Voia tuturorAdrian Paunescu

Traiesc o zi fara de noapte,

traiesti o noapte fara de zi,

cum poate sufletul sa rabde

dezastrul ce ne desparte?

Ma culc bolnav in zorii zilei

atunci cand tu din somn apari

si lumea e cutia milei

in care plang pensionari.

Nu va mai fi nimic, probabil,

ne vor ara fara-ntrebari

vom fi un biet pamant arabil

pe care trec recruti calari.

Ne va zdrobi aceeasi ora,

vom amuti in amanunt,

dar gura mea te mai implora

raspunde-mi tu cat eu mai sunt.

Trezeste-te, ca trece veacul,

trezeste-ma, ca a trecut,

ca tu mi-esti leacul si-ti sunt leacul

in dialogul nostru mut.

Iubire, stare de asediu,

pe o cetate e nebuni,hai sa fugim in Evul Mediu

si sa vanam desertaciuni.

Noapte buna, somn usor,

atipeste cat eu mor,

sa-mplinim

legitim voia tuturor.

Sa-mpartim ce-a fost

Adrian Paunescu

Pentru tot ce a fost, pentru tot ce va fi

Mai acorda-mi o singura zi,

Ca sa-ti spun ce a fost, ca sa-ti spun ce va fi,

Mai acorda-mi o singura zi.Poate suntem crestini, poate suntem nebuni,

Dar aveam de predat gestiuni,

Tie insati, oricum, sunt dator sa te dau,

De la tine as vea sa ma iau.

Nu se poate muri asa scurt si spontan,

Daca totul dura doar un an

Cu atat mai nedrept, cu atat mai durut,

Un destin retezat la minut.

Nu mai vreau sa te chem, nu mai vreau sa te vad,Dar normal e un schimb in prapad,

Daca viata ne-a fost inmultita cu doi,

Ia-ti pe-a ta, da-mi pe-a mea inapoi.

Departeaza-te mult, departeaza-te hat,

Dar da-mi viata, da-mi viata-ndarat,

E un nou adevar, lui ma-nchin, lui te-nchini,

Doi straini pe pamant, doi straini.

Mai avem de-mpartit, bob cu bob, fir cu fir

Gestiunea acestui delir,

Cicatricea de bronz peste rana crescu

Si noi doi am ajuns eu si tu.

Te mai chem sa-ti arat, te mai chem sa-mi arati

Arogantele singuratati,

Sa mai vi sa-mpartim, intr-un mod elegant,

Gestiunea acestui neant.

Nu e vreme de plus, marea moare in val,

Doar in minus traiesc si socot,

Minus plus, minus noi, minus orice plural,

Minus tu, minus eu, minus tot.