Adrian Paunescu - Iubito, vine toamnaIubito, vine toamna peste toateBacovia reintr n portreteCad frunze picurnd singurtatei tu ai gesturi parc mai ncete. i te iubesc la echinox i dupIubito, vine toamna s declineS macine, s nruie, s rupAl lumii apogeu de feminine. Cum tu rmi la rmure de mareEu plec s-atept i criv i omturii s m-mbt la mese singulare Cu umbra lui Bacovia alturi. Iubito, vine toamna dinspre munteCu ghilotine i anestezieTot omul e un snop de amnunteCare amenin esena vie. Cu hachie i mofturi i-alte aleami eti pedeapsa, dar mi eti i doamna. De pomi sinucigai se umple valeaIubito, te iubesc i vine toamna. Natura se nchide ca un templuCu lacte de fosfor i ruginEu morii mele te voi da exempluCt eti de disperat i senin. Iubito, vine toamna pn-n oaseO simt n mna care i se-ntindePrivete, ies fumuri peste caseIubito, dup toamn vin colinde.-= Versuri trimise la www.versuri.ro de Zaraza26 =-