7/21/2019 Adrian Paunescu-Repetabila povara

http://slidepdf.com/reader/full/adrian-paunescu-repetabila-povara 1/2

Repetabila povara-Adrian Paunescu

Cine are părinţi, pe pământ nu în gândMai aude şi-n somn ochii lumii plângândCă am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi !işte oameni ce nu mai au loc"e atâţia copii şi de-atât nenoroc

 !işte cruci, încă #ii, respirând tot mai greu,$unt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi !işte oameni, acolo şi ei,Care ştiu dureros ce e suta de lei."e sunt tineri sau nu, după actele lor,

 !u contează deloc, ei albiră de dor $ă le fie copilul c-o treaptă mai domn,Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn%

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,&u îi ştiu şi îi simt, pătimind unde#a.

 !e-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni'ii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni"acă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,"acă nu au murit trişti în casele lor...(ntre ei şi copii e-o prăsilă de câini,)i e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.

Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii !u copil de părinţi, ci părinte de fii.

*chii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns(nsă pentru potop, încă nu-i de a+uns.Mai a#em noi părinţi Mai au dânşii copiie pământul de cruci, numai om să nu fii,

miliţi de ne#oi şi cu capul plecat,(ntr-un biet orăşel, într-o zare de sat,Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi$au scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,)i ca nişte stafii, ies arare la porţi"espre noi po#estind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,Cine are părinţi are încă trecut.

 !e-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,nde-a#em şi noi însine ai noştri copii.&ner#anţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,)i în genere sunt şi niţel pisălogi.a nu #ăd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,a-i ne#oie prea mult să le spui şi e/plici,Cocoşaţi, cocâr+aţi, într-un ritm infernal,0e întreabă de ştii pe #re-un şef de spital.

 !u-i aşa că te-apucă o milă de tot,Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot

7/21/2019 Adrian Paunescu-Repetabila povara

http://slidepdf.com/reader/full/adrian-paunescu-repetabila-povara 2/2

Că po#ară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa)i se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai a#em, mai a#em scurtă #reme de duse conştiinţă po#ara acestui apus)i pe urmă #om fi foarte liberi sub cer,

$e #or împutina cei ce n-au şi ne cer.1ar când #om începe şi noi a simţiCă po#ară suntem, pentru-ai noştri copii,)i abia într-un trist şi departe târziu,Când #om şti disperaţi #eşti, ce azi nu se ştiu,2om pricepe de ce fiii uită curând,)i nu #ăd nici un ochi de pe lume plângând,)i de ce încă nu e potop pe cuprins,"eşi plouă mereu, deşi pururi a nins,"eşi lumea în care părinţi am a+uns"e-o #ecie-i mereu zgudu3tă de plâns