumeii ito jih th kh oôohx rocyaapcTB, noTopbie CMHTaJiH CBoeü ochobh oh qenbio 6opb6y npoTHB orroMaHCKoro h aBCTpHHCKoro roenoflCTBa 3a yreep- JKfleHHe H KOHCOJIIWUHIO HaUHOHaJIbHblX, eflHHblX H He33BHCHMbIX rocyaapcTB.

б) CTpyKTypa areHTCTB c00TBeTCTB0BaJia crpyicrype flHruioMaTMqecKHx cjiywô cyBepeH- Hbix rocyflapcTB, perJieMeHTHpyeMbix HopiwaMH coBpeMeHHoro Me>KflyHapoflHoro npaBa.

e ) JleHTeJibHOCTb areHTCTB CB H /ieTeJitcTByeT o hx .nHiuioiviaTHMecKOH mhcchh no yKpen- JleHHK) H paCHIHpeHHIO pyMblHO-CepScKHX OTHOHieHHH.

¿) B cBeTe crpyKTypw , pojra h /jeuTeJibHOCTH areHTCTB bhæho pacumpeHue bhciiihhx OTHouieHHH PyMbiHHH c CepÔHeH h hx nocTeneHHoe BOBJie^eHHe b coBpeMeHHyio cHcreMy Me>KayHapoflHbix OTHOIUeHHH.

L E S A G E N C E S D IP L O M A T I Q U E S D E B U C A R E S T E T B E L G R A D E (1 8 6 3 -1 8 6 6 ) C O N T R I B U T I O N S À L ’É T U D E D E S R E L A T I O N S I N T E R N A T I O N A L E S

R O U M A N O -S E R B E S

(Résumé)

Dans cette étude on examine un aspect intéressant des relations internationales de la Rou­manie avec la Serbie, qui met en évidence que ces deux États, menant une politique exté­rieure propre, se comportaient en réalité et dans une large mesure, comme deux États souve­rains. La conquête successive des prérogatives de la souveraineté — la suzeraineté ottomane

135

devenant simplement apparentes —, a créé une conjuncture politique favorable que les deux États mirent à profit pour proclamer leur indépendance qui fut consacrée ensuite sur le plan international par le traité de Berlin (1878).

Les recherches effectuées au sujet de l’agence de la Roumanie à Belgrade et de celle de Serbie à Bucarest durant la période 1863— 1866, ont conduit aux conclusions et aux aspects caractéristiques suivantes: a) Ces agences, — constituées en tant qu’organes de relations inter­nationales — , contribuèrent fortement à la coordination de la politique extérieure des deux États dont l’objectif central était de lutter contre la domination ottomane et autrichienne en vue de constituer et de consolider les États nationaux, unitaires et indépendantes, b) Ces agences revêtent un caractère similaire à celui des offices diplomatiques des États souverains réglementés par les principes du droit international moderne, c) Les attributions diplomatiques de ces agences sont confirmées par l’activité que celles-ci déployèrent progressivement et d’une manière continue dans le cadre des relations roumano-serbes. d) Ces agences de par leur structure, vu leur rôle et leur activité, rendent évident le développement progressif des relations extérieures de la Rou­manie et de la Serbie, de même que leur intégration progressive dans le système moderne des relations internationales.